Sunteți pe pagina 1din 6

Mihai Eminescu

Mihai Eminescu (nscut ca Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoani - d. 15 iunie 1889, Bucureti) a fost un poet, prozator i jurnalist romn, socotit de cititorii romni i de critica literar postum drept cea mai important voce poetic din literatura romn.[1] Receptiv la romantismele europene de secol XVIII i XIX, i-a asimilat viziunile poetice occidentale, creaia sa aparinnd unui romantism literar relativ ntrziat. n momentul n care Mihai Eminescu a recuperat temele tradi ionale ale Romantismului european, gustul pentru trecut i pasiunea pentru istoria naional, creia a dorit chiar s-i construiasc un Pantheon de voievozi, nostalgia regresiv pentru copilrie, melancolia i cultivarea strilor depresive, ntoarcerea n natur etc., poezia european descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stephane Mallarme, bunoar. Poetul avea o bun educaie filosofic, opera sa poetic fiind influen at de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antic, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gndire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica raiunii pure, la ndemnul lui Titu Maiorescu, cel care i ceruse s-i ia doctoratul n filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat pn la urm) i de teoriile lui Hegel. Rdcina ideologic principal a gndirii sale economice sau politice era conservatoare; de altfel poetul a fost o figur marcant a acestui partid politic, iar prin articolele sale publicate mai ales n perioada n care a lucrat la Timpul a reuit s-i deranjeze pe civa lideri importani din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru n epoc, Ia mai opri i-l pe Eminescu sta!. Publicistica eminescian ofer cititorilor o radiografie a vie ii politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epoc; n plus ziaristul era la nevoie i cronicar literar sau teatral, scria despre via a monden sau despre evenimente de mai mic importan, fiind un veritabil cronicar al momentului. Eminescu a fost activ n societatea politico-literar Junimea, i a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.[2] A publicat primul su poem la vrsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat s studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost druite Academiei Romne de Titu Maiorescu, n edinta din 25 ianuarie 1902.[3] Eminescu a fost internat n 3 februarie 1889 la spitalul Mrcua din Bucureti i apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. n data de 15 iunie 1889, n jurul orei 4 diminea a, poetul a murit n sanatoriul doctorului uu. n 17 iunie Eminescu a fost nmormntat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din Bucureti. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Romne.

Craiasa din povesti


Neguri albe, stralucite Naste luna argintie, Ea le scoate peste ape, Le intinde pe cimpie; S-adun flori n sezatoare De painjen tort s rumpa, Si anina-n haina noptii Boabe mari de piatra scumpa. Linga lac, pe care norii Au urzit o umbra fina, Rupta de miscari de valuri Ca de bulgari de lumina, Dindu-si trestia-ntr-o parte, Sta copila lin plecata, Trandafiri arunca rosii Peste unda fermecata. Ca s vad-un chip, se uita Cum alearga apa-n cercuri, Cci vrajit de mult e lacul De-un cuvint al sfintei Miercuri: Ca s iasa chipu-n fata, Trandafiri arunca tineri, Cci vrajiti sunt trandafirii De-un cuvint al sfintei Vineri. Ea se uita... Paru-i galben, Fata ei lucesc n luna, Iar n ochii ei albastri Toate basmele s-aduna.

Comentariu
,,Craiasa din povesti are profunde vibratii folclorice, poezia valorificand povestile populare cu personajele lor fabuloase si mitologice. Titlul trimite la un personaj de basm, craiasa fiind aici o metafora pentru iubirea armonizata perfect cu natura mirifica, impresionant de frumoasa, care este personificata, deoarece i se atribuie insusiri omenesti de simtire si sensibilitate. Tema poeziei o constituie contemplatia poetului in fata unei naturi feerice, de basm, care ocroteste iubirea si care se emotioneaza la vederea frumoasei copile asemuita cu o craiasa din povesti.

Structura si semnificatii.
Poezia ,,Craiasa din povesti este o idila cu puternice note de pastel si este alcatuita din sapte strofe distribuite astfel: in primele trei strofe predomina elementele de pastel, descrierile de natura in care notele rustice se impletesc cu elemente ale Cosmosului, iar in ultimele patru strofe se intensifica accentele de idila prin portretizarea iubitei, care capata valentele unui personaj de poveste. In poezia ,,Craiasa din povesti se manifesta doua spatii care se afla intr-o armonie perfecta: unul exterior, corespunzand lumii reale si altul interior, un spatiu al sentimentelor si trairilor lirice. Compozitional, poezia este structurata in doua planuri distincte, unul uman si celalalt al naturii. In lirica eminesciana natura se manifesta prin doua ipostaze care se intrepatrund, una terestra si alta cosmica, fiecare dintre ele fiind alcatuite din elementele specifice viziunii poetice: lacul, florile, campia, trestiile, luna, norii. Prima strofa ilustreaza statutul de stapana a lumii pe care luna il are in intreaga lirica eminesciana. Ea este astrul tutelar, care vegheaza intreaga fire si ocroteste indragostitii, participand la sentimentul de iubire. Poezia incepe cu un oximoron , ,,neguri albe, pe care luna, personificata, le naste, ,,le scoate peste ape si ,,le intinde pe campie. Inceputul poeziei este dominat de elemente de pastel, de aceea imaginile vizuale sunt compuse din elementele naturii terestre, apele si campia si din cele ale naturii cosmice, luna ca stapana absoluta a lumii. Imaginea feerica a naturii terestre este luminata de astrul tutelar, luna, fiind sugerata de epitetele ,,stralucite si ,,argintie, interferand astfel planul teluric cu cel cosmic. Intreg tabloul este incarcat de gingasie si emotie, imaginile motorii fiind definite de verbe sugestive: ,,naste, ,,le scoate, ,,le intinde. Strofa a doua compune tabloul inserarii, fiind dominante imaginile dinamice, illustrate prin verbele ,,s-adun, ,,sa rumpa, ,,anina, iar imaginea vizuala este exprimata prin metafora personificatoare ,,haina noptii, pe care stralucesc ,,boabe mari de piatra scumpa. In strofa a treia, planul celest si planul terestru se armonizeaza intr-o natura plina de vraja si gingasie prin imaginea vizuala a norilor personificati care ,,au urzit umbre pe

lacul, ale caror unduiri creeaza o imagine feerica, unica prin comparatia valurilor miscatoare cu ,,bulgari de lumina Strofa a patra introduce elementele de idila, compune relatia armonioasa dintre om si natura, langa lacul lucitor, se iveste dintre trestii o copila care arunca trandafiri rosii in ,,unda fermecata. Strofele a cincea si a sasea amplifica magia naturii, lacul este vrajit de frumusetea copilei care-si oglindeste chipul in apa lui. Lacul capata insusiri umane, deoarece apele ,,alearga in cercuri. Eminescu introduce aici un personaj de basm popular, pe sfanta Miercuri. Copila daruieste lacului trandafiri ,,tineri, pentru ca sa-i limpezeasca apele si sa-si poata vedea chipul. Elementul fabulos este simbolizat prin trandafirii vrajiti de ,,un cuvant al sfantei Vineri. Se imbina astfel lumea reala cu lumea imaginara a basmului. Din aceste doua strofe reiese comuniunea perfecta dintre om si natura, avand aici un specific aparte, acela de fabulos, de magie din basmele populare, prin repetitia epitetului ,,vrajit: ,,vrajit de mult e lacul si ,,vrajiti sunt trandafirii. Imaginile vizuale sunt motorii prin verbele de miscare, deoarece ,,alearga apa-n cercuri si ,,trandafiri arunca tineri. Ultima strofa compune chipul iubitei, un portret specific aparitiei feminine din lirica eminesciana. Descrierea fetei este realizata prin imaginea artistica a oglindirii in apele lacului. Copila are parul galben si ochi albastri, in care se reflecta o lume de poveste: ,,Ea se uitaParu-i galben, / Fata ei lucesc in luna, / Iar in ochii ei albastri / Toate basmele saduna.. Chipul ei este infrumusetat, asadar, de sufletul plin de candoarea povestilor, puritatea erotica, ceea ce semnifica o intrepatrundere perfecta a lumii reale cu lumea imaginara a fabulosului. Finalul poeziei sugereaza ideea unei naturi magnifice si fabuloase, in care omul se integreaza perfect prin candoare si puritate erotica.

Versuri preferate

"O ramii, ramii la mine, Te iubesc att de mult![] O,ramai!de Mihai Eminescu - ,,Hai la codrul cu verdeata, Und-izvoare plang n vale, Stanca sta s se pravale In prapastia mareata. Floare albastrade Mihai Eminescu
Temele preferate poeziilor eminesciene sunt iubirea si natura.

Critici literare

Parafraz eminescian
Caloriferul meu diluvian Prin care aburul nu trece, Are un aer eminescian: Nesimitor i rece.

Viorel Frncu din Pledoarie pentru epigram


Recitindu-l pe Eminescu ne rentoarcem, ca ntr-un dulce somn, la noi acas. Mircea Eliade

Cei mai bogai romni ai tuturor timpurilor: Eminescu, Brncui, Enescu. Valeriu Butulescu din Noroi aurifer