P. 1
Drept Penal - Partea Generala

Drept Penal - Partea Generala

|Views: 12|Likes:
Published by Laura Popescu

More info:

Published by: Laura Popescu on May 19, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/09/2014

pdf

text

original

DREPT PENAL - PARTEA GENERALĂ - suport de curs NOŢIUNI INTRODUCTIVE: PRELEGEREA nr. I 1.

Drept penal, Obiectul dreptului penal, Scopul dreptului penal şi Caracterele dreptului penal. 2. Legea Talionului, Expiaţiune, Umanismul şi legalitatea dreptului penal, Stigmate fizice şi psihice înnăscute, Normalitate şi anormalitate biologică, Apărare socială şi Noua apărare socială. 3. Codul penal Cuza – 1865, Codul penal Carol al II-lea – 1937, Actualul cod penal – 1969 şi Noul Cod penal – 2009. 4. Drept penal - reprezintă totalitatea (ansamblul) normelor juridice, care reglementează activitatea represivă a statului la un moment dat şi într-o societate dată. 5. Obiectul dreptului penal - Dreptul penal reglementează relaţiile sociale care apar în activitatea de apărare socială (de represiune ori de constrângere penală). 6. Scopul dreptului penal - scopul dreptului penal constă în apărarea valorilor sociale fundamentale ale statului împotriva infracţiunilor şi este desemnat, ca atare, prin dispoziţiile cuprinse în art. 1 C. pen. sub titlul „Scopul legii penale". 7. Caracterele dreptului penal: a. caracterul autonom se justifică prin obiect propriu de reglementare; b. caracterul unitar reflectat de unitatea principiilor care străbat legislaţia penală; c. caracterul de drept public determinat, pe de o parte, de caracterul normelor, întotdeauna imperative şi obligatorii, de raporturile dintre subiectele raportului juridic penal, ce presupun subordonarea cetăţenilor statului, şi de scopul dreptului penal, acela de ocrotire generală a societăţii în ansamblul ei, şi a fiecărui individ, în particular. PRELEGEREA nr. II 1. Principiile fundamentale ale dreptului penal sunt acele idei de bază cecălăuzesc şi străbat întregul drept penal, întreaga activitate de luptă împotriva faptelor antisociale ce prezintă cel mai înalt grad de pericol social, şi anume infracţiunile. 2. Izvor de drept - forma juridică pe care o îmbracă o normă pentru a deveni obligatorie. 1

3. Izvoarele dreptului penal la nivel naţional: Constituţia, Codul penal, legile penale speciale, legile nepenale cu dispoziţii penale. 4. Izvoarele dreptului penal la nivel internaţional: a. izvoare indirecte – tratatele şi convenşiile internaţionale ratificate de România; b. izvoare directe – convenţiile bilaterale privind asistenţa juridică în materie penală. 5. Raportul juridic penal – este o relaţie de apărare socială reglementată printr-o normă de drept penal. Raportul juridic penal este de două feluri: a. raportul juridic de conformare – acele raportuei juridice pe care destinatarii legii penale le respectă fie din conştiinţă, fie de frica sancţiunii; b. raporturi juridice de conflict – acele raporturi juridice care se nasc atunci când o persoană încalcă norma penală, intrând în “ conflict” cu legea.
6. Structura raportului juridic penal Raportul juridic penal de conformare - Statul, ca subiect dominant, ca titular al funcţiei de apărare socială. Subiecţii - Persoana fizică sau juridică raportului titulară a dreptului de ocrotire juridic socială - ca subiect adiacent penal aceste persoane sunt determinabile nu însă şi determinate (încă). - Statul poate impune norma penală,
prin incriminarea, modificarea sau abrogarea acesteia.

Raportul juridic penal de conflict - Statul, ca subiect dominant, ca titular al funcţiei de apărare socială. - Persoana fizică sau juridică strict determinată care a săvârşit infracţiunea, şi care devine subiect adiacent. - Statul impune celui ce încalcă legea
penală să suporte consecinţele faptei sale adică să suporte pedeapsa, prin asumarea răspunderii penale.

Persoana fizică sau juridică care se conformează legii penale Conţinutul Dreptul statului de a pretinde o raportului anumită conduită din partea destinatarilor legii penale. juridic penal Obligaţia corelativă a persoanelor fizice sau juridice de a se conforma normelor penale. Obiectul Respectarea de către destinatarii raportului normelor penale a obligaţiilor impuse prin acestea. juridic penal 7. Durata raporturilor juridice penale:

Persoana fizică sau juridică care încalcă norma penală Dreptul statului şi în acelaşi timp obligaţia acestuia de a trage la răspundere penală. Obligaţia infractorului de a suporta consecinţele săvârşirii faptei sale - pedeapsa. Executarea pedepsei şi a celorlalte sancţiunii aplicate pentru săvârşirea infracţiunii.

2

căci de la această dată se instituie obligaţia destinatarilor ei de a-şi conforma conduita preceptelor penale.0 altă modalitate de încetare a raportului juridic de conflict îl reprezintă intervenirea unor cauze care înlătură răspunderea penală sau executarea pedepsei. . III 1. acestea fiind şi limitele ei de interpretare. legea nu poate fi interpretată decât restrictive.Începutul raporturilor juridice penale Raportul juridic penal de conformare Are loc odată cu intrarea în vigoare a normei penale.Îşi are durata pe perioada cuprinsă între momentul intrării Desfăşurarea în vigoare a normei şi raportului abrogarea juridic penal acesteia. când persoana dobândeşte calitatea cerută de legea penală. .abrogarea normei penale. Interpretarea legii penale este o operaţie logico-raţională ce se efectuează cu ocazia aplicării normei de drept şi are drept scop aflarea voinţei legiuitorului. . PRELEGEREA nr. acest tip de raport juridic se desfăşoară pe întreaga perioadă a procesului penal. . printro hotărâre definitivă. Raportul juridic penal de conflict Are loc odată cu săvârşirea infracţiunii.În cazul legilor temporare durata este predeterminată de însăşi norma penală. Legea penală este orice dispoziţie cu caracter penal cuprinsă în legi. potrivit adagiului poenalia sunt strictissimae interpretationis. Se stinge prin: .în momentul săvârşirii infracţiunii. când se naşte raportul juridic penal de conflict. În anumite cazuri. Se naşte începând cu vârsta de 14 ani. până când se stabileşte. . 3 . 2. . exprimată în aceste norme cu privire la cazul concret.prin pierderea calităţii cerute de lege pentru anumiţi destinatari ai ei. niciodată o normă penală nu poate fi extinsă prin interpretare. în principal. vinovăţia infractorului. Cu alte cuvinte.Se stinge. . prin executarea sancţiunilor aplicate infractorului.Se stinge prin moartea făptuitorului. Stingerea raporturilor juridice penale Început la momentul săvârşirii faptei. În cazul normei penale.

pasivă.. astfel: „Prin infracţiune săvârşită pe teritoriul ţării se înţelege orice infracţiune comisă pe teritoriul arătat în art. 142 C. pentru statul care solicită extrădarea. dacă făptuitorul este cetăţean român sau dacă. 143 C. pen. 5 C. dacă victima este ctăţean roman sau însuşi statul roman. Principiul personalităţii este definit potrivit dispoziţiilor art. 4. în conformitate cu dispoziţiile art. celuilalt stat. 8. 3 C. Noţiunea de teritoriu este definită potrivit dispoziţiilor art. are domiciliul în ţară". îl predă pe acesta. pentru a fi judecat ori pus să execute pedeapsa la care fusese condamnat. Principiul personalităţii este definit. Noţiunea de infracţiune săvârşită pe teritoriul ţării este definită. 7. 4 C. şi . aceasta poate fi de două feluri: .. Privind din prisma statuluicare solicită sau acordă extrădarea.3. pen. în anumite condiţii. pentru statul caruia i se solicită extrădarea. şi mai este cunoscut ca principiul naţionafităţii pasive sau principiul protecţiei reale. 142 sau pe o navă ori aeronavă română. Acest principiu consacră aplicarea legii penale române în afara teritoriului ţării. precum şi marea teritorială cu solul. PRELEGEREA nr. IV 4 . 6. 5.activă.. pen. astfel: „Prin termenul de teritoriu din expresiile teritoriul României şi teritoriul ţării se înţelege întinderea de pământ şi apele cuprinse între frontiere. astfel: „Legea penală română se aplică Mracţiunilor săvârşite în afara teritoriului ţării. neavând nicio cetăţenie. pen. subsolul şi spaţiul aerian ale acesteia. în baza căruia un stat pe al cărui teritoriu s-a refugiat un infractor sau un condamnat. la cerere. Extrădarea este un act bilateral între două state. potrivit dispoziţiilor art. Principiul teritorialităţii este reglementat în cadrul dispoziţiilor art. cu subsolul şi spaţiul aerian. în următoarea formă: “Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite pe teritoriul României". pen. Infracţiunea se consideră săvârşită pe teritoriul ţării şi atunci când pe acest teritoriu ori pe o navă sau aeronavă română s-a efectuat numai un act de executare ori s-a produs rezultatul infracţiunii"..

10 C. de către mama aflată într-o stare de 5 . mobil.1. care arată că: Legea penală se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare. 12 C. Principiul ultraactivăţii legii penale este reglementat potrivit dispoziţiilor art. Latură obiectivă. PRELEGEREA nr.. care conţine regula potrivit căreia legea care dezincriminează (abolitio criminis) se aplică şi faptelor săvârşite înainte de intrarea ei în vigoare. 11 C. legătura de cauzalitate.. 4. 2. Uciderea copilului nou-născut săvârşită imediat după naştere. 3.. 177 C. cu alte cuvinte se aplică faptelor săvârşite după intrarea ei în vigoare. Vinovăţie. 13 C. 4. 5. V 1.pen. culpă.pen. Prevedere în legea penală.pen. Pericol social. Intenţie. Structura de analiză a infracţiunii 6. Condiţii preexistente. Aplicarea legii penale mai favorabile în cazul infracţiunilor nedefinitiv judecate. Latură subiectivă. Infracţiune.pen. Analiza infracţiunii. Obiectul juridic special. Principiul activităţii legii penale este definit prin dispoziţiile art. şi reprezintă acea regulă potrivit căreia legea penală se aplică numai pentru viitor. 5. 2. urmarea imediată. 16 C. 3. Principiul neretroactivităţii legii penale este consacrat prin dispoziţiile art. 6. Principiul retroactivităţii legii penale este consacrat prin dispoziţiile art.1.pen. scop. Conţinut constitutiv. praeterintenţie. chiar dacă faptele nu au fost urmărite sau judecate în acest interval de timp. care statuează că: „în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale. potrivit cărora legea penală temporară se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât era în vigoare. Subiecţii infracţiunii. Definirea infracţiunii Definiţia elementului din structură Aplicarea structurii la infracţiunea de pruncucidere – art.pen. este reglementat prin dispoziţiile art.. se aplică legea cea mai favorabilă". Elementul material.

Este calificat putând fi numai copilul nou-născut. Totalitatea condiţiilor prevăzute de lege din punct de vedere material privind comiterea faptei. Obiectul juridic special Obiectul material Sunt acele condiţii care există înainte de comiterea faptei. Pentru existenţa infracţiunii de pruncucidere este nevoie să fie îndeplinite mai multe condiţii: persoana care ucide să fie mama copilului. Condiţii preexistente 6.2. care poartă pe el urmele naşterii Conţinutul constitutiv al infracţiunii Este reprezentat de toate condiţiile prevăzute în norma de mcriminare cu privire la actul de conduită interzis şi care devin relevante prin săvârşirea acţiunii sau inacţiunii de către făptuitor.c.cel ucis să fie copilul acesteia.3.b.I. copilul să aibă calitatea 6 . acolo unde e cazul) 6.2. Constă în actul de Se realizează prin acţiunea sau 6.d. 6. mama să se afle într-o stare de tulburare pricinuită de naştere. 6. Subiectul activ Subiectul pasiv Este persoana/-ele care comit infracţiunea Este persoana/-ele care Este calificat şi unit putând fi numai mama nou-născutului suferă de pe urma comiterii infracţiunii (a nu se confunda cu cele în patrimoniul cărora se produce prejudiciul.a. .I. Latura obiectivă 6.2.3.a.3. Este aceea relaţie socială Viaţa copilului nou-născut care este încălcată prin comiterea infracţiunii Obiectul asupra căruia se răsfrânge acţiunea sau Corpul copilului nou-născut inacţiunea specifică elementului material 6. şi anume: obiectul juridic special şi subiecţii infracţiunii.tulburare pricinuită de naştere 6. Elementul material conduită interzis prin norma de incriminare prin inacţiunea de ucidere exercitată de mamă asupra copilului nou-născut.2.2.

3. dar nu se sancţionează.de nou-născut.II. Totalitatea condiţiilor cerute de lege cu privire la atitudinea psihică a făptuitorului faţă de faptă şi urmările acesteia.b. Se va analiza dacă infracţiunea poate Trebuie să existe legătură de cauzalitate între uciderea copilului nou-născut şi moartea acestuia. Nu e cazul acestei infracţiuni (cu alte cuvinte. Legătura de cauzalitate 6. rezultat urmărit de către infractor.b. dacă este pedepsită 7 .3. pasiune) ce a condus la naşterea în mintea făptuitorului a ideii săvârşirii faptei Reprezentarea pe plan mintal a rezultatului ce va apărea în urma săvârşirii faptei penale.3.II.4. 6. Formele infracţiunii prezenta acte preparatorii sau tentativă.c. -uciderea să se realizeze imediat după naştere. iar în cazul tentativei atunci când există. infracţiunea nu prezintă un scop calificat). Atitudinea infractorului faţă de faptă şi urmările ei desemnează acel sentiment (dorinţă. pentru caracterizarea faptei ca infracţiune.II. fie directă. adică să poarte pe el urmele naşterii. fie indirectă.II.3.a.I.3. infracţiunea nu prezintă un mobil calificat). Urmarea imediată Reprezintă acea Moartea copilului nou-născut 6. şi urmarea imediată (efectul) cerută de lege pentru existenţa infracţiunii.c. Tentativă este posibilă. legătură care trebuie să fie demonstrată.3. - 6. Vinovăţia 6. 6.I. Nu e cazul acestei infracţiuni (cu alte cuvinte. Scopul 6. Latura subiectivă modificare negativă a realităţii înconjurătoare pe care fapta săvârşită a produs-o sau este susceptibilă să o producă şi care îşi găseşte expresia în periclitarea. vătămarea sau ameninţarea valorilor sociale apărate de legea penală Reprezintă liantul între elementul material al infracţiunii -acţiunea sau inacţiunea făptuitorului (cauza). Mobilul Fapta se comite doar cu intenţie.

.faza actelor de executare. Perioadele activităţii infracţionale sunt: .7.perioada internă. Sancţiuni Cum este sancţionată Închisoarea de la 2 la 7 ani infracţiunea din punct de vedere al pedepselor principale şi complementare (unde e cazul). PRELEGEREA nr. fac ca fapta să fie mai gravă. 8 .vinovăţia. Nu e cazul acestei infracţiuni 7. la rândul lor.5. Infracţiunea este. care sunt elementele de specificitate. dar nu orice faptă penală este şi o infracţiune .faza urmărilor. atunci când. Faptă penală este aceea faptă prevăzută de legea penală. dar nu întruneşte celelalte trăsături ale infracţiunii. săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală. . . deosebim trei faze: . Formele infracţiunii. 6. fiecare dintre ele având regimuri proprii de sancţionare. 8. iar unde nu. infracţiunea fiind una cu autor unic. în etape sau faze. Participaţia penală Se va analiza dacă infracţiunea poate prezenta toate formele de participaţie penală. o împărţim în perioade.perioada externă. Forme calificate sau agravate Unele infracţiuni prezintă o formă simplă (redată în primul aliniat al articolului unde sunt reglementate) şi una sau mai multe forme în care. VI 1. să fie sancţionaţi pentru omor calificat. datorită condiţiilor deosebite de comitere.6. datorită specificului infracţiunii. orice infracţiune este şi o faptă penală. potrivit art. Realizarea complicităţii şi a instigării va face ca aceşti participanţi. În cadrul perioadei externe. Coautoratul nu este posibil. .pericolul social. 17 din codul penal. fapta care prezintă pericol social. iar acestea. definitorii: .faza actelor de pregătire. temporizând activitatea infracţională.prevederea în legea penală. .6. 6. Infracţiunea prezintă trei trăsături.

Este o formă atipică. 7. Actele de pregătire sau preparatorii reprezintă prima fază a activităţii infracţionale şi constau în anumite acte. VII A. printr-o singură formă de vinovăţie. după consumare. pentru a crea condiţii favorabile săvârşirii acesteia. 6. a apariţiei rezultatului faptei sale care a fost realizată în întregime. informaţii. printr-un singur rezultat. intervenţia autorităţii. Infracţiunea fapt consumat. continue şi continuate. deoarece acumulările cantitative infracţionale conduc şi la o răspundere mai gravă. din partea făptuitorului. de bunăvoie. activităţi de procurare de date. Unitatea naturală: 1. progresive.2. Prelungirea se poate datora amplificării rezultatului iniţial. Infracţiunea simplă se caracterizează sub raport obiectiv printr-o singură acţiune sau inacţiune. iar din punct de vedere subiectiv. 2. 20-22. până la intervenţia unei forţe contrare. intervenţia unei alte persoane. care poate avea ca sursă voinţa făptuitorului. mai gravă a infracţiunii. executare care a fost întreruptă ori nu şi-a produs efectul. 3. Infracţiunea continuă se caracterizează prin prelungirea în mod natural a acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective. 5. este forma infracţiunii în care rezultatul se produce odată cu executarea în întregime a elementului material al laturii obiective. Desistarea reprezintă renunţarea de bunăvoie. Epuizarea infracţiunii continue este dată de momentul intervenţiei forţei contrare. Infracţiunea simplă este forma clasică de infracţiune. Tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea. deşi executarea a fost efectuată în întregime. Tentativa este reglementată în Codul penal în cuprinsul dispoziţiilor art. ori adaptare a mijloacelor sau instrumentelor ce vor fi folosite la comiterea infracţiunii. PRELEGEREA nr. 4. Împiedicarea producerii rezultatului constă în zădărnicirea din partea făptuitorului. ori continuării activităţii infracţionale. ea nebeneficiind de o reglementare legală. Infracţiunea fapt epuizat este posibilă în cazul infracţiunilor de obicei. la continuarea executării acţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii. 9 . Infracţiunea fapt epuizat este forma infracţiunii ce constă în prelungirea în timp a infracţiunii după momentul consumării.

Concursul de crt. Forme mai importante de recidivă: maremică. Unitatea legală: 4. 7.3. Au fost comise două sau mai multe infracţiuni. ori se produc urmări noi corespunzător unor infracţiuni mai grave. S-a pronunţat o hotărâre definitivă de condamnare. 1. S-a pronunţat o hotărâre definitivă de condamnare. Infracţiunea deviată. infracţiuni 1. infracţiunea de tâlhărie (art. Prin acest termen este desemnată acea activitate infracţională în care acţiunea este deviată de la obiectul sau persoana împotriva căreia se îndrepta. 211). la intervale de timp diferite. Infracţiunea de obicei este acea formă a unităţii legale de infracţiune care se realizează prin repetarea faptei de un număr de ori din care să rezulte obişnuinţa sau îndeletnicirea făptuitorului. 6.Analiză comparativă între formele pluralităţii de infracţiuni Nr. PRELEGEREA nr. la un alt obiect sau către o altă persoană. Recidiva Au fost comise două sau mai multe infracţiuni. ca element constitutiv sau ca o circumstanţă agravantă. Pluralitatea intermediară Au fost comise două sau mai multe infracţiuni. o acţiune sau o inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală1. pirateria (art. Infracţiunea continuată reprezintă acea formă a unităţii legale ce se caracterizează prin săvârşirea de către aceeaşi persoană. datorită greşelii făptuitorului. 239) etc. îşi amplifică progresiv rezultatul. după atingerea momentului consumativ corespunzător unei anumite infracţiuni. Infracţiunea complexă este definită ca fiind infracţiunea ce cuprinde în conţinutul său. VIII 1. Nu s-a pronunţat nicio hotărâre definitivă de condamnare pentru niciuna dintre ele. 212). postcondamnatorie-postexecutorie. B. 10 . 5.3. Forme mai importante de concurs: real şi ideal/formal 1. în realizarea aceleiaşi hotărâri infracţionale. Nu e cazul.2. Infracţiunea progresivă este acea infracţiune care. fără intervenţia făptuitorului. a unor acţiuni sau inacţiuni care prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni. ultrajul (art.1. Bunăoară.

. indiferent de cuantumul la care se va ajunge.4. Sistemul cumulului aritmetic sau al totalizării presupune ca pentru fiecare infracţiune să fie stabilită o pedeapsă şi apoi pedeapsa finală să constea din suma acestora. 11 .art. Nu e cazul. Aplicarea sporului se va separa.. Există cazuri care nu atrag starea de recidivă . în general. pen. Se sancţionează. 38 C.8. hotărârea de condamnare să fie la o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni. 1. sporul este de 7 ani.10. 1.9. iar pentru noua infracţiune sancţiunea să fie închisoarea mai mare de un an. Nu e cazul.6. Aplicarea sporului se motivează. 1. Să fie vorba despre o condamnare de cel mult 6 luni închisoare sau amendă. Concursul este de două forme: . 1. potrivit regulilor cumulului juridic. Sporul este de 5 ani. Pentru recidiva mare postexe-cutorie. iar noua infracţiune comisă reprezintă al doilea termen al recidivei. fără a mai fi diferenţiat în pedeapsa finală aplicată. Concursul de infracţiuni este o formă a pluralităţii de infracţiuni ce constă în săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni de către aceeaşi persoană mai înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. Sporul este inclus. Pentru recidiva mare. 2.7. Pentru recidiva mare postcondamnatorie..5. Aplicarea sporului se motivează.1. 34 şi 35 C. Aplicarea sporului nu se motivează. ori Să fie condamnat la mai puţin de 3 pedepse cu închisoarea. 1. ori Noua infracţiune să fie pedepsită cu amenda sau închisoarea de cel mult un an. Pedeapsa se contopeşte potrivit regulilor prevăzute la art. Aplicarea sporului se va separat 1. hotărârea de condamnare să fie la cel puţin 3 pedepse cu închisoarea până în 6 luni. Hotărârea de condamnare reprezintă primul termen al recidivei.concurs ideal sau formal.concurs real. pen. iar pentru noua infracţiune sancţiunea să fie închisoarea mai mare de un an Nu e cazul. Sporul este de 5 ani Noua infracţiune să fie comisă cu intenţie. 3. Se aplică regulile de la concursul de infracţiuni. Nu contează forma de vinovăţie cu care sunt comise infracţiunile ce compun concursul. Nu contează forma de vinovăţie cu care se comite noua infracţiune. sporul este de 10 ani. direct. Nu e cazul. Pentru recidiva mică.

fie după executarea completă a pedepsei sau considerarea ei ca executată. Dintre acestea este aleasă cea mai gravă. cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie. pentru o infracţiune amnistiată. ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea pedepse. deci după pronunţarea unei hotărâri definitive de condamnare. la pedeapsa închisorii mai mică sau cel mult de 6 luni. care nu mai este prevăzută de legea penală. condamnare care se referă fie la pedeapsa amenzii. Este întâlnit şi în legislaţia românească.4. Recidiva mare postexecutorie este acea formă de recidivă în care după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni. Sistemul cumulului juridic constă în stabilirea pedepsei în două trepte. aceasta a fost pronunţată pentru o infracţiune comisă în timpul minorităţii. Totodată. Pluralitatea intermediară este acea formă a pluralităţii de infracţiuni când noua infracţiune este comisă înainte de începerea executării pedepsei. 5. Sistemul absorbţiei presupune stabilirea unei pedepse pentru fiecare infracţiune. după graţierea totală sau a restului de pedeapsă. 6. 9. comisă din culpă sau pentru care a intervenit reabilitarea. sau dacă sancţiunea este mai mare de 6 luni. A doua treaptă de agravare a răspunderii constă în posibilitatea aplicării unui spor. relativ la 12 . Recidiva este acea formă a pluralităţii de infracţiuni care constă în săvârşirea din nou a unei infracţiuni de către o persoană care anterior a mai fost condamnată definitiv pentru o altă infracţiune. Acest spor este aplicabil la rândul lui în două trepte. ori după împlinirea termenului de prescripţie a executării unei asemenea pedepse. în cazul în care una dintre pedepsele. după graţierea totală sau a restului de pedeapsă. în timpul executării acesteia sau în stare de evadare. iar pedeapsa finală va fi cea mai gravă dintre acestea. cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. Recidiva mică se regăseşte în situaţia când după condamnarea la cel puţin trei pedepse cu închisoare până la 6 luni sau după executare. înainte de începerea executării pedepsei. fie după ce condamnarea a rămas definitivă şi până la momentul executării complete a pedepsei. 7. în timpul executării sau în stare de evadare. care astfel le absoarbe pe celelalte. iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de un an. Recidiva mare postcondamnatorie este aceea modalitate a recidivei în care după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni. 10. Prima presupune stabilirea pentru fiecare infracţiune a unei pedepse. cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. 8.

de către o persoană numită instigator. după săvârşirea faptei. Alţi termeni corelaţi temei 9: 8. deşi comisă cu intenţie. Participaţia improprie reprezintă acea formă de participaţie în care persoanele care săvârşesc o faptă prevăzută de legea penală nu acţionează toate cu aceeaşi formă de vinovăţie. Complicitatea este acea formă a participaţiei penale ce constă în fapta unei persoane care cu intenţie înlesneşte sau ajută în orice mod la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală ori promite. PRELEGEREA nr. Pluralitatea naturală sau pluralitatea necesară este forma pluralităţii de infractori în care cooperarea mai multor persoane la comiterea faptei este cerută de însăşi natura acesteia. Formele pluralităţii ocazionale sau ale participaţiei penale: 4. pedeapsa pentru noua infracţiune să fie mai mică sau egală cu un an. Pluralitatea ocazională sau participaţia penală este forma pluralităţii de infractori în care. Formele pluralităţii de infractori: 1. altele din culpă şi altele fără vinovăţie. Pluralitatea constituită este acea formă a pluralităţii de infractori ce presupune gruparea mai multor persoane cu scopul de a săvârşi infracţiuni. Autoratul este forma participaţiei penale în care o persoană săvârşeşte prin acte de executare şi în mod nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală. VIIII A. Coautoratul este forma participaţiei penale în care la săvârşirea faptei şi-au adus contribuţia în mod nemijlocit două sau mai multe persoane. promisiunea nu este îndeplinită. unele acţionând cu intenţie.noua infracţiune. Această formă de pluralitate implică existenţa unui grup organizat. 7. Instigarea constă în fapta de determinare cu intenţie. înainte sau în timpul săvârşirii faptei. 2. prin orice mijloace. 3. 13 . să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală. în cazul participaţiei penale fiecare participant este considerat că a contribuit cu o parte la săvârşirea infracţiunii şi va răspunde penal în funcţie de contribuţia adusă la săvârşirea acesteia B. aceasta ar trebui să fie comisă din culpă sau. 5. C. 6. Spre deosebire de celelalte două forme de pluralitate. pentru a nu exista starea de recidivă. a altei persoane numită instigat. chiar dacă. la comiterea faptei prevăzută de legea penală participă un număr mai mare de persoane decât era necesar. că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe infractor.

Iresponsabilitatea este starea de incapacitate psiho-fizică a unei persoane care nu poate să-şi dea seama de semnificaţia socială a acţiunilor sau inacţiunilor sale ori nu poate fi stăpână pe ele. Circumstanţele reale sunt legate de împrejurările anterioare. şi privesc conţinutul atenuat sau agravat al faptei legat de mijloacele folosite. X 1. 7. starea. cazul fortuit. de timp sau de rezultatul produs. pentru persoana făptuitorului ori a altuia. iresponsabilitatea. viaţa. Este în legitimă apărare acela care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material. minoritatea făptuitorului. fiind în imposibilitate fizică să acţioneze altfel. Prin constrângere fizică sau forţa majoră se înţelege presiunea pe care o forţă căreia nu i se poate rezista o exercită asupra energiei fizice a unei alte persoane. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei prin înlăturarea vinovăţiei. în aşa fel încât aceasta comite o faptă prevăzută de legea penală. fiinţa respectivă nu înţelege urmările faptelor sale sau nu-şi poate determina şi dirija în mod normal voinţa. sunt: legitima apărare. PRELEGEREA nr. imediat şi injust. 5. sau un interes public. beţia. Iresponsabilitatea priveşte incapacitatea psihică a persoanei atât sub raport intelectiv. concomitente sau posterioare săvârşirii faptei. 3. Este în stare de necesitate acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel. împrejurarea în care acţiunea sau inacţiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea-persoană nu 1-a conceput şi nici nu 1-a urmărit şi care se datorează unei energii a cărei intervenţie nu a putut fi prevăzută. 4. Cazul fortuit desemnează situaţia. a altuia sau împotriva unui interes public şi care pune în pericol grav persoana şi drepturile celui atacat ori interesul public. Este în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul. cât şi sub raport volitiv.9. 6. cu alte cuvinte. direct. îndreptat împotriva sa. 14 . Prin constrângere morală înţelegem presiunea exercitată prin ameninţarea cu un pericol grav. sau un bun important al său ori al altuia. constrângerea fizică şi morală. integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altuia. starea de necesitate. 2. situaţie în care acestea sunt circumstanţe subiective. 10. eroarea de fapt. de împrejurările de loc. şi sub imperiul căreia cel ameninţat săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală. Circumstanţele personale privesc pe făptuitor şi pot fi în legătură cu atitudinea psihică a acestuia faţă de fapta prevăzută de legea penală la care a participat.

Amenda este singura dintre pedepsele principale cu caracter pecuniar. întrucât implică o diminuare a patrimoniului infractorului. privativă de libertate. 4. datorată efectelor pe care le au asupra organismului şi facultăţilor psihice anumite substanţe excitante ori narcotice. Degradarea militară este o pedeapsă complementară ce constă în pierderea gradului militar şi a dreptului de a purta uniformă. 6 din 7 ianuarie 1990 şi a înlocuit pedeapsa cu moartea. 9. practic scoaterea acestuia din mediul său de viaţă. reprezentare determinată de necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a unor date ale realităţii. Interzicerea unor drepturi. 1. Constă în lipsirea de libertate a condamnatului pentru restul vieţii lui. 4. Minoritatea este starea în care se găseşte făptuitorul ce nu a împlinit vârsta legală pentru a răspunde penal. 2. consumate ori introduse în corpul său. Ea a fost introdusă prin Decretul-lege nr. Pedepsele aplicabile persoanei fizice sunt principale. Pedepse complementare şi accesorii aplicabile persoanei fizice. XI Sancţiunile penale aplicabile persoanei fizice. şi constă în lipsirea condamnatului de libertate pe o anumită perioadă de timp şi izolarea acestuia de societate. XII 1. din drepturile prevăzute în art. Eroarea de fapt este definită ca fiind reprezentarea greşită de către cel ce săvârşeşte o faptă prevăzută de legea penală a realităţii din momentul săvârşirii faptei. 3.8. pen. PRELEGEREA nr. 3. Degradarea militară. Interzicerea unor drepturi constă în interzicerea pe o perioadă cuprinsă între 1 şi 10 ani a exerciţiului unuia sau unora. dar niciodată a tuturor.Pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. 64 C. complementare şi accesorii. 15 . 2. Beţia reprezintă o stare psiho-fizică anormală a persoanei. Detenţiunea pe viaţă este o pedeapsă principală şi reprezintă cea mai severă pedeapsă din legislaţia penală actuală. PRELEGEREA nr. 10. constând în plata unei sume de bani în contul statului. Închisoarea este şi ea o pedeapsă principală. de familie.

dacă legea prevede Se aplică doar dacă are legătură cu expres aceasta. o meserie ori o de a exercita o profesie ori de a desfăşura o altă activitate activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru comiterea faptei Este o măsură de siguranţă. Interzicerea de a ocupa o funcţie sau Interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie. PRELEGEREA nr.1. Se execută chiar şi în timpul procesului penal şi până la momentul în care se demonstrează că au dispărut cauzele care au determinat-o. Se dispune doar dacă persoana a fost condamnată. dar nu are cunoştinţele necesare. şi constau. Pedepsele accesorii sunt acele pedepse ce se alătură pedepselor principale a închisorii sau detenţiunii pe viaţă pe durata acestora sau până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei. Cu alte cuvinte. 4. 4. Interzicerea unei funcţii sau profesii: Nr.5. şi astfel reprezintă un pericol public pentru cei din jur. Se poate dispune şi faţă de făptuitor. Interzicerea de a ocupa p funcţie sau de a exercita o profesie. 4. Se poate dispune şi de procuror în timpul Se dispune doar de către instanţa de judecată. 4.6. 4. Se dispune atunci când persoana se foloseşte de funcţia. o meserie ori o altă ocupaţie. şi până la momentul demonstrării de către cel interesat că a dobândit cunoştinţele necesare. Internarea medicală. Obligarea la tratament medical. Confiscarea specială.3. pen. 4. Inculpat – Făptuitor (se va observa că anumite măsuri de siguranţă se pot dispune şi faţă de făptuitor. XIII 1. profesia ori activitatea pe care o desfăşoară pentru a comite infracţiunea. Se dispune pe o durată de cel puţin 1 an. persoana este nedemnă pentru a mai continua să profeseze. Se dispune atunci când persoana a comis fapta datorită incapacităţii sau nepregătirii profesionale de care a dat dovadă în momentul exercitării acesteia. Se aplică obligatoriu. nu si le-a însuşit corespunzător.7. în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute în art. 3. Expulzarea străinilor. 16 . crt.5.4. Interzicerea de a se afla în anumite localităţi.2. iar altele nu se pot dispune decât faţă de un inculpat). Interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată. în principal. Se execută după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. 2. 4. este confirmată sau dispusă de instanţă în faza de judecată. persoana poate fi moral impecabilă. cu infracţiunea comisă. iar dacă nu. 4. în acest caz. 64 C. Poate avea o durată cuprinsă între 1 şi 10 ani. şi atunci când are legătură infracţiunea comisă. Este o pedeapsă complementară. adică faţă de acela care nu a săvârşit decât o faptă penală şi nu o infracţiune. urmării penale. Măsuri de siguranţă – Pericol social.

Măsura este reglementată în cadrul dispoziţiilor art. Obligarea la tratament medical este reglementată în dispoziţiile art. 10. luate în scopul înlăturării unei stări de pericol. 112 lit. de a se prezenta în mod regulat la tratament medical până la însănătoşire. o meserie ori o altă ocupaţie este reglementată prin dispoziţiile art. Măsurile de siguranţă sunt acele sancţiuni de drept penal constând din măsuri de constrângere cu caracter preventiv. 112 lit. 113 C.datorită naturii lor ori a legăturii acestora cu săvârşirea faptei . prezintă pericol pentru societate. 112 lit. Expulzarea este reglementată prin dispoziţiile art. 114 C. şi constă în obligarea făptuitorului. Această măsură de siguranţă este reglementată în cadrul art.prezintă pericolul săvârşirii unor noi fapte prevăzute de legea penală. care din cauza bobi ori a intoxicării cronice prin alcool.5. la finalul secolului al XlX-lea. 112 lit. şi pentru preîntâmpinarea realizării de alte fapte penale. Interzicerea de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie. 112 lit. 116 C. Confiscarea specială constă în trecerea silită şi gratuită în proprietatea statului a anumitor lucruri ce aparţin persoanei care a săvârşit o faptă penală. 11. pen. persoană care a săvârşit o infracţiune. Măsurile de siguranţă au pătruns în dreptul penal odată cu influenţa doctrinei pozitiviste. e) şi cele ale art. care este bolnav mintal sau toxicoman şi care se află într-o stare ce prezintă pericol pentru societate. 7. Cauza care determină luarea acestei măsuri constă în starea de pericol ce decurge din deţinerea unor lucruri ce au legătură cu săvârşirea infracţiunii ori care ar putea fi folosite la săvârşirea de fapte prevăzute de legea penală în viitor. 9. Interzicerea de a se afla în anumite localităţi este reglementată în art. Internarea medicală este o măsură de siguranţă mai amplă decât obligarea la tratament medical. 6. d). a căror deţinere de către făptuitor . 117 C. pen. b) coroborat cu art. care îl ac pe acesta impropriu pentru ocuparea unei anumite funcţii ori pentru exercitarea unei profesii. 118 C. considerându-se că rămânerea acestuia pe teritoriul ţării prezintă pericol social pentru ordinea juridică şi socială. 112 lit. pen. pen. fie singure. stupefiante sau alte asemenea substanţe. nepregătirii sau altor cauze. 115 din codul penal şi se poate lua faţă de făptuitorul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală datorită incapacităţii. şi constă în internarea făptuitorului. într-o instituţie medicală de specialitate până la însănătoşire. Expulzarea străinilor este măsura de scoatere în afara teritoriului ţării a cetăţeanului străin sau apatridului care nu domicihază în România. meserii sau alte ocupaţii pentru a împiedica săvârşirea altor asemenea fapte în viitor. Interzicerea de a se afla în anumite localităţi constă în interzicerea condamnatului de a se afla o anumită perioadă de timp în locaMtatea sau locaMtăţile stabilite prin hotărârea de condamnare. fie alături de pedepse. 17 . 8. f ) şi art. a) şi art. pen. doctrină ce a propus pentru prima dată introducerea în sistemul sancţionator penal a măsurilor de siguranţă. c) şi art. precum şi în art.

Sancţiuni aplicabile persoanei juridice. Această măsură de siguranţă este reglementată de art. în arătarea pericolului social al faptei săvârşite.12. ce au menirea de a asigura educarea şi reeducarea acestora prin instruire şcolară şi profesională. Internarea într-un centru medical-educativ. Măsuri educative – Mustrarea. Internarea într-un centru de reeducare. 18 . Închiderea persoanei juridice. 2. Interdicţia de a reveni în locuinţa familiei pe o perioadă determinată constă în obligaţia impusă de către instanţă unui inculpat de a nu reveni în locuinţa famibei pe o anumită perioadă de timp determinată. Interzicerea de a participa la procedurile de achiziţii publice. Pedepse principale – Amenda. Regimul pedepselor aplicabile minorului. Pedpse complementare – Dizolvarea persoanei juridice. Vârsta minimă pentru angajarea răspunderii penale. PRELEGEREA nr. în sfătuirea minorului să se poarte în aşa fel încât să dea dovadă de îndreptare. PRELEGEREA nr. se va lua faţă de el o măsură mai severă sau i se va aplica o pedeapsa. Afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare. compus din măsuri educative şi pedepse. Regimul de sancţionare al minorului este în prezent unul mixt. 3. scopul lor fiind preponderent educativ 4. Libertatea supravegheată. 118 C. 112 Ut. 3. Măsurile educative sunt sancţiuni penale şi se iau numai dacă minorul a săvârşit o infracţiune. 2. Limita de vârstă până la care minorul nu răspunde penal este de 14 ani. Măsurile educative sunt sancţiuni de drept penal speciale pentru minori. * * * 1. 3. atrăgându-i-se totodată atenţia că dacă va săvârşi din nou o infracţiune. XIV Sancţiunile penale aplicabile persoanei juridice. pen. Mustrarea este o măsura educativă ce constă în dojenirea minorului. 1. Minoritate. XV 1. g) şi art. Suspendarea activităţii persoanei juridice. prin cultivarea în conştiinţa acestora a respectului faţă de valorile sociale. dacă acesta a fost condamnat pentru lovituri sau alte acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice şi psihice unor membri ai familiei. 2.

PRELEGEREA nr. acesta având are nevoie de un tratament medical şi de un regim special de educaţie. precum şi obligaţia infractorului de a răspunde pentru fapta sa şi de a se supune sancţiunii aplicate. situaţii. Internarea într-un centru medical-educativ este aceea măsură educativă ce constă în internarea minorului într-un centru medical-educativ din cauza stării sale fizice sau psihice. împrejurări. raport complex. între stat. fapta este infracţiune. Înlocuirea răspunderii penale reprezintă instituţia juridică în baza căreia instanţa de judecată înlocuieşte. XVI 1. ca reprezentant al societăţii. Cauzele care înlătură răspunderea penală trebuie deosebite de cele care înlătură caracterul penal al faptei unde. Răspunderea penală este o formă a răspunderii juridice şi reprezintă consecinţa nesocotirii dispoziţiei normei juridice penale. pe de altă parte.5. posterioare săvârşirii infracţiunii. 6. dar ulterior intervine o astfel de cauză care face ca infractorul să răspundă penal. în condiţiile prevăzute de lege. PRELEGEREA nr. asigurându-i-se totodată posibilitatea de a dobândi învăţătura necesară şi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile sale. Cauzele care înlătură răspunderea penală sunt anumite stări. pe de o parte. 19 . de a trage la răspundere pe infractor. adică se stinge dreptul statului de a aplica o sancţiune infractorului şi obligaţia acestuia de a executa acea sancţiune. Libertatea supravegheată este o măsură educativă ce constă în lăsarea minorului în libertate pe timp de un an. în timp ce cauzele care înlătură răspunderea penală. reglementate de lege. în prezenţa cărora se stinge raportul juridic penal de conflict. 7. 2. răspunderea penală cu o altă formă de răspundere juridică ce atrage o sancţiune cu caracter administrativ. şi infractor. Internarea într-un centru de reeducare este şi ea o măsură educativă şi constă în internarea într-un centru de reeducare. sub supraveghere deosebită. cu scopul de a asigura minorului o educaţie mai bună decât cea primită acasă. Ea reprezintă însuşi raportul juridic penal de constrângere născut. de a-i aplica sancţiunea prevăzută pentru infracţiunea săvârşită şi de a-1 constrânge să o execute. ca urmare a săvârşirii infracţiunii. în vederea restabilirii ordinii de drept şi restaurării autorităţii legii. fapta nu este infracţiunea şi de aceea nu se mai ajunge la tragerea la răspundere penală a făptuitorului. al cărui conţinut îl formează dreptul statutului. XVII 1.

132 C. Prescripţia răspunderii penale trebuie deosebită de prescripţia executării pedepsei. 5.. cât şi dreptului procesual penal.. pen..univ. a căror gravitate deosebită. născut prin săvârşirea unei infracţiuni. pen.. în cazurile prevăzute de lege..dr RĂDESCU DUMITRU x. Conf.. Împăcarea părţilor este reglementată prin dispoziţiile art. ca urmare a nerealizării lui într-un anumit termen prevăzut de lege. ea trebuie distinsă de plângere ca mod general de sesizare a organelor de urmărire penală.2... Amnistia este actul de clemenţă al Parlamentului României.. din considerente de politică penală. înlăturând răspunderea penală şi consecinţele civile ale faptei. pen. cele două având cauze. a impus declararea lor ca imprescriptibile. unde este reglementată prin dispoziţiile art. fiind reglementată prin dispoziţiile art. manifestată în cel de-al Doilea Război Mondial. pr.. În timp ce plângerea prealabilă reprezintă o condiţie de tragere la răspundere penală a infractorului pentru anumite infracţiuni prevăzute de lege.. Prescripţia răspunderii penale constă în stingerea raportului juridic penal de conflict. plângerea reprezintă una dintre modalităţile de încunoştinţare a organelor de urmărire penală despre săvârşirea unei infracţiuni. este înlăturată răspunderea penală pentru infracţiuni comise până la data apariţiei legii de amnistie. depusă de însăşi partea vătămată. 131 C.. natură şi efecte diferite.. 4. fiind un act al Parlamentului. 221 alin.x 20 .. prin care aceştia se înţeleg să pună capăt conflictului născut din săvârşirea infracţiunii. Ea este întotdeauna instituită prin lege.. Plângerea prealabilă este o instituţie ce aparţine atât dreptului penal. (2) şi art. Răspunderea penală se prescrie pentru orice infracţiune. cu excepţia infracţiunilor contra păcii şi omenirii.. 279-286 C. prin care. şi reprezintă actul bilateral dintre infractor şi victima infracţiunii. 3.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->