BIBLIOLOGIE Curs optional

Anul III, semestrul II Tema 1. Istoria i civilizaia crii a) Istoria scrisului i a materialului de scris b) Istoria tiparului c) Ilustrarea crii a) Istoria scrisului i a materialului de scris

Istoria scrierii a inceput la scurt vreme dup aparitia vorbirii. Scrierea, ca rezultat al utilizrii constante a diferitelor semne pentru reprezentarea acelorai idei, un pas important in istoria omului. Gravat, pictat, sculptat sau imprimat, ea fixeaz comunicarea ca pe un act de memorie stabil, exact i repetabil, lrgind posibilitile de transfer informaional de la o generaie la alta. Scrierea delimiteaz istoria de preistorie, nmagazineaz cultur, experien, le conserv, permind acumularea i dezvoltarea lor. Scrierea este o reprezentare la un alt palier calitativ a coninutului comunicrii, un act de suprem implicare i fertilizare a inteligenei i forei creatoare a spiritului. Atunci cnd scriem, n noi se nate o alt personalitate. Putem concepe, acum, o definiie a scrierii, deopotriv sub raportul formei i al coninutului: scrierea este modalitatea de comunicare interuman, altfel spus de reprezentare a gndirii, prin intermediul unui ansamblu de semne grafice convenionale, acceptat de o colectivitate social, avnd deci acelai neles pentru toi membrii acesteia i care desemneaz sunetele sau cuvintele unei limbi.

n genere, sistemele de scriere tind spre o abstractizare att de mare nct s accead la calitatea de veritabile coduri de comunicare sistemele alfabetice-, ale cror semne rup orice legtur cu sensul cuvntului, avndu-i regulile specifice. Inventarea alfabetului marcheaz o revoluie n istorie, fiind asemuit cu importana pe care avea s o joace roata n dezvoltarea civilizaiei umane. Este o realitate evident la tot pasul c lumea se afl astzi n perioada de trecere de la cultura scrierii imprimate, care debuteaz prin inventarea tiparniei moderne de ctre Gutenberg, n secolul al-XV-lea, la o cultur a mesajului imagistic i oral.

b) Istoria tiparului Inventarea noului mijloc modern de comunicare grafic de ctre Gutenberg, aproape de mijlocul secolului al XV- lea, marcheaz pentru omenire o mare revoluie, trecerea de la manuscris la cultura tiparului. Tiparul i, alturi de el, hrtia, sunt expresii ale transferului de progres spiritual i material de la un popor la altul, deci mijloc de universalizare a culturii i civilizaiei. A existat tipar n Europa cu o mie de ani .Hr., dar mult mai nainte n Sumer, Egipt, India, China ori America precolumbian, mbrcnd modaliti tehnologice diverse: tiparsigiliu, formele cilindrice gravate pentru imprimarea n relief, confecionate din lut ars sau din onix, jasp, agat etc., pe care erau figurate n negative, cu logograme i imagini, subiecte literare, tiinifice sau administrative destinate a fi multiplicate, apoi tiparul pe metal, tiparul monocrom sau policrom pe pnz sau pe mtase. Tiparul, n formele premergtoare celui din zilele noastre, a fost utilizat nainte de apariia hrtiei, care este o invenie a Chinei din secolul al II- lea d.Hr., mai precis din anul 105, datorat lui Tsai Lun. Unele cri erau imprimate cu caractere n lemn, procedeu denumit tipar xilografic tabelar, folosit frecevnt de chinezi i japonezi. n Europa, primele incizii n lemn pentru imprimarea literelor iniiale ornamentale dateaz din 1147. Aparitit si dezvoltarea marilor curente cultural datoreaz mult inveniei lui Gutenberg. Tiparul promoveaz spiritul modern, umanist al Renaterii, aducnd-o la

apogeu tocmai n rile n care arta imprimrii va fi n vog. Reforma lui Luther n-ar fi fost posibil fr tipar. Este de prim interes rolul tiparului modern n fixarea limbilor naionale, n dezvoltarea literaturilor naionale i, tot astfel, n rspndirea tiinei de carte. Introducerea i extinderea lui se integreaz n procesul larg al mersului entitilor umane spre stadiul de naiune, posibil i ca urmare a apariiei tiinei de carte de larg rspndire. Este vorba despre o tiin de carte la nivelul majoritii straturilor sociale i bazat pe o limb comun, n special pe o literatur comun. Acest proces se nfirip n secolul al XV-lea, o dat cu inventarea tiparului. Este propagat, mai nti, de Reforma protestant, apoi de Iluminism i atinge apogeul prin apariia colilor standardizate i a nvmntului general din secolul al XIX-lea i nceputul secolului al XX-lea. c) Ilustrarea crii Definim prin carte: un numr mare de foi (manuscrise sau tiprite), menite a fi citite, i care sunt asamblate ntr-un volum legat sau broat; lucrare n proz sau n versuri de o oarecare ntindere; registru n care comerciantul i nscrie operaiunile; scriere cu un anumit subiect, tiprit i legat sau broat n volum; diviziune mai mare dect un capitol a unei scrieri de proporii mai mari. Dar toate aceste definiii nu pot caracteriza pn la capt cartea ca esen a culturii. De pild, nu orice text, nu orice scriere, tiprit sau nu, cuprins ntr-un volum sau mai multe, devine carte, dac nu poart o structur cultural. Cataloagele de magazine, de produse, listele i repertoriile, programele de tot felul etc., chiar dac au nfiarea fizic de carte i furnizeaz informaii dirt-un segment anume de activitate al societii, nu aparin noiunii de carte i menirii acesteia, care trece dincolo de asemenea elemente disparate. Cartea se exprim unitar prin ansamblul structurilor sale, articulate ca pri intime ale ntregului, ale aceleiai viziuni i logici interne. Lexiconul vede n carte un coninut unitar. Acest element devine cheia nelegerii noiunii n discuie. Sigur c i listele, cataloagele etc.pot forma, sub raport tematic, un tot unitar i pot conduce la concluzii coerente. Este i cazul statisticilor de ordin economic,

comercial, financiar, apoi social, politic, cultural etc. Dar acestea rmn, totui, elemente disparate, chiar dac aparin aceluiai domeniu, nefiind corelate i unite de la acelai fundament ideatic, de la aceeai arhitectur de coninut i, deci, neputnd alctui o carte . Cartea este orice document de mai mic sau mai mare ntindere, tiprit, manuscris sau transpus pe suporturile ultramoderne, electronice din zilele noastre, care abordeaz de la logica intern a domeniului reflectat i n lumina specificului unui gen anume de scriere ori a unei modaliti sau alteia de reprezentare artistic un coninut unitar n virtutea unui principiu unitar care domin i coaguleaz ntrgul material, tinznd la detaearea de concluzii, de imagini corelate i integrate universului spiritual abordat i mobilurilor n genere. Cea mai veche form de carte este codexul. Dat fiind unicitatea crii-manuscris n toate privinele, dispariia uneia singure nsemna pierderea iremediabil a unei opera ireparabile,i fenomenul a fost destul de frecvent n timpurile vechi. Mai mult de 2000 dintre scrierile filosofilor greci menionate de Diogene Laertiu s-au peirdut definitive. Istoria european a crii-manuscris detaeaz printre giuvaerurile sale o carte care, i leag existena de meleagurile noastre i aparine, astfel, i culturii noastre. Este vorba despre celebrul Codex Aureus, cel mai vechi manuscris occidental aflat pe teritoriul rii noastre. Codexul este produsul unei veritabile renateri, care se produce sub ocrmuirea lui Carol ce Mare. Cartea-manuscris acoper un important segment al istoriei omenirii, din timpurile strvechi pn n pragul epocii moderne, fiind cartea spiritualitii iniiale, a tradiiei primordiale, cum o caracterizeaz Rene Guenon. Primul dintre ele este cel al imprimrii i al perfecionrii decisive a tehnicilor n acest domeniu, anunate i cerute de necesitile culturale n cretere, de folosirea hrtiei pentru scris, de adoptarea unor modaliti de scriere mai perfecionate. Se prefigureaz, prin toate aceste cerine i nfptuiri, apropierea orizonturilor Galaxiei Gutenberg, a tiparului modern.

Tema 2. Istoria bibliotecilor a) Istoricul bibliotecilor i rolul lor n viaa social i cultural

Cetatea Pergamului, situata la 300 m altitudine deasupra orasului actual, n Turcia, avea o mare perspectiva asupra intregii regiuni. Ruinele de astazi dateaza din vreamea atalizilor, puternici regi ai Pergamului, care au condus cetatea in sec. al III-lea si al II-lea i. Hr. Sub regele Eumenes cetatea a cunoscut o puternica inflorire spirituala, devenind un centru intelectual cu renumite scoli de gramatica, de medicina, adevarata oaza pentru artisti si oameni de stiinta. Trecand prin ce a ramas din Poarta Regala, dincolo de ruinele Templului lui Zeus, impresionante in mod deosebit sunt ruinele bibliotecii. Atalus I a transformat in cea mai renumita institutie a timpului sau, adunand in Biblioteca Pergamului peste 200 de mii de volume (volumina = rulouri de papirus sau de pergament). Se stie ca in urma unei rivalitati dintre Alexandria si Pergam, cea dintai a refuzat sa mai exporte ca suport petnru scriere papirusul, si astfel Pergamul a inventat pergamentul. Dupa Strabon, langa galeria de nord a sanctuarului zeitei Atena, se afla aceasta biblioteca, ale carei usi si geamuri se deschideau spre sanctuar si nu spre strada sau spre piata. Ea cuprindea patru sali dintre care cea mai mare 13x16m, cu o inaltime de 6 m, slujea drept sala de lectura. Peretii exteriori erau formati din doua randuri de ziduri care aveau intre ele un spatiu gol ce asigura protectia contra umiditatii, mentinand in interior o temperatura constanta. Mai tarziu, in anii 30i. Hr., Antoniu a oferit ca dar de nunta Cleopatrei colectia bibliotecii din Pergam, dar aceasta s-a risipit o data cu restul marii colectii alexandrine in vremea crestinismului timpuriu. Secolul al XIX-lea a fost intr-adevar cel al aparitiei si dezvoltarii noilor tipuri de instrumente destinate sa protejeze si sa reproduca vechile documente. Pe buna dreptate, Gabriel Naud (1600-1653) este considerat fondatorul stiintei moderne a bibliotecilor.

In anul 1627, el a publicat lucrarea Advis pour dresser une bibliothque, in care se refera la principiile intelectuale ce trebuie avute in vedere la constituirea unei biblioteci si nu in ultimul rand, mentioneaza tehnici de conservare ce trebuie respectate. Secolul al XIX-lea a fost marcat de o profesionalizare crescanda a meseriei de bibliotecar, dar efectele sale s-au facut simtite pe un lung interval de timp. In SUA, in 1876, anul creerii American Library Association (ALA), Barbara Higginbotham realizeaza un raport pe care il si publica, intitulat Public libraries in the United States of America, their history, condition and management, care includea si capitole consacrate conservarii colectiilor unor biblioteci. Inceputul secolului al XX-lea constituie indiscutabil o etapa decisiva pentru dezvoltarea spectaculoasa a biblioteconomiei, cele cateva exemple franceze inscriindu-se in adevaratul sens al cuvantului intr-o vasta miscare de creare a diferitelor organizatii de diverse naturi care trebuiau sa devina locuri de confruntari de idei si de experiente. De altfel, crearea in Europa a primelor asociatii profesionale de bibliotecari (1960- Asociatia bibliotecarilor francezi), urma sa conduca la organizarea de congrese internationale si la aparitia IFLA (1929). Crearea ulterioara a UNESCO si in interiorul sau in 1946 a International Council of Museum (ICOM), ce reuneste astazi reprezentantii din 120 de tari, din care 90 au un comitet national, au dat un nou impuls activitatilor de conservare. Evolutia bibliotecilor romnesti Documentele istorice care atesta primele biblioteci romanesti dateaza din secolul al XII-lea. Informatiile despre existenta acestora pana atunci fiind aproape inexistente sau incerte, au lasat loc doar supozitiilor legate de marturisirile oferite de cercetarile arheologice despre episcopiile si manastirile din secolele III-XII si de prezenta invatatilor si teologilor crestini. Astfel, biblioteca manastirii Cisterciene de la Igris, filiala a abatiei burgunde de la Pentigny in Transilvania a fost prima atestata documentar in tarile romane la sfarsitul secolului al XII-lea. O data cu constituirea unei retele monastice pe teritoriul Tarii Romanesti si cu organizarea vietii religioase, s-au dezvoltat si bibliotecile medievale.

Mici colectii de scrieri religioase si istorice, manuscrise aduse din sud-estul ortodox, ce au servit drept modele pentru copiile produse in scriptoriile manastirilor romanesti din sec. XIV-XV, aceste biblioteci erau locurile unde se pastrau, copiau si difuzau aceste texte. Adevaratele centre de cultura, manastirile Vodita, Tismana, Codmeana, Prislop, Neamt, aveau ateliere de caligrafi si miniaturisti care impodobeau maniscrisele. De altfel, la Neamt si-a desfasurat activitatea si calugarul Gavril Uric, primul mare artist si om de cultura roman, cel care a marcat inceputul artei cartii manuscrise si care, in prima jumatate a veacului al XV-lea, a instituit la Neamt Scoala nationala de miniaturistica, a carei prezenta s-a facut resimtita. Numeroase scrieri vechi in limbile slavona si greaca, precum si primele texte manuscrise, ca si primele tiparituri romanesti, s-au pastrat in bibliotecile de la Voronet, Putna, Bistrita din Moldova, Bistrita din Oltenia, Cozia, Humor, Sucevita (ultimele doua din Bucovina). Din sec. al XVI-lea, dateaza primele biblioteci domnesti si boieresti, cea a domnitorului Petru Schiopul, luata cu el in exil, si colectia logofatului Luca Stroia, daruita de acesta manastirii Dragomira. Trebuie mentionat si proiectul lui Despot Voda de a infiinta o biblioteca princiara, proiect nefinalizat. Transilvania era caracterizata in acea perioada de colectiile personale ale prelatiilor bibliofili si de bibliotecile religioase ale bisericilor si catedralelor care au cunoscut, prin contributii ale orasenilor, o laicizare treptata pe parcursul sec. al XV-lea. Tot in aceasta perioada au fost create si primele biblioteci scolare necesare realizarii scopurilor didactice. La Brasov, in 1547, umanistul Johhannes Honterus a avut initiativa infiintarii unei biblioteci pe langa gimnaziul luteran, care a fost si prima cladire din Transilvania ridicata anume pentru a fi biblioteca. In 1581, la Cluj, au fost puse bazele bibliotecii universitare iezuite, cea mai bine organizata si cea mai mare biblitoeca scolara transilvaneana din cursul sec. al XVI-lea. Ocupand un loc deosebit in istoria civilizatiei romanesti, secolul al XVII-lea poate fi socotit cel mai original si mai complex pana la marea renastere a culturii romanesti din

veacul al XIX-lea. Prin extinderea, adancimea si diversificarea preocuparilor, prin remarcabila deschidere spre orizonturi pana atunci neabordate si prin exciclopedismul unor carturari ajutati de o surprinzatoare vocatie poliglota, sec. al XVII-lea a marcat o dezvoltare ulterioara a culturii noastre, prin lecturi, prin studii si prin calatorii, incepe acum sa fie mult mai cunoscuta de romani cultura universala. Bibliotecile nu sunt structuri imateriale, ele nu reprezinta locuri de acumulare pasiva in activitatea multiforma ce le caracterizeaza: achizitii, catalogare, comunicare. Disponibilitatea reala a unui document este un element promordial. Fara catalog, oricare ar fi forma sa, chiar si cea mai simpla biblioteca nu-si indeplineste functiile sale. De asemenea, in cazul in care documentul nu raspundea cerintelor utilizatorilor, putea bloca lantul transmiterii informatiilor. Performantele unei biblioteci se bazeaza pe un numar mare de posibilitati precum politica de achizitii, organizarea catalogului, orarul bibliotecii, modalitatile de imprumut sau de multiplicare, formele de organizare ale colectiilor, la care se adauga si cele de conservare. Ca i n alte sfere ale activitii umane, extinderea societii informaionale induce inovaii revoluionare i n materie de bibliotec, instituie prin excelen a producerii i transferului de informaie. Prin nsi natura ei, biblioteca se deschide i este adptabil la nou, n cazul de fa la condiiile exploziei informatice, ce avea s se vad foarte curnd. n 1985, aprea conceptul de bibliotec electronic, prin care se nelege o bibliotec sau un sistem de informare i documentare care posed colecii de date electronice i care utilizeaz proceduri informatice, automatizate pentru punerea n valoare i pentru exploatarea acestora. Cu alte cuvinte, este o bibliotec absolut nou, care dispune de carte electronic i n acelai timp utilizeaz carte electronic. Funciile bibliotecii electronice se realizeaz n totalitate prin intermediul calculatorului, respectiv: achiziia de documente ; prelucrarea acestora; realizarea produselor i serviciilor de informare; servirea informaional a usagerilor. Cataloagele sunt, practic, baze de date bibliografice, exploatabile prin intermediul calculatorului, iar produsele de informare sunt stocate pe medii electronice.

Biblioteca electronic asigur cooperarea i colaborarea interbibliotecar prin schimbul de date i documente, transferul de date electronice, mprumutul de documente la nivel naional i pe Internet. Este un indicator mai mult revelator c omul biologic se pregtete s treac la realitatea virtual. Apariia ei se datoreaz dezvoltrii web-ului i creterii numrului utilizatorilor de Internet. O putem defini ca ansamblul coleciilor de date electronice existente n bibliotecile electronice conectate ntre ele prin intermediul Internetului. n practic, biblioteca virtual realizeaz noi amplitudini informaionale, att pentru sistemele de informare, ct i pentru usageri. Ea permite crearea unui fond informaional electronic coerent prin conectarea instituiilor cu atribuii n asigurarea informrii i documentrii pentru diverse categorii de usageri. Avatajele bibliotecii virtule sunt pe ct de numeroase, pe att de adecvate intereselor de informare ale omului contemporan: - nlocuiete fondul bibliotecii cu un simplu text digitalizat, nmagazinat n computerile acastuia i accesibil oricui; - permite conexarea unor fragmente dintr-un text cu alte texte la care face referire textul iniial sistemul hipertext; - poate fi consultat rapid i concomitent de un numr nelimitat de utilizatori; - poate fi canal de comunicare pentru usageri ; - spaiul virtual poate gzdui dezbateri pe diverse probleme, consultaii rapide i asigur transmitera instantanee, prin Internet, a textelor n dezbatere; - Internetul poate fi folosit ca pia a crii. Biblioteca electronic nu este o apariie din senin, ea fiind, de fapt, o alt modalitate de exprimare, o alt fructificare a funciilor bibliotecii reale de la care i provin baza de documentare, informaiile despre i din documente. Trecerea la societatea informaional se realizeaz primordial prin Internet, i prin cartea electronic, vizualizat pe dispozitive speciale de lectur.

Evident, cartea pe Internet este una electronic, ns difer, totui, de e-book. Acesta se prezint ca un dispozitiv Hardware care permite nmagazinarea crilor n format electronic. Ideea crii electronice dateaz din anii 80. n 1999, apare pe pia sub denumirea de e-book. Cartea electronic seamn cu cea pe care o cunotem, ca mrime sau ca mod de manipulare, dar avnd avantajul de a fi peren. Filele se ntorc prin apsarea unui buton. n viitor, cartea va fi ea nsi cititor cu voce tare, deci va fi carte audio . Orict de fucional i de spectaculoas se arat, cartea electronic i are ns limitele ei . Sub raportul coninutului i al formei textului, se nregistreaz un adevrat recul. Se tinde la dispariia frazelor de ampl respiraie, care transpun un mod i un stil de gndire, n favoarea unor frmiri sintetice care par un alt text.