1. 20 1.1. Degradarea mediului natural................................................20 1.2. Metode de conservare a biodiversitatii ..............................

20 Reampaduriri si repopularea ariilor cu speciile disparute Conservarea in situ si ex situ Bibliografie............................................................................ .........25

ponderea cea mai mare in structura lectiei si se concretizeaza, in functie de specificul disciplinei, prin : rezolvare de exercitii si probleme, analize gramaticale, analize literare, realizarea unor lucrari avand caracter tehnic ; 4. aprecierea activitatii elevilor ; 5. precizarea si explicarea temei. In functie de intinderea continutului supus recapitularii (o tema, un capitol) propunem cateva dintre variantele posibile ale acestui tip de lectie : - lectia de repetare curenta - lectia de recapitulare pe baza unui plan dat sau alcatuit de profesor impreuna cu elevii : se realizeaza la sfarsitul unor capitole sau teme mari din programa ; - lectia de sinteza: se realizeaza la sfarsitul unor unitati mari de continut : capitole mari, trimestru sau an scolar; Pornind de la metodele sau mijloacele utilizate n desfurarea lectiei variantele mentionate pot conduce la noi variante : lectie de recapitulare sau de sintez pe baz de exerciii aplicative (atunci cnd se urmrete consolidarea unor deprinderi), lectia de recapitulare cu ajutorul textului programat sau al unor programe recapitulative computerizate; lectia recapitulativ pe baz de fise (concepute n functie de nivelul dezv. intelectuale i al pregtirii i de ritmul de lucru al fiecrui elev) etc.

5. Lecia de verificare i apreciere a rezultatelor colare

Aceasta urmrete, n principal, constatarea nivelului de pregtire a elevilor, dar i actualizarea i ncadrarea cunotintelor n noi cadre de referint i semnificare, cu consecinte importante asupra viitoarelor trasee de invatare. Structura relativ a acestui tip de lectie : 1. precizarea coninutului ce urmeaz a fi verificat ; 2. verificarea coninutului (n cazul unei verificri orale, aceast etap poate constitui un bun prilej pentru sistematizarea cunotintelor, corectarea unor confuzii etc.) ; 3. aprecierea rezultatelor (dac n cazul verificrii orale sau practice aprecierea se face la sfritul orei, n cazul verificrii scrise acest moment se va consuma n urmtoarea ntlnire a prof. cu elevii) ; 4. precizri privind modalittile de completare a lacunelor i de corectare a greelilor i sugestii n legtur cu valorificarea continuturilor actualizate n activitatea viitoare. Variantele lectiei de verificare i apreciere se stabilesc, n principal, n functie de metoda sau modul de realizare a evalurii : - lecia de evaluare oral; - lecia de evaluare prin lucrri scrise; - lecia de evaluare prin lucrri practice; - lecia de evaluare cu ajutorul programelor computerizate. Cum este firesc, tipologia lectiei rmne deschis i permisiv la noi ipostaze i asocieri. Clasificarea, ca i specificitatea fiecrui tip de lectie nu constituie un ablon, o retet imuabil, dat o dat pentru totdeauna. Practica educativ nsi poate sugera sau induce noi modalitti dc structurare a evenimentelor, de prefigurare a priorittilor unei lectii.

1.2.

Modele de proiecte de lecie/activitati didactice

Activitatea de proiectare didactic se finalizeaz cu elaborarea unor documente cu valoare de instrumente de lucru utile cadrului didactic. Proiectul de lecie/activitate didactic este un instrument de lucru i un ghid pentru profesor, el oferind o perspectiv de ansamblu, global i complex asupra leciei. El are un caracter orientativ, avnd o structur flexibil i elastic, asupra creia i pune amprenta cadrul didactic. n practica educaional nu se lucreaz cu o structur unic a proiectelor de activitate didactic. n funcie de obiectivul fundamental, de natura coninutului tiinific, de tipul strategiilor didactice pe care le nglobeaz, de nivelul de pregtire ale elevilor, i ali factori se concep proiecte de activiti didactice cu diferite structuri ale componentei descriptive, care cuprinde scenariul didactic.
2

Cteva modele drept exemplu: a) Modelul 1 de Proiect de lecie: Data: Clasa: Profesor/propuntor: Obiectul de nvmnt: Unitatea de nvare: Subiectul leciei/tema: Tipul leciei: Obiective de referin: Obiective operaionale: O1: O2: O3: O4: Strategii didactice: - metode didactice: - materiale i mijloace de nvmnt: - forme de organizare a activitii elevilor: Desfurarea leciei/activitii didactice Secvenele leciei Activitatea desfurat de profesor Activitatea desfurat de elevi Strategii didactice

b) Modelul 2 de Proiect de lecie: Desfurarea leciei/activitii didactice Secvenele leciei Obiective de referin Coninutul instruirii Strategii didactice

2. RELATIA PREDARE-INVATARE

Pentru a avea succes n instrucie trebuie prefigurat un traseu procedural bine contextualizat i articulat. Strategiile didactice sunt demersuri acionale i operaionale flexibile, coordoante i racordate la obiective i situaii prin care se creeaz condiiile predrii i generrii nvrii, ale schimbrilor de atitudini i de conduite n contextele didactice diverse, particulare. Strategia cuprinde specificri i delimitri acionale, n vederea eficientizrii procesului de transmitere a informaiilor i de formare a capacitilor intenionate. Strategia constituie o schem procedural astfel dimensionat nct s prefigureze o realitate educaional n condiii ce se pot modifica. Ea este un dispozitiv acional ce se poate construi pe mai multe paliere sau componente: 1. Mediul de organizare a situaiilor de nvare: a. formal, la nivelul orei nscrise n program; b. semiformal, n spaiile i contextele de dinainte sau de dup intervalele stricte ale programului; c. extracolar, prin activiti corelative i complementare traseelor didactice. 2. Forma de organizare a educailor: a. individual; b. pe grupe;
4

3.

4.

5.

6.

c. frontal. Dup gradul de explicitare a coninuturilor: a. directe; b. sugerate; c. ascunse. Dup dimensiunea coninutului transmis: a. secvenial; b. integrat, pe uniti tematice; c. global. Dup gradul de intervenie sau asisten a cadrului didactic: a. permanent; b. episodic; c. combinat. Dup coeziune i gradul de legtur dintre diferitele secvene: a. episoade independente, autonome; b. episoade corelate pe un plan sincronic; c. episoade derivate pe un plan diacronic.

ARGUMENT

Biodiversitatea este un concept destul de amplu, care cuprinde milioane de plante si specii de animale de pe planeta noastra. Chiar si aceasta cifra, care depaseste odinul milioanelor, este o cifra estimata, deoarece ecologistii cred ca numarul real este mult mai mare decat acesta. Nevoia conservrii biodiversitii este obiectiv i stringent deoarece comunitile umane nu pot tri i nu se pot dezvolta n afara i independent de ecosistemele naturale. Salvarea naturii nseamn salvarea speciei umane. Mediul natural i mediul creat de om sunt indispensabile evoluiei omului i n primul rnd supravieuirii lui. Este o prioritate salvarea, protejarea Terrei , viaa fiecrei specii de pe Pmnt, rezolvarea contradiciei dintre dezvoltarea societilor umane i conservarea naturii. Toate fiintele vii de pe aceasta planeta depind unele de altele pentru a supravietui, iar importanta diversitatii biologice se invarte chiar in jurul acestui fapt. Fraza toate fiintele vii" include fiecare organism care locuieste pe planeta, de la speciile de bacterii microscopice pana la enormele balene albastre. Pe langa faptul ca oamenii sunt cea mai inteligenta specie de pe planeta, sunt si cea mai dependenta specie. Din timpuri preistorice, depindem de natura pentru a ne indeplini nevoile de baza. De-a lungul anilor, am ales sa alteram natura pentru nevoile noastre, si facand acest lucru, cu buna stiinta sau in necunostinta de cauza, le-am daunat imprejurimilor noastre. Se pare ca am uitat ca noi depind em de natura mult mai mult
6

decat depinde ea de noi. Exista multi "daca" atunci cand vine vorba de importanta diversitatii biologice pentru noi. Demonstrarea valorii diversitatii biologice si a resurselor naturale este o problema foarte complexa, ea fiind determinata de o varietate de factori economici si etici. Un obiectiv major al economiei ecologice este dezvoltarea metodelor de evaluare a componentelor diversitatii biologice. Au fost elaborate metode pentru atribuirea de valoare economica variabilitatii genetice, speciilor, comunitatilor biologice si ecosistemelor. Conservarea biodiversitii a devenit sau ar trebui s devin, una din cele mai urgente i importante probleme ale omenirii. Este interesant faptul c, dei omenirea i d seama i recunoate pierderile de resurse biologice i mai ales consecinele lor, totui nu se dovedete destul de hotrt pentru a le nfrunta. Aa se explic de ce degradarea mediului continu, iar msurile ateptate nu se ntrevd n raport cu urgenele. Dac comunitatea internaional, naional i local i dac fiecare locuitor al Terrei nu vor aciona cu promptitudine, n urmtorii 30 de ani, 70% din suprafaa Pmntului va fi serios afectat ca urmare a distrugerilor fcute de om. Importanta temei este data de importanta si actualitatea protejarii biodiversitatii, a tuturor ecosistemelor naturale. Lucrarea este structurata pe trei capitole care prezinta general biodiversitatea, accidentele ecologige care afecteaza biodiversitatea si modalitatile prin care putem conserva biodibersitatea.

1. Biodiversitatea 1.1. Definitie si importanta

Definirea biodiversitatii Termenul biodiversitate descrie ntreaga gam a variabilitii organismelor vii n cadrul unui complex ecologic. Biodiversitatea cuprinde diversitatea ecosistemului i diversitatea genetic a unei specii din acest ecosistem. Biodiversitatea se mparte n: biodiversitate vegetal si biodiversitate animal. Conceptul de diversitate se refer la varietatea componentelor unui sistem, fiind o msur a heterogenitii acestuia. Biodiversitatea definete heterogenitatea componentelor ecosferei. Dicionarul de biologie Penguin (1995) definete biodiversitatea ca fiind nivelul local sau global al diversitii biologice, cel mai frecvent exprimat ca numr de specii sau de taxoni superiori speciei, sau ca indicator al diversitii genetice. Dicionarul de biologie Oxford (1999) definete biodiversitatea ca mare varietate de specii (diversitatea speciilor) sau de ali taxoni de plante, animale i micro-organisme existente ntr-un habitat, diversitatea biocenozelor dintr-o anumit regiune (diversitate ecologic) sau variabi-litatea genetic din cadrul unei specii (diversitate genetic). n prezent nu exist o viziune unitar asupra conceptului de biodiversitate. D. DeLong (1996) a identificat 85 de definiii ale biodiversitii, acestea putnd fi grupate n dou mari categorii:
9

-n sens restrns, conceptul de biodiversitate desemneaz diversitatea speciilor (bogia n specii) i a taxonilor de rang superior din cadrul ierarhiei taxonomice; -n sens larg, biodiversitatea poate fi definit ca ntreaga variabilitate a organismelor vii i a h abitatelor acestora. Astfel, se disting patru componente ierarhice ale biodiversitii: diversitatea genetic (variabilitatea intraspecific), diversitatea specific, diversitatea ecosistemelor i diversitatea antropic. Diversitatea genetic se refer la variabilitatea intraspecific i reprezint fundamentul procesului evolutiv. Diversitatea specific se refer la varietatea speciilor la nivel local (biocenoz), regional (regiune biogeografic) sau global (biosfer). Diversitatea ecosistemic este nivelul la care au loc procesele evolutive, pe lng viu, aceasta include i componenta nevie biotopul. Diversitatea antropic sau etnocultural se refer la diversitatea etnic, cultural i lingvistic a comunitilor umane. Unii autori consider diversitatea antropic ca fiind o component a biodiversitii, care trebuie tratat separat datorit complexitii i importanei sistemului socio-economic ca i component a ecosferei. Semnificaia restrns a conceptului de biodiversitate nu este adecvat, mai ales Numeroasele solutii de prevenire si combatere a fenomenului de poluare pe care stiinta si tehnica le ofera in toate domeniile activitatii economice si sociale devin eficiente numai pe fondul responsabilitatii fiecarui om fata de destinul mediului in care traieste el si ceilalti contemporani ai sai si in care vor trebui sa traiasca in conditii de bunastare si urmasii sai.

10

BIBLIOGRAFIE:

11

Barnea M. Probleme actuale de ecologie. Bucuresti: Ed. Didactica si Pedagogica, 1978: III Munteanu Constantin, Mioara Dumitrascu , Alexandru I. Ecologie si protectia calitatii mediului , Editura Balneara, 2011 Cojocaru Ileana - Analiza factorilor de mediu 2004 Editura Conphys RM. Valcea Mohan Gh. and Ardelean A. (1993). Ecologie i protecia mediului, Editura Scaiul, Bucureti. Constantin Cotiga- Ecologie si protectia mediului, Editura Sitech , 2010 Marton A., 1994

12