Marele descoperiri geografice Inceputul destramarii feudalismului si aparitiei germenilor relatiilor capitaliste este marcat in tarile europene de epoca

renasterii,care s-a manifestat prima data in Italia inca in secolul al XIV-lea(Prerenasterea),iar in urmatoarele doua secole si in celelalte tari.Totusi, in Italia, ca si in Germania, faramitarea feudala s-a mentinut mai multa vreme decit in alte tari, ca de exemplu Spania,Portugalia, Franta, Olanda, Anglia, unde se formeaza primele state europene centalizate in jurul monarhiei. Transformarile social-economice le-au corespuns un avint puternic al stiintelor,artei si culturii. Dupa o lunga perioada de intrerupere a progresului, de barbarie cum socoteau umanistii italieni Evul Mediu (sec.V-XV) , este reinviata cultura antica greco-romana, punind ratiunea mai presus de credinta si traditie, Renasterea a zdrunciunat temeliile dictaturii spirituale a bisericii .Marcind inceputul epocii moderne in stiinta si tehnica, Renasterea corespunde unor importante cuceriri, care alaturi de transformarile socialeconomice, au creat si geografiei un cadru nou de dezvoltare. Printre evenimentele de seama care au marcat inceputurile acestei epoci moderne, un rol important l-au jucat marile explorari geografice si indeosebi descoperirea Americii si a drumului maritim spre Indiile Orientale, precum si primul inconjor al lumii. Marile descoperiri geografice, incepute de la sfirsitul secolului al XV-lea, au fost generate de conditiile social-economice instalate in Europa in vremea Renasterii; deopotriva ele au fost favorizate de perfectionarile savarsite in domeniul mijloacelor de transport si al mijloacelor de orientare, intre careconstruirea marilor corabii capabile sa infrunte largul marilor si ocenelor, folosirea busolei, a astrolabului pentru calcularea latitudinii geografice, determinarea longitudinii pe baza principului diferentelor orare. Directia dominanta vestica, sau prin sudul Africii, a viitoarelor itinerarii maritime s-a datorat unor evenimente istorice si in primul rind formarii si extinderii treptate a statuluiOtoman. Cucerirea Constantinopului de catre turci in anul 1453, prin care s-a pus capat Imperiului Bizantin, transformarea Marii Negre intr-un lac turcesc, extinderea Imperiului Otoman in bazinul oriental al Mediteraniei, au barat caile principale prin care statele Europei Occidentale isi furnizau bogatiile Orientului. Noile state centalizate, mai intii Spania si Portugalia, mai tirziu Anglia, Franta, Olanda, au fost astfel nevoite sa gaseasca noi drumuri spre India, strabatind apele Atlanticului, ocolind Africa prin sud, apoi prin nordul Americii de Nord si Eurasiei. Primele expeditii atlantice au fost stimulate si de erorile cartografice ale secolului al XV-lea care apropiau exagerat tarmurile vest-europene de cele est-asiatice. Noile drumuri maritime si noile descoperiri geografice au influientat destul de puternic viata comerciala si chiar politica a lumii. In mprimul rind, ele au contribuit la transformarea centrului de greutate al navigatiei si comertului mondial din Mediterana in Oceanul Atlantic si chiar la dezvoltarea noilor metropole citadine, care la inceputul acestei perioade se numeau Lisabona, Sevilia si Madrid, din Portugalia si mSpania, tari favorizate atunci de pozitia lor geografica.Totodata, descoperirele de noi paminturi, cu marile lor resurse naturale si de forta de munca, au dus la crearea imperiilor coloniale si au pregatit formarea pietei mondiale, care, la rindul ei, a determinat dezvoltarea imensa a comertului, navigatiei si comunicatiilor pe uscat, precum si dezvoltarea burgheziei. In ce priveste geografia, Marile descoperiri geografice, care din punct de vedere cronologic dureaza in linii mari pina la sfirsitul secolului al XVIII-lea, au largit foarte

mult orizontul geografic, creind un nou cadru, aproape complet, al Pamintului. In aceste conditii au fost impulsionate cercetarile stiintifice, stiinta geografica cunoscind noi progrese. Descrirea noilor paminturi, cu natura, populatia si resursele lor, alaturi de cunoasterea mai exacta a celor intrate mai de mult in orizontul geografic al omenirii, vor permite in conditiile avintului general al stiintei, formularea de noi conceptii geografice, reconsidetrarea celor vechi, diversificarea preocuparilor geografice. Acum se pun bazele cartografiei stiintifice moderne, se contureaza idei reale despre raspindirea fenomenelor geografice, despre raporturile lor reciproce, despre cauzele si efectele lor. Dar si acum se vor manifesta unele extremiste, mai ales in explicarea cauzelor, fenomenelor, cu deosebire in intelegerea raporturilor dintre om si natura. Lupta dintre ideile materialiste si idealiste, dintre dialecta si metafizica, se va manifesta vsi in preocuparile geografice, in contextul general al luptei dintre aceste principale orientari filozofice. I.Largirea orizontului geografic.Geografia regionala Trei au fost evenimentele care au marcat inceputurile Marilor descoperiri geografice si toate trei au o insemnatate covirsitoare in largirea orizontului geografic:calatoriile lui Columb in Lumea Noua, efectuarea traseului maritim intre Europa si India prin sudul Africii de catre Vasco da Gama si primul inconjur al globului organizat de Magelan. Aceste trei expeditii maritime au deschis o era noua in largirea orizontului geografic al omenirii. Ele au fost urmate de tot mai multe expeditii, care, treptat, au capatat si un caracter stiintific;primele asemenea expeditii si multe altele care le-au urmat au fost generate in ultima instanta de interese politice, deseori expansioniste, si economice. Marcind inceputul descompunerii feudalismului, aceste expeditii au favorizat consolidarea relatiilor capitaliste, formarea imperiilor coloniale, a pietii mondiale capitaliste, imbogatind totodata cunostiintele stiintifice despre Pamint. a)Locul lui Cristofor Columb in descoperirea Americii.Conchistadorii. Sub influienta hartilor vremii, genovezul Cristofor Columb (Cristobal Colon, 14511506) elaboreaza proiectul unei calatorii spre Asia prin Atlantic, proiect care a fost insa respins de regele Portugalie unde Columb se stabilise inca din anul 1476. In 1492 proiectul indraznet al navigatorului este acceptat de regele Spaniei, Ferdinand de Aragon si de sotia acestuia, Isabella de Castilia. Cu sprijinul lor, Columb intreprinde patru calatorii intre anii 1492-1504, descoperind cele mai multe insule ale Antililor Mari si Mici, atingind si coastele Americii Centrale istmice si ale Americii de Sud. In acea vreme, regatul Spaniei, constituit in 1479 prin unirea regatelor de Aragon si Castilia, incheiase Reconquiste, adica recucerirea teritoriilor ocupatede mqauri. In 1492 a fost cucerit emiratul Granadei, ultimul stat musulman din Peninsula Iberica. Din aceasta companie regatul iesise slabit si coroana spaniola, acceptind proiectul lui Columb pentru descoperirea unui nou drum spre mirodeniile si aurul Indiei, incerca o cale tentantade imbogatire. Organizarea expeditiilor lui Columb aveau sa marcheze inceputul politicii expansioniste a regilor Spaniei, punindu-se bazele unui imens imperiu colonial, care-si va mentine hegemonia in Europa pina prin secolul al XVII-lea.

Cele trei caravale, Santa Maria, Pinta si Nina, puse la dispozitia navigatorului genovez, au parasit portul Palos in ziua de 3 august 1492. Dupa ce opresc un timp in insulele Canare, ele isi continua calatoria, incepind, la 6 septembrie, adevarata traversare a Atlanticului de la est spre vest. Dupa citeva zile, la 16 septembrie, marinarii patrund in Marea Sargaselor, cuprinsa in centrul circuitului format de curentii Atlanticului de Nord, algele Sargassaceae, aflate in cantitati mari la suprafata apei, nascindu-se speranta apropierii de pamint. Aveau insa sa inainteze mai multe saptamini prin aceasta mare ciudata pina sa ajunga din nou in apele libere ale oceanului. Abia la 12 octombrie se zareste pamint, in ziua urmatoare spaniolii debarcind pe o insula numita Guanahani de bastinasi si pe care Columb a numit-o simbolic San Salvador. Aceastadenumire este pastrata de o insula a arhipelagului Bahama, neexistind insa toata certitudinea ca aici ar fi debarcat prima data Columb. Pe insula spaniolii au gasit oameni goi, cu pielea aramie, pe care si-o vopseau in negru sau in rosu. La ei au intilnit bumbac pe care-l cunosteau si frunze de tutun necunoscute atunci de europeni. Dupa ce doua saptamini navigheaza printre insulele Arhipelagului Bahama, Columb se indreapta spre Insula Cuba, patrunzind la 28 octombrie in estuarul unui fluviu din nord estul insulei, probabil intr-unul din acele bahias, golfuri foarte adapostite, cu intrare strimta dupa care se largeste foarte mult. Aflind ca este foarte intinsa, Columb a crezut ca Insula Cuba, cea mai mare a Antililor, nu putea fi una din Peninsulele Asiei Orientale. Impresionati de peisajul tropical al insulei, de-a lungul carei tarm de nord-est au navigat, spaniolii erau insa nedumeriti de faptul ca nu intilneau nici orase, nici regi, nici aur si mirodenii si nici nu se puteau intelege in vre-o limba despre care aveau stiinta ca se folosea prin partile ASiei estice. In schimb au intilnit culturi de plante necunoscute (porumb,cartof,tutun),curioasa practica a fumatului, singura planta cunoscuta de ei fiind bumbacul, folosita de bastinasi pentru confectionarea unor tesaturi grosolane si a plaselor. Mai tirziu, spaniolii au ajuns la o alta insula pe care au numit-o Espanola (Haiti) si la ai carei bastinasi au gasit mai multaur, dar nu in masura asteptarilor. Aici vasul Santa Maria esuiaza, dupa ce Pinta se pierduse de flota. Neputind fi imarcati toti marinarii pe vasul Nina, o parte din ei au ramas de buna voie in Espanola unde au format prima aszare europeana careia I s-a dat numele de Navidad. La 4 ianuarie 1493 corabia Nina porneste pe drumul de intoarcere in Europa. Acesteia I se alatura vasul Pinta, reintilnitin dreptul tarmurilor nordice ale InsuleiEspanola, dar avea sa se piarda din nou, ajungind insa in aceasi zi, 15 martie 1493, ca si vasul Nina pe care se afla Columb, in portul Palos. Columb adusese cu el, pe linga vestea paminturilor descoperite de el in apus, putin aur, plante, fructe si pene de pasari necunoscute europenilor, precum si citiva bastinasi care au fost denumiti indios (indieni). Entuziasmati de vestile aduse de Columb, Ferdinand si Isabela il numesc amiral, vicerege si guvernator al paminturilor descoperite si-l trimit intr-o expeditie de data aceasta compusa din 17 vase. Expeditia porneste din portul Gadiz la 25 septembrie 1493 urmind un traseu mai sudic decit primul. La 3 noiembrie corabierii descopera Insula Dominica din Antilele mici si in continuare Maria Galante, Gaudelupe, Montserrat, Antigua, San Martin, Virgine, Porto-Rico. In Espanola nu mai intilnesc decit urmele vechii asezari de la Navidad, distrusa de bastinasi. Columb hotari sa construiasca un nou oras pe un loc mai ferit si pe care-l numi Isabella, primul bastion al colonizarii spaniole

in America. Trimis in iteriorul insulei, Alonso Hojeda itilneste o populatie compacta si pasnica, precum si aur in nisipul riurilor. La inceputul anului 1494 Columb trimite inapoi in Spania cea mai mare parte a vaselor, raportind regilor Spaniei ca a gasit zacaminte de aur, a caror marime a fost insa exagerata. De asemenea, el se angajeaza sa furnizeze un mare numar de sckavi, deschizind astfel era vinatorii de sclavi in America. Cerea in schimb corabii cu vite, alimente si unelte agricole necesare primei colonii spaniole din Lumea Noua. In timpul acestei expeditii Columb a descoperit Insula Jamaica, a explorat tarmul sudic al Cubei si a inceput cucerirea Antilelor, spaniolii dedindu-se la jafuri si la exterminarea bastinasilor care nu se supuneau de buna voie. Odata inceputa de Columb, cucerirea Lumii Noi avea sa fie desavarsita de conochitadorii spanioli cu pretul exterminarii masive a populatiilor bastinase si a distrugerii civilizatiilor locale (maya, incasa). Columb avea sa mai efectueze doua expeditii, una intre aqnii 1498-1500, cind a descoperit Insula Trinidad si tarmurile nordice ale continentelui sud-american si ultima intre anii 1502-1504, cind a atins coastele Americii Centrale istmice. Cazut in disgratia regelui Spaniei, Columb se stinge din viata la 20 mai 1506 in orasul Valladolid. Intre timp colonizarea Antilelor cu spanioli, in buna parte cu condamnati si cu nobili scapatati (hidalgo), continua in ritm intens. Cristofor Columb ramine inscris in istoria ndescoperirilor geografice ca primul european care a strabatut Atlanticul prin partea sa centrala; ;lui I se datoreaza descoperirea tuturor Antililor Mari si majoritatii Antililor Mici, precum si inceputul descoperirii Americii Centrale istmice si a continentului sud-american. El poate fi pe drept considerat ca descopiritor al Americii deoarece o data cu el America incepe sa fie cu adevarat cunoscuta si cucerita. b)descoperirea drumului spre bIndia prin sudul Africii. Vasco da Gama si alti exploratori portughezi in secolele XV-XVI. Cunostintele europenilor despre Africa erau in secolul al XV-lea foarte sumare, limitate la unele teritorii nordice. La sfirsitul secolului al XIII-lea fusesera efectuate citeva expeditii de catre corabierii genovezi, cu care prilej ei au redescoperit Insulele Canare (1300), Insulele madiera si Insulele Azore, reprezentate si pe harta catalana a kumii. In 1341, portughezii, cu sprijinul itlienilor, au intrprins si ei o expeditie in Canare. La sfirsitul secolului al XIV-lea si inceputul celui de al XV-lea secol, francezul Jean de Bethencourt din Normandia recuceri Insulele Canare, primind de la coroana spaniola titlul de senior al Canarelor; in urma acestor expeditii Canarele au fost colonizate. Explorarea tarmurilor occidentale ale Africii au fost continuate de portughezi. Portugalia,constituita ca un stat independent in 1139, a dus in secolele XIV-XV o politica de centralizare a statului, fapt ce a contribuit la intarirea influientei ei eterne. Pe baza expeditiilor maritime si a cotropirilor coloniale, Portugalia si-a intemiat in secolele XV-XVI un imens imperiu colonial care a cuprins teritorii din Africa, Asia si America de Sud. Initiatorul expeditiilor portugheze in lungul tarmurilor africane a fost Henric, supranumit Navigatorul. Fiul lui Joao I, a carei domnie a inaugurat inflorirea Portugaliei, Henric, remarcat in luptele duse impotriva arabilor din Maroc, a continuat opera tatalyui

sau, fiind captivat de problemele geografice. Una din preocuparile esentiale ale lui Henric Navigatorul era sa trezeasca la portughezi gustul si priceperea navigatiei. La sfirsitul anului 1488, explorarile portugheze aveau sa obtina o victorie care le depasea pe toate celelalte. In acel an Bartolomeo Diaz a atins unul din punctele cele mai sudice ale continentului african, Cabo Tormentos (Capul Furtunos) numit de el, dar care avea sa fie numit Capul Bunei Sperante de regele Joao II in semnul sperantelor ca pe aici se va putea ajunge in India. In aceasta calatorie Bartolomeo Diaz a inaintat pina in Golful Algoa, patrunzind astfel in apele Oceanului Indian si trecind la Capul Acelor, cel mai sudic al Africii. Desi calea spre India prin sudul Africii a fost descoperita, efectuarea acestui drum a revenit navigatorului Vasco da gama (1469-1524), care si-a inscris astfel numele intre cei mai de seama navigatori ai lumii. Cele trei corabii kusitane de sub comanda lui Vasco da Gama, pornesc la 8 iunie 1497 din portul Rastello, situat pe malul drept al riului Tago. La 1 noiembrie 1497 corabiile portugheze poposesc intr-un golf din sud-vestul Africii, pe care Vasco da Gama il numeste Santa Elena. Aici corabierii iau legatura cu bosimanii care populau regiunea. Continuihndu-si calatoria, vasco da Gama ocoleste sudul continentului, facind o noua escala in Golful Algoa, unde portughezii fac schimburi comerciale cu negrii bantu, descrisi de cronicarul expeditiei, alvaro Velho, in al sau Rotiero (jurnalul de bord al expeditiei). Cercetind tarmul sud-estic al Africii, pe care-l numeste Natal, Vasco da Gama ajunge in februarie 1498 in portul Mozambic, aflat sub influienta negustorilor arabi. In continuare, corabierii lusitani trec prin fata orasului mombasa, oprindu-se apoi in portul Malide unde sint primiti cu bunavointa de cirmuitorul orasului. Cu ajutorul pilotului arab Ahmed Ibn Madjid, corabiile portugheze strabat Oceanul Indian, atingind in ma1 1498 coasta Malabarului din sud-vestul Indiei, ancorind in dreptul portului Calicut. Reusiind sa scape de intrigile negustorilor arabi care temeau de concurenta portugheza, Vasco da Gama se inapoiaza in patrie, urmind aproximativ acelasi traseu; in septembrie 1499 Vasco da Gama si ceilalti corabieri ajung in portugalia unde sint primiti cu onoruri de regele Mendel cel Fericit. Detinind cheia navigatiei spre Orient, portughezii devin in secolul al XVI-lea o mare putere maritima si colonialista. In 1509, navigatorul Albuquerque ia in stapinire, in numele coroanei portugheze, insula Socotra, pentru ca in anii urmatori portughezii sa cucereasca Goa (1510), Peninsula Malacca Cheia Orientului (1511) si Insulele Mirodeniilor: Djawa, Banda, Molucele (1512), apoi Adenul (1513). In anul 1518 portughezii cuceresc strimtoarea Ormuz Perla Orientului de la intrarea in golful Persic. Monopolul portughez asupra comertului cu Asia meridionala si rasariteana se mentine aproximativ un secol pina cind Anglia, Distrugind Invincibila Armada spanioloportugheza in 1588, devine pentru multa vreme stapina marilor. c) Prima calatorie in jurul lumii. Fernando Magellan Descoperirile geografice savirsite la sfirsitul secolului al XV-lea si la inceputul secolului al XVI-lea au imbogatit cartografia vremii cu reprezentarile noilor paminturi la care ajunsesera spaniolii si portughezii. Cartografii, bizuindu-se pe informatiile capatate si pe inductie, au trecut pe hartile lor si alte elemente, printre care si o strimtoare in sudul

Lumii Noi. Astfel, pe globul lui Iohannes Schoner din 1520 este plasata o astfel de strimtoare in sudul Braziliei. Asociata cu descoperirea Marii Sudului (Oceanul Pacific) de catre Vasco Nunez de Balboa in 1513, imaginatia cartografilor nu putea sa nu nasca in mintea cutezatorilor ideea existentei unor posibilitati de a ajunge in India dind ocol Lumii Noi. Prin nordul Americii de Nord incercasera o asemenea tentativa, nereusita insa, John Cabot si fiul sau Sebastian Cabot in 1497 si 1498. Cel care va reusi insa sa gaseasca pentru prima data o trecere intre oceanele Atlantic si Pacific, insa prin sudul Americii de Sud, avea sa fie celebrul navigator portughez Fernando Magellan (1480-1521), sau cum apare inscris in documentele vremii Fernao de Magalhaes. Remarcat in luptele purtate de portughezi pentru cuceriri coloniale in India, Malacca. Magellan devine capitan in flota lui Albuquerque. Refuzat de regele Portugaliei caruia ii ceruse sprijin pentru organizarea expeditiei care-i va aduce faima de mare descoperitor, Magellan pleaca in 1517 in Spania. La Sevilla, impreuna cu geograful si astronomul Ruy Faliero, elaboreaza planul unei mari calatorii, primind sprijinul regelui Carol Quintul si al unor mari negustori spanioli. La dispozitia temerarului navigator sint puse cinci vase: Trinidad, San Antonio, Concepcion, Victoria si Santiago, cu un echipaj total de 265 de marinari. Din echipaj fac parte navigatori incercati, precum si italianul Antonio Pigafetta, care a consemnat intr-un fel de jurnal de bord intreaga calatorie. Lucrarea lui, tradusa in mai multe tari, cuprinde numeroase descrieri despre natura, populatiile, obiceiurile acestora, viata comerciala a oraselor din tinuturile strabatute. Este poate cea mai insemnata lucrare de calatorie din secolul al XVI-lea. La 20 septembrie 1519 flota spaniola porneste din San Lucar in cautarea unui nou drum spre Insulele Moluce, de unde portughezii aduceau mirodenii. Urmind tarmurile africane pina in golful Guineei, caravalele isi schimba directia, pornind spre vest. La 13decembrie marinarii debarca pe coastele braziliene, intr-un dcor de vara. Continuind drumul spre sud, in lungul coastelor sud-americane, corabiile inainteaza tot mai spre marile sudului. In ianuarie 1520 trec pe linga o colina pe care marinarii o numesc Montevideo si patrund pe gurile fluviului ce va fi numit mai tirziu La Plata. Dindu-si seama ca este vorba de un fluviu si nu de trecerea cautata, Magellan isi conduce flota mai departe spre sud. Dupa o iernare in golful San Julian, unde au intilnit oameni inalti, cu picioare uriase (patagon) pe care i-au numit patagonezi, de unde numele de Patagonia dat acestui tinut. Intre timp, vasul Santiago plecat intr-o misiune de recunoastere, fusese inghitit de valuri. Depasind paralela de 520 latitudine sudica, echipajul descopera un golf adinc, cu ape negricioase, situat indaratul unui cap pe care Magellan l-a numit Capul fecioarelor. Pornind in explorarea acestui golf, corabierii aveau sa descopere mult cautatul paso (trecere) spre Oceanul Pacific. Vasele inainteaza prin acest canal lung de 583 km, cu destula dificultate, datoprita numeroaselor insule, stincile de sub apa, a vinturilor puternice si a cetii. Magellan il numeste Todos los Santos (Toti sfintii), insa el va fi numit apoi strimtoarea Magellan in amintirea marelui calator. Pe insulele arhipelaguluidin sud traia o populatie inapoiata, care intretinea focuri din vreascuri zi si noapte, datorita temperaturilor scazute. De aceea Magellan a denumit cea mai mare insula a arhipelagului Tierra del Fuego (Tara Focului), care s-a extins ulterior asupra intregului arhipelag. La 28 noiembrie 1520, dupa trei zile de cautari, vasele ies din

strimtoare si se indreapta spre largul Oceanului Pacific. Escadra se imputinasera insa, deoarece vasul San Antonio paraseste expeditia indreptindu-se spre patrie. Cele trei vase ramase sub comanda lui Magellan vor strabate apele Oceanului Pacific, apoi continua drumul printre insulele arhipelagului filipinez, pe insula Mactan , in urma unui conflict cu bastinasii, in ziua de 27 aprilie 1521, Magellan era ucis; echipajul isi continua drumul printre insulele Sulu, Buru, se opresc pe insulele Banda si Solar, unde se facea negot cu santal alb, pe linga insula Timor, prin Djawa, ocolesc peninsula Malacca, patrund in apele Oceanului Indian, ajungind sa depaseasca Capul Bunei sperante pe la 6 martie. Intre timp echipajul era decimat de boli; la 9 iulie vasul se apropie de insulele Capului Verde. Cei 18 oameni ramasi la bord ajung la 6 septembrie 1522 la San lucar. Vasul este tras pe Guadalquivir in sus pina la Sevilla, unde ajunge la 8 septembrie 1522. Chiar daca traseul descoperit de Magellan prin strimtoarea care-I poarta numele nu avea sa fie prea folosit, mai ales dupa anul 1920 cind a fost deschispentru circulatia internationala Canalul Panama, expeditia condusa de el a avut o deosebita importanta stiintifica: a fost cea mai concreta dovada de pina atunci asupra sfericitatii Pamintului, a dovedit unitatea invelisului lichid al globului terestru, a imbogatit enorm orizontul geografic al omenirii si a furnizat informatii asupra dimensiunilor Pamintului si ale oceanului care desparte Asia de America.

Powered by http://www.referat.ro/ cel mai tare site cu referate