Sunteți pe pagina 1din 450

Proiect de nfratire ntre Romnia si Marea Britanie - RO 2005 IB JH 04 Continuarea sprijinului pentru consolidarea serviciilor de probat iune si asistenta

a victimelor din Romnia

MANUAL DE PROBATIUNE

Coordonatori: Valentin Schiaucu Rob Canton

BUCURESTI

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romniei Manual de probatiune / coord.: Valentin Schiaucu, Rob Canton. - Bucuresti : Euro Standard, 2008 Bibliogr. ISBN 978-973-88918-0-7 I. Schiaucu, Valentin (coord.) II. Canton, Rob (coord.) 343.14(498)

Editura Euro Standard tel/fax: 021 667 51 61 www.eurostandard.ro

Ministerul Justitiei, 2008

CUPRINS

Cuvnt introductiv .......................................................................................................5

Sectiunea nti. Aspecte generale ale probatiunii n Romnia

............................7

O istorie a probatiunii n Romnia Ioan Durnescu .............................................................................................................8 Valori, principii si competent e profesionale n probatiune Sorina Poledna ..........................................................................................................26 Abordarea diversitat ii Rob Canton ...............................................................................................................42 Pedeapsa si control social n modernitatea trzie. Pluralismul socio-juridic si justitia alternativa Doina Balahur ...........................................................................................................49 Elemente de drept Adriana Bucur, Mihai Dima, Evelina Obersterescu ...................................................69

Principalele teorii etiologice ale deviant ei si crimei Dan Banciu ..............................................................................................................106 Criminologia n practica probatiunii Rob Canton .............................................................................................................121

Sectiunea a II-a. Activitati principale ale serviciilor de probatiune

.................129

ntocmirea referatului de evaluare Ioana Pop, Marian Badea .......................................................................................130 Supravegherea n comunitate Ligia Dumitrascu, Valentin Schiaucu Asistarea persoanelor condamnate Ramona Ghedeon, Dalina Groza ......................................................................156 ............................................................................192

Lucrul cu persoanele dependente de alcool si droguri Iuliana Marin, Raluca Ionescu, Georgiana Onici, Mihaela Simion

......................... 218

Lucrul cu persoanele ce prezinta tulburari mintale Anca Nicoara, Anca Ciontescu-Nit oiu .................................................................... 252 Lucrul cu victimele infract iunilor produse cu violenta - not iuni de baza Beverley Radcliffe, Cristina Felicia Calin ............................................................... 266 Protocolul de colaborare Ligia Dumitrascu, Len Cheston .............................................................................. 285

Sectiunea a III-a. Metode si Instrumente de lucru cu persoanele ..................................................................................... 315 care au comis infractiuni Colectare de date si diagnoza Ramona Pasarica, Bogdan Mitricuna Programul Unu la Unu (OTO) Mirela Vlad, Pansela Mihaila .................................................................... 316

................................................................................. 328 ................................ 339

Dezvoltare de abilitati sociale la minori Ana Apostu, Monica Palaghia, Dana Cocrta, Roxana Nica Dezvoltare de abilitati sociale la majori Nicoleta Florea, Veronica Minea, Raluca Ionescu

................................................. 351

Programul STOP, Gndeste-te si schimba Geanina Nicolae, Marian Badea ............................................................................ 368 Interviul motivational Sa ajuti oamenii sa se schimbe Liz Bramley, Fay Hodgkinson ................................................................................ 384 Modelarea pro-sociala John Teasdale ........................................................................................................ 399

Sectiunea a IV-a. Management si supervizare n probatiune

.......................... 408

Management si leadership ntr-o perioada de schimbare Sonia Turner, Andy Stelman .................................................................................. 409 Debutul supervizarii n cadrul serviciilor de probatiune din Romnia Ramona Ghedeon, Raluca Ionescu, Monica Palaghia, Noemi Molnar, Sorin Simon ................................................................................... 422

Coordonatori, Autori............................................................................................... 444

Cuvnt introductiv

Prezentul manual integreaza o serie de materiale relevante pentru ceea ce nseamna probatiunea n Romnia. Spre deosebire de editiile aparute anterior, acest manual include cteva repere din istoria probatiunii n Romnia, aspecte care se raporteaza la valorile, principiile si practica acestui domeniu, dar si o serie de elemente esentiale din disciplinele cu care probatiunea interfereaza drept, sociologie, criminologie, asistenta sociala, psihologie s.a. Manualul a fost structurat n patru mari sectiuni: 1. Aspecte generale ale probatiunii n Romnia; 2. Activitati principale ale serviciilor de probat iune; 3. Metode si instrumente de lucru cu infractorii; 4. Management si supervizare n probat iune. Aspectele generale au fost abordate n special de catre cadre didactice de la universitati de prestigiu din Romnia si din Marea Britanie. Aceasta sectiune are valoare introductiva, conceptuala si fundamentala pentru ce este probatiunea n Romnia si pentru cum ar trebui sa fie. Este prezentata o istorie a probatiunii, sunt definite valorile si principiile de lucru n domeniul probat iunii, sunt abordate reglementarile internationale si europene privitoare la alternativele la detentie, dar si elemente esentiale de drept si criminologie. Sect iunea a II-a se centreaza pe activitatile principale ale serviciilor de probatiune: ntocmirea referatelor de evaluare, supravegherea n comunitate, asistenta si consilierea persoanelor condamnate, lucrul cu victimele unor infract iuni, cooperarea interinstitutionala, lucrul cu categorii speciale de persoane care au comis infract iuni consumatori de droguri sau persoane cu tulburari mentale. Aceasta sectiune se doreste a fi un reper, n special pentru practica consilierilor de probatiune, prin promovarea unor bune practici si instrumente utile n activitatea de probatiune. Sectiunea a fost scrisa, de regula , de catre inspectori de probat iune, sefi serviciu si consilieri de probat iune cu experienta, astfel nct sa se mbine viziunea de ansamblu a activitatii de probatiune cu prospetimea lucrului direct cu beneficiarii serviciilor. Sect iunea a III-a se axeaza pe metodele si instrumentele de lucru cu persoanele care au comis infractiuni. O parte semnificativa a acestei sectiuni descrie cteva programe de lucru cu infractorii, individuale si de grup, care au fost implementate experimental n anumite servicii de probatiune si care se doresc a fi diseminate la nivel nat ional datorita succesului nregistrat n urma aplicarii lor. n plus, este prezentat un instrument de evaluare sistematica a nevoilor persoanelor care au comis fapte penale 5

numit si instrument de colectare de date si diagnoza adaptat contextului romnesc si testat n anumite servicii de probat iune. Nu n ultimul rnd, sunt prezentate doua dintre metodele de baza ale abordarii cognitiv-comportamentale Interviul Motivational si modelarea pro-sociala recunoscute si utilizate pe scara larga la nivel european si nord-american n lucrul cu persoanele care au comis infractiuni. Aceasta sectiune a fost scrisa, n principal, de catre personalul de probatiune implicat n implementarea experimentala a metodelor sau instrumentelor amintite consilieri, sefi serviciu si inspectori alaturi de expertii britanici care au coordonat sesiunile de formare sau programele prin care acestea s-au implementat. Ultima sectiune abordeaza aspecte de management si supervizare a practicii consilierilor de probat iune, cu intentia de a veni astfel n sprijinul celor care, prin rolul detinut formal sau informal, trebuie sa asigure eficienta activitat ii serviciilor de probatiune. Capitolele acestei sectiuni au fost scrise de catre experti britanici implicat i n formarea personalului de probatiune n cadrul proiectului PHARE 2005, alaturi de practicieni din sistemul romnesc de probatiune. Desi manualul ncearca o abordare integrata, care sa prezinte o perspectiva unitara asupra domeniului probatiunii, continutul capitolelor exprima n primul rnd punctul de vedere al autorilor. Cont inutul fiecarui capitol a fost supus nsa consultarii sistematice dintre coordonatori, autori, expert i britanici, colegi si parteneri. Manualul va constitui, cu siguranta, un reper pentru personalul si practica serviciilor de probat iune, dar si pentru cei care se pregatesc sa devina angajati ai sistemului. Evaluarea cunostintelor candidat ilor, dar si a celor care si desfas oara deja activitatea n serviciile de probatiune, promovarea bunelor practici si mbunatatirea activitatii Direct iei de Probatiune si a serviciilor coordonate se pot raporta acum la informatiile cuprinse n acest manual. Apreciem nsa ca manualul va fi util si celor care studiaza acest domeniu, formatorilor si cadrelor universitare, personalului de la institut iile si organizatiile partenere, dar si tuturor celor interesati de Probatiune. Nu n ultimul rnd, dorim sa mult umim pe aceasta cale tuturor celor care au contribuit voluntar la scrierea acestui manual si celor care au participat, ntr-un fel sau altul, la aparit ia sa. Suntem constienti ca fara efortul lor acest manual nu ar mai fi existat. Nu am uitat nici sprijinul financiar al Uniunii Europene, esential pentru publicarea manualului n aceasta forma. Rob Canton Valentin Schiaucu

SECTIUNEA NTI

ASPECTE GENERALE ALE PROBATIUNII N ROMNIA

O istorie a probat iunii n Romnia


Ioan Durnescu

I. Originile ndepartate ale probatiunii Secolul XIX a fost, fara ndoiala, un secol luminat n ceea ce nseamna ntelegerea si tratamentul aplicat infractorilor. Secolul XIX este secolul n care se naste criminologia pozitivista care arunca asupra crimei si criminalului o noua lumina ce permite o nlocuire a paradigmei centrate pe pa cat si vointa divina cu un nou cadru teoretic bazat pe liberul arbitru, determinism si personalitate. n lumea penala si fac loc cuvinte precum imbecil moral, bolnav moral, degenerat etc.. Tot n acest secol se naste o noua stiinta psihiatria ce introduce conceptul de sanatate mentala n ntelegerea si explicarea anumitor acte infractionale. Nasterea nchisorilor a reprezentat un alt factor important n aparitia si dezvoltarea probatiunii, si asta deoarece fara nchisoare ar fi fost pentru probatiune foarte dificil sa si asume o identitate ca prevedere legala, ntruct nchisoarea era forma principala de pedeapsa , iar probat iunea era n loc de pedeapsa (Vanstone, 2004, p. 21). Prin urmare, probatiunea s-a definit pe s ine si nca se mai defineste n anumite jurisdict ii ca fiind o alternativa la nchisoare. n ceea ce priveste prima utilizare a termenului de probat iune, istoricii probatiunii (Coddington, 1950, Jarvis, 1972 etc.) nca nu s-au pus de acord. Evident este nsa ca termenul provine din latinescul probation si era folosit n justitia penala din Anglia pentru a desemna o procedura prin care magistrat ii puteau suspenda temporar o sentinta pentru a-i oferi condamnatului ragazul necesar sa se adreseze reginei pentru a obtine o gratiere (Abadinsky, [1977] 2000). ntr-o alta accept iune, probat iunea reprezenta n Anglia iertarea unor categorii de infractori marunti (vagabonzi, prostituate, sarlatani), cu obligat ia de a avea un comportament adecvat (Nellis, 2007). Chiar daca n jurul originii probatiunii s-a creat un mit legat de covrsitoarea influenta a organizatiei caritabile Church of England Temperance Society, se pare ca pe la mijlocul secolului XIX se vorbea destul de frecvent despre umanizarea pedepselor si, mai ales, despre justit ia preventiva (Blackstone, 1769 citat de Nellis, 2007) ce promova destul de frecvent practica magistrat ilor de a asigura pacea sociala fara a mai aplica pedeapsa. O astfel de procedura era comuna n instante, precum cea din Warwickshire, care elibera infractorii sub supravegherea angajatorilor. Este totusi adevarat ca , ajutati de o donatie a unui tipograf pe nume Frederick Rainer (n 1876, dupa Nellis, 2007) din Hertfordshire, misionarii acestei societati au convins angajatii unei instante din Londra sa le permita sa supravegheze infractori condamnat i pentru abuz de alcool. Aproape concomitent cu aceste initiative, Asociatia Howard promova probat iunea dupa modelul din Boston pentru a reduce numarul de tineri aflati n nchisorile din Anglia. 8

Cam n acelasi timp, un pantofar prosper din Boston, pe nume John Augustus (1784-1859), se oferea sa garanteze n fata instantei ca infractorii selectat i de el vor avea un comportament bun n comunitate si se vor prezenta la instanta pentru judecata. n acest fel, John Augustus oferea instant ei si inculpatilor o alternativa la arestul preventiv. De cele mai multe ori, n urma raportului de buna purtare ntocmit de John Augustus, instant a nu mai aplica nicio pedeapsa. ntr-un raport din 1852, John Augustus spunea: ntr-o dimineata am fost ntr-o sala de judecata... n care era judecat un individ cunoscut ca betiv. Mi-a spus ca, daca ar scapa de Casa de Corect ie, nu s-ar mai atinge niciodata de alcool: am garantat pentru el n fata instant ei (Augustus, 1972, p. 3, citat de Abadinski, 2000) si asa a nceput activitatea de probatiune n Massachusetts. Pna la sfrsitul vietii, John Augustus a supravegheat cca. 2000 de infractori de toate tipurile, dintre care doar 10 s-au sustras ori si-au ncalcat obligat iile. Interesant de stiut este ca nca din acele vremuri au fost definite principalele elemente ale activitatii de probat iune. John Augustus evalua cu atentie caracterul anterior al fiecarei persoane ce urma sa fie ajutata de catre el, vrsta si influent ele de care se va nconjura probabil infractorul (Augustus, 1972, p. 34 citat de Abadinsky, 2000). De asemenea, John Augustus obisnuia sa nregistreze progresele infractorilor, pe care, ulterior, le prezenta instant ei. n Anglia, un alt pionier al probat iunii Matthew Davenport Hill prezenta nca din 1847 elementele caracteristice ale probatiunii moderne: multi dintre copiii din Birmingham au fie prieteni, fie rude, fie parinti binevoitori. Pe mult i dintre acestia i-am ajutat sa ramna n grija pa rintilor sau a prietenilor. Parint ii erau obligati sa aiba grija de copil; numele copilului este nscris n registru si, periodic, dar neanuntat este vizitat acasa de catre un ofiter de politie, cu scopul de a observa comportamentul copilului si cum este el tratat (House of Lords, 1847, p. 33 citat de Vanstone, n curs de publicare) (n.a., majusculele apart in textului original). Dincolo de toate aceste init iative izolate, ceea ce intereseaza din punctul de vedere al lucrarii este consacrarea legislativa a acestei institutii si modul cum s-a integrat n aparatul dispozitiilor penale. Din aceasta perspectiva, tot i istoricii sunt de acord ca eliberarea infractorilor sub o forma de supraveghere ca alternativa la pedeapsa s-a aplicat pentru prima data n SUA, mai precis n statul Massachusetts. Potrivit Legii Massachusetts din 1878, primarul din Boston putea sa angajeze un ofiter de probatiune ce era supervizat de ca tre seful politiei. Legea permitea ofiterului de probatiune sa investigheze cazuri si sa recomande probatiune pentru cei care puteau fi reformati fara a fi pedepsiti (Abadinsky, 2000, p.102). Din punct de vedere al sistemului sanct ionator, asa-numitul model american prevedea ca, n cazul n care considera potrivit, judeca torul sa suspende aplicarea pedepsei si sa l puna pe infractor sub supravegherea unui ofiter de probatiune. Acest model s-a extins rapid si n alte state americane, dar si peste Ocean, n Europa. Potrivit lui Timasheff (1941, citat de Vanstone, n curs de aparitie), raspndirea probatiunii a fost un proces de difuzare si imitatie (p. 2). n Marea Britanie se pare ca modelul american de probat iune a ajuns prin intermediul lui Vincent Howard, care, dupa ce s-a pensionat, a calatorit n SUA pentru a se informa cu privire la probat iune. Ulterior, n calitate de parlamentar al Marii Britanii, a contribuit la adoptarea legii Probation of First Offenders Act din 1887. nainte nsa de a ajunge parlamentar n Parlamentul de la Londra, se pare ca Vincent Howard a mai calatorit si n alte colonii britanice pe care le-a consiliat n vederea dezvolta rii sistemului de probatiune. Astfel, n 1886 au fost adoptate legi privind sistemul de probatiune n state precum Noua Zeelanda si Australia. 9

Dupa ce a studiat modelul american, Edouard Julhiet s-a ntors n Franta, unde a prezentat cu mult entuziasm modul n care functioneaza probatiunea pentru minori si tineri n Chicago. Un judecator francez, urmarind educatia morala, a aplicat, apoi, pentru prima data aceasta metoda asupra unui copil de 15 ani care comisese tlharie. Pe scurt, acesta a trimis copilul napoi n grija mamei sale, nsa l-a plasat si sub supravegherea organizatiei Patronage de lEnfance et de lAdolescence (Vanstone, n curs de aparitie). Ulterior, prin Legea Berenger din 1891 a fost consacrata legislativ institut ia juridica sursis (suspendare), iar printr-o alta lege din 1885 s-au stabilit conditiile de aplicare a eliberarii conditionate de pedeapsa. Evolut ia si diseminarea ulterioara a institutiei probatiunii la nivel internat ional a tinut seama de multe ori de ntmplari, de oameni, de contextul socio-juridic sau de alti factori obiectivi sau subiectivi. O posibila cronologie a raspndirii acestei institut ii este cea documentata si propusa de Vanstone (n curs de aparitie): 1873 (Massachusetts), 1885 (Michigan), 1886 (Noua Zeelanda , Australia), 1888 (Belgia), 1889 (Canada), 1892 (Luxemburg), 1893 (New York, Portugalia, Frant a), 1894 (Norvegia), 1895 (Germania), 1900 (n cinci cantoane din Elvetia), 1901 (Olanda), 1903 (New York, Bulgaria), 1905 (Danemarca, California, Connecticut, Michigan), 1906 (Suedia), 1907 (Italia), 1908 (Spania, Ungaria, Marea Britanie), 1911 (Grecia). Initial, probatiunea nu a fost nsotita n mod necesar de elementul de supraveghere. ncepnd cu anii 60 nsa, aceasta componenta a devenit obligatorie odata cu aplicarea probat iunii n mai toate statele europene (Frant a, 1958, 1970, 1975, 1981; Danemarca, 1961; Belgia, 1964; Luxemburg, 1973; Italia, 1975) (Dianu, 1997).

II. Vestigii ale probatiunii n Romnia Daca vom considera probatiunea ntr-o acceptiune mai larga, si anume de mentinere a infractorilor n libertate, cu obligarea acestora de a respecta anumite masuri si/sau obligatii, atunci putem afirma ca prima institutie de drept penal material ce anticipeaza aparitia probat iunii n Tarile Romne este cea de liberare conditionata, consacrata pentru prima data n Legea asupra regimului nchisorilor din 1874. Prin prevederile sale, aceasta lege a fost considerata la vremea respectiva una dintre cele mai progresiste legi de executare. Spre exemplu, institutia liberarii conditionate, combinata cu suspendarea executarii restului de pedeapsa, a fost adoptata n Belgia pentru prima data abia n mai 1888 (conditional liberation n Loi Lejeune) (Vanstone, n curs de publicare). Tema liberarii conditionate a fost principala tema a Congresului Internat ional privind penitenciarele, ce a avut loc la Petersburg n 1890 (ibidem), cnd aceasta institut ie functiona deja n Tarile Romne. Fiind elaborata sub directa ndrumare a unui expert francez - Ferdinand Dodun de Perrieres (Ciuceanu, 2001) , Legea din 1874 mai cuprindea si o alta prevedere la moda n Europa acelor vremuri nfiint area comisiilor de priveghere sau a societat ilor de patronare libera. Se pare ca aceste socits de patronage erau foarte active n state precum Olanda, Belgia, Frant a si Elvet ia (Vanstone, op. cit.). Scopul acestor organizatii viza reforma morala a condamnatilor prin asistent a detinutilor nainte si dupa liberare pentru a se ndrepta. n Romnia, aceste organizat ii au primit un statut mai clar abia n 1908, cnd a fost adoptata Legea societat ilor de patronaj. Urmatorul act normativ ce cuprinde elemente s pecifice probatiunii de tip continental este Codul penal din 1936, cunoscut si sub denumirea de Codul lui Carol al II-lea. Potrivit acestui Cod penal, minorii care savrsesc fapte penale si raspund penal pot fi sanct ionati cu mustrare, nchisoare corectionala ori detentiune simpla . Daca pedeapsa 10

aplicata este de nchisoare de pna la o luna, minorul poate beneficia de libertatea supravegheata, asa cum rezulta din art. 146: Art. 146 - Libertatea supravegheata este la sarea adolescentului n libertate, timp de un an, veghiat de aproape. Darea hotarrii se amna pna la expirarea acestui termen de ncercare. Aceasta masura de siguranta nu se poate pronunta contra adolescentului care a suferit o pedeapsa privativa de libertate mai mare de o luna. Cnd instant a pronunta libertatea supravegheata, ea ncredinteaza supravegherea adolescentului reprezentantului sa u legal, sau l ncredinteaza unui azil de copii al Statului, ori altei institut ii publice, creata n acest scop, sau unei societati de patronaj pentru minori, ori chiar unei persoane de ncredere, care voieste sa primeasca o asemenea sarcina . Acela caruia i s'a ncredintat supravegherea, trebue sa o exerc ite continuu asupra purtarii adolescentului, iar la expirarea termenului de ncercare, trebue sa raporteze instant ei respective, fara ntrziere, cum s'a purtat adolescentul. n cazul n care minorul a avut o comportare corespunzatoare pe durata termenului de ncercare, act iunea deschisa n contra lui se declara stinsa prin hotarre judecatoreasca (art. 147 Cod penal). Se poate remarca cum a ales legiuitorul interbelic sa reglementeze institutia libertatii supravegheate ca amnare a pronunta rii sentintei sau ca suspendare a sentintei pna la mplinirea unui termen de ncercare. Aceasta forma juridica reprezinta si astazi n multe state europene esent a probatiunii moderne n loc de pedeapsa, si nu ca individualizare a pedepsei. n acelasi Cod penal din 1936 este ment inuta liberarea conditionata ce se poate aplica dupa executarea unei fract ii din pedeapsa , aplicata numai pentru condamnat ii care au dat dovezi temeinice de ndreptare. Cu ocazia liberarii condit ionate, Cel liberat este obligat: 1. sa munceasca, potrivit cu puterile si aptitudinile sale, n cazul cnd existenta nu-i poate fi asigurata dect prin munca; 2. sa nu paraseasca, fara ncuviintarea autoritatii respective, localitatea unde trebue sa munceasca si care i-a fost fixata prin hotarrea de liberare. (art. 41 Cod penal) Mai mult chiar, daca partea vatamata nu a fost despagubita, condamnatul poate fi obligat de instanta sa repare daunele. Potrivit aceluiasi Cod penal, pedeapsa cu nchisoarea de pna la 2 ani, detent iunea simpla sau amenda pot fi suspendate timp de 3 ani, la care se adauga durata pedepsei. Pe durata termenului de ncercare, condamnatul trebuie sa respecte o serie de condit ii, printre care sa aiba un comportament corespunzator. O buna parte dintre aces te prevederi pot chiar si astazi sa provoace invidie celor care si desfasoara activitatea n serviciile de probatiune. 11

Cu mici modificari, Codul penal din 1936 a ramas n vigoare pna n 1968, cnd a fost adoptat un nou Cod penal prin Legea nr. 15 /1968. Din perspectiva masurilor si sanct iunilor comunitare, Codul penal din 1968 prevede pentru adult i, ca modalitate de individualizare a pedepsei cu nchisoarea, suspendarea condit ionata. De asemenea, este prevazuta liberarea conditionata a condamnat ilor care dovedesc ndreptare si si-au executat o parte din pedeapsa cu nchisoarea. La minori este prevazuta n continuare masura educativa a libertat ii supravegheate ce subliniaza nca o data elementul de supraveghere n comunitate specific institut iei probat iunii. Un moment important n evolut ia alternativelor la nchisoare n Romnia l-a reprezentat adoptarea Decretului nr. 218/1977 privind unele masuri tranzitorii referitoare la sanctionarea si reeducarea prin munca a unor persoane care au savrsit fapte prevazute de legea penala. Prin acest Decret, se intentiona cresterea rolului unitatilor socialiste, al organizatiilor obstesti, al maselor populare n respectarea legalitatii, sanct ionarea si reducerea prin munca a persoanelor care comit abateri si ncalcari de la normele de convietuire sociala si legile tarii (din preambul). Principala metoda de recuperare sociala era munca ce nlocuia pedeapsa cu nchisoarea de pna la 5 ani. Minorii ntre 14 si 18 ani nu puteau fi condamnati la nchisoare, ci erau ncredint ati colectivelor n care acestia muncesc sau nvata, stabilindu-se, totodata, reguli stricte de disciplina si comportare, a caror respectare va fi urmarita de colectivele de munca sau nvatatura si de familie (art. 2). n caz except ional, acestia puteau fi trimisi n scoli speciale de munca si reeducare ntre 2 si 5 ani. Aceasta politica penala de dezinstitutionalizare fort ata a determinat o scadere spectaculoasa a ratei ncarcera rii n Romnia de la 66% n 1976 la 29,4% n 1979 (Dianu, 1997). Dupa 1989, prin legi succesive de modificare si completare a Codului penal au fost prevazute si alte masuri si sanct iuni comunitare. Printre cele mai importante astfel de masuri este suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere (Legea nr. 104/1992 pentru modificarea si completarea Codului penal, a Codului de procedura penala si a altor legi, precum si pentru abrogarea Legii nr. 59/1968 si a Decretului nr. 218/1977), reglementata dupa modelul francez de sursis avec mise l'preuve (art. 738 din Codul de procedura penala francez), adica prin procedura n doua etape: aplicarea pedepsei cu nchisoarea si suspendarea executarii cu impunerea anumitor masuri si obligatii. Tot Legea nr. 104/1992 a amendat Codul penal din 1968 cu o noua modalitate de executare a pedepsei cu nchisoarea de pna la 5 ani executarea pedepsei la locul de munca. Alte elemente de noutate n ceea ce priveste masurile si sanct iunile comunitare au fost si obligatiile de a nu frecventa anumite locuri stabilite, de a nu intra n legatura cu anumite persoane si de a presta o activitate neremunerata ntr-o institutie de interes public (prin Legea nr. 140/1996 pentru modificarea si completarea Codului penal), obligatii ce pot fi impuse minorului sanctionat cu masura educativa a libertat ii supravegheate.

III. Influente ce au determinat nfiintarea sistemului de probatiune n Romnia Despre toate aceste institutii de drept penal material, precum si despre nasterea sistemului de probatiune ca organizat ie, vom discuta n cele ce urmeaza . Sub acest aspect, exista doua abordari posibile: fie o prezentare a cronologiei faptelor si etapelor de dezvoltare, fie o prezentare a etapelor, nsot ita de o explicare si o conceptualizare a acestora. Avnd n vedere nivelul de dezvoltare a sistemului de probatiune din Romnia, precum si provocarile la care acesta trebuie sa faca fata n viitorul apropiat, consider ca o abordare mai utila ar fi cea din urma. 12

Pentru a prezenta istoria si a oferi o posibila explicatie a ei, este nec esara o matrice sau un model teoretic care sa puna n ordine coerenta evenimentele si seturile de influente ce le-au determinat. Un astfel de model teoretic este modelul radical pluralist din teoriile asupra societat ii ce sintetizeaza tradit ii sociologice diverse: Durkheim, Marx si Weber (Cavadino si Dignan, 2006, p. 12-14). Paradigma radical pluralista abordeaza societatea ca fiind rezultatul interactiunii dintre mai multe grupuri ce au ca interes preluarea puterii si exercitarea acesteia n propriul folos. Aceste grupuri pot fi reprezentate de clase sociale, de grupuri etnice etc. Statul are datoria sa asigure echilibrul social prin medierea dintre aceste grupuri. Evident ca statul nu este un mediator perfect si ca, de cele mai multe ori, mediaza n favoarea elitelor. Pe de alta parte, Marx priveste economia ca fiind baza societatii, o superstructura care, n ultima instanta, determina ideologii, politici si legi. Acest aspect este cu deosebire important pentru explicarea originii probat iunii n contextul trecerii de la o economie socialista la o economie de piata specifica modelului Europei Occidentale statul buna starii (Zamfir, 2004). Aceas ta viziune asupra societatii va fi adaptata pentru a explica cum diverse tipuri de influent e au condus la nfiintarea si dezvoltarea sistemului de probatiune din Romnia.

Economia

Prevederi de drept penal material

Ideologii Sistemul de probatiune din Romnia

Institutii europene

Persoane si personalitati

Graficul 1. O paradigma a nfiintarii sistemului de probatiune din Romnia

III.1. Economia Probabil ca legatura dintre economie si politica penala sau nfiintarea sistemului de probatiune din Romnia nu este una evidenta, nsa exista numeroase lucrari care au pus n evidenta corelatia dintre tipul de economie sau organizare politica cu politica 13

penala dominanta ntr-un stat (Esping-Andresen, 1990; Mishara, 1999; Dignan si Cavadino, 2003 etc.). Spre exemplu, Cavadino si Dignan (2006) au ilustrat convingator cum unui anumit tip de stat (neoliberal, conservator corporatist, socio-democratic corporatist, oriental corporatist) i corespunde un anumit grad de inegalitate sociala, o anumita relatie stat-cetatean, anumite politici de incluziune/excluziune sociala etc., precum si o politica penala specifica si un anumit nivel al ratei ncarcerarii. Toate aceste elemente se afla ntr-o interdependenta organica, condit ionndu-se si interactionnd reciproc. Analiznd cifrele statistice din perioada anilor 90 (Zamfir, 2004), cu deosebire pe cele privitoare la inegalitatea veniturilor, explozia saraciei si politicile sociale, se poate afirma ca Romnia a trecut de la un sistem egalitarist de tip socio-democratic corporatist la unul conservator corporatist, specific Germaniei, Frantei si Olandei, fiind caracterizat printr-o inegalitate a veniturilor pronunt ata (de la un coeficient Gini de 0,24 n 1989 la 0,35 n 2001, dupa Zamfir, op. cit.) si drepturi sociale moderate si conditionate (o parte din prestatiile sociale fiind contributorii ex. ajutorul de somaj). Acestui tip de stat i corespunde n opinia lui Cavadino si Dignan (2006, p. 15) o politica penala ce are ca scop reabilitarea infractorilor si o rata a ncarcerarii moderate. Pe fondul cresterii inegalitat ilor sociale, a somajului si a saraciei extreme si a dezagregarii sociale (Zamfir, 2004, Zamfir, Preda, Dan, 2004 etc.) a crescut, cum era de asteptat, si rata criminalitat ii de la 160 de condamnat i n 1990 la 496 de condamnati n 1997 1 . Din totalul condamnat ilor, aproape 50% au fost condamnati pentru sa vrsirea unei infract iuni patrimoniale (ex. furt, tlha rie etc.). La nceputul anilor 90, si mai pronuntat dupa adoptarea Legii nr. 104/1992 de abrogare a Decretului nr. 218/1977, sistemul sanct ionator din Romnia se baza, n ceea ce i priveste pe adulti, pe doua sanct iuni: amenda si nchisoarea. Pedeapsa cu nchisoarea de pna la 3 ani putea fi suspendata conditionat, iar cea de pna la 5 ani putea fi executata la locul de munca. Eficienta acestor institutii era nsa destul de restrnsa , avnd n vedere limitele speciale mari ale pedepselor si imposibilitatea obliga rii agentilor economici privati de a accepta ca un condamnat sa si execute pedeapsa la locul de munca. Minorii puteau fi sanctionati cu masuri educative, amenda sau nchisoare, nsa modul de reglementare a acestora nu ncuraja instanta sa uzeze frecvent de masuri non-custodiale. Spre exemplu, masura educativa a libertatii supravegheate nu era nsot ita si de o supraveghere eficienta din partea unui organism specializat, ceea ce a generat o oarecare rezerva a instantelor n aplicarea ei. n acest context, de crestere a ratei criminalitatii si a existent ei unui aparat sanct ionator rigid si centrat pe nchisoare, rata ncarcerarii n Romnia a crescut de la 171 detinuti la 100 000 locuitori n 1992 la 194 de detinuti n 1995 si la 200 de det inut i n 1998 (International Center for Prison Studies, 2008). Aceasta rata a ncarcerarii era cu mult peste media europeana (n acea perioada, rata medie a ncarcerarii n Europa era de cca. 150 de detinuti) si punea o presiune serioasa asupra cheltuielilor cu nchisorile. Nu era pentru prima data cnd se punea o astfel de problema. nca din 1907, America Statistical Association arata care sunt economiile pe care le-a adus Serviciul de probatiune din Massachusetts prin diminuarea numarului de detinuti (Vanstone, n curs de publicare).

https://statistici.insse.ro/shop/

14

Asa cum comenta un fost director general adjunct, Sorin Dumitrascu, costul lunar al 2 , ceea ce pune numeroase unui det inut depaseste salariul mediu pe economie probleme economice si morale. Probabil ca nu ntmplator prima declarat ie de misiune a Serviciului de probatiune din Romnia a mentionat ca scop al acestui serviciu: ...reducerea infract ionalitatii, a costurilor si consecintelor generate de suprancarcerare. (document intern al Serviciului de probatiune, Ministerul Justitiei, nepublicat). n concluzie, tipul de economie si problemele sociale asociate cu starea economica s-au reflectat organic asupra politicii penale fie direct, prin cresterea infractionalitat ii, fie indirect, prin nevoia de a reduce costurile asociate suprancarcerarii. Cresterea infractionalitatii nu a dus nicaieri n lume la dezvoltarea alternativelor la ncarcerare n mod automat, nsa a pus problema reformei n justitie. Autoritatile au avut doua opt iuni: sa mareasca capacitatea nchisorilor (ca n SUA, Marea Britanie etc.) sau sa dezvolte alternativele la detent ie (ca n Finlanda, Olanda etc.). Tinnd seama de celelalte influente, decizia penala a fost de nfiint are a sistemului de probatiune si pregatire a unui nou aparat sanctionator mai generos cu masurile si sanctiunile comunitare. De asemenea, asa cum arata Weber, modificarile din sfera economiei se pot reflecta si asupra dezvoltarii birocrat iei si autoritatii legale, ducnd, n final, la modernizarea societatii.

III.2. Ideologii Strns legat de criteriul economic este cel legat de ideologii. Daca pna spre sfrsitul anilor 90 practica judiciara se centreaza cu deosebire asupra pedepsei cu nchisoarea, dupa aceasta perioada, magistratii ncep sa si manifeste dorinta de a aplica mai multe sanct iuni comunitare. Marturie n acest sens sta un studiu realizat de Haine si altii (2002) din care rezulta ca 94% dintre presedintii instantelor de judecata considerau ca legislat ia ar trebui sa includa mai multe sanctiuni comunitare. La aceasta schimbare de viziune asupra pedepsei au contribuit fara ndoiala numeroasele seminarii internationale si vizitele de studii la care au participat judecatorii desemnati n cauze penale. Aceste strategii de ncurajare si promovare a masurilor si sanctiunilor comunitare si, implicit, a probatiunii au inclus diverse tactici, asa cum rezulta din Bilantul Serviciului de probatiune pe anul 1999: n cursul anului 1999 au fost efectuate vizite de studiu n Marea Britanie de catre o delegat ie compusa din ministrul de justitie, reprezentanti ai Direct iei Generale a Penitenciarelor, ai Serviciului de probatiune si ai instantelor de judecata, precum si de coordonatorii centrelor de probat iune, consilieri de probat iune, judecatori si profesori, n vederea schimbului de experienta cu partenerii britanici. (document intern, nepublicat) Expunerea la experiente si strategii moderne de raspuns la infractionalitate a constituit un factor esent ial n reorientarea viziunii punitive att a clasei politice, ct si a practicienilor din domeniul penal. ntre 1997 si 2005, Ministerul Justitiei din Romnia a fost beneficiarul a numeroase programe internationale, dintre care cele mai importante au fost: Probatiunea n Romnia 1998-2003 al Guvernului Marii Britanii prin DFID, Programul Natra al Guvernului Olandei nfiint area Serviciului de probatiune n Municipiul Bucuresti 2000-2003, Proiectul-pilot: Justit ia restaurativa pentru minori un

http://www.presaonline.com/stire/un-detinut-ne-costa-mai-mult-de-un-salariu-mediu, 28182.html

15

posibil raspuns la infract ionalitatea juvenila finant at de DFID, mpreuna cu Centrul de Resurse Juridice etc. Cele mai multe dintre aceste proiecte ofereau asistenta tehnica si programe de pregatire pentru personalul de probatiune. Programul DFID Probat iunea n Romnia, att ca ntindere (1998-2003), ct si ca buget (cca. 2 mil. lire sterline), a fost cel mai important program bilateral de care a beneficiat Ministerul Justitiei din Romnia. Principalele componente ale acestui program au fost: asistenta tehnica pentru dezvoltare strategica, asistenta pentru pregatirea personalului, asistenta pentru managementul informatiilor si asistenta pentru dezvoltarea practicii.

III.3. Persoane si personalitati Savelsberg (apud Cavadino si Dignan, 2006) explica stabilitatea sau instabilitatea nivelului si calitatii pedepsei dintr-un stat prin doua mecanisme: centralizarea puterii politice si birocratizarea sau personalizarea procesului de elaborare a politicii penale. Aplicnd cele doua criterii, Savelsberg constata ca, pe masura ce un stat este mai descentralizat si mai birocratic, el tinde sa dispuna de o mai mare stabilitate a politicilor penale (vezi Germania Federala). Dimpotriva, daca un stat este mai centralizat si se bazeaza pe indivizi n elaborarea politicilor, acesta tinde sa prezinte variat ii mari ale politicii penale (vezi Polonia). n acest ultim caz s-a aflat si se afla nca Romnia. Cele mai multe reforme politice, penale sau administrative au fost legate de numele unor actori politici influenti. n Romnia se vorbeste nca despre Codul Stanoiu sau despre Codul Macovei. n ceea ce priveste dezvoltarea probatiunii n Romnia, un rol-cheie a fost detinut de fostul ministru al justitiei Valeriu Stoica, care, n conditii politice complicate, a reusit sa promoveze spre aprobare Ordonant a nr. 92/2000 privind organizarea si funct ionarea serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere (fosta titulatura a serviciilor de probatiune). nainte de a sustine acest act normativ, Valeriu Stoica a participat la numeroase discutii cu experti romni si britanici si a efectuat o vizita de documentare n Marea Britanie (vara anului 1999). Din aceasta perspectiva, se pare ca experient a romneasca se apropie de cea a multor alte state. Se pare ca primele preocupari de legiferare a probat iunii au avut ca punct de pornire persoane-cheie, cum ar fi: Jules Lejeune n Belgia, judecatorul Harald Saloman n Suedia, Lucy Bartlett n Italia, Edouard Julhiet n Franta sau Howard Vincent n Marea Britanie (Vanstone, n curs de publicare). Desigur ca si alte nume pot fi asociate momentului de nceput al probatiunii n Romnia: col. Marin Bucur fost comandant al Penitenciarului Arad, Graham Gilles fost presedinte al Asociatiei Europa pentru Europa, cel care a init iat experimentarea unor elemente de probat iune la Arad, col. Silvestru Bochis primul coordonator al unui centru experimental de probatiune etc. Cu tot ii au avut un anumit rol n sustinerea, promovarea sau reglementarea activitatii viitorului serviciu de probatiune.

III.4. Institutii europene Romnia si-a afirmat pe deplin vointa de a deveni un stat de drept odata cu aderarea la Consiliul Europei, n octombrie 1993. Prin aceasta aderare, Romnia s-a obligat, printre altele, sa ratifice Convent ia Europeana a Drepturilor Omului si Conventia Europeana pentru Prevenirea Torturii. Prin Legea nr. 30/1994, Romnia a ratificat Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Protocolul 11 la aceasta Conventie (prin Legea nr. 79/1995 ) prin care este recunoscuta autoritatea judiciara a Curtii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) de la 16

Strasbourg. Mai mult, potrivit Constitutiei Romniei, Romnia recunoaste prevalenta conventiilor internationale n cazul unui conflict de legi n materia drepturilor omului. Pe fondul supraaglomerarii penitenciarelor din Romnia, a personalului redus si a pregatirii sale insuficiente, ajung pe rolul instantei de la Strasbourg tot mai multe cauze n care Romnia este condamnata pentru ncalcari grave ale drepturilor omului (a se vedea cazurile Petra vs Romnia, Pantea vs Romnia etc.). Prin Legea nr. 80/1994, Romnia a ratificat si Conventia Europeana privind Prevenirea Torturii prin care se angaja sa recunoasca autoritatea Comitetului pentru prevenirea torturii si sa respecte drepturile tuturor persoanelor private de libertate. Potrivit standardelor elaborate de catre CPT, supraaglomerarea penitenciarelor n sine reprezinta un tratament inuman si degradant (vezi al 11-lea Raport general al CPT (2001)16), de aceea statele membre sunt ncurajate sa dezvolte alternative la nchisoare. Tot n aceasta direct ie tintesc si recomandarile Consiliului Europei, de care Romnia se obliga sa t ina seama atunci cnd reglementeaza n dreptul intern. n perioada anilor 80, 90, ngrijorarea fata de tendinta de crestere a populat iei n penitenciare n tarile membre, dar si preocuparea pentru respectarea drepturilor omului, n special a celor aflat i n custodia statului, a determinat Comitetul de Ministri al Consiliului Europei sa adopte n jur de 20 de recomandari, printre care as aminti: R (80)11 privind arestul preventiv, R(87)3 privind Regulile Penitenciare Europene, R (92)16 privind Regulile Europene asupra Masurilor si Sanctiunilor Comunitare, R (99)22 privind supraaglomerarea penitenciarelor etc. Printre principiile cele mai importante retinute n aceste recomandari se afla : utilizarea pedepsei cu nchisoarea ca ultim resort, dezvoltarea unui set de masuri si sanctiuni comunitare trebuie sa reprezinte o prioritate pentru state, procurorii si judecatorii trebuie sa fie stimulati sa aplice masuri si sanctiuni neprivative de libertate etc. Multe dintre aceste recomandari ale Consiliului Europei se afla citate n preambulul ordinelor ministrului justitiei de nfiint are a centrelor experimentale de probatiune din Romnia, de unde rezulta si important a lor n arhitectura noului sistem de justitie penala. O alta organizatie din ce n ce mai influenta n ceea ce priveste respectarea drepturilor omului este Uniunea Europeana , care, prin Tratatul de la Amsterdam din mai 1999, si propune sa devina un spatiu al libertatii, securitatii si justitiei. Interesul fata de problematica drepturilor omului este si mai vizibil dupa adoptarea la Nisa a Cartei Drepturilor Fundamentale ale Omului (2000). Aceasta Carta reprezinta un progres fata de Conventia Europeana a Drepturilor Omului deoarece include pe lnga drepturile deja consacrate si o serie de noi drepturi sociale si juridice (Snaken, 2006). Un articol deosebit de relevant n ceea ce priveste dezvoltarea probatiunii este art. 49.3 al acestui document n care se arata ca nivelul pedepsei nu poate fi disproportionat n raport cu infractiunea. Prin urmare, statele Uniunii Europei trebuie sa dispuna de mecanisme de sanct ionare flexibile, diverse si acoperitoare pentru toate gradele de severitate. n acest context, desigur ca probatiunea, prin pozit ia sa ntre pedepsele financiare si nchisoare, raspunde la aceasta exigenta. Procesul de aderare a Romniei la Uniunea Europeana a reprezentat pentru Romnia un efort considerabil de armonizare si aproximare a legislatiei la standardele sau acquis-ul comunitar. n ceea ce priveste probatiunea, Uniunea Europeana nu are nca un acquis comunitar, nsa toate rapoartele de monitorizare, ncepnd cu anul 1999, au recomandat reforma justit iei si mbunatatirea respectarii drepturilor omului prin nfiint area si dezvoltarea serviciilor de probatiune. Ca si n cazul Consiliului Europei, 17

Comisia Europeana privea nfiint area acestor servicii ca solut ie la problema supraaglomera rii penitenciarelor. n Nota de fundamentare a Ordonant ei Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea si funct ionarea serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere se arata ca prezenta ordonanta este n concordanta cu reglementarile comunitare, precum si cu rezolutiile si recomandarile Consiliului Europei n domeniu... Prin urmare, se poate considera ca presiunea Consiliului Europei (prin Conventie, Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Comitetul pentru Prevenirea Torturii si recomandari) si a Comisiei Europene (prin rapoartele de tara) a constituit un factor determinant la decizia politica de nfiintare a sistemului de probatiune din Romnia.

III.5. Prevederi de drept penal material Asa cum aratam mai sus, ncepnd cu anul 1992 si 1996, Codul penal din Romnia prevede modalitat i de individualizare a pedepsei (suspendarea executarii sub supraveghere) si masuri educative (libertatea supravegheata cu posibilitatea impunerii unor obligatii de supraveghere) ce presupun existenta unei supravegheri efective n comunitate a celui sanctionat. Abrogarea Decretului nr. 218/1977 si desfiintarea comisiilor de munca si reeducare au lasat n domeniul execut ional penal un vid legislativ. Organele de politie ramase sa asigure supravegherea persoanelor mentinute n stare de libertate nu puteau asigura dect elementul de control. De aceea, n Nota de fundamentare a OG nr. 92/2000 se arata ca scopul crearii serviciilor de reintegrare sociala a infractorilor si supraveghere a executarii sanct iunilor neprivative de libertate... este acela de a realiza supravegherea infractorilor, n cazurile prevazute de lege, precum si de a le acorda, la cerere, asistenta si consiliere specifica, n scopul reducerii riscului savrsirii din nou a unor infractiuni. (document nepublicat). Este, astfel, definita probatiunea moderna n Romnia, dupa un model traditional si consacrat la nivel international, ca fiind o combinatie ntre supraveghere si asistenta.

IV. Nasterea probatiunii n date si cifre IV.1 Etapa nti etapa experimentala (1996-2000) Date fiind toate influent ele aratate mai sus, din 1996, Ministerul Justitiei a nceput sa promoveze o practica mai creativa n aplicarea actului de justitie. Una dintre primele masuri luate n acest sens a fost crearea unui centru experimental de probat iune la Arad (OMJ nr. 510/c/18 aprilie 1997). Acest experiment a pus la aceeasi masa societatea civila, Directia Generala a Penitenciarelor, instantele locale, precum si autoritatile locale. Intentia a fost de a testa cteva dintre elementele de probat iune (de ex. referatele de evaluare, supravegherea n comunitate etc.) n contextul penal si social al Romniei. Initial, grupul-tinta al acestui experiment a fost reprezentat de minorii care sa vrseau fapte penale si erau mentinut i n stare de libertate de catre ins tanta, cu domiciliul n municipiul Arad. Ulterior, grupul-tinta s-a extins si la majori si a acoperit ntreg judetul Arad. Echipa Centrului experimental din Arad a fost formata, init ial, din voluntari ai Asociat iei Europa pentru Europa, care au fost ulterior angajat i ai Penitenciarului Arad. Urmatorul centru experimental de probatiune a fost cel de la Centrul de reeducare Gaesti (mai 1997). 18

n august 1997 a fost nfiint at Centrul experimental de probatiune Focsani, ce reunea personal din Penitenciarul Focsani si din Fundat ia Oameni pentru Oameni. n 1998 au fost nfiint ate centrele experimentale de probat iune Gherla, Dej si Cluj, cu sprijinul Penitenciarului Gherla, al Spitalului Penitenciar Dej si al Fundatiei Prison Fellowship din Cluj. Cu ocazia nfiintarii acestor centre experimentale de probatiune a fost initiat si primul program post-universitar de probatiune n cadrul unei universitati. Spre sfrsitul anului 1998, a fost nfiint at Centrul experimental de probatiune din Iasi n cadrul Asociat iei Alternative Sociale. n anul 1999 au fost nfiintate centrele experimentale de probat iune din Pitesti, Trgoviste (n parteneriat cu Ministerul Justitiei-GRADO) si Timisoara (n parteneriat cu Ministerul Justit iei-Asociat ia Umanitara Sf. Petru si Pavel). Ultimul centru experimental de probatiune a fost cel din Bucuresti, nfiintat n anul 2000, ntr-un parteneriat mai larg Ministerul Justitiei-GRADO-Fundatia pentru Ocrotirea Familiei si Copilului. Toate centrele experimentale de probatiune au fost nfiintate prin ordin al ministrului justitiei si au fost coordonate tehnic la nceput de catre un compartiment din Directia Generala a Penitenciarelor si, mai trziu, de catre Serviciul de probat iune din Ministerul Justitiei. Cele mai multe dintre aceste centre au fost finant ate de catre Fundat ia pentru o Societate Deschisa sau de catre Comisia Europeana, prin Fondul Phare. Initial, experimentul a fost suportat financiar si asistat tehnic de catre Know How Fund al Guvernului Marii Britanii. Din 1998, asistenta tehnica oferita de guvernul britanic s-a concretizat ntr-un proiect pe cinci ani, numit Probatiunea n Romnia, care avea ca scop crearea unui sistem de probatiune la nivel national. Perioada 1996-2000, avnd n vedere ca ntreaga activitate de probat iune era desfasurata ca experiment, poate fi denumita faza experimentala Romnia. a probatiunii n

IV.2. Etapa a doua - de dezvoltare a infrastructurii (2000-2007) La nceputul anului 2000, n Romnia existau 11 centre experimentale de probatiune (Arad, Gaesti, Cluj, Dej, Gherla, Iasi, Pitesti, Trgoviste, Focsani, Timisoara si Bucuresti). Din septembrie 1998, acestea au fost coordonate tehnic de ca tre Serviciul de probatiune din Ministerul Justit iei. Rezultatele foarte bune obt inute n cadrul centrelor-pilot au condus n septembrie 2000 la adoptarea de catre Guvern a Ordonantei Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere. Potrivit acestui act normativ, serviciile de probat iune aveau ca principale competente: supravegheaza respectarea de catre persoana condamnata a masurilor prevazute la art. 86 3 alin.1 lit. a)-d) din Codul penal; supravegheaza executarea obligatiilor impuse condamnatului de catre instanta, prevazute n art. 86 3 alin. 3 lit. a)-f) din Codul penal; supravegheaza executarea obligatiilor impuse minorului de ca tre instanta, prevazute n art.103 alin. 3 lit. a)-c) din acelasi cod; 19

ntocmesc, la cererea instant elor de judecata, referate de evaluare cu privire la persoanele prevazute la art. 1 sau cu privire la inculpati; colaboreaza cu institut iile publice n vederea executarii masurii obligarii minorului la prestarea unei activitati neremunerate ntr-o institutie de interes public; desfasoara, la cerere, activitat i de consiliere individuala a infractorilor n ceea ce priveste comportamentul social, de grup si individual; init iaza si deruleaza programe speciale de protectie, asistenta sociala si juridica a minorilor si tinerilor care au sa vrsit infractiuni; init iaza si deruleaza, mpreuna cu voluntarii si reprezentant ii societat ii civile, precum si cu organizatii guvernamentale si neguvernamentale romne si stra ine, programe de resocializare a persoanelor prevazute n art. 1 si art. 3 alin. (2) care au solicitat sa participe la aceste programe, pentru sprijinirea acestora n respectarea condit iilor impuse de instant a de judecata si pentru reintegrarea lor sociala; colaboreaza cu institutiile publice si private, precum si cu persoanele fizice si juridice din raza sa de competenta, n vederea identifica rii, dupa caz, a locurilor de munca disponibile, a cursurilor scolare, precum si a celor de calificare sau recalificare profesionala; orice alte atributii prevazute de lege.

Tot n anul 2000 este adoptata si Hotarrea Guvernului nr. 1239/2000 de punere n aplicare a OG. nr. 92/2000 prin care sunt stabilite detaliile procedurale si practice ale activitat ii de probatiune. Aceasta este cea de-a doua etapa n dezvoltarea institutiei probatiunii n Romnia si se concentreaza pe dezvoltarea infrastructurii la nivel national. n august 2001, erau nfiint ate 28 de servicii de reintegrare sociala si supraveghere n tot attea judet e (aprox. 60% din Romnia), avnd angajati un numar de 106 consilieri de reintegrare sociala si supraveghere. n decembrie 2002 au mai fost nfiintate 23 de servicii, cu 80 de consilieri de reintegrare sociala si supraveghere, astfel nct la sfrsitul acestui an exista o infrastruc tura nationala a sistemului de probatiune. Chiar daca initial originea institutiei probatiunii a fost situata n sistemul penitenciar, iar mai apoi n comunitate, prin intermediul ONG-urilor, din anul 2000, dezvoltarea sistemului de probatiune s-a bazat pe infrastructura tribunalelor. Serviciile de reintegrare sociala si supraveghere (denumirea serviciilor de probatiune din acele vremuri) sunt organizate pe lnga tribunale, independente fata de acestea si cu subordonare direct Ministerului Justitiei Directia de reintegrare sociala si supraveghere. Totusi, neavnd personalitate juridica si, implicit, nici buget propriu, serviciile de probatiune se afla ntr-o forma de subordonare administrativa fata de presedintele tribunalului. Cheltuielile Serviciului de probatiune sunt incluse n cheltuielile tribunalului, fara nsa a fi prezentate diferentiat. Din anul 2000, serviciile de probatiune se bucura de legitimitate deplina si recunoastere legala, ceea ce face ca din ce n ce mai mult i magistrati sa utilizeze serviciile acestui sistem. n perioada 2000-2006, numarul persoanelor aflate sub supravegherea acestui serviciu creste constant, de la 314 persoane n 2000 la 2.231 de persoane n 2006. O evolutie asemanatoare se nregistreaza si sub aspectul numarului de solicitari de referate de evaluare, de la 397 n 2000 la 7.650 n 2006. 20

10000 8000 Re ferate de evaluare 6000 4000 2000 0 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 Persoane intrate sub su praveghe re

Graficul nr. 2 Evolutia numarului de referate si supravegheri 2000-2006 Sursa: Direct ia de Probatiune - Ministerul Justit iei

Este de observat ca aceasta evolut ie ascendenta a volumului de activitate nregistrat n serviciile de probat iune s-a nregistrat pe fondul descresterii numarului total de persoane condamnate (de la 75.407 persoane condamnate n 2000 la 69.397 de persoane condamnate n 2004 sursa: Consiliul Superior al Magistraturii, nepublicat). O alta observat ie utila n ceea ce priveste impactul activitat ii serviciilor de probatiune asupra practicii judiciare este aceea ca, n c onditiile n care structura pe infractiuni condamnate a ramas aproximativ constanta, iar sistemul sanctionator penal a ramas acelasi, proport ia pedepselor cu nchisoarea a scazut de la 51,8% n 1999 la 37,4% n 2004. n acelasi interval de timp, proportia suspendarii sub supraveghere a crescut de la 1,4% n 1999 la 2,4% n 2004. Pin urmare, este rezonabil sa presupunem ca prezenta si performantele sistemului de probatiune din Romnia au contribuit la amplificarea ncrederii magistratilor n ma surile si sanct iunile neprivative de libertate si, implicit, la scaderea ratei ncarcerarii si cresterea numarului de sanct iuni comunitare aplicate.
60

50

51,8 50,1 40 39,6 40,5 37,4


nc hi s oa r e

40

30 S u spen dare su b sup ravegh ere 20

10

1,4 0,6 1,6 1,7 2,2 2,4


1999 20 00 2001 2002 20 03 2004

Graficul nr. 3 Proportiile: pedepse cu nchisoarea cu executare si suspendari sub supraveghere 1999-2004. Sursa: Consiliul Super ior al Magistraturii (nepublicat)

n anul 2002, Ordonanta Guvernului nr.92/2000 privind organizarea si funct ionarea serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere a fost aprobata si completata de Legea nr. 129/2002. Principala modificare adusa de catre aceasta lege se refera la competenta serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere de a ntocmi referate de evaluare si la solicitarea organelor de urmarire penala, dar numai pentru inculpat i. De asemenea, 21

legea prevede ca serviciile de reintegrare sociala si supraveghere sunt competente sa acorde servicii de asistenta si consiliere persoanelor a caror pedeapsa a fost gratiata total sau part ial. La 1 ianuarie 2005 a intrat n vigoare Legea nr.211/2004 privind unele masuri pentru protect ia victimelor infractiunilor care prevede ca serviciilor de probatiune (denumite potrivit acestui act normativ - servicii de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor) ofera gratuit, la cerere, consiliere psihologica si alte forme de asistenta victimelor categoriilor de infract iuni prezentate mai jos (art. 8): victimele tentativei la infract iunile de omor, omor calificat si omor deosebit de grav (art. 174 176 Cod penal) victimele infractiunilor de lovire sau alte violente si vatamare corporala , savrsite asupra membrilor familiei (art.180 alin.1 si 2 si art.181 alin.1 Cod penal) victimele infract iunilor de vatamare corporala grava (art. 182 Cod penal) victimele infractiunilor intentionate care au avut ca urmare vata marea corporala grava a victimei, ale infract iunilor de viol, act sexual cu un minor, perversiune sexuala si coruptie sexuala (art. 197, 198, art. 201 alin. 2-5 si la art. 202 din Cod penal), infractiunii de rele tratamente aplicate minorului (art. 306 Cod penal) victimele infractiunilor prevazute de Legea nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, cu modificarile si completarile ulterioare.

La momentul intrarii n vigoare a acestei legi, serviciile de probatiune nu dispuneau de personal specializat si nici de procedurile necesare oferirii acestor servicii. Mai mult, identitatea profesionala a consilierului de probatiune era una construita n jurul conceptului de infractor, si nu n jurul notiunii de victima. Probabil ca acestea au fost cteva dintre motivele ce au determinat ca la sfrsitul anului 2006 numarul de victime care au beneficiat de aceste servicii sa fie de 98. Anul 2006 a reprezentat anul consolidarii statutului personalului din serviciile de probatiune, prin adoptarea a doua legi de maxima importanta: Legea nr.123/2006 privind statutul personalului din serviciile de probatiune si Legea nr.327/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din serviciile de probatiune. Prin aceste doua acte normative, drepturile si obligatiile personalului de probatiune sunt clar si distinct formulate n doua legi speciale destinate acestei categorii de personal. Prin Legea nr.123/ 2006, serviciile dobndesc denumirea de servicii de probatiune. Dar anul 2006 nu a nsemnat numai consolidarea statutului consilierului de probatiune, ci si anul preluarii de noi competente materiale. Una dintre cele mai importante astfel de atribut ii a fost cea prevazuta n Legea nr.275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare n cursul procesului penal, ce instituie obligativitatea participarii consilierului de probat iune la comisia de individualizare a regimului de executare a pedepsei cu nchisoarea. Aceasta prevedere greveaza masiv asupra volumului de activitate din serviciile de probatiune, unul sau doi consilieri de probatiune din fiecare serviciu petrecndu-si o mare parte din timp n penitenciar. Mai mult chiar, finalitatea activitatii acestui consilier n Comisia de individualizare a regimului este nca destul de neclara, n condit iile n care acesta nu poate oferi informat ii suplimentare despre det inut dect n cazuri izolate (de obicei, n cazul n care a fost ntocmit un referat de evaluare pentru acel detinut sau n situat ia n care acesta s-a aflat n evidenta serviciilor de probatiune n trecut). 22

Un alt moment critic n evolut ia serviciilor de probat iune a fost intrarea n vigoare la 1 aprilie 2007 a Legii nr.356/2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi, prin care s-a introdus obligativitatea ntocmirii referatului de evaluare de catre Serviciul de probatiune n toate cazurile cu minori. Pna la adoptarea Ordonant ei de Urgenta a Guvernului nr.31/2008 privind modificarea art.482 din Codul de procedura penala, aceasta prevedere a blocat activitatea serviciilor de probatiune, acestea fiind obligate sa ntocmeasca n 12 luni nu mai put in de 18.508 referate de evaluare.

IV.3. A treia etapa de dezvoltare a sistemului de probatiune consacrarea n sistemul sanctionator (dupa 2007) Aceas ta etapa ar trebui sa ra spunda la o serie de exigente care sa conduca la o mai buna situare a serviciilor de probat iune n sistemul de justitie penala. Avnd n vedere ca majoritatea influentelor prezentate n subcapitolul 3 se mentin n actualitate si act ioneaza n acelasi sens, putem estima ca importanta serviciilor de probatiune va creste de la an la an. Principalele perspective de viitor ale serviciilor de probatiune pot fi organizate pe patru mari dimensiuni: regndirea misiunii si responsabilitatilor serviciilor de probatiune, reorganizarea sistemului de probatiune ca entitate de sine statatoare, continuarea profesionaliza rii sistemului si reforma sistemului sanct ionator prevazut de Codul penal. Dupa cum s-a vazut si n paragrafele anterioare, serviciile de probatiune au atras de-a lungul timpului numeroase atributii si responsabilitat i care nu au legatura cu ceea ce nseamna probatiunea din punct de vedere tradit ional. Putem considera ca toate aceste inovatii se datoreaza unei identitati confuze atribuite acestui sistem nou-creat. Inexistenta unei declaratii de misiune si a unui mecanism de promovare a institut iei n contextul justitiei penale a facut ca acest sistem sa fie perceput ca o fata n casa care poate oricnd sa preia alte sarcini ce nu sunt realizate de ca tre alte departamente. Asa se explica de ce n sarcina serviciilor de probat iune au cazut si victimele si minorii care nu raspund penal sau cei pentru care nici macar nu s-a pus n miscare urmarirea penala. n ceea ce priveste ultima categorie, Directia de probatiune a intervenit si, printro circulara, a aratat ca nu se vor ntocmi referate de evaluare dect pentru minorii pentru care s-a pus n miscare urmarirea penala. Pentru o dezvoltare durabila, sistemul de probat iune trebuie sa si cristalizeze o identitate n jurul ideii de supraveghere si reintegrare sociala a infractorilor. Consilierii de probatiune sunt specialisti n domeniul comportamentului infractional. Nu este realist si nici oportun sa solicit i unui consilier de probat iune sa se dezbrace de filosofia si valorile sale pentru a lucra cu un minor dimineata, pentru ca dupa-amiaza sa si schimbe iaras i recuzita pentru a lucra cu o victima sau cu un infractor adult. Reorganizarea sistemului de probat iune este o necesitate ca urmare a acelei duble subordonari una catre Ministerul Justitiei si una catre presedintele tribunalului. Pentru a oferi sistemului de probat iune capacitatea de planificare pe termen mediu si lung, acesta trebuie sa dispuna de un buget propriu. Pentru a dispune de un buget propriu, serviciile sau macar Directia de Probatiune din Ministerul Justitiei trebuie sa capete personalitate juridica. Forma juridica prin care se mplineste acest deziderat are o importanta secundara. Ceea ce primeaza este finalitatea: existent a unei capacitati de decizie si a unui buget clar determinate. 23

Cuvntul de profesionalizare poate induce cititorul n eroare. Nu este vorba de faptul ca actualmente activitatea de probatiune se bazeaza pe voluntari sau pe persoane nepregatite. Este, mai degraba, vorba despre continuarea eforturilor de specializare a personalului n lucrul cu persoanele aflate n conflict cu legea. Aceste domeniu reclama un set de aptitudini, metode, tehnici si proceduri/standarde specifice pe care cei mai mult i dintre consilierii de probatiune nu le-au achizitionat n scoala. Totodata, n sensul profesionaliza rii, se impune ca o necesitate adaptarea practicii de probat iune din Romnia la practicile europene si la concluziile studiilor asupra comportamentului infractional. n cautarea unui raspuns ct mai potrivit la comportamentul antisocial, cercetatorii testeaza noi metode sau chiar noi paradigme de lucru. n prezent, paradigma dominanta de lucru n probatiune este cea cognitiv comportamentalista. Este posibil ca, n ctiva ani, aceasta paradigma sa fie nlocuita sau completata cu o alta cea a desistarii. Este foarte important ca practica serviciilor sa fie conectata la toate aceste schimbari si progrese n stiint a comportamentului uman. Odata cu adoptarea, n decembrie 2000, a Cartei Drepturilor Fundamentale ale Omului, Uniunea Europeana si reafirma intent ia de a se implica si mai mult n politicile penale ale statelor membre. Art.49.3 al acestei Carte va reprezenta cu siguranta un fundament puternic al discutiilor legate de armonizarea sistemelor sanct ionatoare din Uniunea Europeana, ceea ce va crea o presiune constanta asupra parlamentelor statelor de a adopta masuri si sanctiuni penale proport ionale cu gravitatea faptelor. Aceasta va fi o premisa importanta n dezvoltarea si modernizarea aparatelor sanct ionatoare ale statelor UE. n acest sens, se poate observa ca Romnia a fa cut pasi important i n diversificarea raspunsului penal. Ambele proiecte de cod penal (att cel adoptat, dar neintrat n vigoare, ct si cel supus dezbaterii publice) avanseaza n acest sens solutii asemanatoare. Codul penal adoptat n 2005 propune printre altele munca n folosul comunitat ii ca pedeapsa principala . Din practica altor state (Franta, UK, Suedia, Moldova etc.) s-a vazut ca munca n folosul comunitat ii se bucura de o larga sustinere publica si de o mare popularitate n rndul magistratilor. Mai mult chiar, o serie de studii au aratat ca cei mai multi condamnati la munca n folosul comunitatii si executa pedeapsa pna la capat, iar recidiva acestora este cu mult mai mica dect cea din alte forme de sanctionare neprivativa de libertate. Prin urmare, nlocuind pedeapsa cu nchisoarea de pna la cinci ani, munca n folosul comunitatii poate fi considerata o sanct iune comunitara redutabila, o veritabila alternativa la nchisoare. Celelalte masuri sau sanct iuni comunitare, cum ar fi: amnarea pronuntarii pedepsei, scutirea de pedeapsa etc. sunt percepute n general ca acte de clementa din partea judecatorilor, si nu solutii reale n fata infractionalitatii. Cel de-al doilea proiect de cod penal are un alt merit, si anume pe cel de abolire a pedepsei cu nchisoarea la minori. Cea mai aspra masura aplicata unui minor, potrivit acestui proiect de cod, este masura educativa a internarii ntr-un centru de detent ie. Regula n sanct ionarea minorului este de aplicare a unei masuri educative neprivative de libertate, iar masurile educative privative de libertate sunt expres limitate n proiectul de cod penal n discutie. n ambele proiecte de cod penal, atributiile serviciilor de probatiune sunt prezentate pe larg si sunt, uneori, chiar excesive ca numar. Odata cu intrarea n vigoare a unui alt cod penal mai prietenos cu masurile si sanct iunile comunitare, se va pune cu siguranta si problema largirii schemei de personal si a infrastructurii serviciilor pna la nivel de judecatorie. De asemenea, modul de organizare al sistemului de probatiune din Romnia trebuie sa fie radical revizuit, n sensul asigurarii unei independente financiare si decizionale. Avnd prefigurate atributii din ce n ce mai nsemnate si ca numar, dar si ca importanta, sistemul de probatiune nu mai poate sa ramna cu un buget incert si o 24

organizare neclara. Un prim pas ar fi atribuirea, ntr-o forma sau alta, a calitatii de ordonator secundar de credite pentru Directia de Probatiune. Aceasta calitate ar atrage dupa sine alocarea unui buget distinct de cel al curt ilor de apel, ceea ce ar solutiona o buna parte din dificultatile aratate mai sus. Chiar daca pentru moment nu pare a fi o prioritate, asistenta si/sau supravegherea postpenala a fostilor detinuti se va impune n scurt timp pe agenda politicienilor si a mass-media. Multe dintre recomanda rile si rezolut iile Consiliului Europei (ex. Rezolutia (65)1 asupra sentint elor suspendate, probat iunii si altor alternative la nchisoare, Recomandarea R (2000) 22 privind mbunatatirea implementarii Regulilor Europene privind masurile si sanct iunile comunitare, Recomandarea R (2003) 22 asupra liberarii conditionate etc.) considera liberarea conditionata ca fiind o masura comunitara ce are ca scop asistarea fostului det inut pentru o ntoarcere cu succes n libertate. Serviciile de probatiune, data fiind specializarea lor n lucrul cu infractorii, par a fi ntr-o pozitie privilegiata pentru a prelua aceasta sarcina. De altfel, aceasta atributiune, dupa cum s-a vazut, face parte chiar din filosofia traditionala a probatiunii.

BIBLIOGRAFIE Abadinsky, H.([1977] 2000), Hall Canton, R., Hancock, D. (2007), Pardon and parole.Theory and Practice. Seventh Edition . New Jersey: Prentice . Willan Publishing. UK.

Dictionary of Probation and Offender Management

Ciuceanu, R. (2001) Regimul penitenciar din Romnia. 1940-1962. Totalitarismului. Bucuresti.

Institutul National pentru Studiul

Coddington, F.J.O. (1950), The probation system under the Criminal Justice Act n Radzinovisz, L si Turner, J.W.C. (Edit.) The Journal of Criminal Science Vol. 2 A Symposium on the Criminal Justice Act 1948: 1948: 23-45. London: MacMillan. Dianu, T. (1997) Non-Custodial Sanctions. Alternative Models for Post-Communist Societies. Science Publishers, Inc. Durnescu, I., Haines, K., Lazar, C., Willie, A. (2002) Didactica s i Pedagogica. Probatiunea n Romnia, New York: Nova Anul 1, nr. 1. Bucures ti: Ed.

Haines, K., Willie, A; Lazar, C.; Durnescu, I. (2002), Opiniile judecatorilor referitoare la sistemul de reintegrare sociala s i supraveghere , Anul I, nr. 8/2002, Bucures ti: Ed. Didactica s i Pedagogica. Jarvis, F.V. (1972), Advice, assist and Befriend: A History of the Probation and Aftercare Service. National Association of Probation Officers. Nellis, M. (2007), Humanising justice: the English Probation Service up to 1972 n Gelsthorpe (edit.) Handbook of Probation. Cullompton: Willan Publishing. Snaken, S. (2006), A Reductionist Penal Policy and European Human Rights Standards of Criminal Policy 12:143-164. Vanstone, M. (2004), Aldershot: Ashgate. Supervising Offenders in the Community: A History of Probation Theory and Practice. International History of Probation. n London: , L. si Morgan, R European Journal .

Vanstone, M. (n curs de aparitie),

Walmsley, R. (2000), World prison populations: an attempt at a complete list . In Imprisonment today and tomorrow (2nd edition). Editors: Dirk van Zyl Smit and Frieder Dnkel. Deventer and Boston: Kluwer. Zamfir, C. (2004), O analiza critica a tranzitiei. Ce va fi dupa. Iasi: Polirom. Bucuresti: Ministerul

Zamfir, E. (coord.), Preda, M., Dan, A. (2004), Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei. *** Institutul National de Statistica (2006), *** International Prison Studies (2008),

Surse ale excluziunii sociale n Romnia, Anuarul Statistic al Romniei Prison Brief London: Kings College. .

http://www.kcl.ac.uk/depsta/law/research/icps/worldbrief/wpb_country.php?country=161- accesat la 9.06.2008. http://www.presaonline.com/stire/un-detinut-ne-costa-mai-mult-de-un-salariu-mediu,28182.html accesat la data de 9.06.2008.

25

Valori, principii si competente profesionale n probatiune


Sorina Poledna

Precizari conceptuale Cnd ne referim la justitie, invariabil ne gndim la valori; substantivul justitie are un referential axiologic att timp ct atunci cnd spunem justit ie ne gndim la dreptate, egalitate, echitate etc. Mai mult, actul de justitie se nscrie ntotdeauna ntr-un orizont valoric: este directionat de anumite valori si urmareste operat ionalizarea lor, nu n ultimul rnd, are o finalitate cu conotatii valorice: dreptate pentru toti, sigurant a cetat eanului si a comunitatii, umanism. Pentru A. Pincus si A. Minahan (1973) valorile sunt convingeri, preferint e sau presupuneri despre ce este dezirabil sau bun pentru oameni. Un exemplu este convingerea ca societatea are obligat ia de a ajuta fiecare individ sa-si realizeze n mod deplin propria potent ialitate. Ele nu sunt asert iuni despre cum este lumea si c e stim despre ea, ci despre cum trebuie sa fie. Asa ca formularile cu continut valoric nu pot fi subiect de investigatie stiint ifica. De aceea, noi putem vorbi despre o valoare ca fiind buna sau gresita doar n relatie cu un sistem particular de convingeri sau cu un Cod etic, fiind utilizata drept standard (Zastrow, Ch., 1993, pg. 60). Astfel, Codul etic al unei profesii, precum cel din domeniul probatiunii, se fundamenteaza pe valorile profesiei, iar aspectele etice si cele valorice se presupun reciproc, fara sa se confunde: valorile sunt convingeri care ghideaza comportamentul, dimensiunea etica include aplicarea valorilor pentru a face lucrurile n raport cu ceea ce n sistemul profesional se considera dezirabil. S i nca o precizare, etica este o disciplina care se ocupa de sistemul de valori, normele si categoriile morale, dintre care cele doua fundamentale sunt categoria de bine si de rau; la rndul sau, etica se deosebeste de morala, care este mai degraba un ansamblu de formulari normative. Etica profesionala se refera la obligatiile profesionistilor n raport cu alt i profesionisti, cu clientii, cu publicul larg, si se constituie ntr-un ansamblu de obligatii pe care profesionistii le accepta ca facnd parte din statutul profesional si din pozitia de rol pe care si le asuma. Codul deontologic include o serie de afirmatii privitoare la responsabilitatile de natura etica ale consilierului de probat iune fata de colegii sa i, de persoanele aflate n supraveghere, de alt i profesionisti, alte institutii si organizatii, fata de profesie asa cum este ea formulata n legislat ie. Este, cu alte cuvinte, un ghid pentru comportamentul profesional cotidian al consilierului de probatiune, exprima standardele pentru conduita si atitudinea profesionala ale acestuia. 26

Prezentul Cod deontologic reglementeaza standarde de conduita profesionala a personalului din domeniul reintegrarii sociale si supravegherii, pentru ca aceasta sa fie conforma cu onoarea si demnitatea profesiei sale. (Codul deontologic, art. 2 din Cap. I. Dispozit ii generale) Simultaneitatea de obligatii etice, cel putin teoretic, poate determina aparit ia unor conflicte ntre aceste obligatii si astfel poate conduce la aparitia unor dileme etice. Acestea reprezinta acele situatii din practica probatiunii n care, simultan, consilierul nu poate ndeplini obligatiile pe care le are fata de doua sisteme/parti diferite cu care interact ioneaza , fara sa-si ncalce principiile de natura etica fata de una dintre part i. Prin urmare, valorile nseamna ceva intrinsec valorizabil si dezirabil, ele tin de un cadru cultural mai larg, care prin premise valorice diverse exista deja n societate si nu sunt exclusiv ale probatiunii. Probat iunea, asistent a sociala , psihologia, ca si alte profesii, selecteaza din diversitatea de premise valorice pe cele care le sustin cel mai bine intent ionalitatea lor specifica . Din aceste motive consider ca tema valorilor n domeniul probatiunii este una importanta, dar si delicata, deoarece ea solicita includerea n analiza a unor chestiuni precum raportul dintre autoritate si putere sau cea a discriminarii. Es te o tema importanta pentru ca impune evidentierea unor probleme de baza pentru ceea ce nseamna probat iune: raportul pedeapsa/supraveghere asistare/reabilitare, valori, competente profesionale si, nu n ultimul rnd, dilemele etice ce pot sa apara cnd valorile sunt operationalizate n activitatile specifice probatiunii. Nu de putine ori, nsas i definirea identitatii probat iunii ca parte a sistemului de justitie penala s-a facut din perspectiva valorilor care orienteaza activitatea de probatiune: respect pentru persoane, valoarea umana, integritate si intimitate, echitate, deschidere si responsabilitate, principiul minimei intervent ii, principiul normalizarii, principiul interventiei oportune, principiul continuitatii interventiei, preocuparea pentru colaborarea cu alte organizatii (Haines, K., n Durnescu, I., edit, 2000, pg. 60). Recunoasterea importantei si analiza modalitatilor de operat ionalizare a valorilor n activitatile serviciilor de probat iune mi se par o condit ie indispensabila pentru ntelegerea chiar a scopului exercitarii functiei de consilier de probat iune n tara noastra: (...)cresterea gradului de siguranta publica prin informarea si consilierea victimelor infractiunilor, promovarea alternativelor la detentie, prevenirea infract ionalitatii, reducerea riscului de recidiva si reintegrarea n comunitate a persoanelor care au ncalcat legea penala. (art. 6 din Legea 123/2006)

Operationalizarea valorilor I. Respectul unicitatii, individualitatii si demnitatii persoanei Orice tip de practica profesionala desfasurata la nivel microsocial se defineste prin cteva concepte de baza, printre care si cel de respect pentru orice si pentru fiecare persoana. Acest concept transcende rolul, statusul si chiar comportamentul persoanei si nseamna pentru profesionist, inclusiv pentru cel din domeniul probat iunii, ca va trata cu aceeasi consideratie si atitudine profesionala fiecare si orice individ. Este vorba n esenta de o practica nondiscriminatorie, care explica centralitatea valorii de respect pentru unicitatea, individualitatea si demnitatea persoanei n interiorul setului de valori ce orienteaza practica din domeniul probatiunii, evident iind totodata faptul ca individualizarea si autodeterminarea pot fi considerate modificari de accent n cadrul aceluiasi concept valoric. 27

Cum poate fi nsa aplicata n situat ii practice, concrete din domeniul probatiunii premisa ca fiecare individ este unic si are dreptul sa fie tratat cu respect si demnitate? Raspunsul la aceasta ntrebare are n vedere potentialul pentru operat ionalizarea n practica a acestei premise valorice, considerat sub doua as pecte: 1) atentie si valorificare a fiecarui aspect care poate exprima unicitatea si, de aici, valoarea intrinseca a fiecarui individ, evidentierea a tot ceea ce i defineste si-i delimiteaza specificitatea; 2) determinarea masurii n care procedurile de clasificare prezente n practica probatiunii restrng, de fapt, din potentialul de individualizare. Specialistii din domeniul psihologiei sociale au stabilit ca imaginea pe care oamenii o au fata de ei nsisi n mare parte se dezvolta ca urmare a comunicarii cu ceilalti. n mod concret, oamenii construiesc si ncorporeaza propria imagine de sine din mesajele pe care le primesc de la alti oameni cu privire la ei. Ca urmare, oamenii care se simt bine cu privire la ei nsisi se vad ca persoane valoroase, au un sens al propriei puteri si capacitati, tind sa fie mai fericit i si au abilitatea de-a face fata constructiv si adecvat mediului. Tinnd cont de aceste lucruri, asistentii sociali si, la fel, consilierii de probatiune sunt sfatuiti sa fie n mod constant sensibili/atent i la mesajele pe care le transmit altora cu privire la valoarea lor. Astfel, a-l asculta atent pe cel aflat n supraveghere, a te asigura ca i ntelegi punctul de vedere fara vreo prejudecata, a-l evalua cu acuratete identificnd specificul individual al nevoilor criminogene, dar si al resurselor, sunt tot attea moduri de a-i transmite ca-l respecti ca individ, ca l tratezi cu demnitate, n ciuda faptului ca nu esti de acord cu conduita sa infractionala. O alta problema care tine de operationalizarea de ca tre consilierul de probatiune a valorii unicitat ii individualitatii si demnitat ii persoanei consta n ment inerea balant ei, pe de o parte, ntre nevoia de a clasifica, a formula de exemplu concluzii la evaluari si, pe de alta parte, responsabilitatea de a raspunde unei persoane ntr-un mod individualizat. Clasificarea aici se refera la nevoia de a generaliza informatiile, de a le organiza pe baza unor caracteristici comune, de a le include apoi n categorii, macar pentru a da o imagine sintetica unui volum de informatii. Acest lucru este esential de pilda n munc a pentru realizarea/redactarea referatului de evaluare pentru instanta. Aici se pune n discutie capacitatea consilierului de probatiune de a gasi formularea cea mai potrivita care sa mpace si nevoia de a concluziona printr-un diagnostic social si cea de a realiza o evaluare individualizata. Sa nu uitam ca tot i cei care fac subiectul activitatii de probatiune sunt ntr-un fel, din start, prinsi ntr-o clasificare, fac parte dintr-o categorie: a celor fata de care s-a construit o react ie sociala formala ca urmare a savrsirii unor infractiuni. Acest lucru nseamna deja etichetare. Asa cum se arata n literatura de specialitate pe tema etichetarii, de cele mai multe ori, o persoana etichetata drept devianta preia eticheta, iar cei din jur, n mod frecvent, raspund deviantului mai degraba pe baza etichetei dect a caracteristicilor sale individuale. Acest fapt, la rndul sa u, creeaza conditii pentru ca persoana etichetata sa devina precum a fost etichetata, iar acest lucru afecteaza n mod direct sansele desprinderii de infract iune si reintegrarii sociale, mai cu seama n cazul detinutilor, dar si al unora dintre cei aflati n supravegherea serviciilor de probatiune. Evidentierea acestor aspecte ne permite, o data n plus, sa remarcam important a operationalizarii valorii unicitatii, individualitat ii si demnitatii persoanei, considerata inclusiv ca o modalitate de a reduce din efectele perverse ale sanct ionarii penale (etichetarea/stigmatizarea). 28

Consilierul de probatiune abordeaza persoana supravegheata din perspectiva acestei valori pe baza a trei considerente principale: -persoana supravegheata este o individualitate pentru ca: o este unica din punct de vedere fizic: constitut ie, aptitudini fizice, capacitate intelectuala, metabolism etc. o este unica din punct de vedere emotional; o ocupa o pozit ie determinanta ntr-o retea sociala unica de roluri si relat ii cu familia, vecinii, scoala, locul de munca, activitatile din timpul liber; o este unica din punct de vedere al traumelor, n sensul ca nimeni altcineva nu a cunoscut aceeasi experienta ntr-o combinatie identica de evenimente (boli, accidente, decesul unor membri de familie sau prieteni etc.); o este unica din punct de vedere al problemelor cu care se confrunta, n sensul exclusivitatii trairii acestora, care pot sa fie probleme si pentru alti oameni; o este unica din punct de vedere existential. -individualizarea abordarii este o sarcina profesionala a consilierului de probatiune. -recunoasterea unicitatii individului este o conditie a individualizarii si argument pentru respectarea demnitat ii si valorii intrinseci oricarei fiinte umane. Raportarea individualizata la fiecare persoana care face subiectul activitatii de probatiune este cruciala pentru: -atingerea scopului pentru care este solicitat de catre instanta referatul de evaluare, si anume individualizarea pedepsei ; relatia profesionala dintre persoana supravegheata si consilierul de probat iune;

-evaluarea nevoilor criminogene, a factorilor de risc si a celor protectivi, n vederea estimarii riscului de recidiva, de periculozitate sociala si autovatamare; evaluari si estimari ale riscului cu rol esential att n elaborarea planului de supraveghere, ct si n cazul asistarii psihosociale ; -stabilirea celor mai adecvate, eficace si eficiente metode de supraveghere a respectarii ma surilor si obligatiilor impuse de catre instanta; -diagnosticul social: daca nu individualizam, vom generaliza nepermis. n asemenea circumstante, diagnosticul poate fi dificil de formulat sau va reflecta generalizarile si etichetele stereotipurile noastre culturale si valorice. n ambele situat ii, diagnoza poate fi gresita sau macar simplista, motiv pentru care si solutiile, intervent ia si n general strategia de abordare a cazului aflat n supraveghere si/sau asistare pot fi viciate; -pentru interventia psihosociala: considerarea si abordarea persoanei supravegheate ca individualitate pot fi deosebit de importante pentru imaginea si stima de sine a persoanei supravegheate, pentru sporirea ncrederii n capacitatea sa de a ndeplini masurile si obligat iile impuse de instanta n sarcina sa, pentru construirea si dezvoltarea motivat iei sale, pentru schimbarea comportamentului ntr-un mod dezirabil social. 29

nca denumirea acestei valori anunta una dintre dimensiunile sale esentiale, si anume respectul. Acesta poate fi va zut ca o valoare n sine, dar si concretizat n raport cu unicitatea, cu individualitatea si, nu n ultimul rnd, cu demnitatea fiintei umane. Nu sunt putini autorii care considera cea mai profunda nevoie umana nevoia de respect. Cuvntul respect provine din limba latina si sensul sau originar include a vedea, a privi; ca urmare, not iunea de respect nseamna un mod anume de a privi, de a vedea propria persoana si pe ceilalti. Respect nseamna a pretui oamenii pur si simplu pentru ca sunt fiinte umane (Egan, 1990, p. 65). Respectul presupune astfel mai mult dect o atitudine, mai mult dect bune intentii; el nseamna si un interes real pentru autocunoastere (cnd vorbim de respectul de sine), pentru intercunoastere n relat ia si comunicarea cu ceilalti. Respect nseamna un efort de nt elegere a celuilalt si, astfel, refuzul preluarii unor stereotipuri si prejudecati. Aceste sensuri care dau continutul a ceea ce numim respect sunt transferabile n atitudinile si n gesturile care compun comportamentul profesional al consilierilor de probatiune. Individualizarea eforturilor de supraveghere si/sau asistare (evaluare, planificare, interventie) n raport cu nevoile, resursele personale, caracteristicile culturale, nseamna aplicarea acestei dimensiuni valorice n practica probat iunii. Atitudinea, consistenta si congruenta atitudinilor si comportamentelor consilierului de probatiune transmit persoanei aflate n supraveghere ca nu este judecata , nu este etichetata sau desconsiderata, ci este respectata pentru tot ceea ce este si face dezirabil din punct de vedere social. Nu n ultimul rnd, respectul pentru persoana celui aflat n probatiune se exprima n atitudinea consilierului care transmite acestuia el sau ea faptul ca are resursele, puterea pentru a-si gestiona viata mai eficient. n acest sens, sarcina consilierului este att pe parcursul supravegherii, ct mai cu seama al asistarii psihosociale sa-l ajute pe client sa-si recunoasca, sa -si nteleaga ct mai realist, sa-si elibereze si, nu n ultimul rnd, sa-si cultive aceste resurse, nu de put ine ori, aceste lucruri presupun folosirea tehnicii confruntarii celui aflat n probat iune cu propriile strategii de coping nesanatoase, cu propriile rutine rezolutive ineficiente, cu valorile si temerile sale. Toate aceste ocazii si modalitat i de operationalizare n practica a res pectului presupun o relatie profesionala consistenta care, la rndul sau dupa modelul unei spirale , permite dezvoltarea si exprimarea respectului, de dorit reciproc, ntre consilierul de probatiune si persoana aflata n supraveghere. Acest tip de relat ie poate constitui n sine un exemplu, un model de raportare interumana, n care poti sa primesti si sa oferi respect, dovedind n mod real ca interactiunile cu ceilalti pot sa functioneze si astfel, nu doar n orizontul golit de demnitate al infractiunii.

II. Autodeterminarea Acest principiu axiologic decurge din credinta n demnitatea fiint ei umane. De aici, urmeaza, n mod logic, faptul ca fiecarei persoane trebuie sa i se permita sa devina ceea ce si doreste, adica sa si determine propriul curs al vietii, propriul stil de viata. Este oare acest lucru valabil si n cazul persoanelor care au ncalcat legea si care se afla n supravegherea serviciilor de probatiune sau n detentie? Trebuie sa li se confere putere (empowerement) si ocazii de autodeterminare chiar si celor care au dovedit prin conduita lor antisociala ca pot sa le foloseasca mpotriva binelui altora si chiar al lor? Cred ca da, cu anumite amendamente care tin cont de statutul special pe care-l presupune sanctionarea penala. Cred ca da, tocmai pentru ca pedeapsa sa-si atinga scopul final: cei care au fost sanctionati se schimba; ca urmare a experient ei pedepsirii, 30

nteleg sa si redefineasca nevoile si puterile/resursele personale si stiu sa si determine cursul vietii alaturi de ceilalt i, si nu mpotriva lor. Ori toate acestea nseamna autodeterminare si empowerement. Totodata, consider ca operationalizarea acestei valori n toate tipurile de interactiuni de supraveghere sau de asistare pe durata ispasirii pedepsei creste sansele responsabilizarii acestor persoane n respectul legii, sporind astfel sansele ca scopul sanct iona rii n comunitate sa si atinga finalitatea intent ionata de legiuitor, respectiv de instanta, si anume reducerea riscului de recidiva. Unii consilieri de probat iune sunt de parere ca operationalizarea acestei valori n 1 are loc n contextul unei munca de probat iune (valoare centrala n asistenta sociala) duble conditionari: a) persoana se afla n supraveghere urmare a deciziei unei instante de judecata, impunndu-i-se respectarea unor masuri si obligat ii; b) respectarea acestor masuri si obligat ii nseamna diminuarea capacitatii de autodeterminare n limitele determinate de restrngerea ntr-o anumita ma sura a unor drepturi (libera circulatie, de interactiune sociala etc.). n opinia mea, n ciuda acestor limitari cu caracter neces ar si obiectiv, autodeterminarea poate fi n foarte mare masura operationalizata si utilizata ca resursa de responsabilizare a celui aflat n supraveghere, el sau ea. Alegerea si apoi decizia de a respecta sau nu masurile si obligatiile impuse de instanta dupa ce a nteles semnificatia si cont inutul deciziei instantei reprezinta o expresie a autodeterminarii la nivelul celui aflat n probat iune. Decizia de a accepta sau nu asistenta si consilierea reprezinta tot o dovada de autodeterminare, cu condit ia sa existe o informare prealabila asupra ce nseamna aceasta oferta si care pot fi efectele ei. Participarea persoanei aflate n supraveghere n limitele procedurilor legale la deciziile ce-o privesc poate sa se constituie, n mod real, n tot attea ocazii pentru autodeterminare. n aceeasi masura, aceste alegeri si decizii pe care le ia si/sau nvata sa le ia pe parcursul supravegherii si/sau asistarii cel aflat n probatiune reprezinta tot attea exercitii de responsabilizare. Convingerea ca orice persoana are dreptul la autodeterminare chiar si conditionata implica faptul ca trebuie sa i se dea ocazii sa ia decizii pentru sine. Doar n acest fel, el sau ea poate sa (re)cunoasca ce nseamna responsabilitate n relat ie cu propriile alegeri si decizii, cu efectele pe care acestea le dezvolta. n acest fel, perioada petrecuta n probatiune si interactiunea profesionala cu consilierul responsabil de caz se constituie ntr-un timp util al reflect iei asupra propriului comportament, dar si asupra valorilor, alegerilor si deciziilor care l influenteaza. De aceea, att n supraveghere, ct si n asistare, cred ca una dintre sarcinile pe ct de necesare, pe att de dificile ale consilierului de probat iune este sa lucreze cu cel aflat n supraveghere pentru a ment ine echilibrul dezirabil ntre autodeterminare si responsabilitate. Cel putin din perspectiva asistent ei si a consilierii att timp ct nu exista un risc social , fiecare contact profesional dintre consilierul de probatiune si client trebuie sa urmareasca valorificarea si maximizarea oportunitatilor pentru

Pentru realizarea acestui capitol am solicitat raspunsul la o lista de ntrebari unora dintre consilierii de probatiune din Cluj, Olt, Alba s i Bistrita, carora le multumesc din nou, pe aceasta cale, pentru informatiile interesante mpartas ite.

31

autodeterminare: fie ca e vorba de stabilirea de comun acord a datei pentru urmatoarea ntrevedere, fie ca e vorba de a decide mpreuna tema interviului de consiliere, fie ca e vorba de a-i lasa persoanei aflate n probatiune decizia de-a utiliza n scop rezolutiv prosocial resursele construite ca urmare a consilierii. Valoarea autodeterminarii este legata n mod inerent de ideea de alternative. Autodeterminarea implica, cum aratam deja, a lua decizii, iar aceasta presupune a face alegeri ntre un curs al actiunii, comparativ cu un altul, ntre o solut ie rezolutiva si alta. Atunci cnd nu are loc o alegere ntre alternative si n cunostinta de cauza, adica pe baza unei informari si cunoasteri prealabile a cont inutului alternativelor, nseamna ca nu exista n mod real oportunitate pentru autodeterminare. Daca institut ia probatiunii este prin ea nsas i o alternativa, atunci, cu att mai mult, perioada de timp n care persoana se afla n supravegherea Serviciului de probatiune ar trebui sa se constituie n mod real, si nu doar intentional, ntr-un rastimp n care, n spat iul relat iei profesionale cu consilierul de probatiune, individul sa fie ajutat, ncurajat, de ce nu, directionat sa iasa din blocajele de ntelegere si actiune care au condus la comiterea infractiunii si sa capete exercit iul gndirii alternative, n termeni de consecinte, si al actiunii responsabile ce presupune asumarea propriilor alegeri si decizii cu privire la cursul propriei sale vieti. Astfel, persoana supravegheata poate fi ncurajata pentru a reflecta att la cont inutul, ct si la consecintele alternativelor, ncepnd cu cele care vizeaza respectarea, si nu a masurilor si obligatiilor impuse de instanta. Prima ntrevedere n care, printre altele, i se explica persoanei posibilitatea asistarii si consilierii trebuie sa se constituie ntr-o ocazie de a lua n considerare, n cunostinta de cauza, att alternativa asistarii, ct si pe cea a refuzului ei, adica i se ofera oportunitatea pentru autodeterminare. Activitatea de supraveghere si mai cu seama asistarea pot sa se centreze att pe nlaturarea blocajelor de la nivelul individului (informatii limitate, educatie deficitara, formare profesionala insuficienta, stima de sine scazuta, frica de stigmatizare etc), ct si pe nlaturarea barierelor din mediu, care i limiteaza posibilitatile de acces la resurse si, astfel, la solutii alternative (stigmatizarea si marginalizarea persoanelor care au comis infractiuni si au fost sanctionate penal, insuficiente servicii de asistare postpenale etc). Relatia profesionala din domeniul probatiunii este n mod clar o relat ie duala: de control si asistare care, spre deosebire de alte relationari, l asaza pe consilierul de probatiune n rolul celui care i ofera persoanei supravegheate informatiile si ocaziile pentru autodeterminare, fara a-i impune propria sa perspectiva sau optiune, si asta n ciuda faptului ca este o relatie n care consilierul exprima si la nivel simbolic, si la nivelul rolului profesional autoritate. Pe de alta parte, asa cum subliniaza Compton si Galaway (1989), utilizarea autoritatii pentru a impune eforturile de reabilitare ale celui care a ncalcat legea creeaza o serioasa dilema etica n plan profesional. Ea se poate rezolva cel putin n doua directii. Una dintre optiuni este de a integra rolul autoritate n limitarile impuse de cadrul institutional si legal al probatiunii, ncercnd totodata sa fie sporite cum ara tam oportunitat ile pentru autodeterminare. Cea de-a doua alternativa este de a muta, de cte ori este posibil, accentul pus pe eforturile coercitive, de control, nspre cele reabilitative. Ca urmare a operationalizarii valorii autodeterminarii, eficienta si mai ales eficacitatea probatiunii vor putea fi probate prin capacitatea celui aflat n supraveghere de a opta responsabil pentru alternative de viata prosociale, pe parcursul sau la capa tul perioadei de supraveghere. 32

III. Confidentialitatea Atunci cnd ne referim la operationalizarea acestei valori n domeniul probatiunii, 2 aparent lucrurile sunt clare; legislat ia prevede care sunt limitele confidentialitat ii n ceea ce priveste accesul la informatiile scrise, consemnate n documente (referatele de evaluare, dosarele privind supravegherea si, dupa caz, asistarea fiecarei persoane etc.). Confident ialitatea si defineste continutul si granitele ntr-un mod specific n spatiul probatiunii unde se ntlnesc, pe de o parte, conditionarile proprii oricarei activitati n sprijinul actului de justit ie, iar pe de alta parte, condit ionarile specifice acestei activitati. Acest din urma aspect face ca operationalizarea confidentialitat ii n practica probatiunii sa poata fi nt eleasa numai pornind de la faptul ca persoana aflata n supraveghere are un statut special, determinat de limitarea unor drepturi si supunerea la unele condit ii si obligatii, fiind supravegheat n acest sens n cadrul comunitatii. Astfel, siguranta comunitat ii si nevoia respectarii masurilor si obligatiilor impuse de catre instanta explica limitarea de principiu a confidentialitatii n spatiul probat iunii. Diminuarea confident ialitatii t ine nsa si de faptul ca activitatea de probatiune nseamna interact iunea mai multor sisteme, organisme si institut ii care coopereaza, comunica , adica mpartasesc informatii, interactioneaza complementar n vederea atingerii scopului final. Mai mult, probatiunea nseamna angajarea unor metode precum managementul de caz care, prin natura si functiile sale, nseamna coordonarea si complementaritatea evaluarii, informarii si interventiei mai multor profesionisti. n acelasi timp, probat iunea presupune att activitat i n care exista supervizare si intervizare, ct si situat ii obiective n care consilierii responsabili de caz pot sa si transfere ntre ei cazurile s.a.m.d. Iata doar cteva din circumstantele si faptele care explica de ce limitele confidentialitat ii sunt n spat iul probatiunii mai degraba nguste, fara ca acest lucru nsa sa scada din calitatea si consistent a relat iei profesionale din domeniul probatiunii. Tocmai din aceste motive cred ca precizarile pe care le fac Compton si Galaway (1989) sunt perfect transferabile din spat iul asistent ei sociale n cel al probatiunii. Ei formuleaza un punct de vedere oarecum inedit n peisajul literaturii de asistenta sociala,

Att n exercitarea atributiilor de serviciu, ct s i n societate, consilierii, sefii serviciilor si inspectorii sunt datori sa pastreze confidentialitatea n legatura cu documentele pe care le detin, conform legii, n scop profesional. Punerea la dispozitia organelor judiciare, n conditiile prevazute de lege, a acestor documente si a altor informatii detinute n virtutea exercitarii functiei nu reprezinta o ncalcare a confidentialitatii, serviciile de reintegrare sociala s i supraveghere avnd obligatia de a colabora cu organele judiciare, la solicitarea scrisa a acestora. Informatiile referitoare la cazurile aflate n evidenta serviciului, precum s i orice informatii cu privire la organizarea si desfas urarea activitatii n cadrul acestuia vor fi puse la dispozitia presei exclusiv prin intermediul persoanelor desemnate de conducerea directiei de specialitate s i cu respectarea confidentialitatii datelor personale ale beneficiarilor serviciului respectiv (art. 7(d) Capitolul I din Codul deontologic). Referiri similare se fac si n Legea nr. 123/2006, art.6 alin (1) s i alin (2). Fara a fi specifice probatiunii, exista si alte cteva prevederi legale care vizeaza problematica limitelor confidentialitatii: Conform art. 262 C.p., constituie infractiune omisiunea de a denunta de ndata savrs irea vreuneia dintre 1 infractiunile preva zute n art. 174, 175, 176, 211, 212, 215 , 217 alin. (2)-(4), art. 218 alin. (1) si art. 276 alin. (3): infractiunile de omor simplu, calificat s i deosebit de grav, tlharia, pirateria, delapidarea, distrugerea n formele agravate, distrugerea calificata s i formele agravate ale infractiunii de distrugere si semnalizare falsa. Art. 170 C.p.p. prevede ca infractiune nedenuntarea infractiunilor contra sigurantei statului. Consilierul de probatiune poate sa fie ascultat ca martor n procesul penal, cu consimtamntul beneficiarului. Art. 79 alin. (1) C.p.p. prevede ca persoana obligata a pastra secretul profesional nu poate fi ascultata ca martor cu privire la faptele si mprejurarile de care a luat cunostinta n exercitiul profesie, fara ncuviintarea persoanei sau a organizatiei fata de care este obligata a pastra secretul.

33

cnd afirma ideea necesitatii de a reconsidera importanta sau, mai precis, pozitia confidentialitat ii n orientarea practicii de asistenta sociala. Daca ea este importanta n psihoterapie (care acopera relativ o mica parte din practica asistentei sociale), unde n cadrul relatiei terapeutice clientul releva mai degraba sentimente din trecut, si nu actiuni curente (si chiar si acolo, daca clientul face cunoscute planuri care pun pe altii n pericol, terapeutul e obligat sa le mpartaseasca celor competenti sa-l previna), nu la fel de necesara, chiar utila, se dovedeste confidentialitatea n alte arii ale practicii n care se operationalizeaza valori specifice asistentei sociale. Autorii ment ionati vorbesc de doua aspecte problematice pe care le ridica aplicarea n practica a confident ialitatii: Mai nti, conceptul poate depriva pe aplicant i si client i de oportunitatea si obligatia de a-si asuma responsabilitatea pentru propriile declaratii verbale. (...) ce faci apoi cnd un client cu care interactionezi ti spune vreau sa-ti spun ceva, dar vreau sa tii secret? Parerea noastra este ca nu trebuie sa-i faci aceasta promisiune n avans, dar poti spune ca poti sa determini cum sa folosesti informatia numai dupa ce ti este mpartasita, si ca respondentul sau aplicantul [n.n., pentru un serviciu de asistenta sociala] trebuie sa fie constient de acest lucru n decizia pe care o ia n lega tura cu mpartasirea acelei informat ii; de aceea vei discuta cu persoana cum si n ce fel informatia va fi utilizata. (Compton si Galaway, 1989, pg. 199) A doua problema cu confidentialitatea este data de relativa sa absolutizare, care n opinia lui Compton si Galaway reduce n mod drastic din optiunile aflate la dispozitia profesionistului si clientului. (...) O aderenta mult prea zeloasa la confidentialitate poate fi inconsistent a n raport cu o abordare importanta [n.n., n asistenta sociala], cea a cooperarii cu reteaua sociala si cu sistemele de suport mai cuprinzatoare. Confidentialitatea tinde sa izoleze practicianul si clientul, n condit iile n care, n multe dintre interventiile noastre, centrarea e foarte probabil sa se faca asupra sistemelor de suport exterioare clientului (p.199). Astfel demitizata, operationalizarea confidentialitat ii se nscrie mai firesc n realitatea complexa a practicii din domeniul probatiunii. Un ultim argument n acest sens l constituie recunoasterea faptului ca concretizarea confidentialitat ii este o sursa importanta a ncrederii; totodata, interactiunea dintre consilierul de probatiune si persoana aflata n supraveghere presupune funct ionarea unei relat ii profesionale bazate nu doar pe autoritate tinnd cont de contextul institut ional al relat iona rii , ci si pe ncredere. Confident ialitatea este, deci, o sursa si o resursa importanta a ncrederii, mai cu seama n relat ionari n care una din parti participa la interact iune involuntar si este supusa supravegherii si controlului. Tocmai de aceea, clarificarea cu maxima transparenta a limitelor confident ialitatii si respectarea lor cu fiecare ocazie/ntrevedere, sau etapa, n comunicarea dintre consilierul de probat iune si cel aflat n supraveghere reprezinta o conditie necesara pentru stabilirea, pastrarea si dezvoltarea ncrederii. Acest lucru este cu att mai mult valabil n activitatea de asistenta si consiliere cnd relatia profesionala din probatiune devine (si) o relatie de ajutor; ceea ce presupune si mai multa ncredere din partea celui 34

asistat fata de demersul de asistare si fata de consilierul de probatiune care livreaza asistarea/consilierea, si mai multa nevoie de ncredere n respectarea confidentialitat ii asupra informatiilor si sentimentelor vehiculate n spatiul relatiei de asistare si consiliere. Confident ialitatea este asadar o resursa pe care consilierul de probatiune o poate asigura fara ca ea sa fie folosita pentru a justifica esecul unor actiuni sau pentru a scuza lipsa de implicare n direct ionarea clientilor n a-si asuma responsabilitatea pentru comportamentul lor verbal, sau ca o sc uza pentru nereusita asistarii clientilor n construirea unui sistem de suport, cu att mai mult cu ct prezent a lor n comunitate are si aceasta miza. Totodata, trebuie recunoscute si acele limitari ale confident ialitatii ce tin de cauze sa le numim prozaice, pe ct de cotidiene, pe att de deranjante, si anume: spat iile insuficiente de care dispun multe din serviciile de probatiune si care explica de ce n aceeasi ncapere, n acelasi timp, se deruleaza doua interviuri. Vazuta din aceasta perspectiva mai complexa, confidentialitatea ar putea fi nteleasa, n contextul probat iunii, ca una din conditiile negociate ale acordarii serviciului si nu ca o valoare n ntelesul sau clasic, asa cum propun de altfel Compton si Galaway. Prin urmare, rezolvarea ambiguitat ilor si dilemelor de multe ori inerente legate de confidentialitate, care pot sa apara n practica, depinde mai nti de nscrierea n limitele legalitatii, iar mai apoi, de demitizarea constructiva a rolului si importantei confidentialitat ii n configurarea orizontului axiologic al activitatilor din domeniul probatiunii.

IV. Pragmatismul Conform lui Egan (1990), pragmatismul face parte din valorile proprii profesiilor prin care se acorda ajutor indivizilor, grupurilor si comunitatilor vulnerabile din punct de vedere social. Desi este o valoare mai put in invocata, n opinia mea, ea merita o tot mai mare aplicabilitate deoarece, pe de o parte, solicita centrarea pe ceea ce este prioritar pentru client, iar pe de alta parte, transpusa n realitate, impune o serie de standarde de eficienta si eficacitate care au o tot mai mare importanta n domeniul probatiunii. Pragmatismul nteles din aceasta perspectiva asigura un real-life focus, ceea ce nseamna n prac tica, de pilda, includerea n evaluarea pentru realizarea planului de supraveghere a tuturor aspectelor relevante din actualitatea vietii celui aflat n supraveghere sau, ca n asistare si consiliere, centrarea se face pe evaluarea si interventia pentru acoperirea nevoilor cu potent ial criminogen cotidiene. Astfel, un asemenea focus pe viata reala ar putea permite ma surarea eficient ei activitat ii din probatiune n raport cu ceea ce reprezinta provocari reale, nevoi stringente si, nu n ultimul rnd, dovezi ca ce se ntmpla n spatiul probatiunii contribuie n mod real la mai buna integrare si funct ionare sociala a celui aflat n supraveghere. Din cont inutul acestei valori se revendica principiul flexibilitat ii, care formuleaza urma toarele imperative pentru profesionisti: Fa tot ceea ce este etic si functioneaza; dezvolta oportunitati pentru client care sa-l conduca spre decizii care sa-i sporeasca participarea la propria asistare; fa (doar) ceea ce este necesar pentru acordarea de ajutor(Egan, 1990, pg. 61). Rezulta din aceste cteva precizari legate de continutul si implicat iile practice ale pragmatismului faptul ca este o valoare a ca rei operationalizare este n acord deplin cu exigentele de rat ionalitate, eficienta actionala si eficacitate n managementul resurselor, 35

exigente specifice tot mai mult si pentru activitatile din domeniul probatiunii, mai cu seama atunci cnd ne referim la activitatile de asistenta si consiliere. Daca nu pierdem din vedere faptul ca asistarea psihosociala n spat iul probatiunii se acorda la cerere, dar n condit iile n care clientul este funciarmente unul involuntar, pentru ca este n probat iune, ca urmare a unei hotarri a instantei de judecata, atunci cu att mai adecvata se dovedeste operationalizarea acestei valori care pune n prim-plan centrarea pe client si pe resurse (implicarea participativa a clientului la asistare este astfel o resursa de baza). Flexibilitatea, care nu de putine ori presupune creativitate, eficacitatea si eficienta (asistarea presupune ntotdeauna un cost financiar, psihologic, de timp etc. chiar si atunci cnd este gratuita) si, nu n ultimul rnd, constientizarea propriilor limite profesionale ale consilierului sunt atuurile pe care le poate aduce cu sine o adecvata aplicare n practica probat iunii a acestei valori. Nu n ultimul rnd, pragmatismul n activitatea consilierului de probatiune nseamna nu doar sa faci ceea ce este cu adevarat necesar, n raport cu prioritatile, dovedind astfel un bun management al timpului si al resurselor, ci si sa evit i sa generezi rezistenta; mai cu seama pentru ca motivatia scazuta pentru schimbare, pasivitate si chiar rezistenta reprezinta de multe ori un dat cu care intra n probat iune mult i dintre clienti. Cnd dincolo de acest dat sa-i spunem, persoana aflata n supraveghere dovedeste rezistenta la sarcinile si activitat ile din probatiune, primul lucru pe care consilierul de probat iune trebuie sa-l faca este sa analizeze propria sa prestatie profesionala eventual n sesiuni de supervizare si sa determine ce anume din ceea ce a facut, a spus, a putut fi considerat de cel aflat n probatiune ca fiind coercitiv, constrngator. Tot n ac est sens cred ca este utila sugestia pe care o fac cei cu experienta n domeniul asistentei sociale cnd afirma ca practicienii trebuie sa faca ce este necesar pentru a dizolva, a ignora sau chiar a folosi rezistent a, mai degraba dect a se lua la trnta cu ea, transformnd-o, n mod gresit, ntr-o provocare personala. Prin urmare, o interactiune a consilierului de probatiune si a persoanei aflate n supraveghere, orientata de pragmatism, se va traduce n mesaje verbale si actiuni care t in seama de faptul ca toti client ii devin rezistenti atunci cnd, ntr-un fel sau altul, se simt constrnsi. Or constrngerea deja exista n mod obiectiv din momentul n care instanta a formulat si impus masuri si obligatii n sarcina celui aflat n probatiune. De aceea cred ca o sarcina de baza a fiecarui consilier de probatiune este sa gestioneze aceasta situatie generatoare de probleme printr-o relationare centrata pe comunicare, cooperare, suport si directionare, evitnd sa dezvolte alte surse de rezistenta. Pe lnga calitatea si natura relationarii invocate mai sus, un rol important n reducerea rezistentei si cresterea motivarii si implicarii n probatiune a celor aflati n supraveghere l poate avea o buna evaluare a nevoilor criminogene si a resurselor celor aflat i n probatiune, o estimare a riscului acurata.

Relatia profesionala - spatiu al operationalizarii valorilor n probatiune Stabilirea si dezvoltarea relatiei profesionale dintre consilierul de probatiune si persoana aflata n supraveghere el sau ea este influentata n mod determinant de o dualitate intentionala. Adica att intentia de control, ct si cea de suport/ajutor pentru depasirea comportamentului infractional si a circumstantelor psihosociale care l-au facut posibil; tocmai aceasta dubla intent ionalitate face ca relatia profesionala n spatiul probatiunii sa capete un specific distinctiv. Acesta este exprimat prin faptul ca relatia dintre consilierul de probat iune si persoana aflata n supraveghere, asa cum o definesc prevederile si procedurile legale, este si nu este o relatie de ajutor , sau, mai bine spus, 36

nu este doar o relatie de ajutor si nu este, n primul rnd, o relatie de asistare, care pune n prim-plan bunastarea celui asistat (precum n asistenta sociala). n probatiune, n prim-plan se afla pastrarea si sporirea sigurantei comunitatii, prin reducerea riscului social si a celui de recidiva; subordonata acestor obiective sta n rezolvarea nevoilor cu potential criminogen specifice fiecarei persoane aflate n probatiune si valorificarea, n acest scop, a resurselor personale si comunitare, prin asistarea psihosociala la cerere a persoanei aflate n probatiune. Pentru a ntelege care este natura relatiei profesionale, sa vedem care sunt principalii protagonisti ai relatiei, pozitia si rolurile lor n spatiul acesteia. Aici, cred ca se impune distinctia pe care au propus-o Pincus si Minahan (1973) cnd, definind sistemele multiple cu care interactioneaza asistentul social, au identificat patru sisteme: sistemul client, sistemul tinta, sistemul agent al schimbarii si sistemul actiunii . Conform celor doi autori, adevarati clasici ai asistentei sociale de numele carora se leaga adaptarea si dezvoltarea teoriei sistemelor n domeniul practicii asistentei sociale, sistemul client l reprezinta persoana-n-situatie care solicita serviciile din partea asistentului social, iar sistemul-t inta l constituie persoana sau situat ia asupra careia asistentul social decide ca vor trebui concentrate eforturile sale (Davies, 150). Aceste doua sisteme pot coincide, dar pot fi si distincte. n cadrul serviciilor de probatiune, aceasta distinct ie este cu att mai importanta, cu ct statul, prin organele de justitie, actioneaza ca sistem client, iar sistemul-tinta l constituie persoana aflata n probatiune. Aceasta persoana nu a solicitat voluntar interventia Serviciului de probatiune si nici nu poate cere ncetarea sa; ea este, n virtutea comportamentului sau trecut ori a conditiei (status-rol) prezente, obligata, prin sentinta instantei de judecata, sa parcurga activitat ile din probatiune si sa participe ntr-o relatie profesionala care i s-a impus. De aici complexitatea si dificultatea acestui tip de relationare profesionala, complexitatea conditionarilor si provocarilor care i sunt specifice. Astfel, dintre cele mai mari provoca ri, amintesc pozitia si rolurile profesionale ale consilierului de probatiune. Acesta el sau ea se afla, sau ar trebui sa se afle, la mijlocul distantei dintre individul sanctionat si stat. Consilierul de probat iune este nvestit cu o pozitie profesionala ce si bazeaza autoritatea pe mandatul legal pe care l det ine att n rolul sa u de control, ct si n cel de asistare. Astfel conferita , autoritatea pe care o reprezinta consilierul de probat iune, att la nivel simbolic, ct si la nivel actional, atrage atentia asupra necesitatii unei utilizari constructive a ideii de autoritate. Prin constructiv ntelegnd o abordare care pune n legatura autoritatea cu responsabilitatea la nivelul atitudinii, deciziilor si actiunilor consilierului de probat iune. Tema responsabilitatii este, n opinia mea, una dintre cele mai delicate, actuale si importante teme de dezbatere n domeniul probatiunii si merita cred un capitol aparte. Doresc totusi sa sugerez cteva direct ii de discutie n jurul ei si al raportului autoritate-responsabilitate . Responsabilitatea este un concept care cere contextualizare, adica ne invita sa orientam analiza operationalizarii sale, cel putin n urmatoarele directii: Responsabilitatea de care da dovada consilierul de probatiune n activitatea profesionala se exprima, pe de o parte, n raport cu rezultatele si, pe de alta parte, cu ceea ce numim deontologie. O alta directie de analiza necesara este cea pe care o propun May si Vass (1996) prin ntrebarea: [consilierul de probatiune] responsabil fata de cine si pentru ce? (p.93) 37

ncercnd mai degraba o explicitare a ntrebarii dect un raspuns, as spune ca responsabilitatea se masoara si pe verticala, n planul relatiei institutional-ierarhice, si pe orizontala, la nivelul relatiei consilierului de probatiune, att cu colegii din Serviciul de probatiune , ct si cu ceilalti profesionisti cu care colaboreaza, dar, nu n ultimul rnd, cu persoana aflata n supraveghere si/sau asistata. Astfel, se evidentiaza cum si de ce, pe fiecare dintre aceste planuri, responsabilitatea se traduce de fapt n alte si alte valori, precum onestitate, confident ialitate, respect, individualizare, sau n calitat i profesionale esentiale, precum corectitudine, deschidere, congruenta, cunoastere de sine, curaj, empatie, preocupare pentru celalalt, dar, nu n ultimul rnd, autenticitate. Autoritate si putere: Asa cum aratam mai sus, autoritatea poate fi definita drept putere delegata consilierului de probatiune de catre stat si serviciul n care este angajat. Consilierul de probat iune este vazut ca avnd puterea/autoritatea legala si profesionala totodata pentru a ndeplini rolul profesional complex pe care l detine n sistemul de justitie. Rolul, tradus n sarcini profesionale concrete, evidentiaza dimensiunile de baza ce dau cont inut autoritat ii: a) dimensiunea institutionala tine de pozit ia si functia consilierului de probatiune n cadrul sistemului de justit ie, n general, si al Serviciului de probatiune, n special; b) dimensiunea psihologica este data de faptul ca de multe ori, ca urmare a dezvoltarii corespunza toare a relatiei profesionale, persoana aflata n supraveghere l accepta pe consilier drept persoana-resursa; recunoscndu-i astfel autoritatea si puterea profesionala de a-l ajuta/consilia, n virtutea competent elor profesionale; c) dimensiunea etica ce decurge din primele doua este cea care face n mod necesar legatura cu ideea de responsabilitate. Astfel, triada autoritate-responsabilitate-etica profesionala ajunge de fapt sa exprime n mod sintetic esenta modului n care poate fi nteles si operationalizat n practica probatiunii setul de valori specific acestei institut ii. Autoritatea profesionala vine din trei surse principale:

1) din competentele profesionale (cunostinte, deprinderi, valori); 2) din pozit ia profesionala (consilierii de probat iune apart in unei profesii cu un sistem etic care le imprima o anumita pozitie profesionala); 3) din calitatea relationarii profesionale.

Diada valori-competente profesionale La confluenta functiilor de control social, ngrijire sociala si de schimbare sociala pe care le ndeplineste institutia probat iunii se afla corolarul acestora, adica functia de reconciliere, cea care da posibilitatea statului si cetat enilor de-a tra i mpreuna ntr-o relativa armonie (Davies, 155). Din perspectiva muncii n cadrul Serviciului de probatiune, aceasta nseamna ca profesionistul/consilier de probat iune este angajat al statului, dar el nu este (prin aceasta) doar un simplu agent al controlului social, ci si un agent al schimbarii, deoarece detine att autoritatea si mandatul legal n acest sens, ct si competent ele profesionale care fac posibila ndeplinirea misiunii institut iei probat iunii. Definite fie n termeni de contribut ie la siguranta comunitatii (Malta), sau reducere a criminalitat ii si protejarea cetatenilor de infract iune (Suedia), sau ca livrare a justitiei prin investigatii, acuzare, proces si acordare a pedepsei n mod eficient si eficace (Anglia), sau formulate n termeni de obiectiv: sa stimuleze siguranta comunitat ii si sa promoveze binele comun prin sustinerea, recunoasterea si folosirea sanctiunilor si 38

masurilor cu baza comunitara, reducnd astfel nivelul recidivei (Irlanda) (Kalmthout, A., M., Derks, J.,T., M., edts, 2000), declaratiile de misiune ale celor mai multe servicii de probatiune europene pun accentul, n principal, pe protectia cetatenilor, a comunitatilor, pe evaluarea riscurilor si executarea cu eficacitate a sanctiunilor formulate de instant ele de judecata n sarcina persoanelor care au comis infractiuni. n Romnia, conform legislatiei (Legea 29/2002, 272/2004, 211/2006), misiunea serviciilor de probat iune este sa contribuie la siguranta comunitat ii si a cetatenilor prin supravegherea infractorilor, asistenta si consilierea lor la cerere, contribuind astfel la reducerea riscului de recidiva al acestora. O alta posibila definire (centrata pe ceea ce fac serviciile de probat iune) a misiunii ar putea sa fie urmatoarea: probatiunea ca alternativa la pedeapsa nchisorii asigura, pe de o parte, supravegherea executa rii n comunitate a masurilor si sanct iunilor impuse de instanta persoanelor care au comis infractiuni, iar pe de alta parte, promoveaza si asigura asistarea psihosociala n vederea depas irii comportamentului antisocial n cazul autorilor infractiunilor si a traumelor si prejudiciilor provocate prin savrsirea infractiunii; n cazul victimelor infract iunilor; scopul primordial al ntregii activitat i de probatiune fiind cresterea sigurant ei comunitare. Legislatia n vigoare stabileste care sunt responsabilitatile serviciilor de probatiune: supravegherea respectarii de catre persoana supravegheata a masurilor si obligatiilor stabilite de instanta, supravegherea executa rii obligatiilor impuse minorului de catre instanta, realizarea - la cererea instant ei - a referatelor de evaluare, acordarea de asistenta la cererea persoanei condamnate, colaborarea cu institutii publice pentru a supraveghea executarea de catre minor a masurii referitoare la prestarea unei munci neremunerate ntr-o institutie de interes public, implementarea unor ma suri pentru protectia victimelor infractiunilor, activitat i de evaluare si asistenta a detinutilor din penitenciare. Odata definite misiunea si obiectivele institut iei probat iunii n Romnia, ar trebui sa fie specificate cel put in la fel de clar si rolurile consilierilor de probatiune . Din pacate, acest lucru nu s-a ntmplat nca, cu toate acestea, anumite roluri pot fi identificate n functie de sarcinile profesionale ce decurg din responsabilitatile deja enumerate. n acest sens am n vedere rolul de evaluator pe care l are consilierul de probatiune (evalueaza nevoi cu potential criminogen, situat ia sociala si familiala a persoanelor, riscul de recidiva, de periculozitate sociala, de autovatamare, evalueaza nevoile de asistare si consiliere, evalueaza progresul n raport cu planul de supraveghere si/sau asistare). n vederea ndeplinirii sarcinilor de asistare si consiliere, se pot identifica, n opinia mea, cinci roluri de interventie, de baza: 1) broker social, 2) abilitator, 3) educator, 4) mediator, 5) advocacy. Daca avem n vedere istoricul dezvoltarii probat iunii din Romnia, prevederile legislatiei (OG 92/2000, Legea 129/2002, Legea 123/2006, Strategia educationala n domeniul probatiunii n Romnia) referitoare la pregatirea si formarea profesionala a consilierilor de probatiune, si daca suntem de acord ca nt elegem prin competenta profesionala demonstrarea cunostintelor, deprinderilor si valorilor la locul de munca , n raport cu standarde agreate (National Council for Vocational Qualifications, 1988) atunci, nseamna ca un consilier de probat iune, pentru a ndeplini responsabilitatile si atribut iile stabilite n sarcina sa prin lege trebuie sa dovedeasca ca detine si, totodata, ca poate sa transfere n practica cunostinte teoretice, deprinderi practice si valori n acord cu misiunea si obiectivele institutiei probatiunii si n functie de rolul profesional pe care l ndeplineste ntr-un moment sau altul al activitatii sale profesionale. 39

Asa cum a fost definita competenta profesionala, reiese ca valorile constituie unul dintre cei trei piloni de baza pe care ea se cladeste. Sa mai observam ca se pot evidentia, pe de o parte, o dimensiune legata de locul de munca/domeniul ocupational si, pe de alta parte, o dimensiune pe care o putem considera centrata pe persoana, competenta personala. n continuare sunt succint descrise rolurile profesionale amintite anterior si evidentiate elementele de competente specifice fiecarui rol: 1. Prin acest rol de broker social al consilierului de probat iune sunt stabilite conexiunile necesare ntre cel aflat n probatiune si comunitate, conform obiectivelor din planul de supraveghere, respectiv cel de asistenta si consiliere. ndeplinirea acestui rol solicita competente profesionale specifice: cunostinte referitoare la resursele comunitare si cunoasterea procedurilor de operare ale organizatiilor, institutiilor pentru ca legaturile sa fie eficiente, abilitat i practice de comunicare si negociere si, nu n ultimul rnd, presupune operationalizarea valorilor si principiilor etice (echitate, respectul demnitatii, nondiscriminare), care permit celor aflati n probatiune sa ramna parte a comunitatii, n ciuda sanct ionarii lor, si sa foloseasca astfel resursele comunitat ii n conditiile stabilite de instantele de judecata. 2. Rolul de consilier/abilitator se construieste n jurul verbului a abilita. Practicianul va lucra n acest rol atunci cnd activitatile de intervent ie psihosociala sunt directionate spre asistarea persoanelor pentru a gasi puterile si resursele proprii necesare pentru producerea schimbarilor solicitate prin planul de asistenta; schimbarea apare si se datoreaza nsa, n principal, eforturilor celor asistati. Responsabilitatea consilierului de probatiune este aceea de a facilita sau abilita clientul n realizarea obiectivului propus. Cteva exemple de cai prin care practicianul realizeaza acest rol sunt: ncurajeaza verbalizarea, asigura ventilarea sentimentelor, examineaza modelul de relationare folosit de client, ofera ncurajare, l angajeaza pe client n discutii logice si luari de decizii n mod rational s.a.m.d. Toate acestea nseamna de fapt cunostinte teoretice despre cum se realizeaza schimbarea comportamentului, deprinderi practice de facilitare a schimbarii si, nu n ultimul rnd, operationalizarea valorilor ce orienteaza activitatea de probatiune n cazul performarii acestui rol: n principal respectul unicitatii, individualitat ii si demnitatii persoanei, nondiscriminarea, autodeterminarea, confidentialitatea. 3. Rolul de educator : consilierul de probatiune i da clientului informatiile, cunostintele teoretice si deprinderile practice necesare pentru a face fata situatiilor problematice; l asista pe client n practicarea/exersarea noilor ndemnari sau comportamente nvatate sau l nvata prin modelare patternuri comportamentale alternative. Si de aceasta data se face dovada n practica a unor competent e profesionale exprimate prin cunostinte teoretice de sociologie, criminologie, de psihologie generala , a vrstelor sau cognitiv comportamentala, a unor deprinderi practice de aplicare a cunostintelor, si sunt concretizate n practica valori ce exprima atitudinea consilierului n performarea acestui rol: respectarea unicitatii persoanei, a demnitatii ei, nondiscriminarea, pragmatismul. 4. Rolul de mediator: medierea implica eforturi pentru rezolvarea disputelor ce pot exista ntre sistemul client (persoana aflata n supraveghere) si alte persoane sau organizatii cu care aceasta interactioneaza pe perioada n care se afla n probatiune. Astfel, a media nseamna a ajuta cele doua parti aflate n conflict sa stabileasca si sa foloseasca o baza comuna de pe care sa poata realiza solutionarea conflictului. Pentru aceasta se folosesc tehnici care de exemplu faciliteaza convergent a valorilor celor doua parti aflate n conflict, ajuta partile sa recunoasca fiecare legitimitate a intereselor celuilalt, asista partile pentru a identifica interesele comune, desfac problema 40

conflictuala n subprobleme, teme separate, faciliteaza comunicarea dintre parti, ncurajndu-le sa gaseasca o solutie reciproc favorabila pe cai prosociale. 5. Advocacy : rolul acesta este mprumutat si vrea sa nsemne ca consilierul de probatiune devine - cnd acest lucru se impune (de ex. n situatiile de discriminare cu care se confrunta persoana aflata n supraveghere din partea unor membri ai societat ii, reprezentantii unor organizatii/institutii, sau angajatori etc.) - reprezentantul drepturilor celor aflati n probat iune, n acord tocmai cu valorile si principiile etice care orienteaza ntreaga activitate de probat iune si implicit rolurile profesionale pe care consilierul de probatiune le ndeplineste n acest sens. Asa cum exemplificam mai sus, performarea rolurilor profesionale de catre consilierii de probat iune este posibila n raport cu prevederile legislatiei n vigoare cu o conditie, si anume existenta si exprimarea n activitatea profesionala a competentelor profesionale necesare si specifice domeniului probatiunii. Mi se pare importanta nsa si urmatoarea remarca: spre deosebire de domeniul asistentei sociale, sau al psihologiei din care a mprumutat anumite cunostinte teoretice, deprinderi practice (de comunicare, relationare, evaluare, analiza, planificare, interventie psihosociala ), n domeniul probatiunii, rolurile si competent ele profesionale sunt orientate, directionate spre intentionalitat i proprii determinate de valori specifice primordiale : siguranta comunitatii si reducerea riscului de recidiva a celor aflati n probat iune.

BIBLIOGRAFIE COMPTON, B.,R., si GALAWAY, B., (1989), Belmont, California. DAVIES, M., (ed.) (1985), Limited, London. DURNESCU, I., (edit) (2000), Themis, Craiova. Social Work Processes, Wadsworth Publishing Company,

The Essential Social Worker,

A Guide to Positive Practice, Wildwood, House , Editura

Manualul Consilierului de Reintegrare Sociala si Supraveghere

EGAN, G., (1990), The Skilled Helper . A Systematic Approach to Effectiverooks/Cole Publishing Company Pacific Grove. California, fourth edition. FOUCAULT, M., (1997), A supraveghea si a pedepsi , Editura Humanitas, Bucuresti. Probation and Probation Services. An European Probation and Probation Services in

KALMTHOUT, A.,M., DERKS, J., T., M., (edts) (2000), Perspective , Wolf Legal Publishers and Global Law Association. KALMTHOUT, A.,M., ROBERTS, J., VINDING, S., (edts) (2003), the EU accession countries , Wolf Legal Publishers. MAY, T., VASS, A., (1996), Publications. Working with offenders

. Issues, Contexts and Outcomes, Sage n Durnescu, I., (edt.) Manualul Consilierului de , Brook C/Cole Publishing

POLEDNA, S., (2000), Metode de lucru cu infractorii Reintegrare Sociala si Supraveghere, Editura Themis, Craiova.

ZASTROW, Ch., (1993), Introduction to Social Work and Social Welfare Company, Pacific Grove, California. Codul deontologic al personalului de probatiune.

OG nr. 92/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate. Legea 129/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate. Legea 211/2004 privind unele masuri pentru asigurarea protectiei victimelor infractiunilor. Dispozitiile referitoare la activitatea serviciilor de probatiune prevazute de Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului.

41

Abordarea diversitatii
Rob Canton

Respectarea diversitatii si mpotrivirea n fata discriminarii sunt parte din valorile de baza ale probatiunii 1 . n acest capitol vom vedea care sunt implicatiile acestui principiu pentru politica si practica. Atunci cnd se analizeaza cauzele comiterii infractiunilor, criminologii au teorii proprii n privint a infractorilor. Explicatiile generale nu au mereu n vedere faptul ca oamenii sunt diferit i unii de alt ii. O bine cunoscuta critica criminologica anglo-americana a fost, de exemplu, aceea care a luat n considerare felul n care barbatii comit infractiuni, iar teoriile generate au avut o relevanta sau aplicatie limitata n privint a comiterii de infract iuni de catre femei . Cu alte cuvinte, teoriile care ofera o nt elegere generala a comiterii de infractiuni sunt de fapt explicatii legate de infractiunile comise de barbati. Probabil, femeile care comit infractiuni se ncadreaza n alt gen de explicat ii 2 nu pot fi teoretice. n acelasi fel, influent ele care contribuie la reducerea recidivei aceleasi pentru femei ca si pentru barbat i. Organizatiile dezvolta politici si practici ce acopera majoritatea nevoilor beneficiarilor sau utilizatorilor de servicii. n timp ce acest lucru este inevitabil si, ntr-o anumita masura, de dorit, poate sa conduca totusi la neglijarea nevoilor distincte ale grupurilor minoritare si, n general, poate sa treaca peste aspectul diversitat ii . Lipsa recunoasterii diferentelor si a adaptarii n practica pentru acoperirea nevoilor beneficiarilor poate avea ca rezultat servicii incorecte, irelevante si ineficiente. La fel, dar diferiti cu totii Un antropolog american a spus ca toti oamenii sunt absolut la fel si similari n unele aspecte, dar diferit i n altele. Totodata, toti oamenii sunt unici si total diferiti de toti ceilalti. n acest capitol ar fi bine sa tineti cont de aceasta idee. Daca punet i accentul prea mult pe diversitate, aceasta poate conduce la evident ierea continua a diferent elor, nsa felul n care suntem asemanatori poate sa fie totusi semnificativ.

1
2

A se vedea capitolul Valori, principii si competente profesionale n probatiune. A se vedea capitolul Criminologia n probatiune.

42

Gndit i-va la propria familie. A face parte din familie este un lucru important pentru dvs.: es te ceva ce va defineste ca persoana. n multe feluri, membri din familia dvs. sunt toti la fel. Vorbit i aceeasi limba , aveti amintiri comune, triste sau fericite, aveti aceeasi cultura, probabil si aceleasi credinte religioase. Dar n acelasi timp suntet i si foarte diferiti unul de celalalt unii sunt tineri, altii n vrsta ; barbat i, femei s.a.m.d. Tot asa, va putet i gndi si la alte diferente care ar exista ntre membrii familiei dvs. n aceeasi masura, fiecare dintre dvs. este unic, avnd experiente proprii si o anumita combinat ie de caracteristici. O buna ilustrare a acestui punct este calitatea empatiei . Daca va punet i n locul altei persoane ncercnd sa va imaginati cum se simte si ce gndeste , va puteti dezvolta aceasta abilitate profesionala de baza care este empatia. n acest caz, experienta profesionala reprezinta o sursa bogata pentru membrii personalului. De exemplu, atunci 3 , trebuie sa aflam ceea ce ne cnd ncercam sa motivam persoanele sa se schimbe motiveaza atunci cnd trebuie sa facem schimbari n viat a noastra. n acelasi timp nsa, trebuie sa recunoastem faptul ca pentru ei nu va mai fi niciodata la fel asa cum a fost pentru noi. n acest caz este necesar sa identificam diferentele dintre noi si sa le aplicam n munca noastra. Discriminarea poate lua fie forma negarii diferentelor, fie pe cea a exagerarii diferent elor. Ati fi incorect sau ineficient n munca dvs. daca i-ati trata pe oameni ca si cum ar fi toti la fel. Dar, n ac elasi timp, nu trebuie sa credeti ca sunt foarte diferit i unul de celalalt sau foarte diferit i de dvs. astfel nct sa nu i putet i ntelege sau sa nu puteti relationa deloc cu ei. Diferentele Exista cinci aspecte datorita carora oamenii difera unul de celalalt, iar cele mai importante diferente, relevante practicii din probatiune, sunt urmatoarele: o gen o vrsta o rasa sau etnie o religie o sexualitate o dizabilitati fizice sau psihice o sanatate fizica sau mentala o cultura o statut la locul de munca o salariu o limba o nivel de educatie Lista ramne nsa deschisa.

A se vedea capitolul Interviul Motivational Sa ajuti oamenii sa se schimbe.

43

Ac estia sunt factorii care contribuie la identitatea noastra sociala ca persoana si de aceea sunt foarte importanti pentru noi. De exemplu, religia sau cultura cuiva se afla adesea n centrul identitatii acelei persoane, iar trecerea cu vedere a acestui lucru va fi considerata lipsa de respect. Ac esti factori pot influenta extraordinar de mult viata noastra, iar sociologii descriu felul n care structurile sociale reflecta si reproduc aceste diferente. Unele dintre caracteristici genereaza un avantaj social si oportunitati pentru unii oameni, dar n acelasi timp constituie un dezavantaj pentru alt ii de exemplu, negarea drepturilor egale si lipsa accesului la oportunitati, resurse si servicii. Impactul puterii discriminante a grupului dominant asupra unui alt grup poate functiona dupa diverse modalitati complexe, direct sau indirect, intent ionat sau neintentionat. Un exemplu foarte important al celor care lucreaza cu infractorii este aspectul excluziunii sociale, care poate fi o cauza (si adesea un efect) al comiterii de infractiuni. Oamenii care au comis infract iuni gasesc mai greu un loc de munca, chiar daca ncearca ntr-adevar sa duca un trai fara sa mai ncalce legi. Desi unele diferent e dintre oameni apar aici pe lista factorilor mai discret i, n lumea reala, fiecare dintre noi este o combinatie a tuturor acestor identitati (fiecare are gen, vrsta, sexualitate, rasa etc.). Desi este posibil si adesea util sa grupezi oamenii dupa anumite aspecte de exemplu, barbat i/femei, tineri/batrni, ortodocsi/catolici, vorbitori nativi de romna/maghiara , orice grup pe care l cream va fi totusi diferit datorita altor aspecte.

Luat i o coala de hrtie si scrieti sus Eu sunt . Apoi nsirat i ct mai multe aspecte care va descriu. De exemplu: - ba rbat - vrsta 40 - tata - sot - fiu - catolic - alb - heterosexual - vorbitor nativ de limba romna Care dintre aceste aspecte este cel mai important pentru dvs. De ce? Dupa care aspect credeti ca va identifica ceilalti? Trebuie avut n vedere de asemenea faptul ca, n timp ce unii dintre acesti factori sunt evidenti gen, vrsta, uneori rasa sau etnie , alte diferente nu sunt vizibile pentru alte persoane orientarea sexuala, religia, unele forme de dizabilitati. Atunci cnd ntlnim oameni, de obicei facem presupuneri despre ei, probabil bazndu-ne pe aspectul lor fizic sau orice alt aspect pe care l stim (sau credem ca-l stim) despre ei. Acest lucru este inevitabil, dar trebuie sa putem accepta si varianta n care ar fi posibil ca toate presupunerile noastre sa fie de fapt gresite. Dect sa ne ghidam n munca noastra dupa presupuneri, ar trebui sa le verificam si sa le revizuim periodic. Pe masura 44

ce verificam presupunerile noastre, este foarte important sa vedem cum punem ntrebarile nu numai pentru a ga si adevarul, dar si pentru stabilirea unei relat ii profesionale deschise si de ncredere. Munca desfas urata ntr-un mod nediscriminatoriu necesita o constientizare de sine. Sigur ca vom avea o serie de prejudecat i si presupuneri stereotipice despre anumite grupuri. De exemplu, un consilier poate avea anumite pareri despre rromi, ceea ce i va influenta felul n care va lucra cu ei. Unele dintre parerile noastre sunt adnc nradacinate si nici nu le mai constientizam, dar trebuie sa facem tot posibilul sa devenim constienti, astfel nct aceste presupuneri sa nu intervina n mod negativ n munca pe care o desfas uram.

Cteva diferente particulare n aceasta parte a capitolului, vom raspunde anumitor ntrebari pe care personalul de probat iune ar trebui sa le ia n considerare, mai ales daca beneficiarul face parte dintr-un grup care este si minoritar. Nu vor fi luate n considerare toate aspectele diferentelor ce au fost identificate pna acum, dar urmatoarele paragrafe vor arata exemple legate de natura considerentelor care se pot ivi. Desigur, personalul de probatiune va putea adauga si alte puncte n afara celor mentionate aici, ca urmare a experientei si gndirii lui.

Gen Dintotdeauna si n toate societatile cunoscute, marea majoritate a infractiunilor au fost comise de catre barbati. n mare parte a Europei, majoritatea infractiunilor comise de catre femei nu au fost violente (predomina furtul si manipularea produselor furate, desi a crescut numarul infract iunilor legate de droguri). Comiterea infractiunilor are loc ca urmare a unui trai n care femeia a fost victimizata n mod continuu si a trait n saracie si abuz; un recent studiu britanic referitor la femeile din penitenciare a mentionat faptul ca acestea fac parte dintr-un grup foarte dezavantajat si sunt excluse din punct de vedere social. n mod similar, calea care duce la ncetarea comiterii de infractiuni cum ajung sa nu mai recidiveze poate fi foarte diferita de cea a barbatilor. Majoritatea celor din penitenciare si clientii probatiunii sunt mai ales barbati. Ar fi necesara revizuirea procedurilor si practicilor pentru a fi siguri ca acestea sunt potrivite si relevante si femeilor. De exemplu, majoritatea programelor care par sa functioneze (pentru reducerea recidivei) au fost proiectate pentru barbati. Sunt acestea eficiente si pentru femei? Daca o femeie participa ntr-un program de grup, ar putea fi singura femeie din grup? n acest caz, ea cum s-ar simti si cum s-ar simti barbat ii din acel grup? Daca o femeie a fost victima violent ei domestice, i-ar fi mai usor sa lucreze cu un consilier de probatiune femeie? Din cauza ncarcaturii sarcinilor de serviciu si a personalului redus, acest lucru nu va fi ntotdeauna posibil. Dar aceasta diferenta ar putea sa o ajute sa capete ncredere, sa se motiveze si sa se poata schimba. Femeile au n general responsabilitat i domestice semnificative de exemplu, ngrijirea copiilor. Ce diferenta ar fi aceasta n cadrul serviciului pe care l vor primi? Cum va fi acest lucru luat n considerare atunci cnd se stabilesc momentul si spatiul adecvat pentru ntlnirile cu consilierul de probatiune? Dar pentru efectuarea activitat ii neremunerate n folosul comunitatii? Si ce fel de munca este adecvata n acest caz? 45

Vrsta Ca si n cazul genului, comiterea de infractiuni este foarte mult corelata cu vrsta infractorului: asa cum majoritatea infractorilor sunt barbati, majoritatea sunt mai tineri dect media de vrsta . Chiar si n jurisdictiile n care Serviciul de probat iune nu lucreaza cu tineri, beneficiarii probat iunii sunt n general mult mai tineri dect media de vrsta a populat iei. De aceea este important sa constatam daca metodele de interventie sunt folosite adecvat, avnd n vedere diferent ele de vrsta.

Religia si cultura Religia si cultura nu sunt acelasi lucru, dar adesea se suprapun. Ambele pot fi aspecte foarte importante n desfas urarea unei activitat i corecte si eficiente. Unele caracteristici culturale sunt evidente, dar altele mai putin, si acest lucru poate fi considerat un aspect diferit n practica. Respectul pentru credint ele religioase ale oamenilor este garantat n majoritatea conventiilor pentru drepturile omului. Se are n vedere recunoasterea credint elor, a sarbatorilor religioase, caz n care beneficiarii nu pot fi chemati la ntlniri sau pusi sa efectueze o activitate neremunerata pe durata sarbatorilor religioase. Beneficiarul poate, binenteles, sa doreasca sa se prezinte sau sa lucreze n acele zile, dar acest lucru trebuie notificat si discutat cu el, ca semn de respect. De asemenea, trebuie sa avem n vedere faptul ca anumite aspecte religioase sau culturale pot fi privite ca un stres n plus pentru beneficiar. De exemplu, cineva care are probleme cu alcoolul se poate simti foarte stresat si sub presiune daca acesta provine dintr-o cultura n care alcoolul nu este permis. Ca infractori, se pot simti marginalizati, lipsiti de sprijinul grupului cultural cu care se identifica. n unele culturi, daca ai un contact vizual n timpul unei conversatii, aceasta nseamna atent ie si respect, n timp ce privitul n jos sau n alta parte poate fi interpretat ca un semn de evaziune sau chiar necinste. n alte culturi, contactul vizual mai persistent poate fi considerat a fi o provocare, si atunci este bine sa fie evitat. Consilierul de probat iune va trebui sa aiba n vedere toate acestea. n caz contrar, ncercarea clientului de a fi respectuos poate fi interpretata uneori ca fiind o reactie evaziva. n urma unei experiente ndelungate de izolare si abuz se poate ntmpla ca unii oameni sa priveasca autoritatile cu suspiciune. Acest lucru probabil ca s-a ntmplat si cu cei de etnie rroma. ncrederea trebuie capatata: aceasta nu poate fi acordata pur si simplu si poate, cndva, vreo reactie din partea vreunui consilier de probatiune ar fi confirmat acea banuiala ca autoritat ile ar avea ceva mpotriva lor. Aceasta nencredere se poate repara, dar cu foarte multa rabdare si profesionalism.

Sexualitatea Prejudecat ile si discriminarile mpotriva homosexualilor sunt comune n multe societati. Uneori, aceste prejudecati sunt chiar evidente si conduc la suspiciuni, ridiculizari si ostilitat i; aceasta discriminare poate fi nsa si subtila, si indirecta. Efec tul unei astfel de discriminari este acela de a priva aceste categorii de oameni de drepturile si demnitatea lor. 46

Astfel de persoane cu orientari homosexuale se abtin n general sa comenteze relatiile pe care le au; consilierul de probat iune nu ar trebui sa faca nsa presupuneri referitoare la felul acestor relatii. Beneficiarul poate alege sa nu discute despre aspectul sexualitatii si are acest drept. Chiar si aici, consilierul ar trebui sa ncerce sa evite sa faca presupuneri de exemplu legate de felul gospodariei, al locuintei pentru a nu-l determina pe beneficiar sa se simta inconfortabil si suspicios. Pe de alta parte, unora le pare bine ca au posibilitatea de a vorbi despre acest lucru ntr-un mediu n care nu se simt judecati sau amenint ati. Se ntocmeste un referat de evaluare pentru instanta. n momentul n care un consilier adreseaza ntrebari legate de circumstantele domestice ale infractorului, acesta din urma mentioneaza ca locuieste cu un alt barbat. Consilierul ar mai trebui sa continue sa afle si alte lucruri n legatura cu aceasta relatie? Cum vor fi prezentate toate aceste detalii n raport? Ce presupuneri ar trebui sa faca instanta si cum ar fi privita aceasta situatie diferita? n ce masura ar trebui sa fie implicat clientul n decizia referitoare la modalitatea n care toate acestea trebuie prezentate n raport? Dizabilitati si sanatate Problemele de sana tate si dizabilitatile reprezinta unul dintre motivele pentru care oamenii ajung sa comita infract iuni, si acestea ramn relevante pe durata perioadei de supraveghere. Unele dizabilitati pot fi aparente, dar altele nu. Studiile efectuate n Anglia si n Tara Galilor, de exemplu, arata ca anumite dificultati de nvatare precum dislexia si dispraxia sunt foarte comune mai ales n rndul infractorilor. Acestea pot fi cauza unei scolarizari slabe si, prin urmare, n dezavantajul oamenilor care si cauta un loc de munca, limitndu-le oportunitat ile disponibile. Acest lucru poate sa nsemne, de asemenea, ca unele modalitati de lucru ale consilierilor de probatiune trebuie sa fie adaptate acestei situatii.

Limbajul Limbajul este instrumentul principal al consilierului de probatiune si multe dintre metodele discutate n acest manual insista asupra folosirii unui limbaj adecvat. Uneori exista nt elesuri subtile. Beneficiarii discuta adesea despre probleme destul de personale, care pot fi greu de exprimat. Din acest motiv, este foarte important sa fit i atenti la ntelesurile distincte atunci cnd lucrati cu cineva care are o limba materna diferita si care nu este foarte fluent n limba romna. Serviciile de probat iune se confrunta cu un mare numar de beneficiari care vorbesc limba maghiara si, avnd n vedere migrarea fort ei de munca pe continentul european din ultimii ani si circulatia oamenilor odata cu largirea Uniunii Europene, aceste probleme legate de limba vor fi din ce n ce mai frecvente. Exista unele ocazii n care va fi nevoie de asistenta unui interpret. Dar aceasta este considerata a fi o resursa destul de rara si costisitoare. Este mai bine, daca se poate, sa evitat i sa cereti ajutorul membrilor de familie si al prietenilor pentru interpretare. Chiar si atunci cnd se lucreaza cu o persoana care nu este vorbitoare nativa, dar care stapneste destul de fluent limba romna, astfel nct nu ar fi nevoie de interpret, consilierul trebuie totusi sa fie constient de posibilitatea aparitiei unor eventuale nentelegeri. Din aceasta cauza, este foarte important sa se exprime corect si mai ales sa verifice daca a nteles corect ceea ce a comunicat beneficiarul. 47

Munca n cadrul diversitatii Felul n care suntem diferiti unii de alt ii, precum si asemanarile dintre noi ne fac sa tra im ntr-o comunitate mai bogata, mai creativa si mai interesanta. Diversitatea nu trebuie privita ca o problema , ci ca o putere si o bogat ie care apart ine unui grup de oameni. Desi acest capitol a pus accentul pe diversitatea grupului de beneficiari, consideratiile se aplica binenteles si personalului, care este la fel de divers prin multe aspecte. Acest lucru este att inevitabil, ct si de dorit: membrii personalului ar trebui sa reflecte diversitatea din comunitatea pe care o deservesc, iar organizatia va deveni astfel mai puternica si mai eficienta datorita acestei diversitati. Daca nu se ia n considerare diversitatea, vor aparea interventii ineficiente, discriminative. Prin urmare, ca o cerinta, att din punct de vedere juridic, ct si pentru a fi eficient, este important sa se lucreze bine cu diversitatea. Ca urmare, respectarea ctorva principii este absolut necesara n activitatea de probatiune: -Toti indivizii au aceeasi valoare; -Tratamentul corect si egal nu nseamna tratarea tuturor la fel: oamenii nu sunt la fel si asta nseamna ca trebuie sa tinem seama de diferentele care exista atunci cnd lucram cu ei; -Comunitatea trebuie sa fie unita n respectarea diversitatii, iar institutiile publice precum serviciile de probatiune ar trebui sa stabileasca standarde nalte n munca n diversitate; -Sexismul, rasismul, homofobia si alte forme de prejudecati, precum si intoleranta nu si au locul ntr-o societate decenta. Pentru a realiza toate aceste aspirat ii, trebuie sa avem n vedere urma toarele aspecte: -Fiecare trebuie sa fie tratat ca un individ; -Toata lumea are prejudecat i, si nerecunoasterea acestora poate interveni n mod negativ n activitatea pe care o desfasurati; -ncercati sa evitati sa faceti presupuneri sau, daca le facet i, aveti n vedere ca poate ati gresit, ca presupunerile dvs. ar putea fi incorecte si ar trebui, prin urmare, sa le revizuit i; -ncercati sa creat i un climat n care aceste probleme sa fie discutate astfel nct consilierul de probat iune, mpreuna cu beneficiarul, sa poata stabili ceea ce trebuie facut pentru acordarea acestui serviciu.

ALTA BIBLIOGRAFIE Baroness Corstons Review of Women with Particular Vulnerabil ities in the Criminal Justice System disponibila online n limba engleza pe http://www.homeoffice.gov.uk/documents/corstonreport/. Thompson, N., Anti-Discriminatory Practice, (4th edition) Palgrave MacMillan, 2006.

48

Pedeapsa s i control social n modernitatea trzie. Pluralismul socio-juridic si justitia alternativa


Doina Balahur

Cteva consideratii introductive Au trecut ctiva ani buni de la aparit ia primului Manual al consilierului de probatiune (2001) din Romnia. Vorbeam atunci, ntre altele, de tineretea unei institut ii socio-juridice, care, desi are o istorie impresionanta n spat iul european si noneuropean, n Romnia aparea ca o directie prea putin explorata n tratamentul persoanelor care au comis fapte penale. Am comentat asupra acestei situat ii n repetate rnduri (D. Balahur, 2004, 2007, 2008) si nu revin acum asupra ei. Pe parcursul acestei interventii voi face nsa cteva precizari pentru a sublinia, nca o data, rolul special pe care l-a jucat institut ia probat iunii n procesul reformei sistemului de justit iei din Romnia. Privind retrospectiv, se poate spune ca astazi probat iunea se prezinta ca o institutie socio-juridica cu individualitate distincta n sistemul justitiei penale romnesti, articulata de un cadru normativ care-i delimiteaza , n buna masura, competentele si-i stabileste pozitia socio-organizationala n sistemul institutiilor de control social. Profesia de consilier de probat iune a fost si ea reglementata, att sub aspectul competentelor, valorilor (deontologia), ct si al treptelor ierarhice (clear career path / career development), ncepnd cu stagiarii pna la pozitiile care atesta competent ele generale si speciale construite n prac tica activitatii de supraveghere si reintegrare sociala a persoanelor care au comis fapte penale (inspectorii). Putem vorbi astazi de existenta unui sistem nat ional de probat iune construit prin efortul concertat al unui grup de profesionisti din sistemul de justitie, din mediul academic si societatea civila. Institut ionalizarea acestei colabora ri este un acquis indiscutabil al probatiunii din Romnia. Constructia dispozitivului social (P. Bourdieu) al probatiunii a fost posibila, fara ndoiala, prin intermediul cooperarii internat ionale si al implementarii unor programe finant ate fie de unele state europene, de organizat ii guvernamentale sau nonguvernamentale internationale. Probatiunea din Romnia se leaga, att prin practica profesionala, ct si prin sistemul actual de organizare, de modelul britanic al masurilor si strategiilor alternative. Proiectul de implementare a probatiunii n Romnia promovat de Agentia de Dezvoltare a Marii Britanii (DFID, 19982003) a condus, n numai cinci ani, la crearea bazelor sistemului att n ce priveste organizarea, ct si profesionalizarea resursei umane. Dr. Kevin Haines, R. Goaltly, R. Show (ca sa amintim doar cteva nume) au contribuit la asezarea, pe baze profesioniste, a probat iunii din Romnia. 49

I. Pluralism socio-juridic si justitie alternativa n modernitatea trzie Revin asupra acestei discutii referitoare la pluralismul socio-juridic si justitia alternativa. Mult i dintre cei care lucreaza acum n sistem mi-au spus ca a fost un capitol important n ntelegerea locului justitiei alternative n sistemul institut iilor actuale de control social. n analiza de mai jos am accentuat o serie de aspecte pe care le-am dezvoltat mai put in n editia anterioara. Am extins discutia noastra cu scopul de a surprinde diversitatea practicilor actuale ale justitiei alternative. Ele ar trebui vazute, ntelese pe fondul schimbarilor care au intervenit n paradigma postmoderna a institut iilor de control social.
1 , spunea P. Allott (P. n Drept, societatea si reaminteste ce a dorit sa devina" Allott, 1995:5). Am optat pentru aceasta definitie revelatoare a Dreptului deoarece reuneste, potential, pluralismul formelor de memorie sociala cu vocat ie normativa. El trimite ntotdeauna la relat iile dintre membrii unui grup social; este perceput ca o prescriptie care ne spune ce este normal , ce es te dorit si asteptat n relatiile dintre membrii unui grup sau comunitati. Starea de normalitate comporta, fireste, variat ii istorice si culturale. nsa, dincolo de aspectele particulare, specifice unui timp si culturi, se poate spune ca starea de normalitate la care se refera Dreptul modern descrie relatiile si comportamentul de cooperare dintre indivizii care traies c ntr-o comunitate, ntr-un grup. Aceste relat ii asigura stabilitatea si continuitatea comunitatii, fiind de aceea fixate si transmise de la o generatie la alta prin diferite forme ale memoriei colective: obicei sau traditie, cunostinte, valori si ideologii, jurisprudenta, uzante, norme moraljuridice, tehnici de interpretare etc.

Dreptul modern se raporteaza la toate aceste forme de memorie - ce conserva si transmit standardele comportamentului si relatiilor de cooperare/conflict ca la surs e sau izvoare constitutive. Influenta acestor surse asupra constructiei standardelor de comportament, a normelor cu vocatie regularizatoare, este variabila. La nivelul unor culturi domina traditia juridica a comunitatii (common law), n timp ce la nivelul altora (statute law) dominanta va fi constructia normativ juridica realizata de un corp de expert i, precum si activitatea de legiferare. Istoric privind lucrurile, se vorbeste (n special n normativitatea socio-juridica continental europeana) de o evolutie si o ierarhie a surselor normativitat ii juridice. Ea ar include tradit ia juridica, jurisprudenta, procesul de cons tructie si legiferare a normelor juridice etc. n tradit ia institut iilor socio-juridice moderne, prioritatea activitat ii de constructie normativ-juridica si legiferare a devenit chiar criteriu de apreciere a gradului de dezvoltare a unui anumit sistem juridic. n strnsa legatura cu ierarhizarea izvoarelor constitutive, Dreptul modern a asociat, ca supozitie constitutiva, postulatul singularitat ii si al unicitat ii sale ntr-un anumit timp si pe un anumit teritoriu. ntr-un anumit interval temporal si pe un anumit teritoriu (de regula cel national), doar normele socio-juridice elaborate sau recunoscute de stat sunt standarde de comportament n functie de care se apreciaza si, la nevoie, se sanctioneaza punitiv comportamentul persoanelor care se abat de la acestea . Structura traditionala a normei juridice sprijina pozitia dreptului modern de etalon unic" al comportamentului. Generalitatea normei de drept modern impune, n mod deliberat, neglijarea aspectelor contingente, a varietatii si pluralismului socio-cultural. Postulatul generalitat ii este edificator: norma trebuie sa preceada cazul, ca o conditie logicrat ionala a posibilitatii sale de a reglementa conduita unor agenti sociali foarte diferiti.

Allott, P (1995), 13, no.2.

Reconstituting Humanity -New International Law

; European Journal of International Law, Vol.

50

Numeroase studii si cercetari socio-juridice recente au pus n evidenta existenta unor directii noi, dezvoltate n contextul actual, marcat, pe de-o parte, de globalizare, iar pe de alta, de fragmentare si integrare regionala. Aceste tendinte s-ar caracteriza dupa 2 , prin pluralism si Boaventura de Sousa Santos pragmatism . Apreciat, prin traditie, ca fiind specific doar perspectivei sociologice asupra dreptului, pluralismul nseamna, n primul rnd, sanctionarea (recunoasterea) juridica a varietatii, diversitatii si a diferentelor. El presupune existenta simultana, n cadrul aceleiasi ordini juridice, a unor reguli de drept diferite care se aplica unor situat ii identice sau coexistent a unei pluralitati de ordini juridice distincte care stabilesc sau nu ntre ele raporturi juridice." (Boaventura de Sousa Santos, 1988:363) Analiza sociologica a dreptului a facut ntotdeauna distinct ia dintre dreptul pozitiv (etatic) si diversitatea formelor nonetatice ale normativitatii socio-juridice. Pentru sociolog, dreptul este ntotdeauna plural . Eugen Ehrlich, unul dintre primii promotori ai pluralismului socio-juridic, observa la nceputul secolului XX ca regulile urmate n viata sociala sunt acelea ale dreptului trait ( liv ing law ) care opereaza, n general, pentru a preveni conflictele, iar atunci cnd acestea apar, funct ioneaza pentru a le rezolva fara a 4. recurge la institutiile statului (E. Ehrlich, n R. Cotterrell, 1992:27)

Spre deosebire de dreptul pozitiv, formele nonetatice, care tin de dreptul trait , sunt extrem de dinamice. n analiza formelor actuale de drept, nascute nafara statului si a procesului de legiferare, Gunther Teubner (1997, 2004) foloseste sintagma de drept neospontan pentru a caracteriza o mare diversitate de regimuri juridice dezvoltate de actori globali nonstatali. ntre formele tipice de drept global nascut nafara statului lex mercatoria, spune Teubner, dreptul transnat ional al tranzactiilor economice reprezinta 5 merge nsa mult mai exemplul de succes al dreptului global fara stat. Global Bukowina departe dect dreptul economic. Nu numai economia, ci si alte sectoare ale societat ii globale dezvolta un drept global propriu. Acest proces asa cum observa Giddens genereaza insularizarea statului, a politicilor internationale oficiale si a dreptului international public (Teubner, 1997:3). Procesul de pluralizare este, dupa Teubner, caracteristica esentiala a dreptului n era globalizarii. Regimurile globale private dezvolta, din ce n ce mai mult, un drept material fara participarea statului, fara legislatiile nationale sau tratatele internationale. Pretutindeni, raspndirea reglementarilor private, a acordurilor de rezolvare alternativa a conflictelor este n crestere; pe scurt, producerea dreptului se realizeaza paralel cu statul (Teubner, 2004:73) 6 . ntre dreptul pozitiv si asa-numitele forme de drept neospontan etc. exista si functioneaza un sistem hibrid (l-am numit noi) care mbina, n diferite proport ii, elemente ale sistemului formal de rezolvare a conflictelor cu practici informale. El este vizibil n multe domenii, inclusiv n practica masurilor si strategiilor alternative, mai exact, n ceea ce astazi numim generic justitie restaurativa (domeniul strategiilor si masurilor

Boaventura de Sousa Santos, Droit: une carte de la lecture deforme. Pour une conception postmoderne du droit. Droit et Socit, no.10, 1988, p. 363. 3 Arnaud, A.J. (1991), Pour une pense juridique europenne PUF, Paris, p. 203.
4

Eugen Ehrlich, Fundamental Principles of Sociology of Law, in Roger Cotterrell, The Sociology of Law: An Introduction, London, Butterworth, 1992.
5

Global Bukowina este sintagma folosita de G. Teubner pentru a desemna diversitatea traditiilor si obiceiurilor socio-juridice dintr-o comunitate.
6

Gunther Teubner (2004), Global Private Regimes: Neo-spontaneous Law and Dual Constitution of Autonomous Sectors n Karl-Heinz Ladeur Editor, (2004) Public Governance in the Age of Globalization, Ashgate, Aldershote

51

alternative din care face parte si institutia probat iunii, dar si acela al practicilor de rezolvare alternativa a conflictelor de tipul medierii victima-infractor, medierea n grup familial etc.). Analiza socio-juridica pune n evidenta un fenomen foarte interesant, care indica o rentoarcere a dreptului la traditii si obiceiuri, la forme negociate de asociere si solutionare a conflictelor, de aplicare a unor masuri si sanctiuni atunci cnd comportamentul actorilor sociali intra n conflict cu practicile si valorile comunitat ii etc. Favoriznd ntlnirea grupurilor, comunitat ilor si traditiilor culturale variate, diferite, procesele de integrare regionala si de globalizare au transformat analiza sociologica si antropologica n surse directe ale dreptului. n acest context, studiile sociologice asupra grupurilor si comunitatilor devin o modalitate flexibila de integrare a pluralismului, varietat ii si diferentelor . n cadrul acestui proces asistam, pe de-o parte, la dezierarhizarea surselor normativitat ii juridice si o re-punere n drepturi a tradit iei juridice si a jurisprudentei, ca expresii ale vietii juridice efective a comunitatilor. Principala 7 (1999, 2004), rentoarcerea consec inta a acestei stari de fapt ar fi, dupa K.H. Ladeur dreptului la pragmatism , reinsert ia sa n timp si reintegrarea dimensiunii sociale - a viet ii reale a indivizilor, comunitatilor, grupurilor etc. - n procesul elaborarii si gestiunii normei juridice. Sintetiznd aceste schimbari, G. Teubner observa (G. Teubner, 1997, 6-22) viziunea traditionala, moderna asupra Dreptului s-a modificat radical, facnd loc unei conceptii socio-juridice flexibile ce opereaza ntr-un sistem pluralist deschis si nonierarhic. Acest cmp socio-juridic pluralist s-ar caracteriza prin urmatoarele trasaturi: -prin -prin -prin pluralitatea ordinilor juridice; globalism si intensificarea practicilor transnat ionale; localism si multiplicarea identitatilor;
8

ca

-prin eterogenizarea si diminuarea functiilor de reglementare si legiferare care n mod traditional apartineau statului national; -prin fragmentarea si destabilizarea realitatii, careia i corespunde o noua forma de drept (de ret ele ale pluralismului juridic global) centrat pe managementul schimbarii, al nvatarii si al riscului, pe rezolvarea creativa a problemelor; -prin nasterea unei noi paradigme de cunoastere - postmodernismul - care-si propune apropierea de modurile concrete de viata.

Dupa unii cercetatori, efectele acestor procese sunt vizibile n mutatiile intervenite n sfera guverna rii (Saskia Sassen, 2004; Lawrence M. Fridman, 2004; G. Teubner, 2004; K.H. Ladeur, 2004 s.a.): se disipeaza monopolul juridic si legislativ al statului;

K.H. Ladeur (2004), Globalization and the Conversion of Democracy to Polycentric Networks: Can Democracy Survive the End of the Nation State? n Karl-Heinz Ladeur Editor, (2004) Public Governance in the Age of Globalization , Ashgate, Aldershote Ladeur, K.H (1999), "The Theory of Autopoiesis as an Approach to a Better Understanding of Postmodern Law. From Hierarchy of Norms to the Heterarchy of Changing Patterns of Legal Inter-relationships" , EUI, Badia Fiesolana, Italy. 8 G. Teubner (1997), Global Bukovina: Legal Pluralism in the World Society in Gunther Teubner (Ed) Global Law Without a State, Darmouth Publishing Company, Aldershot.

52

statul si pierde pozitia de centru juridic al productiei dreptului national si international; se multiplica sursele normativitatii juridice; are loc o deplasare de accent dinspre dimensiunea normativa a Dreptului (discursul juridic consemneaza din ce n ce mai des sintagma de "soft-law") spre cea axiologica; are loc o crestere a rolului grupurilor si organizatiilor nonguvernamentale care devin agentii unei noi ordini juridice internat ionale care nu mai este legata de stat - se vorbeste azi de o lume multicentrica, precum si de retelele pluralismului global generate de multitudinea relatiilor dintre actorii sociali nonguvernamentali; se produce o apropiere ntre drept si realitate - sub forma revalorizarii traditiei juridice a comunitat ii, grupului - ntre fapte si norme (J. Habermas) etc.

*** Nu am reluat ntmplator prezentarea schematica a pluralismului socio-juridic global. Ea va provoaca sa cautat i, sa ntelegeti mutatiile esentiale care au loc n sfera normativitatii n lumea postmoderna, va spune ca a ncerca sa cautati o ipotetica "golden rule" n practica institutiilor socio-juridice alternative echivaleaza cu o tentativa demna de Don Quijote. Dar nu numai att. Va invita sa va familiarizati cu ceea ce psihologii numesc tolerant a ambiguitatii ", respectiv cu coexistenta unui numar de adevaruri contradictorii referitoare la una si aceeasi situat ie. Observam mai sus, de exemplu, ca lumea de azi se caracterizeaza prin globalism si intensificarea practicilor transnationale (va sugerez sa va gnditi la ceea ce se ntmpla n comert ul international si vet i ntelege mai usor), dar si prin localism si multiplicarea identitatilor (aici v-as sugera sa va gndit i, de exemplu, la discursul actual despre minoritat i - grupuri structurate n funct ie de apartenenta etnica, religioasa, de sex sau orientare sexuala, vrsta etc. - si la discriminarea pozitiva menita sa le protejeze identitatea). Cum putem lega ntre ele aceste doua caracteristici, aparent opuse, ale lumii de azi, globalism si localism? Ca sa ma refer la exemplele folosite ntre paranteze, v-as raspunde ca avem o obligat ie na scuta" din valorile, practicile si reglementarile de drept international al drepturilor omului de a acorda minoritat ilor drepturile necesare pastrarii identitat ii lor care de regula este locala, particulara anumitor contexte socio-culturale. nsa principalul motiv pentru care v-am sensibilizat la pluralismul socio-juridic global este legat de formarea dumneavoastra ca viitori consilieri de probatiune. Este o profesie care, spre deosebire de multe altele, va fereste, fie ca vret i, fie ca nu, de rutina. As putea motiva n multe feluri aceasta afirmatie. Am sa o fac simplu si cel mai direct cu putinta. Practica profesiei de consilier de probat iune presupune n orice moment raportarea nu numai la persoane si situatii diferite, dar si la un complex de standarde si obligatii care vin din directii foarte diferite. Unele direct din viata (identitatea, istoria viet ii personale etc.), altele din diverse teorii (socio-juridice, psihologice, criminologice, sociopolitice etc.) si din schimbarea acestor teorii/ideologii (asa cum tocmai s-a ntmplat)

Acum ctiva ani mai vorbeam nca de valori care tin de traditia welfare-ista; astazi, discursul este radical schimbat vorbim de o paradigma neolibrala a pedepsei s i de ncercarile de a pastra valorile reabilitarii cel putin n justitia juvenila.

53

din tradit ia si experient a altor tari n materie, din reglementarile institutiilor europene, din schimbul permanent de informatii cu colegii nostri din alte tari, din norme de drept international, din decizii ale instantelor internationale etc. Procesul generalizarii si implementarii sanct iunilor neprivative de libertate n practica diferitelor sisteme penale ilustreaza si el efectele multiplicarii surselor normativitat ii socio-juridice specifice lumii de azi. El este unul dintre exemplele edificatoare ale actiunii si formelor de manifestare a pluralismului socio-juridic global . Varietatea formelor n care sunt practicate, n diferite sisteme penale, sanct iunile neprivative de libertate - ncepnd de la probat iunea traditionala pna la arestul la domiciliu si supravegherea electronica este efectul actiunii unei multitudini de surse (izvoare) socio-juridice . Fiecare dintre ele are un anumit impact mai tare" sau mai slab" asupra practicii administrarii sanctiunilor comunitare. Ele actioneaza nsa ntotdeauna concertat - impunnd un pluralism de standarde de care trebuie sa fim constienti daca am optat pentru aceasta cariera profesionala. ntre acestea, traditia juridica a comunitatilor, mutatiile n ideologia moderna a sistemelor penale, schimbarile n paradigma psiho-sociologica si socio-politica, standardele universale si europene n materia drepturilor omului, cooperarea internationala ntre diferite organizat ii guvernamentale si nonguvernamentale etc. au contribuit la dezvoltarea unui sistem complex de administrare a justit iei n comunitate. Unele dintre ele sunt descrise mai jos. Am optat pentru analiza succinta a rolului pe care l au ideologiile, valorile si politicile n domeniul controlului social (paradigma neoliberala-postmoderna a pedepsei). Pentru a contura o imagine realista asupra strategiilor alternative, asupra programelor care combina ntre ele diferite masuri si practici alternative, am realizat o scurta introducere n rezolvarea mediata a conflictelor. Am acordat atent ie principiilor reglementate n sistemul universal si european al drepturilor omului. Optiunea mea, iarasi, n-a fost ntmplatoare. Aceste reglementari genereaza standardele tari ale practicii profesiei dumneavoastra, deoarece stabilesc, n mod expres, limitele, natura, obiectivele, durata, specificul interventiei, obligatiile dumneavoastra fata de beneficiar, drepturile acestuia, caracterul pluridisciplinar, continuu al formarii consilierului de probatiune etc. n acelasi timp, ele sunt standarde tari"pentru ca nu ramne la latitudinea dumneavoastra daca sa le aplicat i sau nu. Actiunea lor ar trebui nsa perceputa pe fondul schimbarilor radicale din paradigma actuala, postmoderna, a pedepsei.

II. Infractionalitate si pedeapsa n modernitatea trzie n aceasta sectiune vom examina, sintetic, unele perspective si puncte de vedere dezvoltate recent n domeniul interdisciplinar al sociologiei juridice a pedepsei, care ncearca sa surprinda (si eventual) sa explice schimbarile recente (radicale uneori) din sistemul controlului social n modernitatea trzie. Scopul acestei evaluari este de a contura tendintele existente la ora actuala n domeniul n care ne desfasuram, fiecare cu alte obiective, dar mpreuna, activitatea. Exista un acord ntre cercetatori ca, n special ultimele doua/trei decade au adus schimbari radicale n politicile penale care au dominat cultura occidentala moderna. Cresterea ratelor ncarcerarii si revenirea la strategii cu un pronuntat caracter punitiv reprezenta indiciile clare ale sfrsitului erei reabilitarii/reintegrarii si, mai larg, ale apusului strategiilor welfare-iste. 54

ar

Preocuparea speciala pentru reconfigurarea institutiilor de control social face nsa parte dintr-un discurs mai amplu, centrat, ca sa folosim o sintagma lansata de Noua Criminologie Europeana (J. Taylor, 1998), pe anxietat ile lumii postmoderne, ntre care, teama de infractiune (fear of crime), de a nu deveni victima, ocupa un loc central ntret inut, cu generozitate, de mass media si ntarit de ideologia riscului (Beck, 1992). Generata n anii 90 de o crestere fara precedent n sec. XX a ratelor infractionalitatii, n special a celei juvenile, teama de a nu deveni victima a dat nastere unor reactii de raspuns care au condus, n scurt timp, n majoritatea statelor occidentale, la abandonul valorilor welfariste, la schimbari radicale n sistemele de justitie penala (Garland, 2001; J. Pratt, 2000; Bailleau, 2007 etc.). ntre ele, cresterea ratelor ncarcera rii si, n special, schimbarea (dramatica uneori) a tratamentului minorilor care au comis fapte penale, reducerea vrstei raspunderii penale, eliminarea capacitatii penale restrnse (doli incapax), fluidizarea diferent elor ntre tratamentul penal al minorilor si al adultilor, reducerea drastica a programelor de reabilitare si administrarea lor n termeni de eficienta-cost-efect etc. sunt doar cteva efecte. n ciuda faptului ca, n ultimii 10 ani, asa cum evidentiaza The Burden of Crime in the EU Research Report: A Comparative Analysis of the European Crime and Safety Survey (EU ICS, 2005, Jan van Dijk s.a. ), rata infractionalitatii a scazut constant, n majoritatea statelor europene, Belgiei si a Irlandei, politicile nu s-au schimbat. Aceste mutatii s-au petrecut concomitent cu schimbarea prioritat ilor in cadrul relatiei juridice generate de infract iune. Siguranta comunitat ilor, centrarea pe victima si pe nevoile sale de recuperare si reparatie au devenit preocupari majore ale politicilor penale. Firesc, explicatiile acestor schimbari difera de la un cercetator la altul. Am sa mentionez, pe scurt, unele ce se bucura de autoritate larga n comunitatile multidisciplinare care se ocupa de analiza institutiilor actuale de control social. David Garland leaga aceste schimbari de apusul unuia dintre miturile fondatoare ale modernitatii, referitoare la capacitatea statului modern de a asigura law and order si de a mentine sub control infract ionalitatea, n limitele teritoriului asupra caruia si exercita suveranitatea (1996, 2001). Rentoarcerea la strategiile punitive a pus n evidenta, dupa sociologul american, limitele suveranitatii si ale monopolului statului n domeniul controlului social si al dreptului de a pedepsi (1996, 2001). Odata cu aceste limite a devenit evidenta criza penalitatii moderne (...) a mijloacelor de inginerie sociala construite n modernitate pentru a realiza omenirea perfecta (D. Garland, 1990:7). Peisajul actual al pedepsei ar putea fi descris sintetic drept noua cusca de fier (D. Garland, 2001:197). Dupa alt i autori, aceste schimbari nu sunt nici uniforme si nici universale, ci mai degraba volatile si contradictorii (P. OMalley, 1999; R. Sparks, 2001). Ele mbina elemente ale noii penologii a riscului cu discursul asupra realizarii sigurantei comunitatilor. Lor li se asociaza unele caracteristici ale pedepsei premoderne si rezolvarii conflictelor. Ideologia riscului, strns legata de logica actuariala a clasificarii, defineste anumite persoane n termenii statutului lor periculos si negativ n raport cu altele (victimele) si, n consecinta, sunt neutralizate si izolate n gulaguri care le limiteaza initiativele infractionale (P. OMalley, 2002:207). n practica actuala a probatiunii, dupa c um bine stit i, evaluarea riscului a devenit aproape axiomatica. Tipul de masura/intervent ie recomandat, intensitatea supravegherii etc. sunt determinate n functie de nivelul identificat al riscului actual sau potent ial. Deloc lipsita de prejudecati, ideologia riscului constituie, dupa o serie de cercetatori, una dintre notele comune ale penalitat ii postmoderne. 55

Animata de credint a ca n orice infractor exista o parte buna, pedeapsa moderna a asociat obiectivelor sale centrale - reabilitarea si reintegrarea - un numar de valori conexe legate de respectarea demnitatii persoanei si de protectia identitat ii sale. Spre deosebire de aceasta tradit ie, asistam azi la reemotionalizarea pedepsei si la transformarea ei ntr-un spectacol public al degradarii, n special n lumea anglosaxona (J. Braithwaite, S. Mugford, 1994). Daca Norbert Elias considera ca n modernitate pedeapsa a suferit o transformare radicala, devenind un proces de civilizare, odata cu renasterea culturii penale retributive, aprecia John Pratt, asistam la un proces invers de decivilizare (decivilizing) a controlului social si pedepsei. Pedeapsa contemporana a revenit la spectacolul public; pedepsele sunt azi proiectate sa induca neplacere si vizeaza n mai mica masura reabilitarea si reintegrarea persoanei; retorica si ideologia asociate sunt structurate n jurul limbajului si al imaginilor brutale; exista un puternic sentiment de anxietate si spaima care da posibilitate strategiilor nonmoderne, explicit coercitive si retributive, sa fie acceptate ca metode firesti de control al infractionalitat ii. (J. Pratt, 1998:505). Exista si puncte de vedere autointitulate realist-cinice care analizeaza strategiile recente de control al infractionalitatii ca o economie a excesului. Peisajul postmodern al controlului infractionalitat ii este simptomatic, dupa o serie de cercetatori, pentru schimbarile profunde aduse la suprafata de globalizarea economica. ntr-o lume globalizata a economiei de azi asistam la nasterea unor regimuri care produc sistematic un surplus de populat ii n raport cu cererea economica. Aceste populat ii de flowed consumers, pe care Z. Bauman (1997) le numeste vagabonzii modernitatii trzii, alimenteaza pedeapsa postmoderna n virtutea faptului ca sunt deja produse ca un exces pentru care investitiile nu mai sunt rentabile (S. Hallsworth, 2002:160). Ele sunt considerate grupuri de risc ridicat si, n anumite sisteme de control social, sunt supuse unor ngradiri chiar nainte de a comite o fapta penala. Am realizat aceasta prezentare selectiva ca sa nt elegeti ca, ntr-adevar, peisajul pedepsei postmoderne s-a schimbat radical si ca, pe acest fond, si-a facut loc binecunoscutul slogan nt elegem mai put in si pedepsim mai mult. Din pacate, fireste, c u importante variatii culturale si nat ionale, el a generat deja o practica consistenta care, asa cum observam mai sus, a condus la cresterea ratelor ncarcerarii, inclusiv a minorilor care au comis fapte penale. Mai are probat iunea un loc ntr-un asemenea sistem centrat pe retributie? Mai au reabilitarea si reintegrarea un rol n sistemele actuale de control social? Exista programe recent dezvoltate care combina ntre ele strategiile justitiei alternative, mai exact probat iunea si ceea ce generic numim justitia restaurativa. Ele conserva, part ial, ethosul reabilitarii, sunt centrate pe victima, dar si pe infractor si pe refacerea relatiilor compromise odata cu comiterea faptei penale. De altfel, justitia restaurativa, sub forma medierii victima-infractor, a avut un rol esential n reforma sistemelor de justit ie penala moderna , n special a justitiei juvenile. nainte de a ne ocupa de prezentarea acestor programe, care sunt ilustrative pentru what works n diferite comunitati, as dori sa recapitulam mpreuna cteva aspecte legate de nt elegerea/definirea probatiunii ca institut ie socio-juridica alternativa. Fiind un manual adresat celor care deja lucreaza n sistem, dar si celor care doresc sa-si construiasca o cariera profesionala n acest domeniu, am socotit util sa relua m aceste aspecte si sa aducem o serie de precizari suplimentare, precum si o serie de elemente noi. 56

III. Perspective s i puncte de vedere asupra probatiunii ca institutie sociojuridica alternativa

III.1. Avantajele probatiunii fata de privarea de libertate ntr-o analiza recenta referitoare la alternativele la pedeapsa cu nchisoarea, A. Bottoms observa ca ceea ce numim astazi sanctiuni comunitare (probatiunea fiind doar una dintre ele, asa cum vom observa mai jos; n.n., D.B.) sunt produsul unei istorii agitate n care aceste institutii socio-juridice au trecut prin numeroase schimbari (A. 10 Bottoms, S. Rex and G. Robinson, 2004:1) Dinamica alternativelor la contactul cu sistemul formal al justitiei penale si la privarea de libertate trebuie nsa apreciata, si subliniez acest lucru, n functie de contextele social culturale si schimbarile la nivelul ideologiilor si al politicilor generale de guvernare. Prin urmare, configurat ia acestei dinamici este variabila de la un spatiu cultural la altul, de la un moment istoric la altul. Dincolo nsa de aceasta observatie, as dori sa ret inet i ca exista cel putin doua semnificatii generale ale conceptului de probatiune. Semnificatia generala trimite la masurile si strategiile care vizeaza limitarea contactului cu sistemul formal al justitiei penale (probation is diversion) si, ntr-o semnificat ie asa-zis restrnsa, ea reprezinta o alternativa la sanctiunile privative de libertate . n ordine istoric-cronologica, probat iunea a fost una dintre primele masuri comunitare. Ea a fost initial practicata, n diferite forme, n Marea Britanie nca din Evul Mediu. n a doua jumatate a secolului al XIX-lea ncepe sa fie acceptata si n SUA. Studiile si cercetarile n domeniu apreciaza nsa ca, n ciuda tradit iei apreciabile, probatiunea moderna s-a dezvoltat n secolul XX, n special dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, n anii 60. ntr-o analiza realizata sub egida Natiunilor Unite de Institutul pentru Cercetarea si 1 1 (J. Klaus, 1998:12) propunea patru argumente n Prevenirea Infractiunilor, J. Klaus favoarea probatiunii si a masurilor comunitare : masurile comunitare sunt mult mai potrivite pentru anumite tipuri de infractiuni si infractori; deoarece evita privarea de libertate si ncarcerarea, aceste masuri sunt centrate pe reintegrarea n comunitate si reabilitare, fiind, din aceste motive, mult mai umane; sunt, n general, mai putin costisitoare dect sanctiunile privative de libertate; prin descresterea numarului de condamnat i din nchisori se evita supraaglomerarea acestora si se mbunatateste calitatea programelor educative n care sunt integrati cei care ramn n detentie.

Promovarea si reglementarea juridica a sanctiunilor neprivative de libertate s-au facut sub impactul unui complex de procese si mutat ii, asa cum vom argumenta n acest studiu. Cu toate acestea, nu putem sa nu mentionam faptul ca generalizarea lor se

10

A. Bottoms, S.Rex and G. Robinson (2004), How did we get here in A. Bottoms, S. Rex and G. Robinson (Eds) Alternatives to Prison, Willan Publishing, Devon. 11 Klaus, J.F. (1998 ), Handbook for Probation Services. Guidelines for Probation Practitioners and Managers United Nations Publications, No.60, Rome, London.

57

leaga si de reactiile, prezente n multe sisteme penale, mpotriva ncarcerarii si efectelor 1 2 identificau cel putin sase efecte colaterale ale sale. M. Tonry si J. Petersila ncarcerarii : reduc sansele celui care a ispasit o pedeapsa privativa de libertate de a-si gasi un loc de munca; produc efecte pe termen lung asupra sanatatii fizice si mentale a celui ncarcerat; contribuie la izolarea si marginalizarea familiei lor; nchisoarea este criminogena, o adevarata scoala pentru infractori; pericolul ca stilul de viata si valorile nchisorii sa fie exportate n comunitate; reactia la mediul penitenciar determina , de multe ori, stari si tendint e autolitice etc.

Recomandarile facute guvernelor de Raportul recent al Natiunilor Unite asupra Alternativelor la privarea de libertate (UNODOC, 2007) identifica doua motive esent iale pentru care masurile comunitare sunt alternative mai eficiente n comparat ie cu privarea de libertate: Privarea de libertate - se subliniaza n raport ncalca n mod inevitabil cel putin unele Drepturi ale omului si este foarte scumpa. Adevarul este ca mare parte din obiectivele sale pot fi realizate cu mai multa eficienta , cu alte mijloace. Alternativele la privarea de libertate ncalca n mai mica masura drepturile omului si sunt mai ieftine. Evaluate pe baza standardelor drepturilor omului si a cheltuielilor implicate, argumentele mpotriva ncarcerarii sunt foarte puternice ( UNODOC, 2007: 6). 1 3

III.2. Definitii si semnificatii ale probatiunii n ceea ce priveste definirea probatiunii , literatura de specialitate apreciaza ca nu exista un concept care sa descrie si sa explice unitar aceasta sanct iune comunitara. Sistemele de probat iune reflecta particularitat ile de timp si spatiu, culturale, economice, ale politicilor si practicii penale dintr-un anumit stat, pastrnd nsa, n acelasi timp, cteva trasaturi fundamentale comune, precum si identitatea si orientarea profesionala a consilierilor de probatiune." (R. Harris, 1995, p. 4) 14 - n documentele Natiunilor Unite, probatiunea, ca sanctiune dispusa printr-o hotarre judecatoreasca, este definita drept metoda aplicata unor infractori selectat i, ce consta n suspendarea condit ionata a pedepsei si punerea lor sub supravegherea personala a consilierului de probat iune pentru a li se acorda asistenta si "tratament". (ONU, 1954, p.4) 15 - Alte definitii prezente n literatura de specialitate caracterizeaza probatiunea ca sistem (public sau privat) care administreaza furnizarea unor servicii speciale si functioneaza de regula ca subsistem al sistemului mai larg al justit iei penale. Serviciile asigurate se refera att la operatiuni de reabilitare, ct si de supraveghere.

12

st Tonry, M; Petersila, J (1999), Prisons Research at the Beginning of 21 Century , in Tonry and Petersila (Eds) "Prisons", University of Chicago Press; pp. 5-6. 13 UNODOC (2007), Handbook of basic principles and promising practices On Alternatives to Imprisonment UNODOC, Criminal Justice Handbook Series , United Nations. 14 Harris, R. (1995), Reflections on Comparative Probation in K. Hamai, R. Ville, R. Harris, M. Hough and U. Zvekic (eds) Probation Round the World. A Comparative Study , London and New York: Routledge. 15 Organizatia Natiunilor Unite (1954), European Seminar on Probation , London 20-30 October 1952. New York: United Nations (Document St-TAA-SER.C).

58

- Probatiunea a fost de asemenea caracterizata ca metoda de pedepsire, cu un pronunt at caracter socio-pedagogic, ce consta n echilibrul dintre supraveghere si asistenta. Ea se aplica, fara taxa, unor infractori selectati n funct ie de particularitatile de personalitate, tipul de infractiune comis si receptivitate, n relatie cu un sistem al carui scop este de a oferi infractorului o sansa de a-si schimba stilul de viata, de a se integra n societate, fara riscul de a comite noi fapte penale". (C.G. Cartledge , 1995 p. 3-4). n ciuda varietat ii lor, aceste definitii reflecta o tendinta mai generala de flexibilizare a sistemului de sanctiuni prezente n majoritatea sistemelor penale, de descentralizare si transfer la nivelul comunitat ilor locale a unor atributiuni de control social. n acelasi timp, trebuie sa observam ca aceasta tendinta a favorizat dezvoltarea programelor de integrare a tuturor actorilor sociali - victima, comunitate, infractor - n procesul controlului infractionalitatii, al prevenirii si rezolvarii conflictelor.

16

III.3. Practica probatiunii: de la probatiunea traditionala la probatiunea intensiva si probatiunea soc Semnificatiile conceptului si practicii probat iunii n lume - mutat iile survenite n timp nu pot fi conturate n afara varietatii formelor sub care a evoluat n diferite momente, n diferite spatii socio-culturale si legislatii penale. Una dintre cele mai raspndite sanctiuni comunitare a fost probatiunea traditionala". Ea consta n suspendarea executarii unei pedepse mai severe (de regula cea privativa de libertate) si ramnerea n comunitate a infractorului, sub supraveghere. n timpul acestei perioade ( termen de ncercare n unele legislatii penale), persoana presteaza mai departe o activitate, si continua studiile, ramne n familie. Ea are obligatia - prevazuta de regula n hotarrea de suspendare a executarii - sa se ntlneasca regulat cu consilierul de probat iune, sa respecte un numar de interdictii si 17 limitari (ale unor drepturi) hotarte de instanta pe baza prevederilor legale. Probatiunea tradit ionala punea accent att pe reabilitare, ct si pe control. Echilibrul dintre reabilitare, control si pedeapsa reprezinta specificul probatiunii tradit ionale. Pentru a spori eficacitatea probat iunii traditionale, unele legislatii au introdus, naintea suspendarii, o scurta perioada de ncarcerare. Aceasta forma este cunoscuta sub numele de probatiune soc". Daca experimenteaza, fie si pentru o scurta perioada de timp, conditiile si restrictiile impuse de viata din penitenciar, infractorul va fi mai putin nclinat sa ncalce conditiile impuse de hotarrea de liberare conditionata si cu att mai put in sa comita noi infractiuni. Dupa anii 90, sub presiunea comunitat ilor, a pretentiilor sale sporite pentru siguranta si securitate, dar si ca mijloc de reducere a supraaglomerarii nchisorilor, s-a dezvoltat sistemul probat iunii intensive" (supravegherea prin probatiune intensiva). Ea se situeaza ntre ncarcerare si probatiunea tradit ionala att n ce priveste pedepsirea, gradul de siguranta comunitara, ct si n privinta costurilor material-financiare (A. 18 Lurigio, J. Petersila, 1992:6). Spre deosebire de cea tradit ionala, probatiunea intensiva pune accent pe supraveghere si mai put in pe reabilitare.

16 17

Cartledge, C.G., Tak, P.J.P s i Tomic - Malic, M (1995), Probation in Europe Vezi n legislatia penala romna, art. 86(1), 86(2), 86(3) si 103 din Codul penal. 18 Lurigio, A.J; Petersila, J (1992), The Emergence of Intensive Probation Petersila (Eds) Smart Sentencing. The Emergence of Intermediate Sanctions Park.

in K.Hamai , lucr. cit. n J.M. Byrane, A.L. Lurigio, J. , Sage Publications, Newbury

59

n unele sisteme penale, probat iunea se pronunta n asociere cu alte sanct iuni neprivative de libertate - cu munca neremunerata n folosul comunitat ii, amenda, supravegherea electronica etc. n diferite forme sau variante - este as tazi una dintre cele mai raspndite si folosite sanct iuni neprivative de libertate. Reglementarea si practica sa suporta, firesc, impactul traditiilor si al particularitatilor socio-culturale ale comunitatii. Varietatea socio-culturala a comunitatilor pe care se grefeaza explica, asa cum subliniam mai sus, absenta unei perspective unitare asupra definirii acestei institutii. Cu toate acestea, ea pastreaza un nucleu tare, identificat de expertii n domeniu ca reconciliere ntre individ si grup, o a doua sansa oferita persoanei care a ncalcat "contractul" de a ramne n comunitate". (McIvor, 1995, p. 210) 1 9

IV. Probatiunea si programele de justitie restaurativa . Asistenta victimelor infractiunilor Observam mai sus faptul ca anii 80-90 au marcat o crestere fara precedent a ratei infractionalitat ii n toata lumea occidentala. Pe acest fond, institut iile penalitatii moderne si, odata cu ele, serviciile de probat iune au intrat ntr-o serioasa criza de legitimitate. Au fost repuse n discutie institutiile penale welfare-iste si, n special, modelele centrate pe reabilitarea infractorilor prin programele de probatiune traditionala . n ncercarea de a solutiona criza reabilita rii , asa cum fusese declarata, alarmist si inexact, de Martinson 2 0 ntr-un articol din 1974, serviciile de probatiune au ca utat solut ii noi, creative, care sa permita eficacitate sporita n controlul infract ionalitatii. Pe acest fond, Serviciul de probatiune dintr-un oras el canadian, Kitchener-Ontario, a init iat o procedura care a intrat n istorie drept primul program de mediere victima-infractor: asanumitul experiment Kitchener sau cazul Elmira . n discutia unui caz de furt n care erau implicat i doi tineri din orasul canadian Elmira, tnarul consilier de probat iune Mark Yantzi a facut o propunere care avea sa devina istorie. N-ar fi oare bine ca cei doi infractori sa se ntlneasca cu victimele? (...) Ca membru al bisericii Mennonite, care pastra o puternica traditie a Reformei Protestante din secolul al XVI-lea, Yantzi admira efectele pacificatoare pe care le aveau ntlnirile directe dintre infractori si victime (Peachey, in G. Johnstone, 2003:178). n forma n care s-a desfasurat initial proiectul cei doi tineri nsotiti de doi consilieri de probatiune, Yantzi si Worth au trecut pe la toate victimele de la care au furat, le-au spus cine sunt si ce au facut (...) n total, cei doi tineri au discutat cu 21 de victime si au restituit, n trei luni, integral pagubele produse. (...) Comentnd ulterior decizia de a participa la acest proiect, unul dintre cei doi tineri spunea ca alegerea sa a fost o chestiune de respect de sine, ca nu dorea sa traiasca uitndu-se tot timpul peste umar (Peachey, in G.Johnstone, 2003:179, 180). Pe baza acestui experiment, Yanzi si Worth au propus, n vara anului 1975, un proiect pe care lau numit Proiectul de Reconciliere Victima-Infractor (Victim-Offender Reconcilliation Project, VORP).

19

McIvor, G (1995), Practitioner Evaluation in Probation n J. McGuire What Works: Reducing ReoffendingGuidelines from Research and Practice , Chichester, Wiley and Sons Ltd. 20 n legatura cu critica concluziei la care ajungea Martinson, nothing works , ntemeiata pe o analiza statistica s i pe interpretare superficiala a datelor, vezi articolul lui Francis T. Cullen, The Twelve People Who Saved Rehabilitation: How the Science of Criminology Made a Difference , Criminology, Vol. 43 Number 1, 2005.

60

Practicata init ial sub forma unor proiecte experimentale, ulterior ca programe explicite de control al infractionalitatii, dar si ca raspuns la nevoile victimei, mediereaconcilierea victima-infractor s-a raspndit rapid pe toate continentele. n programele de acum treizeci de ani erau implicat i n primul rnd infractori minori si victimele lor directe, n cazul unor infract iuni de gravitate redusa sau medie. La ora actuala, medierea victima-infractor se realizeaza pentru toate tipurile de infractiuni (situatia difera sensibil de la o legislat ie la alta), inclusiv n cazuri de omucidere, viol, tlharie etc., si integreaza att infractori majori, ct si minori. Sigur, astazi ne ntrebam daca si n ce masura putem considera medierea victima infractor o practica restaurativa de rezolvare alternativa a conflictelor , o simpla modalitate pragmatica de rezolvare a conflictelor fara virtuti restaurative , sau daca a ramas, asa cum a fost init ial, o strategie alternativa de limitare si reducere a contactului cu sistemul formal al justitiei penale ori o solut ie de salvare a demersului de reabilitare, n special n situatia minorilor care au comis fapte penale ? La aceste ntrebari nu exista raspunsuri unice. Exista si asemanari, si diferente ntre jurisdictiile nationale (vezi mai jos, n acest studiu, discutia despre practicile justitiei restaurative, precum si articolele colegilor din Marea Britanie si din Romnia). n unele dintre ele medierea victimainfractor este doar o strategie alternativa (diversionary strategy) complementara probatiunii, de limitare a contactului cu sistemul justitiei penale, ramnnd, deci, centrata pe problemele infractorului si, doar n subsidiar, pe problemele victimei. n aceasta situatie vorbim de un demers minimalist , care ramne legat de sistemul justitiei penale formale si de problemele infractorului. Asa cum mentionam cu alta ocazie ca o alternativa la sistemul contradictorial din instante de rezolvare a conflictului, medierea victima-infractor vizeaza repararea consecint elor faptei penale prin intermediul unor strategii interpersonale sprijinite si facilitate de o a treia persoana (mediatorul). n ciuda faptului ca poate avea (indirect) efecte restaurative, ea reprezinta, mai degraba, un transfer al tranzactiei din dreptul civil la conflictul penal sau la alte tipuri de conflicte. Din acest motiv, medierea victima-infractor reprezinta demersul minimalist din justitia restaurativa , apropiat si asemanator demersului realizat n instante. Totusi, att practicile justit iei restaurative, ct si medierea victima -infractor pot fi vazute pe acelasi continuum, avnd la o extrema sistemul instantelor de rezolvare a conflictelor, iar la cealalta, strategiile informale ntemeiate pe participarea comunitat ii la rezolvarea conflictelor. ntre aceste doua extreme se pozitioneaza o varietate de forme alternative de rezolvare a conflictelor care pastreaza, n diferite proportii, caracteristici din ambele extreme (Balahur n I. Aertsen, D. Miers, 2007). Daca analizam medierea victimainfractor dintr-o perspectiva maximalista , atunci fara ndoiala ca VOM ra mne doar la o practica cu valent e restaurative limitate la restituire. n acelasi articol mentionat mai sus apreciam ca, ntr-o conceptie maximalista, justitia restaurativa este o strategie de reconstructie a retelelor reciprocitat ii organizate si a solidaritat ii civice (R. Putnam, 1995:20), precum si a comunitat ii si democratiei sau cel putin a competent elor de a fi democrat (Braithwaite, 2002:132). Ea ar putea fi, de asemenea, considerata dintr-o perspectiva maximalista ca strategie de dezvoltare a capitalului social (...) si participarii civice prin nvatare si decizie participativa. (Wachtel and McCold, 2000:118) (D. Balahur n I. Aertsen, D. Miers, 2007) nsa, dincolo de evaluarile pe care le realizam astazi cnd proiectele si programele de rezolvare alternativa a conflictelor sunt raspndite pe toate continentele, n peste 100 de tari (D. Van Ness, 2005) nu putem sa nu remarcam ca ecoul si mai ales raspndirea rapida a programelor de reconciliere victima-infractor au favorizat transferurile. Astfel, sinergiile dintre diferite practici si programe au generat acest curent viguros pe care l caracterizam astazi cu ajutorul conceptului umbrela de justitie 61

restaurativa. n Restorative Justice and Responsive Regulations (2002:8), John Braithwaite ment iona peste 300 de programe n America de Nord, peste 500 n Europa, peste 400 n Canada. G. Bazemore si M. Schriff (2005) identificau peste 500 de programe de justitie restaurativa n SUA implementate n cadrul procesului de reforma a justitiei juvenile. Instructive nu numai pentru cercetarea, dar si, n primul rnd, pentru dezvoltarea programelor restaurative sunt transferul de bune practici, diversitatea si combinatiile cu modelele tradit ionale, ameliorarile si completarile cu experienta acumulata n diferite proiecte etc. Acest sistem deschis a generat o mare varietate de modele de justitie restaurativa care se aplica n diverse tipuri de conflicte si de organizatii. Initiatorul medierii n grup familial n Australia mi relata faptul ca doua evenimente l-au influent at decisiv, n anii 90, ca ofit er de politie care se ocupa de minorii delincventi, sa dezvolte si sa implementeze un model de justitie restaurativa care astazi poarta numele primei comunitati australiene n care a fost aplicat, si anume Wagga Wagga ( the Wagga Wagga Model of Conferencing ). Practica Maori de a lucra mpreuna cu familiile copilului delincvent, de a integra victima si persoanele ei de sprijin i s-au parut lui OConnell mijloace noi prin care putea preveni, n colaborare cu asistent ii sociali, comportamentul infractional al copiilor si tinerilor. Pornind de la aceasta practica si n strnsa legatura cu teoria lui Braithwaite (Braithwaite, 1989), care propunea o strategie de reintegrare ntemeiata pe respectarea demnitatii persoanei care a comis fapte penale si pe sentimentul de rusine, OConnell a dezvoltat un nou model de justitie restaurativa . Principalele amendamente aduse practicii Maori au vizat structurarea procesului de mediere (conferencing) pe baza unui ghid ( script ), a unui set de ntrebari ( restorative qestions ) ce au rolul de a conduce procesul la rezultatele dorite, respectiv la restituire, scuze fata de victima si comunitate, exprimarea regretului pentru fapta comisa si identificarea n comun a mijloacelor de reparatie materiala si emotionala a consecintelor faptei penale etc. Pe baza unui script ajustat, ea a putut fi aplicata si n cauzele n care nu existau victime directe si, ulterior, n dezvoltarea unor microcomunitati restaurative n scoli sau n alte organizat ii. Aceasta practica s-a raspndit rapid n Australia, SUA, Europa si Asia. Astazi, n majoritatea statelor europene, programele de justit ie restaurativa funct ioneaza alternativ cu diverse tipuri si forme de probatiune. n altele exista strategii combinate care mbina probatiunea si medierea victima -infractor. Exemplele actuale de buna prac tica si aici am n vedere reducerea recidivei evidentiaza rata ridicata de succes a programelor care combina ntre ele practicile alternative. * * * Practicile restaurative, n marea lor diversitate, mpartasesc o serie de trasaturi si valori comune. ntre ele, respectul pentru demnitate si drepturile omului reprezinta standarde generale, comune pentru orice strategie alternativa. Standardele si valorile fundamentate de reglementarile europene si internationale n materia drepturilor omului fixeaza limitele legale ale interventiei acestor programe.

V) Standarde europene si internationale n materia probatiunii si a sanctiunilor alternative ntre dimensiunile si aspectele care unesc practica probatiunii n lume se numara, fara ndoiala, si existenta unor valori si standarde comune reglementate att n Sistemul universal, ct si n cel regional al Drepturilor Omului. Indiferent de particularitatile existente n legislat iile si practicile nationale ale probatiunii, 62

respectarea

principiilor, normelor si valorilor drepturilor omului este obligatorie, att n relatiile cu infractorul, ct si cu victima si comunitatea. n strnsa legatura cu alte criterii, prevederile legislatiei internat ionale a drepturilor omului furnizeaza standardele interventiei, evaluarii si eficacitatii activitatii consilierilor si serviciilor de probat iune. Impactul drepturilor omului asupra dezvoltarii legislatiei si practicii masurilor alternative se poate disemina n cteva directii semnificative : Reglementarea normativ-juridica a sanctiunilor neprivative de libertate n diferite conventii, pacte, si declaratii ale drepturilor omului adoptate n sistemul Natiunilor Unite si n sistemul european; Elaborarea unor principii ale justit iei penale ntemeiate pe drepturile omului; Crearea unor mecanisme de monitorizare a implementarii si respectarii drepturilor omului; Realizarea cadrului juridic al cooperarii internationale n directia prevenirii si combaterii infract ionalitatii; Dezvoltarea, sub egida Natiunilor Unite si a organismelor europene, a proiectelor regionale si globale de cercetare a infractionalitatii; a crearii infrastructurii (institute de cercetare care functioneaza sub directa ndrumare a Comisiei Natiunilor Unite pentru Prevenirea Infractionalitat ii si Justit iei Penale sau a Consiliului Europei) necesare realizarii periodice a studiilor si cercetarilor n materie.

V.1. Norme, valori si principii fundamentale prezente n documentele internationale si europene n materia drepturilor omului

V.1.1. Standarde, valori si norme reglementate de Declaratia Universala a Drepturilor Omului Cadrul cel mai general care a condus la reglementarea sanctiunilor comunitare, att n sistemul Nat iunilor Unite, ct si n sistemul european, l reprezinta Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite la 10 decembrie 1948 21 . Prin intermediul principiilor statuate si prin lista drepturilor civile si politice reglementate, declaratia este la originea miscarii de umanizare si de reconstructie a legislatiilor penale n acord cu valorile demnitatii umane. Declarat ia ment ioneaza pentru prima oara ntr-un document de drept international principiul legalitat ii incriminarii prezumtia de nevinovatie, aplicarea legii penale mai favorabile, dreptul de a beneficia de un proces corect, instrumentat de o instanta competenta, obiectiva etc. Declaratia reglementeaza nu numai drepturile, dar si obligatiile fata de comunitate aceasta reprezentnd, n termenii art. 29, alin. 1, singurul cadru al dezvoltarii libere si depline a personalitatii individului". Lista drepturilor si principiilor reglementate n Declarat ie a fost extinsa considerabil n cadrul celei de a doua generatii" de drepturi ale omului reprezentata de

Pactul

21

Adoptata de Adunarea Generala a ONU prin Rezolutia 217 A (III) din 10 decembrie 1948.

63

international cu privire la drepturile civile si politice drepturile economice, sociale si culturale.

22

si Pactul international cu privire la

Pactul asupra drepturilor civile si politice dezvolta si extinde sfera drepturilor civile si politice, introduce noi principii si garant ii judiciare mpotriva exercit iului abuziv al puterii publice. ntre acestea se numara: egalitatea persoanelor n fata oricarei instante, precum si dreptul ca litigiul sa fie examinat echitabil si public de catre o instanta competenta , independenta si impart iala (art. 14, alin. 1); drepturile persoanelor care ispas esc o pedeapsa privativa de libertate (art. 10); proceduri speciale pentru minorii care au comis infract iuni (art. 14, alin. 4); autoritatea de lucru judecat (art. 14, alin. 7); regimul penitenciar si tratamentul condamnatilor (art. 10, alin. 1); regimul penitenciar al infractorilor minori (art. 10, alin. 2, lit. b si alin. 3); dreptul de a nu fi supus torturii, unor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante (art. 7) etc. V.1.2. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene Fara a pierde din vedere ca sistemul drepturilor omului este unitar si indivizibil fiecare document extinde lista drepturilor recunoscute si protejate, voi face mai jos cteva precizari legate de unul dintre cele mai recente documente n materie adoptate la nivelul Uniunii Europene. Ca membra a Uniunii Europene, Romnia si toate institutiile publice, instantele, persoanele juridice etc. au obligat ia de a respecta normele Dreptului comunitar care beneficiaza de suprematie (n raport cu dreptul national) si de efect direct. si ca

Tratatul de la Amsterdam (n vigoare de la 1 mai 1999) prevede n art. 6(2) ca Uniunea va respecta drepturile fundamentale garantate de Convent ia Europeana a Drepturilor Omului, nascute din tradit ia cons titut ionala comuna a statelor membre si recunoscute ca principii generale de drept comunitar . Un nou articol introdus de Tratatul de la Amsterdam - art. 6(1) - prevede ca Uniunea Europeana se fundamenteaza pe principiile libertat ii, democratiei drepturilor omului si statului de drept. Pornind de la prevederile Tratatului de la Amsterdam, Consiliul European de la Cologne (iunie 1999) a decis elaborarea unui document propriu al Uniunii Europene care sa faca vizibile aceste drepturi pentru cetatenii Europei. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene a fost proclamata n mod solemn la 7 decembrie 2000 n cadrul reuniunii Consiliul European de la Nisa. Ea reprezinta documentul propriu al Uniunii Europene n materia promovarii si protectiei drepturilor omului. Carta reglementeaza un set de drepturi fundamentale pe care orice cetatean al UE, indiferent de circumstantele n care se afla, poate sa si le valorifice nestnjenit. Ea a fost introdusa n legislatia primara de Tratatul de la Lisabona (semnat la 31 decembrie 2007). n consecinta, drepturile reglementate trebuie observate n activitatea oricarei institut ii.

22

Ambele pacte au fost adoptate s i deschise spre semnare de Adunarea Generala a Natiunilor Unite la 16 decembrie 1966. Primul a intrat n vigoare la 23 martie, iar cel de-al doilea, la 3 ianuarie 1976. Romnia a ratificat pactele la 31 octombrie 1974 prin Decretul nr. 212, publicat n Buletinul Oficial al Romniei, partea I, nr.146 din 20 noiembrie 1974.

64

Pentru discut ia noastra referitoare la masurile si sanctiunile alternative au relevanta directa un numar de drepturi reglementate de Carta, am sa enumar ilustrativ cteva dintre ele. Carta reglementeaza pentru prima oara ntr-un document internat ional dreptul 23 . Capitolul 1 al Cartei, persoanei la demnitate Demnitatea , reglementeaza un set de drepturi fundamentale care protejeaza aceasta valoare. Articolul 1 din Carta prevede ca Demnitatea umana este inviolabila . Ea trebuie respectata si protejata . Din reglementarea referitoare la inviolabilitatea demnitatii umane rezulta ca acestei valori nu-i pot fi aduse restrngeri/limitari n nici o circumstanta sau mprejurare. Interpretata n coroborare cu alte prevederi europene si internationale n materia drepturilor omului, rezulta ca de respectarea demnitatii trebuie sa se bucure orice persoana, inclusiv n situat ia n care este suspectata sau gasita vinovata de comiterea unei fapte penale sau ori de cte ori intra n contact c u sistemul formal al justitiei penale. De un interes special pentru demersul nostru sunt si articolele 2 si 4 care interzic pedeapsa capitala (art. 2), precum si tortura, pedepsele si tratamentele crude inumane sau degradante. Capitolul VI al Cartei, referitor la Justitie (art. 47-50), reglementeaza drepturile fundamentale ale persoanelor n contact cu sistemul de justitie. Articolul 49 reglementeaza principiile legalitatii si proportionalitatii ntre fapta comisa si pedeapsa pronunt ata. Mentionam mai sus faptul ca diversificarea sanct iunilor penale si introducerea unei palete mai largi de opt iuni, ntre care si masurile alternative, s-au realizat, ntre altele, n scopul respectarii principiului proportionalitat ii . Carta drepturilor fundamentale precizeaza, n preambul, ca drepturile comune cu Convent ia Europeana a Drepturilor Omului vor fi interpretate n acord cu jurisprudent a Curtii Europene a Drepturilor Omului. Prin urmare, prevederile Conventiei Europene a Drepturilor Omului 2 4 si ale celor 14 protocoale opt ionale sunt, de asemenea, de referinta.

V.1.3. Mecanisme si proceduri europene n domeniul libertatii, securitatii si justitiei. Probatiunea transfrontaliera Tratatul de la Amsterdam prevedea crearea, la nivel european, a unui spatiu al libertat ii securitat ii si justitiei. Pe baza acestei prevederi, Comisia Europeana a nfiint at un directorat specializat - Libertate, Securitate si Justitie (DG Freedom, Security and Justice http://ec.europa.eu/dgs/justice_home). n materia justit iei penale, activitatea acestui directorat urmareste cresterea eficient ei prevenirii si controlului infractionalitat ii transfrontaliere. n acelasi timp, n acord cu prevederile din Tratatul de la Amsterdam (si ale Tratatului de la Nisa), are un rol esent ial n asigurarea egalitat ii n drepturi a cetatenilor indiferent de statul sub a carui jurisdictie se judeca o anumita cauza. Directoratul pentru Libertate, Securitate si Justit ie a elaborat recent un proiect de decizie referitor la probatiunea transfrontaliera. n documentul justificativ se mentioneaza faptul ca hotarrile judecatoresti de punere sub probat iune nu pot fi executate n situat iile n care persoana condamnata are domiciliul n alt stat membru. Proiectul de decizie intentioneaza crearea cadrului juridic la nivel european, care sa permita realizarea supravegherii de catre serviciile de probatiune de la domiciliul persoanei chiar daca hotarrea judecatoreasca a fost pronunt ata n alt stat membru. O astfel de reglementare va extinde competentele serviciilor de probat iune.

23

Demnitatea este prezenta ca valoare centrala n documentele de referinta, europene s i internationale, n materia drepturilor omului. Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene este nsa primul document care transforma demnitatea ntr-un drept. 24 Adoptata de Consiliul Europei la 4 noiembrie 1950 intrata n vigoare n 1953.

65

V.1.4. Reglementarea masurilor si sanctiunilor alternative n sistemul Consiliului Europei Probatiunea s-a schimbat mult n Europa. Asa cum am observat mai sus, n relatia juridica generata de infract iune s-au modificat ierarhiile si prioritatile. Sigurant a comunitatilor, centrarea pe victima si pe nevoile sale de recuperare si reparatie au devenit preocupari majore ale politicilor penale actuale. A trecut mai mult de un deceniu si jumatate de cnd Consiliul Europei adopta Recomandarea nr. (92)16 referitoare la Regulile europene cu privire la sanctiunile si masurile comunitare . n timp ce ele au contribuit, n buna masura, la remodelarea sistemelor penale, la flexibilizarea sistemului de sanctiuni si la introducerea masurilor si strategiilor alternative, schimbarile din practica probat iunii si, mai larg, din politicile penale impun elaborarea unor noi standarde si regulamente. Reuniunea comuna, desfasurata recent, a Comitetului European asupra Problemelor Criminalitatii a Consiliului Europei ( European Committee on Crime Problems of the Council of Europe) si a Conferintei Europene Permanente pentru Probat iune (CEP) a decis realizarea, n 2009, a unui studiu asupra schimbarilor survenite n probatiune n cele 47 de state membre ale Consiliului Europei. Pentru realizarea acestei cercetari au fost desemnat i doi experti, Rob Canton de la Universitatea De Montfort (Leicester, UK) si Anton van Kalmthout de la Universitatea Tilburg (The Netherlands). Pe aceasta baza, expert ii, n colaborare cu Consiliul Cooperarii Penologice (Council of Penological Cooperation), vor formula recomandari ce vor fi supuse aprobarii Consiliului de Ministri la sfrsitul anului 2009. Noul set de reguli ar trebui sa intre n vigoare n 2010. Sigur, deocamdata, raportndu-ne la ceea ce este n vigoare, va reamintesc cteva dintre valorile, normele si principiile prevazute de Recomandarea Consiliului Europei nr. (92)16 referitoare la Regulile europene cu privire la sanctiunile si masurile comunitare. n sistemul european de protectie a drepturilor omului, ideea de a integra comunitatea si n special victima n cadrul justitiei penale apart ine, asa cum observam mai sus, Consiliului Europei. Consiliile de reabilitare, nfiintate n 1979, au reprezentat o prima tentativa de institut ionalizare a tratamentului comunitar al persoanelor care au comis infractiuni. Elaborarea unui document european special n materia drepturilor omului, care reglementeaza sanctiunile neprivative de libertate, s-a realizat, de asemenea, sub egida Consiliului Europei. La 19 octombrie 1992, Consiliul Europei adopta Recomandarea nr. (92)16 referitoare la Regulile europene cu privire la sanctiunile si masurile comunitare. "2 5 Valorile, principiile si normele care fundamenteaza aceste reguli se ntemeiaza pe unul dintre cele mai importante si eficace documente regionale n materia drepturilor omului, respectiv pe Conventia Europeana a Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului, semnata la Roma, sub auspiciile Consiliului Europei, la 4 noiembrie 1950. Ea prezinta o semnificatie speciala pentru dreptul international al drepturilor omului din mai multe motive: a fost primul tratat din lume n materie; el a nfiint at prima procedura si curte internat ionala unde se pot adresa plngeri n domeniul drepturilor omului; este cel mai dezvoltat si eficient dintre toate sistemele de drepturi ale omului; jurisprudenta dezvoltata este cea mai extinsa n comparatie cu orice alt sistem international etc.

25

www.coe/fr/engl/legaltxt.

66

Elaborarea Regulilor europene cu privire la sanctiunile si masurile comunitare avut trei obiective principale : sa stabileasca un set de reguli care sa ofere standarde pentru legislat iile nationale n materia sanctiunilor alternative; sa realizeze un sistem de garantii mpotriva ncalca rii drepturilor omului ale infractorilor supusi unor asemenea sanct iuni; sa creeze un ansamblu de reguli/standarde celor care sunt raspunzatori de implementarea si administrarea acestor masuri. Ele au fost considerate o completare la regulile europene referitoare la regimul de detentie n nchisori (European Prison Rules) adoptate n 1987. Utile acum un deceniu si jumatate, ele vor fi nlocuite (ncepnd din 2010 ) cu un nou set de reguli, adaptat orientarilor si tendint elor actuale din sistemele de justitie penala.

"26 a

n loc de concluzii S-au schimbat multe n ultimii ani, asa cum am ncercat sa va sugerez n acest capitol. Nu este nimic nefiresc daca nt elegem lectia pluralismului socio-juridic, a diversitat ii surselor reglementarii sistemului justitiei alternative. Pe masura ce zeitgeistul neoliberal se va face simtit si n Romnia, este de anticipat ca vor interveni, n continuare, schimbari importante.

BIBLIOGRAFIE Ivo Aertsen, David Miers. (Eds) (2007), Polizei und Wisenschaft. Philip Allott (1995), Law, vol. 13, no. 2.

Restorative Justice: Evaluative Findings in Europe

, Frankfurt,

Reconstituting Humanity - New International Law

, European Journal of International , Devon, Willan

Ivo Aertsen, Tom Daems and Luc Robert (2006), Publishing.

Institutionalizing Restorative Justice

Doina Balahur, Brian Littlechild and Roger Smith (Eds) (2007), Romania and Great Britain , Al.I. Cuza University Press. Doina Blahur, Alessandro Padovani and Sabrina Brutto (2008), Romania and Italy , Al.I. Cuza University Press.

Restorative Justice Developments in Probation and Restorative Justice in ,

Doina Balahur (2004), Probation and Community Reintegration/Probatiune si Reintegrare Comunitara Bucuresti, Ed. Didactica si Pedagogica. Doina Balahur (2007), Restorative Justice and Victim-Offender Mediation in Romania, in David Miers, Ivo Aertsen (Eds), Restorative Justice: Evaluative Findings in Europe, Frankfurt, Polizei und Wisenschaft. Boaventura de Sousa Santos (1988), Droit: une carte de la lecture deforme. Pour une conception postmoderne du droit , Droit et Socit, no.10, 1988. Anthony Bottoms, S. Rex and G. Robinson (2004), How did we get here, Robinson (Eds) Alternatives to Prison , Willan Publishing, Devon. Anthony Bottoms (2003), Some Sociological Reflections on Restorative Justice Julian Roberts, Anthony Bottoms, Restorative Justice and Criminal Justice Publishing. in A. Bottoms, S. Rex and G. , in Andrew von Hirsch, , Oxford and Portland, Hart

26

www.coe/fr/engl/legaltxt.

67

John Braithwaite (2002), Press.

Restorative Justice and Responsive Regulations

, Oxford, Oxford University , n Lode Walgrave (Ed), Restorative

John Braithwaite (2002), In Search for Restorative Jurisprudence Justice and the Law , Devon, Willan Publishing. John Braithwaite (1989), John Braithwaite (2000), Review, 3(4), 433-440. Crime, Shame and Reintegration

, Cambridge, Cambridge University Press. , Contemporary Justice , New York,

Decomposing a Holistic Vision of Restorative Justice Restorative Justice in Civil Society

John Braithwaite, Heather Strang (2000) (Eds), Cambridge University Press.

John Braithwaite, Stephen Mugford (1994), Conditions of Successful Reintegration Ceremonies: Dealing with Juvenile Offenders , British Journal of Criminology, nr. 34, 139. Eugen Ehrlich, An Introduction Fundamental Principles of Sociology of Law , London, Butterworth, 1992. , in Roger Cotterrell, The Sociology of Law:

David Garland (2006), Vol. 10, nr. 4, 419-447. David Garland (1985), David Garland (1990),

Concepts of Culture in the Sociology of Punishment Punishment and Welfare: A History of Penal Strategies Punishment and Modern Society

, Theoretical Criminology, , Aldershot. , , in

, Chicago, The University of Chicago Press.

David Garland (2001), The Culture of Crime Control. Crime and Social Order in Contemporary Society Oxford, Oxford University Press. Kevin Haines, David OMahony (2006), Restorative Approaches, Young People and Youth Justice Barry Goldstone, and Muncie, J. (eds.) The New Youth Justice , Lyme Regis: Russell House XX. Simon Hallsworth (2002), Publications. The case for a postmodern penalty , Theoretical Criminology, vol. 6 (2), Sage

Jan Klaus (1998), Handbook for Probation Services. Guidelines for Probation Practitioners and Managers , United Nations Publications, No.60, Rome, London. Karl H. Ladeur (2004), Globalization and the Conversion of Democracy to Polycentric Networks: Can Democracy Survive the End of the Nation State? n Karl-Heinz Ladeur Editor (2004), Governance in the Age of Globalization , Ashgate, Aldershote Ladeur. Karl H. Ladeur (1999), The Theory of Autopoiesis as an Approach to a Better Understanding of Postmodern Law. From Hierarchy of Norms to the Heterarchy of Changing Patterns of Legal Interrelationships , EUI, Badia Fiesolana, Italy. Pat OMalley (1999), Publications. Volatile and Contradictory Punishment , Theoretical Criminology, vol. 3(2), Sage Public

Pat OMalley (2002), Globalizing Risk? Distinguishing styles of neo-liberal criminal justice in Australia and USA, Criminal Justice Journal, Vol. 2(2), Sage Publications. John Pratt (1998), Towards Decivilizing of Punishment, Social Legal Studies, Vol. 7 (4), Sage. John Pratt (2001), Beyond Gulags Western Style, A Reconsideration of Nils Christies Crime Control as Industry , Theoretical Criminology, Vol. 5 (3), Sage. Vicenyo Ruggiero, Nighel South and Ian Taylor (1998), Social Order in Europe , Routledge. Gunther Teubner (2004), Autonomous Sectors Ashgate, Aldershote. The New European Criminology. Crime and

Global Private Regimes: Neo-spontaneous Law and Dual Constitution of n Karl-Heinz Ladeur Editor (2004), Public Governance in the Age of Globalization in Gunther Teubner
st

Gunther Teubner (1997), Global Bukovina: Legal Pluralism in the World Society (Ed) Global Law Without a State , Darmouth Publishing Company, Aldershot. Michael Tonry, M. Petersila, J (1999), Prisons Research at the Beginning of 21 Petersila (Eds) "Prisons", University of Chicago Press. UNODOC (2007), Handbook of basic principles and promising practices Imprisonment UNODOC, Criminal Justice Handbook Series, United Nations. Ted Wachtel, Paul McCold (2000), Restorative Justice in Everyday Life (Eds), Restorative Justice in Civil Society, New York, Cambridge University Press. Ted Wachtel (1997), Pipers Press. Real Justice: How to Revolutionize our Response to Wrongdoing.

Century

, in Tonry and

On Alternatives to , n J. Braithwaite si H. Strang Pipersville, PA:

68

Elemente de drept
Adriana Bucur Mihai Dima Evelina Obersterescu

Capitolul Elemente de drept abordeaza activitatea serviciilor de probat iune din perspectiva problemelor sau nelamuririlor aparute n practica fata de unele dispozit ii legale n domeniu. Dupa tipul dispozitiilor analizate, capitolul a fost structurat n trei parti: Drept penal analizeaza mai degraba diferite aspecte discutabile sesizate n unele hotarri judeca toresti primite de catre serviciile de probat iune n calitatea lor de organe nsarcinate cu supravegherea ndeplinirii unor masuri si obligat ii stabilite n sarcina persoanelor condamnate prin hotarrile judecatoresti n cauza ; prezinta pe scurt momentele importante ale procedurii Drept procesual penal penale prin raportare la activitatea serviciilor de probatiune pe parcursul ntregului procedeu judiciar; Legislatia speciala care reglementeaza activitatea serviciilor de probatiune cuprinde analiza elementelor problematice din actele normative specifice probatiunii, n contextul prevederilor generale ale normelor de drept penal, precum si al practicii serviciilor de probatiune, si are ca punct de plecare ntrebari ale serviciilor de probatiune ridicate n timp.

Abordarea fiecarei parti a ncercat sa tina cont de ntregul ansamblu al actelor normative ale ca ror dispozit ii au incidenta asupra activitat ii serviciilor de probatiune, fara a avea nsa pretentia epuizarii problemelor care apar sau ar putea sa apara n practica serviciilor de probatiune. O abordare de tip practic, centrata pe probleme mai degraba particulare si pe posibile solut ii, are neajunsul de a nu oferi o perspectiva de ansamblu asupra institutiilor juridice de interes. Am preferat nsa o astfel de analiza n ideea de a oferi un sprijin real serviciilor de probat iune n activitatea lor si pornind de la prezumt ia existentei cunostint elor de baza de ordin juridic la nivelul fiecarui consilier de probat iune. n scopul obtinerii unei analize de ansamblu asupra institutiilor de drept fundamentale n domeniul probatiunii, ntelegem sa ncurajam completarea informatiilor prezentate cu materialele bibliografice citate la notele de subsol din cuprinsul acestui capitol. 69

I. DREPT PENAL Individualizarea pedepselor Pedeapsa aplicata unei persoane care raspunde din punct de vedere penal pentru savrsirea unei infract iuni constituie rezultatul unui proces de adaptare a prevederilor legale la nevoile persoanei n cauza. Operat iunea de adaptare a pedepsei si a executarii ei la cazul individual si la persoana infractorului, n asa fel nct sa se asigure aptitudinea functionala si realizarea scopului ei, poarta denumirea de individualizarea pedepsei 1 . Operatiunea de individualizare intervine n trei momente diferite: A) individualizarea legala se realizeaza de catre legiuitor n faza de elaborare a legii, n special prin prevederea cadrului general al pedepsei, a limitelor generale si speciale ale pedepsei pentru fiecare infractiune; B) individualizarea judiciara se realizeaza de catre instanta de judecata si se materializeaza prin aplicarea pedepsei concrete infractorului pentru fapta comisa, n functie de criterii stabilite expres n lege; C) individualizarea administrativa se realizeaza n faza executa rii pedepsei aplicate de catre organele de executare a pedepselor. De exemplu, o astfel de individualizare opereaza n cadrul comisiei de individualizare a regimului de executare a pedepsei din care fac parte si consilieri de probat iune, n conformitate cu Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a ma surilor dispuse de organele judiciare n cursul procesului penal . Desi este impropriu a califica natura serviciilor de probatiune drept organe administrative, consideram ca si modalitatea stabilita de catre consilierul de probatiune de a realiza supravegherea respectarii unor masuri sau/si obligat ii impuse prin hotarrea de judecata n sarcina unei persoane condamnate cu o pedeapsa a carei executare a fost suspendata sub supraveghere se nscrie n procesul de individualizare administrativa deoarece, n lipsa unor dispozit ii speciale ale instantei de judecata, consilierul de probatiune stabileste frecvent a ntrevederilor pe care le va avea cu persoana supravegheata, precum si modalitatea efectiva de realizare a acestei supravegheri. Codul penal reglementeaza expres institut ia individualizarii judiciare a pedepsei, stabilind n art. 72 criteriile n funct ie de care, la finalizarea cercetarii judecatoresti, instanta stabileste pedeapsa efectiva si modalitatea sa de executare. Astfel, la stabilirea si aplicarea pedepselor se t ine seama de dispozitiile partii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate n partea speciala , de gradul de pericol social al faptei savrsite, de persoana infractorului si de mprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala (art. 72 alin. (1) C.p.). Din perspectiva activitatii de ntocmire a referatului de evaluare, Serviciul de probat iune si aduce aportul n fat a instantei de judecata prin sprijinul oferit n procesul de individualizare judiciara a pedepsei. Acest sprijin este concretizat n informatiile continute de referatul de evaluare raportate la persoana inculpatului, la comportamentul acestuia, precum si la perspectivele de reintegrare n societate si are rolul de a oferi judecatorului o evaluare profesionala a naturii si cauzelor care au condus la instalarea comportamentului antisocial, precum si a 2 masurilor care trebuie luate pentru a reduce probabilitatea de recidiva .

V. Dongoroz, S. Kahne, I. Oancea, R. Stanoiu, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, V. Ros ca, Explicatii teoretice ale Codului penal romn. Partea generala , vol. II, Ed. Academiei Romne, Ed. All Beck, Bucuresti, 2003, p. 111; C. Mitrache, C. Mitrache, Drept penal romn. Partea generala, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2004, p. 356. 2 Ioan Durnescu, Manualul consilierului de reintegrare sociala si supraveghere , Ed. Themis, Craiova, p. 348.

70

Tot n cadrul operatiunii de individualizare judiciara a pedepsei, instanta de judecata stabileste si modalitatea de executare a pedepsei aplicate. Din acest punct de vedere, modalitatile de executare prevazute de Codul penal sunt: executarea efectiva a pedepsei privative de libertate ( nchisoarea ), suspendarea conditionata a executarii pedepsei, suspendarea executarii sub supraveghere si executarea pedepsei la locul de munca.

Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere Pentru activitatea serviciilor de probatiune prezinta importanta practica institutia suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere. Datorita modului n care este aceasta reglementata n Codul penal (prin referire n permanenta la reglementarea suspendarii condit ionate a executarii pedepsei), dar si din ratiuni de diferentiere clara ntre cele doua institut ii, ntelegem sa le prezentam mai nti sistematizat, prin utilizarea unui tabel comparativ:

Suspendarea conditionata Suspendarea sub supraveghere

Condit ii cu privire la pedeapsa aplicata

1. Pedeapsa aplicata este nchisoarea de cel mult 3 ani sau amenda. 2. Pedeapsa aplicata n cazul concursului de infractiuni este de cel mult 2 ani. 1. Infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa nchisorii mai mare de 6 luni, afara de cazul cnd condamnarea intra n vreunul dintre cazurile prevazute n art. 38 C.p.

1. Pedeapsa aplicata este nchisoarea de cel mult 4 ani. 2. Pedeapsa aplicata n cazul concursului de infractiuni este de cel mult 3 ani. 1. Infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa nchisorii mai mare de 1 an, afara de cazul cnd condamnarea intra n vreunul din cazurile prevazute n art. 38 C.p. 2. Se apreciaza, t innd seama de persoana condamnatului, de comportamentul sau dupa comiterea faptei, ca pronuntarea condamnarii constituie un avertisment pentru acesta si, chiar fara executarea pedepsei, condamnatul nu va mai savrsi infract iuni. Cuantumul pedepsei nchisorii aplicate + interval ntre 2 si 5 ani

Condit ii cu privire la infractor

2. Se apreciaza ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia.

Cuantumul pedepsei nchisorii aplicate Termenul de ncercare + 2 ani

Termenul de ncercare se calculeaza de la data cnd hotarrea prin care s-a pronunt at suspendarea executarii pedepsei a ramas definitiva.

71

Masurile de supraveghere si obligatiile condamnatului

Nu este cazul. 1. n mod obligatoriu, instanta impune respectarea tuturor masurilor de supraveghere 3 prevazute la art. 86 alin. (1) lit. a) d) C.p. 2. n mod facultativ, instant a poate sa impuna respectarea uneia sau mai multor obligat ii dintre cele 3 prevazute la art. 86 alin. (3) lit. a) f) C.p.

Efecte imediate Efecte definitive

Pedeapsa cu nchisoarea aplicata nu se executa ca urmare a suspendarii ei, iar daca a fost arestat preventiv, condamnatul este pus de ndata n libertate. Reabilitarea de drept la data mplinirii termenului de ncercare.

1. Revocarea n cazul savrsirii unei infractiuni (art. 83 C.p.) Daca n cursul termenului de ncercare cel condamnat a savrsit din nou o infractiune, pentru care s-a pronuntat o condamnare definitiva chiar dupa expirarea acestui termen, instanta revoca suspendarea conditionata/sub supraveghere, dispunnd executarea n ntregime a pedepsei, care nu se contopeste cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune. Revocarea suspendarii pedepsei nu are loc nsa daca infractiunea savrsita ulterior a fost descoperita dupa expirarea termenului de ncercare. Daca infractiunea ulterioara este savrsita din culpa, se poate aplica suspendarea conditionata/sub supraveghere a executarii pedepsei chiar daca infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea conditionata/sub supraveghere a executarii pedepsei. n acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendari. La stabilirea pedepsei pentru infract iunea savrsita dupa ramnerea definitiva a hotarrii de suspendare nu se mai aplica sporul prevazut de lege pentru recidiva. 2. Revocarea n cazul neexecutarii obligatiilor civile (art. 84 C.p.) Daca pna la expirarea termenului de ncercare condamnatul nu a ndeplinit obligatiile civile stabilite prin hotarrea de condamnare, instant a dispune revocarea suspendarii executarii pedepsei, afara de cazul cnd cel condamnat dovedeste ca nu a avut putinta de a ndeplini acele obligatii. 3. Revocarea n cazul nendeplinirii masurilor de supraveghere sau a obligat iilor. Daca cel condamnat nu ndeplineste, cu rea-credinta, masurile de supraveghere prevazute de lege ori obligat iile stabilite de instanta, aceasta revoca suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, dispunnd executarea n ntregime a pedepsei. (art. 86

Revocarea

alin. (2) C.p.).

72

Anularea suspendarii pentru infractiuni savrsite anterior (art. 85 C.p.) Daca se descopera ca cel condamnat mai savrsise o infractiune nainte de pronuntarea hotarrii prin care s-a dispus suspendarea sau pna la ramnerea definitiva a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa nchisorii chiar dupa expirarea termenului de ncercare, suspendarea conditionata/sub supraveghere a executarii pedepsei se anuleaza, aplicndu-se, dupa caz, dispozitiile privitoare la concursul de infractiuni sau recidiva. Anularea Anularea suspendarii executarii pedepsei nu are loc daca infractiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperita dupa expirarea termenului de ncercare. n cazurile de anulare, daca pedeapsa rezultata n urma contopirii nu depaseste 2 ani, instanta poate aplica din nou suspendarea conditionata. n cazul cnd se dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei, termenul de ncercare se calculeaza de la data ramnerii definitive a hotarrii prin care s-a pronunt at anterior suspendarea conditionata a executarii pedepsei (art. 85, alin. (3) C.p.). n cazurile de anulare, daca pedeapsa rezultata n urma contopirii nu depaseste 3 ani, instant a poate aplica din nou suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere. n cazul cnd se dispune suspendarea pedepsei sub supraveghere, termenul de ncercare se calculeaza de la data ramnerii definitive a hotarrii prin care s-a pronuntat anterior suspendarea conditionata a 5 executarii pedepsei (art. 86 alin. (2) C.p.).

Termenul de ncercare n cazul suspenda rii executarii pedepsei sub supraveghere


2 n conformitate cu art. 86 C.p., termenul de ncercare (pe perioada caruia Serviciul de probat iune si exercita atributiile de supraveghere fata de persoana condamnata) se compune din cuantumul pedepsei nchisorii aplicate, la care se adauga un interval de timp, stabilit de instanta ntre 2 si 5 ani, iar data de la care ncepe sa curga acest termen este data cnd hotarrea prin care s-a pronuntat suspendarea sub supraveghere a 2 alin. (2), coroborat cu art. 82. alin. (3) C.p.). Fata de aceste ramas definitiva (art. 86 dispozit ii ale legii, se impun urma toarele observatii:

La Serviciul de probatiune trebuie sa fie trimise de catre instanta de executare 1. si, corelativ, Serviciului de doar acele hotarri judecatoresti ramase definitive probatiune i revine obligatia de a nu pune n executare o hotarre judecatoreasca incerta din punct de vedere al datei de ramnere definitiva. n situatia n care exista ndoiala cu privire la aceasta data, Serviciul de probat iune trebuie sa solicite instantei de executare, respectiv judecatorului delegat cu executarea, informat ii de natura a clarifica acest aspect. n caz contrar exista riscul formularii de ca tre persoana condamnata a contestatiei la executare n baza art. 461 alin. (1) lit. a) C.p.p. A doua observatie vizeaza practica neunitara a instant elor de judecata care dau 2. 3 raportat la art. 86 2 C.p. Ne referim la interpretari diferite art. 88 C.p. problema

Art. 88 C.p. prevede n alin. (1) teza I: nchisorii pronuntate.

Timpul retinerii si al arestarii preventive se scade din durata pedepsei

73

computa rii retinerii si arestarii preventive din durata termenului de ncercare. Astfel, se disting n practica interpretari diferite. Pe de o parte, unele instante considera ca, n situat ia n care decid sa pronunte o condamnare la pedeapsa nchisorii cu suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei, o astfel de deducere nu trebuie efectuata. Pe de alta parte, alte instante nteleg sa dea curs deducerii perioadei retinerii si arestarii preventive si, n aceasta ipoteza, interpreteaza aceasta posibilitate dupa doua criterii: dupa criteriul modalitatii de calcul: deducerea este operata prin scaderea duratei retinerii si arestarii preventive pedeapsa nchisorii efectiv pronuntate; deducerea este operata prin scaderea duratei retinerii si arestarii preventive durata termenului de ncercare stabilit. dupa criteriul organului competent: deducerea este operata de catre instant a de judecata n dispozitivul hotarrii; Serviciul de din din

n hota rrea instantei de judecata se prevede expres faptul ca probatiune va opera deducerea perioadei retinerii si arestului preventiv.

Dincolo de discutiile existente n doctrina de specialitate cu privire la acest aspect, 4 considera ca, n s ituatia n care pedeapsa semnalam faptul ca majoritatea autorilor aplicata de instanta a fost redusa ca urmare a deducerii retinerii si arestarii preventive a condamnatului, aceasta nu influenteaza durata termenului de ncercare. Altfel spus, prin hotarrea de condamnare, instanta poate opera deducerea duratei retinerii si arestului preventiv, nsa aceasta deducere va fi luata n calcul numai n situatia n care intervine revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere si, ca urmare, executarea efectiva a pedepsei nchisorii. De exemplu, instanta pronunta o pedeapsa cu nchisoarea de 2 ani si dispune suspendarea sub supraveghere pe un termen de ncercare de 5 ani (2 ani pedeapsa + 3 ani). n hota rrea de condamnare, instanta face mentiunea efectuarii de catre condamnat a 2 luni de arest preventiv, timp care se deduce din pedeapsa de 2 ani, ramnnd astfel de efectuat de catre condamnat o pedeapsa cu nchisoarea de 1 an si 10 luni, dar numai n ipoteza revocarii beneficiului supravegherii si executarii efective a pedepsei nchisorii. Pna n acest ultim moment, pedeapsa aplicata ramne ntreaga (2 ani) si, pe cale de consecinta, ntreg ramne si termenul de ncercare (5 ani). Acesta este termenul n care Serviciul de probatiune exercita supravegherea asupra persoanei condamnate. n nici un caz, Serviciul de probatiune nu are competent a de a opera deducerea duratei retinerii si arestarii preventive; aceasta operat iune este atributul exclusiv al instantei de judecata, fie instanta de fond, fie instanta de revocare fata de o prima condamnare. n ceea ce priveste 3. modalitatea de calcul a termenului de ncercare, acesta, fiind un termen de drept substantial, se calculeaza pe zile pline. El ncepe sa curga din ziua n care hotarrea de condamnare cu suspendarea executarii pedepsei sub

A se vedea n acest sens C. Mitrache, Suspendarea executarii pedepsei ca forma a probatiunii n dreptul penal romn , Ed. Universul Juridic, Bucures ti, 2008, p. 89, C. Mitrache, Drept penal romn. Partea generala, Ed. Universul Juridic, Bucures ti, 2004, p. 379; C.S.J. Sectia pen., dec. nr. 1356/2002 n Revista de drept penal nr. 3/2003, p. 125126; C.S.J. Sectia pen., dec. nr. 1083/1999 n Revista de drept penal nr. 1/2002, p. 136; , M. Basarab, Drept penal. Partea generala , vol. II, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2001, p. 240; sens contrar C.S.J. Sectia pen., dec. nr. 1031/1996 n Dreptul nr. 8/1997, p. 125; C.S.J. dec. nr. 1359/2002 n Dreptul nr. 7/2003, p. 227.

74

supraveghere a ramas definitiva ntr-unul din modurile prevazute de lege si ia sfrsit n ziua n care hotarrea de revocare sau hotarrea de anulare a suspendarii a ramas definitiva, ori n ultima zi a duratei sale n cazul n care nu a intervenit o astfel de hotarre 5 . Pentru ipoteza n care Serviciul de probatiune sesizeaza judecatorul delegat cu executarea cu privire la nerespectarea de ca tre persoana condamnata a masurilor si/sau obligatiilor impuse pe perioada supravegherii, este important de ret inut ca supravegherea nu nceteaza n momentul acestei sesizari formulate de catre Serviciul de probat iune, cii doar n momentul n care, daca este cazul, hotarrea de revocare ramne definitiva. Pna la acest moment, supravegherea si urmeaza cursul firesc.

Masuri de supraveghere si obligatii impuse n baza art. 86

C.p.

n 1. Masurile de supraveghere sunt obligatorii, obligatiile sunt facultative. 1 cazul n care instanta a dispus, n baza art. 86 C.p., suspendarea executarii pedepsei 3 C.p., pe durata termenului de ncercare condamnatul sub supraveghere, potrivit art. 86 trebuie sa se supuna unor masuri de supraveghere, enumerate n alin. (1) lit. a)d) ale acestui text si poate fi obligat sa respecte una sau mai multe din obligatiile aratate n 6 si condamnatul alin. (3) lit. a)f). Daca masurile de supraveghere sunt obligatorii 3 trebuie sa se supuna tuturor masurilor enumerate n art. 86 alin. (1) C.p., obligatiile a caror respectare poate fi impusa celui condamnat au caracter facultativ, astfel ca instanta poate dispune ca acesta sa respecte numai una sau unele din obligat iile 7 , n prevazute n 86 3 alin. (3) C.p., sau poate sa nu-i impuna nici una din aceste obligatii functie de natura si cauzele infractiunii savrsite, starea psihofizica a condamnatului, 8 vrsta si, n general, nevoile de reeducare ale acestuia . n practica nsa se 2. Concretizarea masurilor de supraveghere si a obligatiilor. ntlnesc situatii n care instanta de judecata dispune suspendarea pedepsei sub supravegherea Serviciului de probatiune fara a concretiza masurile de supraveghere si 9 obligatiile la care se refera aceste prevederi . Or instant a de judecata este obligata prin textul art. 86 3 C.p. sa faca referire expresa la masurile de supraveghere concrete, altminteri, Serviciul de probatiune nu si poate executa atributia de a supraveghea 10 ndeplinirea acestora . ntr-o atare situatie, Serviciul de probatiune sesizeaza judecatorul delegat cu executarea sau instanta de executare cu privire la incompetenta sa de a exercita supravegherea generala a persoanei condamnate n sarcina careia nu 3 alin. (1) C.p. se regasesc cel putin masurile de supraveghere prevazute n art. 86 De asemenea, n multe situatii, instanta de judecata fie dispune doar respectarea tuturor obligat iilor 11 , fie le enumera la modul general, fara a le particulariza. Ne referim

V. Dongoroz, S. Kahne, I. Oancea, R. Stanoiu, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, V. Rosca, Explicatii teoretice ale Codului penal romn. Partea generala , vol. II, Ed. Academiei Romne, Ed. All Beck, Bucuresti, 2003, p. 171. 6 C.S.J. Sectia pen., dec. nr. 1753/2002 n Revista de drept penal, nr. 7/2003, p. 225. 7 C.A. Bucures ti, Sectia a II-a pen., dec. nr. 183/A/1994 n Revista de drept penal, nr. 4/1995, p. 160.
8

C. Mitrache, Suspendarea executarii pedepsei ca forma a probatiunii n dreptul penal romn Juridic, Bucures ti, 2008, p.128. A se vedea, de exemplu, C.A. Pitesti, sent. pen. nr. 44/2007 nepublicata sau Tribunalul Salaj, dec. pen. nr. 26/ 2008 nepublicata prin care a fost casata sentinta penala nr. 22/2008 a Judecatoriei Zalau n privinta 3 masurilor de supraveghere dispuse n baza art. 86 alin. (1) a)d) C.p., nlaturnd aplicarea acestora si mentinnd restul dispozitiilor sentintei. Asadar, n mod gres it, instanta a mentinut dispozitiile referitoare la supravegherea persoanei condamnate de catre serviciul de probatiune, dar a nlaturat masurile de 3 supraveghere obligatorii prevazute de art. 86 alin. (1) a)d) C.p. 10 C.A. Pitesti, dec. pen. nr. 178/R/1995 n Revista de drept penal, nr. 2/1996, p. 131. 11 A se vedea n acest sens C.A. Pites ti, S. pen., sentinta penala nr. 44 din 18 aprilie 2007, nepublicata.
9

, Ed. Universul

75

n special la literele c), d) si e) care fac referire la anumite locuri, anumite persoane, respectiv anumite vehicule. Sau situatii n care se precizeaza doar sa nu intre n 1 2 . Or, fara particularizarea legatura cu persoanele carora le-a oferit sau vndut droguri persoanelor n cauza, Serviciul de probat iune nu are cum sa aiba cunostinta care sunt persoanele vizate si, ca urmare, nu va putea exercita o supraveghere corespunzatoare. n atare situatii, consideram ca Serviciul de probatiune are posibilitatea de a solicita lamuriri, precizari fata de dispozitiile vagi ale hotarrii de condamnare prin intermediul judecatorului delegat cu executarea. n acelasi 3. Prezenta persoanei supravegheate la Serviciul de probatiune. 3 alin. (1) lit. a) C.p., ntr-o sens, cu referire expresa la masura prevazuta n art. 86 13 se mentioneaza ca instant a este obligata sa o particularizeze, decizie de speta conferindu-i un continut concret, deoarece, n caz contrar, aceasta masura este un simplu comandament abstract; instanta trebuia sa fixeze datele de prezentare a condamnatului si sa desemneze judecatorul (delegat cu supravegherea) sau organul (Serviciul de probat iune ) la care urmeaza sa se prezinte acesta deoarece altfel masura nu-si poate atinge scopul, iar revocarea suspendarii executarii pedepsei sub 4 alin. (2) C.p., nu s-ar putea supraveghere, n caz de neprezentare, conform art. 86 dispune niciodata . Recunoscnd validitatea ultimei parti a rat ionamentului enuntat mai sus, consideram oportun un grad mai ridicat de flexibilitate n ceea ce priveste stabilirea datelor de prezentare a persoanei condamnate atunci cnd este desemnat ca organ nsarcinat cu supravegherea Serviciul de probat iune . Acesta din urma, prin evaluarea persoanei supravegheate din perspectiva pluridisciplinara, este mai n masura sa aprecieze perspectivele de reintegrare sociala a persoanei supravegheate, precum si necesitatile acesteia, motiv pentru care ar fi de preferat ca frecventa ntrevederilor cu persoana condamnata sa fie stabilita de catre Serviciul de probatiune. n ma sura n care instant a de judecata a decis prin hotarrea de condamnare si asupra acestui aspect, amintim faptul ca frecventa ntrevederilor nu poate fi schimbata sub nici o forma de catre consilierul de probatiune tinut sa respecte autoritatea de lucru judecat a hotarrii judecatoresti definitive. Dintre 4. Obligatia persoanei supravegheate de a desfasura o activitate. 3 alin. (3) C.p., obligatia de la lit. a) - persoana condamnata obligatiile prevazute la art. 86 sa desfas oare o activitate sau sa urmeze un curs de nvatamnt ori de calificare - are un grad de generalitate mult prea mare, dnd nastere, n practica, unor interpretari dintre cele mai diferite. Daca referirea la cursul de nvatamnt sau de calificare este clara , notiunea o activitate utilizata de Codul penal n acest context este nteleasa fie ca o activitate legala de pe urma careia condamnatul si cstiga mijloacele de existenta 14 , fie ca o activitate neremunerata n folosul comunitat ii (de interes general). 15 Avem unele rezerve fata de aceasta ultima interpretare a unor instante de judecata deoarece a impune unei persoane o astfel de obligat ie, de a executa, contrar vointei sale, o munca neremunerata ncalca principiile drepturilor fundamentale ale omului att timp ct o astfel de constrngere nu este expres prevazuta de legislatia penala. A face o interpretare, pe baza de analogie, cu textul art.103 alin.(3) lit.c) C.p., asa cum se

12 13

A se vedea Tribunalul Dmbovita, sentinta penala nr. 156/2008 nepublicata. C.A. Bucures ti, Sectia a II-a penala, dec. nr. 170/A/1998 n Revista de drept penal nr. 4/1999, p. 157. 14 M. Basarab, op. cit., p. 260. 15 O statistica a Directiei de Probatiune arata ca, n luna mai 2008, serviciile de probatiune aveau de supravegheat executarea unei munci n folosul comunitatii de catre persoane majore, n baza art. 86 lit. a) C.p. un numar de 16 persoane condamnate.

alin. (3)

76

procedeaza de multe ori n practica, pentru a determina procedura dupa care s-ar putea 3 alin.(3) lit.a) C.p., este cel putin discutabil din executa o astfel de obligat ie n baza art.86 mai multe considerente. Astfel, o analogie n defavoarea inculpatului nu este permisa de regulile de interpretare a normelor penale. Pe de alta parte, nsusi art.103 alin.(3) lit.c) 1 6 care interzic munca C.p. are un continut neconform cu dispozitiile actelor internationale fortata dat fiind ca legea romna nu conditioneaza aplicarea muncii neremunerate (de 17. interes general) de consimta mntul persoanei n cauza Ar fi, asadar, preferabil ca, pna la modificarea cadrului legal, instanta sa se abt ina 3 de a interpreta astfel dispozit iile art. 86 alin. (3) lit. a) C.p. n masura n care o face nsa, Serviciul de probatiune va pune n executare hotarrea judecatoreasca n conformitate cu art. 32, raportat la art. 42 din HG nr. 1239/2000 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Ordonant ei Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate, asa cum a fost modificata si completata prin HG nr. 747/2008 18 .

Incidenta executarii pedepsei la locul de munca n activitatea serviciilor de probatiune


8 n conformitate cu art. 86 alin. (3) C.p., atunci cnd dispune executarea pedepsei la loc ul de munca, instanta poate dispune ca cel condamnat sa respecte si una sau mai 3 C.p. Or, att timp ct Serviciului de multe dintre obligatiile prevazute n art. 86 probatiune i revine, conform art. 11 alin. (1) lit. b) din OG 92/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate , competent a supravegherii executarii 3 alin. 3 lit. a)-f) obligatiilor impuse condamnatului de catre instanta, prevazute n art. 86 din C.p. , rezulta ca Serviciul de probatiune va exercita o astfel de supraveghere n conformitate cu reglementarile proprii activitatii de probatiune, chiar daca institutia executarii pedepsei la locul de munca este straina probat iunii n general. Problema apare nsa n momentul n care instant a de judecata, odata cu pronunt area condamnarii cu executare la locul de munca, dispune n sarcina Serviciului de probatiune supravegherea celui condamnat cu respectarea att a obligatiilor, ct si a masurilor prevazute la art. 86 3 C.p. 19

Din punct de vedere al instantei de judecata, consideram ca o astfel de interpretare este excesiva, nsa, n momentul n care instanta de judecata nt elege sa dispuna n sarcina condamnatului respectarea att a obligatiilor, ct si a masurilor prevazute la art. 86 3 C.p., sub supravegherea Serviciului de probatiune, acesta din urma are obligatia de a pune n executare hotarrea n cauza att timp ct ntre atributiile serviciilor de probatiune este enumerata doar supravegherea respectarii de catre persoana

16

Recomandarea (92) 16 privitoare la regulile europene privind sanctiunile si masurile aplicabile n comunitate , adoptata de Comitetul de Minis tri al Consiliului Europei la 19 octombrie 1992, prevede: consimtamntul unei persoane inculpate este necesar pentru impunerea oricarei masuri aplicate n comunitate naintea procesului sau n locul unei decizii asupra sanctiunii (regula nr. 35), iar prin masuri aplicate n comunitate n sensul recomandarii se nteleg acele sanctiuni si masuri care mentin persoana sanctionata n comunitate s i care implica o anumita restrngere a libertatii prin impunerea de conditii s i obligatii si care sunt n executare de catre organismele prevazute de dispozitiile legale n vigoare.
17 18 19

sanctiuni sau

A se vedea s i F. Streteanu, Munca de interes general n dreptul comparat Publicata n M. Of. nr. 557 din 23 iulie 2008. A se vedea n acest sens Tribunalul Dmbovita, sentinta penala nr. 156/2008 nepublicata.

n Dreptul nr. 2/1999, p. 104.

77

3 alin. (1) lit. a)-d) din C.p. condamnata a masurilor prevazute la art. 86 (art. 11 alin. (1) lit. a) din OG 92/2000) , fara a se stabili o legatura directa ntre aceste masuri si institutia suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei.

Libertatea supravegheata

1. Serviciul de probatiune supravegheaza executarea obligatiilor, nu persoana minorului fata de care s-a dispus masura educativa a libertatii supravegheate. Cu referire la institut ia libertat ii supravegheate ca si masura educativa ce poate fi luata de catre instanta de judecata fata de un minor care a savrsit o fapta penala si raspunde penal ar fi de subliniat mai nti faptul ca interactiunea activitatii serviciilor de probatiune cu aceasta institutie este data nu de Codul penal, ci de art. 11 alin. (1) lit. c) din OG 92/2000, n conformitate cu care Serviciul de probatiune supravegheaza executarea obligat iilor impuse minorului de catre instanta, prevazute n art. 103 alin. 3 lit. a)-c) din Codul penal. Obligat iile amintite sunt facultative pentru instant a de judecata. Ceea ce este nsa obligatoriu n conformitate cu dispozitiile art. 103 alin. (1) C.p. este ncredintarea supravegherii minorului fie parintilor, tutorelui sau adoptatorului, fie unei persoane de ncredere, rude apropiate sau, n ultima instanta, unei institut ii legal nsarcinate cu supravegherea minorilor. Ambiguitatea ultimei sintagme a dat nastere 20 posibilitat ii unor instant e de judecata de a ntelege prin institut ie legal nsarcinata cu supravegherea minorilor Serviciul de probatiune . Interpretarea este n neconcordanta att cu prevederile actelor normative care reglementeaza activitatea serviciilor de probatiune, ct si cu natura acestor servicii. Serviciile de probatiune nu au ca atributie supravegherea generala a minorilor sanct ionat i cu masura libertat ii supravegheate, ci doar supravegherea modalitatii n care minorul respecta obligatiile impuse de instanta n baza art. 103 alin. (3) C.p., si sprijinirea acestuia n respectarea obligat iilor amintite. n masura n care o hotarre judecatoreasca stabileste n sarcina Serviciului de probatiune supravegherea minorului fata de care a dispus masura libertat ii supravegheate, fara a impune fata de acesta respectarea vreunei obligat ii dintre cele prevazute la art. 103 alin. (3) C. pen., Serviciului de probat iune i revine responsabilitatea sesizarii judecatorului delegat cu executarea sau instantei de executare n sensul declinarii competentei. n sens contrar, ar nsemna asumarea unei responsabilitati cu depasirea competentei materiale. . Termenul pentru care 2. Termenul de ncercare n cazul libertatii supravegheate instanta poate dispune masura libertatii supravegheate este de un an (art. 103 alin. (1) C.p.). Ca urmare, minorului care a mplinit 17 ani la data pronuntarii sentintei nu i se poate aplica aceasta masura deoarece nu exista timpul necesar n care sa fie exercitata supravegherea 2 1 . Termenul de un an curge de la data punerii n executare a libertat ii supravegheate 22 , iar punerea n executare a libertatii supravegheate, conform art. 488

20

A se vedea Judecatoria Blaj, sentinta penala nr. 362 din 26.06.2006 nepublicata; Judecatoria Sibiu, sentinta penala nr. 1322 din 16 noiembrie 2006 nepublicata. 21 A se vedea n acest sens C.S.J., s. pen., dec. nr. 1369 din 7 aprilie 1999 n Revista de drept penal nr. 4/2001, p. 149; D. Titian, Cauzele cu minori n materie civila si penala. Practica judiciara Bucuresti, 2006, p. 159. 22 A se vedea A. Crisu, Tratamentul infractorului minor n materie penala. Aspecte de drept comparat C.H. Beck, Bucures ti, 2006, p. 156.

, Ed. Hamangiu, ., Ed.

78

C.pr.p., se face de catre instant a de judecata care procedeaza ca atare n chiar sedinta n care a pronuntat hotarrea, daca minorul si persoana ori reprezentantul institutiei sau 2 3 . A nu se ntelege unitatii speciale careia i s-a ncredintat supravegherea sunt de fata prin aceasta faptul ca prezent a Serviciului de probatiune este necesara la instanta de judecata n momentul punerii n executare a masurii. Dat fiind ca obligatiile impuse spre respectare minorului se grefeaza din punct de vedere temporal peste termenul de un an, la calcularea acestuia este nsa important ca Serviciul de probat iune sa stie cu exactitate care este momentul de la care acesta ncepe sa curga. 3. Obligatia prestarii unei activitati neremunerate ntr-o institutie de interes public (art. 103 alin. (3) lit. c) C.p.). Activitatea neremunerata ntr-o institutie de interes public fixata de instanta presupune concretizarea prin hotarrea judecatoreasca a institut iei beneficiare. n practica nsa de multe ori, instant a lasa Serviciul de probatiune sa stabileasca tipul de activitate si, ca urmare, institutia n care minorul sa deruleze 24 aceasta activitate. Totodata, facem precizarea ca neconcordanta legislativa existenta n ceea ce priveste supravegherea respectarii obligatiei prevazute la art. 103 alin. (3) lit. c) C.p. a fost nlaturata prin dispozitiile OUG nr. 78/2008 privind stabilirea competentei supravegherii executarii obligat iei minorului de a presta o activitate neremunerata ntr-o institut ie de interes public , prevazuta la 103 alin. (3) lit. c) din Codul penal 2 5 . Precizarile facute n legatura cu problema consimtamntului persoanei fata de care se impune obligat ia prestarii unei activitat i neremunerate ramn valabile si pentru aceasta obligatie 2 6 .

Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere sau sub control n cazul minorilor

se calculeaza n aceasta ipoteza n conformitate cu 1. Termenul de ncercare dispozit iile speciale prevazute de Codul penal pentru minori, adica n conformitate cu 2 C.p. care reglementeaza intervalul pe care poate sa-l art. 110 C.p., si nu cu art. 86 adauge instanta de judecata ca termen de ncercare n cazul majorilor. nalta Curte de Casatie si Justitie a statuat n acest sens, prin Decizia nr. LXXV/2007, admitnd recursul n interesul legii, declarat de catre procurorul general al Parchetului de pe lnga 27 . Regula de calcul este nalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la acest aspect valabila si n ipoteza n care instanta a stabilit n sarcina minorului respectarea, dupa 18 3 ani, a masurilor de supraveghere ori a obligatiilor prevazute n art. 86 C.p. n acest

23

A se vedea M. Iordache, Executarea masurilor educative ale mustrarii si libertatii supravegheate aplicate minorilor infractori n Dreptul nr. 8/2006, p. 155. 24 Neconcordanta era data de faptul ca Ordonanta Guvernului nr. 55/ 2002 privind regimul juridic al sanctiunii prestarii unei activitati n folosul comunitatii aprobata prin Legea nr. 641/2002 stabilea n art. 18 alin. (4) ca obligatia prevazuta n art. 103 alin. (3) lit. c) C.p. se executa n conditiile respectivei ordonante, adica sub supravegherea primarului localitatii. n acelasi timp instantele de judecata dispuneau odata cu libertatea supravegheata a minorilor s i ndeplinirea obligatiei prevazute la art. 103 alin. (3) lit. c) C.p. sub supravegherea serviciilor de probatiune n conformitate cu HG 1239/2000. 25 Publicata n M.Of. nr. 468 din 23 iunie 2008. 26 A se vedea supra , nota nr. 15. 27 Prin Decizia LXXV/2007, nalta Curte de Casatie s i Justitie a decis: Dispozitiile art. 110 interpreteaza n sensul ca, n cazul suspendarii executarii pedepsei nchisorii sub supraveghere sau sub control aplicate inculpatului minor, instanta va stabili un termen de ncercare n conditiile art. 110 din acelasi 2 cod, si nu potrivit art. 86 alin. (1) din Codul penal.

din Codul penal se

79

2 8 care, stabilind pentru inculpatul minor o sens, a procedat gresit instant a de judecata 1 C.p. executarea pedepsei pedeapsa de 3 ani nchisoare, a suspendat n baza art. 110 sub supraveghere pe un termen de ncercare de 5 ani si 6 luni. Instant a a adaugat asadar un termen de 2 ani si 6 luni pedepsei efective, n timp ce art. 110 C.p. permite n cazul minorilor adaugarea unui interval de timp de la 6 luni la 2 ani.

2. Problema supravegherii generale si a masurilor si obligatiilor neadecvate Problema pronuntarii de catre instantele de judecata a unor sentinte prin care dispun supravegherea minorului n sarcina Serviciului de probatiune fara sa stabileasca si vreuna dintre obligatiile prevazute la art. 103 alin. (3) C.p. ramne valabila si pentru aceasta institut ie 29 . Se adauga, n acelasi registru, ipotezele n care minorii sunt obligati sa respecte pe perioada termenului de ncercare masurile si obligatiile prevazute doar pentru condamnatii majori la art. 86 3 C.p. 30
1 C.p. raportat la art. 103 alin (3) O alta aplicare discutabila a prevederilor art. 110 C.p. este data de nt elegerea gresita a obligat iilor prevazute la acest ultim articol. Astfel, cu aceasta baza legala, a fost stabilita n sarcina unui minor n vrsta de 15 ani la data pronuntarii sentintei obligatia de a presta o activitate neremunerata de cte 50 de ore 31 lunar, pna la mplinirea vrstei de 18 ani . Or, o astfel de sentinta ncalca att prevederile legale (art. 103 alin (3) lit. c) C.p. permite stabilirea unei astfel de obligatii cu o durata ntre 50 si 200 de ore pe durata ntregului termen de ncercare), ct si principiile drepturilor fundamentale ale omului.

Merita atrasa atentia asupra dispozitiilor 3. art. 110 1 alin. (4) C.p .32 care instituie indirect singura forma din legislatia n vigoare de supraveghere postpenala a persoanelor condamnate n sarcina serviciilor de probatiune prin intermediul 3 C. pen. sau a supravegherii executarii masurilor si a obligatiilor prevazute la art. 86 obligatiilor prevazute la art. 103 alin (3) C. pen. n practica nsa, instant ele de judecata carora le revine competenta acordarii liberarii conditionate, de regula, nu utilizeaza aceasta posibilitate.

II. DREPT PROCESUAL PENAL

1. Actiunea penala n procesul penal n cadrul procesului penal, prin intermediul act iunii penale se realizeaza aplicarea normelor penale privitoare la infractiuni si pedepse, se valorifica dreptul statului de a-l trage la raspundere penala pe infractor, se constata infractiunea savrsita, se stabilesc periculozitatea si vinovat ia faptuitorului, n vederea aplicarii unei pedepse corespunzatoare sau n alte cazuri, se constata inexistenta infractiunii sau nevinovatia celui supus judecatii.

28 29

A se vedea Tribunalul Bihor, s. pen., sentinta penala nr. 198/P/2006 nepublicata. A se vedea Judecatoria Trnaveni, sentinta penala nr. 229/22. 12.2003, nepublicata. 30 A se vedea Tribunalul Bihor, s. pen., sentinta penala nr. 198/P/2006 nepublicata. 31 A se vedea Judecatoria Cmpeni, sentinta penala nr. 2/08.01.2008 nepublicata. 32 1 Art. 110 alin. (4) C.p.: Dispozitiile alineatelor precedente se aplica n mod corespunzator s i n caz de liberare conditionata a minorului.

80

Actiunea penala reprezinta suportul juridic al ntregii activitat i procesuale si se poate exercita n tot cursul procesului penal, att n faza de urmarire penala, ct si n faza de judecata 3 3 .
34 ntr-un lant de manifestari succesive, coordonate si Procesul penal se constituie progresive, n cadrul carora actiunea penala, ca mijloc de tragere la raspundere penala a persoanelor care au savrsit infract iuni, are tocmai rolul de a dinamiza aceste activitati n vederea atingerii scopului procesului penal, asa cum este definit n art. 1 din C.p.p.

2. Momentele actiunii penale Folosirea act iunii penale ca factor (termen) al procesului penal implica mai multe momente cu relevanta juridica, si anume: pornirea procesului penal, adica nceperea urmaririi penale n raport cu fapta comisa ( in rem ), ca urmare a unei plngeri, denunt ori sesizare din oficiu; punerea n miscare sau promovarea act iunii penale n raport cu faptuitorul ( in personam ); exercitarea actiunii penale n cursul desfasurarii procesului penal; stingerea si epuizarea act iunii penale. Trebuie observat faptul ca momentul declansarii procesului penal, respectiv al nceperii urmaririi penale, nu trebuie confundat cu momentul punerii n miscare a actiunii penale 3 5 . Astfel, daca urmarirea penala poate fi nceputa numai cu privire la fapta, chiar daca nu este cunoscut faptuitorul, actiunea penala poate fi pusa n miscare numai daca se cunoaste persoana care urmeaza sa fie trasa la raspundere. De asemenea, pentru punerea n miscare a actiunii penale este necesar sa existe probe suficiente cu privire la infractiune si la vinovatia celui care a savrsit-o.

3. Partile n procesul penal (latura penala) Inculpatul n dreptul procesual penal, fata de persoana care a savrsit o infractiune se folosesc trei termeni: faptuitor (persoana fata de care se desfasoara anumite activitati prevazute de lege si nu s-a nceput urmarirea penala), nvinuit (persoana fata de care s-a nceput urmarirea penala , fiind subiect proc esual, dar nu parte n proces), inculpat (persoana mpotriva careia s-a pus n miscare act iunea penala, care este parte n procesul penal). Ceea ce trebuie retinut este ca, atunci cnd vorbim despre faptuitor, nvinuit sau inc ulpat, avem n vedere calitat ile procesuale pe care le poate primi subiectul activ al unei infractiuni, calitati cu semnificatii deosebite, fiecare dintre acestea atragnd drepturi si obligatii pe care cel chemat sa raspunda penal le va suporta sau exercita n activitatea procesuala . n concret, faptuitorul este subiectul activ al raportului juridic de conflict, altfel spus persoana care a ncalcat norma penala, dar care este situat n afara cadrului

33

Nicolae Volonciu, Tratat de procedura penala. Partea generala , Vol. I, Editura Paideia, Bucuresti, 1996, p. 223. 34 Alexandru Pintea, Drept procesual penal. Partea generala si partea speciala . Editura LUMINA LEX, 2002, Bucuresti, p.117. 35 Ion Neagu, Tratat de drept procesual penal. Partea generala , Editura GLOBAL LEX, Bucuresti, 2007, p. 235.

81

procesual 36 , anterior momentului initial al procesului penal declansarea urmaririi penale, si ca atare nu este parte n procesul penal. Odata cu mpotriva faptuitorului, acesta capata declansarea urmaririi penale calitatea de nvinuit . Spre deosebire de faptuitor, nvinuitul este subiect de drepturi si obligatii procesuale 3 7 (are dreptul sa dovedeasca lipsa de temeinicie a probelor administrate, sa dea declarat ii, sa aiba un aparator, are obligatia sa suporte aplicarea unor masuri prevazute de lege, cum ar fi: obligarea de a nu parasi localitatea, ret inerea, arestarea preventiva), avnd n vedere ca aceasta calitate intervine dupa momentul pornirii procesului penal. Calitatea de inculpat apare n momentul n care actiunea penala este pusa n . Practic, inculpatul miscare, persoana n cauza devenind parte n procesul penal este elementul principal al procesului penal, ntreaga activitate procesuala desfasurndu-se n jurul faptei penale savrsite de aceasta persoana, n vederea tragerii sale la raspundere. n acelasi timp, trebuie subliniat faptul ca, din momentul dobndirii calitatii de parte n procesul penal, inculpatului i sunt conferite drepturi si obligatii n plus fata de nvinuit. Distinct ia ntre calitati procesuale pe care le poate avea o persoana n lega tura cu care se desfasoara diferite activitat i procesuale are o relevanta deosebita n ceea ce priveste competenta serviciilor de probat iune de a raspunde diferitelor solicitari primite din partea organelor judiciare. Astfel, daca ne referim la solicitarile ntemeiate pe dispozit iile art. 482 C.p.p., care privesc cauzele cu infractori minori, ca urmare a modificarilor introduse prin OUG nr. 31/2008 privind modificarea art. 482 din Codul de procedura penala, a fost enuntata n mod expres condit ia detinerii calitatii de nvinuit/inculpat pentru a se putea solicita de catre procuror sau instanta ntocmirea referatului de evaluare pentru minorul care a savrsit o fapta penala. Aceasta modificare a intervenit din necesitatea de a stabili n mod expres faptul ca referatul de evaluare poate avea incidenta numai ntr-un cadru procesual deja stabilit, tocmai pentru a-i reafirma rolul de instrument prin care Serviciul de probatiune asista organele judiciare n instrumentarea cauzei penale. n aceeasi masura, potrivit dispozitiilor art. 11 alin. (1) lit. d) din OG nr. 92/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de serviciile de probatiune libertate, aprobata cu modificari prin Legea nr. 129/2002, ntocmesc, la cererea organelor de urmarire penala si a instant elor de judecata, referate de evaluare cu privire la persoanele prevazute la art. 1 sau cu privire la inculpati . Partea vatamata Potrivit art. 24 C.p.p., partea vatamata este persoana care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala sau materiala . Se poate daca participa n procesul penal observa faptul ca legiuitorul face deosebire ntre persoana vatamata si partea vatamata, chiar daca este vorba de aceeasi persoana fizica , diferenta fiind data de raportul juridic 3 8 . Astfel, persoana vatamata nu este parte n n care se afla persoana respectiva procesul penal, avnd posibilitatea sa dobndeasca aceasta calitate exprimndu-si vointa n acest sens si efectund acte specifice pentru sust inerea laturii penale a

36

N. Volonciu, op. cit ., p. 179; Gr. Theodoru, Drept procesual penal. Partea generala , Editura Cugetarea, Ias i, 1996, p. 134. 37 Gheorghita Mateut, Tratat de procedura penala. Partea generala , vol. I, Editura C.H. Beck, 2007, p. 561. 38 Ion Neagu, op. cit . , p. 165.

82

procesului penal (cereri, exceptii, concluzii). Mai mult, organele judiciare au obligatia de a chema persoana vatamata prin infract iune si sa o ntrebe daca se constituie parte vatamata n proces 3 9 .

4. Prezentarea generala a fazelor procesului penal Fazele procesului penal sunt diviziuni ale acestuia, n care si desfasoara ac tivitatea o anumita categorie de organe judiciare n ndeplinirea atributiilor, ce se nscriu n functia lor procesuala si dupa epuizarea carora pot fi date anumite solut ii privind cauza penala. n considerarea procesului penal, ca activitate judiciara deosebit de complexa presupune o sistematizare riguroasa , legiuitorul a procedat la realizarea unei mpartiri obiective a ntregului cadru procesual n trei mari faze, si anume: , ce are, potrivit art. 200 din C.p.p., ca obiect strngerea faza de urmarire penala probelor necesare cu privire la existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea raspunderii acestora, pentru a se constatat daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea n judecata. Activitatea de urmarire penala este efectuata de organele de cercetare penala si de procuror, acesta din urma fiind organul judiciar care coordoneaza ntreaga urmarire penala si are competent a exclusiva de a dispune solut iile dupa epuizarea primei faze a procesului penal. n cadrul acestei faze procesuale, un rol important l are si instanta de judecata, a carei implicare are incidenta asupra ncuviintarii diferitelor acte procedurale, dispunerii masurilor preventive sau solutionarii cailor de atac ndreptate mpotriva unor masuri procedurale luate pe parcursul urmaririi penale. Urmarirea penala marcheaza si momentul de la care poate fi solicitata atunci cnd este vorba de cauze cu nvinuit i interventia serviciilor de probatiune sau inculpati minori, n principal n vederea ntocmirii referatului de evaluare sau pentru a fi prezenti la realizarea unor acte procedurale. include activitatea instantelor judecatoresti (judecata n prima faza de judecata instanta, judecata n caile de atac) la care participa, de regula, si procurorul. Rolul 41 , care, potrivit principal n cursul acestei faze l are instanta de judecata prerogativelor sale, pronunta si hotarrea judecatoreasca solut ia finala a cauzei dedusa judecatii. Aceasta faza permite continuarea solutionarii cauzei penale n conditii de publicitate, deplina contradictorialitate, cu respectarea tuturor garant iilor procesuale prevazute de lege. n aceasta Implicarea serviciilor de probatiune faza a procesului penal se prezinta att prin ntocmirea referatelor de evaluare, fie pentru inculpat ii majori, fie pentru inculpat ii minori (de regula n situatia cnd referatul de evaluare nu a fost ntocmit la solicitarea procurorului, pe parcursul urma ririi penale), ct si prin prezenta la realizarea unor acte procedurale n fata instantei de judecata. are drept faza de punere n executare a hotarrilor judecatoresti definitive participanti instanta de judecata, procurorul, precum si alte organe abilitate de lege sa puna n aplicare dispozitiile cuprinse n hotarrea judecatoreasca res pectiva.
40

, ce

39 40 41

G. Mateut, op. cit ., p. 571. M. Apetrei n Gh. Nistoreanu si colectivul, Ion Neagu, op. cit. , p. 33.

Drept procesual penal

, Ed. Europa Nova, Bucuresti, 1996, p. 7.

83

Instanta de judecata este subiectul oficial care are principalul rol n punerea n executare a hotarrilor judecatoresti. Momentul de debut al acestei faze este marcat n mod diferentiat de anumite acte procesuale sau procedurale, prin raportarea la sanct iunea penala aplicata. Astfel, de regula, n cazul sanctiunilor neprivative de libertate , momentul de nceput este determinat prin transmiterea copiei de pe dispozitivul hotarrii ramase definitiva la organul competent, care este judecatorul delegat la compartimentul de executari penale de la instanta de executare, ce poate exercita controlul executa rii masurilor de supraveghere si a obligat iilor prevazute n Codul penal direct sau prin intermediul consilierilor din cadrul Serviciului de probatiune n a carui circumscriptie se afla domiciliul, resedint a ori locuint a 42. persoanei condamnate

5. Ipotezele de citare a Serviciului de probatiune la organele judiciare Codul de procedura penala n vigoare prevede anumite situatii n care organul de urmarire penala sau instanta de judecata va solicita prezent a Serviciului de probatiune, cu prilejul ndeplinirii anumitor acte procedurale, att pe parcursul urma ririi penala, ct si n faza de judecata. Astfel, situatiile n care Serviciul de probatiune va fi citat ar putea fi grupate n jurul a doua ipoteze, si anume n cauzele cu infractori minori si n situat ia modalitatilor speciale de ascultare, fie ca este vorba de partea vatamata, parte civila sau martori. a) Pentru prima ipoteza, ., n cauzele unde potrivit art. 481 alin. (1) C.p.p nvinuitul sau inculpatul este un minor care nu a mplinit 16 ani, la orice ascultare sau confruntare a minorului, daca organul de urmarire penala considera necesar, va solicita prezenta Serviciului de probatiune. Se remarca faptul ca n aceas ta situat ie citarea este condit ionata de doua elemente, pe de o parte, ca minorul n legatura cu care se desfasoara urmarirea penala trebuie sa aiba pna la 16 ani si, pe de alta parte, sa fie apreciata ca necesara de organul de urmarire penala. b) n aceeasi masura alin. (2) al art. 481 stabileste obligativitatea citarii Serviciului de probatiune la efectuarea prezentarii materialului de urmarire n cauzele unde nvinuitul sau inculpatul este un minor, obligativitate care decurge n mod firesc din importanta actului procedural pentru cel n cauza, fiind momentul n care ia cunostinta cu aspectele constatate n cadrul urmaririi penale si poate formula noi cereri sau aparari. c) n faza de judecata privind o infractiune savrsita de un minor (fara a se mai indica o limita de vrsta, ca n cazul citarii n cursul urmaririi penale) citarea Serviciului de probatiune este obligatorie asa dupa cum se precizeaza la 484 C.p.p. n aceste situat ii, reglementate de norma procesuala, prezenta Serviciului de probatiune se nscrie n sistemul de garant ii pe care legiuitorul lea stabilit n beneficiul minorului implicat ntr-o activitate procesuala. Astfel, prin prezenta unui consilier de probat iune exista o garantie suplimentara a faptului ca minorul va beneficia de respectarea drepturilor sale procesuale si, n plus, va

art.

42

A se vedea art. 3 alin. (1) din Hotarrea nr. 1897 din 21/12/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare n cursul procesului penal.

84

fi asigurata o interventie specializata n raporturile dintre acesta si organele judiciare. d) n ceea ce priveste a doua ipoteza, avem acele dispozitii care reglementeaza modalitatile speciale de ascultare a partii vatamate si a partii civile precis, art. 77 1 C.p.p . care prevede ca, la solicitarea organului judiciar sau a partii vatamate ori a partii civile, la luarea declaratiei poate participa un consilier de probatiune, care are obligat ia de a pastra secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunostinta n timpul audierii. Organul judiciar are obligatia sa aduca la cunostint a partii vatamate sau a partii civile dreptul de a solicita audierea n prezent a unui consilier de probatiune. Apoi, art. 86 stabileste aceeasi posibilitate si pentru situatia martorului care urmeaza sa fie audiat prin modalitat i speciale (fara a fi prezent fizic n sala de judecata, prin mijloace tehnice de natura a-i proteja identitatea distorsionarea vocii etc.). Ceea ce trebuie retinut este faptul ca, n fiecare dintre aceste ipoteze, obligatorie este realizarea procedurii de citare a persoanelor aratate de textul de lege, lipsa acestora nempiedicnd realizarea actelor procedurale. Altfel spus, prezenta consilierului de probatiune nu este obligatorie n aceste situatii, dar, lund n considerare importanta aspectelor reglementate prin aceste texte de lege si pentru a putea raspunde acestor solicitari ale organelor judiciare, se impun unele recomandari: -delegarea, prin rotatie, a unui consilier de probatiune de permanenta, care sa 1 , art. 86 2 si art. 481 poata ra spunde solicitarilor persoanelor prevazute de art. 77 C.p.p.; nu este necesar ca acest consilier de probatiune sa fie prezent la sediul Serviciului de probat iune timp de 24 de ore sau pe perioada sfrsitului de saptamna, ci sa poata fi localizat inclusiv la domiciliul personal; -punerea la dispozitia organelor judiciare a datelor de contact ale sefului Serviciului de probatiune, care va trebui sa aduca la cunostint a consilierului de probatiune delegat existent a solicitarii; -stabilirea cu organele judiciare a unui acord privind punerea la dispozitia consilierului de probatiune delegat a unui mijloc de transport pentru cazurile n care audierea persoanelor prevazute n articolele mentionate are loc n timpul noptii sau pe perioada sfrsitului de saptamna. : mai

C.p.p.

6. Executarea hotarrilor penale

a) Dispozitii generale Pentru realizarea scopului procesului penal n ntregul sau si tragerea la raspundere a persoanelor vinovate, nu este suficienta numai pronuntarea unei hotarri judecatoresti, ci este necesara punerea n aplicare a dispozitiilor cuprinse n hota rrea respectiva, astfel nct cel condamnat sa sufere efectiv constrngerea pedepsei. Ca urmare, judecata este urmata de o ultima faza procesuala executarea hotarrii penale definitive. Faza de executare a hotarrii penale definitive poate cuprinde acte simple de punere n executare a pedepsei, care nu se efectueaza de completul de judecata, dar sunt acte procedurale, de competenta judecatorului nsarcinat cu executarea hotarrilor penale, dar si adevaratele activitat i jurisdict ionale, desfasurate n fata instantei judecatoresti, n sedinta publica, caracterizata prin oralitate si contradictorialitate.

85

Activitatea propriu-zisa de executare a pedepselor si a altor masuri penale se . Astfel, de exemplu, modalitatile prin care se situeaza n afara procesului penal executa efectiv pedeapsa detent iunii pe viata sau a nchisorii ori sanctiunile neprivative de libertate nu sunt reglementate de normele de drept procesual penal. Astfel, n activitatea de executare a sanctiunilor neprivative de libertate, n cadrul carora instanta a impus persoanei sanctionate obligatia respectarii unor masuri de supraveghere si obligatii, sunt incidente normele dreptului penal executional cuprinse n Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare n cursul procesului penal, aprobat prin HG nr. 1897/2007, completate cu legislatia speciala care reglementeaza activitatea serviciilor de probatiune, si anume OG nr. 92/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate, aprobata cu modificari prin Legea nr. 129/2002, si HG nr. 1239/2000 de aprobare a Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea si funct ionarea serviciilor de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate, modificata si completata prin HG nr. 747/2008. Elementele principale ale punerii n executare a sanctiunilor neprivative de libertate care intra n competenta serviciilor de probat iune se pot sistematiza sub forma urmatoarelor momente: 1) transmiterea copiei de pe hotarrea judecatoreasca definitiva , sau un extras de pe aceasta, catre Serviciul de probatiune ; 2) desemnarea, de catre seful serviciului, a unui consilier de probat iune responsabil cu supravegherea modului n care persoana ndeplineste masurile si, eventual, 4 3 ca, n masura n care n obligatiile impuse de instanta n sarcina sa, cu mentiunea respectiva cauza a fost ntocmit un referat de evaluare, se va urmari, pe ct posibil, ca supravegherea sa fie ncredint ata consilierului care a realizat referatul; consilierul de probat iune, responsabil de caz, stabileste data primei ntrevederi, urmnd sa contacteze persona n cauza cu cel putin 3 zile naintea acestei ntrevederi pentru a-i comunica toate informatiile necesare pentru a asigura prezenta ac estei persoane la sediul Serviciului de probatiune - locul, data si ora la care trebuie sa aiba loc prima ntrevedere, adresa Serviciului de probatiune, numarul de telefon si numele consilierului responsabil de caz; cu ocazia primei ntrevederi , consilierul de probatiune i va pune n vedere, n scris si verbal, persoanei n cauza masurile de supraveghere si obligat iile impuse de instanta de judecata , consecintele respectarii sau nerespectarii acestora, modul n care Serviciul de probatiune exercita supravegherea, faptul ca are posibilitatea de a solicita acordarea de asistenta si consiliere sau de a face plngere la seful Serviciului de probatiune, daca considera ca atitudinea consilierului de probatiune nu este corespunzatoare. Aspectele aduse la cunostinta se consemneaza ntr-un proces-verbal care se semneaza de consilierul de probat iune, de persoana supravegheata si de reprezentantul legal al acesteia;

3)

4)

43

Prevedere introdusa prin art. I punctul 8 din HG nr. 747/2008 pentru modificarea si completarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor OG nr. 92/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate prin HG nr. 1.239/2000.

, aprobat

86

5) un aspect important al primei ntrevederi l reprezinta si evaluarea realizata de consilierul de probatiune cu privire la situat ia persoanei sanct ionate, evaluare care se va concretiza n ntocmirea unei fise de evaluare, ce va fi utilizata ulterior la ntocmirea planului de supraveghere. Acest aspect, al realizarii evaluarii la prima ntrevedere, a fost introdus prin HG nr. 747/2008, pentru a elimina inadvertent ele existente anterior n Regulamentul de aplicare a dispozitiilor OG nr. 92/2000 stabileau ca planul de supraveghere sa se ntocmeasca anterior acestei prime ntrevederi, lundu-se n considerare numai masurile si obligatiile stabilite prin hotarrea instantei de judecata. Astfel, potrivit noilor reglementari, consilierul de probatiune va comunica planul de supraveghere n cadrul unei a doua ntrevederi cu persoana sanctionata, cu exceptia situatiei cnd instanta de judecata fixeaza frecventa ntrevederilor la un interval mai mare de o luna, caz n care planul de supraveghere va fi adus la cunostinta n cursul primei ntrevederi.

care

b) Revocarea si anularea suspendarii executa rii pedepsei Instant a de judecata are, potrivit dispozitiilor Codului de procedura penala, posibilitatea de a dispune suspendarea condit ionata a executarii pedepsei sau suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, daca apreciaza ca scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea acesteia si daca sunt ntrunite si condit iile 1 din Codul penal. Potrivit dispozitiilor legale n prevazute n art. 81, respectiv art. 86 materie, att durata suspenda rii conditionate a executarii pedepsei, ct si durata suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere constituie termene de ncercare n cadrul carora condamnatul trebuie sa dea dovada de un comportament care sa justifice suspendarea (mai precis, n cazul suspendarii executa rii pedepsei sub supraveghere sa respecte masurile si/sau obligatiile stabilite de instanta n sarcina sa). n cazul suspendarii pedepsei sub supraveghere, daca cel condamnat nu ndeplineste, cu rea-credinta, masurile de supraveghere prevazute de lege ori , aceasta revoca suspendarea executarii pedepsei sub obligatiile stabilite de instanta supraveghere, dispunnd executarea n ntregime a pedepsei. n aceasta situatie, , lund n considerare serviciile de probatiune trebuie sa aiba un rol activ competentele stabilite de prevederile legale n materie, care desemneaza Serviciul de probatiune ca organ specializat n ceea ce priveste supravegherea modului n care persoana sanct ionata respecta masurile si obligatiile stabilite de instanta n sarcina sa, precizndu-se n acelasi timp si procedura c e va urma n cazul constatarii unor situat ii 44 de nerespectare a dispozitiilor hotarrii judecatoresti .

7. Procedura n cauzele cu infractori minori Pentru a raspunde nevoilor sociale n acest domeniu si a asigura n privinta minorilor un plus de garantii procesuale , legiuitorul a instituit n planul procesului penal unele proceduri speciale de urmarire si judecare a infractorilor minori, dispozitii speciale care si gasesc suportul tocmai n faptul ca minorul nu are maturitatea psihica , dezvoltarea

44

n legatura cu modalitatea n care serviciul de probatiune ar trebui sa sesizeze instanta de judecata, n situatia n care sunt ncalcate masurile s i/sau obligatiile stabilite prin hotarrea judecatoreasca, n cazul n care se dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere ori suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere sau sub control, este prezentata n cadrul Sectiunii Legislatia speciala care reglementeaza o analiza a textelor de lege care reglementeaza aceste aspecte. activitatea serviciilor de probatiune,

87

intelectuala si experient a necesara pentru a putea utiliza n mod eficient drepturile procesuale stabilite de lege. Procedura speciala n cauzele cu infractori minori se aplica tuturor minorilor care raspund din punct de vedere penal (1418 ani). Procedura speciala n cauzele cu infractori minori este obligatorie , n sensul ca un minor nu poate fi urmarit si judecat potrivit procedurii obisnuite, ntruct aceasta nu ofera protectia deosebita pe care o acorda procedura speciala. Elementele care reprezinta, , derogari de la procedura n cursul urmaririi penale obisnuita urmata n solutionarea cauzelor penale sunt indicate n cuprinsul art. 481 si 482 C.p.p. Astfel, prin intermediul art. 481 C.p.p. sunt stabilite persoanele ce vor fi solicitate sa se prezinte la organul de urma rire cu prilejul efectuarii anumitor acte procedurale, n cauzele cu nvinuit sau inculpat minor. Prima ipoteza o constituie , situatie n care ascultarea sau confruntare minorului textul de lege lasa la aprecierea organului de urmarire penala cu privire la necesitatea citarii anumitor categorii de persoane, si anume: Serviciul de probatiune de la domiciliul minorului, precum si parint ii, iar cnd este cazul, pe tutore, curator sau persoana n ngrijirea ori supravegherea careia se afla minorul. A doua ipoteza este momentul prezentarii materialului de urmarire penala cnd minorul poate formula cereri noi, declaratii suplimentare n sustinerea apararii sale prin raportarea la probele pe care se sprijina nvinuirea, situatie n care organul de urmarire penala are obligatia de a cita persoanele indicate anterior. atunci

Art. 482 C.p.p. reglementeaza o alta particularitate a procedurii aplicate n cauzele n care sunt cercetati minori, si anume obligativitatea ntocmirii referatului de evaluare de catre serviciile de probatiune. Lund n considerare dispozitiile art. 482 C.p.p. n vigoare, ca urmare a modificarilor realizate prin OUG nr. 31/2008, putem stabili principalele coordonate care descriu din punct de vedere procesual modul n care se asigura existenta referatului de evaluare la dosarul cauzei. Organele ndrituite sa solicite efectuarea referatului de evaluare judecata si procurorul. : instant a de

: regula o reprezinta obligativitatea solicitarii referatului de Cnd poate fi solicitat evaluare n faza de judecata, de catre instanta de judecata. Exceptia de la aceasta regula se regaseste n aceea ca textul de lege recunoaste si procurorului posibilitatea de a solicita efectuarea referatului de evaluare, caz n care dispunerea acestuia de catre instanta are caracter facultativ. , n vederea ntocmirii referatului de evaluare, apart ine Competenta teritoriala Serviciului de probatiune de pe lnga tribunalul n a carui circumscript ie teritoriala are locuinta minorul . si

n scopul determinarii termenului n care se va efectua referatul de evaluare de catre Serviciul de probatiune , n conditiile n care norma procesual penala nu cont ine dispozit ii n acest sens, ne vom raporta la prevederile legislatiei speciale, mai precis OG nr. 92/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate aprobata cu modificari prin Legea nr. 129/2002, care la art. 12 alin. 4 stabileste ca: Referatul de evaluare se depune de catre serviciul de reintegrare sociala si supraveghere la instant a de judecata n termen de . 14 zile de la data primirii solicitarii 88

n ceea ce priveste acestea vor continutul si structura referatului de evaluare, respecta prevederile legislatiei speciale n domeniu, n speta HG 1239/2000 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate, cu modificarile si completarile ulterioare. O situat ie speciala, ntlnita n practica unor servicii de probatiune, este aceea n care institutiile de medicina legala au solicitat ntocmirea referatului de evaluare n vederea stabilirii discerna mntului minorului cu vrsta cuprinsa ntre 14 s i 16 ani O astfel de solicitare se ntemeiaza pe urmatoarele premise : n primul rnd se au n vedere prevederile Codului penal (art. 99 alin. 2) care stabilesc n favoarea minorului cu vrsta cuprinsa ntre 14 si 16 prezumtia relativa ca acesta nu ar avea discernamnt, astfel nct pentru a se angaja raspunderea penala ntr-o atare situatie este necesara stabilirea, prin intermediul unei expertize psihiatrice, daca la momentul savrsirii faptei minorul n cauza a act ionat cu discernamnt. n aceste conditii, organele judiciare, mai nainte de a declansa urmarirea penala, se adreseaza institutiilor de medicina legale competente, pentru a lamuri aceste aspecte. Pe de alta parte, potrivit art. 29 din Ordinul ministrului justitiei nr. 1.134/C/25 mai 2000 si al ministrului sana tat ii nr. 255/4 aprilie 2000 pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucra ri medicolegale, n vederea efectuarii expertizei psihiatrice se pun la dispozit ie comisiei toate documentele din dosar necesare pentru efectuarea expertizei. n cazul n care , precum expertiza priveste persoane minore, dosarul va contine si ancheta sociala si datele privind performanta scolara. Ca urmare a intrarii n vigoare art. 482 din Codul de procedura penala, asa cum a fost modificat prin Legea 356/ 2006 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, precum si pentru modificarea altor legi, s-a operat, n cauzele cu infractori minori, nlocuirea anchetei sociale cu referatul de evaluare ntocmit de catre serviciile de probat iune. n urma acestor modificari si urmnd pasii unei interpretari n sens larg s-a concluzionat ca referatul de evaluare a nlocuit ancheta sociala inc lusiv n situat ia expertizelor dispuse de organul judiciar pentru stabilirea discernamntului minorului cu vrsta cuprinsa ntre 14 si 16 ani. Acest rationament nu a luat nsa n calcul anumite aspecte ale modificarilor introduse prin Legea nr. 356/2006 : astfel, referatul de evaluare era introdus pentru a nlocui ancheta sociala n cadrul procedurii speciale aplicabile n cazul minorilor care au savrsit infract iuni, fa ra a exista o prevedere expresa care sa stabileasca ca aceasta substituire va opera si n alte situatii reglementate prin lege, n care anterior acestui moment era incidenta ancheta sociala . Mai precis, chiar si dupa intrarea n vigoare a modificarilor introduse prin Legea nr. 356/2006 n aceasta materie, dispozitiile art. 29 din Ordinul ministrului justitiei nr. 1.134/C/2000 si al ministrului sanatatii nr. 255/2000 pastrau aplicabilitatea. n alta ordine de idei, referatul de evaluare a fost introdus cu rolul de a sprijini organele judiciare n individualizarea/aplicarea unor masuri procesuale/sanct iuni, aspecte prezentate att prin modul n care era formulat art. 482 la momentul respectiv, ct si din prevederile cuprinse n legislatia speciala care privesc referatul de evaluare. Pe de alta parte, referatul de evaluare putea fi solicitat de organele judiciare numai ntrun cadru procesual deja stabilit, altfel spus presupune un proces penal n desfasurare, fapt reafirmat n mod expres si prin modificarile introduse prin OUG nr. 31/2008. evident, acest din urma aspect nu este n concordanta cu scopul pentru care se solicita 89

si

n mod

o expertiza de stabilirea a discernamntului, adica de a se analiza posibilitatea angajarii raspunderii penale n vederea declansarii procesului penal prin nceperea urmaririi penale. n aceste condit ii, consideram ca modificarile introduse prin Legea nr. 356/2006 referitoare la nlocuirea anchetei sociale cu referatul de evaluare nu produc efecte si n ceea ce priveste prevederile art. 29 din Ordinul ministrului justit iei nr. 1.134/C/25 mai 2000 si al ministrului sanatatii nr. 255/4 aprilie 2000 pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medicolegale, astfel nct, si dupa intrarea n vigoare a acestora, institutia de medicina legala era ndreptatita sa solicite efectuarea anchetei sociale n vederea stabilirii discernamntului minorului cu vrsta cuprinsa ntre 14 si 16 ani. Un alt element specific procedurii n cauzele cu infractori minori l constituie citarea alaturi de pa rt i la judecarea cauzei si a Serviciului de probatiune de la domiciliul minorului , parint ii acestuia sau, dupa caz, tutorele, curatorul, persoana n ngrijirea ori supravegherea careia se afla minorul, precum si alte persoane a caror prezenta este considerata necesara de catre instanta. Rolul acestora este aratat la alin. (3) al art. 484 C.p.p., aceste persoane avnd dreptul si ndatorirea sa dea lamuriri, sa formuleze cereri si sa prezinte propuneri n privint a masurilor ce ar urma sa fie luate. Legat de aceste prevederi, consideram ca este necesara o scurta discutie cu privire la posibilitatea ca aceste lamuriri, propuneri solicitate Serviciului de probat iune sa apara distinct, ntr-o adresa a Serviciului de probatiune care, aflat n imposibilitate de participare, nu este prezent la judecarea cauzei. Astfel, Codul de procedura penala reprezinta norma generala n materie, modalitatile concrete de ndeplinire a atributiilor care revin Serviciului de probatiune fiind reglementate n legislatia speciala, n speta HG nr. 1239/2000. n acest din urma act normativ, activitatea serviciilor de probatiune la instanta, mbraca forma ntocmirii referatelor de evaluare, ca instrument de sprijin al instant ei de judecata n individualizarea judiciara a sanctiunii aplicabile. Pe de alta parte, momentul ntocmirii referatului de evaluare si momentul judecarii cauzei la care este citat Serviciul de probat iune n conformitate cu art. 484 C.p.p., sunt doua momente distincte. De aceea, trebuie sa distingem ntre concluziile referatului de evaluare prezentate sub forma perspectivelor de reintegrare n societate si propunerile solicitate n baza art. 484 C.p.p., acestea din urma putnd sa mbrace doar forma consultarilor orale pe care consilierul de probatiune prezent la judecarea cauzei le poate avea cu instant a de judecata. De aceea, este indicata prezentarea consilierului responsabil de caz la judecarea cauzei. Ct timp exista imposibilitatea de a da curs citarii n cauza respectiva, rezulta implicit imposibilitatea formularii unor astfel de propuneri.

III. LEGISLATIA SPECIALA CARE REGLEMENTEAZA ACTIVITATEA SERVICIILOR DE PROBATIUNE Categoriile de minori pentru care se ntocmesc de catre serviciile de probatiune referate de evaluare sau rapoarte Conform prevederilor din Codul de procedura penala, dar si din legislatia speciala, respectiv Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului serviciile de probatiune au atributia de a ntocmi referate de evaluare si rapoarte pentru diferite categorii de minori dupa cum urmeaza: 90 ,

1. Pentru minorii care au savrsit o fapta penala si nu raspund penal, serviciile de probatiune ntocmesc rapoarte n baza prevederilor Legii nr. 272/2004 privind n aceasta categorie intra minorii cu protectia si promovarea drepturilor copilului. vrsta sub 14 ani sau minorii mai mari de 14 ani care au comis o fapta penala , dar nu raspund penal, ntruct au comis fapta fara discernamnt. n ceea ce priveste aceasta categorie de minori, serviciile de probatiune ntocmesc rapoarte al caror continut nu este reglementat de Legea nr. 272/2004 . Precizam ca forma raportului, precum si procedura care trebuie respectata cu ocazia ntocmirii acestuia vor fi reglementate ntr-un act normativ separat care va completa prevederile Legii nr. 272/2004 . n legatura cu solicitantul acestui tip de raport, preciza m ca acesta nu poate fi dect instant a civila pentru cauze al caror obiect l reprezinta stabilirea, nlocuirea sau ncetarea unei masuri de protectie speciala fata de minorul care nu raspunde penal, dar a savrsit o fapta penala. 2. Pentru minorii care au savrsit o fapta penala si raspund penal, serviciile de probatiune ntocmesc referate de evaluare conform prevederilor art. 482 din Codul de procedura penala. Minorii pentru care serviciile ntocmesc acest referat pot avea 4 5 . n legatura cu solicitantul acestui tip de referat, calitatea de nvinuit sau de inculpat art. 482 C.p.p. precizeaza ca: (1) n cauzele cu nvinuit i sau inculpat i minori, procurorul care supravegheaza sau, dupa caz, efectueaza urmarirea penala poate sa solicite, atunci cnd considera necesar, efectuarea referatului de evaluare de catre Serviciul de probatiune de pe lnga tribunalul n a carui circumscript ie teritoriala si are locuinta minorul, potrivit legii. (2) n cauzele cu inculpat i minori, instanta de judecata are obligatia sa dispuna efectuarea referatului de evaluare de catre Serviciul de probatiune de pe lnga tribunalul n a carui circumscriptie si are locuinta minorul, potrivit legii, cu except ia cazului n care efectuarea referatului de evaluare a fost solicitata n cursul urmaririi penale, potrivit dispozitiilor alin. (1), situatie n care dispunerea referatului de ca tre instanta este facultativa. (3) Referatul de evaluare are rolul de a furniza organului judiciar date privind persoana minorului n perspectiva sociala. (4) Referatul de evaluare se realizeaza n conformitate cu structura si cont inutul prevazute de legislatia speciala ce reglementeaza activitatea serviciilor de probatiune. n urma intrarii n vigoare a art. 482 din Codul de procedura penala, n data de 1 aprilie 2007 si nainte de modificarile intervenite prin OUG nr. 31/2008 privind 4 6 , n practica serviciilor de modificarea art. 482 din Codul de procedura penala probatiune, au aparut solicitari din partea organelor de urmarire penala, privind ntocmirea de referate de evaluare pentru minorii care au savrsit fapte penale, dar nu

45

Calitatea de nvinuit s i cea de inculpat sunt definite de Codul de procedura penala. Art. 229 din C.p.p. defines te nvinuitul ca fiind persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala s i fata de care nu s-a pus n miscare actiunea penala, iar inculpatul este, conform art. 23 din C.p.p., persoana mpotriva careia s-a pus n miscare actiunea penala s i care este parte n procesul penal. 46 Problema care face obiectul discutiei este de actualitate s i dupa modificarea art. 482 din Codul de procedura penala prin OUG nr. 31/2008 privind modificarea art. 482 din Codul de procedura penala.

91

raspund penal, n baza prevederilor art. 482 C.pr.pen. n legatura cu aceasta practica, care s-a conturat pornind de la o interpretare si aplicare intermediara a dispozit iilor legislatiei generale si speciale, trebuie facute urmatoarele distinctii: n ceea ce priveste solicitarile venite din partea organelor de urmarire penala de a ntocmi referate de evaluare pentru minorii care au savrsit fapte penale, dar nu raspund penal, n baza prevederilor art. 482 C.p.p. apreciat ca acest lucru nu este de competent a serviciilor de probatiune, din urmatoarele motive:

, s-a

Referatul de evaluare este un instrument specific care vine n ntmpinarea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata si care faciliteaza individualizarea unor sanct iuni sau masuri procesuale, fara a influent a declansarea procesului penal. Referatul de evaluare se foloseste n cursul procesului penal, iar calitatea de infractor nu apart ine dect unui subiect angrenat ntr-un proces penal n curs de derulare, aceasta calitate fiind specifica persoanei fata de care exista banuiala ca ar fi comis o infractiune sau exista motive ori indicii temeinice n acest sens. Observa m ca prezent a unei banuieli puternice sau a motivelor ori indiciilor temeinice impune fie nceperea urmaririi penale, fie punerea n miscare a act iunii penale, atragnd implicit si dobndirea calitatii de nvinuit sau inculpat, dupa caz. Referatul de evaluare este un instrument specific procedurii care se urmeaza n cauzele cu infractori minori si nu constituie un act premergator nceperii urmaririi penale, asa cum sunt acestea prezentate n art. 224 C.p.p. Presupunnd ca art. 482 C.p.p. prin folosirea notiunii de infractor include si posibilitatea ntocmirii de referate de evaluare pentru cei pentru care nu s-a nceput urmarirea penala, acest demers ar fi unul lipsit de eficienta practica din urmatoarele motive: Referatul devine un act premergator nceperii urmaririi penale, ceea ce contravine scopului si literei Codului de procedura penala care nu include la art. 224 C.p.p. si serviciile de probatiune printre organele ce pot efectua acte premergatoare nceperii urmaririi penale. Actele premergatore se ntocmesc conform art. 224 alin. (1) C.p.p. n vederea nceperii urma ririi penale, iar conform alin. (3) al aceluiasi articol, aceste acte premergatoare constituie mijloace de proba. Rezulta ca referatul de evaluare ar deveni mijloc de proba , dar acesta nu este ment ionat printre mijloacele de proba enumerate limitativ de art. 64 C.p.p. Actele premergatoare au rolul de a furniza date suficiente pentru nceperea urmaririi penale. Observam, prin analiza prevederilor art. 228 C.p.p., ca organul de urmarire penala dispune nceperea urmaririi penale n masura n care din actul de sesizare sau din actele premergatoare nu rezulta unul din cazurile de la art. 10 C.p.p. Comparnd structura unui referat de evaluare si continutul art. 10 C.p.p., observam ca referatul face referire la fapta comisa din perspectiva modului de comitere, a motivatiei comiterii, a rolului avut, a atitudinii fata de infractiune si fapta etc., dar nu din perspectiva prevederilor art. 10 C.p.p. Prin urmare, daca din presupusul act premergator, care este referatul de evaluare, nu poate reiesi absenta sau prezenta unuia dintre 92

cazurile de la art. 10, n funct ie de care se dispune solutia nceperii sau a nenceperii urmaririi penale, referatul nu are utilitate si nu se foloseste n aceasta etapa. Au fost ntlnite situatii n care organele de urmarire penala au trimis (DGASPC) directiilor generale de asistenta sociala si protectia copilului solicitari privind ntocmirea unor referate de evaluare pentru minorii care au savrsit fapte penale, dar nu raspund penal. Referitor la punctul de vedere emis de unele directii generale de asistenta sociala si protectia copilului care indicau Serviciul de probatiune ca fiind competent a da curs acestor solicitari, conform art. 482 C.p.p., apreciem ca acesta nu este atent fundamentat. ntr-adevar, serviciile de probatiune au competente n ceea ce priveste aceasta categorie de minori, dar numai n limitele determinate de prevederile Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului . Astfel, conform prevederilor art. 130 alin. (2) coroborate cu prevederile art. 80-84 din aceeasi lege, serviciile de probatiune ntocmesc rapoarte, dar numai la solicitarea instantelor civile, n contextul n care obiectul cauzei l reprezinta stabilirea, nlocuirea sau ncetarea unei masuri de protect ie speciala fata de minorul care nu raspunde penal, dar a savrsit o fapta penala.

Avnd n vedere cele expuse la punctele A) si B) de mai sus, rezulta ca ntocmirea de referate de evaluare pentru minorii care au calitatea de faptuitor, la nu intra n competenta serviciilor de solicitarea organelor de urmarire penala, probatiune, nici n baza prevederilor Legii nr. 272/2004 ale carei prevederi sunt stricte si limitative, dar nici n baza prevederilor art. 482 din Codul de procedura penala, tocmai din motivele mai sus prezentate.

O alta problema ntlnita n practica este aceea ca serviciile de probat iune primesc solicitari de la Direct ia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului n baza art. 80, raportat la art. 130 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului , referitoare la ntocmirea rapoartelor privind minorul care a savrsit o fapta penala si nu raspunde penal, pentru Comisia pentru Protect ia Copilului. Consideram ca serviciile de probatiune nu pot da curs acestor solicitari din urmatoarele considerente: Serviciile de probatiune au competente n ceea ce priveste aceasta categorie de 1. minori, dar numai n limitele determinate de prevederile Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului . Astfel, conform prevederilor art. 130 alin. (2) coroborate cu prevederile art. 80-84 din aceeasi lege, serviciile de probatiune ntocmesc rapoarte, dar numai la solicitarea instantelor civile, n contextul n care obiectul cauzei l reprezinta stabilirea, nlocuirea sau ncetarea unei masuri de protectie speciala fata de minorul care a savrsit o fapta penala, dar nu raspunde penal. Serviciile de probat iune ntocmesc acest raport numai n situatia n care 2. competenta privind stabilirea, nlocuirea sau ncetarea unei masuri de protectie speciala fata de minorul care nu raspunde penal, dar a savrsit o fapta penala revine instantei de judecata . Conform prevederilor art. 80 alin. (2) din lege, n dispunerea uneia dintre masurile preva zute la art. 55 lit. a) si c), este competenta Comisia pentru protectia copilului, atunci cnd exista acordul parintilor sau al altui reprezentant legal al copilului sau, dupa caz, instanta judecatoreasca, atunci cnd acest acord lipseste.

93

Directia Generala de Asistenta Sociala si Protect ia Copilului are ea nsasi atribut ii 3. n acest sens conform prevederilor art. 80 alin. (1) si (2) si art. 130 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, asa nct nu se justifica dublarea raportului pe care aceasta institut ie l ntocmeste cu cel livrat de catre serviciile de probat iune. Consideram ca formularea utilizata n alin. (2) al art. 130 din lege, n sensul ca 4. toate cauzele care privesc stabilirea, nlocuirea ori ncetarea masurilor de se refera la cauzele care sunt de protectie speciala stabilite de prezenta lege competent a instantei, si nu la situatiile n care Comisia pentru protect ia copilului este competenta a dispune cu privire la masurile speciale de protectie din urma toarele motive: Cuvntul cauza are o folosire consacrata pentru definirea situatiei n care solutionarea unei probleme se realizeaza de catre o instanta judeca toreasca. Presupunnd ca termenul cauza se interpreteaza extensiv, n sensul ca se refera si la situatiile n care Comisia pentru protectia copilului este competenta a dispune cu privire la masurile speciale de protectie, prevederea legislativa ar fi lipsita de orice logica. Amintim ca n situatiile n care, conform art. 80 alin. (2) raportat la prevederile alin. (1), Comisia pentru protect ia copilului este competenta a dispune una dintre masurile de protectie speciala, la propunerea DGASPC, trebuie sa t ina seama de: condit iile care au favorizat savrsirea faptei; gradul de pericol social al faptei; mediul n care a crescut si a trait copilul; riscul sa vrsirii, din nou, de catre copil, a unei fapte prevazute de legea penala; orice alte elemente de natura a caracteriza situatia copilului. Analiznd prevederile alin. (2) de la art. 80 prin raportare la art. 130 alin. (1) si (2) 4 7 ajungem la concluzia ca serviciile de probatiune ntocmesc din Legea nr. 272/2004 rapoarte numai n cauzele care sunt de competent a instant ei. Comparnd sensul care este atribuit cuvntului cauza de art. 130 n alin. (1) si 5. 48 , putem concluziona ca acesta este identic si vizeaza (2), dar si de art. 131 din lege procedura judecatoreasca de solutionare a unui dosar care are ca obiect stabilirea, nlocuirea ori ncetarea masurilor de protect ie speciala stabilite de prezenta lege pentru copilul care a savrsit o fapta penala si nu raspunde penal. n

47

Art. 130 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 prevede ca, n toate cauzele care privesc aplicarea prezentei legi,

Directia Generala de Asistenta Sociala s i Protectia Copilului de la domiciliul copilului sau n a carei raza administrativ-teritoriala a fost gasit copilul ntocmeste si prezinta instantei raportul referitor la copil, care va cuprinde date privind: a) personalitatea, starea fizica s i mentala a copilului; b) antecedentele socio-medicale si educationale ale copilului; c) conditiile n care copilul a fost crescut si n care a trait; d) propuneri privind persoana, familia sau serviciul de tip rezidential n care ar putea fi plasat copilul; e) orice alte date referitoare la cresterea s i educarea copilului care pot servi solutionarii cauzei; art. 130 alin. (2) dn Legea nr. 272/2004 prevede ca n toate cauzele care privesc stabilirea, nlocuirea ori ncetarea masurilor de protectie speciala stabilite de prezenta lege pentru copilul care a savrs it o fapta penala s i nu raspunde penal se va ntocmi un raport si din partea serviciului de reintegrare si supraveghere de pe lnga instanta judecatoreasca. 48 Art. 131 din Legea nr. 272/2004 Cauzele care privesc aplicarea prezentei legi sunt scutite de taxa judiciara de timbru si de timbru judiciar.

94

Modalitatea de sesizare a instantei n cazul n care sunt ncalcate masurile 3 alin. (1) si (3) din Codul penal si/sau obligatiile prevazute de art. 86 n legatura cu modalitatea n care Serviciul de probat iune ar trebui sa sesizeze instanta de judecata, n situat ia n care sunt ncalcate masurile si/sau obligat iile stabilite prin hotarre judecatoreasca, n cazul n care se dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere ori suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere sau sub control, n practica serviciilor de probatiune s-au conturat doua puncte de vedere, plecnd de la existenta mai multor texte de lege care au incidenta n aceasta materie. Astfel, detalii privind procedura sesizarii instant ei gasim n urma toarele acte normative:

3 1. n Codul penal - n art. 86 alin. (4) modificat prin Legea nr. 278/2006 pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi - Supravegherea executarii obligatiilor stabilite de instanta conform alin. (3) lit. a)- f) se face de judeca torul sau serviciul prevazut n alin. (1) lit. a). n caz de nendeplinire a obligatiilor, judecatorul sau serviciul desemnat cu supravegherea 4 condamnatului sesizeaza instanta pentru luarea masurii prevazute n art. 86 alin. (2).

Asupra revocarii sau anularii 2. n Codul de procedura penala art. 447 alin. (1) suspendarii conditionate a executarii pedepsei prevazute n art. 83 ori n art. 85 din Codul penal sau a suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere prevazuta n art. 5 din Codul penal 86 4 ori n art. 86 se pronunta, din oficiu sau la sesizarea procurorului , instanta care judeca ori a judecat n prima instanta infractiunea ce ar . putea atrage revocarea sau anularea

3. HG nr. 1239/2000 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executa rii asa cum a fost modificata prin HG nr.747/2008 sanctiunilor neprivative de libertate, pentru modificarea si completarea Regulamentului de aplicare a dispozit iilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate, aprobat prin Hotarrea Guvernului nr. 1.239/2000 : Daca se constata ca, dupa nmnarea a doua avertismente, - art. 26 alin. (6) persoana supravegheata nu se prezinta la termenele fixate, consilierul responsabil de caz nstiinteaza seful Serviciului de probatiune, care va sesiza judecatorul delegat cu executarea. - art. 38 (1) n cazul n care consilierul de probat iune constata nendeplinirea masurilor si/sau obligatiilor impuse persoanei condamnate de catre instanta, prevazute la art. 86 3 alin. (1) si (3) din Codul penal, ntocmeste un raport care cuprinde un rezumat al procesului de supraveghere si face mentiuni cu privire la dovezile prin care se constata ncalcarea obligat iei. (2) Raportul ntocmit potrivit alin. (1) mpreuna cu dovezile n copie vor fi nmnate spre informare sefului Serviciului de probatiune, care, atunci cnd considera necesar, va sesiza judecatorul delegat la compartimentul executari penale, care va proceda potrivit legii. 95

(3) n cazul n care seful Serviciului de probatiune apreciaza ca nu sunt ndeplinite condit iile pentru sesizarea instantei n vederea revocarii suspendarii, respinge n scris si motivat, n termen de 30 de zile, propunerea consilierului de probatiune.

4. Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare n cursul procesului penal - art. 1 - Executarea pedepselor se realizeaza n conformitate cu dispozitiile Codului penal, ale Codului de procedura penala si ale prezentei legi. - art. 8 - (1) Controlul executarii masurilor de supraveghere si a obligatiilor prevazute n Codul penal, care pot fi dispuse n cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, se asigura de judecatorul delegat la compartimentul de executari penale de la instanta de executare, direct sau prin intermediul consilierilor Serviciului de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor n circumscriptia caruia se afla domiciliul, resedinta sau locuinta persoanei condamnate. - art. 9 n situat ia nerespectarii masurilor de supraveghere sau a obligatiilor prevazute n Codul penal, dispuse n cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, judecatorul delegat la compartimentul de executari penale, din oficiu sau la propunerea consilierilor Serviciului de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor, sesizeaza instanta de executare n vederea revocarii suspendarii. - art. 10 Dispozitiile art. 8 si 9 se aplica n mod corespunzator n situatia masurilor de supraveghere si a obligatiilor dispuse fata de minor n cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere sau sub control.

5. HG nr. 1.897/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare n cursul procesului penal - art. 3 - (1) Controlul executarii masurilor de supraveghere si a obligatiilor prevazute n Codul penal, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, care pot fi dispuse n cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, se asigura de judecatorul delegat la compartimentul de executari penale de la instanta de executare, direct sau prin intermediul consilierilor din cadrul Serviciului de probatiune n a carui circumscriptie se afla domiciliul, resedinta ori locuinta persoanei condamnate. - art. 5 - (1) Daca consilierul de probatiune constata ca persoana condamnata nu respecta masurile de supraveghere sau nu executa obligatiile impuse de instanta n conditiile stabilite de aceasta sau de Serviciul de probatiune , ntocmeste un raport care cuprinde un rezumat al procesului de supraveghere, t innd cont de rapoartele de supraveghere ntocmite anterior, si face ment iuni cu privire la dovezile prin care se constata ncalcarea obligat iei. (2) Raportul ntocmit potrivit alin. (1), mpreuna cu dovezile n copie, vor fi naintate spre informare sefului Serviciului de probatiune, care, atunci cnd considera necesar, va sesiza judecatorul delegat la compartimentul de executari penale. Judecatorul delegat, n conformitate cu dispozitiile art. 9 din Lege, va sesiza instanta de judecata, pentru ca aceasta sa dispuna asupra revocarii suspenda rii.

96

(3) n cazul n care seful Serviciului de probatiune sau judecatorul delegat la compartimentul de executari penale de la instanta de executare apreciaza ca nu sunt ndeplinite condit iile pentru sesizarea instantei n vederea revoca rii suspendarii, respinge n scris si motivat, n termen de 30 de zile, propunerea consilierului de probatiune, respectiv a Serviciului de probatiune. n acest din urma caz, precum si atunci cnd instanta de executare a fost sesizata n vederea revocarii suspendarii, judecatorul delegat la compartimentul de executari penale de la instant a de executare informeaza Serviciul de probat iune n termen de 15 zile de la solutionarea propunerii. Referitor la modalitatea de sesizare a instantei n cazul nerespectarii masurilor si obligatiilor de catre persoana condamnata, n practica serviciilor a aparut ntrebarea daca sesizarea se face: 1) direct instant ei de executare asa cum prevede si art. 86 3 alin. (4) din Codul penal, raportat la art. 447 alin. (1) din Codul de procedura penala; 2) sau se face de catre judecatorul delegat la compartimentul de executari penale, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 275/2006 , articolelor 26 alin. (6) si 38 din HG nr. 1239/2000, raportat la prevederile art. 5 alin. (2) din HG nr. 1.897/2006. Suntem de parere ca modalitatea de sesizare a instant ei n cazul nerespectarii masurilor si/sau obligatiilor de catre persoanele condamnate la pedeapsa nchisorii cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere se face urmnd pasii din procedura descrisa de prevederile , art. 26 alin. (6) s i 38 din HG nr. art. 9 din Legea nr. 275/2006 Aceasta 1239/2000, raportat la prevederile art. 5 alin. (2) din HG nr. 1.897/2006. solutie este justificata de urmatoarele argumente: 1. Art. 86 3 alin. (4) din Codul penal care se refera la sesizarea instantei n caz de 3 alin. (3) lit. a)-f) a fost modificat prin nerespectare a obligatiilor prevazute de art. 86 Legea nr. 278/2006 pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi . Precizari cu privire la modalitatea de sesizare a instantei a adus nsa si Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare n cursul procesului penal, dar si HG nr. 1.897/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare n cursul procesului penal. 4 9 , constatam ca este prioritara aplicarea Analiznd succesiunea legilor n timp prevederilor Legii nr. 275/2006 si a prevederilor regulamentului ei de aplicare, dar si a HG nr. 1239/2000, modificata prin HG nr. 747/2008 ,pentru ca au intrat n vigoare ulterior Legii nr. 278/2006 prin care se modifica prevederile Codului penal.

49

Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor s i a masurilor dispuse de organele judiciare n cursul procesului penal a fost publicata n Monitorul Oficial nr. 627 din 20 iulie 2006 s i a intrat n vigoare la 90 de zile de la publicare. Legea nr. 278/2006 pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor legi a fost publicata n Monitorul Oficial nr. 601 din 12 iulie 2006 si a intrat n vigoare la 30 de zile de la publicare. HG nr. 1.897/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor s i a masurilor dispuse de organele judiciare n cursul procesului penal a fost publicata n Monitorul Oficial nr. 24 din 16 ianuarie 2007. Prevederile HG nr. 1239/2000 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea s i functionarea serviciilor de reintegrare sociala a infractorilor s i de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate referitoare la procedura de sesizare a instantei au fost modificate prin HG nr. 747/2008, publicata n Monitorul Oficial nr. 557 din 23 iulie 2008.

97

Legea nr. 275/2006 mpreuna cu 2. HG nr. 1.897/2006 si HG nr. 1239/2000 formeaza legislat ia speciala raportat la prevederile Codului penal, care este legea generala. Mai mult, prevederile din legislatia speciala sunt dispozit ii legale care detaliaza si completeaza prevederile Codului penal privind modalitatea de executare a pedepselor si masurilor dispuse de organele judiciare n cursul procesului penal. Att Codul penal, ct si legile nr. 278 si 275 din 2006 sunt legi organice, 3. bucurndu-se prin urmare de forta juridica egala, nepunndu-se astfel n discutie aplicarea prioritara a uneia fata de cealalta pe criteriul fort ei juridice superioare, asa nct aplicarea prioritara a Legii nr. 275/2006 este determinata numai de criteriul temporal si caracterul special al acestei reglementari. Trebuie mentionat ca textul art. 447 alin. (1) din Codul de procedura penala aduce 4. precizari mai degraba cu privire la competent a instantei care dispune revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, dect cu privire la procedura de sesizare a acestei instante. Avnd n vedere argumentele de mai sus, sesizarea instantei se va face ntotdeauna urmnd pasii descrisi de art. 26 alin. (6), art. 38 din HG nr. 1239/2000 si art. 5 alin. (2) din HG nr. 1897/2006, raportat la prevederile art. 9 din Legea nr. : 275/2006. Astfel, sesizarea parcurge urmatoarele etape Consilier de probatiune seful Serviciului de probatiune compartimentul executari penale instanta de executare judecatorul delegat la

Remiterea de copii ale referatelor de evaluare autoritatilor responsabile cu executarea pedepselor si masurilor educative privative de libertate sau celor responsabile cu executarea arestului preventiv Serviciile de probatiune au primit adesea solicitari din partea autoritat ilor responsabile cu executarea pedepselor si masurilor educative privative de libertate, sau a celor responsabile cu executarea arestului preventiv, de a remite copii ale referatelor de evaluare acestor solicitanti. Analiznd prevederile legale incidente n materie, apreciem ca serviciile de probatiune nu au n prezent o astfel de obligat ie legala , n sprijinul acestei afirmat ii venind urmatoarele argumente: Dispozitiile Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor I. si cele ale dispuse de organele judiciare n cursul procesului penal, precum 1897/2006 pentru aprobarea regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare n cursul procesului penal sunt cele care se aplica pedepselor si masurilor preventive privative de libertate. HG nr.

Astfel, potrivit art. 29 alin. (2) din Legea nr. 275/2006, persoanele condamnate sunt primite cu dosarele individuale ntocmite de organele de executare a mandatului de , iar potrivit art. 83 alin. (1) din aceeasi executare a pedepselor privative de libertate lege, Administratia centrului de retinere si arestare preventiva sau a centrului de arestare preventiva completeaza pentru fiecare persoana retinuta sau arestata preventiv un dosar individual, la care se ataseaza dosarul prevazut n art. 29 alin. (2). n art. 64 alin. (1) din HG nr. 1897/2006 se prevede ca persoanele private de libertate sunt primite n locurile de detinere cu dosarele individuale prevazute de art. 29 alin. (2) din lege, n baza mandatului de executare a pedepsei nchisorii sau detentiunii pe viata ori a mandatului de arestare preventiva sau a ordonantei de retinere, dupa stabilirea identitatii acestora si verificarea valabilitatii si autenticitatii documentelor , iar 98

n alin. (4) se prevede ca, pentru minori si tineri, dosarul cuprinde si foaia matricola scolara, certificatul de calificare, ancheta sociala si referatul de evaluare ntocmit de Serviciul de probatiune , dupa caz, iar n alin. (7) se spune ca n cazul n care la primirea n locul de detinere nu sunt ndeplinite conditiile prevazute de alin. (4), administrat ia locului de detinere va primi persoana privata de libertate, urmnd ca documentele care trebuiau sa o nsoteasca sa fie transmise n cel mai scurt timp de autoritatile responsabile. Pe de alta parte, serviciile de probatiune pun referatul de evaluare doar la dispozitia organelor judiciare care au competenta de a solicita ntocmirea referatelor, n conformitate cu prevederile legale (art. 482 C.p.p., art. 11 alin. (1) lit. d) din OG 92/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate si art. 8 lit. f) din HG 1239/2000). Avnd n vedere prevederile mai sus-enuntate, consideram ca, n situatia n care din cuprinsul dosarului prevazut de art. 29 alin. (2) din Legea nr. 275/2006, lipseste referatul de evaluare, acesta se va solicita din partea administratiei locului de det inere/retinere/arest, organelor de executare a mandatului de executare a n calitate de organe pedepselor/masurilor preventive privative de libertate, responsabile cu executarea mandatului. Pentru situatia n care organele de executare a pedepselor si masurilor preventive privative de libertate nu au primit copia referatului de evaluare ntocmit de catre Serviciul de probatiune odata cu mandatul de executare, organele de executare vor solicita eliberarea unei copii a respectivului referat organelor judiciare care au solicitat ntocmirea referatelor de evaluare si ca rora le-a fost emis respectivul referat de catre Serviciul de probat iune (instanta de judecata sau parchet). n ceea ce priveste solicitari asemanatoare care ar veni din partea centrelor de II. reeducare a minorilor, este de observat faptul ca aceste centre funct ioneaza nca n baza Decretului nr. 545/1972 privind executarea ma surii educative a internarii minorilor infractori ntr-un centru de reeducare, noi prevederi referitoare la executarea masurilor educative nefiind adoptate pna n prezent. Or acest decret nu face referire la necesitatea existentei unei copii a referatului de evaluare la dosarul minorului sanctionat cu aceasta masura. n concluzie, n lipsa unor prevederi legale exprese sau implicite, Serviciului de probatiune nu i revine obligatia de a remite copii ale referatelor de evaluare autoritat ilor responsabile cu executarea pedepselor si masurilor educative privative de libertate sau celor responsabile cu executarea masurilor preventive privative de libertate. Particularitati privind procedura ntocmirii referatelor de evaluare n anumite situatii speciale I.Adeseori, serviciile de probatiune primesc solicitari privind ntocmirea de referate de evaluare pentru nvinuiti sau inculpat i consumatori de droguri. n aceste situat ii, ntocmirea referatului de evaluare se va realiza de ca tre Serviciul de probatiune n acord cu dispozitiile referitoare la aceasta ac tivitate prevazute la sectiunea a doua a 1239/2000 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate , denumita Referatele de evaluare. Avnd n vedere ca persoana nvinuita sau inculpata este si consumatoare de droguri, se vor respecta, n ntocmirea documentului, etapele prevazute de metodologia de colaborare a protocolului ncheiat ntre Directia de Probatiune si Agentia Nationala Antidrog, potrivit careia: 99

HG nr.

n cazul n care organele judiciare solicita ntocmirea de referate de evaluare pentru persoane consumatoare de droguri, serviciile de probatiune procedeaza dupa cum urmeaza: a. realizeaza interviul cu persoana, ntr-o perioada de maximum 5 zile calendaristice de la primirea solicitarii; b. prezinta persoanei serviciile oferite de centrele de prevenire, evaluare si consiliere antidrog n situatia n care se constata existenta consumului, cernd acordul scris al acesteia pentru ntlnirea cu reprezentantul centrului, conform modelului prezentat n anexa nr. 1 la prezenta metodologie; c. dupa realizarea interviului conform lit. A, Serviciul de probatiune transmite Centrului de prevenire, evaluare si consiliere antidrog din judet/sectoarele municipiului Bucuresti solicitarea de colaborare precizata n anexa nr. 2 la metodologie, mpreuna cu o copie a acordului scris al persoanei si cu informatiile de natura psiho-sociala obtinute n urma interviului; d. informatiile transmise Centrului de prevenire, evaluare si consiliere antidrog vor fi formulate pe urmatoarele arii: - fapta pentru care persoana este incriminata, antecedente - scurt istoric al consumului de droguri - context familial (daca este posibil, n cursul interviului se vor identifica persoanele resursa din cadrul familiei) - pregatire scolara/calificare profesionala, experienta profesionala/n cmpul muncii, modalitati de petrecere a timpului liber/relatii (n cursul interviului se vor identifica persoanele resursa din reteaua sa, daca exista), stare de sanatate - coordonatele persoanei evaluate (locul de detinere/ adresa, telefon) - termen de solutionare a cererii/judecata - consilier responsabil de caz - alte informatii obtinute dupa realizarea interviului cu surse relevante (familie, scoala etc.). Procedura n cazul evalua rii consumatorului de droguri este urmatoarea: a. la primirea solicitarii de evaluare naintata de Serviciul de probat iune , Centrul de prevenire, evaluare si consiliere antidrog desemneaza un manager de caz dupa procedura stabilita n standardele minime obligatorii privind managementul de caz, care coordoneaza evaluarea consumatorului, conform prevederilor legale; b. datele de contact ale managerului de caz, desemnat potrivit lit. a, se vor comunica n cel mai scurt timp Serviciului de probatiune; c. daca este necesar, Serviciul de probatiune si Centrul de prevenire, evaluare si consiliere antidrog colaboreaza pentru contactarea altor surse utile n rezolvarea cazului; d. Centrul de prevenire, evaluare si consiliere antidrog transmite Serviciului de probatiune raportul de evaluare a persoanei n termen de 5 zile calendaristice de la primirea acesteia n evidenta. Raportul de evaluare va contine propunerile privind programul integrat de asistenta pe care ar trebui sa-l urmeze persoana evaluata. n realizarea evaluarii, informatiile obtinute vor fi comparate si completate cu cele furnizate de Serviciul de probat iune . 100

- Concluziile formulate de Centrul de prevenire, evaluare si consiliere antidrog sunt introduse n cadrul referatului de evaluare ntocmit si naintat de Serviciul de probatiune organului judiciar solicitant. n cazul n care instanta dispune executarea unei sanctiuni privative de libertate, consumatorul poate continua sau, dupa caz, poate fi inclus ntr-un program integrat de asistenta derulat n parteneriat la locul de detinere, conform prevederilor legale. Avnd n vedere ca, pentru ntocmirea referatului de evaluare pentru un inculpat ajuns n faza de judecata, urmarea etapelor stabilite prin metodologia invocata poate determina uneori prelungirea demersurilor de ntocmire a referatului dincolo de data la care s-a stabilit termenul de judecata , Serviciul de probat iune va proceda la nstiintarea de ndata a instantei, printr-o adresa motivata n care se va specifica imposibilitatea ntocmirii referatului pna la termenul de judecata fixat. O alta problema ntlnita n practica , tot n ceea ce priveste ntocmirea referatelor II. de evaluare 50 , este aceea ca unele instant e impun Serviciului de probatiune contactarea avocatului nvinuitului sau inculpatului pentru a fi prezent la realizarea interviului n vederea realizarii referatului de evaluare. n ceea ce priveste necesitatea contactarii avocatului nvinuitului/inculpatului, potrivit solicitarii instantei, opinam ca ntocmirea referatului de evaluare nu face parte din categoria actelor de urmarire penala, astfel nct procedura ntocmirii sale sa cada sub incidenta dispozit iilor art. 172 alin. (2) C.p.p. n acest sens, nu consideram ca este obligatoriu ca interviul sa se realizeze n prezenta avocatului, acest lucru putnd fi nsa posibil daca persoana evaluata cere acest lucru, fiind nsa necesara asigurarea condit iilor optime de desfasurare a interviului, n acord cu deontologia.

Precizari privind determinarea competentei Serviciului de probatiune n anumite situatii particulare Din analiza prevederilor Codului de procedura penala si a legislatiei speciale, respectiv HG nr. 1239/2000 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate , rezulta competent a disociata a serviciilor de probat iune n ceea ce priveste ntocmirea referatului de evaluare pentru nvinuitii sau inculpat ii minori fata de ndeplinirea altor atributii, cum ar fi de exemplu participarea la ascultarea sau confruntarea minorului. Astfel, , la va fi prezent la unele acte de urmarire penala chemarea organului de urmarire penala, Serviciul de probatiune de la domiciliul minorului , dar competenta de a ntocmi referatul de evaluare apartine serviciului Pna la modificarea art. 482 prin OUG nr. 31/2008 privind de la locuinta acestuia. modificarea art. 482 din Codul de procedura penala , competenta de a efectua referatul de evaluare n cauzele cu nvinuit i sau inculpati minori revenea Serviciului de probatiune de la domiciliul minorului 5 1 .

50

Aceasta problema nu este una specifica cauzelor n care nvinuitii/inculpatii sunt consumatori de droguri, ea putnd fi generalizata la toate tipurile de cauze ori beneficiari. 51 Art. 482. alin. (1) C.p.p., nainte de modificare prin OUG nr. 31/2008 privind modificarea art. 482 din Codul de procedura penala avea urmatoarea forma: n cauzele cu infractori minori, organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa dispuna efectuarea referatului de evaluare de catre Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor de la , potrivit legii. domiciliul minorului

101

Pentru nvinuitii sau inculpatii minori, competent a se stabileste conform prevederilor Codului de procedura penala. Astfel art. 481 alin. (1) C.p.p. prevede: Cnd nvinuitul sau inculpatul este un minor care nu a mplinit 16 ani, la orice ascultare sau confruntare a minorului, daca organul de urmarire penala considera necesar, citeaza Serviciul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor de la domiciliul minorului, precum si pe parinti, iar cnd este cazul, pe tutore, curator sau persoana n ngrijirea ori supravegherea careia se afla minorul. Art. 482 C.p.p. n alin. (1) si (2) face referire la Serviciul de probatiune competent a ntocmi referatul de evaluare, astfel: n cauzele cu nvinuiti sau inculpat i minori, procurorul care supravegheaza sau, dupa caz, efectueaza urmarirea penala poate sa solicite, atunci cnd considera necesar, efectuarea referatului de evaluare de catre Serviciul de probatiune de pe lnga tribunalul n a carui circumscriptie teritoriala potrivit legii. si are locuinta minorul, n cauzele cu inculpat i minori, instanta de judecata are obligatia sa dispuna efectuarea referatului de evaluare de ca tre Serviciul de probatiune de pe lnga , potrivit legii, cu exceptia tribunalul n a carui circumscriptie si are locuinta minorul cazului n care efectuarea referatului de evaluare a fost solicitata n cursul urmaririi penale, potrivit dispozitiilor alin. (1), situatie n care dispunerea referatului de catre instanta este facultativa. Daca prevederile legale privind competenta serviciilor de probatiune de a ntocmi referate de evaluare pentru categoriile de beneficiari amintite mai sus sunt uniforme n urma ultimelor modificari legislative, problemele privind determinarea competent ei unui anumit serviciu persista nca n anumite situatii speciale cum ar fi nvinuitii/inculpat ii minori care nu sunt cetateni romni si nu au domiciliul sau locuinta n Romnia si pentru care unele organe judiciare solicita ntocmirea referatelor de evaluare de catre serviciile de probatiune. Att art. 481 C.p.p., ct si art. 482 C.p.p. fac referire la competent a Serviciului de probatiune de la domiciliul respectiv locuinta minorului. n cazul n care minorii nu sunt cetateni romni si au savrsit una sau mai multe infractiuni, n situat iile n care acestia nu au domiciliul/locuinta n Romnia, rezulta ca Serviciul de probatiune nu este competent sa ntocmeasca referatul de evaluare. Cu privire la situatia ipotetica a unor astfel de minori fara cetatenie romna si fara domiciliu n Romnia, dar care locuiesc n Centrul Oficiului National pentru Protectia Refugiatilor, problema este diferita. Astfel, Legea nr. 122/2006 privind azilul n Romnia reglementeaza n art. 20 drepturile pe care le au cei care primesc statutul de refugiat, printre acestea regasindu-se cele referitoare la drept de sedere, loc de munca si altele care presupun o sedere stabila si care, prin urmare, pot fi asimilat i unor cetat eni cu domiciliul n Romnia, tocmai prin acest caracter de stabilitate. n plus, aceasta categorie a refugiat ilor are posibilitatea de a solicita stabilirea domiciliului n Romnia, n conformitate cu art. 20, alin. (1), lit. o) al aceluiasi act normativ. Referitor la minorii refugiati, art. 20 alin. (2) prevede ca " minorii nensotiti care nu au mplinit vrsta de 18 ani beneficiaza de aceeasi protect ie oferita , n conditiile legii, minorilor romni aflati n dificultate ". Ca urmare, consideram ca pentru aceasta categorie de minori, Serviciul de probatiune si poate asuma competenta, n baza textelor de lege invocate mai sus.

102

Consideratii cu privire la frecventa ntrevederilor din termenul de ncercare al executarii suspendarii pedepsei sub supraveghere n evidentele servic iilor de probatiune au fost nregistrate deseori sentinte cu suspendarea executarii pedepsei nchisorii sub supraveghere, n continutul carora instanta stabilea numarul si frecventa ntrevederilor ntr-un mod cu totul inadecvat nevoilor de reeducare a beneficiarului. Spre exemplu, n evidenta unui serviciu de probatiune a intrat o persoana condamnata la 1 an nchisoare cu suspendarea executarii pedepsei nchisorii sub supraveghere, cu un termen de ncercare de 3 ani, 3 fiind dispuse masurile de la 86 alin. (1) lit. a)-d) si obligatia de la alin. (3) lit. e) din Codul penal. n sentinta penala prin care persoana respectiva era condamnata se specificau urmatoarele: " sa se prezinte n ultima luna a fiecarui an din termenul de ncercare la Serviciul de probat iune". n acest context, a aparut ntrebarea, daca ar fi corect din punct de vedere legal ca, n functie de nevoile persoanei supravegheate, consilierul responsabil sa i stabileasca condamnatului n planul de supraveghere o frecventa mai ridicata a ntrevederilor, de exemplu trimestrial, cu posibilitatea revizuirii. Opinia unor practicieni din serviciile de probatiune, c onform careia consilierul de probatiune ar putea stabili o frecventa mai ridicata a ntrevederilor, n functie de nevoile beneficiarului, era nsotita de o serie de argumente ce aveau n vedere faptul ca frecventa stabilita de instanta nu poate fi modificata, n sensul de a nu o reduce. De exemplu, daca instant a stabileste ntrevederi bilunare, frecventa nu ar putea fi mai redusa, lunara sau la doua luni, nsa, n cazul n care s e respecta frecventa stabilita de instanta (adica, n exemplul nostru, au loc ntrevederi cel putin o data pe an), s-a considerat ca este justificat si legal ca ntrevederile sa poata fi mai dese, avnd n vedere ca supravegherea e un proces complex, de monitorizare a felului n care 3 lit. a) C.p., ci toate persoana supravegheata respecta nu numai masura de la art. 86 masurile si/sau obligatiile stabilite n sarcina sa. S-au mai invocat n sustinerea acestui punct de vedere si prevederile art. 22 alin. (1) lit. f) din HG nr. 1239/2000, care e permisiv n acest sens, ntruct face referire la " frecventa ntrevederilor... pe durata termenului de ncercare ", fara sa specifice ca aceasta frecventa trebuie sa se raporteze textual doar la prevederile sentintei penale. Desi aprecierile si argumentele aduse n sust inerea opiniei mai sus-prezentate sunt de natura a corecta unele deficient e n aplicarea legii si de a sprijini practic procesul de supraveghere, stabilirea de catre consilierul de probatiune a unor ntrevederi la intervale mai scurte dect cele fixate de instanta, desi ar fi de natura sa eficientizeze procesul de supraveghere, nu e posibila din punct de vedere legal, ntruct n punerea n executare a unei hotarri judecatoresti este necesara respectarea dispozitiilor instantei. Art. 22 alin. (1) lit. f) din HG nr.1239/2000 la care se face referire mai sus, nu prevede dect ca trebuie precizata aceasta frecventa n planul de supraveghere, nu ca ea va fi stabilita de catre consilierul de probatiune responsabil de caz, motiv pentru care, daca instanta precizeaza n hotarre care este frecventa ntrevederilor, aceasta trebuie respectata, consilierul de probatiune avnd posibilitatea de a stabili aceste termene doar n ipoteza n care instanta de judecata nu a ment ionat n hotarre acest aspect. n practica serviciilor de probatiune s-a conturat si opinia conform ca reia ar fi posibil ca instanta sa stabileasca prin hotarre frecvent a ntlnirilor doar pentru lit. a) a art. 86 alin. (1) C.p. si ca pentru celelalte masuri, respectiv obligatii, ar putea fi stabilita o alta frecventa a ntrevederilor. Consideram ca acest punct de vedere nu este justificat, 3 C.p. se ntelege destul de limpede ntruct din felul n care este formulat ntregul art. 86 103
3

ca datele fixate pentru prezentarea la Serviciul de probatiune vizeaza ntreaga supraveghere, fara posibilitatea de a compartimenta acest proces n functie de masurile, respectiv obligat iile individuale aplicate. Pe de alta parte, daca beneficiarul va solicita asistenta si consiliere si va fi introdus ntr-un program, atunci se vor putea stabili termene diferite de frecventare a programului respectiv, n functie de particularitatile acestuia. ntr-o astfel de situat ie, participarea la program se va face cu consimtamntul beneficiarului, ceea ce nu aduce n nici un fel atingere principiului legalitat ii. Aspecte practice privind supravegherea unei persoane care a comis mai multe fapte penale pentru care a fost condamnata succesiv cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere n practica serviciilor de probatiune au fost ntlnite situatii n care, ulterior condamna rii unei persoane la suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere si ulterior luarii cazului n evident a Serviciului de probat iune, instant a pronunta o noua hotarre pentru o infract iune concurenta cu cea pentru care a fost trimisa persoana n supraveghere, prin care o desfiinteaza pe precedenta, si condamna persoana cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de ncercare (de 5 ani, spre exemplu). n aceste s ituatii s-a pus problema cum va proceda Serviciul de probatiune n ceea ce priveste ntocmirea documentatiei specifice procesului de supraveghere. Plecnd de la ipoteza expusa mai sus, este de mentionat n primul rnd faptul ca termenul de ncercare (de 5 ani, n exemplul nostru) curge ncepnd cu data de la care prima hotarre de condamnare a ramas definitiva (cea desfiintata) n conformitate cu art. 86 5 alin. (2). C.p. Acest aspect este foarte important n primul rnd pentru calcularea corecta a termenului de ncercare si, n al doilea rnd, pentru ca de aici rezulta ca legiuitorul a nteles sa confere continuitate acestui mod de executare a pedepsei. Asadar, n conformitate cu aceasta interpretare, ar trebui privite si dispozitiile speciale ce reglementeaza modalitatea de supraveghere a Serviciului de probatiune. Avnd n vedere aceste aspecte, rezulta ca: dosarul initial de supraveghere nu trebuie nchis si nu trebuie ntocmit un raport final de supraveghere (pentru ca, de fapt, supravegherea continua); nu se nchide registrul de evidenta; se pastreaza acelasi dosar la care se ada uga elementele noi: noua hotarre si planul de intervent ie actualizat n functie de prevederile noii hotarri; revine Serviciului de probatiune posibilitatea de a stabili orarul ntrevederilor, sa-l modifice sau sa-l pastreze pe cel vechi, dupa necesitatile cazului, numai daca frecventa ntrevederilor nu a fost stabilita de instanta prin ultima hotarre; urmatoarea ntrevedere este indicat a se stabili n termenul aferent primei ntrevederi, deoarece modificarile survenite n hotarre si n planul de supraveghere trebuie sa i fie aduse la cunostinta persoanei condamnate ct mai repede posibil.

Precizari referitoare la realizarea unor evaluari a victimelor anumitor infractiuni de ca tre serviciile de probatiune n practica serviciilor de probatiune au fost ntlnite situatii cnd instant ele au naintat solicitari referitoare la evaluarea de catre Serviciul de probatiune a impactului pe 104

care depunerea marturiei n fata instantei l poate avea asupra unei victime minore n cazul uneia dintre infractiunile prevazute de art. 8 din Legea nr. 211/2004 privind unele ma suri pentru asigurarea protectiei victimelor infractiunilor. Suntem de parere ca acestor solicitari nu li se poate da curs din mai multe motive, dupa cum urmeaza: 1. Serviciul de probat iune nu poate desfasura dect activitatile date prin lege n competenta sa. Desi Serviciul de probatiune are unele atributii cu privire la victime, conform prevederilor Legii nr. 211/2004 privind unele masuri pentru asigurarea protect iei victimelor infractiunilor, nu poate realiza o evaluare a acestora, indiferent ca sunt minore sau majore, pentru a determina impactul pe care l poate avea asupra acestora marturia n fata instantei, ntruct legea nu prevede o astfel de activitate n sarcina Serviciului de probat iune. Capitolul III din Legea nr. 211/2004, Consilierea psihologica a victimelor unor infractiuni si alte forme de asistenta a victimelor infractiunilor mentioneaza ca atribut iile serviciilor de probatiune n lucrul cu victimele se rezuma la activitatea de consiliere psihologica si alte forme de asistenta, n masura n care victima solicita acest lucru. n plus, toate informatiile obtinute de consilierul de probatiune n cursul consilierii psihologice/asistentei cu privire la starea victimei au caracter confidential. Precizam, de asemenea, ca un consilier de probatiune nu este abilitat sa realizeze evaluari psihologice. 2. ntruct victima era minora n exemplul nostru, apreciem ca n asemenea cazuri instanta se poate adresa cu o solicitare Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului n vederea realiza rii evalua rii.

105

Principalele teorii etiologice ale deviant ei si crimei


Dan Banciu

Introducere De-a lungul timpului au fost formulate o serie de teorii si puncte de vedere privitoare la etiologia delincventei si personalitatea criminalului. Acestea au ncercat sa identifice si sa selecteze anumite cauze, factori si circumstante care, genernd si favoriznd comiterea delictului, se afla ntr-o legatura, mai mult sau mai put in strnsa, cu modul de viata, personalitatea si situatiile care au produs "ocazia" delictuala. Fiind extrem de diverse si numeroase, aceste orientari si teorii au fost clasificate si considerate ca adevarate "scoli" (cum sunt, de pilda, scolile clasice, cartografice, ecologice, tipologice, psihologice, sociologice etc.). Ceea ce este semnificativ n privinta acestor orienta ri teoretice este evolutia progresiva , ncepnd cu ncercarile deterministe de a explica motivatiile actelor criminale (ce anume l determina pe individ sa comita acte antisociale), continund cu cele privind explicarea modului n care o conduita ajunge sa fie considerata criminala (de ce un anumit tip de comportament ajunge sa fie considerat ca fiind criminal) si terminnd cu cele privind explicarea constructiei sociale a comportamentului delincvent de catre factorii de control social specializat. Analizata dintr-o asemenea perspectiva, circumscrisa viziunii sociologice, literatura de specialitate cu privire la fenomenul de criminalitate este constituita din numeroase teze, teorii, opinii sau puncte de vedere, toate gravitnd n jurul a trei ntrebari fundamentale: ce anume i determina pe indivizi sa comita acte criminale?; cum pot fi prevenite asemenea acte?; ce criterii trebuie utilizate pentru a putea califica o conduita drept criminala?

Teoria criminalului "nnascut" Preocupati de evidentierea rolului important ce revine personalitatii individului n declansarea actului criminal, o serie de cercetatori (n special psihologi, medici, psihiatri) au acordat o atent ie deosebita factorilor cu caracter biologic, fiziologic si ereditar n geneza crimei si infractiunii. Promotorul acestei orientari a fost italianul C. Lombroso care, pornind de la ideea "regresiunii atavice" a infractorului, formuleaza celebra teorie a criminalului "nnascut". Conform acestei teorii, personalitatea delincventului reprezinta o personalitate distincta si speciala (denumita "personalitate criminala"), ea datorndu-se anumitor structuri anatomofiziologice si biologice, transmise ereditar, si care determina predispozitia spre crima si violenta a anumitor indivizi. Ca atare, criminalul este o fiinta biologica ce difera sensibil de fiinta "normala", datorita posedarii anumitor trasaturi si "stigmate" anatomofiziologice dobndite pe cale ereditara. Efectund o serie de 106

observatii si investigatii clinice asupra unor loturi de criminali, Lombroso a scos n evidenta existenta la acestia a anumitor "stigmate", anomalii si deficiente de natura anatomica si fiziologica 1 , cum ar fi, de pilda, asimetria craniana, maxilare proeminente, frunte si barbie pronunt ate, conformatie spec ifica a degetelor, sensibilitate scazuta la durere etc., toate fiind vizibile pe corpul si faciesul delincventului. Un individ care poseda cinci-sase asemenea trasaturi specifice reprezinta, dupa Lombroso, tipul c riminal "perfect", cel care are ntre trei si cinci stigmate este tipul "imperfect", iar cel care poseda mai putin de trei dintre aceste caracteristici nu este obligatoriu un tip criminal. Aceste stigmate si anomalii nu sunt, prin ele nsele, generatoare de criminalitate, dar favorizeaza "trecerea" la nfaptuirea actului criminal, permitnd identificarea temperamentelor umane predispuse spre violenta si agresivitate. n pofida contributiei aduse la studierea personalitatii delincventului, teoria "omului delincvent" ramne lipsita de suport stiintific atta vreme ct "stigmatele" criminale existente la anumit i indivizi nu pot explica actul complex si multicauzal al diferitelor delicte si crime. Referindu-se la rolul factorului ereditar, E.H. Sutherland si D. Cressey afirma ca: "nimeni nu poate sa dispuna de o asemenea ereditate care sa-l determine sa devina criminal; temperamentul flegmatic al unuia l poate tine departe de infractiune, cta vreme n alt 2 . Mai mult, teoria lui Lombroso mediu tocmai acest temperament l mpinge spre crima" a fost supusa unor critici pertinente, nca de la aparit ia ei, n special de catre reprezentantii teoriilor sociologice si psihologice (E. Durkheim, G. Tarde etc.), care au sustinut ca nu exista n realitate criminali nnascuti, ci doar anumiti indivizi care pot manifesta anumite predispozitii spre violenta si nonconformism, dar care nu sfrsesc prin a deveni adevarat i criminali. n plus, existent a unor anomalii sau stigmate anatomofiziologice nu este specifica numai criminalilor, ci si unor persoane obisnuite, dar care nu devin criminali. Teoria lui Lombroso este valabila numai part ial, n sensul ca existent a unor stigmate sau malformat ii fizice vizibile la anumiti indivizi poate genera aparitia unor complexe de inferioritate n psihicul acestora, motiv pentru care ei vor ncerca sa si le "amelioreze" n contactul cu ceilalt i, complexe care vor fi, ulterior, explicate de E. Goffman n lucrarea Stigmate (1963). Cu toate limitele concluziilor sale, teoria pe care a elaborat-o Lombroso poate fi considerata pna la un punct stiintifica, ntruct ea a ncercat sa nlocuiasca determinismul absolut al legilor cu cel stiint ific al faptelor, punnd astfel bazele cercetarilor biologice, morfologice si patogenice despre criminalitate. Erorile sale, printre care generalizarea unor stigmate organice ca fiind la originea tuturor delictelor si crimelor, au fost treptat corectate de cercetarile ulterioare de antropologie criminala si de genetica criminala, care au evidentiat ca nu exista indivizi "buni" sau "rai" din punct de vedere ereditar sau biologic, ci doar un anumit "prag" de rezistenta psihica interioara, ce joaca rolul de "tampon" ntre frustrarea si agresivitatea ce caracterizeaza anumit i indivizi. Gradul si intensitatea acestei rezistent e interioare influent eaza sensibil comportamentul si conduita individului, act ionnd fie ca factor favorizant, fie ca o piedica n realizarea intereselor sale prin mijloace legitime sau ilegitime. De asemenea, teoria "criminalului nnascut" a permis dezvoltarea ulterioara a conceptiilor biotipologice n studiul criminalitatii care, dincolo de accentul prea mare pus pe factorii de natura

Cesare Lombroso, L'uomo delinquente in rapporto all antropologia giurisprudenza ed alle discipline carcerarie , Torino (Ed. Romna, Omul delincvent , Editura Maiastra, 1992). 2 Edwin H. Sutherland, Donald R. Cressey, Principes des criminologie (version franaise tablie sur le texte de la sixime dition de Principles of Criminology ), Paris, Edit. Cujas, 1966.

107

individuala, au contribuit la elaborarea si experimentarea unui set diversificat de metode si tehnici de criminologie clinica. Teoria "dezorganizarii sociale" Interesul tot mai larg catre cunoasterea si prevenirea criminalitat ii, complementar cu necesitatea identificarii si diminuarii tendintelor de dezorganizare comunitara si sociala manifestate la nceputul secolului al XX-lea, a determinat extinderea ariei de investigatie a evolut iei diferitelor forme de delicte si crime la nivelul unor zone geografice si urbane n care s-a observat o anumita crestere si agravare a manifestarilor antisociale contra persoanelor, bunurilor sau comise organizat, cu violenta si agresivitate. Cercetatorii si specialistii ncep sa-si concentreze atentia spre analiza efectelor sociale, economice si culturale generate de procesele industrializarii, urbanizarii si cresterii demografice asupra modelelor de comportament ale diferitelor grupuri de indivizi. Ei au evident iat faptul ca aceste procese dincolo de consecintele lor benefice asupra conditiilor de viata ale indivizilor au determinat "bulversarea" unor modele etice, normative si culturale specifice unei societati "traditionale", ntemeiata pe presupusul consens si conformitatea membrilor ei. Promotorii acestei orientari au fost reprezentantii scolii sociologice de la Chicago care au ncercat sa demonstreze influent ele dimensiunii si amplasamentului unei metropole, ca si cele ale dezorganizarii sociale, economice si urbane asupra fenomenului criminalitatii. Efectund numeroase masuratori statistice, dar si ample anchete, interviuri si studii de caz, ei au ajuns la concluzia ca metropola nu reprezinta un sistem social unitar, ci este alca tuita dintr-o serie de arii, zone si subculturi specifice, fiecare avndu-si propriul sau model de posibilitat i si limite. Dezvoltarea ariilor suburbane, ca si extinderea influentei urbane asupra unor zone interioare mai largi, este nsot ita de o concentrare masiva de functii si afaceri n sectorul central. Diferentierea interna a metropolei nu impieteaza asupra mobilitat ii indivizilor, dar mareste distant ele sociale dintre grupuri si subculturi, determinnd slabirea controlului social exercitat de comunitate si vecinatate si perturbarea ordinii sociale tradit ionale, prin varietatea normelor de conduita, eterogenitatea si discriminarile exercitate n cadrul orasului. Sub actiunea efectelor combinate ale diferentierii si mobilitatii, mult i locuitori ai metropolei tind sa devina, mai mult sau mai putin, "desocializati", nvatnd sa traiasca fara aprobarea, recunoasterea sau reactia celorlalti. Persoanele "desocializate" se ntlnesc, adesea, unele cu altele, n anumite zone si sectoare n care exista case de nchiriat, hoteluri ndoielnice, strazi laturalnice, case-rulota etc., zone n care se constata si o cota ridicata de malnutritie, saracie, sana tate precara, sinucideri si boli psihice. Tot aici se concentreaza si persoanele cu comportamente imorale si ilegitime (alc oolism, consum de droguri, prostitutie, homosexualitate, jocuri de noroc etc.). n toate aceste concentra ri urbane, criminalitatea creste ncepnd cu centrul comercial si de afaceri si descreste n cadrul zonelor periferice, putndu-se astfel identifica si cartografia o serie de zone ecologice concentrice cu potent ial diferit de delincventa. n acelasi timp, fiecare forma de comportament delincvent se concentreaza n anumite zone si subzone specifice (cazul consumatorilor de droguri, prostituatelor, homosexualilor), asociindu-se cu forme de saracie si somaj. Izolarea ecologica determina si o "izolare culturala ", conducnd si la aparitia unor "subculturi" delincvente care reprezinta moduri de "supravietuire" si
3

ntre reprezentantii Scolii sociologice de la Chicago mentionam pe: Robert E. Park, Human Communities. The City and Human Ecology (1920); Frideric M. Trasher, The Gang (1928); Luis Wirth, The Gheto (1928); Cliford H. Shaw, Delinquency Areas (1929), Ruth S. Cavan, Suicide (1928); Walter C. Reckless, Vice in Chicago (1933) Warren H. Dunham, Mental Disordes in Urban Areas (1939) s i altii.

108

"adaptare" a indivizilor defavorizati si marginalizati n raport cu o societate ostila. Aceste "subculturi" grupeaza acei indivizi care au o alta imagine cu privire la scara de valori, interesele ocrotite si comportamentele acceptate, fapt pentru care recurg, n mod frecvent, la mijloace ilicite si indezirabile pentru atingerea scopurilor, devenind astfel surse potent iale de devianta si criminalitate. "Subculturile" delincvente apar, deci, ca o reactie de protest a unor grupuri fata de normele si valorile grupului dominant, precum si din dorinta de nlaturare a barierelor si interdictiilor sociale si de anihilare a anxietatilor si frustrarilor. Considernd criminalitatea ca un efect nemijlocit al proceselor de urbanizare si crestere demografica, privite nsa ca indicatori ai dezorganizarii si schimbarii sociale, orientarea ecologica nu tine seama de intervent ia altor variabile sociale, cum ar fi, de pilda, contextul socio-cultural n care traieste individul, neputnd explica faptul ca unii indivizi, originari din aceleasi locuri de rezidenta cu infractorii, nu ncalca legea. Desi se poate accepta existent a anumitor "tendint e ecologice" de distribut ie a criminalitatii, ceea ce face ca o serie de delicte sa se concentreze n anumite zone si arii urbane, putnd avea chiar trasa turi asema natoare n privint a modului de comitere a faptului si a unei circumstante specifice, totusi variabila ecologica nu poate actiona singura, detasata de ceilalti factori de natura economica, sociala, familiala, culturala etc. n plus, se ignora faptul ca nu att dezorganizarea sociala n sine genereaza delincventa, ct mai ales o organizare sociala inechitabila si injusta, bazata pe inegalitatea sanselor dintre indivizi. De asemenea, n mod paradoxal, chiar organizarea sociala poate genera crima , mai ales n cazul bandelor sau asociatiilor criminale, care cunosc un grad ridicat de "organizare" a membrilor sai, si nu de "dezorganizare". Cu toate acestea, cercetarile de ecologie a criminalitatii au evidentiat legaturile ce se pot stabili ntre cresterea, la un moment dat, a delictelor si crimelor n marile aglomerari urbane si diminuarea controlului social comunitar, destabilizarea ordinii sociale si a coeziunii grupurilor si multiplicarea fenomenelor "aculturative". De aceea, solutia prevenirii si eradica rii delincventei consta n aplicarea unor masuri de politica si de protectie sociala a grupurilor defavorizate si de asanare si "igienizare" sociala, morala si sanitara a zonelor cu potential ridicat de delincventa si criminalitate. Teoria "anomiei sociale" Confruntati cu anumite delicte si crime de mare amploare si gravitate, cercetatorii siau pus problema identificarii si explicarii cauzelor si conditiilor care genereaza existenta acestor fapte antisociale n diferite contexte social-istorice si culturale. Studiind diferite zone si arii geografice, sisteme juridice si grupuri de populatie, ei au observat recrudescenta ratei criminalitatii n anumite perioade de timp, caracterizate prin puternice transformari si mutat ii sociale, conflicte si confrunta ri sociale si prin dereglari bruste ale sistemului valoric si normativ al societatii. n aceste perioade, se constata o puternica depreciere si inefectivitate a normelor sociale de baza, o slabire sensibila a mecanismelor de control social, ca si o multiplicare a formelor de devianta si criminalitate. Aceasta stare specifica unor societati, care cunosc transformari bruste si rapide n urma unor evenimente deosebite (revolutii, cutremure, inundatii, crize economice profunde, razboaie etc.), este cunoscuta sub numele de ANOMIE, notiune utilizata, pentru prima data, n sociologie, de Emile Durkheim n celebrele sale lucrari 4 . Analiznd trecerea de la dedicate analizei diviziunii sociale a muncii si sinuciderilor

Emile Durkheim, Le suicide. tude de sociologie, Paris, Felix Alcan, 1893.

Paris, Felix Alcan, 1897;

De la division du travail social

109

societatile tradit ionale la cele moderne, el a observat ca diviziunea muncii sociale poate conduce, n anumite situatii, la o dislocare a retelelor de solidaritate sociala si la slabirea "constiintei colective" ca "forta reglatoare" a societatii. Aceste tendinte se pot amplifica n anumite perioade de crize economice, calamitati naturale, conflicte sau razboaie, cnd influenta reglatoare a societatii scade considerabil, iar controlul social asupra conduitelor individuale devine ineficient. Anomia se caracterizeaza prin absenta unor reglementari sociale si normative capabile sa asigure cooperarea normala ntre funct iile specializate ale unui organism social, ceea ce determina labilitatea si chiar disparitia criteriilor legitime de apreciere si sanct ionare a indivizilor si, implicit, sporirea incertitudinilor si nelinistilor acestora de a-si realiza aspiratiile (asteptarile) prin mijloace legitime. Anomia reprezinta, deci, starea de dereglare care afecteaza un grup social supus unor transformari puternice si bruste. Ea apare n caz de dezastru economic sau, din contra, n caz de crestere rapida a bunastarii, producnd o ruptura n echilibrul ordinii sociale, astfel nct membrii grupului se gasesc dezorientat i n raport cu noile situatii cu care sunt confruntati. Desi anomia nu se identifica cu absenta totala a normelor si legii, ea este o stare de dezordine sociala, punnd anumiti indivizi ntr-o situatie inferioara celei pe care o aveau anterior. n aceasta situatie, indivizii nu se mai supun regulilor care le sunt impuse, iar, la rndul ei, societatea nu mai este capabila de a le impune si de a sanct iona pe cei care le ncalca sau se abat de la ele. n asemenea momente, "nu stim ce este just si ce este injust, care sunt revendicarile si sperant ele legitime, care sunt cele care ntrec masura; putem pretinde orice". Reprezentnd o situatie specifica, cnd normele de baza si suspenda functionalitatea, starea de anomie provoaca deruta si dezorganizare n rndul indivizilor si o ruptura n echilibrul ordinii sociale. Desi o anomie totala sau o lipsa totala de norme este imposibila (ceea ce ar fi echivalent cu anarhia), orice schimbare rapida n structura sociala , care disloca ret elele de solidaritate, poarta n sine o "ocazie" de anomie, dupa cum un control sau o constrngere totala a indivizilor de catre societate (stat) reprezinta, n mod paradoxal, o stare anomica echivalenta cu dereglarea sau lipsa de funct ionalitate a normelor si cu scaderea controlului asupra conduitelor individuale. Cu toate acestea, anomia nu poate fi identificata cu absent a totala a normelor sau cu starea de anarhie sociala, ci reprezinta o situat ie speciala n care lipsa de eficienta si functionalitate a normelor si a institutiilor de control social provoaca deruta si dezorientare n rndul indivizilor si o ruptura n echilibrul ordinii sociale. Ea se caracterizeaza, primordial, prin dislocarea si scaderea constiintei colective si a moralitatii, dereglare normativa si culturala, fiind o consecinta "patologica" a diviziunii muncii sociale. Pentru acest motiv, nsasi schimbarea sociala poate crea situatii de anomie, fie n ntreaga societate, fie n anumite parti ale ei si cnd dorint ele individuale nu mai pot fi reglementate de normele comune, iar indivizii sunt lasat i fara control si ndrumare normativa din partea societatii. Crizele economice, de pilda, pot avea o influenta mai puternica asupra indivizilor situati pe treptele mai ridicate ale ierarhiei sociale, dect asupra indivizilor aflat i n pozitii inferioare din punct de vedere social, determinnd o decadere si declasare a primilor datorita dereglarii vietii lor personale si a pierderii sperantei si sigurantei obisnuite avute din partea grupului de care au apartinut cndva. Tot astfel, o crestere rapida a prosperitatii sociale poate genera o schimbare rapida de pozitii "n sus" a unor indivizi, nsa, prin aceasta, sa-i lipseasca de sprijinul social pe care-l aveau initial si de capacitatea surmontarii noului lor stil de viata. Pentru acest motiv, sustine Durkheim, orice schimbare rapida n structura sociala, care disloca ret elele de solidaritate stabilite si unde stilurile de viata erau bine precizate, poarta n sine o ocazie de anomie. El a avertizat ca un control si o constrngere totala a indivizilor de catre societate reprezinta, paradoxal, o actiune tot 110

att de anomica ca si dereglarea sau lipsa de control asupra conduitelor individuale. Determinnd disolutia si slabirea mecanismelor de constrngere si control social, nsotite de scaderea indicatiilor normative, care devin, adesea, contradictorii ntre ele, anomia reprezinta o sursa potentiala de devianta si criminalitate n multe societati aflate n schimbare si transformare, cum este si cazul societatii romnesti aflate ntr-o prelungita perioada de tranzit ie dupa 1989. Notiunea de anomie va cunoaste o dezvoltare conceptuala si chiar practica n 5 , a ncercat formularea unei viziunea lui R.K. Merton care, ntr-un articol publicat n 1938 explicat ii a criminalitatii pe baza unei interpretari originale a notiunii de anomie a lui Durkheim. El postuleaza ca neconformitatea, la fel ca si conformitatea, este ea nsas i un fenomen social, aparnd ca un raspuns "normal" al individului care actioneaza ntr-un anumit tip de organizare si de structura sociala a societatii. n acest tip de organizare, fiecare individ urmareste atingerea anumitor dorinte sau aspiratii, a unor idealuri sociale si individuale, echivalente cu ceea ce el denumeste scopuri (sau obiective) culturale. n acelasi timp, individul se foloseste de o serie de mijloace si procedee acceptate sau recunoscute de societate (denumite mijloace institutionalizate ) pentru a-si realiza scopurile propuse. Pe baza acestei distinctii, Merton clasifica "grupurile sociale dupa echilibrul care se stabileste ntre scopurile urmarite si mijloacele de a le atinge", concepnd sistemul social ca un echilibru ntre o structura culturala (scopuri culturale) si o structura sociala (mijloace legitime). El admite ideea ca niciodata nu va putea exista un echilibru ntre cele doua componente realizat din partea societatii, individul fiind "cel care poate realiza acest echilibru n activitatea pe care o desfasoara si dupa exigent ele specifice 6 . n cazul n care intervine o neconcordanta ntre scopuri si contextului n care traieste" mijloace, poate aparea o stare de dezorientare morala sau de demoralizare , resimt ita la nivelul indivizilor, stare definita de catre Merton ca anomie , si care determina indivizii sa ncerce sa elaboreze anumite alternative de rezolvare a situat iei lor personale. Pe aceasta baza, Merton construieste cinci moduri de adaptare a individului la contextul si activitat ile la care el ia parte, moduri care sunt "valabile numai pentru activitat ile n care un individ se implica si n cursul carora el poate adopta una sau alta 7 dintre manierele mai mult sau mai put in apropiate" : a) conformitatea este modul cel mai frecvent ntlnit n societate, fiind specific majoritatii indivizilor, care prefera sa se subordoneze neconditionat normelor si legilor existente, chiar daca idealurile, aspiratiile si scopurile lor sociale si individuale nu sunt atinse niciodata. Desi conformitatea nu este un mod de adaptare deviant, cercetarile criminologice au evidentiat ca cel putin n cazul tipului criminal ocazional sau al celui pasional avem de-a face cu indivizi conformisti, socializati si aparent morali, dar care n fata unor ocazii criminogene comit diverse crime si delicte. Situatia lor ridica n fata cercetatorilor ntrebarea: Daca ocazia l face criminal pe un individ conformist sau daca ocazia l releva ca fiind criminal?; b) inovatia , n care individul accepta si valorizeaza scopurile culturale, nsa pentru realizarea acestora utilizeaza o serie de mijloace care, de cele mai multe ori, sunt imorale, ilicite sau ilegale, dar pline de succes si eficienta pentru inovator (este cazul unor escroci, nselatori, falsi vindecatori, prezicatori, prostituate etc.);

5 6 7

Robert K. Merton, Social Structure and Anomie Albert Ogien, op. cit. , p. 104. Ibidem , p. 105.

, n "American Sociological Review", 3, 1938, p. 675-682.

111

c) ritualismul , mod de adaptare n care indivizii ignora sau chiar resping scopurile culturale, concentrndu-se excesiv asupra mijloacelor legitime, care devin pentru ei un fetis si din care fac un ritual n activitatea lor, blocnd, de fapt, fluenta actiunilor sociale. De regula, ei sunt indivizi cu un nivel scazut de aspiratii si idealuri, tematori de a nu gresi sau de a nu avea esecuri, motiv pentru care se simt protejati daca adopta procedee ritualiste, de rutina (cazul unor birocrati, administratori, functionari etc.); d) evaziunea sau retragerea reprezinta un mod de adaptare deviant, dar destul de rar ntlnit n societate, fiind specific indivizilor care resping att scopurile culturale, ct si mijloacele institut ionalizate. Este cel adoptat de catre acei indivizi despre care Merton spune ca "sunt n societate, fara sa fie totusi", adica "bolnavi mentali, lunatici, paria, ratacitori, vagabonzi, cersetori, bet ivi cronici, drogat i; ei au abandonat scopurile precise 8 si nu mai actioneaza conform normelor" . e) razvratirea sau revolta ("rebeliunea"), caracterizata prin respingerea totala a scopurilor culturale si mijloacelor institutionalizate si substituirea lor cu altele noi. Este un mod de adaptare specific indivizilor care ncearca sa modifice sau sa nlocuiasca structura sociala si sa schimbe ordinea sociala existenta (cazul unor disidenti politici, revolutionari, lideri politici sau religiosi), actiunile si transgresarile lor de la normele sistemului n care traiesc putnd fi considerate ca fiind forme de "devianta pozitiva". Desi are meritul ca postuleaza faptul ca devianta si crima pot apa rea datorita "clivajului" sau rupturii ntre scopuri si mijloace si ca un individ poate trece de la un mod de adaptare la altul, teoria lui Merton a fost supusa la numeroase critici, care evidentiaza gradul mai mare de generalitate al explicatiei sale. Dintre aceste critici, A. Cohen le rezuma pe cele mai importante: "aparit ia deviantei nu este perceputa n fluxul interact iunii; variabilitatea reactiilor fata de devianta nu este luata n seama; raportul 9 . Ulterior, pornind de la paradigma lui Merton, dintre devianta si identitate este neglijat" o serie de teoreticieni (Robert Dubin, Richard A. Cloward, John G. Gagnon etc.) au elaborat noi interpreta ri asupra anomiei, care au ncercat sa dovedeasca ca devianta nu are numai efecte nocive si disfunct ionale, ci si efec te constructive si chiar benefice pentru societate 1 0 . Teoria "asocierilor diferentiale" Observnd ca studierea datelor statisticilor judiciare, ca si compararea ratelor criminalitat ii n diferite arii si zone geografice si ecologice nu ofera suficiente elemente de explicatie multicauzala, sociologii si criminologii si-au ndreptat tot mai mult atentia spre investigarea condit iilor sociale si culturale ale fenomenului de delincventa. n consecinta, ncep sa fie studiate alte variabile socio-culturale legate de procesele de imigratie, subdezvoltare si "subcultura", grupuri defavorizate si marginalizate etc. Continuator al orientarilor scolii de la Chicago si preocupat de studierea procesului de institutionalizare a delincvent ei n diferite zone urbane, E.A. Sutherland considera ca orice comportament criminal nu poate fi nteles si explicat doar n funct ie de caracteristicile biofiziologice sau psihice ale individului, ci n functie de procesul de comunicare din interiorul grupurilor sociale, unde individul "absoarbe" cultura mediului nconjurator si se conformeaza interpretarilor care i sunt date de regulile si normele

8 9

R.K. Merton, Social Theory and Social Structure , New York, Free Press, 1968, p. 165. Albert K. Cohen, The Sociology of the Deviant Act: Anomie Theory and Beyond , n "American Sociological Review", 30(1), 1965 (cf. Albert Ogien, op. cit. , p. 107). 10 Vezi n acest sens: Sorin M. Radulescu, Sociologia deviantei , Bucuresti, Editura Victor, 1998, pp. 57-62.

112

11 . Din acest motiv, el respinge teoria "criminalului nnascut", sociale si legale considernd ca nu poate fi dobndita, pe cale ereditara, o anumita predispozitie spre delincventa sau criminalitate. Comportamentul criminal nu se datoreaza nici "imitatiei" carierei de delincvent - asa cum sustine G. Tarde - si nici "specializarii" constante, dar inconstiente, a individului ntr-o anumita "ramura" infractionala. Delincventa nu poate fi explicata nici prin metoda "aculturala" sau a "cauzalitat ii multiple" sustinuta de W.F. Ogburn si W.C. Reckless conform careia indivizii sunt mai mult sau mai putin susceptibili de a fi identificati si denunt ati politiei n cazul violarii legii penale n functie de pozitia si rolul lor n societate, acestea fiind determinate, la rndul lor, de vrsta, sexul, 12 . rasa, clasa, rezidenta si profesia individului

E.A. Sutherland considera ca orice comportament criminal poale fi explicat stiint ific n funct ie de: a) elemente care intra n joc n momentul comiterii delictului, ceea ce reprezinta o explicat ie "situat ionala" sau "dinamica"; b) elemente care au influentat anterior situatia si viata delincventului, ceea ce constituie o explicatie "istorica" sau "genetica''. n consecinta, comportamentul criminal nu este nici dobndit, nici imitat, ci "nvatat" social n contactul dintre indivizi si grupuri, printr-un proces de intercomunicatie, reprezentat de gesturi, cuvinte, exprimari, manifestari, ndemnuri, si mai putin prin intermediul mijloacelor de comunicare n masa. Teoria lui Sutherland include noua postulate, dintre care mai semnificative sunt cele care se refera la: a) nvat area tehnicilor de comitere a delictelor; b) orientarea mobilurilor, tendintelor impulsive si atitudinilor agresive; c) aceasta orientare se face n functie de interpretarea favorabila sau, dimpotriva, defavorabila a dispozitiilor legale; exista, deci, unele grupuri sociale n care indivizii interpreteaza, n mod invariabil, dispozit iile legale ca reguli ce trebuie observate si respectate, n timp ce altele nclina spre violarea acestor drepturi. Aceasta interpretare diferita si diferentiata a normelor este specifica societat ii americane unde, datorita proc eselor de imigratie si aculturatie, se produc frecvente conflicte culturale (sau de "coduri culturale") ntre grupuri si indivizi; d) n consecinta, un individ devine delincvent atunci cnd "interpretarile" defavorabile respectarii legii devin preponderente fata de cele favorabile, ceea ce reprezinta principiul "asocierii (sau "asociatiilor") diferentiale", observabil att n cazul "asociatiilor" criminale, ct si a celor noncriminale (sau anticriminale). n consecinta, indivizii devin criminali ntruct ei vin preponderent n contact si comunicare cu modelele criminale, necunoscnd sau ignornd pe cele anticriminale; e) comportamentul criminal nu se dobndeste printr-un simplu proces de "imitatie", ci individul este atras si, de multe ori, canalizat de anumite grupuri spre "nvatarea" si experimentarea tehnicilor si mijloacelor antisociale.

11 12

Edwin A. Sutherland, Donald Cressey, Principes de criminologie, op. cit. William F. Ogburn, Factors in the Variation of Crimes among Cities of Criminal Behaviour (1943).

(1930); Walter C. Reckless,

The Etiology

113

Considernd "socializarea negativa " ca un factor important n geneza criminalitatii, Sutherland ignora nsa alte variabile, cum ar fi, de pilda, mobilurile, aspirat iile si scopurile individului. De altfel, el recunoaste faptul ca, desi comportamentul criminal este expresia unui ansamblu de nevoi si valori, el nu poate fi explicat numai prin acestea, ntruct si comportamentul noncriminal poate fi explicat prin aceleasi nevoi si valori. El nu explica nici modalitatile prin care un individ constientizeaza faptul ca o conduita considerata "buna" sau "corecta" ntr-un anumit grup social este definita ca "rea" sau "incorecta" de catre un altul, situatie n care individul va asimila, n mod invariabil, prin "asociere diferent iala" numai interpretarile care eludeaza sau violeaza legea sau care i sunt mai "favorabile" pentru atingerea scopurilor sale. Pentru Sutherland, prevenirea "carierei" criminale consta n evitarea, pe ct posibil, de catre individ, a contactului cu "modelele" criminale si confruntarea acestuia cu modelele neutre sau anticriminale. Cu toate acestea, unele dintre ipotezele avansate de Sutherland au fost validate, partial, de cercetari ulterioare facute asupra unor indivizi delincventi sau grupuri marginale. Ele au evidentiat faptul ca fiecare dintre aceste grupuri, datorita "organizarii diferentiale" a societatii, si are o imagine bine stabilita cu privire la scara de valori, la interesele, scopurile si mijloacele acceptate. Din acest punct de vedere, teoria "conflictelor culturale", elaborata de Th. Sellin, distinge ntre "norma legala" si "norma grupului", fa cnd din "conflictele culturale" baza si sursa principala a comportamentelor delincvente 1 3 . Aceste conflicte sunt specifice n cazul modificarilor intervenite n structura puterii normative, care influenteaza transformarile dreptului. Mai mult, aceste conflicte sunt produse naturale ale diferent ierii sociale, care determina aparitia unor grupuri sociale extrem de variate, fiecare dintre ele avnd propriile sale valori si norme si nerecunoscnd pe cele apartinnd altor grupuri: "Exista conflicte ntre norme subliniaza Sellin - ntruct exista reguli de conduita mai mult sau mai put in divergente care guverneaza situatia particulara n care se ga seste un individ; astfel, normele de conduita ale grupului din care face parte i ofera o solut ie la situatia sa particulara, n 14 timp ce normele altui grup i sugereaza un raspuns opus" . Conflictul cultural generat de aceasta situat ie se reflecta pe plan psihologic prin acceptarea, de catre individ, a unor valori si norme duale sau contradictorii, concretizate, de cele mai multe ori, n ncercarea de a-si realiza interesele si scopurile prin mijloace ilegitime. Teoria "subculturilor delincvente" Prelund ideea "socializarii negative" ca factor generator de delincventa, A. Cohen s-a preocupat de mecanismele institutionalizate ale delincventei n anumite grupuri si culturi marginale, aparute ca o react ie de protest fata de normele si valorile grupului dominant n societate. Reprezentnd o subdiviziune a modelelor culturale, aceste "subculturi" delincvente grupeaza acei indivizi care au sentimentul ca le sunt blocate sau 15 obstructionate caile si mijloacele de acces spre bunurile si valorile sociale . Adoptnd si aplicnd un set de norme si reguli de conduita obligatorii pentru membrii sai, diferite de cele ale societat ii globale, aceste "subculturi delincvente" impun desfasurarea unor activitat i ilegale. Mecanismul principal prin care act ioneaza aceste subculturi este acela de "socializare n grup", prin transmiterea, nvat area si experimentarea unor procedee si tehnici delincvente, ceea ce poate fi observat n cadrul bandelor sau "subculturilor" formate din adolescent i si tineri. Aceste "subculturi" si creeaza propriile lor sisteme de

13 14 15

Thorsten Sellin, Culture Conflict and Crime, New York, Social Science Research Council, 1938. Ibidem , pp. 29-30. Albert K. Cohen, Delinquent Boys. New York, The Free Press, 1955.

114

definire a statutelor sociale, alegndu-si anumiti "lideri", care promoveaza sau organizeaza diverse activitati delincvente si criminale. "Subculturile delincvente", arata Cohen, s-au nascut ca o react ie de protest fata de normele si valorile societatii si din dorinta anihilarii frustrarilor de status marginal si a anxietatilor. ntruct indivizii ce fac parte din asemenea "subculturi" au convingerea ca le sunt blocate sau obstructionate caile si mijloacele legale de acces spre bunurile si valorile sociale, recurg, de cele mai multe ori, la mijloace indezirabile si ilicite, devenind, astfel, surse potentiale de devianta si infractionalitate. Analiznd "subculturile delincvente", constituirea si evolutia lor, Cohen identifica o serie de trasaturi specifice ce caracterizeaza aceste grupuri, si anume: a) nonutilitarismul , n s ensul ca , de multe ori, membrii acestor "subculturi" desfasoara activitat i delictuoase nu neaparat din dorinta de procurare a unor bunuri si valori care le lipsesc, ci mai degraba ca un "mod de exprimare a solidaritat ii"1 6 . De pilda, furtul de obiecte si bunuri reprezinta "un mod de dobndire a ndemnarii necesare de a comite astfel de fapte, nainte ca delincventul potential sa fie acceptat de catre grupul la care aspira sa fie primit"; n consecinta, pentru viitorul delincvent nu sunt importante bunurile pe care le fura, ci dobndirea "ndeletnicirii", a "mestesugului" si a "tehnicilor" de furt. n felul acesta, furtul devine "un alt mod al satisfacerii nevoii de status", un fel de "socializare anticipativa" a viitorului delincvent, dupa cum arata R.A. Cloword si L.E. Ohlin atunci cnd analizeaza "subcultura criminala";

b) malitiozitatea ("rautatea", n sensul ca daca furtul n sine nu este motivat de ratiuni utilitare, el este o forma de "rautate" aparenta, o "sfidare" a celorlalti, membrii acestor "subculturi delincvente" savrsind, frecvent, acte de vandalism, distrugere de bunuri si obiecte etc. numai din dorinta de a fi "rautaciosi" cu semenii lor; c) negativismul , care n esenta se refera nu numai la existent a n cadrul grupului a unui set de norme si reguli aflate n conflict cu cele promovate de comunitatea sociala, ct mai ales la constituirea unei forme de "polarizare" si "induct ie" negativa printre membrii grupului delincvent;

d) versatilitatea , permanenta schimbare si orientare a grupului delincvent catre ct mai multe si diverse tipuri de activitat i criminale, fara ca membrii grupului sa se "cantoneze" exclusiv asupra unui anumit tip de delict; e) autonomia , care are n vedere solidaritatea interna a membrilor grupului si intoleranta manifesta fata de alte grupuri cu care vin n contact direct.

Pentru alti autori, criminalitatea, n general, cea juvenila, n special, si are sorgintea n existenta si funct ionarea acestor "subculturi" care se transforma n adevarate bande organizate si structurate. Banda reprezinta - arata R.M. Trasher - o forma de organizare negativa a tinerilor, datorita esecului unor institutii sociale, coruptiei si saraciei, somajului si mizeriei sociale ce afecteaza anumite categorii defavorizate de tineri. Reunind tineri care se confrunta cu probleme sociale asemanatoare, stabilind un adevarat "cod" de ndatoriri si drepturi, aceste grupuri realizeaza o "inductie negativa " asupra comportamentului tinerilor defavorizat i sau frustrati, mpingndu-i spre comiterea

16

Ibidem , pp. 21-32.

115

unor act iuni delincvente deosebit de grave (omor, viol, trafic de droguri, prostitut ie, proxenetism etc.). 17 Fenomenul de "induct ie sociala negativa" sau de "socializare negativa " este proliferat chiar n cazul unor grupuri de minori sau adolescent i, care "nvata" nca de la o vrsta timpurie tehnicile ilicite. Facnd parte din asa-numitele grupuri sau "societati de la coltul stra zii" ("corner street society"), arata W.F. Whyte, multi copii ncep sa adopte si sa exteriorizeze comportamente teribiliste, de bravada, impulsive sau violente prin "imitare" si "nvatare" de la ceilalti cu care vin n contact si cu care si petrec cea mai 18 mare parte a timpului liber. De multe ori, aceste grupuri "de la coltul strazii", a caror organizare este initial nestructurata si nepericuloasa, adopta ulterior norme de conduita ilegitime, devenind treptat adevarate surse potentiale de devianta si criminalitate juvenila, prin "inducerea" unor tehnici de reusita infractionale printre membrii sai. Teorii ale "reactiei sociale" fata de crima s i criminalitate Considernd ca modalitatea cea mai potrivita de analiza a fenomenului criminalitat ii este aceea de a investiga interactiunea indivizilor ntr-un anumit context socio-cultural si normativ, o serie de specialisti si cercetatori au utilizat o tehnica de evaluare si explicare a faptelor antisociale comise de diversi indivizi din punct de vedere al perceptiei delictului de catre cei care l-au savrsit. Aceasta orientare, denumita si etnometodologie, ncearca sa explice act iunile obisnuite ale indivizilor prin descifrarea diferitelor coduri comportamentale si a semnificatiilor atribuite anumitor evenimente cotidiene. Unul dintre reprezentantii orientarii etnometodologiei, H. Garfinkel, opereaza o distinctie ntre "paradigmele normative", unde semnificatiile sunt considerate ca date si precise, si "paradigmele interpretative", unde se presupune ca semnificatiile sunt nesigure sau oricum diferite fata de cum apar. El si-a concentrat atent ia asupra cercetarii a ceea ce se petrece ntre indivizi, fara nici o legatura cu ceea ce se afirma despre caracterul si antecedentele lor, ncercnd sa raspunda la ntrebarea: "cum sa stiu daca ceea ce percep este chiar realitatea?". Plecnd de aici, Garfinkel, ca si ceilalti reprezentanti ai etnometodologiei, considera ca si delincventul are un punct de vedere si o experienta care trebuie luate n considerare daca scopul urmarit prin sanct iunea penala este reabilitarea, si nu descurajarea individului vinovat. Trebuie sa fie constienti de faptul - arata Garfinkel - ca atunci cnd societatea sanctioneaza cu nchisoarea pe un anumit individ, ea "nchide" de fapt ntreaga personalitate a acestuia, desi act iunea sa antisociala este legata de un singur aspect al personalitatii lui si de un singur moment nefericit din viata lui. De aceea, sanctiunea nchisorii reprezinta, de fapt, reducerea tuturor rolurilor individului (de parinte, sot, cetatean, vecin etc.) la acela de delincvent sau det inut, ceea ce duce la izolarea, demoralizarea si stigmatizarea acestuia. El insis ta asupra importantei "audierii" punctului de vedere al delincventului si a ntelegerii sensului a ceea ce acesta a savrsit din modul n care nsusi delincventul 19 si percepe si si defineste propria fapta. Printre teoreticienii care s-au ocupat de studierea "reactiei sociale" fata de 2 0 , Howard S. Becker 2 1 , Kai T. Erikson criminalitate se numara Edwin Lemert
22

, Frank

17 18

Frederic M. Trasher, The Gang, Chicago, University of Chicago Press, 1927. F.W. Whyte. Street Corner Society, Chicago, University of Chicago Press, 1943. 19 H. Garfinkel, Studies in Etnometodology, Prentice Hall, Englewood Cliffs, 1967. 20 Edwin Lemert, Human Deviance, Social Problems and Social Control , Prentice Hall, Englewood Cliffs, 1967. 21 Howard S. Becker, Outsiders Studies in the Sociology of Deviance (second edition), New York, The MacMillan Company, 1963.

116

Tannenbaum 2 3 etc., care considera ca delincventa nu este o caracteristica intrinseca a actului pe care l comite un individ, ct mai degraba consecinta a ceea ce cred si definesc "altii", al aplicarii unei "etichete" de catre o parte importanta a membrilor unei societati reprezentate de "agentii" de control social. De multe ori, natura si intensitatea reactiei sociale depind si de modul n care individul definit ca deviant se prezinta n fata societatii si de felul n care tipul sau de comportament ne ameninta direct si deschis normele societatii. Pentru E. Lemert, conceptul de conduita devianta "trimite la situat ii n care persoanele prinse ntr-o multitudine de revendicari sau valori contradictorii nu aleg opt iuni deviante, ci solut ii ncarcate de riscuri de devianta. n acest sens, devianta este pur si simplu una dintre consecintele posibile ale actiunilor lor, dar nu este inevitabila" n consecinta, amploarea deviantei si crimei depinde, n mare masura, de funct ionarea si eficienta "agentilor" de presiune care creeaza n mod "artificial" devianta, astfel nct, n mod paradoxal, nu deviant a produce controlul social, ci, din contra, controlul social creeaza devianta. El introduce distinctii ntre devianta primara, care este echivalenta cu faptul de a ncalca o norma, si devianta secundara, echivalenta cu descoperirea si necunoasterea oficiala a acestei ncalcari de catre factorii specializat i de control social si care transforma efectiv pe individ ntr-un deviant sau delincvent. n felul acesta, n evaluarea si definirea deviantei si crimei un rol important l detin "procesele" si "tehnicile" de control social prin care se realizeaza descoperirea si identificarea deviantilor si "fixarea" lor n rolul de deviant. Plecnd de la faptul ca "grupurile sociale creeaza devianta, inventnd reguli a caror ncalcare constituie devianta si aplica aceste reguli anumitor indivizi, pe care-i desemneaza ca fiind niste outsideri (s.n.) 2 5 , H. Becker considera ca deviant a nu este o calitate a actului comis de un individ, ci mai degraba consecinta aplicarii de ca tre ceilalt i indivizi a unor reguli si sanctiuni, conduita devianta nefiind altceva dect "ceea ce ceilalt i o eticheteaza ca atare". Analiznd perspectiva deschisa de H. Becker, A. Ogien considera ca acesta a reusit sa elaboreze patru principii de aplicare ale reactiei sociale fata de devianta: 2 6 a) devianta este o calitate atribuita unui act printr-o judecata; b) orice forma de devianta este o activitate colectiva n cursul careia un individ nvata sa ndeplineasca un rol, n sensul cum sa act ioneze si cum sa se supuna obligatiilor proprii, unei "subculturi"; c) a deveni deviant este un proces similar cu angajarea ntr-o "cariera", devianta fiind un rezultat produs de o serie de factori succesivi, cum ar fi "identitatea", "statutul", "cariera" si "angajarea" individului, care face din devianta un fenomen relativ; d) criteriile care stau la baza unei judecati de devianta sunt, adesea, "inventate" sau "construite" de agent ii de control social care, n calitatea lor de "antreprenori morali" si a pozitiilor detinute, si permit sa defineasca ce anume este sau nu deviant. 2 7

24

22

Kai T. Erikson, Notes on the Sociology of Deviance , n Deviance. The Interactionist Perspective Rubington, M. Weinberg), second edition, New york, The MacMillan Company, 1963. 23 Frank Tannenbaum, Crime and the Community , Columbia University Press, 1938. 24 Edwin Lemert, op. cit ., p. 11. 25 Howard S. Becker, op. cit , p. 9. 26 Albert Ogien, op. cit. , p. 131. 27 Ibidem , p. 138.

(eds. E.

117

Incluznd doua laturi conexe, "etichetarea" si "stigmatizarea", teoriile reactiei sociale concep devianta si crima ca fiind rezultatul unor procese deviante de actiune si interactiune, de raspuns si contraraspuns care se produc la nivelul elaborarii normelor si legilor, al reactiilor interpersonale dintre indivizi si la cel al "procedurilor definitionale", n urma carora anumite persoane sunt calificate drept deviante si tratate ca atare de catre restul societatii. nsa aceste teorii sunt tributare unor viziuni subiective, ntruct omit luarea n considerare a cauzelor obiective si reale ale multor acte deviante si criminale si pun accentul exclusiv pe "efectele acestora, concretizate sub forma "constructelor" si definitiilor sau ale "reactiilor" posibile fata de asemenea acte. Att teoria "etichetarii", ct si cea a "stigmatizarii" delincventei au fost influentate de orientarea etnometodologiei. Mai recent, reprezentantii "noii criminologii" (J. Taylor, P. Walton, J. Young) 28 au ncercat sa elaboreze un model explicativ al delincventei, n cadrul caruia actul delincvent este considerat ca produsul unei stari conflictuale dintre diferiti indivizi si structurile inechitabile, politice si economice ale societatii. Explicarea actului delincvent are n vedere o serie de etape, considerate ca puncte de referinta a opozitiei individului fata de modelul de organizare sociala si normativa existent. Paradigma "noii criminologii" considera ca trebuie evaluate, n primul rnd, conditiile sau originile ndepartate ale actului delincvent, prin examinarea structurilor politice si economice ale societatii, accentul fiind pus pe relevarea inegalitatilor si inechitatilor existente n repartitia bunurilor si valorilor sociale. Urmatoarea etapa presupune identificarea si explicarea originilor sau conditiilor imediate ale actului delincvent, prin relevarea anumitor trasaturi comportamentale care determina ca, n conditiile socioculturale identice, anumiti indivizi sa comita acte infractionale, iar altii nu. Urmeaza, apoi, explicarea modalitatilor concrete care determina specializarea delincventilor n anumite domenii infractionale (furt, tlharie, viol, omor, trafic de droguri etc.). n sfrsit, trebuie explicata si evaluata reactia imediata si ndepartata a opiniei publice fata de diferite delicte si crime savrsite, de unde necesitatea respingerii definitiei legale (normative) a infractiunii si redefinirea acesteia n functie de anumite criterii sociologice, psihologice si culturale. ncercnd sa ofere o explicatie nuantata fenomenului de delincventa, "noua criminologie" reprezinta, n esenta, o ncercare de mbinare a unor transferuri de concepte si mprumuturi de teorii, de natura sociologica, economica, psihologica. Ea are nsa meritul de a fi semnalat si factorii cei mai puternici implicati n etiologia fenomenului de delincventa, indicnd, totodata, modalitatile si mijloacele de intervent ie si prevenire a acestuia.

Rationalitatea criminalului si tehnicile de neutralizare a crimei Analiznd modalitatea de producere a diverselor crime, ca si personalitatea criminalilor, cercetatorii si-au pus ntrebarea daca delincventii cunosc ordinea legitima a societatii din care fac parte si sunt constienti de gravitatea actelor pe care le comit. Pentru unii specialisti, criminalul este o fiinta antisociala, care sfideaza cadrul ordinii legitime, refuznd sa se supuna normelor si controlului social, neavnd sentimente de culpabilitate sau remuscare fata de actele comise. n schimb, alt i cercetatori, ntre care si David Matza, sust in ca nici o persoana nu se naste criminala, ci "nvata" sa devina criminala, deoarece individul se afla ntr-o stare de "deriva" (drift), "traind n mod tranzitoriu, pe tarmurile dintre conventie si crima, ra spunznd rnd pe rnd la cererea fiecareia, flirtnd cnd cu una, cnd cu cealalta, dar amnnd pentru mai trziu

28

Jan Taylor, Paul Walton, Jock Young Routledge and Kegan Paul, 1973.

, The New Criminology: For a Social Theory of Deviance,

London,

118

implicarea, evitnd decizia. Astfel, delincventul este n deriva (drift) ntre act iunea 29 . Desi oscileaza ntre cele doua extreme, criminala si act iunea conventionala " majoritatea indivizilor nu devin n mod automat criminali, mai ales daca sunt ntrunite conditiile sociale pentru a duce o viata corecta si cinstita. n schimb, dintre cei susceptibili de a comite delicte, numai o mica parte va adopta o "cariera criminala", renuntnd, n mod deliberat, la lumea conventiilor, dar pe care continua sa o respecte. n mod paradoxal, sust ine Matza, criminalul cunoaste si uneori chiar mpartaseste criteriile de moralitate si ordine ale societatii, avnd, ca si ceilalt i semeni ai sai, sentimente de onoare si respect, culpabilitate, rusine sau remuscare. De aceea, n multe cazuri, motivele invocate de rationalizare a comportamentelor pe care le are sunt, uneori, socante. Atunci cnd o persoana comite o fapta devianta de la normele si valorile sociale, desi accepta valabilitatea ordinii sociale, ncearca sa justifice si sa-si rationalizeze fapta, elabornd o serie de motive prin care ncearca sa neutralizeze aspectul imoral si ilegal al faptei comise. Aceste tehnici i permit delincventului sa neutralizeze gravitatea faptei si, temporar, sa suspende atasamentul fata de valorile si normele sociale, oferindu-i acestuia libertatea de a comite acte delincvente, pentru care are anumite "justificari". Aceste tehnici de neutralizare a criminalitatii, descrise de G. Sykes si D. Matza, se bazeaza pe cteva observat ii: delincventii si recunosc vina asupra faptelor comise, frecvent acestia i admira pe cei care sunt obedienti si respecta legile, iar acestia nu sunt indiferent i la cerint ele societatii de a se conforma valorilor si normelor sociale. Ei au identificat cinci tehnici de neutralizare care sunt folosite, cel mai adesea, de delincvent i: 3 0 I. negarea sau tagaduirea responsabilitatii , n acest caz delincventul invoca o serie de cauze externe defavorabile lui, sustinnd ca el este n realitate victima unor probleme sociale si economice (familie destramata , violenta parentala , anturaj nefast etc.); II. negarea sau taga duirea raului comis , n sensul ca delincventul considera ca reactia la fapta sa este exagerata pentru ca suferintele si pagubele provocate de el nu sunt chiar att de mari, ncercnd sa "redefineasca", ntr-o maniera personala, actele comise, minimalizndu-le gravitatea; III. negarea sau ta gaduirea victimei , delincventul ajunge la concluzia ca, n definitiv, victima si merita soarta, ntruct era o persoana discreditata sau care si disimula comportamentul imoral (negustor "necinstit", profesor "nedrept" si "incorec t" etc.); IV. acuzarea acuzatorilor , delincventul nu si regreta propriul comportament, ci ataca comportamentul celor care-l acuza, considerndu-i ipocriti (polit isti "corupti", judecatori "partinitori" etc.); V. supunerea fata de comandamente sau legislatii "superioare" , delincventul invoca anumite circumstante, coduri morale, religioase si politice care l obliga se adopte comportamente ilegale si ilicite.

29

David Matza, Delinquency and Drift ed. cit., p. 157). 30 Gresham Sykes, David Matza, Sociological Review", nr. 22(2), 1957.

, New York, John Wiley, 1964 (apud Robert Ogien, Techniques of Neutralization. A Theory of Delinquency

Sociologia deviantei , n "American

119

G. Sykes si D. Matza considera ca aceste tehnici de neutralizare nu sunt valabile doar n cazul persoanelor delincvente, ele fiind identificate n multe contexte sociale si utilizate chiar de catre indivizi noncriminali. Desi au fost efectuate diferite ncercari de verificare a "teoriei neutralizarii", rezultatele obtinute pna acum nu au fost concludente, ridicndu-se ntrebarea daca delincventii si neutralizeaza comportamentul de ncalcare a legilor nainte sau dupa comiterea actului respectiv? Daca delincvent ii folosesc tehnicile de neutralizare nainte de comiterea faptelor deviante, atunci aceasta teorie nu mai explica motivele crimei, fiind de fapt o teorie care ncearca sa explice reactiile pe care la au delincvent ii cnd sunt prinsi.

120

Criminologia n practica probat iunii


Rob Canton

Criminologia este stiinta esentiala ce studiaza n mod sistematic: -infractiunile -infractorii -victimele infract iunilor -institut iile si practicile sistemului de justit ie penala si pedepselor penale -managementul infractional si reducerea infractionalitatii Criminologia este o stiinta cu un domeniu de studiu vast si ambitios, motiv pentru care trebuie sa utilizeze descoperirile si teoriile altor stiint e sociale, inclusiv psihologia, sociologia, pedagogia, filozofia, dreptul, politologia si economia.

Identificarea unei diferente ncercnd sa nteleaga infract ionalitatea, criminologii au cautat adesea o oarecare diferenta ntre oamenii care comit si cei care nu comit infractiuni. Criminologia nseamna, n mare parte, o ncercare de a descoperi aceasta diferenta. Este bine cunoscut faptul ca renumitul criminolog italian Cesare Lombroso a sustinut ca factori biologici i deosebesc pe infractori de alt i oameni. Tot el a ma surat dimensiunile si forma craniilor det inutilor, n ncercarea de a-si demonstra teoria. Din cnd n cnd, sunt regasite si azi astfel de explicatii biologice. n prezent avem nsa o nt elegere mult mai profunda asupra geneticii dect avea Lombroso, iar o astfel de cercetare pare neconvingatoare. Este posibil sa existe diferent e genetice sau biologice care i fac pe unii oameni mai predispusi sa comita infract iuni, dar putini criminologi contemporani sustin aceasta opinie. Teoreticienii biogenetici au nregistrat doar succese marunte n identificarea factorilor care ar determina aceasta diferenta. Si mai important pentru intentiile de fata, din moment ce acesti factori nu sunt sub nici o forma influentabile de catre consilierii de probatiune (sau oricine altcineva), acest mod de a nt elege infract ionalitatea nu are nici o valoare practica pentru cei care lucreaza cu infractori. O alta posibilitate este existent a unor diferente n educat ia si experient ele din copilarie care influent eaza gndurile, sentimentele si personalitatea oamenilor. Criminologia s-a bazat pe psihologie pentru a explora acest aspect. Psihologii au opinii diferite (si adesea conflictuale) despre cum ar trebui nt eles comportamentul uman. Freudienii si behavioristii, spre exemplu, au opinii diametral opuse n aceasta privinta, totusi sunt de acord ca influentele din copilarie pot avea un impact semnificativ asupra sanselor de a deveni infractor. 121

Consilierii de probat iune lucreaza, adesea, cu infractori care au avut o copilarie agitata si nefericita , ceea ce argumenteaza cel putin n parte dificultatile lor din prezent si comportamentul lor infract ional. Pe de alta parte, este adevarat si ca mult i infractori nu par sa fi avut o copilarie marcata de evenimente negative. n acelasi timp, multi oameni care au trait experiente tulburatoare n copilarie nu devin infractori. Explicatiile psihologice au potent ialul de a fi mai utile n probat iune dect teoriile biologice. Asta mai ales daca ne gndim ca modalitat ile de a gndi si a ne comporta au fost nvatate , atunci poate se pot nvat a si dobndi noi modalitati de a gndi si a ne comporta. Acesta este principiul din spatele celor mai multe programe comportamentale pentru infractori.

Sociologia si criminologia Sociologii insista ca pentru o ntelegere mai completa a infract ionalitatii trebuie luati n considerare factorii sociali , n aceeasi masura ca si cei psihologici. Spre exemplu, psihologia ne-ar putea ajuta sa nt elegem de ce oamenii aleg sa fure, dar circumstantele sociale si economice n care au loc astfel de infractiuni sunt un aspect important pentru ntelegerea completa a infract iunii. Locul de munca, educat ia, influent a altora, detinerea unei locuint e sau lipsa unui adapost, starea de sanatate, relatiile personale toate acestea influenteaza infractionalitatea si nu pot fi ntelese doar prin studierea psihologiei individuale. Probabil ornduirea politica si soc iala a societatii influenteaza volumul si genul de infractiuni comise. Sociologul Robert Merton sust inea, spre exemplu, ca societatea americana ncurajeaza cetatenii sa tinda spre prosperitate financiara, dar n practica bunastarea promisa de visul american poate fi atinsa doar de foarte putini. Tensiunea dintre ambitia prosperitat ii si realitat ile crude ale viet ii a creat o ruptura pe care unii oameni au acoperit-o comitnd infractiuni. n orice societate nu doar n societat ile capitaliste , bogat ia si alte bunuri sociale sunt distribuite inegal. Si oportunitat ile sunt distribuite inegal, ba chiar necinstit, dupa parerea multora. Nu putem ignora faptul ca, n toate societatile pe care le cunoastem, este mult mai probabil ca infractorii si detinut ii sa provina din medii defavorizate si sa fi beneficiat de mult mai putine oportunitati dect este media acelei societat i. n cele mai multe tari, este mai probabil ca detinutii sa fie persoane fara adapost si someri si, de asemenea, este mai probabil ca ei sa fi beneficiat de o educatie limitata, sa fie saraci si sa aiba mai multe probleme fizice si psihice dect media. Toti oamenii pot alege, dar unii beneficiaza de mult mai put ine alternative dect ceilalt i. Aceste informatii nu sunt ntotdeauna usor de aplicat n practica probatiunii, dar este important ca angajatii din probatiune sa fie constienti de ele: astfel pot evita emiterea unor judecat i de valoare. De asemenea, personalul de probatiune si va putea astfel pastra angajamentul asumat fata de dreptatea sociala. Dezavantajele educationale sunt cu att mai importante n cazul de fata. n multe societati, realizarile academice sunt strns legate de succesul la locul de munca si, n general, cu prosperitatea. Educatia ncepe sa le furnizeze oamenilor multe dintre abilitat ile ce se vor dovedi esentiale atunci cnd vor vrea sa profite de sansele ce li se vor ivi n viata. Asigurarea unui loc de munca este probabil cel mai important factor n a sprijini pe cineva sa nu mai comita infractiuni. Nu doar din motive financiare, ci si pentru ca disciplina muncii adesea confera o structura stabila vietii oamenilor, le schimba rutina zilnica, i ndeparteaza de influentele da unatoare si le ofera o motivatie puternica sa respecte legea. 122

Recunoasterea faptului ca realitatile sociale si economice influenteaza probabilitatea de a comite infractiuni are implicatii foarte importante pentru probatiune. Sugereaza ca probatiunea trebuie sa lucreze n parteneriat cu organizatiile societat ii civile, pentru a se asigura ca infractorii au acces corect la serviciile oferite de acestea. Acesta este un aspect important al incluziunii sociale .

O modalitate de a descrie activitatea angajatilor din probat iune ar putea fi a spune ca responsabilitatea lor este de a sustine crearea de oportunitati prin care infractorii sa adopte stiluri de viata legale, de a-i ajuta sa dobndeasca abilitati pentru a profita de aceste oportunitat i si de a-i motiva pe infractori sa le foloseasca.

Motivare

Abilitat i

Oportunitati

O abordare sociologica a criminologiei a avut, cu siguranta, rolul de a ne largi ntelegerea infractionalitat ii. Una dintre ntreba rile pe care le ridica sociologia este de ce unele tipuri de comportamente ofensive devin infractionale (comit infractiuni), n timp ce multe alte acte antisociale si chiar daunatoare, nu? Desi putini oameni pot influent a aria de acoperire si influenta a dreptului penal, este util sa ne amintim ca dezincriminarea transformarea unor comportamente, astfel nct sa nu mai reprezinte infractiuni poate reprezenta un control semnificativ asupra volumului populatiei infract ionale. n Marea Britanie, tentativele de suicid si relat iile sexuale ntretinute de comun acord de barbat i adulti sunt exemple de acte ce n trecut au reprezentat infract iuni, dar azi nu mai reprezinta. Probabil exista exemple similare si n Romnia. Totusi, n unele jurisdictii, legislatia a condus la cresterea semnificativa a numarului infractiunilor. Este discutabil daca prevederile legale, emise de legiuitor pentru a controla o serie de conduite, au redus frecventa si intensitatea conduitelor incriminate. Cert este nsa ca aceste reglementari au condus cu siguranta la cresterea numarului de infractori si a volumului de munca al agentiilor deja solicitate ce formeaza sistemul de justitie penala. Putem dezaproba un anumit comportament fara sa l consideram o infractiune, iar multe comportamente daunatoare sunt controlate mai bine prin alte mijloace. 123

Daca sociologia a atras atentia si asupra practicii institut iilor din sistemul de justitie penala, psihologia promoveaza ideea: cu ct intervenim mai rapid pentru schimbarea atitudinilor si comportamentelor antisociale, cu att mai bine. Dar o abordare criminologica extrem de influenta teoria etichetarii pune la ndoiala aceste prezumtii. Cuvintele lui Howard Becker au devenit, probabil, cel mai uzitat citat din literatura criminologica: Devierea nu este o calitate a actului comis de o persoana, ci mai degraba o consecinta a faptului ca altii i aplica unui infractor reguli si sanctiuni. Cel care deviaza este acela caruia i s-a aplicat cu succ es aceasta eticheta; comportamentul deviant este un comportament pe care oamenii l-au etichetat astfel. Din aceasta perspectiva, infractiunea trebuie nt eleasa drept produsul interactiunii dintre comportamentul ofensator si reactia celorlalt i mai ales a agentiilor din sistemul de justit ie penala. Cineva care a comis o infractiune este considerat infractor si probabil va fi tratat ca atare de catre ceilalti. Exista probabilitatea ca astfel de reactii att sa le limiteze oportunitatile (spre exemplu persoanele cu cazier au sanse mai mici sa li se ofere un loc de munca), ct si sa le confirme identitatea de infractori. Excluderea sociala i poate forta pe infractori sa tra iasca n compania altor infractori, crescnd probabilitatea comiterii de noi infractiuni. Mai mult, astfel este afectata perceptia oamenilor asupra lor nsile. Spre exemplu, cineva care a furat ceva ajunge sa se considere un hot , din cauza reactiilor strnite de infractiunea sa, fapt care creste, din nou, probabilitatea ca acea persoana sa comita alte furturi n viitor. Ct de utila este teoria etichetarii pentru angajatii din probatiune? Unele dintre capitolele incluse n acest manual vorbesc despre ct de important este sa confruntam si sa schimbam identitatile infractionale si sa le oferim oamenilor alte mijloace de a se ntelege pe sine si propriul lor potential. Etichetarea ne aminteste si ca, orice intent ii am avea, anumite act iuni penale nu fac dect sa agraveze situatia. Lucrurile nu stau ntotdeauna asa cum am vrea. n anumite circumstant e, o implicare mai redusa este mai eficienta. Sexul Multe teorii criminologice pretind ca explica infractionalitatea n general. Potrivit traditiei anglo-americane, aceasta prezumtie a fost initial pusa la ndoiala de autori feministi, care au atras atentia ca astfel de teorii de fapt explica comportamentul infractional al ba rbat ilor si neglijeaza experienta femeilor ca infractori, victime ale infractiunilor, precum si ca angajate n sistemul de justitie penala . n toate societat ile cunoscute si n toate momentele, infractorii barbati sunt mult mai numerosi dect infractorii femei. Ce ne spune asta despre relatiile dintre sexe, despre putere, cultura, despre mecanismele de control social si influenta diferita pe care o au asupra femeilor si a barbatilor? As tfel de ntrebari sunt importante, indiferent de contribut ia pe care ar putea-o avea la reducerea infractionalitatii. La finalul acestui capitol vet i gasi recomandari pentru cei care doresc sa afle informatii suplimentare despre acest subiect. Deocamdata, este s uficient sa subliniem ideea ca sexul este o variabila esentiala pentru ntelegerea infractiunii si a react iilor potrivite fata de aceasta. Motivele pentru care femeile comit infract iuni si cele mai bune 124

metode de interventie atunci cnd se lucreaza cu femei nu pot fi aceleasi cu cele aplicate n cazul barbat ilor.

Originile programelor axate pe comportamente infractionale Desi criminologii nu prea au avut succes n identificarea cauzelor comportamentului infractional, asta nu i-a mpiedicat pe consilierii de probatiune si pe psihologi sa ncerce sa trateze aceste cauze prin diferite modalitat i de intervent ie. La mijlocul anilor 1970, criminologul american Robert Martinson a realizat o analiza detaliata a efectelor diferitelor programe si genuri de interventie si a ajuns la concluzia ca nimic nu functioneaza (Nothing Works) . Nici un fel de program sau metoda nu s-a dovedit mai eficace dect alta n reducerea infract ionalitatii. Nimic din ceea ce faceau angajatii din probatiune (sau altcineva) nu functiona sau cel putin nu se putea dovedi ca functioneaza. Aceasta distinctie este, de fapt, foarte importanta. Indivizii si organizat iile trebuie sa poata demonstra eficacitatea practicii lor. Se poate ntmpla ca practica lor sa fie eficienta, dar, daca nu pot fi identificate obiective clare si daca nu se poate dovedi ca ele au fost realizate, le va fi ntotdeauna dificil sa i convinga si pe alt ii. Martinson nsusi si-a retras, ulterior, afirmat ia, iar concluziile sale au fost puternic combatute. Cu toate acestea, simplul mesaj ca nimic nu functioneaza a avut un impact puternic si negativ asupra practicii probatiunii. La sfrsitul anilor 1980, studiile realizate n special n America de Nord si Canada au nceput sa furnizeze dovezi ca unele metode funct ionau. Unele metode aveau drept rezultat o reducere cuantificabila a infractionalitatii, chiar daca adesea aceasta era destul de mica. Cercetatorii... au comparat programele de succes cu cele care au dat gres si au descoperit ca programele de succes se diferent iau prin aceea ca se axau pe modul n care oamenii gndeau. Au analizat apoi 40 de ani de experimente si au identificat anumite deficiente n abilitat ile de gndire ale oamenilor care continuau sa comita infractiuni. (Peter Raynor) Programele contemporane axate pe comportamentul infractional se bazeaza pe informatiile furnizate de psihologia cognitiv comportamentala. Aceasta ntelegere a comportamentului uman a influentat multe dintre (poate cele mai multe) capitole referitoare la practica incluse n acest manual. Abordarea cognitiv-comportamentala explica infract iunea ca fiind un comportament nvatat o consecinta a tuturor experientelor la care a fost expus un individ si mediul n care acestea au avut loc. Familiile influenteaza dezvoltarea individuala, dar influenta comunitatilor si a colegilor (diferite anturaje) este de asemenea semnificativa . Dupa cum comportamentul este nvatat, nvat area cognitiva are loc n paralel si influenteaza dezvoltarea de atitudini, credint e si modele de gndire. Abordarea cognitiv-comportamentala identifica, apoi, trei domenii interdependente de activitate cognitia (gndurile), emotia (sentimentele) si comportamentul si recunoaste faptul ca acestea s e influenteaza ntre ele, n cadrul unor relat ii complexe cauza-efect, pe cai multiple (McGuire).

125

GNDURI SENTIMENTE

COMPORTAMENTE

Aceasta este teoria ce sta la baza celor mai multe programe axate pe comportamente infractionale. Influentnd gndurile, sentimentele si comportamentele si ntelegnd foarte bine cum acestea se influent eaza unele pe celelalte, alt i indivizi pot fi ajutati sa se schimbe. Terapia cognitiv-comportamentala (TCC) reprezinta o familie de metode [] folosita pentru a se adresa unei game largi de diferite forme de probleme si disfunctionalitat i individuale. Acestea includ: rezolvarea de probleme interpersonale, formarea de abilitati sociale, formarea asertivitatii, terapie cognitiva, self-management, cursuri de control al furiei, prevenirea recaderii, modelarea pro-sociala, educatia gndirii morale si dezvoltarea motivat ionala, printre altele. mpreuna , aceste metode pot fi descrise ca reprezentnd o abordare constructivista a dezvoltarii de noi abilitat i, n contrast cu abordarea prin ndepartare folosita n unele forme de modificare comportamentala (ex: terapia aversiva) si n actiunile de descurajare a comportamentului infract ional. Desi initial toate aceste metode au fost folosite n programe individuale, s-a dovedit viabila si cumularea lor n secvent e structurate, ce pot fi specificate n manuale pregatite si astfel pot fi reproduse. Aceasta este esenta programelor acreditate destinate comportamentelor infractionale. (McGuire)

Cariere infractionale si desistarea Un domeniu al cercetarii nca n dezvoltare este cunoscut drept cercetarea infractionale . Reprezinta studierea momentului si a modului n care oamenii ncep sa comita infractiuni (durata carierei sau perioada) si circumstantele n care nceteaza sa mai comita infractiuni (desistare). Am ajuns sa cunoastem destul de multe lucruri despre evolut ia carierelor infractionale. Exista anumiti factori din copilarie pe care infractorii i au n comun factori individuali, de familie si socio-economici. Acestia nu trebuie considerati cauzele infractiunii, desi exista o corelare statistica ntre infractionalitate si acesti factori. Trebuie, de asemenea, sa subliniem ca mult i tineri, desi s-au confruntat cu influente nefericite si cu multi dintre acesti factori de risc, nu ajung sa comita infractiuni. Un concept esential pentru probatiune este desistarea. Studiile de desistare analizeaza circumstant ele si procesele prin care oamenii nceteaza sa mai comita infractiuni si continua sa evite comportamentele infractionale cu sau fara interventia 126 carierelor

agent iilor din sistemul justit iei penale. Este foarte important sa retinem ca, n timp ce angajat ii din probatiune se axeaza pe ce anume pot face pentru a-i ajuta pe oameni sa nu mai comita infractiuni (acesta fiind subiectul multor capitole din acest manual), mult i renunta la comportamentul infractional fara ajutorul probatiunii. Asta se ntmpla din multe motive, dar adesea din cauza unor schimbari importante n viat a lor spre exemplu, initierea de relatii personale, gasirea unui loc de munca si datorita felului n care nteleg si reactioneaza la aceste schimbari. Studiile de desistare ne reamintesc influenta pe care o au factorii sociali asupra reducerii infractionalitatii. Dupa cum am vazut, programele bazate pe psihologia cognitiv-comportamentala accentueaza important a gndirii, a sentimentelor si a comportamentelor, dar adesea factorii sociali sunt decisivi. Din acest motiv am vorbit anterior despre oportunitati, precum si despre motivare si abilitati. Alte perspective Criminologia completeaza si din alte aspecte nt elegerea pe care o da m infractionalitatii. n analiza oricarui incident infractional este necesar sa fim c onstient i ca, nainte ca orice infract iune sa aiba loc, trebuie sa existe: a) motivatia infractorul trebuie sa vrea sa comita infract iunea, iar apoi trebuie: b) sa depaseasca angoasele sau inhibit iile sale interne cum ar fi teama, vinovatie, rusine, propria constiinta c) sa depaseasca limitele sau constrngerile externe ncuietori, ziduri, supraveghere din partea altor persoane si rezistenta victimelor (prin actiuni de evitare sau cu fort a) Consilierii de probat iune ncearca sa influent eze motivat ia, dar n mare parte din activitatea lor ncearca sa ntareasca aceste inhibit ii interne. Acest lucru se realizeaza prin persuasiune morala spre exemplu, aratndu-i infractorului impactul pe care l are comportamentul sau asupra victimelor (pentru a deveni constient de victima sa) si adesea asupra familiei si prietenilor infractorului dar si fa cnd apel la automotivatia acestuia (consecintele infractiunii, condamnare sau pedeapsa). Daca motivatia poate fi schimbata si inhibitiile interne, accentuate, atunci recidiva se va reduce. n termenii mai generali ai reducerii infract ionalitatii, politicile din multe jurisdict ii europene au analizat recent, mai ndeaproape, constrngerile externe si modalitat i de responsabilizare a victimelor. Analiza atenta a circumstantelor n care au loc multe infractiuni sugereaza ca infractorii nu se deosebesc foarte mult de restul oamenilor profita de oportunitat i atunci cnd pot, iar daca aceste oportunitati sunt blocate, vor avea loc mai putine infractiuni. Oportunitat ile infract ionale apar n timpul unor activitat i de rutina la care noi toti participam. Prin atentia acordata acestor activitat i putem identifica multe modalitati prin care putem bloca infract ionalitatea. Adesea, schimbnd un anumit mediu mbunatatind iluminatul stradal, mbunatatind vizibilitatea, proiectarea locuint elor putem bloca infractionalitatea n moduri directe si eficiente. Avertizarea victimelor privind modalitatile prin care oamenii ar putea ncerca sa profite de ele poate, de asemenea, sa contribuie la reducerea infractionalitatii. Desi astfel de init iative sunt foarte valoroase ca o strategie de reducere a infractionalitatii, angajatii din probatiune continua sa se axeze pe motivatie si inhibit iile interne. Cele mai sigure si precise standarde comportamentale provin chiar de la indivizi. Aceasta ntruct, odata asumate, aceste standarde nu i vor mai parasi niciodata ceea ce nu se ntmpla cu vreo constrngere externa. 127

Criminologia aplicata n acest capitol am ncercat sa sugerez faptul ca stiint a criminologiei poate ghida activitatea de probatiune n cteva modalitati importante. Desi angajatii din probatiune ar trebui sa se bazeze pe gndirea proprie si sa fie constienti de semnificatia sociala si cea politica mai ample ale muncii lor, n practica lor de zi cu zi ar putea fi interesati de utilizarea stiintei criminologiei n efortul de a raspunde provocarilor cu care se confrunta. Exista cu precadere trei ntrebari de politica la care criminologia poate ncerca sa raspunda : 1. Ce trebuie facut cu infractorii condamnat i? 2. Ce trebuie facut pentru (n numele) victimele infractiunilor? 3. Ce trebuie facut cu privire la infract ionalitate? Prima realizare a criminologiei aplicate a fost sa recunoasca faptul ca sunt trei ntrebari, si nu una singura. Desi este un lucru destul de evident, n unele jurisdictii mai ales SUA si Marea Britanie , politica a creat adesea impresia ca le trateaza drept o singura ntrebare, iar raspunsul oferit este pedeapsa . Politica penala, cel putin n ultimii 20 de ani, a insistat ca pedepsele cu greutate justificate prin limbajul descurajare sau incapacitate sunt modalitatea adecvata de a aborda infractorii, desconsidernd aspiratiile de reabilitare ce au caracterizat nceputul secolului 20 (Garland 2001). Ac easta tendinta explica, n mare parte, cresterea uriasa a populatiei din penitenciare n multe tari n ultimii 20 de ani. Personalul de probatiune ar trebui sa fie constient ca privarea de libertate, desi uneori este inevitabila, ar trebui folosita cu limita. Excluderea sociala ce rezulta din aceasta ncetines te procesele de desistare , le refuza oamenilor oportunitat i si induce lipsa motivatiei. Unii oameni dobndesc abilitati utile n nchisoare, nsa mult i nu. Referitor la prima ntrebare, chiar daca pedeapsa este modul adecvat de a aborda infractorii, nu este nici pe departe suficient pentru a acoperi nevoile si drepturile victimelor infract iunilor, prin raportare la a doua noastra ntrebare. Nivelul infractionalitat ii pare a fi mai degraba influent at de factori demografici, economici, sociali si culturali, dect de nivelul pedepselor. Concluzii n acest capitol am analizat modul n care practica din probatiune ar putea folosi criminologia drept o sursa de informatii. Am discutat despre unele teorii criminologice si despre posibila lor contributie la activitatea de probatiune. Angajatii din probatiune ar trebui sa foloseasca informatiile colectate de stiintele sociale pentru a se ghida n activitatea lor cu infractorii si victimele, dar si pentru a-i ajuta sa nteleaga care ar putea fi realizarile probat iunii, precum si care i sunt limitele, ntr-un mod foarte realist.
LECTURI SUPLIMENTARE Canton, R. and Hancock, D. (eds.) (2007) Dictionary of Probation and Offender Management Willan contine un numar de intrari relevante pentru acest capitol, n special cele referitoare la: Cognitive Behavioural (James McGuire), Crime Prevention (Rob Canton), Criminal Careers (David Farrington), Criminology (David Smith), Desistance (Beth Weaver and Fergus McNeill), Desistance Studies (Stephen Farrall), Diversity (Brian Stout), Gender (Ralph Sandland), Women Offenders (Anne Worrall) Garland, D (2001) The Culture of Control: Crime and Social Order in Contemporary Society University Press McGuire, J. (2001) Cognitive-Behavioural Approac hes - An introduction to theory and research online at http://inspectorates.homeoffice.gov.uk/hmiprobation/docs/cogbeh1.pdf Sheehan, R., McIvor, G. and Trotter, C. (eds.) (2007) What Works with Women Offenders , Cullompton:

, Oxford: Oxford available , Cullompton: Willan.

128

SECTIUNEAa II -a

ACTIVITATI PRINCIPALE ALE SERVICIILOR DE PROBATIUNE

129

ntocmirea referatului de evaluare


Ioana Pop Marian Badea

Ne-am dori sa priviti capitolul despre referatul de evaluare asa cum priviti gesturile simple. La care aveti acces cu usurinta, care va transmit ncredere. Veti vedea, am tratat activitatea de ntocmire a referatului de evaluare ca pe un fapt. Un fapt de probatiune. Pentru ca : -tinde spre obiectivitate, -s-a generalizat, devenind pregnanta n toate serviciile de probat iune si -ne este obligatorie, odata ce suntem solicitati. Ne-am dori ca, si cu sprijinul gasit n acest capitol, sa putet i face referatele de evaluare precum faceti gesturile simple.

Definire si clarificari

1 , preponderent necifric Referatul de evaluare este un document oficial, confidential scris de consilierul de probatiune, la solicitarea judecatorului sau a procurorului, 3 ) decizii juridice. avnd rolul de a introduce informatie sociala n (posibile

Procesualitatea solicitarii si raspunsului este formalizata. Institutiile - parchet sau instanta de judecata - se adreseaza Serviciului de probatiune; seful acestuia desemneaza un consilier de probatiune responsabil de ntocmirea referatului de evaluare; dupa analizare si semnare, de catre seful serviciului, referatul de evaluare este naintat institut iei care l-a solicitat.

Clasificarile obisnuite, ale documentelor sociale, propun bipolarizarea public-privat/personal. Apreciem ca referatul de evaluare este situat n zona intermediara, dintre cele doua repere clasice: prin el se individualizeaza/personalizeaza evaluarea (si, posibil, sanctiunea), putnd fi consultat de publicul limitat care, prin definitie, are acces la dosarul penal n care se depune referatul, dupa completare. 2 Toate partile referatului de evaluare, mai putin Introducerea , se recomanda a fi completate narativa. 3 V. tabelul 1 si notele de subsol corespunzatoare.

ntr-o forma

130

Referatul de evaluare poate fi solicitat nainte de hotarrea judecatoreasca sau dupa aceasta, dupa cum este indicat n reprezentarea sintetica urmatoare:
Minor Major / nvinuit inculpat supravePosibil, Parchet Posibil, C.p.p., art. 482 C.p.p. art.482 (si, posibil L 129/2002) Obligatoriu Instanta de judecata C.p.p. art.482 (si, posibil
5 4

gheat nvinuit inculpat supravePosibil, -L 129/2002

gheat

Posibil , OG 92/2000 -

Posibil, OG 92/2000

Posibil, OG 92/2000

OG 92/2000) Tabel 1

Observatie: Ultima schimbare legislativa cu privire la referatul de evaluare, la data publicarii acestui material, este OUG 31/2008 (Monitorul Oficial, Partea I, nr. 224, din 24.03.2008). Atragem atentia asupra faptului ca este foarte probabila continuarea acestor schimbari, asa nct tabelul 1 si pastreaza valabilitatea, ca forma, continutul trebuind a fi actualizat periodic. Termenele referatului Va propunem, sub forma unui memento, HG 1239/2000: regula 5/7/14 . Ea condenseaza prevederile

a) consilierul de probatiune desemnat sa ntocmeasca referatul de evaluare stabileste de ndata , dar nu mai trziu de 5 zile de la data primirii solicitarii politiei/parchetului/instantei de judecata, locul, data si ora primei ntrevederi cu persoana pentru care s-a solicitat referatul de evaluare; b) prima ntrevedere cu persoana pentru care s-a solicitat referatul de evaluare trebuie sa aiba loc n termen de 7 zile de la data primirii solicitarii politiei/parchetului/instantei de judecata; c) consilierul de probatiune desemnat sa ntocmeasca referatul de evaluare l nainteaza polit iei/parchetului/instant ei de judecata n termen de 14 zile de la primirea solicitarii. Se poate interpreta ca aceste termene orienteaza realizarea oricarui tip de referat de evaluare, indiferent daca este solicitat nainte sau dupa pronuntarea hotarrii judecatoresti. , fiind prezentata n Anexa HG Forma referatului de evaluare este standardizata 1239/2000. Se poate interpreta ca aceasta este de folosit att pentru referatele solicitate nainte de pronuntarea hotarrii judecatoresti, ct si dupa pronuntare, pentru cele solicitate n cazul persoanelor aflate n supravegherea serviciilor de probat iune.

4 5

Obligativitatea intervine daca dosarul penal nu contine referat de evaluare ntocmit la solicitarea parchetului. Posibilitatea este la ndemna instantei de judecata, chiar daca dosarul penal contine referat de evaluare ntocmit la solicitarea parchetului, daca se apreciaza ca este nevoie de actualizarea informatiilor din referat.

131

Conform art. 9 din HG 1239/2000, -

referatul de evaluare cuprinde urmatoarele parti:

Introducere; sursele de informatii utilizate la ntocmirea lui; date privind persoana pentru care a fost solicitat; factorii care influenteaza sau pot influenta conduita generala a persoanei pentru care a fost solicitat; perspectivele de reintegrare n societate.

Daca vorbim despre trasaturile generale ale referatului de evaluare, conform HG 1239/2000, acesta trebuie sa fie obiectiv, concis, concret, c lar si coerent . n plus, referatul are caracter consultativ si de orientare pentru institut ia care l solicita. n privint a cont inutului datelor privind persoana pentru care a fost solicitat, din referatul de evaluare, se fac urmatoarele distinctii , dupa cum acestea se refera la inculpati sau la persoanele prevazute la art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2000 si n functie de vrsta persoanei evaluate (avnd ca reper vrsta majoratului, cea de 18 ani):
/ Inculpati Majori Supravegheati a) trecutul infractional
6;

a) mediul familial si social; b) evolutia persoanei din punct de vedere educational si profesional; c) comportamentul pe perioada supravegherii; d) modul n care au executat obligatiile stabilite de instanta de judecata; e) atunci cnd considera necesar, consilierul de probatiune va include date privind starea fizica si mintala, precum s i dezvoltarea intelectuala si morala a persoanei aflate n supraveghere, furnizate de specialisti desemnati n acest scop;

b) mediul familial si social; c) nivelul instructiei scolare si al pregatirii profesionale; d) comportamentul persoanei nainte si dupa comiterea faptei; e) factorii care au favorizat comportamentul infractional; f) daca este cazul, modul n care au ndeplinit anterior obligatiile stabilite de instant a de judecata; g) atunci cnd considera necesar, consilierul de probat iune va include date privind starea fizica si mintala, precum si dezvoltarea intelectuala si morala a inculpatului, furnizate de specialisti desemnati n acest scop; Minori h) conditiile n care au crescut si au trait; i) modul n care parintii, cei care i-au adoptat sau tutorele si ndeplinesc obligatiile ce le revin.

f) modul n care parintii, cei care i-au adoptat sau tutorele si ndeplinesc obligatiile ce le revin; g) dupa caz, modul de colaborare dintre Serviciul de probatiune si persoana sau institutia legal nsarcinata cu supravegherea minorului sau cu institut ia publica la care minorul executa obligatia prevazuta la art. 103 alin. 3 lit. C) din Codul penal. Tabel 2

Sublinierile noastre indica diferentele dintre cele doua categorii.

132

Evaluarea riscului (capitolul factorii care influenteaza sau pot influenta conduita generala a persoanei pentru care a fost solicitat) HG 1239/2000 prevede urmatoarele: n cazul persoanelor supravegheate (sublinierea noastra), acest capitol va cuprinde si referiri privind riscul de savrsire din nou a unor infractiuni si riscul pentru siguranta publica, precum si riscul de sinucidere sau de autovatamare . Daca ar fi sa folosim o interpretare juridica, aceasta ar arata ca, n cazul nvinuit ilor sau inculpatilor, referatul de evaluare nu contine aprecieri privind riscul (pe cele trei dimensiuni indicate). Putem adauga nsa observatia practica: recunoastem ca, n probatiunea din Romnia, folosim (n lipsa unor instrumente validate) evaluarea subiectiva si nestructurata; prin urmare, facem eforturi (ex. prin nregistrarea mai detaliata si mai fidela a datelor de ordin statistic) pentru a iesi din prima generat ie de evaluare a riscului si ne cenzuram tendint a de a extinde evaluarea riscului la alte cazuri dect cele prevazute explicit de lege. Este un exercitiu de gestionare a asteptarilor si de onestitate profesionala, n acelasi timp. O alta diferentiere , dar n privinta modului de completare a capitolului de reintegrare n societate, este prevazuta de art. 15 din HG 1239/2000:
Inculpati Supravegheati Daca se constata ca s ansele de reintegrare n societate sunt reduse, se va face doar ment iune n acest sens, fara a se formula propuneri sau privind masura ce trebuie luata. Tabel 3

Perspective

Nu se vor face propuneri sau recomandari privind solutia ce urmeaza sa fie data n cauza.

Consideram potrivita (si, deci, deloc n contradictie cu recomandarile privind completarea acestei parti din referatul de evaluare sau a celei precedente) formularea aprecierilor consilierului de probatiune desemnat sa ntocmeasca referatul de evaluare (indiferent de categoria n care se nscrie persoana evaluata: nvinuit, inculpat sau sanse de reintegrare n societate. supravegheat, minor sau major), n termeni de Motivul: avem dreptul legal, dar si obligatia profesionala, de a discuta n termeni de probabilitate (fara nsa a ne amagi cu pretentioase referiri la risc si fara a denatura limba romna prin folosirea unor expresii alterate, precum perspective mici/medii/mari). Ca , perspectivele de trasaturi generale, n plus fata de cele deja mentionate reintegrare n societate vor fi estimate dupa analiza tuturor datelor cuprinse n referatul de evaluare si vor fi prezentate pe scurt si motivat (aspectul obiectiv a fost ment ionat cu privire la ntregul referat). Cu siguranta va reamintit i definitia de la nceputul acestei subdiviziuni. Termenul informatie sociala a fost utilizat acolo, n mod explicit, dar nt elesul lui a difuzat n expunerea ce i-a urmat. Aceasta organizare a textului a fost premeditata si puternic influentata de cele scrise de Donald Black (p. 64): Caracteristicile sociale sunt relevante doar daca sunt cunoscute. (...) Discriminarea legala de orice tip rasiala, economica, culturala, organizationala etc. depinde de cantitatea de informatie sociala nscrisa n fiecare cadru legal. Chiar n situat ia n care cazurile sunt identice din punct de vedere social, sumele diferite de informatii sociale despre fiecare le va face sa se nfatiseze ca fiind diferite social si vor 133

introduce variatie n modul n care ele vor fi instrumentate. Daca, de exemplu, cazierul persoanei acuzate (n.n., nvinuite, inculpate sau supravegheate) (informatii de tip normativ) este adus n atent ia judecatorului (...) doar n anumite cazuri, numai aceste persoane acuzate vor fi dezavantajate. La fel se ntmpla si cu informatiile de natura economica (despre avere), informatiile de tip cultural (despre subiecte cum ar fi etnicitatea si religia), informat ii de ordin relational (despre gradul de apropiere fata de victima) si asa mai departe. Fiecare aspect al structurii sociale a cazurilor poate deveni mai mult sau mai put in vizibil si, prin urmare, are un impact de mai mare sau mai mica importanta asupra modului n care ele sunt instrumentate. Informat ia sociala este un ingredient esential al discriminarii ( n.n., discernerii) .

Detalierea referatului de evaluare a unui inculpat

Strict confidential dupa completare

SERVICIUL DE PROBATIUNE DE PE LNGA TRIBUNALUL _________


Operator de date cu caracter personal nr. 7303

Nr._______ din _______________

REFERAT DE EVALUARE I. Introducere: D.R.G. Numele si prenumele inculpatului: Data si locul nasterii: Adresa: Fapta: tentativa la furt calificat : J udecatoria Instanta care a solicitat referatul de evaluare Numa rul dosarului penal: Termenul de judecata : Numa rul si data adresei de sesizare: Numele si prenumele consilierului de probatiune :

Conform cu prev ederile Hotarrii Guvernului nr. 1239/2000 privind aprobarea regulamentului de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2000 (art. 9), referatul de evaluare va purta pe prima pagina, n coltul din stnga sus, antetul serviciului de probatiune, iar n coltul din dreapta sus mentiunea Strict confidential dupa completare. Conform unei circulare ulterioare a D.P., pe prima pagina a referatului de evaluare va aparea s i mentiunea operator de date cu caracter personal nr. 7303, iar n partea de jos a fiecarei pagini, datele de contact ale serviciului. Se vor completa n continuare datele prevazute n introducere. Fiecare pagina scrisa a referatului de evaluare va purta n coltul din dreapta jos s tampila si semnatura s efului serviciului. Dupa completarea datelor cuprinse n introducere, celelalte parti ale referatului de evaluare vor fi prezentate pe scurt, ntr-o forma narativa, evitndu-se pe ct posibil folosirea unor termeni de specialitate sau a unor exprimari care ar face dificila ntelegerea continutului referatului de evaluare. n cazul n care n continutul referatului de evaluare ramn spatii sau pagini libere, acestea se vor bara dupa ntocmirea referatului de evaluare.

134

II. Sursele de informatii:

1. D.R.G. - inculpatul - 1 ntrevedere; 2. D.M. - mama inculpatului - 1 ntrevedere; 3. D.A.M.R. - sora inculpatului - 1 ntrevedere; 4. D.V. - unchiul inculpatului - 1 ntrevedere; 5. D.C.S. - matusa inculpatului - 1 ntrevedere; 6. D.M. - bunica inculpatului - 1 ntrevedere; 7. P.F. - vecina cu inculpatul - 1 ntrevedere; 8. P.A. - vecin cu inculpatul - 1 ntrevedere; 9. T.S. - vecina cu inculpatul - 1 ntrevedere; 10. S.M. - referent n cadrul SPAS - 1 ntrevedere; 11. Dosarul penal nr. .
Exercitiu: Identificati dezechilibrul produs n utilizarea surselor de informatii si propuneti alte eventuale surse pe care le-ati avea n vedere n ntocmirea referatului de evaluare

III. Date privind persoana pentru care a fost solicitat referatul de evaluare: D.R.G. provine dintr-un mediu familial marcat de o serie de carente materiale, fapt ce a favorizat acumularea unui capital social precar. Parintii minorului sunt casatoriti nca din anul 1984, rastimp n care s-au nascut doi copii: A.M.R. (21 ani) si inculpatul (17 ani). Mama, D.M. (n prezent n vrsta de 41 ani), desi provine dintr-o familie de oameni gospodari, ea nsas i caracterizata ca fiind harnica, a ajuns sa locuiasca n urma casa toriei n adapostul pentru animale al soacrei sale. n casa batrnei, mpreuna cu dnsa, locuiesc cumnatul, sotia acestuia si cei cinci copii.

Sursele de informatii care sunt utilizate la ntocmirea unui referat de evaluare trebuie sa fie prezentate sintetic, avndu-se n vedere att persoanele cu care au avut loc ntrevederi, ct s i documentele consultate. Este bine sa fie precizat numarul de ntrevederi avute si n cazul n care exista refuz de cooperare sau ndoieli privind acuratetea informatiilor, se fac specificatii n acest sens. n cazul n care exista surse de informatii la care nu este posibil accesul, se precizeaza acest lucru. Avnd n vedere faptul ca inculpatul nu este ncadrat n vreo institutie scolara sau profesionala, predomina sursele de informatii subiective (familie, vecini), aspect care trebuie evitat. Este important sa existe un echilibru ntre utilizarea surselor subiective s i cele obiective (specialisti, reprezentanti ai diverselor institutii). Literele af din cuprinsul art. 12 alin. 1 din documentul mentionat n primul capitol au doar caracter orientativ, avnd scopul de a aduce clarificari asupra ariilor generale care trebuie abordate n capitolul III al referatului de evaluare, nefiind necesar sa fie formulate sub forma de subcapitol. n acest sens, se recomanda sa se renunte la subcapitolele din cadrul capitolului Date privind persoana pentru a nchega continutul documentului, cu pastrarea continutului lor, nsa nu n mod necesar si a ordinii acestora, pentru a permite flexibilizarea ntocmirii documentului n functie de relevanta informatiilor care se preteaza a fi scoase n evidenta. Ceea ce este important ntr-un referat de evaluare este ca informatiile expuse sa explice legatura de cauzalitate ntre comportamentul infractional manifestat si aspectele continute n cadrul acelor arii. (Circulara D.P. nr. 38664/27.03.2008 privind ntocmirea referatelor de evaluare) n acest capitol trebuie sa fie cuprinse informatii referitoare la mediul familial s i social (realizarea pe scurt a prezentarii familiei cu referire la membrii semnificativi n contextul de viata a persoanei; venituri, avnd n vedere att venitul oficial, ct si cel neoficial; dotarea gospodariei; confortul locuintei; conditiile n care au crescut s i au trait, precum s i modul n care parintii s i ndeplinesc obligatiile ce le revin; nivelul consumului cultural, considernd ca reflecta stilul de viata si calitatea ei; acces la informatie si educatie; climatul n familie; retea sociala de care dispune clientul; identificarea unei eventuale presiuni sociale cu privire la savrsirea de infractiuni; modalitati obis nuite de recreere; tipuri de persoane implicate, activitati si spatii de desfasurare; modele comportamentale existente n grupul sau de prieteni; atitudinea familiei fata de modalitatile de petrecere a timpului liber; consum de toxice si starea generala de sanatate). S-a procedat la realizarea unei legaturi ntre aceste aspecte si dezvoltarea comportamentului infractional.

135

n urma celor 22 de ani de casatorie a parint ilor inculpatului, progresul material al acestora a fost unul extrem de redus, acestia reusind sa mai alipeasca dependintei destinate adapostului animalelor n care locuiau o ncapere din lut. Tatal (n prezent n vrsta de 45 ani) a fost angajat n munca, pentru o perioada de 5 ani, n cadrul Exploatarii Miniere, iar ulterior a lucrat n calitate de ncarca tor-descarcator la societatea, pe o durata de 3 ani. De la vrsta de 31 de ani, acesta a fost pensionat pe caz de boala n baza diagnosticului de spondilita anchilozanta, paralizie pe partea dreapta, forma axiala si beneficiaza de un venit lunar aferent n cuantum de 180 de lei. Mama a prestat activitati lucrative n domeniul confectiilor, n prezent fiind angajata tot n calitate de confectioner la SCSRL. n urma activitatii pe care o realizeaza beneficiaza de un salariu n valoare de aproximativ 400 de lei lunar. nca de la vrsta de 11 ani, inculpatul desfasoara munci ocazionale n domeniul constructiilor sau agriculturii, dobndind astfel sume de bani ce vin sa completeze resursele financiare de care dispun. Desi veniturile familiei inculpatului sunt relativ scazute, situatia materiala precara se justifica conform afirmatiilor surselor de informatii consultate prin dezinteresul exprimat al tatalui fata de ndeplinirea responsabilitatilor care i revin. n plus, consumul de alcool reprezinta o practica curenta a ambilor parinti ai minorului, fapt ce determina o serie de tensiuni si conflicte ale caror efecte se rasfrng n principal asupra personalitatii copiilor. Lipsa unui model comportamental parental adecvat, coroborat cu zestrea socioculturala redusa pe care acestia au putut sa o transmita prin educatie succesorilor lor, a favorizat dezvoltarea unor comportamente deviante att de catre inculpat, ct si de catre sora sa. Aceasta a parasit caminul familial n jurul vrstei de 14 ani si s-a stabilit n zona vestica a tarii, perioada n care a practicat chiar si prostitutia, conform afirmatiilor rudelor. Dupa un rastimp de 5 ani, aceasta s-a rentors acasa mpreuna cu concubinul ei, locuind n prezent la adresa descrisa mai sus. n absenta unei educatii potrivite si a suportului necesar din partea parintilor, inculpatul a adoptat modele comportamentale din cadrul grupului de prieteni. Din nefericire, anturajul minorului este format din tineri cu manifestari infractionale pe care ia cunoscut n vecinatatea sa, acestia vizitndu-si rudele situate n apropierea locuintei sale. mpreuna cu prietenii sai, a deprins modalitati facile de a dobndi avantaje materiale prin intermediul actelor delincvente. Tot n aceasta companie, obisnuieste sa consume bauturi alcoolice si sa frecventeze internet-caffe-urile. Familia dezaproba faptele savrsite de inculpat, desi nu a fost preocupata n mod real de socializarea primara a tnarului si, astfel, de internalizarea de catre acesta a normelor sociale. Aceasta situat ie i-a favorizat minorului dezvoltarea unei vulnerabilitati nspre comiterea de acte deviante. Nu s-au constatat probleme de sanatate fizica sau mentala .
10 1 1 sapte clase n cadrul Scolii Generale nr. n cadrul acestei D.R.G. a absolvit unitati scolare nvat au pna anul trecut si copiii gazduiti n centrul de plasament din

10

Atunci cnd considera necesar, consilierul de probatiune poate include n referatul de evaluare date privind starea fizica s i mintala, precum si dezvoltarea intelectuala s i morala a inculpatului, furnizate de specialisti desemnati n acest scop. n acest caz, s-a facut o evaluare generala doar pe baza informatiilor primite de la surse, fara a aborda aspecte de specialitate. 11 Referitor la traseul s colar al persoanei, se recomanda sa se precizeze ultimul nivel de s colarizare atins; parcursul scolar urmat, identificndu-se elemente care au individualizat acest traseu, raportat la ncadrarea n rigorile regulamentului scolar, nivelul achizitiilor dobndite reflectate n rezultatele s colare; atitudinea fata de educatie/pregatire s colara. n cazul inculpatilor minori, informatiile legate de evolutia lor pe parcursul ciclului

136

zona. Fiind inclus ntr-un astfel de mediu, inculpatul a intrat n contact cu unele modele sociale negative, aspect ce a favorizat modelarea personalitat ii sale n sensul nerespectarii normelor morale si sociale general acceptate. Aceste aspecte au fost sesizate de mai multe dintre sursele de informatii consultate. nca de la vrsta de 11 ani, minorul a fost implicat n diverse activitat i lucrative din domeniul constructiilor (a contribuit la realizarea unor casute de vacanta n vecinatatea locuint ei sale pentru o perioada de trei ani) sau al agriculturii n regim zilier. Astfel, scoala a fost neglijata, nct s-a ajuns la repetentie n doi ani consecutivi (clasa a V-a si a VI-a) iar, n anul urmator, aceasta situat ie a culminat cu abandonul.
1 2 n domeniul constructiilor n Si n prezent inculpatul desfasoara activitat i lucrative cadrul AF . Avnd n vedere natura acestei asociat ii, minorului nu i poate fi ntocmita cartea de munca, nsa venitul pe care l realizeaza este de aproximativ 800 de lei lunar.

Nu are antecedente penale.

13

Avnd n vedere esecul pe care l-au avut parintii, n ochii celorlalti, n a deveni modele comportamentale demne de urmat de catre minor si n a se constitui n agenti socializatori, acesta a dezvoltat o anumita vulnerabilitate la situatii generatoare de comportamente deviante. Chiar daca n istoricul familiei sale nu au existat cazuri de persoane condamnate penal, aceasta nu a reusit sa ofere membrului sau resursele de care ar fi avut nevoie pentru a-i asigura protect ie n raport cu un anturaj infract ional.
14 Astfel, inculpatul s-a alaturat unor persoane care promovau atitudini si comportamente delincventionale n scopul petrecerii timpului liber. Aceasta situat ie, la 15 care se adauga consumul de alcool , a favorizat nvatarea de catre minor a modalitatii facile de a obtine avantaje materiale prin practicarea unui comportament deviant. O astfel de conduita a avut loc n noaptea de Ajun a Craciunului anului 2004 cnd inculpatul a fost ndemnat de catre o persoana cu antecedente penale din anturajul sau, zis , sa sparga mpreuna magazinul . Din aceasta locatie, minorul a sustras o sticla de vin si doua cartuse de tigari. Ulterior, prietenul inculpatului a fost prins de catre organele de politie si a marturisit ca a avut complici n acest furt, numindu-l pe minor, care a fost, la rndul sau, anchetat de catre autoritat ile competente. La diferenta de cteva zile, inculpatul intentioneaza sa savrseasca o noua fapta de furt, de aceasta data actionnd de unul singur. Astfel, ntorcndu-se de la un internet-caffe n jurul orei 23, acesta a fortat usa localului numit ..., moment n care a fost surprins de catre jandarmi si predat politiei. Tnarului i-au fost ntocmite, de asemenea, trei anchete sociale de catre autoritatea tutelara cu ocazia savrsirii mai multor furturi.

s colar primar sau gimnazial sunt importante. Acestea devin putin relevante n cazul inculpatilor majori, ntruct impactul lor este diminuat n prezent, la fel ca s i cel al familiei de origine. 12 n aceasta sectiune referitoare la traseul profesional se pot prezenta istoricul locurilor de munca, descrierea locului de munca prezent si a statutului sau profesional, precum s i venitul pe care l realizeaza. De asemenea, pot fi surprinse n plus atitudinea fata de munca n general; abilitati; descrierea locului de munca; gradul de satisfactie raportat la activitatea desfas urata, intentii de viitor. Acest capitol trebuie sa cuprinda informatii legate de trecutul infractional al persoanei. Aici se specifica doar ca nu prezinta antecedente penale, nsa n cazul n care acestea ar fi existat, ar fi trebuit precizate natura faptelor, daca exista un pattern infractional, eventualele condamnari penale, precum si, daca este cazul, modul n care a ndeplinit anterior obligatiile stabilite de instanta de judecata. 14 Acest paragraf contine informatii legate de comportamentul persoanei naintea savrsirii faptei si ajuta instanta sa nteleaga factorii care au favorizat comportamentul infractional. 15 Consumul de substante toxice reprezinta o informatie relevanta n contextul de viata al persoanei, mai ales daca poate fi relationata cu savrs irea infractiunii.
13

137

Consumul de alcool, precum si tentat ia unui beneficiu material facil au constituit 1 6 care face obiectul prezentului dosar penal. Astfel, premisele savrsirii si acestei fapte aflat la o petrecere cu prietenii n locuinta unuia dintre acestia, s-a nt eles cu complicele sau, C.A., sa faca rost de bautura alcoolica din vitrina exterioara a unui magazin pe care se gndeau ca pot sa o deschida cu forta, conform afirmatiilor sale. Au luat asupra lor un levier cu care inculpatul a ncercat sa forteze lacatul de la vitrina frigorifica si apoi a usii de acces n magazin, n timp ce complicele sau asigura paza. n acest rastimp a fost surprins de gardienii publici, care l-au predat organelor de politie, n timp ce C.A. a reusit sa scape. n prezent, inculpatul regreta faptele savrsite pe care le pune nsa pe seama naivitat ii si vrstei destul de mici la care a avut loc debutul infractional. De asemenea, acesta ntelege faptul ca, desi consecintele materiale ale infractiunii au fost pna la urma scazute, urmarile sociale si penale sunt considerabile si afecteaza n mod negativ traiectoria sa de viata . Considera ca munca este cea mai potrivita modalitate de a-si asigura conditiile de existenta si este satisfacut de faptul ca n prezent acumuleaza venituri multumitoare desfasurnd activitati lucrative n domeniul constructiilor. De asemenea, acesta intent ioneaza sa-si continue studiile pna la 8 clase, ceea ce 17 constituie o premisa necesara pentru obtinerea permisului auto.
Exercitiu: Pornind de la informatiile cuprinse n acest capitol, precum si cele care credeti ca ar fi util sa fie incluse n cadrul referatului, nsa au fost omise (e.g. moduri de cheltuire a banil or, de catre inculpat), propuneti un ghid de interviu complet. Avnd acest ghid ca reper, reara njati informatiile astfel nct sa reiasa legaturi ct mai concludente ntre contextul de viata al persoanei si dezvoltarea comportamentului infractional. Identificati n cadrul acestui material elemente care nu sunt n conformitate cu modul profesionist si corect de ntocmire a unui referat de evaluare.

IV. Factorii care influenteaza sau care pot influenta conduita generala a 18 persoanei pentru care a fost solicitat referatul de evaluare Informat iile prezentate permit identificarea urmatorilor factori de natura a sustine sau dezvolta comportamentul infract ional al inculpatului: -abandonul scolar aprobat si de catre familia acestuia; -lipsa unei calificari profesionale; -spat iul de locuit insuficient care nu confera condit ii dezirabile de trai; -vulnerabilitatea la influenta anturajului delincventional, pe fondul lipsei promovarii din partea familiei a unei educatii potrivite;

16

Raportat la fapta, sunt importante precizarea contextului savrsirii acesteia, a motivatiei, daca a fost sau nu premeditata, modalitatea de actionare si consecintele care au putut urma. Aici vom insista pe faptul ca, pe lnga evaluarea comportamentului conform modelului A-B-C, este importanta identificarea motivatiei pentru schimbare pentru a vedea daca ntr-adevar exista o evolutie comportamentala pro-sociala. Aceasta apare atunci cnd costurile percepute n urma unui comportament ncep sa ntreaca beneficiile percepute. Este important sa ne dam seama de faptul ca aceasta nu este o tema

17

care se rezolva ntr-o forma simpla, prin intermediul proportiei dintre numarul de factori pozitivi versus negativi. Este posibil, de exemplu, ca un beneficiar sa perceapa multi factori negativi care, totus i, se reechilibreaza cu o motivatie pozitiva intensa si importanta. O abordare frecventa consta n a evalua ceea ce percepe persoana ca fiind consecinte negative ale comportamentului infractional. Trebuie sa realizam o balanta ntre aceste doua grupuri de factori n diferite maniere. Se poate construi o fisa de balanta decizionala pentru a face un rezumat al efectelor pozitive versus cele negative pe care persoana le-a perceput. 18 Factorii care influenteaza sau care pot influenta conduita generala a persoanei pentru care a fost solicitat referatul de evaluare se refera att la factorii de natura sa inhibe dezvoltarea comportamentului infractional, ct s i la factorii de natura sa accentueze dezvoltarea acestuia.

138

-debutul infract ional precoce; -suportul moral, afectiv si material al familiei este precar, iar supravegherea este inadecvata; -savrsirea mai multor infractiuni ntr-o perioada relativ scurta de timp. n ceea ce priveste factorii de natura a inhiba comportamentul infract ional, am identificat urma torii: A) desfasurarea unor activitati lucrative n domeniul constructiilor, ceea ce determina petrecerea timpului ntr-un mod dezirabil social si asigurarea conditiilor materiale de trai; B) a fost implicat n realizarea unor lucrari ocazionale nca de la vrsta de 11 ani, interiorizndu-si elemente legate de disciplina muncii; C) intentia declarata de a continua studiile pna la finalizarea celor opt clase, nivel care reprezinta o conditie necesara pentru dobndirea permisului auto; D) promovarea unui comportament nonagresiv si respectuos n cadru familial si social; E) regretul fata de adoptarea unor conduite delincventionale si a consumului de alcool; F) constientizarea gravitat ii faptelor comise.
Exercitiu: Realizati, independent de factorii prezentati mai sus, o listare a factorilor pe care dumneavoastra i considerati relevanti n acest caz. ncercati sa acordati valori fiecarui factor, pe o scala de la 1 la 100, n functie de relevanta acestuia n conturarea traiectoriei d e viata a persoanei. Daca ati pune fictiv acesti factori pozitivi si negativi ntr-o balanta, n ce parte ar nclina aceasta?

V. Perspectivele de reintegrare n societate:

19

Conform celor expuse mai sus, concluzionez faptul ca factorii protectivi identificati a actiona n sprijinul conturarii unei personalitat i pro-sociale a tnarului nu sunt suficient i pentru a-i asigura acestuia premisele unei bune adapta ri sociale. Este evidenta init iativa tnarului de a promova o serie de comportamente de natura a-l propulsa pe acesta pe o traiectorie de viata ascendenta (reluarea actului educativ, desfasurarea de activitati lucrative). Pentru a sprijini un astfel de demers si a-i maximiza sansele de izbnda, este importanta includerea minorului ntr-un program de suport si de dezvoltare a unor abilitat i sociale. Se impune canalizarea eforturilor spre mentinerea unui loc de munca si dobndirea de forme legale n acest sens si spre finalizarea studiilor care sunt o conditie obligatorie pentru dobndirea unei calificari profesionale.

19

n acest context vor fi evidentiati factorii favorizanti, dar s i cei inhibitori ai comportamentului infractional, care au relevanta asupra evolutiei comportamentului persoanei n timp (daca situatia o impune, se poate face referire la evolutia pe termen scurt, mediu s i lung). Aces ti factori relevanti pot fi abordati prin raportare la: -resursele interne ale persoanei (motivatie, vointa, atitudine, abilitati), -resursele externe (felul n care este sustinut de familie, felul n care ar putea fi valorificate resursele comunitare n vederea satisfacerii nevoilor sale). Este important ca la acest capitol sa se evidentieze s i felul comunitatii din care provine persoana evaluata, daca exista sau nu resurse n acea comunitate. Perspectivele de reintegrare n societate sunt estimate dupa analiza tuturor datelor cuprinse n referatul de evaluare s i sunt prezentate pe scurt, obiectiv s i motivat. Nu se fac propuneri sau recomandari instantei de judecata privind solutia ce urmeaza sa fie data n cauza. Perspectivele de reintegrare se prezinta motivat, ntro forma narativa, n functie de informatiile mentionate n capitolele precedente, fara cuantificarea pe grade: mici, medii sau crescute . Se recomanda ca n acest capitol sa se surprinda informatii ce tin mai degraba de evolutia n plan comportamental. Ramne un subiect deschis daca ultima fraza reprezinta o recomandare sau face parte din planul de interventie propus.

139

Sporirea controlului comportamentului acestuia prin supravegherea sa de catre o autoritate exterioara familiei pentru prevenirea recaderilor poate reprezenta o conditie esentiala pentru reusita.
Exercitiu: Imaginat i-va un plan de interventie n cazul acestei persoane care ar reduce semnificativ posibilitatea savrsirii de noi infractiuni.

Data ntocmirii si semnarii referatului de evaluare Sef serviciu,

ntocmit, Consilier de probatiune

................................................................................................................................. Nota: Acest referat de evaluare reprezinta doar un exemplu, fara a constitui un model de bune practici. Recomandarile fa cute pe baza acestuia cuprind ghidajele oferite de catre Directia de probat iune prin intermediul circularelor si a altor materiale, suport (ghiduri de bune practici) si sunt n conformitate cu prevederile Hotarrii Guvernului nr. 1239/2000 privind aprobarea regulamentului de aplicare a dispozitiilor Ordonant ei Guvernului nr. 92/2000.

Metode (s i tehnici) utilizate pentru a completa referatul de evaluare

C.1. Analiza documentelor n procesul de investigatie psiho-sociala n vederea ntocmirii referatului de evaluare, consilierul de probatiune are la dispozitie o metoda extrem de utila: analiza documentelor. Importanta acesteia este data de faptul ca se refera la orice entitate materiala care are ncorporata, depozitata n ea, o informatie despre societatea umana dintr-o arie geografica (Rotariu T. si Ilut P.; 1996). Analiza documentelor nu se refera doar la cele scrise, ci ne putem referi si la cele de natura video, audio, dar si obiecte materiale, cum ar fi cladiri sau alte bunuri (Rotariu T. si Ilut P.; 1996). Pentru consilierul de probatiune, de o importanta mare sunt cele de natura personala, cum sunt nsemnarile privind bugetele de familie, actele personale (documente scolare, profesionale, de proprietate etc.). Documentele personale pot fi utile pentru ca prezinta faptele de viata n termeni semnificativi pentru cei care le-au tra it. Astfel, prejudecatile celui care utilizeaza acest tip de surse nu poate avea o influenta prea mare asupra unor asemenea date si informatii documentare. n plus, acestea pot sa constituie o funct ie de control pentru informatiile dobndite prin alte metode. (Miftode V., 2003). Uneori, consilierul ncepe cu studiul unui referat ntocmit anterior pentru aceeasi persoana , daca exista un astfel de document. Continua cu consultarea dosarului penal, nsa, n acest caz, se recomanda sa fie atent pentru a nu-si forma prejudecat i si a nu eticheta pe baza informatiilor axate n principal pe savrsirea infractiunii. O alta sursa importanta de informatii este reprezentata de bazele de date ale diverselor institutii cu care colaboram si vorbim aici despre documentele electronice (ex. ECRIS). O retea electronica interinstitut ionala bine pusa la punct ar reprezenta un real cstig n activitatea consilierului de probatiune. 140

Documentul este si el o parte a realitatii sociale, si nu doar o oglinda a acesteia (Rotariu T., Ilut P.; 1996). Un exemplu legat de activitatea consilierului de probatiune ar putea fi cel referitor la studiul dosarului penal, care este o importanta sursa de informatii legate de modul n care s-a produs un eveniment (fotografii de la locul faptei) sau despre modul n care este relatata producerea evenimentului (declaratiile diverselor persoane cuprinse n dosarul penal).

C.2. Observatia Va propunem sa pornim de la una dintre cele mai aplicate definitii pe care le-am ntlnit: Folosim termenul de observatie pentru a numi o alta metoda de documentare. (Peretz, H., p. 21) Aceasta ne poate ajuta sa ntelegem pozitia de complementaritate a observatiei fata de fiecare dintre metodele utilizate pentru a completa referatul de evaluare si sa o subntelegem n cadrul surselor de informatii . Practicarea observat iei este un exercitiu de luciditate: ce nseamna structurarea observatiei? G.J. McCall (1984), citat de Royce Singleton, Jr. et al. (1988, 300), raspunde: Observatia este structurata sau sistematica daca se utilizeaza explicit planuri pentru selectia, nregistrarea si codificarea datelor; ea este nestructurata daca aceste procese sunt implicite si emergente . (Chelcea, 2004, p. 396). Exista grade ale structurarii, n ceea ce priveste observatia, adecvata n activitatea de realizare a referatului de evaluare fiind, probabil, observatia semistructurata (o fisa de observatie poate fi consultata n Anexa acestui capitol). Multe servicii de probatiune reusesc sa-si respecte standardul implicit, al ntrevederii la domiciliul persoanei evaluate, chiar n perioadele de suprasolicitare provocate de prevederile art. 482 C.p.p. Acest lucru face posibila practicarea observatiei directe a conditiilor de locuit si a vecinatatii, dar si a altor elemente neasteptate. Consilierul de probatiune nsa nu trebuie sa se lase furat de ceea ce iese din comun, observatia stiintifica nu trebuie sa conduca la o colectie de excentricitat i. () Robert K. Merton (1972, 286) numeste acest fapt serendipitate, dupa povestea celor trei printese din Serendip (vechiul nume al insulei Ceylon), care aveau darul de a descoperi, gratie perspicacitatii lor, lucruri pe care nu le cautau. () Se ntelege ca asa cum remarca Rene Konig nu observatia naiva a unui observator naiv, ci, dimpotriva , observatia naiva a unui observator instruit constituie serendipity pattern. (Chelcea, 2004, p. 397) Nu ne propunem, aici, desfasurarea unor comentarii cu preponderenta teoretica, dar consideram ca cel care practica activitatile din probatiune nu poate fi lipsit de informatia privind cele trei activitati indisociabile ale observat iei directe. Ea cuprinde trei componente inseparabile: 1. o forma de interactiune sociala cu mediul studiat, pentru ca observatorul sa fie prezent n mijlocul evenimentelor, 2. activitat i de observatie si, n fine, 3. nregistrarea datelor observate, adica, n principal, luarea de notite. 2002, p. 69) Daca t inem cont de faptul ca observatia directa nu se limiteaza numai la date vizibile si acte si nu este surda la cuvintele emise de indivizi pe parcursul act iunii lor sociale 141 (Peretz, H,

(Peretz, 2002, p. 41), descoperim ca avem la ndemna mijloace pentru a raspunde cerintei prevazute de art. 10, alin 2, lit. a, din HG 1239/2000, de a indica, n capitolul surse de informatii al referatului de evaluare, refuzul de cooperare sau eventualele ndoieli privind acuratet ea informat iilor, prezentate motivat.

C.3. Interviul n ncercarea specialistilor din domeniul social de a investiga universul empiric, acestia utilizeaza o lista lunga de metode dintre care Rotariu T., Ilut P. (1999) amintesc cinci metode fundamentale: experimentul observat ia (propriu-zisa) analiza documentelor interviul ancheta Interviul presupune ncercarea de a obtine informatii de la alte persoane prin ntrebari si ra spunsuri n cadrul unei convorbiri si reprezinta o metoda de baza n ntocmirea referatului de evaluare. S. Chelcea (1996) realizeaza o clasificare a interviurilor, dintre care retinem urmatoarele delimitari: a) interviuri fata n fata sau prin telefon (dupa genul convorbirii); b) interviuri structurate, semistructurate si nestructurate (dupa gradul de libertate n formularea ntrebarilor, n cursul convorbirii) c) individual si de grup (dupa numarul de participanti). Pentru ntocmirea referatului de evaluare, forma obisnuita a interviului este cea fata n fata, semistructurat si individual. n cazul interviului semistructurat, prestabilite sunt doar temele n jurul carora se va purta discut ia. Astfel, consilierul de probat iune va utiliza n activitatea sa ca instrument de lucru un ghid de interviu care, pornind de la cteva teme mai generale, poate sa cuprinda o lunga lista de s ubiecte si ntrebari specifice. (Rotariu T., Ilut P.; 1999). C.3.a. Cele 6 etape ale cercetarii prin interviuri Kvale (1996) arata ca o investigatie prin interviuri are 6 etape (preluat de pe site-ul www.geocities.com/adrianhatos/interviul individual.doc). 1 tematizare. Formuleaza obiectivul investigatiei si descrie conceptul temei de investigat naintea nceperii interviului. Ce? si De ce? trebuie clarificate naintea stabilirii metodei (Cum?). planificare. Planifica realizarea cercetarii, lund n considerare toate etapele investigatiei naintea nceperii interviurilor. Planificarea este realizata n functie de cunostintele dorite si de implicatiile etice ale studiului. intervievarea. Realizeaza interviurile pe baza unui ghid de interviu si cu o abordare reflexiva a informat iilor cautate si a relatiilor interpersonale din situatia de interviu. transcrierea. Pregateste materialul de interviu pentru analiza. Ceea ce presupune, de obicei, transcrierea unui discurs oral ntr-un text scris. 142

5 6

analiza. Decide pe baza obiectivului si temei investigat iei si a naturii materialului de interviu ce metoda de analiza este cea mai potrivita pentru interviuri. verificarea. Apreciaza generalizarea, ncrederea si validitatea rezultatelor interviurilor. Fidelitatea se refera la faptul daca rezultatele sunt demne de ncredere, iar validitatea semnifica daca un studiu prin interviuri investigheaza ceea ce se intentioneaza a se investiga.

Aceas ta etapizare poate fi utila si n ntocmirea referatului de evaluare ntruct ghideaza munca consilierului de probatiune asigurndu-i mai mult profesionalism. Tracey A. Swift si Ivan T. Robertson au conceput un manual al formatorului n care dezvolta modalitat i eficiente de interviu, dintre care am preluat urmatoarele decupaje ca fiind importante pentru munca consilierului de probatiune n ceea ce priveste ntocmirea referatului de evaluare. C.3.b. Prega tirea (stabilirea) interviului Mediul n care are loc interviul n vederea ntocmirii referatului de evaluare va contribui foarte mult la procesul de realizare al acestuia. Pregatirile facute pentru organizarea unui interviu reflecta cultura, valorile si imaginea serviciului si astfel nu trebuie sa se faca rabat de la calitate nici n contextul unor aglomerari de sarcini, cum a fost situat ia creata de intrarea n vigoare a art. 482 sau de prevederile HG 1239. Majoritatea literaturii disponibile n privinta interviurilor se concentreaza pe probleme de tipul: prega tirea scaunelor si a iluminarii din camera de intervievare. Unele cercetari au fost facute n privinta semnificat iei pregatirii scaunelor la interviu. Printre tipurile de pozit ionari si stilurile corelate de interviu, pot fi retinute patru variante, asa cum acestea au fost prezentate de autorii manualului mentionat anterior: (a) Stilul traditional, cnd intervievatorul sta n fat a intervievatului. S-a sugerat ca acest stil este un stil confruntational, care nu-l ncurajeaza pe intervievat, biroul fiind asemenea unei bariere fizice si mentale. (b) Un stil mai relaxat de interact iune e atunci cnd intervievatul sta la 45 de grade de intervievator. Stilul mentine un nivel de formalitate, dar este mai put in confruntat ional. (c) Un alt stil este atunci cnd cei doi stau de aceeasi parte a biroului. Aceasta este pozitia pe care doi prieteni sau instructorul cu recrutul o adopta. Un alt stil ar fi acela de a lasa intervievatul sa si aleaga pozitia n care se simte cel mai confortabil. De fapt se vrea obtinerea unui ambient n care att intervievatul, ct si intervievatorul sa poata comunica ct mai bine. (d) Un alt stil este de a renunt a la birou, iar intervievatul si intervievatorul sa stea mpreuna. Acest stil l ajuta foarte mult pe intervievat. Scopul acestei clasificari este de a arata variantele de pozitionari posibile. Nici o pozitionare nu este recomandata n dauna altora, totusi, pentru alegerea unei pozitionari trebuie sa luati n considerare si alt i factori care sa favorizeze comunicarea. Intervievatorul trebuie sa se gndeasca la o pozitionare nainte de interviu. Intervievatorul trebuie sa directioneze interviul ntr-o forma adecvata. Daca interviul e luat n biroul intervievatorului si intervievatul se asaza ntr-o pozit ie gresita, ar putea sa distraga atentia ambilor. Este de preferat ca ambientul sa fie placut, n masura n care acest lucru depinde de consilierul de probat iune, sa se pastreze confidentialitatea, iar interviul sa se desfasoare 143

fara ntreruperi, ntr-o maniera ct mai profesionala, toate aceste detalii ncurajndu-l pe intervievat. Se sugereaza de asemenea o abordare profesionista a interviului din punct de vedere al organizarii si al intervievatului. C.3.c. Arta intervievarii Arta intervievarii se refera la tipurile de ntreba ri folosite de intervievator pentru a obt ine un raspuns de la intervievat si strategia de interviu folosita pentru a tine discutia pe linia dorita. Tehnicile de interviu slabe, nesatisfaca toare, pot ruina scopul interviului, prin enervarea intervievatului, astfel nct informatii si date importante ramn nedescoperite. Metode adecvate de intervievare si pregatirea prealabila asigura un rezultat optim interviului. ntrebari bine structurate, cu o tenta pozitiva , asigura o folosire eficienta a timpului intervievatorului si intervievatului. Totusi, nu este de-ajuns cunoasterea ntrebarilor adecvate, intervievatorul trebuie sa cunoasca si modul corect de a pune aceste ntrebari. C.3.d. Cteva tipuri de ntrebari care trebuie evitate Vom prezenta pe scurt cteva tehnici gresite de intervievare mpreuna cu efectele rezultate din folosirea lor. 1 2 3 4 5 Prea multe ntreba ri ntrebari nchise ntrebari cu raspuns inclus/sugerat ntrebari indiscrete ntrebari discriminatoare

n continuare vom detalia pe scurt fiecare dintre aceste modalitati de a pune ntrebari asa cum au fost ele descrise de cei doi autori amintit i mai sus. O tendinta comuna de a pune ntrebari de obicei scurte si nchise care invita un 1. raspuns scurt. Ex.: De ce spuneti asta?, Ce vret i sa spuneti?, La ce va referiti?, De ce?, Cnd?, De unde stit i?. Efect: Intervievatul va fi probabil coplesit de sirul ntrebarilor, va adopta o pozitie defensiva, asemenea unui pa rinte ntrebat ncontinuu de ce? de copii. n interviurile n vederea ntocmirii referatului de evaluare, ntrebarile deschise care invita intervievatul sa vorbeasca nestingherit sunt o alternativa mai buna. ntrebari nchise. Sunt acelea care reduc optiunile intervievatului la a da 2. raspunsuri foarte scurte, deseori de un cuvnt. Efectiv este put in probabila obt inerea de informat ii diferite de cele aflate n prealabil. Este aproape imposibila evitarea unor ntrebari nchise, dar pozit ionarea lor la nceputul interviului poate usura starea persoanei. Pe ct posibil, ar trebui totusi evitate. Aceste ntrebari preseaza persoana la a raspunde ntr-un anumit mod. Acest tip 3. de ntrebare nu ajuta deloc pentru ca aceasta va raspunde probabil ntr-un mod previzibil de intervievator. Ex .: Si o sa mai savrsiti astfel de fapte?. 144

Efect: Raspunsurile la aceste ntrebari dau o imagine distorsionata intervievatului, care va ncerca probabil sa se conformeze cu preferint ele consilierului n loc sa-l contrazica pierznd simpatia acestuia. ntrebarile care n mod direct sau indirect discrimineaza o persoana din cauza rasei, sexului sau a unor dizabilitati fizionomice sunt n dezacord cu principiile profesiei si ofensatorii. C.3.e. ntreba ri productive Dupa examinarea ctorva tipuri de ntrebari care pot incomoda persoana, sau pot distorsiona imagina acesteia, sunt sugerate cteva principii pentru ntrebari de succes. Aceste principii pot fi folositoare n interviurile structurate, dar si semistructurate, si sunt propuse pentru a pune n priza intervievatorul si a ncuraja persoana la a raspunde onest si deschis. n mod ideal ntrebarile dintr-un interviu ar trebui structurate n asa fel nct sa permita persoanei de a raspunde liber si a dezvolta larg raspunsul. Deci, ntrebarile trebuie sa fie clare, astfel nct intervievatul sa stie ce i se cere si sa raspunda confident. n constructia ntrebarilor ar trebui evitate negarile, ghidnd la raspunsuri pozitive. Ex: Ati putea sa-mi spunet i ce v-a influentat sa luati aceasta decizie? Ati putea insista asupra acestei probleme? La ce anume va gnditi? Daca avem de-a face cu o persoana timida, nervoasa sau tacuta, chiar si aceste ntrebari pot lasa informatii importante neelucidate, si ar putea fi nevoie de ntrebari suplimentare, ca de exemplu: Ce credeti despre...? ntrebarile sunt: 1. specificative si clare 2. ncurajeaza persoana sa se exprime liber si deschis 3. sunt construite pozitiv ntrebarile productive si deschise invita deseori persoana sa si exprime liber opinia. Sunt construite pozitiv, directionate la subiect si sunt lipsite de prejudecati sau oricare din caracteristicile mentionate anterior. C.3.f. Tehnici de ascultare Pentru un intervievator, a asculta este la fel de important ca si a ntreba sau a vorbi. Prin ascultare, intervievatorul obt ine informatiile dorite pentru evaluare. Totusi, deseori, intervievatorul este nerabdator de a pune ntrebarea urmatoare n loc sa termine de ascultat. Cheia la aceasta problema este pregatirea prealabila, analiznd documente care ar putea fi importante. Realizarea acestui lucru permite intervievatorului sa se concentreze asupra ntrebarilor, nefiind n dificultate la momentul urma toarei ntrebari, fiind sigur ca a acoperit toate problemele chestionate. Interviurile pot fi foarte solicitante din punct de vedere psihic, mai ales daca se realizeaza mai multe interviuri pe zi. Cteva masuri pozitive pentru a mbunatati capacitatea de ascultare a intervievatorului, tot n opinia celor doi autori, sunt: 1. Prega tire minut ioasa 2. Structura n ntrebari 3. Luarea de notit e 4. Luarea unor pauze ntre interviuri 5. Mentinerea contactului vizual

145

Pe lnga tehnica punerii ntrebarilor, consilierul de probatiune mai are la ndemna si alte tehnici de natura sa mbunatat easca demersul acestuia, descrise tot de Tracey A. Swift si Ivan T. Robertson. C.3.g. Reflectare Reflectarea es te o tehnica prin care intervievatorul circumscrie/repeta comentariile sau afirmatiile intervievatului, restaurndu-le n forma de ntrebare. Aceasta tehnica este proiectata pentru a ncuraja intervievatul sa-si dezvolte punctul de vedere. (Anderson & Shackleton, 1993 apud Swift si Robertson). Este o metoda importanta de a ajuta intervievatorul sa nteleaga ce spune printr-o interpretare a cuvintelor spuse, fara prejudecat i sau orientare a persoanei. n exemplul urmator, intervievatorul reflecta sentimentul intervievatului pentru a ncuraja destainuirea: Ex : - Nu m-am nteles bine cu mama mea. - Nu v-ati nteles? - Am o gndire independenta , si am avut discut ii pe principii. - Nu at i mpartasit aceeasi opinie ntr-o situatie? C.3.h. Rezumare Rezumarea, ca si reflectarea, ne da posibilitatea de a verifica daca am nteles bine afirmatiile intervievatului. Rezumarea ntrebarilor este foarte importanta ntr-un interviu de evaluare n care intervievatorul are nevoie de ct mai multe informat ii care l ajuta n a-si forma o idee. De exemplu, un intervievator doreste sa confirme cu persoana motivele pentru care si-a schimbat des locul de munca, si-l ntreaba: Deci, doriti ntradevar o cariera rapida? O alta cale de a folosi aceasta metoda este de a spune: Dupa cum vad lucrurile... (Mackay, 1995, p. 12 apud Swift si Robertson). ntrebarile rezumatoare sunt similare cu ntrebarile nchise n felul ca nu ncurajeaza intervievatorul pentru o discutie deschisa: de fapt, ncheie discutia despre un subiect. Rezumarea este eficienta pentru: - stabilirea lucrurilor deja discutate n interviu - obtinerea confirmat iei unor interpretari - clarificarea faptelor - ncheierea unui subiect si trecerea la o alta tema. C.3.i. Comportamentul verbal si nonverbal O dimensiune importanta a interviului este comunicarea nonverbala folosita de ambele part i. Comportamentul nonverbal este identificat ca ar avea un efect benefic asupra interviului, act ionnd ca suport social sau demonstrnd ca intervievatorul asculta ceea ce spune (Lnden et. al., 1993, Millar et. al., 1995 apud Swift si Robertson). A da din cap, un semn facial atent sau mentinerea contactului vizual, sau caracteristicile unui comportament verbal, ca si ncurajarea intervievatului de a continua cu un mmm sau nteleg sugereaza tot o ascultare atenta (Mackay, 1995 apud Swift si Robertson), (Hackett,1995 apud Swift si Robertson). Consilierul de probatiune ar trebui sa exerseze aceste tehnici pentru a nu le folosi prea des, altfel devin manierisme si indica o plictiseala din partea intervievatorului! Limbajul nonverbal a facut obiectul unor cercetari asidue n ultimii ani. Unii psihologi estimeaza ca circ a 65% din semnificat iile prezente ntr-o conversatie sunt purtate de semnale nonverbale (gesturi, expresii faciale, pozitii ale corpului, miscari oculare, n spatiu). 146

ntr-un experiment efectuat asupra limbajului nonverbal (mai exact t ipetele copiilor ntre 0 si 2 ani), Rick a solicitat unor mame sa asculte strigatele nregistrate ale unui lot de copii. Mamelor li se cerea: 1. sa recunoasca sunetul scos de propriul copil; 2. sa numeasca situatiile n care aceste strigate au fost emise. Rezultatele au aratat ca mamele recunosc mult mai usor contextul de emisie a unor strigate scoase de tot i copiii (adica semnificat ia lor) dect strigatele scoase de propriul copil. Aceasta arata ca productiile vocale ale copiilor sunt suficient de precise si universale (colective) pentru a funct iona ca limbaj n comunicarea mama-fiu. Montagner si Mounoud au evidentiat existenta unor veritabile sisteme de comuni care mimica si gestuala la copiii de cresa ntre 1,6 si 4 ani. Acestea constau n secvente de gesturi, posturi, expresii mimate care ntr-un context dat provoaca react iile dorite. Comunicarea nonverbala ntre adulti este saturata n diferent e transculturale. Contactul vizual, de pilda, are semnificatii diferite n culturi diferite. Doi europeni (sau nord-americani) aflati n conversatie privesc din cnd n cnd unul n ochii celuilalt (acest tipar l-a nvatat n copilarie: uita-te la mine cnd ti vorbesc, ne spuneau parint ii). Pentru un japonez, acest lucru e considerat o impolitet e grava, el fixndu-si privirea pe gtul partenerului de discutie. Un european poate vedea n aceasta o lipsa de interes din partea colegului sau japonez si va ntrerupe conversatia. Un arab nsa e obisnuit sa priveasca fix n ochi persoana cu care vorbeste; pentru el, glisarea privirii e semnul lipsei de respect si al insolentei. Fara luarea n considerare a acestor diferent e, comunicarea nonverbala dintre personaje din culturi diferite are de suferit. (Curs de Psihologie generala, anul I, sem I, Fac. de psihologie si stiintele educat iei, Univ. BabesBolyai Cluj-Napoca, nv. la distanta). Expert n psihologie sociala , profesor la Universitatea Oxford, Peter Collet a fa cut numeroase studii asupra comportamentului uman. El arata cum pot fi identificate si interpretate gndurile si sentimentele celor din jurul nostru cu ajutorul gesturilor constiente si mai ales inconstiente - pe care acestia le fac. Aceste rezultate ar putea fi importante si pentru consilierul de probat iune atunci cnd evalueaza persoana din fata sa. Cartea gesturilor a lui Peter Collet prezinta teza conform careia persoanele care ascund adevarul sunt tradate n primul rnd de discursul lor, n sensul ca au tendinta de a schimba subiectul, nu reusesc sa ofere detalii atunci cnd li se solicita, fac pauze lungi ntre cuvinte etc. C.3.j. Interviul prin telefon n munca sa, consilierul de probatiune alege sa realizeze interviul si prin telefon din ratiuni legate de rapiditate, cost, fiabilitate, aria de actiune putnd fi mult mai extinsa n acest caz. Accesul la telefonie la noi n t ara este n dezvoltare, bucurndu-se n ultimii ani de extindere si telefonia mobila. Aceasta tehnica are si unele neajunsuri, n sensul ca nu se recomanda n cazul n care interviul este unul mai complex (ex. cnd acesta se realizeaza cu persoana pentru care se ntocmeste referatul de evaluare), ci este mai potrivita atunci cnd avem nevoie de informatii concrete despre un anumit subiect (ex. conduita scolara a unui minor prezentata de dirigintele sau sau unul dintre profesori). n plus, nu putem avea certitudinea ca persoana care raspunde la telefon este cine se prezinta ca este. De asemenea, prin intermediul acestei tehnici se poate pierde o anumita cantitate de informatii, ndeosebi la ntrebarile deschise, din cauza faptului ca limbajul nonverbal poate fi perceput doar ntr-o mica masura, iar exprimarea tinde sa fie mai redusa. (Rotariu T., Ilut P., 1999). 147

C.3.k. Interviul cu minori Cea mai mare parte a referatelor de evaluare se ntocmeste pentru nvinuit ii/inculpatii minori, adica acea categorie de vrsta situata ntre 14 si 18 ani, cnd intervine raspunderea penala proprie. Unii autori denumesc perioada 14-17 ani adolescent a juvenila, iar cea ntre 17 si 22 ani, postadolescenta. (Pirau, 2006). nsa, n actualul context social este tot mai greu de precizat momentul n care se ncheie adolescenta. Aceasta este o perioada n care au loc schimbari la nivelul tuturor structurilor Eului, ntreaga istorie a adolescentei este povestea felului n care fiecare individ reuseste sa faca fata acestor schimbari (Rideau apud Pirau, 2006). Aceeasi autoare enumera o serie de caracteristici comportamentale ale adolescentului, care pot ajuta profesionistul care vine n contact cu acesta, n cazul de fata consilierul de probatiune, sa-si adapteze abordarea n functie de aceste considerente. Astfel, adolescentul prezinta o opozitie fata de autoritatea adultului, discontinuitate comportamentala, criza de identitate, narcisim sau egoism si criza de originalitate. Cu toate ca adolescentul afiseaza uneori siguranta de sine n mod ostentativ, el este n parte vulnerabil si are nevoie de sprijinul discret, rabdator al adultului. doar sa ntelegem adolescentul, spune A. Rideau, ci trebuie sa-l recunoastem ca fiind diferit. (Pirau, 2006). Nu trebuie

Astfel, consilierul de probat iune ar trebui sa stabileasca o relatie de ncredere cu minorul n momentul ntrevederii. Acesta poate vedea n consilier o persoana corecta si impart iala, avnd n vedere ca si alti membri ai familiei pot fi de fata n momentul intervievarii. Este important sa i se explice acestuia ntreg contextul ntrevederii ntruct minorii ajung, n urma convocarii, n cadrul Serviciului de probatiune n vederea realizarii interviului necesar ntocmirii referatului de evaluare cu o ampla varietate de asteptari, temeri, sperante si ngrijorari. Pot ajunge spernd ca vor fi criticati, sfatuit i, ntrebati, ascultati, nvinuit i, instruit i sau consolati. Pentru aceste motive si pentru altele, este util sa le oferim acestora de la nceput un tablou de ansamblu simplu si scurt asupra structurii ntrevederii. Un comentariu bun, care sa structureze, poate linisti mintea minorului si apoi poate ncepe discut ia n cele mai bune conditii posibile. Va prezentam un exemplu: Dispunem de o ora pe care o vom petrece mpreuna. Pe parcursul acestei ore va voi solicita cteva informat ii concrete si necesare ntocmirii unui referat de evaluare solicitat de n cazul d-voastra pentru ca instant a sa va cunoasca si n alte circumstante dect cele ale savrsirii faptei descrise n cadrul dosarului penal. Probabil voi petrece o mare parte din timp ascultndu-va , astfel nct sa pot ntelege mai bine contextul d-voastra de viata. De asemenea, si dvs. trebuie sa avet i niste asteptari n legatura cu ce se va ntmpla si ce nu se va ntmpla aici, si mi-ar placea sa le ascult. Dar acum sa ncepem. Ce puteti sa-mi spuneti despre. n plus, ntruct minorul este n general atasat de familie, scoala, grup de prieteni, consilierul de probatiune trebuie sa manifeste un tact deosebit n relatia cu acestia pentru a nu prejudicia n vreun fel imaginea minorului si pentru a pastra maximum de confidentialitate. Nota: Pentru alcatuirea grilei de interviu, necesara n ac tivitatea de completare a referatelor de evaluare, recomandam folosirea unitatilor tematice care se regasesc n anexa 1 a capitolului Supravegherea n comunitate. 148

C.4. ntrevederea Daca ati parcurs si trebuie sa o fi facut, pna acum! textele normelor legale privitoare la referatul de evaluare, ati observat ca nici macar o singura data nu se vorbeste despre interviu. Referirea exclusiva este la ntrevedere . Asa procednd, va vet i fi ntrebat: ce i-a determinat, pe cei care au scris despre referatul de evaluare, aici (si nu numai, pentru ca toate comentariile, inclusiv capitolele corespunzatoare din precedentele manuale ale probatiunii, fac referire exclusiva la interviu), sa detalieze interviul? ntr-adevar, este timpul sa practicam clarificarea si n aceasta privinta. Alegem sa va oferim un text de sprijin, n fapt un decupaj practicat cu respect pentru autorul lui. Nu nainte de o scurta introducere. nca din Antichitate, metoda discutiei a fost frecvent utilizata de catre filozofi, medici, preoti sau avocat i. Totusi, n cursul celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea, un cuvnt englezesc care, n realitate, este traducerea literala a francezului Entrevue (ntrevedere) a capatat o semnificatie tehnica aparte... (Nils si Rime, n Moscovici si Buschini, p. 2007) Daca ne-am opri la o minima explicat ie, precum ... relatia dintre interviu si ntrevedere este doar o chestiune de traducere, am ncerca o serioasa insuficienta. Suntem de parere ca nu o meritam, motiv pentru care apelam un text posibil de regasit n aproape toate cartile lui Vasile Miftode: Aceste doua tehnici (n.n., ntrevederea si interviul) trebuie analizate nu att n perspectiva asemanarii lor, ct mai ales n perspectiva deosebirilor lor esentiale (...): ntrevederea se apropie mai mult de tehnica observatiei (oferindu-ne n esenta informatii cu valoare de fapte), n timp ce interviul se aproprie prin natura lui de tehnica chestionarului (oferindu-ne, ca si acesta, opinii...). (Miftode, p. 211) Ne permitem un scurt comentariu. Nu stim ce motive au determinat optiunea pentru utilizarea ntrevederii, a celor care au conceput Regulamentul de aplicare a dispozitiilor Ordonant ei Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea si funct ionarea serviciilor de probatiune si, poate, ar trebui sa le aflam -, dar se dovedeste plina de ntelesuri, fie si daca parcurgem definit iile acestei tehnici, propuse si colectate de acelasi autor: a) este tehnica principala n realizarea programelor de interventie sociala, aflnduse putem spune n inima actiunilor umane si a activitatii serviciilor sociale ; b) este un procedeu de investigat ie verbala, pentru a culege informat ii viznd obiectivul stabilit; c) este o conversatie care, sub aceasta forma, poseda caracteristici ale schimbarilor informat ionale si o natura asimetrica, ntruct cercetatorul pune ntrebari subiectul ofera raspunsuri (despre experient ele lui). Deci: a) nu este vorba de un schimb reciproc, n dublu sens, ca ntr-o conversatie cotidiana; b) n convorbirea-cercetare se manifesta repetitia (se cer precizari, completari, clarificari etc.); c) o asemenea act iune nu este un scop n sine , ci vizeaza un scop exterior culegerea de informatii necesare realizarii unor programe sociale de interventie (n.n., referatul de evaluare este realizat, va reamintim, n orizontul unei posibile interventii); (...) 149

, iar

d) ntrevederea dezvolta un proces de interact iune umana de tipul fata-n fata (tte-tte) n care sunt importante nu att informat iile verbale , ct conduitele, faptele, reactiile, starile afective, credintele et., care exprima ndeosebi aspectele latente ale personalitat ii subiectului. Profesionistii din alte domenii (n.n., este si cazul consilierilor de probat iune) practica o asemenea tehnica, declanseaza reactii ambivalente la subiect i sau clienti (...). (Miftode, p. 211-212) ncheiem aceasta ncercare de clarificare a tehnicii ntrevederii printr-o ultima citare, care aduce n atentie importanta legaturii dintre partile referatului de evaluare, n acest caz dintre sursele de informatii si partile care urmeaza: Importanta epistemica si euristica a ntrevederii consta n reprezentarea articulata a contextului subiectiv-obiectiv n care are loc, a sistemului de experiente si semnificatii legate de actorii implicati si de mediul social de referinta, indiferent de dimensiunea acestora, elemente ntre care mentionam: a) experiente materializate sau institutionalizate; b) experiente intensive sau extensive; c) experiente care vizeaza ntreaga istorie a vietii individuale (biografia, studiul de caz, istoria sociala familiala etc.); d) experienta care vizeaza familie etc.); numai o perioada a vietii individuale (intrarea n profesie, n

e) experiente care reflecta traiectoria sociala (cariera scolara, profesionala, culturala); f) experiente legate de anumite ucenicii (nvatarea unei meserii, promovarea unor relatii de vecinatate sau a unor sisteme de ajutor interuman). (Miftode, 215-216). Evaluarea referatului de evaluare: aspecte calitative si cantitative Evaluarea, conform Dictionarului de psihologie, include judecati de valoare privind fenomenele descrise prin masuratori, comparat ii, raporta ri (Gronlund Newman- 1968). Avnd n vedere faptul ca referatul de evaluare este un produs al cercetarii calitative, referirea lui Patton (1990 apud M. Agabrian, 2004) conform careia: validarea pragmatica (a cercetarii calitative) nseamna ca perspectiva expusa este judecata de relevanta si folosinta ei de ca tre aceia carora le este prezentata: actiunile si perspectiva lor, asociata cu actiunile si perspectiva cercetatorului. La modul general, Eisner (1991, apud M. Agabrian, 2004) considera ca evaluarea unei cercetari calitative trebuie sa aiba n vedere trei aspecte: Coerent a: Povestea are sens? Cum sunt concluziile argumentate? n ce masura surse multiple de date au fost folosite sa dea crezare interpretarilor facute? Legata de coerenta este notiunea de coroborare structurala, de asemenea cunoscuta ca triangulatie. Consensul: conditia n care cititorii lucrarii sunt de acord ca rezultatele si/ori interpretarile raportate de cercetator sunt consistente cu propria lor experienta ori cu dovada prezentata. n final, este importanta utilitatea instrumentala . Un studiu calitativ bun ne poate ajuta sa ntelegem o situat ie care altfel putea sa fie enigmatica sau confuza. Prin intermediul lui putem anticipa viitorul, avnd rol de harta sau ghid. Ghidurile ndreapta atentia noastra la aspectele situatiei sau locului pe care n altfel le putem omite. 150

Momentul evaluarii referatului de evaluare este o faza importanta a procesului de realizare a acestuia ntruct este implicat n asigurarea satisfactiei profesionale a consilierului de probatiune prin feed-back-ul pe care l primeste. Acest aspect, pe lnga functia evaluativa, faciliteaza n acelasi timp nvatarea si progresul. Daca nu este posibila evaluarea eficacitatii unei actiuni, daca nu exista criterii pentru aprecierea raportului eforturi/rezultate, apare riscul formularii unor concluzii gresite sau al ncurajarii unor obisnuinte de lucru inadecvate. O cunoastere concreta a faptelor si o evaluare realista sunt premisele oricarei nvatari. (Lewin, 1951, apud B. Zani si A. Palmonari, 2003). Evaluarea referatului de evaluare poate sa ia doua forme: interna (atunci cnd aceasta are loc n cadrul serviciului prin procesul de intervizare si supervizare) sau externa (atunci cnd evaluarea se realizeaza de catre beneficiarii referatului de evaluare: parchetul sau instanta de judecata). Aceasta din urma se realizeaza periodic, prin aplicarea unor chestionare adresate cu acest scop. ntr-o masurare cantitativa, numa rul referatelor de evaluare ntocmite n serviciile de probatiune din Romnia, n primele cinci luni ale anului 2008, a fost de 8.446. Luna mai reprezinta si reperul temporal de la care balant a dintre numarul referatelor de evaluare si numarul dosarelor de supraveghere se nclina n favoarea primelor (8.446/7.970). Se confirma, si n cazul serviciilor de probatiune din Romnia, aprecierea conform careia sarcina principala a ofiterilor (n.n., corespondent britanic al consilierilor) 20 . (Jary si Jary, p. 491) probatiune este ntocmirea referatelor presentent iale Continund comparat ia dintre cele doua sisteme de probat iune, din Romnia, pe de o parte, Anglia si Tara Galilor, pe de alta parte, putem descoperi o similitudine n evolutia referatului de evaluare, cu posibile consecinte si pentru modul nostru de lucru.
/ Anglia si Tara Galilor Romnia Aparitia probatiunii Trecerea de la ancheta sociala catre referatul de evaluare 1907 1997 (centre experimentale), 2001 (institutie) 1991: social inquiry report (SIR) sunt nlocuite cu pre-sentence report (PSR) 2006/2007 2 1 : anchetele sociale obligatorii n cauzele cu minori, ntocmite de serviciile de autoritate tutelara, sunt nlocuite cu referatele de evaluare obligatorii n cauzele cu minori, ntocmite de serviciile de probatiune 2007-2008: demersuri pentru schimbarea continutului art. 482 C.p.p.

de

Reactia 1, a serviciilor de probatiune Reactia 2, a serviciilor de probatiune

1999: sunt introduse the specific sentence report (SSR), n unele cazuri care nu au continut precedente solicitari de raport 2005: SSR sunt nlocuite cu fast delivery report (FDR), posibil de ntocmit ntr-o singura zi, desi exista un termen maximal de 5 zile. Conditiile care determina ntocmirea FDR sunt bine precizate.

20

Este de observat faptul ca o apreciere asemanatoare (cu o nuantare importanta) se regases te n of Probation and Offender Management , Willan Publishing, Portland, 2007, p. 212: evaluare este o sarcina principala a serviciului de probatiune (sublinierea noastra) corespondent britanic al consilierilor) de probatiune. 21 Aplicarea noilor prevederi ale art. 482 C.p.p. a fost amnata la scurt timp dupa intrarea n vigoare (august 2006), pna n aprilie 2007, pentru ca serviciile de probatiune sa-si organizeze o minima pregatire a reactiei la dramaticele schimbari pe care le va fi suferit. n 2006, pna la amnarea amintita, serviciile de probatiune au ntocmit 60 de referate de evaluare, solicitate n baza art. 482 C.p.p.

Dictionary ntocmirea referatelor de s i a ofiterilor (n.n.,

151

Demersurile Directiei de probatiune, n perioada 2007-2008, au fost perseverente si argumentate, pentru schimbarea normei juridice care prevedea obligativitatea ntocmirii referatului de evaluare, n cauzele cu minori, la solicitarea politiei (cu preponderenta, cum s-a dovedit, practic), a parchetului sau a instantei de judecata. Observnd ca tendint a legiuitorului este de a ment ine prevederile care ne mpovareaza cu obligativitate, probabil ca ne-am putea organiza o reactie similara celei a serviciilor de probatiune din Anglia si Tara Galilor, pe un fond care este asemanator. Asa nct unele referate de evaluare (ex. a minorilor) sa capete o forma minimala (preponderent bazata pe tick-box ), n conditii bine precizate (cu referire la un grup limitat de persoane evaluate).

Continuitatea referat - supraveghere ntocmirea referatelor de evaluare ocupa un loc important n activitatea consilierului de probatiune, nsa aceasta reprezinta doar un punct de pornire, pentru ca, n final, consilierul de probat iune sa-si ndeplineasca obiectivul de a media relat ia ntre cei doi actori sociali: persoana condamnata penal si comunitatea. Cu certitudine se poate ment iona faptul ca institutia probatiunii este una comunitara, mediind ntre institutiile statului si reprezentantii societatii civile, pentru sporirea sanselor de reinsert ie sociala a persoanelor aflate n supraveghere, reprezentnd chiar un test pentru verificarea spiritului comunitar al societatii romnesti. Astfel, obiectivele cuprinse n Ordonanta de Guvern nr. 92/2000 sunt: a) reintegrarea sociala a persoanelor care au savrsit fapte prevazute de legea penala; b) atragerea si implicarea activa a comunitatii n procesul de reintegrare sociala a persoanelor care fac obiectul activitatii de probatiune; c) asigurarea unui echilibru ntre nevoile sigurantei sociale a comunitatii si nevoile specifice ale infractorului; d) evaluarea impactului masurilor economico-sociale asupra fenomenului de criminalitate. Comunitatea va deveni astfel tot mai constienta att de drepturile, ct si de obligatiile sale ntruct esecul persoanei care a comis o infract iune reprezinta n acelasi timp si propriul esec. Existenta unei alternative la pedeapsa penala reprezinta un nou cod comportamental fata de membrii sai. Ea are n acest moment sarcina de a socializa, integra, si nu de a marginaliza si exclude. Astfel, n contextul probatiunii, comunitatea trebuie sa si aloce noi atributii n vederea redefinirii rolului social al membrului sau condamnat penal care are nevoie de acceptare. (Pasca, 2005) Tinnd cont de aceste deziderate, consilierul de probatiune are n vedere, n momentul ntocmirii referatului de evaluare, planul de intervent ie pe care l-ar putea dezvolta n cazul n care persoana ar primi o condamnare n care i-ar fi suspendata pedeapsa cu nchisoarea sub supravegherea Serviciului de probatiune. Acest plan este recomandat sa fie cuprins n capitolul V al referatului de evaluare, Perspectivele de reintegrare n societate. Vom exemplifica n continuare modul n care consilierul de probat iune poate sa confere continuitate muncii sale prin ntocmirea unui plan de interventie (acolo unde cazul se preteaza) n care o resursa ar putea fi chiar Serviciul de probatiune , fa ra a face totusi sugestii sau recomandari instant ei de judecata. 152

EXEMPLU Conform celor expuse mai sus, concluzionez faptul ca factorii protectivi identific ati a actiona n sprijinul conturarii unei personalitati prosociale a tnarului nu sunt suficienti pentru a-i asigura acestuia premisele unei bune adapta ri sociale. Este evidenta init iativa tnarului de a promova o serie de comportamente de natura a-l propulsa pe acesta pe o traiectorie de viata ascendenta (desfas urarea de activitati lucrative). Pentru a sprijini un astfel de demers si a-i maximiza sansele de izbnda, este importanta canalizarea eforturilor spre mentinerea unui loc de munca si dobndirea de forme legale n acest sens. Continuarea studiilor reprezinta o premisa importanta pentru dobndirea unei calificari profesionale si astfel a unei bune integrari pe piat a muncii. Sporirea controlului comportamentului acestuia prin supravegherea sa de catre o autoritate exterioara familiei pentru prevenirea recaderilor poate reprezenta o resursa importanta.

Anexa Fisa de observatie Cadrul: Cum este mediul fizic? Care este contextul social? Ce fel de comportamente favorizeaza sau influenteaza negativ acest cadru? 2. Participantii: Cine este prezent la locul act iunii, cti oameni si rolurile lor. Ce i reuneste pe acesti oameni? Cine are permisiune de a fi aici? 3. Activitati si interactiuni: Ce se ntmpla? Exista o succesiune clara de activitat i? Cum interactioneaza oamenii n cadrul activitat ii si n afara acesteia? Ce conexiuni sau interdependente exista ntre oameni si activitati? 4. Frecventa si durata: Cnd a nceput aceasta situat ie? Este un tip de situatie care se repeta sau este unica? Daca se repeta, ct de frecvent se ntmpla acest lucru? Dintre situat iile diferite, ct de tipica este cea pe care o observam? 5. Factorii subtili (o serie de factori mai putin evidenti, dar probabil la fel de importanti pentru observatie): Activitatile formale si neplanificate ntelesul simbolic si conotativ al cuvintelor Comunicarea nonverbala, care cuprinde si mbracamintea, dispunerea n spatiul fizic etc. (Merriam, S.B., n Agabrian, 2004) 153

Lista reglementarilor si documentelor-reper pentru ntocmirea referatelor de evaluare: Ordonant a Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea si funct ionarea serviciilor de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate; Hotarrea Guvernului nr. 1239/2000 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozit iilor Ordonant ei Guvernului nr. 92/2000; Legea nr. 129/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2000 cu privire la organizarea si funct ionarea serviciilor de probat iune; Legea 356/21.07.06 privind modificarea si completarea C.p.p., precum si pentru modificarea altor legi; Propunerea D.P. de formular de ntocmire a referatelor/rapoartelor de evaluare pentru cauzele cu minori din 17.08.2006; Publicarea n data de 07.09.06 n Monitorul Oficial nr. 764 a Ordonantei de Urgenta pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala care suspenda dispozit iile art. 482 si 484 pna la data de 31.03.2007; Adresa D.P. din data de 11.09.2006 referitoare la centralizarea raspunsurilor din teritoriu privind respectarea confidentialitatii n cazul ntocmirii referatelor de evaluare; Circulara D.P. nr. 44341/30.03.2007 privitoare la ntocmirea referatelor de evaluare avnd n vedere intrarea n vigoare a dispozitiilor art. 482 C.p.p.; Adresa D.P. din 18.04.2007 prin care se argumenteaza faptul ca referatele de evaluare se ntocmesc doar pentru minorii care au calitatea de nvinuit sau inculpat, nu si pentru persoana fata de care nu s-a nceput urmarirea penala sau nu s-a pus n miscare actiunea penala; Circulara D.P. nr. 51358/03.05.2007 privind interpretarea unitara a art. 482 C.p.p., stabilirea competent ei serviciilor de probatiune n cazul solicitarii de referate de evaluare pentru copiii strazii, ntocmirea rapoartelor de evaluare pentru minorii care au savrsit o fapta penala, dar nu raspund penal, imposibilitatea ntocmirii referatului de evaluare n lipsa nvinuitului/inculpatului major; Nota de fundamentare a ministrului justitiei privind Ordonant a de Urgenta pentru modificarea Codului de procedura penala; Informarea D.P. din 09.12.2007 privind avizul negativ dat de CSM, raportat la demersurile D.P. n ceea ce priveste modificarea art. 482 C.p.p.; Circulara D.P. nr. 25377/29.02.2008 privitoare la clarificarea unor aspecte de practica referitoare la art. 482 C.p.p. ridicate de Serviciul de probatiune de pe lnga Tribunalul Satu Mare; Adresa D.P. din 26.03.2008 privind problemele ridicate de compatibilitatea dintre art. 482 C.p.p. modificat si art. 197 alin 2 C.p.p.; Adresa naintata de D.P. n data de 05.03.2008 domnului ministru la care s-a atasat proiectul privind modificarea art. 482 din C.p.p.; OUG 31/2008 privind modificarea art. 482 C.p.p. publicata n Monitorul Oficial al Romniei nr. 224/24.03.2008; 154

Circulara D.P. nr. 36890/24.03.2008 prin care se aduce la cunostinta modul n care prevederile art. 482 C.p.p. au fost modificate prin Ordonanta de Urgenta nr. 31/2008 privind modificarea art. 482 C.p.p. publicata n Monitorul Oficial al Romniei nr. 224/24.03.2008; Circulara nr. 38664/27.03.2008 a D.P. privind dispozitiile n ceea ce priveste activitatea de ntocmire a referatelor de evaluare si care abroga dispozitiile circularei nr. 44341/30.03.2007 a D.P. pe aceeasi tema; Circulara nr. 530/03.04.2008 transmisa de Serviciul de probatiune de pe lnga Tribunalul Covasna referitoare la nentocmirea referatelor n cazul imposibilitatii contacta rii inculpatului; Circulara nr. 38664/07.04.2008 a D.P., document clarificator privind situatia n care, n lipsa unei ntrevederi cu persoana pentru care instanta a solicitat referat de evaluare, acesta nu se mai ntocmeste; HG 747/2008 pentru modificarea si completarea HG 1239/2000.

BIBLIOGRAFIE Agabrian, M., 2004, European. Black, D., 1989, Cercetarea calitativa a socialului. Design si performare. , New York: Oxford University Press. , Portland: Bucuresti: Bucuresti: Iasi: Institutul

Sociological Justice

Canton, R., Hancock, D., 2007, Willan Publishing.

Dictionary of Probation and Offender Management

Chelcea, S., 1996, Metodologia cercetarii sociologice: metode cantitative si calitativ., Editura Didactica si Pedagogica. Chelcea, S., 2003 , Metodologia cercetarii sociologice. Metode cantitative si calitative, Editura Economica . Collet, P., 2005, Cartea gesturilor. Bucuresti: Editura Trei. , Glasgow: Harper Collins. Jary, D., Jary, J. (eds.), 2005, Miftode, V. 2003, Collins Dictionary of Sociology

Tratat de metodologie sociologica.

Iasi: Editura Lumen. Iasi: Polirom. Editura Ardealul. Cluj-Napoca:

Moscovici, S., Buschini, F., 2007, Pasca, M.D., 2005, Peretz, H., 2002, Pirau, M.T., 2006, Editura Risoprint.

Metodologia stiintelor umane,

Infractorul minor si reintegrarea sa n comunitate: Metodele n sociologie. Observatia

, Iasi: Institutul European.

Reforma din noi. Despre reforma morala si tranzitia n educatie. Ancheta sociologica si sondajul de opinie. Manualul formatorului; Manual de psihologia comunitatii. Iasi: Editura Polirom.

Rotariu T., Ilut P., 1999,

Iasi: Editura Polirom.

Swift T.A. si Robertson I. T., Zani, B.; Palmonari, A., 2003.

Curs de psihologie generala, anul I, sem I, Facultatea de Psihologie si S tiintele Educatiei, Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca, nv. la distanta. Curs de prevenire a consumului de droguri prezentat de dr. Cicu G. n cadrul cursului de Prevenirea si consilierea consumului de droguri , S umuleu Ciuc; www.geocities.com/adrianhatos/interviul individual.doc

155

Supravegherea n comunitate
Ligia Dumitrascu Valentin Schiaucu

Cuvnt nainte Actul normativ care reglementeaza organizarea si functionarea institutiei Probatiunii n Romnia formuleaza, n cadrul celui dinti articol al sau, misiunea acesteia n contextul romnesc. Aceasta misiune se defineste n limbaj juridic astfel: n vederea reintegrarii sociale a persoanelor care au sa vrsit infractiuni, mentinute n stare de libertate, si a supravegherii executarii obligatiilor stabilite de instanta de judecata n sarcina acestora, se nfiinteaza, sub autoritatea Ministerului Justit iei, serviciile de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate 1 . Plecnd de la aceasta definitie, se remarca pozit ionarea institutiei probat iunii n sfera executionala a procesului penal prin rolul conferit acesteia: supravegherea modului n care o persoana condamnata sau minor executa obligatiile stabilite de instanta n sarcina sa pe durata unui termen de ncercare. Scopul unei astfel de 2 interventii, dublata de oferirea unor servicii specializate n vederea depas irii nevoilor criminogene, este acela de a asigura reintegrarea sociala a persoanei n cauza. Lundu-se n considerare rezultatele cercetarilor care au evident iat faptul ca, orict de sofisticate ar putea fi metodele de control, simpla supraveghere nu garanteaza succesul reintegrarii persoanei sanct ionate penal n comunitate, legiuitorul a prevazut necesitatea interventiei asupra factorilor de risc printr-o activitate de asistare. Prin urmare, n cadrul procesului de reintegrare, activitatea consilierului de probatiune se centreaza pe doua dimensiuni importante: control si asistare. Desfasurarea activitatii de asistare este nsa conditionata de existenta celei de control, avnd n vedere ca, n lipsa unei hotarri judeca toresti prin care sa se fi dispus supravegherea executarii obligatiilor de catre Serviciul de probat iune , nu se poate realiza activitatea de asistare. De aceea sugeram practicienilor o abordare unitara a interventiei (control si asistare) pe perioada supravegherii, chiar daca n manualul de fata aces te doua dimensiuni sunt tratate n capitole separate.

Art. 1 din OG nr. 92/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate. 2 Articolul 3 alin. 1 din OG 92/2000 stipuleaza ca, la cererea persoanelor prevazute n art. 1, serviciile de probatiune pot asigura acestora asistenta s i consiliere n vederea ndreptarii s i reintegrarii sociale.

156

n Romnia, serviciile de probat iune nu supravegheaza persoane condamnate sau minori fata de care s-a luat masura educativa a libertat ii supravegheate, ci modul n care cele doua categorii sanct ionate penal respecta masurile de supraveghere sau, dupa caz, executa obligat iile impuse de instanta de judecata n sarcina acestora. Supravegherea unei persoane ar implica utilizarea altor mijloace (de exemplu, monitorizarea electronica). Cum aceste mijloace nu sunt preva zute de legislat ia penala actuala, controlul nu se realizeaza fata de persoane. Pe de alta parte, probatiunea n Romnia nca are rolul de a consolida modalitat i alternative de executare a pedepsei nchisorii pentru persoane care au savrsit infractiuni cu pericol social redus. Totusi, din rationamente legate de economia textului, n prezentul capitol au fost folositi alternativ termenii de persoana supravegheata si persoana sanctionata penal. Argumentul alegerii celui din urma termen a fost determinat de faptul ca n categoria sanct iunilor penale sunt incluse att pedepsele, ct si masurile educative. Capitolul de fata are ca punct de reper pe cel publicat n anul 2004 n Manualul de practica n domeniul reintegrarii sociale si supravegherii. Informatiilor cuprinse acolo li sau adaugat unele noi ce decurg fie ca urmare a modificarilor legislative, fie prin acumularea experientei practice, att n calitate de consilieri, ct si n calitate de inspectori si formatori n procesul de pregatire initiala a consilierilor de probatiune. n ciuda caracterului arid al informatiei prezentate, determinat chiar de natura activitat ii de probatiune abordate, speram totusi ca acest material sa poata fi nt eles si valorificat ca atare.

Definitii Termenul de supraveghere deriva din limba latina, prin compunerea cuvintelor super deasupra si videre a vedea, nsemnnd asadar a nu scapa din vedere, a t ine evidenta. 3 Aceasta perspectiva larga asupra a ceea ce nseamna supravegherea, raportata la activitatea de probatiune, poate fi completata cu ntelesuri mult mai specifice: a) Modalitate de executare a pedepsei cu nchisoarea prevazuta de Codul penal (C.p.). b) Activitate specifica serviciilor de probatiune care consta, n principal, n supravegherea modului n care persoana sanctionata respecta masurile si executa una sau mai multe din obligat iile stabilite de instant a de judecata n sarcina sa. c) Metoda de lucru cu persoanele care au comis infractiuni, mentinute n stare de libertate. Desi toate aceste aspecte sunt importante din perspectiva activitatii de reintegrare sociala a persoanelor care au comis infract iuni, ceea ce intereseaza cu precadere este supravegherea privita ca activitate s pecifica serviciilor de probatiune, cu referire att la relatia ce se consolideaza ntre consilierul de probatiune si persoana supravegheata, 4 ct si la procesul n cadrul caruia aceasta se dezvolta .

3 4

Dictionary of Probation and Offender Management Ibidem.

, Rob Canton, David Hancock (Edt.), 2007, p. 304.

157

Scopuri Finalitatea supravegherii este aceeasi, indiferent de faptul ca aceasta este privita ca modalitate de executare a pedepsei, activitate specifica serviciilor de probatiune sau metoda de lucru cu persoanele care au comis infractiuni. Astfel, scopurile supravegherii sunt: I. Reabilitarea
5

juridica si sociala a persoanelor care au comis infract iuni.

II. Scaderea riscului de a mai comite infractiuni si prevenirea savrsirii de noi infractiuni. III. Protect ia publicului si a victimelor/cresterea gradului de siguranta sociala. IV. Repararea prejudiciului fata de comunitate.

Obiective Pentru a atinge aceste scopuri trebuie acoperite nsa o serie de obiective, privite ca niste tinte intermediare cu caracter mai putin general si care se traduc prin ceea ce trebuie realizat n plan concret pentru a atinge scopurile stabilite. n acest sens, obiectivele supravegherii sunt urmatoarele: -asigurarea unui control asupra persoanei sanctionate prin supravegherea modului n care aceasta respecta masurile si executa una sau mai multe obligatii ce i-au fost impuse de catre instanta de judecata; -identificarea acurata a nevoilor criminogene ale persoanelor supravegheate; -motivarea persoanelor supravegheate pentru a se angaja n procesul de schimbare comportamentala; -oferirea de suport pentru a ment ine comportamentul dezirabil obtinut prin interventie; -asigurarea unui management al riscului adecvat rezultatelor obt inute prin evaluare; -facilitarea posibilitat ii persoanei sanctionate de a recompensa comunitatea vatamata prin infractiune.

Categorii de persoane sanctionate fata de care serviciile de probatiune au competenta de a verifica modul de ndeplinire a masurilor dupa caz, de executare a uneia sau a mai multor obligatii Pe scurt, persoanele sanctionate care intra n evidenta serviciilor de probatiune sunt cele prevazute de Legea 129/2002 de aprobare a Ordonant ei Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanct iunilor neprivative de libertate, precum

Am optat pentru introducerea acestui termen n defavoarea celui de reintegrare sociala deoarece cel din urma are un grad ridicat de generalitate si relativitate.

158

si cele prevazute de Codul penal (minorii condamnati), identificndu-se n acest fel patru categorii: -persoanele condamnate n baza art. 86 respectarea masurilor prevazute n art. 86
1 3

C.p. fata de care instant a a dispus alin.1 lit. a)-d) din C.p:

a. sa se prezinte, la datele fixate de catre instanta, la Serviciul de probat iune; b. sa anunte, n prealabil, orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum si ntoarcerea; c. sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca; d. sa comunice informat ii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta .
1 -persoanele condamnate n baza art. 86 C.p. fata de care instat a a dispus 3 respectarea masurilor prevazute n art. 86 alin.1 lit. a)-d) din C.p. si executarea 3 alin. 3 lit. a)-f) din uneia sau mai multora dintre obligatiile prevazute n art. 86 C.p.:

a. sa desfasoare o activitate sau sa urmeze un curs de nvatamnt ori de calificare; b. sa nu schimbe domiciliul sau resedinta avuta ori sa nu depaseasca limita teritoriala stabilita dect n conditiile fixate de instanta; c. sa nu frecventeze anumite locuri stabilite; d. sa nu intre n legatura cu anumite persoane; e. sa nu conduca nici un vehicul sau anumite vehicule; f. sa se s upuna masurilor de control, tratament sau ngrijire, n special n scopul dezintoxicarii.
1 -minorii condamnati n baza art. 110 fata de care instant a a dispus executarea, pna la vrsta de 18 ani, a uneia sau a tuturor obligatiilor prevazute la art. 103 alin. 3 lit. a)-c) din C.p. iar dupa mplinirea vrstei de 18 ani, pe durata 3 termenului de ncercare, ma surile prevazute n art. 86 alin. 1 lit. a)-d) din C.P si 3 alin. 3 executarea uneia sau mai multora dintre obligatiile prevazute n art. 86 lit. a)-f) din C.p.

-minorii fata de care instanta a luat masura educativa a libertat ii supravegheate n baza art. 103 din C.p. si a impus acestora executarea uneia sau mai multor obligatii dintre cele prevazute la art. 103 alin. 3 lit. a-c C.p., respectiv -sa nu frecventeze anumite locuri stabilite; -sa nu intre n lega tura cu anumite persoane; -sa presteze o activitate neremunerata ntr-o institutie de interes public fixata de instanta , cu o durata ntre 50 si 200 de ore, de maximum 3 ore pe zi, dupa programul de scoala, n zilele nelucratoare si n vacanta.

Trebuie precizat ca serviciile de probatiune nu au competenta legala de a asigura supravegherea minorului n baza art. 103 C.p., ci de a asigura supravegherea executarii obligatiilor prevazute la art. 103 alin. 3 lit. a-c C.p. Aceasta ntruct serviciul de probatiune nu este institutie legal nsarcinata cu supravegherea minorului. Pentru mai multe informatii, a se vedea capitolul Elemente de drept .

159

Etapele procesului de supraveghere Continutul concret al activitatii de supraveghere presupune o anume procesualitate, ceea ce nseamna ca aceasta activitate se deruleaza pas cu pas, ntr-o ordine logica, ce i asigura coerenta si continuitate. Plecnd de la aceste premise, n cadrul acestui capitol se intentioneaza prezentarea principalelor etape ale activitat ii de supraveghere, prin raportare la cerintele legii, metodologiei proprii activitat ii de probat iune, precum si prin raportare la rigoarea logicii, care determina, mpreuna, succesiunea temporala a acestor etape. Abordarea lor se face detaliat, insistnd asupra aspectelor tehnice mai semnificative si care necesita o explicitare mai amanuntita, prin raportare la fiecare moment al procesului de supraveghere. Plecnd de la aceasta abordare, se pot identifica cteva etape reper ale activitat ii de supraveghere, anume: alocarea cazului pregatirea pentru prima ntrevedere prima ntrevedere ntocmirea si nmnarea planului de supraveghere monitorizarea si evaluarea procesului de supraveghere ncheierea supravegherii

1. Alocarea cazului Ac easta faza se concretizeaza prin trimiterea unei adrese de catre biroul de executari penale din cadrul instantei care a judecat pe fond cauza, indiferent daca hotarrea judecatoreasca a ramas definitiva la o instanta superioara, Serviciului de probatiune competent din punct de vedere teritorial sa exercite supravegherea. n acest sens, potrivit dispozit iilor art.4 alin.1 din HG nr.1239/2000 de aprobare a Regulamentului de aplicare a dispozit iilor Ordonantei Guvernului nr.92/2000 privind organizarea si funct ionarea serviciilor de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a 7 , denumit n continuare regulament, executarii sanctiunilor neprivative de libertate competent sa exercite supravegherea este Serviciul de probat iune din judetul n care locuieste persoana sanctionata penal. Adresa trebuie sa fie n mod necesar nsotita de hotarrea instantei de judecata, n copie, sau un extras de pe aceasta. Adresa prin care a fost ncredintata supravegherea Serviciului de probatiune se nregistreaza n registrul de intrariiesiri al serviciului. Daca se constata ca Serviciul de probatiune nu este competent din punct de vedere teritorial sa exercite supravegherea, va nstiint a biroul de executari penale cu privire la acest fapt, solicitnd ca hotarrea judecatoreasca sa fie naintata Serviciului de probatiune competent. Atunci cnd Serviciul de probatiune este competent teritorial sa exercite supravegherea, seful serviciului va proceda n conformitate cu dispozitiile art. 18 regulament, potrivit carora, la primirea hotarrii judecatoresti, va desemna un consilier
1

din

Asa cum a fost modificat prin HG nr. 747/2008 pentru modificarea s i completarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea s i functionarea serviciilor de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate.

160

de probatiune responsabil cu supravegherea modului n care persoana ndeplineste masurile si, eventual, obligatiile impuse de instanta n sarcina sa. n continutul articolului invocat anterior se regasesc si dispozitii referitoare la faptul ca, de regula, supravegherea este ncredintata consilierului de probat iune care a ntocmit initial referatul de evaluare pentru persoana sanctionata n cauza. Pe lnga acest criteriu de alocare a cazurilor pot fi luate n considerare si altele, cum ar fi volumul de munca al membrilor echipei, experienta acestora prin raportare la specificul cazului, termenul de ncercare al cazurilor aflate n evidenta fiecarui consilier, frecventa ntrevederilor etc. Dupa ncredint area cazului de catre seful serviciului, consilierul de probatiune va deschide un dosar de supraveghere n continutul caruia se vor regasi, potrivit art. 18 alin. 2 din regulament, urmatoarele documente sau tipuri de documente: -hotarrea instant ei de judecata, n copie, sau un extras de pe aceasta; -procesul-verbal ntocmit cu ocazia primei ntrevederi; -planul de supraveghere; -referatul de evaluare ntocmit nainte de pronunt area hotarrii judecatoresti, atunci cnd este cazul; -referatul de evaluare solicitat de catre instanta pe perioada supravegherii, atunci cnd este cazul; -dovezi privind modul de ndeplinire a masurilor si obligat iilor impuse de instanta de judecata persoanei aflate n supraveghere. Forma si continutul acestor documente vor fi abordate detaliat n cuprinsul fiecarui capitol, n cadrul etapei corespunzatoare din procesul de supraveghere. n aceasta etapa are loc si includerea persoanei sanctionate penal n baza de date a Serviciului de probatiune.

2. Pregatirea pentru prima ntrevedere n conformitate cu art. 19 alin. 1 si art. 26 alin. 1 din regulament, cu cel putin trei zile nainte de data primei ntrevederi, consilierul responsabil de caz contacteaza persoana sanct ionata penal si, n cazul minorului, reprezentantul legal al acestuia, n scopul de a transmite informat iile referitoare la: -locul, data si ora la care trebuie sa aiba loc prima ntrevedere; -adresa Serviciului de probat iune si numarul de telefon; -numele consilierului responsabil de caz. Desi actul normativ care reglementeaza o astfel de etapa nu prevede alte specificatii, documentul prin care i se transmit persoanei sanctionate penal informatiile mentionate mai sus poate include informat ii despre hotarrea judecatoreasca, posibilitatea de a anunta (n prealabil si motivat) neprezentarea la data si ora fixata, consecintele neprezentarii s.a. Aceste date pot fi utile persoanei sanct ionate penal cu conditia prezentarii lor destinatarului, pe scurt, coerent si ntr-un limbaj accesibil. Este indicat ca documentul prin care se realizeaza nstiintarea sa fie transmis cu confirmare de primire pentru a se putea identifica ulterior daca destinatarul a luat cunostinta de continutul sau. 161

Colectarea informatiilor are drept scop identificarea aspectelor necesare conturarii unei imagini de ansamblu asupra cazului, care sa constituie un punct de plecare pentru investigatiile ulterioare. Pe baza acestor informat ii, consilierul si structureaza abordarea astfel nct sa identifice, cu ocazia evaluarii, nevoile care au determinat manifestarea comportamentului infract ional si care necesita a fi depas ite pentru a se asigura astfel atingerea scopurilor supravegherii. De asemenea, odata ordonate, aceste informatii pot oferi indicii cu privire la datele care necesita verificare suplimentara, explicitare sau clarificare la momentul primei ntrevederi. Una dintre cele mai importante surse de informare n activitatea de colectare a informatiilor n aceasta etapa o reprezinta dosarul penal al persoanei sanctionate cunoaste totusi faptul ca exista o cazuistica semnificativa n sarcina fiecarui consilier de probatiune, mai ales n serviciile de probatiune supraaglomerate, fapt ce ngreuneaza accesul acestuia la dosarul penal. n acest caz se recomanda analiza cu maxima atentie a hotarrii judecatoresti a instantei de fond, care cuprinde aspectele referitoare la circumstantele manifestarii comportamentului infractional, dar si informatii referitoare la situat ia juridica si sociala a persoanei sanct ionate penal.
8

. Se

O alta sursa extrem de relevanta o constituie referatul de evaluare ntocmit anterior pronuntarii hotarrii judecatoresti sau ntr-o alta cauza. Referatul de evaluare se poate afla n evidenta Serviciului de probatiune caruia i-a fost ncredintata supravegherea sau n evidenta altui serviciu de probatiune, avnd n vedere ca persoana ar putea sa -si schimbe locuinta ntre timp. n acest caz, Serviciul de probatiune competent sa exercite supravegherea va solicita celui care a ntocmit referatul de evaluare o copie dupa 1 acesta n conformitate cu art. 19 alin. 3 din regulament, precum si alte date relevante. Informat iile cuprinse n referatul de evaluare vor fi avute n vedere la realizarea evaluarii 1 situat iei persoanei supravegheate (art. 19 alin. 2 din regulament).

3. Prima ntrevedere Prima ntrevedere cu persoana sanctionata este foarte importanta pentru ntreg procesul de supraveghere si reabilitare al acesteia. De felul n care aceasta va decurge depind, n mare masura, modul n care se vor desfas ura urmatoarele ntrevederi, motivatia persoanei supravegheate, ncrederea n consilier si n eficienta activitatii de reintegrare. Prima ntrevedere trebuie sa aiba loc n termen de 10 zile lucratoare de la data comunicarii hotarrii judeca toresti (art. 19 alin. 2 din regulament). O atentie deosebita trebuie acordata continutului care acesta se realizeaza. contactului initial si modalitatii n

n primul rnd are loc prezentarea proprie, mentionndu-se n acest sens numele si prenumele, funct ia pe care o avem, faptul ca suntem responsabili de caz, adica persoana de legatura cu serviciul, anume desemnata, care se va ocupa personal de supravegherea modului n care acesta respecta masurile sau executa obligatiile ce i-au fost impuse de catre instanta si care l va sprijini activ n vederea restabilirii legaturilor cu comunitatea.

Dupa epuizarea tuturor cailor de atac, sau dupa expirarea termenelor destinate utilizarii cailor de atac, adica atunci cnd sentinta ramne definitiva, dosarul penal al persoanei sanctionate se ntoarce la instanta de fond. nainte de a fi arhivat, informatiile din dosarul penal vor fi necesare pentru o serie de acte de procedura.

162

Este important sa fie accentuate si bine clarificate att rolul si responsabilitatile consilierului, de a asigura supravegherea si de a ajuta persoana supravegheata n procesul de schimbare a comportamentului, ct si responsabilitatile persoanei supravegheate: faptul ca este raspunzatoare de propriul comportament, de angajarea n procesul de schimbare comportamentala , de masura si felul n care respecta cerint ele legii si ale hotarrii judecatoresti. Pentru a-si evidentia ct mai clar rolul, consilierul de probatiune se poate defini ca un intermediar ntre persoana supravegheata si instanta de judecata, pe de-o parte, respectiv serviciile sociale, pe de alta parte. Persoana supravegheata trebuie ajutata sa nt eleaga foarte clar ca nu reprezentam o institutie punitiva, dar ca avem obligat ia legala de a anunta instanta daca vom constata ncalcarea masurilor sau neexecutarea obligatiilor impuse, aceasta din urma fiind competenta sa revoce sanct iunea. Mai mult, persoana supravegheata trebuie sa ajunga sa nteleaga ca rolul consilierului este acela de a-l asista si sprijini n demersul de reabilitare sociala, iar respectarea masurilor si executarea obligat iilor ce i-au fost impuse de catre instanta , precum si angajarea sa activa n procesul de schimbare a propriului comportament este n beneficiul sau. Toate aceste aspecte trebuie prezentate foarte clar, ntr-un limbaj accesibil si inteligibil, la momentul si n modalitatea pe care o impune contextul comunicarii. De asemenea, consilierul trebuie sa manifeste prin conduita sa atent ie, interes, disponibilitate, ntelegere, acceptanta si empatie, aceste aspecte fiind esentiale pentru eliminarea temerilor persoanei supravegheate si pentru confortul psihologic al acesteia, pentru consolidarea ncrederii pe care o va acorda consilierului si serviciului, pentru o adecvata desfasurare a relatiei profesionale, pentru motivarea si angajarea acesteia n procesul de schimbare, deci pentru reabilitarea sa sociala. Se remarca, asadar, ca aceasta etapa trebuie valorificata att n sensul clarificarii nelamuririlor si asteptarilor persoanei supravegheate, ct si pentru motivarea si angajarea sa n procesul de schimbare a comportamentului si de integrare n comunitate. Conform art.19 din regulament, tot n cadrul primei ntrevederi este necesar ca persoanei supravegheate sa-i fie prez entate, verbal si scris, o serie de aspecte ce vor fi consemnate ntr-un proces-verbal semnat de catre ambele part i si, atunci cnd este cazul, de catre reprezentantul legal al acesteia. O copie a procesului-verbal se nmneaza persoanei supravegheate, asa cum stipuleaza art.19 alin.7 din regulament. Continutul procesului-verbal va face referiri la:

1. scopul/scopurile supravegherii; 2. obiectivele supravegherii; 3. modul de desfasurare a supravegherii; 4. masurile/obligatiile impuse de catre instant a de judecata persoanei supravegheate si consecintele ndeplinirii sau nendeplinirii acestora; 5. obligatia respectarii normelor de conduita, care se refera, n principal, la ,,a nu avea un comportament violent sau agresiv ori o atitudine nepotrivita sau un limbaj necorespunza tor, care ar putea prejudicia personalul de probatiune, precum si alte persoane aflate sub supraveghere; 6. posibilitatea de a formula plngere la seful serviciului, n cazul n care persoana supravegheata constata ca tratamentul aplicat de serviciul de probatiune pe perioada supravegherii este necorespunzator. 163

Continutul procesului-verbal este completat cu prevederea art.19 alin.5 regulament care face trimitere la art.45 alin.4 din acelasi act normativ, privind posibilitatea persoanei supravegheate de a solicita asistenta si consiliere din partea serviciului. Deoarece nstiintarea persoanei supravegheate despre existenta acestei oportunitati era oricum o obligatie legala a consilierului, includerea sa n procesul-verbal asigura dovada respectarii ei. Fa ra a mai reveni asupra scopului si obiectivelor supravegherii, care au fost prezentate anterior n respectivul ghid, precum si asupra altor aspecte ale procesului verbal care sunt explicite, trebuie ment ionat ca modul de desfas urare a supravegherii consta n ntlniri directe, de tip fata-n-fata, care vor avea loc periodic la sediul Serviciului de probat iune, n vizite inopinate la domiciliu, atunci cnd dispozitiile legale precizeaza acest lucru, precum si n obtinerea si verificarea informat iilor cu privire la persoana supravegheata prin ment inerea unei legaturi permanente cu diverse persoane sau prin colaborarea cu organele de politie si autoritat ile locale.

din

De asemenea, trebuie amintit ca n cazul nerespectarii ma surilor sau neexecutarii obligatiilor de catre persoana supravegheata, consilierul responsabil de caz va ntocmi un raport care cuprinde un rezumat al procesului de supraveghere si care face ment iuni cu privire la dovezile prin care se constata ncalcarea obligatiei (art.38 alin.1 din regulament). Raportul ntocmit mpreuna cu dovezile n copie vor fi naintate spre informare sefului Serviciului de probatiune care, atunci cnd considera necesar, va sesiza judecatorul delegat la compartimentul de executari penale n vederea luarii masurilor legale. Exista si exceptii la aceasta procedura: 1. n cazul n care persoana 3 supravegheata nu respecta masura prevazuta la art. 86 alin.1 lit.a din regulament; 2. n cazul persoanelor supravegheate ca rora instanta le-a impus obligatia de a nu frecventa anumite locuri. n aceste situatii, n cazul n care consilierul responsabil de caz constata ca persoana supravegheata a ncalcat respectiva obligatie, acesteia i se va nmna mai nti un avertisment, explicndu-i-se verbal cont inutul sau, ocazie cu care se va ncheia si un proces-verbal (art.34 alin.3 si art.40 alin.3 din regulament). Obligat ia se considera ncalcata cnd, dupa nmnarea a doua avertismente, consilierul responsabil constata ca persoana condamnata/minorul a fost prezent n locul a carui frecventare a fost interzisa (art.34 alin.4 si art.40 alin.4 din regulament). n acest caz, consilierul responsabil de caz va relua procedura ntocmirii raportului si transmiterii sale catre seful serviciului mpreuna cu dovezile corespunzatoare. Atunci cnd un minor ncalca aceasta obligatie, seful serviciului va nstiint a, pe lnga instanta de judecata, si reprezentantul legal al acestuia, respectiv parintele, tutorele sau institutia legal nsarc inata cu ocrotirea minorului. Trebuie precizat totodata ca, n cazul n care persoanei supravegheate i s-a impus executarea obligatiei de a se supune unor masuri de control, tratament sau ngrijire, n special n scopul dezintoxicarii, aceasta obligatie este cons iderata nendeplinita n situatiile n care persoana supravegheata: refuza n mod nejustificat includerea n programe de tratament derulate n scopul dezintoxicarii; ntrerupe n mod nejustificat tratamentul de dezintoxicare; refuza efectuarea testelor de verificare a consumului de substant e. Prezentarea procesului-verbal trebuie sa se realizeze ntr-un limbaj inteligibil si accesibil, evitndu-se termenii de specialitate sau nefamiliari pentru a se asigura astfel internalizarea continutului sau de ca tre persoana sanctionata. n aces t sens, este indicata si utilizarea lamuririlor suplimentare n scris, atunci cnd este cazul, astfel nct persoana supravegheata sa ajunga la o mai buna nt elegere cu privire la responsabilitatile, dar si drepturile pe care le are. 164

Dupa prezentarea procesului-verbal are loc persoanei realizarea evaluarii 1 din supravegheate n vederea ntocmirii ulterioare a planului de supraveghere (art. 19 regulament). Acest moment intervine dupa ce persoana supravegheata dispune de o serie de informatii referitoare la procesul de supraveghere, a luat cunostinta de obligatiile si drepturile pe care le are, i s-au nlaturat o parte din temeri si a nt eles cadrul si limitele colaborarii cu Serviciul de probatiune . Toate acestea sunt favorabile activitatii de evaluare ntruct reprezinta o introducere a persoanei supravegheate n contextul relatiei profesionale. Principalul instrument prin care se realizeaza evaluarea este interviul.

Interviul este o tehnica care presupune o succesiune de ntrebari si raspunsuri, mai mult sau mai putin ghidata de catre consilier, si care urma reste: culegerea de informatii referitoare la contextul manifestarii comportamentului infractional, motivatia pentru schimbare, situatia economica si psiho-sociala a persoanei intervievate si familiei acesteia etc.; stabilirea nevoilor criminogene, identificarea riscurilor si ulterior a ariilor de interventie 9 . Pentru a acoperi aspectele la care se face referire mai sus, se apreciaza ca cel mai potrivit tip de interviu este cel semistructurat, de tip tematic. Acest tip de interviu este centrat asupra unor teme generale de interes a caror explorare va oferi informatii despre factorii care influenteaza comportamentul persoanei supravegheate. Surprinderea informatiilor despre factori ofera, la rndul sau, posibilitatea identificarii unui anumit tip de risc, dar si stabilirii direct iilor de interventie n abordarea cazului.
1 alin.4 din regulament prevede ca evaluarea persoanei condamnate vizeaza Art.19 n mod obligatoriu, ca unitat i tematice:

1) analiza comportamentului infract ional; 2) situat ia familiala, sociala si economica si atitudinea fata de aceasta; 3) planurile de viitor pe termen scurt si mediu ale persoanei condamnate si indicarea modalitatilor concrete prin care intentioneaza sa le puna n practica. De asemenea, daca se constata ca persoana supravegheata consuma n exces anumite substante, n cadrul procesului de evaluare se vor avea n vedere: -tipul sau tipurile de substant e utilizate, -cantitatea, -frecventa si metodele de administrare a substantei, -istoricul consumului, -contextul n care se manifesta acest consum si -institut ia si/sau organizatia de specialitate n evidenta careia se afla sau s-a aflat persoana evaluata. Aceste teme trebuie analizate particularizat, n raport cu specificul fiecarui caz, cu informatiile sigure de care consilierul deja dispune, dar si n funct ie de directia si contextul discut iei (interviului) cu persoana supravegheata. Temele orientative de

Este important ca la finalul interviului sa existe un acord reciproc - al consilierului s i persoanei supravegheate - asupra nevoilor si obiectivelor ce vor fi consemnate n planul de supraveghere, chiar daca acestea se vor modifica ulterior n urma reevaluarii.

165

interes n interviul utilizat n evaluarea persoanei supravegheate se regasesc n anexa nr. 1 aflata la sfrsitul ghidului 10 . Asa cum se transpune la nivel practic, interviu tematic este unul cuprinde att elemente caracteristice interviului initial, ct si interviului integrat , care motivat ional .

Specificul activitat ii de supraveghere, precum si o serie de constrngeri, cum ar fi timpul si termenele legale, fac ca, de cele mai multe ori, interviul cu persoana supravegheata sa aiba loc o singura data, n acest caz sarindu-se peste interviul initial si ncercndu-se surprinderea celei mai mari parti din informatiile ce sunt necesare, inclusiv nivelul motivat iei de schimbare a persoanei supravegheate. Aceasta pentru ca n activitatea de supraveghere rolul interviului initial se diminueaza, fiind acoperit ntr-o anumita masura de momentele preliminare ale primei ntrevederi. O buna parte din demersul de evaluare a motivatiei pentru schimbare a persoanei supravegheate se poate realiza n cadrul primei ntrevederi. Aspecte cum ar fi resorturile subiective care au determinat comiterea infractiunii, sentimentele persoanei supravegheate dupa savrsirea acesteia, demersurile concrete realizate n sensul schimbarii, resursele interne de care dispune aceasta, rezistent a la schimbare pot fi surprinse n interviul tematic, fara nsa a se diminua utilitatea si importanta unui interviu motivational de sine statator. Es te foarte important sa i se explice persoanei supravegheate nu numai n ce consta interviul, ci, mai ales, de ce este necesara explorarea atenta a fiecarei unitati tematice. Explic atiile necesita prezentare de-o maniera care sa evidentieze beneficiul reciproc pe care l confera o imagine clara obtinuta prin interviu asupra situatiei persoanei supravegheate. n acest sens, o explorare alaturi de un profesionist a factorilor determinant i ai comportamentului infractional ajuta persoana supravegheata sa nteleaga contextul manifestarii acestuia, iar pe consilier sa identifice modalitat ile de sprijin n vederea evitarii lor pe viitor. Un alt aspect ce necesita clarificare este cel al confidentialitat ii si limitelor ei. Persoanei supravegheate i se va comunica faptul ca toate informatiile solicitate sunt de interes strict profesional, iar accesul altor persoane sau institutii la aceste date este limitat. Ele pot fi nsa mpartas ite n cazuri speciale, cum ar fi cele de ndeplinire a actelor de justitie, sau pentru luarea celor mai bune decizii n ceea ce priveste persoana 11 . sa si protect ia altor persoane De asemenea, persoanei supravegheate i se va explica ca este extrem de importanta furnizarea unor informatii veridice. Este necesar ca persoana sa nt eleaga ca Serviciul de probatiune dispune deja de o serie de informat ii certe si ca cele obt inute vor fi verificate, iar sinceritatea nu poate fi dect n beneficiul sau (prin asumarea situat iei n care se afla si prin crearea unei premise pentru o reala schimbare a comportamentului).

10

n vederea mbunatatirii activitatii de evaluare, se intentioneaza promovarea la nivel national a unui instrument de diagnoza, care sa permita o evaluare structurata, sistematica, a nevoilor criminogene ale persoanei supravegheate, prin raportare la o serie de unitati tematice bine stabilite. Desi acest instrument a fost pilotat cu succes n cteva servicii de probatiune, implementarea sa la nivel national necesita pregatirea prealabila a personalului. Pentru mai multe informatii, a se consulta capitolul din manual referitor la instrumentul de diagnoza. 11 A se vedea aspectele referitoare la confidentialitate din capitolul Valori, principii si competente profesionale n probatiune .

166

Pentru asigurarea confortului personal, dar si pentru ca persoana supravegheata sasi poata organiza timpul si expunerea, consilierul i va comunica acesteia durata interviului. n general, aceste interviuri dureaza aproximativ o ora. Persoana supravegheata va fi ntrebata la sfrsitul acestei introduceri daca mai are nelamuriri, astfel nct la nceputul interviului propriu-zis aceasta sa fie pe deplin edificata asupra tuturor aspectelor legate de ceea ce va urma. Trecerea la interviul efectiv se poate realiza printr-o ntrebare de tipul: suntet i pregatit?, putem ncepe? etc. n caz afirmativ se trece la explorarea aspectelor de interes pentru evaluare. Oricum, este necesar ca la ntrebarile de nceput sa se raspunda usor, sa fie preponderent factuale, acesta fiind un moment propice folosirii ntrebarilor de tip nchis. Tema explorata pentru nceput trebuie sa fie una usor abordabila, sa nu necesite raspunsuri cu o ncarcatura puternic afectiva, pentru a ajuta astfel persoana supravegheata sa se acomodeze cu rolul de intervievat. Atentia consilierului se va concentra n special asupra dinamicii procesului de comunicare, fara a pierde din vedere continutul cognitiv al comunicarii. Tehnicile utilizate cu precadere sunt chestionarea, ascultarea activa, ncurajarea, parafrazarea, oferirea de feedback. Partea de mijloc a interviului presupune investigarea aprofundata a unitatilor tematice de interes si trecerea de la o unitate la alta. Este indicat ca n aceasta faza ntrebarile sa se centreze pe explorarea unor aspecte mai sensibile ale experientei de viata a persoanei supravegheate: cele care au un caracter mai intim, a caror expunere se asociaza cu trairi mai intense sau mai profunde. Tehnicile principale folosite n aceasta faza sunt ascultarea activa, oferirea de feedback, concretizarea, clarificarea si confruntarea. Partea finala a interviului se axeaza pe revizuirea a tot ceea ce persoana supravegheata a prezentat, astfel nct sa se identifice ce teme au fost complet abordate, care sunt informatiile de care mai este nevoie, ce aspecte sunt neclare si necesita o explicitare suplimentara si care sunt nevoile criminogene evidentiate prin explorarea unitat ilor tematice. Este important ca la finalul interviului efectiv sa se ajunga la un acord comun cu privire la existenta si important a nevoilor identificate chiar n cadrul interviului. n definirea unei nevoi se va lua n considerare att punctul de vedere al persoanei supravegheate, ct si perspectiva consilierului asupra diverselor aspecte puse n discut ie. Aceasta ntruct persoana supravegheata poate sa nu recunoasca o problema serioasa cum ar fi dependent a de alcool sau droguri ori sa prezinte ca probleme o serie de dificultati pasagere, contextuale, si pe care persoana supravegheata le percepe distorsionat, acordndu-le o importanta prea mare. Exista nsa si cazuri n care consilierul tinde sa perceapa excesiv din propriul punct de vedere ceea ce considera a fi problemele sau nevoile persoanei supravegheate, fara ca acestea sa aiba o semnificatie pentru aceasta din urma. Totodata, este posibil ca persoana sanct ionata sa accepte aceste nevoi doar pentru ca i-au fost semnalate de catre consilier, care se afla ntr-o pozit ie de autoritate. n acest caz, persoana supravegheata se poate simti constrnsa, ignorata, neimportanta. Din aceste motive, consilierul poate utiliza anumite tehnici de negociere astfel nct sa se ajunga la o imagine completa si corecta asupra situatiei persoanei supravegheate. La finalul interviului efectiv este necesar sa se acorde atent ie dezangajarii persoanei supravegheate din rolul de intervievat; aceasta poate fi ntrebata despre impresia sa asupra modului n care a decurs interviul si despre trairile pe care le-a avut pe parcursul sau (ex.: Ce parere aveti despre cum a decurs interviul?, Cum v-ati simtit?). Aceste ntrebari sunt utile ntruct persoana se simte valorizata , iar informatiile obt inute astfel pot fi valorificate de catre consilier prin reajustarea propriei conduite si a continutului interviului n cazurile ulterioare. 167

Tehnicile de care se uzeaza cu preponderenta n acest moment sunt: sumarizarea, clarificarea, oferirea de feedback. Realizarea evaluarii persoanei supravegheate se va fundamenta si pe analiza 1 alin. 2 din referatului de evaluare ntocmit anterior, daca este cazul (art. 19 regulament). Datele cuprinse n referatul de evaluare trebuie nsa verificate si valorificate atent, mai ales n cazul n care acesta s-a ntocmit cu cteva luni n urma, deoarece situatia persoanei supravegheate se poate schimba ntre timp. Toate datele obt inute n procesul de evaluare vor fi consemnate ntr-o fisa de 1 alin. 6 din regulament. evaluare, n conformitate cu art. 19 Dupa efectuarea interviului, persoanei supravegheate i se solicita actele necesare , acte prevazute de art.27 alin.3, art.28 alin.3, art.29 alin.3 si pentru supraveghere art.33 alin.1 din regulament. Conform art. 29 alin. 2 din regulament, consilierul responsabil de caz are obligatia de a-i solicita n scris persoanei supravegheate informatii referitoare la situatia locativa, situat ia financiara, locul de munca si perioada pentru care este angajata , persoanele aflate n ngrijirea sa sau n ngrijirea carora se afla. Aceste informatii trebuie nsotite de dovezi, care vor fi prezentate consilierului de probatiune n termen de 30 de zile de la data primei ntrevederi (art. 29 alin. 3 din regulament). Aceasta etapa a activitatii de supraveghere, care este reprezentata de prima ntrevedere cu persoana supravegheata, se ncheie prin stabilirea s i comunicarea (art. 19 1 alin. 7 din regulament). datei urmatoarei ntrevederi Exista cazul n care persoana supravegheata nu se prezinta la prima ntrevedere. n aceasta situat ie, consilierul responsabil de caz va renstiinta persoana supravegheata, n scris sau telefonic, pentru a stabili data, ora si locul unei noi ntrevederi. Totodata i se va atrage atentia cu privire la potentialele consecinte ale comportamentului sau: sesizarea instantei competente si luarea masurilor legale care se impun. Atunci cnd persoana supravegheata nu se prezinta nici la a doua convocare, consilierul responsabil de caz va investiga motivele neprezentarii si va strnge dovezi cu privire la imposibilitatea nceperii efective a supravegherii. n cazul n care se constata ca, din motive obiec tive, masurile sau obligatiile impuse de catre 1 instanta nu pot fi puse n executare temporar sau definitiv, conform art. 17 din regulament, consilierul de probat iune va nstiinta seful serviciului, care, la rndul sau, va sesiza motivat judecatorul delegat cu executarea n vederea luarii masurilor care se impun.

4. ntocmirea si nmnarea planului de supraveghere Planul de supraveghere este documentul reper al intervent iei n activitatea de supraveghere. n plus, informatiile cuprinse n planul de supraveghere, mai ales cele din capitolul referitor la nevoi si obiective, permit abordarea ulterioara a motivatiei persoanei supravegheate n vederea angajarii n procesul schimbarii. Din acest motive se justifica tratarea sa ca etapa distincta a procesului de supraveghere.

168

Potrivit dispozit iilor prevazute de art. 23 alin. 1, 2, 2 1 si 4 din regulament, planul de supraveghere si anexele prin care se revizuieste acesta trebuie sa prezinte urmatoarele cerinte de forma : -antetul Serviciului de probatiune pe coltul stnga-sus al primei pagini; -stampila Serviciului de probat iune si semnatura consilierului responsabil de caz n coltul dreapta-jos; -cu except ia introducerii, celelalte capitole ale planului vor fi prezentate: -pe scurt -ntr-o forma narativa -evitnd termenele de specialitate sau exprimarile care ar face dificila nt elegerea continutului acestuia. a planului de supraveghere este diferit, n functie de Termenul de ntocmire frecventa ntrevederilor, potrivit art.21 din regulament (modificat prin HG 747/2008). Astfel, daca stabilirea frecvent ei ntrevederilor este lasata prin hotarre judecatoreasca la latitudinea consilierului responsabil de caz, planul de supraveghere va fi redactat pna la termenul fixat pentru cea de-a doua ntrevedere cu persoana supravegheata (alin.2). n cazul n care frecventa ntrevederilor este stabilita de catre instanta si este mai mare de o luna, planul de supraveghere va fi redactat si nmnat persoanei supravegheate chiar la prima ntrevedere (alin.4), dupa realizarea interviului si a 1 din regulament. Desi ntocmirea planului de supraveghere evaluarii prevazute de art.19 la prima ntrevedere presupune un efort considerabil att pentru consilier, ct si pentru persoana sanct ionata, aceasta solutie a fost adoptata pentru a nu amna foarte mult timp comunicarea acestui important document pentru procesul de supraveghere. Daca procesul-verbal reprezinta actul oficial prin care ncepe efectiv procesul de supraveghere si prin care persoanei sanctionate i sunt comunicate drepturile si obligatiile pe care le are pe perioada supravegherii, planul de supraveghere reprezinta un document care oficializeaza si ghideaza ntreg procesul de supraveghere si care cuprinde informatii foarte importante despre nevoile criminogene ale persoanei, riscuri, frecventa ntrevederilor etc. Acesta este, de altfel, motivul pentru care acest document oficial nu poate fi comunicat si nmnat persoanei supravegheate la mai mult de o luna de la data ncheierii procesului-verbal de ncepere a supravegherii. Exista si o serie de elemente de procedura alcatuirea planului de supraveghere. de care trebuie sa se t ina cont n

Astfel, art. 20 din regulament prevede posibilitatea ca Serviciul de probatiune sa solicite autoritatilor competente desemnarea unor specialisti (psihologi, sociologi, medici, cadre didactice s.a.) n vederea ntocmirii si derularii planului de supraveghere. O astfel de prevedere este bine intentionata deoarece informatiile astfel furnizate sunt unele de specialitate si permit o estimare acurata a riscurilor, respectiv o interventie adecvata. Totusi, contrngerile legate de termene, dar si nevoia unei interventii rapide pe anumite arii investigate nu permit materializarea acestei dispozitii dect ulterior, pe parcursul procesului de supraveghere. Conform elementelor de procedura prevazute de art.21 alin.1, 2 si 3 din regulament (prevederi modificate prin HG 747/2008), consilierul de probatiune responsabil de caz va prezenta si va explica persoanei supravegheate planul de supraveghere. Totodata, planul de supraveghere va fi semnat de catre consilierul de probatiune si de persoana sanct ionata si, daca este cazul, de catre reprezentantul legal al acesteia, fiecare primind cte o copie a documentului. 169

Referitor la determinate de: Introducere

structura s i continutul planului de supraveghere

, acestea sunt

Conform art. 22 alin. 1 din regulament (articol modificat prin HG 747/2008), introducerea contine: -numele si prenumele (n.n., persoanei supravegheate); -data si locul nasterii persoanei supravegheate; -adresa de domiciliu; -infractiunea savrsita; -numarul hotarrii instantei de judecata; -sanct iunea aplicata ; -perioada de supraveghere, mentionndu-se data nceperii si ncetarii acesteia; -numele si prenumele consilierului de probat iune responsabil. Aceste date se vor consemna ntr-un formular tipizat prezentat ca anexa la regulament. Singurul lucru care ar trebui mentionat este acela ca perioada de supraveghere se 12 . calculeaza de la data ramnerii definitive a hotarrii judecatoresti Masurile si/sau obligatiile impuse de instant a de judecata si mijloacele utilizate pentru asigurarea ndeplinirii lor 1 3

Mijloacele utilizate pentru asigurarea ndeplinirii masurilor si executarii obligatiilor se adapteaza specificului fiecareia dintre acestea si presupun, n principal: solicitarea si oferirea de informatii de catre consilierul de probatiune; solicitarea de dovezi pentru verificarea modului de ndeplinire, respectiv executare a acestora, att persoanei supravegheate, ct si altor persoane sau autoritat i; stabilirea si intensificarea contactelor cu persoane fizice, juridice sau institutii publice pentru a facilita ndeplinirea sau executarea n bune conditii a masurilor si obligatiilor de catre persoana supravegheata; efectuarea de controale inopinate la domiciliul sau resedinta persoanei supravegheate 1 4 . Pe lnga aceste mijloace, pot fi luate n considerare orice alte cai de asigurare a supravegherii, att timp ct ele respecta dispozitiile legale, functioneaza si se dovedesc eficiente. Nevoile criminogene si sociale ale persoanei condamnate/minorului si obiectivele stabilite n vederea diminuarii acestora

Este un capitol important al planului de supraveghere si aceasta ntruct determinarea precisa a nevoilor cu care se confrunta persoana supravegheata ajuta la estimarea riscului de a comite noi infractiuni, a celui pentru siguranta publica, a celui de autovatamare si suicid, precum si la stabilirea directiilor ulterioare ale interventiei.

Mai multe informatii despre calculul perioadei de supraveghere pot fi regasite n capitolul drept al acestui manual. 13 O explicitare a masurilor si obligatiilor poate fi regasita la nceputul acestui capitol, cnd sunt enumerate categoriile de persoane sanctionate fata de care serviciile de probatiune au competenta de a verifica modul de ndeplinire a masurilor s i, dupa caz, de executare a uneia sau a mai multor obligatii. 14 Atunci cnd este cazul.
12

Elemente de

170

Acest capitol se refera n special la acele nevoi ale persoanei supravegheate care, daca nu sunt depasite, determina reiterarea comportamentului infractional. n evaluarea 1 5 . Acest principiu nseamna nevoilor trebuie sa se tina cont de principiul pragmatismului ca evaluarea trebuie sa se axeze pe nevoile cu caracter criminogen, pentru a adapta astfel interventia scopurilor supravegherii. Prin urmare, este necesar sa se discrimineze si sa se aprecieze care sunt acele lipsuri sau dezechilibre din viata persoanei supravegheate care i pot influenta comportamentul n sensul comiterii de noi infractiuni si care, astfel, constituie prioritati ale intervent iei. Generalizarile trebuie evitate si aceasta deoarece una si aceeasi nevoie poate sa fie criminogena la indivizi diferit i aflat i n contexte diferite de viata. Desi o parte din persoanele supravegheate considera ca nu au nici o nevoie, totusi intrarea lor n evidenta Serviciului de probat iune este determinata de comiterea unei infractiuni. nsusi faptul ca aceste persoane se afla n supravegherea serviciului nseamna ca au avut, anterior sau n momentul comiterii infract iunii, cel put in un mod de gndire, o stare afectiva sau un comportament care au condus la comiterea faptei cu caracter penal. n acest sens, rolul consilierului este de a identifica ce anume a determinat acea infract iune, astfel nct sa ghideze intervent ia si sa se asigure ca influenta factorilor favorizant i ai comportamentului infractional este diminuata. Ignorarea analizei comportamentului infractional sau a importantei explorarii sale poate conduce la un formalism excesiv al procesului de supraveghere, bazat doar pe control. n plus, se poate ntmpla ca utilizarea resurselor sa fie canalizata pentru acoperirea unor false nevoi. Fiecare nevoie necesita a fi formulata concret si simplu, astfel nct sa fie pe deplin nteleasa de catre persoana sanct ionata. Nu toate persoanele supravegheate nteleg semnificat ia unei nevoi formulate astfel: persoana prezinta manifesta ri egocentrice, ...de tip histrionic si paranoic, iar o problema expusa astfel accentueaza formalismul planului de supraveghere. Consilierul de probatiune va sprijini persoana n recunoasterea si ntelegerea faptului ca nevoile identificate i pot afecta viata si pot determina cresterea posibilitatii de a comite o noua infractiune. O nevoie va corespunde unui obiectiv general pentru interventie. Spre exemplu, daca nevoia acceptata de ca tre persoana sanct ionata si de consilier este lipsa unui loc de munca, obiectivul este implicit si consta n obtinerea unui loc de munca. Pot fi stabilite nsa obiective specifice sau intermediare, precum nscrierea la un curs de calificare, pregatirea pentru angajare sau, ulterior angajarii, sprijin n vederea mentinerii locului de munca (evitarea reiterarii nevoii). Obiectivele trebuie sa fie realiste, n acord cu s emnificat ia sau important a nevoii si cu contextul de viata al persoanei sanct ionate. Spre exemplu, nevoia obt inerii unui loc de munca de catre persoana sanct ionata nu nseamna ca acel obiectiv trebuie atins cu orice pret, prin identificarea unui loc de munca slab platit, ntr-un alt judet dect cel n care persoana locuieste. Consilierul responsabil de caz va fi n permanenta constient ca nu exista nevoi si obiective n sine, ci ele necesita a fi individualizate si ancorate n contextul de viata al persoanei sanctionate. Totodata, obiectivele fixate n vederea depas irii nevoilor necesita a fi raportate la resursele oferite de comunitatea apartenenta persoanei sanct ionate.

15

Pentru mai multe informatii, a se vedea capitolul

Valori, principii s i competente profesionale n probatiune

171

Riscul savrsirii din nou a unor infractiuni/riscul de a pune n pericol siguranta publica si riscul de sinucidere sau autovatamare reprezinta probabilitatea ca o persoana

Riscul de a comite noi infractiuni supravegheata sa comita noi fapte penale.

Estimarea riscului de recidiva este foarte importanta n activitatea serviciilor de probatiune, ntruct pe baza acesteia se asigura managementul riscului, adica restrngerea gradului de libertate al persoanei supravegheate si stabilirea tipului si intensitatii interventiei. Evaluarea riscului se realizeaza pe baza unor caracteristici sau factori rega sit i la nivelul persoanei sanct ionate, care influenteaza sau pot influenta comportamentul ntrun sens pozitiv sau negativ. Factorii la care se raporteaza evaluarea riscului de recidiva pot fi statici (nemodificabili, asupra carora nu se poate interveni ex.: vrsta) sau dinamici (care se schimba, sunt variabili si asupra carora se poate interveni ex.: motivatia pentru schimbare). Factorii statici pot fi definit i ca acele caracteristici identificate pe cale statistica la majoritatea persoanelor care apart in unui grup sau unei populat ii-tinta si pe baza carora se fac predictii referitoare la comportamentul unei persoane care apart ine unui asemenea grup. Spre exemplu, remarcndu-se din punct de vedere statistic ca persoanele care au comis infract iuni sunt cu preponderenta de sex masculin, se poate prezice ca un individ, n virtutea faptului ca este barbat, prezinta o probabilitate mai mare de a comite o infractiune. Acesti factori statici sunt valabili numai daca se fundamenteaza pe cerceta ri statistice complexe care sa fie bine concepute. Ei sunt diferiti de la o t ara la alta si chiar de la o regiune la alta, fiind sensibili la diferentele economice si socio-culturale existente. n Romnia nu s-au validat nca factori statici pentru categoria persoanelor care 16 executa o pedeapsa neprivativa de libertate . Cele mai cunoscute instrumente de 1 7 , dezvoltate n tari cu traditie n evaluare a riscului de a comite noi infractiuni probatiune, au luat nsa n considerare sexul (majoritatea persoanelor care comit infractiuni sunt de sex masculin), vrsta la care persoana a comis prima infractiune (este invers proportionala cu riscul de recidiva), vrsta la prima sanct iune (c u ct condamnarea a avut loc la o vrsta mai frageda, cu att riscul de a comite noi infractiuni este mai mare), numa rul de sanctiuni anterioare (este direct proportional cu riscul de recidiva), numarul de pedepse custodiale (cu ct acest numar este mai mare cu att probabilitatea de a comite noi infractiuni este mai ridicata), tipul de infractiune (riscul de a comite noi fapte penale este mai mare n cazul persoanelor care au comis infractiuni cu violenta sau sexuale). Dintre acesti factori statici, sexul poate fi luat n considerare cu certitudine si n Romnia. Pe cale s tatistica pot fi nsa identificati si alti factori.

A se vedea totus i cercetarea realizata n acest domeniu de catre Sorina Poledna conf. univ. dr. la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala a Universitatii Babes Boyai din Cluj-Napoca publicata n raportul de cercetare Comportamentul delincvent. Factori de risc s i factori protectivi Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica R.A., precum si lucrarea de doctorat a lui Ioan Durnescu lect. univ. dr. la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala a Universitatii Bucures ti cu titlul recidivei n domeniul criminalitatii patrimoniale. 17 Federal Salient Factor Score, Offender Group Reconviction Scale, The Level of Service Inventory.
16

, anul III, nr. 11/2004, Fenomenul

172

Mult mai importanti dect factorii statici sunt cei dinamici . Acestia reprezinta anumite aspecte ale viet ii persoanei supravegheate, aflate n transformare sau care se pot schimba, si care influenteaza riscul de a comite noi infractiuni; aceste aspecte pot fi modificate prin intervent ie . Importanta lor deriva din aceea ca au o valoare, pondere si semnificat ie crescute n raport cu comportamentul persoanei, influentndu-l ntr-un mod direct. De asemenea, acesti factori sunt important i ntruct asupra lor se poate interveni, iar prin intervent ie se poate diminua probabilitatea ca persoana supravegheata sa mai comita infract iuni. Totodata, ei determina direct iile de actiune n vederea scaderii riscului de recidiva si a reabilitarii sociale a persoanei supravegheate. Cu alte cuvinte, plecnd de la aspectele din viata persoanei supravegheate care stau n spatele acestor factori, se poate stabili care sunt nevoile vizate pentru interventie, dar si care sunt obiectivele interventiei si modalitatea de realizare a ei. Atitudinea fata de valorile sociale, motivat ia pentru schimbare, veniturile, relat iile dintre membrii familiei, nivelul de educat ie, consumul de alcool sunt doar ctiva dintre factorii dinamici care au o semnificatie n raport cu reiterarea comportamentului infractional. Factorii statici si dinamici pot fi la rndul lor protectivi sau favorizanti n raport cu comportamentul infractional. Factorii protectivi sunt acei factori care, daca se regasesc la nivelul unei persoane, scad probabilitatea ca respectiva persoana sa mai comita infractiuni. Ca exemplu, existenta unui loc de munca stabil constituie un factor inhibitor al comportamentului infractional, ntruct se pleaca de la premisa ca veniturile obt inute prin munca prestata permit ntr-o anumita masura satisfacerea nevoilor individului, are loc o anumita conformare la autoritate, persoana este n contact cu valorile sociale, exista un status social pe care aceasta doreste sa si-l pastreze, se reduce disponibilitatea pentru implicarea n activitati infractionale s.a. Factorii favorizanti sunt cei care, daca sunt identificati la nivelul unei persoane, determina o probabilitate crescuta ca acea persoana sa comita o infractiune. Prin contrast cu exemplul anterior, putem constata ca absenta unui loc de munca constituie un factor favorizant ntruct persoana poate adopta cai ilegale de obtinere a unor venituri necesare pentru satisfacerea trebuintelor proprii, ea scapa cenzurii sociale, influenta valorilor sociale asupra sa se diminueaza , nu are mult de pierdut din punctul de vedere al statutului social, dispune de mult timp liber care poate fi nvestit n activitat i infractionale s.a. Exista o mult ime de factori protectivi si favorizant i. Pentru a putea fi nsa identificati, este nevoie de cunostinte variate din domeniul criminologiei, sociologiei, psihologiei, psihiatriei. n acest sens, teoriile criminologice sunt cele mai importante, deoarece acestea ofera diverse perspective asupra cazului, o viziune mai larga si identificarea cu usurinta a factorilor care influenteaza pozitiv sau negativ comportamentul persoanei. Experienta practica a persoanei este nsa la fel de importanta si are cel putin aceeasi valoare cu ansamblul de cunostinte teoretice ale consilierului, desi nu este fundamentata dect pe empiric.

ajuta la

Modalitatea de estimare a riscului de recidiva presupune, n primul rnd, identificarea factorilor statici si dinamici, protectivi si inhibitori, prin analiza informatiilor culese prin interviu si prin alte modalitat i (ex. studiul dosarului penal, al referatului ntocmit anterior, raspunsurile scrise la o serie de adrese oficiale). Acesti factori sunt evaluati din punct de vedere calitativ, ceea ce nseamna ca fieca rui factor trebuie sa i se aprecieze si determine ponderea si semnificatia pe care o are n raport cu 173

comportamentul infractional. Aceasta nseamna ca evaluarea nu trebuie sa se realizeze n funct ie de numarul acestora, ci n functie de important a lor. Spre exemplu, desi pot exista numerosi factori protectivi, un singur factor favorizant, cum ar fi dependenta de droguri, face ca riscul de a comite noi infract iuni sa creasca semnificativ. Problema este nsa ca n prezent nu exista n Romnia un instrument validat de evaluare a riscului 18 . Consecint a este ca estimarea riscului se poate realiza n acest caz cu mai multa subiectivitate si cu un grad de aproximatie mai mare. Cu toate acestea, daca se iau n considerare aspectele evidentiate anterior n activitatea de estimare a riscului de recidiva , obiectivitatea poate fi pastrata n mare masura. Foarte importante sunt si cunostintele de care dispune consilierul, dar mai ales experienta sa practica. Punerea n balanta a factorilor protectivi, respectiv favorizanti, va determina implicit stabilirea gradului de risc identificat, iar n functie de acesta se va realiza ncadrarea persoanei supravegheate ntr-una din categoriile de risc: mic, mediu, mare. Desi pare paradoxal, ncadrarea n una dintre aceste trei categorii este uneori destul de dificila. Aceasta pentru ca uneori riscul identificat nu se ncadreaza perfect n nici una dintre cele trei categorii, fiind undeva ntre mic si mediu sau ntre mediu si mare. n aceste cazuri va trebui sa se supraestimeze sau sa se subestimeze riscul. Din acest motiv s-ar impune cu precadere utilizarea unei grile de evaluare cu cel put in cinci categorii de risc. Oricum, consilierii de probat iune ar trebui sa fie constient i ca riscul de recidiva este unul ipotetic, si nu o certitudine. ncadrarea persoanei supravegheate ntr-o categorie de risc nu este suficienta. Este necesar ca riscul sa fie individualizat sau plasat n context prin ncercarea de a raspunde la o serie de ntrebari prec um: Care este tipul de infractiune care va determina recidiva? Raspunsul poate fi, de exemplu: infractiuni contra patrimoniului, infractiuni contra integritatii corporale, infractiuni contra libertatii persoanei etc. Care este contextul care creste probabilitatea de a comite noi infract iuni? Spre exemplu, unele persoane supravegheate pot comite infract iuni pe fondul consumului de alcool, n locuri publice, cum ar fi barurile, atunci cnd sunt provocate (le sunt adresate injurii, altcineva acorda un interes evident partenerului etc.). Se pot stabili cteva caracteristici ale victimei? n functie de natura infractiunii, de contextul favorizant al comportamentului infractional sau de tiparul infractional al persoanei supravegheate pot fi stabilite o serie de caracteristici ale unei potentiale victime. Spre exemplu, n cazul infract iunilor de trafic de persoane, victima poate fi o minora sau tnara, cu o conditie materiala si financiara modesta, cu un nivel scazut de studii, aflata n cautarea unui loc de munca. Cum poate fi evitata comiterea de noi infractiuni? Ra spunsul la aceasta ntrebare poate ajuta la stabilirea directiilor de interventie n vederea evitarii reiterarii comportamentului infractional si poate fi, de exemplu, reducerea consumului de alcool, mentinerea tratamentului medicamentos pentru persoanele cu boli mentale, evitarea situatiilor conflictuale etc.

18

n Romnia exista un instrument de evaluare a riscului de recidiva n cazul infractiunilor patrimoniale, elaborat de Ioan Durnescu lect. univ. dr. la Facultatea de Sociologie s i Asistenta Sociala a Universitatii Bucuresti care se aplica experimental n Serviciul de probatiune Arges

174

Riscul de a pune n pericol siguranta publica Unul dintre scopurile activitatii de probatiune se refera la protectia publicului si a victimelor si la cresterea gradului de siguranta sociala . Pentru atingerea acestui scop, este necesar sa se realizeze o estimare adecvata att a riscului de a mai comite infractiuni, dar, mai ales, a celui pentru sigurant a publicului. Practic, cele doua tipuri de risc necesita o abordare corelata. Sintagma de siguranta publica, n sens larg, poate semnifica securitatea persoanelor (fizice sau juridice), dar si a bunurilor acestora. n Romnia nu exista nsa o literatura de specialitate bogata n domeniul evaluarii riscului pe care l prezinta o persoana pentru siguranta publica, cu toate ca asigurarea sigurantei publice reprezinta scopul activitatii ntregului sistem judiciar n materie penala. Se poate presupune ca aceasta terminologie deriva din traducerea conceptului britanic de public safety. n lipsa unor instrumente de lucru validate, unul dintre cele mai importante repere ce poate fi luat n considerare la estimarea acestui tip de risc este cel referitor la tipul infractiunii/infractiunilor comise pentru care persoana se afla n evidenta Serviciului de probatiune. n acest context, se poate aprecia ca persoanele care savrsesc infractiuni cu violenta, infract iuni la regimul circulatiei pe drumurile publice, infract iunea de trafic de persoane sau de droguri prezinta un risc crescut pentru sigurant a publica, n sensul delimitarii realizate anterior. Ca n orice tip de estimare, si n acest caz apare necesitatea individualizarii abordarii prin raportare la contextul infract ional.

Riscul de sinucidere sau de autovatamare O alta dimensiune a evaluarii, necesara ntocmirii planului de supraveghere si gestionarii cazului, se refera la estimarea riscului de sinucidere si autovatamare. Lipsa de cunostinte, dar si anumite temeri ale consilierilor de probatiune conduc frecvent la ignorarea evaluarii acestui tip de risc, desi aceasta estimare este n egala masura importanta, avnd n vedere ca un risc de autovatamare si suicid crescut necesita o interventie de specialitate adecvata si rapida. Astfel de temeri se justifica prin faptul ca abordarea acestor aspecte presupune o patrundere n intimitatea persoanei si a gndurilor acesteia, ceea ce este mai put in facil, mai ales la prima ntrevedere, cnd relat ia de ncredere este fragila. Pentru evitarea unui eventual blocaj se recomanda captarea informatiei ce poate indica un astfel de risc n timpul evaluarii anumitor unitati tematice. De exemplu, daca n descrierea gndurilor, emot iilor si sentimentelor pe care persoana le-a avut ulterior manifestarii comportamentului infract ional se evidentiaza unele cu caracter suicidar, prin replici de tipul simteam ca vreau s-o termin cu viata sau n acel moment mi doream sa mor, acestea necesita explorare prin ntrebari de clarificare. De asemenea, este important ca explorarea sa se extinda si la alte contexte de viata n care persoana a experimentat astfel de gnduri. n acest fel se verifica daca sunt doar gnduri pasagere, determinate de o situatie de disconfort, cum ar fi arestul preventiv. n evaluarea riscului de suicid sau autovatamare ar trebui sa se ia n considerare, pe lnga starea afectiva si cognitiva generata de experienta procesului penal si a sanctiunii primite, si alti factori 1 9 precum: conflictele familiale (separari, divort , violente etc.),

19

Articolul Consideratii psihiatrice asupra suicidului , autori Gheorghe Grecu, Marieta Grecu-Gabos, Iosif Grecu-Gabos, publicat pe site-ul Asociatiei Romne de Psihiatrie la adresa http://www.e-psihiatrie.ro/old_site/index.php?p=magazine&article=287

175

pierderile unor fiinte iubite sau a unor bunuri materiale, dificultati financiare, tulburarile psihice (depresie, schizofrenie, tulburare de personalitate de tip borderline absenta de la o vrsta precoce a unui parinte sau a ambilor, dependenta de alcool si drog, precum si antecedentele familiale psihopatologice (boli psihice, suicid sau tentative de suicid, alcoolism, epilepsie etc.). n ceea ce priveste suicidul, tentativa de suicid anterioara este, prin ea nsasi, factorul de risc cel mai clar pentru o tentativa viitoare; recidiva se produce, de obicei, ntr-un termen scurt cel mult 12 luni Identificarea factorilor de risc pentru suicid sau autovatamare se poate realiza:

20

), somaj,

21

n cadrul interviului cu persoana supravegheata (evaluarea unor semne vizibile de autovatamare, precum cicatricele, mai ales cele pe brat e); prin contactarea unor persoane relevante (medicul de familie, medici ai unitat ilor psihiatrice, membri ai familiei, persoane apropiate etc.); prin analiza unor documente relevante: psihiatrica din dosarul penal etc. adeverinte si fise medicale, expertiza

Metodele de interventie propuse n vederea solutionarii nevoilor identificate si diminuarii riscului

Metoda poate fi definita ca ansamblu de procedee folosite n vederea atingerii unui 2 2 . Prin raportare la acest nt eles, metodele de anumit scop sau maniera de a proceda interventie sunt acele modalitati, procedee, mijloace prin care consilierul ncearca sa sprijine persoana supravegheata n vederea respectarii ma surilor de supraveghere ori a executarii obligatiilor impuse de instanta, ameliorarii nevoilor cu caracter criminogen si reducerii riscului de a comite noi infract iuni. Nu exista metode tipizate de intervent ie. Aceste metodele se determina n functie de tipul sanctiunii aplicate, de natura masurilor si obligatiilor pe care trebuie sa le respecte, respectiv sa le execute persoana, de nevoile acesteia - asa cum au fost identificate n urma evaluarii, de gradul de risc identificat, precum si de durata supravegherii. La aceste criterii se mai pot adauga cele referitoare la tipul infractiunii, motivatia pentru schimbare, resursele interne ale persoanei supravegheate, resursele externe (familia, dar si comunitatea locala), prec um si resursele de care serviciul dispune s.a. Exemple de metode de lucru pot fi: Interviul Motivational, programele de lucru individual sau de grup centrate pe abordarea cognitiv-comportamentala sau pe dezvoltare de abilitati sociale, parteneriatele cu organizatii comunitare (pentru asigurarea accesului persoanei sanct ionate la resursele comunitat ii din care face parte) etc. Oricum, criteriul cel mai important care trebuie luat n considerare n alegerea si utilizarea metodelor este eficient a lor, lucru care se clarifica n timp, prin experienta aplicarii lor n practica. Data, locul si frecvent a ntrevederilor dintre consilierul de probatiune si persoana condamnata/minor pe perioada supravegherii

Frecvent a ntrevederilor este variabila, iar n stabilirea ei se iau n considerare mai mult i factori, precum hotarrea instantei de judecata (cu prioritate), nevoile persoanei supravegheate si gradul de risc identificat, comportamentul persoanei sanctionate pe

Resursa bibliografica: Tratat de psihiatrie psihodinamica, Glenn O. Gabbard, Editura Trei, 2007. Articolul Factori de risc n conduita suicidara - O abordare psihopatologica , autor Ilona Voicu, publicat pe site-ul Trustului de Presa al Ministerului Apararii la adresa http://www.presamil.ro/SMM/2004/08/pag%2021-23.htm 22 http://dexonline.ro/search.php?cuv=metoda, accesat la data de 1 august 2008.
20 21

176

perioada supravegherii si modul n care respecta masurile si executa obligatiile impuse de instanta, etapa n care se afla supravegherea s.a. Riscul de a comite noi infractiuni si pericolul social pe care l prezinta persoana supravegheata sunt nsa factorii esent iali care vor determina frecventa ntrevederilor, desi prioritara va fi ntotdeauna sentint a, aceasta avnd valoare executorie. Spre exemplu, n cazul n care persoana supravegheata prezinta risc mare, frecvent a ntlnirilor poate fi stabilita chiar si de doua ori pe saptamna, atunci cnd este lasata la libertatea serviciului. Daca riscul sc ade, persoana supravegheata dovedeste ncredere, iar activitatea de supraveghere se deruleaza de mai mult timp, atunci ntrevederile pot fi fixate la intervale mai largi. Frecvent a ntrevederilor poate depasi trei luni numai n situatii deosebite, spre exemplu, atunci cnd persoana este la finalul perioadei de supraveghere, prezinta un risc redus de a comite noi infract iuni, a respectat ma surile si obligat iile de supraveghere, a fost motivata pentru schimbare si a depus efort n vederea satisfacerii nevoilor criminogene si integrarii sale n comunitate. Oricum, este important sa existe un echilibru ntre gradul de libertate acordat persoanei supravegheate si seriozitatea pe care aceasta trebuie sa o manifeste n procesul de supraveghere. Aceasta pentru ca se poate ntmpla ca persoanele supravegheate, odata ce li se reduce frecvent a ntrevederilor si intensitatea controlului, sa nu mai acorde interesul necesar res pectarii masurilor, respectiv executarii obligatiei/obligat iilor stabilite de instanta. O dificultate n activitatea de supraveghere o reprezinta situatia n care serviciul primeste hotarri judecatoresti n continutul carora este stabilita frecventa ntlnirilor dintre consilier si persoana sanctionata. Nu de putine ori serviciile de probatiune au primit sentinte cu ntlniri saptamnale fixate pe perioada ndelungata n conditiile n care persoana supravegheata prezenta la evaluarea initiala un risc scazut de recidiva. O alta situat ie este aceea n care o persoana cu probleme psihice diagnosticate este obligata sa se prezinte trimestrial sau semestrial la sediul serviciului. Aici au fost exemplificate doua situatii extreme care reprezinta dificultati n munca pe care consilierii de probat iune o desfas oara. Pentru nlaturarea acestor dificultati este indicata organizarea de catre seful Serviciului de probatiune a unor ntlniri repetate cu instantele judecatoresti. Cont inutul dezbaterilor n acest caz ar trebui sa se centreze pe necesitatea de a lasa la latitudinea consilierului de probatiune frecventa ntrevederilor, plecnd de la premisa ca riscul identificat init ial se poate diminua sau poate creste pe 23 perioada termenului de ncercare . Conform art. 26 alin. 2 din regulament, consilierul responsabil de caz are obligatia de a stabili n planul de supraveghere frecventa ntlnirilor, dar si numarul, durata si locul ntrevederilor de supraveghere. Problema n acest caz deriva din imposibilitatea fixarii numarului de ntrevederi necesar pe perioada termenului de ncercare odata cu ntocmirea planului initial de supraveghere. Aceasta pentru ca, la fel ca si n cazul stabilirii frecventei ntlnirilor, numarul de ntrevederi este apreciat pe aceleasi criterii. Tocmai de aceea este necesar sa se ntocmeasca anexe la planul de supraveghere n cont inutul carora sa se precizeze, ntr-un interval de timp stabilit, numarul ntlnirilor dintre consilier si persoana condamnata /minor. Precizarea intervalelor de timp necesare ntlnirilor fixate (durata ntrevederilor) este destul de importanta ntruct asigura o buna organizare att pentru activitatea si timpului nostru, ct si pentru cele ale persoanei supravegheate.

23

Informatii suplimentare pot fi regasite n capitolul

Elemente de drept

al acestui manual.

177

n ceea ce priveste stabilirea locului ntrevederii, aceasta este lasata la libera alegere a consilierului. n general, ntlnirile sunt fixate la sediul serviciului, avantajul principal n acest caz fiind economia de timp si resurse. Descrierea programului de interventie, stabilit ca obligatie de catre instanta (daca este cazul)

Se completeaza numai n cazul n care persoanei sanctionate i-a fost impusa prin hotarre judecatoreasca obligatia de a participa la derularea unui program de interventie. n acest caz, n cuprinsul planului de supraveghere se descriu pe scurt cont inutul programului, durata si modalitatea de derulare ale acestuia. Tipul programului de interventie poate fi stabilit de catre instanta, prin hotarre judecatoreasca, sau de ca tre Serviciul de probatiune (preferabil). Alegerea programului concret n care va fi implicata persoana supravegheata poate fi realizata n functie de mai multe criterii, cele mai importante fiind: 1. nevoile identificate si obiectivele stabilite n urma procesului de evaluare; 2. riscul de a comite noi infract iuni, riscul pentru public, respectiv riscul de autovatamare sau sinucidere. Mai pot fi luate n considerare si alte criterii precum: natura infractiunii/infract iunilor comise; celelalte masuri si, dupa caz, obligatii stabilite prin hotarre judecatoreasca; resursele interne ale persoanei supravegheate, resursele serviciului si cele ale comunitat ii s.a. -Descrierea activitatii, a locului de executare si a programului de lucru, n cazul persoanei condamnate/minorului fata de care s-a stabilit prestarea unei activitati 24 neremunerate ntr-o institutie de interes public (daca este cazul) Este un capitol a carui completare nu ridica dificultati consilierului, titlul sa u fiind suficient de explicit n acest sens.

5. Monitorizarea si evaluarea procesului de supraveghere Procesul de supraveghere presupune o permanenta monitorizare si evaluare a cazului, ceea ce nseamna ca se urmareste permanent modul n care persoana supravegheata respecta masurile/obligatiile ce i revin, modificarile aparute n s ituatia sa si se apreciaza n ce masura aceste schimbari influenteaza obiectivele stabilite n vederea diminuarii nevoilor criminogene sau riscul de a comite noi infractiuni, astfel nct sa se poata adopta o serie de masuri corespunzatoare. Cel mai relevant aspect al acestei etape l constituie ntrevederile de supraveghere, care au loc periodic, la data stabilita de catre instanta sau Serviciul de probatiune. La fiecare ntlnire, persoana supravegheata trebuie sa fie ntrebata despre modul n care respecta masurile si executa obligatiile impuse de catre instanta, astfel a. Atunci cnd persoanei sanctionate i s-a impus respectarea masurilor prevazute de art. 86 3 alin. 1, prin ntrebarile adresate persoanei este necesar sa se constate daca:
25

24 25

Pentru aspectele juridice ale acestui aspect poate fi consultat capitolul Elemente de drept . 1 Trebuie precizat ca minorilor sanctionati n baza art. 103 C.p. sau art. 110 C.p., fata de care a dispus respectarea uneia sau mai multor obligatii prevazute la art. 103 alin. 3 lit. a-c C.p., nu li se poate impune prezentarea la sediul serviciului de probatiune, cu exceptia primei ntrevederi si includerii voluntare ntr-un proces de asistenta.

178

si-a schimbat domiciliul, resedinta sau locuinta sau a fost plecata din localitatea n c are loc uieste mai mult de 8 zile; si-a schimbat locul de munca; au intervenit modificari n situat ia sa financiara; exista alte modificari semnificative ale situat iei sale. Monitorizarea oricarei schimbari privind mijloacele de existenta ale persoanei supravegheate este o obligatie legala a consilierului de probatiune, prevazuta de art. 29 alin. 4 din regulament. n cazul n care se constata ca au aparut modificari referitoare la situat ia locativa, situat ia sa financiara, locul de munca si durata pentru care este angajat sau persoanele aflate n ngrijirea sa ori persoanele n ngrijirea carora acesta se afla, consilierul solicita acte care sa dovedeasca aceste modificari. Dovezile trebuie prezentate de catre persoana supravegheata n termen de 30 zile de la data modificarii situat iei locative, locului de munca sau a mijloacelor de existenta . b. Atunci cnd persoanei condamnate i s-a impus respectarea uneia sau mai multora 3 alin. 3, consilierul va urmari urmatoarele aspecte, dintre obligatiile prevazute de art. 86 dupa caz: daca urmeaza cursurile de nvata mnt sau calificare; daca si-a schimbat domiciliul sau resedinta ori daca a depas it limita teritoriala ce a fost stabilita de catre instanta; daca a frecventat locul/locurile a caror frecventare i-a fost interzisa de catre instanta; daca a intrat n legatura cu persoanele cu care instant a de judecata i-a interzis sa se ntlneasca; daca a condus un vehicul de tipul celui caruia instanta i-a interzis sa-l conduca; daca urmeaza programul de tratament sau ngrijire conform obligatiei impuse de catre instanta. ntrebarile care sa surprinda aces te aspecte trebuie sa fie indirecte, de tatonare, pentru a evita, att ct este posibil, ra spunsurile dezirabile. Oricum, este necesara verificarea veridicitat ii raspunsurilor oferite de persoana supravegheata, lucru ce se realizeaza prin contactarea si ment inerea unei legaturi permanente cu persoanele si institut iile/organizatiile care pot oferi informatii n aces t sens. Tot n cadrul ntrevederilor, persoana supravegheata trebuie ntrebata cu privire la celelalte aspecte la care se refera comportamentul acesteia pe perioada care a trecut de la ultima ntlnire. n plus, la fiecare ntrevedere, consilierul are obligatia, prevazuta de art. 22 alin. 4 din regulament, de a stabili masura n care obiectivele planului de supraveghere sunt aduse la ndeplinire. La sfrsitul ntlnirii au loc consemnarea informatiilor obt inute si planificarea urma toarelor ntrevederi. n aceasta etapa, daca se constata existenta unor modificari semnificative n situatia persoanei sanctionate (care impun noi obiective si metode de intervent ie, care influenteaza riscul sau care necesita modificarea frecventei ntrevederilor), consilierul responsabil de caz trebuie sa procedeze la revizuirea planului de supraveghere conformitate cu art. 21 alin. 5 si 6 din regulament. Daca nainte de HG 747/2008 nu se preciza modalitatea prin care planul de supraveghere este modificat, n prezent revizuirea se realizeaza prin anexe, fara a mai fi necesar de a elabora si tipa ri ntregul 179

, n

document. n cazul adaugarii unei anexe la planul de supraveghere trebuie sa se repete procedura de nmnare a planului: sa se explice persoanei supravegheate si reprezentantului legal al acesteia, atunci cnd este cazul, modificarile documentului si sa se nmneze persoanei si reprezentantului legal al acesteia o copie a anexei, semnata de catre partile implicate. n afara ntrevederilor de supraveghere, consilierul responsabil de caz va realiza verificarea modului n care persoana supravegheata respecta masurile/obligatiile 26 , dupa caz, prin: impuse de catre instanta solicitarea si oferirea de informatii si dovezi pentru situat ia persoanei supravegheate (situatie locativa, situat ie financiara, locul de munca, persoanele aflate 2 7 , conform art. n ngrijirea sa ori persoanele n ngrijirea carora aceasta se afla etc.) 29 alin. 2, art. 33 alin. 1 din regulament; verificarea periodica de a urma cursurile de nvatamnt sau a respectarii obligatiei calificare 2 8 , conform art. 32 alin. 2 si alin. 3 din regulament; mentinerea unei legaturi cu persoane sau institutii publice (ex. membri ai familiei, Politia, Primaria, Administrat ia Financiara, unitatea la care minorul si desfasoara munca neremunerata n folosul comunitatii s.a.) care pot sesiza orice modificare 2 9 art. 33 alin. 2, art. 34 alin. 2, art. 35 alin. 1, art. 36 alin. aparuta n situat ia acestora 2, art. 37 alin. 2, art. 40 alin. 2 s.a. din regulament);
30 la domiciliul sau resedinta persoanei efectuarea de controale inopinate supravegheate, pentru a constata starea de fapt, conform art. 33 alin. 3, art. 35 alin. 2 din regulament si art. 41 alin. 2 din regulament;

ncheierea de protocoale cu unitati sanitare, institutii, organizatii si specialisti prin care sa se reglementeze proc eduri concrete de colaborare, n cazul n care persoana condamnata este obligata sa se supuna unor masuri de control, tratament 31 , conform art. 37 alin. 3 din sau ngrijire, n special n scopul dezintoxicarii regulament. n cazul n care se constata ca persoana supravegheata nu a respectat , regulamentul prevede ca demersurile masurile/obligatiile impuse de instanta

26

Procedura de verificare a modului n care minorul executa obligatia de a desfasura o activitate neremunerata ntr-o institutie de interes public, prevazuta la art.103 alin. 3 lit. c C.p., va fi reglementata printr-

un OMJ care se va publica ulterior scrierii acestui capitol. 3 Pentru masurile prevazute la art. 86 alin. 1 s i pentru obligatia de a nu schimba domiciliul sau resedinta 3 avuta ori de a nu depas i limita teritoriala stabilita, prevazuta la art. 86 alin. 3 lit. b C.p. 28 Pentru obligatia de a desfasura o activitate sau de a urma un curs de nvatamnt ori de calificare, prevazuta la art. 86 3 alin. 3 lit. a C.p.
27 29

Pentru obligatia de a nu schimba domiciliul sau res edinta avuta ori de a nu depas i limita teritoriala stabilita, 3 prevazuta la art. 86 alin. 3 lit. b C.p.; pentru obligatia de a nu frecventa anumite locuri stabilite de instanta, 3 prevazuta la art. 86 alin. 3 lit. c C.p.; pentru obligatia de a nu intra n legatura cu anumite persoane stabilite 3 de instanta, prevazuta la art. 86 alin. 3 lit. d C.p.; pentru obligatia de a nu conduce nici un vehicul sau
3

anumite vehicule, prevazuta la art. 86 alin. 3 lit. e C.p.; pentru obligatia de a se supune unor masuri de 3 control, tratament sau ngrijire, n special n scopul dezintoxicarii, prevazuta la art. 86 alin. 3 lit. f C.p.; pentru obligatia impusa minorului de a nu frecventa anumite locuri stabilite de instanta, prevazuta la art. 103 alin. 3 lit. a C.p.. 30 Pentru obligatia de a nu schimba domiciliul sau res edinta avuta ori de a nu depas i limita teritoriala stabilita, 3 prevazuta la art. 86 alin. 3 lit. b C.p.; pentru obligatia de a nu intra n legatura cu anumite persoane stabilite 3 de instanta, prevazuta la art. 86 alin. 3 lit. d C.p.; pentru obligatia impusa minorului de a nu intra n legatura cu anumite persoane stabilite de instanta, prevazuta la art. 103 alin. 3 lit. b C.p. 31 Pentru obligatia de a se supune unor masuri de control, tratament sau ngrijire, n special n scopul 3 dezintoxicarii, prevazuta la art. 86 alin. 3 lit. f C.p.

180

consilierului responsabil de caz sunt individualizate n raport cu ma surile si obligat iile impuse de catre instanta n sarcina persoanei supravegheate, dupa cum urmeaza: a. Nerespec tarea masurii prevazute de art. 86
3

alin. 1 lit. a:

n cazul n care persoana supravegheata nu se prezinta la ntrevederile stabilite de catre instanta sau de catre consilierul responsabil cu supravegherea minorului/persoanei condamnate, regulamentul distinge doua situat ii, n funct ie de obiectivitatea motivelor neprezentarii: 1. Cnd persoana supravegheata nu se poate prezenta la una dintre ntlnirile stabilite 32 (art. 26 alin. 3 din regulament). n acest caz, persoana din motive obiective supravegheata trebuie sa comunice acest lucru consilierului de probatiune responsabil de caz naintea ntrevederii sau, n conditiile n care nu este posibil acest lucru, sa se prezinte la sediul Serviciului de probatiune dupa maximum trei zile de la momentul n care cauzele care au determinat imposibilitatea neprezentarii au ncetat. Imposibilitatea obiectiva de prezentare trebuie justificata de catre persoana supravegheata prin dovezi (care vor fi depuse la dosarul de supraveghere). Cnd neprezentarea persoanei supravegheate la Serviciul de probatiune la termenul fixat nu este justificata de motive obiective (art. 26 alin. 5 si 6). Consilierul de probat iune responsabil de caz are obligatia de a verifica daca motivele invocate de persoana supravegheata n cazul neprezentarii sunt justificate si n cazul n care constata lipsa de obiectivitate a motivelor, de a transmite persoanei un avertisment scris n care i se reamintesc consecint ele ncalcarii masurii si se mentioneaza data urmatoarei ntrevederi. Obligat ia nu este executata daca persoana supravegheata nu se prezinta la termenele fixate dupa nmnarea a doua avertismente.
3

2.

b. Nerespectarea obligat iei prevazute de art. 86 de art. 103 alin. 3 lit. a:

alin. 3 lit. c si a obligatiei prevazute

n cazul n care consilierul de probatiune constata prezenta persoanei supravegheate n locul sau n locurile a ca ror frecventare i-a fost interzisa, i nmneaza un avertisment scris, procednd la explicarea verbala a cont inutului acestuia. Obligatia este considerata nendeplinita atunci cnd, dupa nmnarea a doua avertismente, consilierul de probatiune constata ca persoana supravegheata este sau a fost prezenta n locul sau locurile a caror frecventare i-a fost interzisa. c. Nerespectarea obligat iei prevazute de art. 86
3

alin. 3 lit. f:

n cazul obligat iei de a se supune unor masuri de control, tratament sau ngrijire, n special n scopul dezintoxicarii, obligatia este considerata nendeplinita n situatiile n care persoana supravegheata: 1. refuza n mod nejustificat includerea n programe de tratament derulate n scopul dezintoxicarii; 2. ntrerupe n mod nejustificat tratamentul de dezintoxicare; 3. refuza efectuarea testelor de verificare a consumului de substant e.

32

Prin motive obiective se ntelege acele cauze care nu tin de vointa persoanei supravegheate (cu caracter extern, extraordinar, imprevizibil), cum ar fi, spre exemplu, boala, decesul unui membru al familiei sau calamitatile. Faptul ca persoana supravegheata a uitat data la care trebuia sa se prezinte pentru ntrevedere nu constituie un motiv obiectiv. De asemenea, invocarea fondurilor insuficiente pentru transportul persoanei de la locuinta la sediul serviciului de probatiune nu poate fi acceptata ca motiv obiectiv dect n conditii exceptionale.

181

Nerespectarea din culpa a masurilor si obligat iilor prevazute la art. 86 din Codul penal este urmata, n toate cazurile, de aceeasi procedura, prevazuta de art. 33 : 38 din regulament, dupa cum urmeaza

alin. 1 si 3

=> Consilierul de probatiune care constata nendeplinirea masurilor si/sau obligatiilor de catre persoana supravegheata ntocmeste un raport care cuprinde un rezumat al procesului de supraveghere si face ment iuni cu privire la dovezile prin care se constata ncalcarea obligatiei. => Raportul, mpreuna cu dovezile n copie vor fi naintate spre informare sefului Serviciului de probatiune care, atunci cnd considera necesar, va sesiza judecatorul delegat la compartimentul de executari penale. => Daca seful Serviciului de probatiune apreciaza ca nu sunt ndeplinite condit iile pentru sesizarea instantei n vederea revocarii suspenda rii, respinge n scris si motivat, n termen de 30 de zile, propunerea consilierului de probatiune. => Daca sunt ndeplinite condit iile pentru sesizarea instantei, seful serviciului va sesiza judecatorul delegat la compartimentul de executari penale, care va proceda potrivit legii. Trebuie precizat si ca pe durata acestei etape instanta poate solicita referate de evaluare pentru persoanele supravegheate. Regulamentul, prin art. 38 alin. 4, prevede expres ca instanta de judecata poate solicita Serviciului de probatiune care a exercitat supravegherea referate daca pe perioada supravegherii persoana supravegheata 34 . savrseste o alta infract iune Pe perioada supravegherii se poate regasi situatia schimbarii domiciliului, n care un alt resedintei sau locuintei persoanei supravegheate n alta localitate serviciu este competent sa realizeze supravegherea. n acest caz, n termen de trei zile lucratoare de la data producerii acestei modificari, trebuie sa aiba loc transferul cazului la serviciul respectiv, ceea ce presupune trimiterea prin posta speciala a dosarului de supraveghere si nstiintarea imediat a instant ei de executare. Aceasta procedura este prevazuta de art. 27 alin. 4 din regulament. Un aspect foarte important, care nu trebuie ignorat nici un moment n tot procesul de monitorizare a evolutiei persoanei supravegheate, este motivarea permanenta a acesteia n vederea solicitarii de asistenta.

6. ncheierea supravegherii ncheierea supravegherii reprezinta n primul rnd o etapa a evaluarii si a concluziilor finale n care se face analiza ntregii perioade de supraveghere si se realizeaza un bilant al rezultatelor obt inute n procesul de reabilitare sociala a persoanei sanctionate. n cadrul acestei etape are loc ultima ntrevedere cu persoana supravegheata .

Este momentul n care, mpreuna cu persoana supravegheata, se va revizui ntregul proces de supraveghere, astfel nct sa se identifice beneficiile, obiectivele care au fost atinse, precum si cele care au ramas nendeplinite, astfel nct sa se poata concluziona cu privire la eficienta procesului de supraveghere.

n capitolul Elemente de drept este explicata n detaliu procedura urmata n caz de nerespectare a masurilor s i obligatiilor impuse de catre instanta n sarcina persoanelor sanctionate. 34 Pentru mai multe informatii referitoare la acest aspect poate fi consultat capitolul ntocmirea referatului de evaluare .
33

182

Daca persoana sanctionata a solicitat si a primit asistenta din partea Serviciului de probatiune, evaluarea va fi mai clara si mai simpla, planul de asistare fiind mult mai specific n acest sens si oferind posibilitatea unei analize comparative ntre ceea ce s-a stabilit init ial si ceea ce s-a obtinut. Exista si cazul n care o serie de probleme sau nevoi ale persoanei sanct ionate ramn nerezolvate, iar perioada de supraveghere se ncheie, fara ca aceasta sa mai poata beneficia de serviciile ce i-au fost oferite. n aceasta situatie, daca este cazul si este posibil, este indicat sa se ndrume persoana catre serviciile sau institutiile publice corespunzatoare. Acest moment presupune o ultima ocazie de responsabilizare a persoanei supravegheate, care ar trebui sa nt eleaga foarte clar ca, n cazul n c are va comite o noua infractiune, sansa de a primi o noua pedeapsa noncustodiala este redusa. Tot n cadrul ultimei etape de supraveghere trebuie ntocmit, conform art. 18 alin. 3 din regulament, . n acest raport se consemneaza raportul final de supraveghere modul n care persoana condamnata sau minorul a respectat masurile de supraveghere si, dupa caz, obligatiile impuse de instanta, estimarea riscului de a savrsi alte infractiuni, a riscului pentru sigurant a publica si a riscului de sinucidere sau de autovatamare, precum si orice alte informat ii relevante referitoare la comportamentul persoanei condamnate sau al minorului pe perioada supravegherii. Acest raport final poate fi trimis ca tre biroul de executari penale al instant ei de fond, daca se considera ca aceasta procedura este utila. n final au loc serviciului. nchiderea cazului si operarea n registrele de evidenta ale

BIBLIOGRAFIE Durnescu Ioan (coordonator), Editura Themis, Craiova, 2001. Manualul consilierului de reintegrare sociala si supraveghere ,

Manualul de practica n domeniul reintegrarii sociale si supravegherii Oscar Print, Bucuresti. Codul de procedura penala al Romniei Canton Rob, Hancock David,

, Anul III, nr. 9/2004, Editura

, Editie oficiala, Editura Lumina Lex, 1997. , (Edt.), 2007.

Dictionary of Probation and Offender Management

Poledna Sorina (coordonator), Comportamentul delincvent. Factori de risc si factori protectivi. Raport de cercetare , Anul III, Nr. 11/2004, Editura Didactica si Pedagogica R.A., Bucuresti. Glenn O. Gabbard, Tratat de psihiatrie psihodinamica , Editura Trei, Bucuresti, 2007.

183

Anexa nr. 1 Unitatile tematice de interes n cadrul interviului 1. Analiza infractiunii Descrierea infractiunii pentru care a fost condamnat Contextul n care a avut loc infractiunea Motivatia infractiunii Antecedente penale Condamnari anterioare Pedepse primite anterior Recunoasterea/nerecunoasterea faptei. Absenta/prezent a sentimentului de vinovat iei pentru fapta comisa Starea mentala/emotionala n timpul infract iunii. Raspunderea pentru propriul comportament Sentimente, gnduri n timpul comiterii infractiunii Premeditarea/nepremeditarea infractiunii Participanti la comiterea infract iunii Pozitia persoanei supravegheate n grup. Initiativa n comiterea faptei Instrumente/arme utilizate n timpul infract iunii Influenta alcoolului/drogului n raport cu infract iunea. Tipul de drog utilizat Legatura dintre beneficiar si victima Atitudinea fata de victima/victime nainte si dupa comiterea infractiunii Constientizarea consecint elor comiterii infractiunii Dorint a de acoperire a prejudiciului si de nlaturare a consecintelor faptei Reactii sociale la fapta Planuri de viitor pe termen scurt si mediu si modalitatile concrete prin care intent ioneaza sa le puna n practica (motivat ia pentru schimbare) 2. Locul de munca Activitati curente Programul de lucru Date privind angajatorul Relat ii la locul de munca Istoricul ultimelor locuri de munca Aspiratii profesionale Oportunitat i/restrict ii n obtinerea unui loc de munca 3. Pregatire/educatie Studii. Pregatirea profesionala n momentul actual Situat ia scolara (n cazul minorilor si tinerilor) Relatii cu colegii si profesorii. Comportamentul la scoala Locul ocupat n colectiv Performant e Atitudinea fata de pregatirea pe care o urmeaza Aspiratii legate de educatie Oportunitat i/restrictii legate de educat ie si pregatire 184

4. Activitatea de petrecere a timpului liber Modalitat ile de petrecere a timpului liber Programul de petrecere a timpului liber Relatii sociale de timp liber Interese, pasiuni 5. Situatia financiara Surse de venit Precizarea cheltuielilor. Modalitat i de folosire a banilor Datorii/plat i restante Atitudinea fata de situatia financiara 6. Locuinta Conditii de locuit Relatiile cu persoanele cu care locuieste Atitudinea fata de situat ia locativa actuala 7. Sana tatea fizica Probleme de sanatate Atitudinea fata de situatia medicala Alte informatii relevante pentru analiza 8. Sana tate mentala/emotionala Natura problemelor mentale/emotionale Intensitatea problemelor/tulburarilor de comportament Persoanele/institutiile care trateaza problemele persoanei supravegheate Medicatia. Istoricul privind tratamentul Abilitatile sociale Tensiune. Stres Agresivitate Conflicte Depresie. Gnduri de sinucidere Atitudinea fata de starea de sanatate mentala 9. Dependenta Tipul de substante consumate Cantitate Metodele de administrare Frecventa Istoric privind consumul si contextul n care se manifesta Istoric al tratamentului Institutia si/sau organizat ia de specialitate n evidenta careia se afla sau s-a aflat persoana evaluata Comportamentul si experient a comportamentului legat de consumul de droguri 10. Relatii familiale si sociale Structura familiei Descrierea situatiei familiale. Probleme de familie Stilul parental. Modelul de crestere a copilului. Climatul pedagogic Descrierea ret elei sociale (rude, prieteni, altii) Natura problemelor de relat ionare Felul n care resimte problemele de relationare Abilitati de comunicare 185

Anexa nr. 2 Tabel de verificare


A fost primita adresa de ncredintare a supravegh erii si co pi a de pe hotarrea judecatoreasca ramasa definitiva 1. Alocarea cazului Seful serviciului a nregistrat a dresa Seful serviciului a verificat competenta teritoriala Seful serviciului a desemnat un consilier de probatiune responsabil de caz (art. 18 1 din regulament) Consilierul responsabil de caz a deschis dosarul de supraveghere Seful serviciului/managerul informational/consilier ul responsabil de caz a inclus persoana supravegheata n bazel e de date statistice Consilierul responsabil de caz a contactat persoana condamnata si reprezentantul legal al acesteia cu cel putin 3 zile nainte de data primei ntrevederi (art. 19 alin. 1 din regulament) Persoanei/persoanelor contactate le-au fost transmise informatiile referitoare la: hotarrea judecatoreasca locul ntrevederii data stabilita pentru ntrevedere ora ntrevederii adresa serviciului numarul de telefon al serviciului numele consilierului responsabil de caz posibilitatea de a anunta (n prealabil si motivat) neprezentarea la data si ora fixata consecintele neprezentarii

2. Pregatirea pentru prima ntrevedere

S-a avut n vedere ca prima ntrevedere cu persoana supravegheata trebuie sa aiba loc n termen de 10 zile lucratoare de la data comunicarii hotarrii judecatoresti (art. 19 alin. 2 din regulament) Convocarea s-a realizat printr-o comunicare scrisa sau telefonica (art. 26 alin. 1 din regulament) Au fost colectate informatii pr in: studiul dosarului penal solicitarea si analiza referatului de evaluare ntocmit de catre un alt serviciu de probatiune (art. 19 din regulament) consultarea altor surse

1 alin.

3. Prima ntrevedere

A avut loc n termen de 1 0 zile lucratoare de la data comunicarii hotarrii judecatoresti (art. 19 alin. 2 din regulament)

186

Contactul initial cu persoana supravegheata a cuprins:

prezentare a consilierului descri erea rolului si responsabilitatilor consilier ulu i (de a asigura supravegh ere a si de a ajuta persoana supravegh eata n procesul de schimbare a comportamentului) stabilirea respo nsabilitatilor persoanei supravegheate (faptul ca este raspunzatoare de propriul comportament si de masura si felul n care respecta cerinte le legii si ale hotarrii judecatoresti) scopu l supravegherii obiectivele supravegherii modul de desfasurar e al supravegherii masurile impuse de catre instanta si consecintele respectarii si nerespectarii lor obligatia respectarii normelor de conduita posibilitatea d e a formula plngere la seful serviciului posibilitatea de a solicita asistenta si consil ier e din partea serviciului desfasurarea interviu lui analiza tuturor celorlalte informatii disponibile consemnarea informatiilor n fisa de evaluare (art. 19 1 alin. 6 din regulament) situatia locativa situatia financiara locul de munca persoanele aflate n ngrijirea sa sau n ngrijirea carora se afla alte acte care sa dovedeasca cele declarate, dupa caz

Consilierul responsabil de caz a prezentat procesul-verbal, iar persoana supravegheata si reprezentantul legal al acesteia a luat cunostinta de urmatoarele aspecte (art. 19 din regulament):

S-a realizat evaluarea situatiei persoanei supravegheate prin:

Au fost solicitate actele necesare pentru supraveghere (art. 27 alin. 3, art. 28 alin. 2, art. 29 alin. 3 si art. 33 alin. 1 din regulament) referitoare la:

A fost stabilita si comunicata data urmatoarei ntrevederi (art. 19 1 alin. 7 din regulament) a. la prima ntrevedere: n cazul neprezentarii persoanei supravegheate b. la a doua convocare: consilier ul responsabil de caz va renstiinta persoana supravegheata, n scris sau telefo nic, pentru a stabili data, ora si locul unei noi ntrevederi persoanei supravegheate i se va atrage atent ia cu privire la potentialele consecint e ale neprezentarii consilier ul responsabil de caz va investiga motivele n eprezentarii si va strnge dovezi cu privire la imposi bil itatea nceperii efective a supravegh erii consil ierul va nstiinta sefu l serviciului n cazul n care se constata ca, din motive obiective, masurile sau obligatiile impuse de catr e instanta nu pot fi puse n executare temporar sau definitiv (art. 17 1 din regulament)

187

seful serviciului va sesiza motivat judecatorul delegat cu executarea n vederea luarii masurilor legale 1. n cazul n care instanta de judecata a fixat frec vent a ntrevederilor la un interval mai mare de 30 zile : planul de supraveg here a fost redactat, explicat si nmnat la prima ntrevedere 2. n cazul n care instanta de judecata a fixat frec vent a ntrevederilor la un interval mai mic de 30 zile sau a lasat frecventa ntrevederilor la latitudinea consilierului: planul de supraveghere s- a redactat, explicat si nmnat la a doua ntrevedere Au fost respectate cerintele de continut ale planului referitoar e la: Introducere completarea formularului tipizat prezentat ca anexa la regulament Masurile si, dupa caz, obligatiile impuse de instanta de judecata si mijloacele utilizate pentru asigurarea ndeplinirii lor Nevoile criminogene si sociale ale persoanei condamnate/minorului si obiectivele stabilite n vederea diminuarii acestora Riscul savrsirii din nou a unor infractiuni/riscul de a pune n pericol siguranta publica si riscul de sinucidere sau autovatamare Metodele de interventie propuse n vederea solutionarii nevoilor identificate si diminuarii riscului Data, locul si frecventa ntrevederilor dintre consilierul de probatiune si persoana condamnata/minor pe perioada supravegherii antetul Serviciului de probatiune pe coltul stnga-sus al primei pagini stampila Serviciului de probatiune si semnatura consilierului responsabil de caz n coltul dreapta-jos prezentarea pe scurt, ntr-o forma narativa, a continutului capitolelor planului de supraveghere (cu exceptia datelor introductive) si evitarea termenelor de specialitate sau a unor exprimari care ar face dificila ntelegerea continutului acestuia solicitarea autoritatilor competente pentru desemnarea unor specialisti n vederea ntocmirii si derularii planului de supraveghere (art. 20 din regulament)

4. ntocmirea si nmnarea planului de supraveghere

Au fost respectate urmatoarele cerinte de forma (art. 23 din regulament alin. 1, 2, 4):

Au fost respectate elemente le de procedura privind:

188

prezentare a si explicarea planului de supravegh ere de catre consilierul responsabil de caz semnar ea sa de catre perso ana supravegh eata si, dupa caz, de reprezentantul legal al acesteia nmnar ea unei copii persoanei supravegh eate si, dupa caz, reprezentantului legal al acesteia (art. 21 alin. 3 din regulament) La fiecare ntrevedere de supraveghere: 5. Monitorizarea si evaluarea procesului de supraveghere persoana supravegheata este ntrebata despre: modul n care respecta masurile si executa obligatiile sta bil ite de catre instanta modificarile aparute n situatia sa comportamentul n familie si comunitate au fost solicitate dovezi pentru modificarile aparute, atunci cnd este cazul (art. 27 alin. 2 di n regulament) persoana supraveg he ata a fost informata de masura n care obiectivele planul ui de supraveg here sunt aduse la ndeplinire (art. 26 alin. 3 din regu lament) au fost consemnate informatiile obtinute n cadrul ntrevederii n final, a fost planificata urmatoare a ntrevedere

S-a revizuit planul de supraveghere, prin anexe, n cazul n care s-a constatat existenta unor modificari semnificative n situatia persoanei supravegheate care impun noi obiective si metode de interventie, care influenteaza riscul sau care necesita modificarea frecventei ntrevederilor (art. 21 alin. 5 si 6 din regulament) A fost verificat modul n care persoana supravegheata a respectat masurile/obligatiile impuse de instanta, lucru ce s-a realizat, dupa caz, prin: solicitarea si oferirea de informatii si dovezi pentru situatia persoanei supravegh eate (situatie locativa, situatie financiara, locul de munca, persoanele aflate n ngrijir ea sa ori persoanele n ngrijirea carora aceasta se afla etc.), conform art. 29 alin. 2, art. 33 alin. 1 din regu lament; verificarea periodica a respectarii obligatiei d e a urma cursurile de nvatamnt sau calificare, conform art. 32 alin. 2 si ali n. 3 din reg ulament; mentinerea unei le gaturi cu persoane sau institutii publice (ex. membri ai familiei, Politia, Primaria, Administratia

189

Financiara, unitatea la care minorul si desfasoara munca neremunerata n folosul comunitatii s.a.) care pot sesiza orice modificare aparuta n situatia acestora (art. 33 alin. 2, art. 34 alin. 2, art. 35 alin. 1, art. 36 alin. 2, art. 37 alin. 2, art. 40 alin. 2 s.a. din regulament); efectuarea de controale inopinate la domiciliul sau resedinta persoanei supravegheate, pentru a constata starea de fapt, conform art. 33 alin. 3, art. 35 alin. 2 din regulament si art. 41 alin. 2 din regulament; ncheierea de protocoale cu unitati sanitare, institutii, organizatii si specialisti, prin care sa se reglementeze proceduri concrete de colaborare, n cazul n care persoana condamnata este obligata sa se supuna unor masuri de control, tratament sau ngrijire, n special n scopul dezintoxicarii, conform art. 37 alin. 3 din regulament. n cazul n care s-a constatat nerespectarea masurilor sau neexecutarea obligatiilor impuse de instanta, dupa caz, s-a procedat la: solicitarea de dovezi justificative pentru imposibilitatea obiectiva de prezentare la ntrevederea/ntrevederile de supraveghere verificarea motivelor invocate de persoana supravegheata n cazul neprezentarii la ntrevederea/ntrevederile de supraveghere transmiterea unui avertisment scris persoanei supravegheate prin care i se reamintesc consecintele ncalcarii masurii si/sau neexecutarii obligatiei0 ntocmirea unui raport care cuprinde un rezumat al procesului de supraveghere si care face mentiuni cu privire la dovezile prin care se constata ncalcarea obligatiei 36 transmiterea raportului ntocmit, mpreuna cu dovezile n copie, sefului Serviciului de probatiune respingerea propunerii consilierului de probatiune, n scris si motivat, n termen de 30 de zile, daca seful Serviciului de probatiune apreciaza ca nu sunt ndeplinite conditiile pentru sesizarea instantei n vederea revocarii suspendarii

35

35

36

Pentru masura prevazuta de art. 86 obligatia prevazuta de art. 103 alin. 3 lit. a. Numai pentru ncalcarea obligatiei din culpa.

alin. 1 lit. a, pentru masura prevazuta de art. 86

alin. 3 lit. c s i pentru

190

sesizarea judecatorul ui delegat la compartimentul de executari penale, daca sunt ndeplinite conditiile pentru 37 sesizarea instantei S-au ntocmit referatele de evaluare pentru persoanele supravegheate la solicitarea instantei (art. 38 alin. 4 din regulament) A fost transferat cazul atunci cnd persoana supravegheata si-a schimbat domiciliul, resedinta sau locuinta n alta localitate n care un alt serviciu este competent sa realizeze supravegherea A fost nstiintata imediat instanta de executare despre transfer (art. 27 alin. 4 din regulament) A avut loc ultima ntrevedere cu persoana supravegheata, caz n care s-a realizat : revizuir ea, mpreuna cu persoana supravegh eata, a ntregului proces de supravegh ere si identificare a beneficiilor, a obiectivelor care au fost atinse, precum si a celor care au ramas nendeplinite daca a fost cazul si a fost posibil, ndrumarea persoanei supravegheate catre alte servicii sau institutii publice responsabilizarea persoanei supravegheate fata de consecintele comiterii une i noi infractiuni modul n care persoana supravegheata a respectat masurile de supraveghere si, dupa caz, obligatiile impuse de instanta estimarea riscului de a savrsi alte infractiuni, a riscului pentru siguranta publica si a riscului de sinucidere sau de autovatamare orice alte informatii relevante referitoare la comportamentul persoanei supravegh eate pe perioada termenului de ncercare

6. ncheierea supravegherii

S-a ntocmit raportul final de supraveghere care cuprinde (art.18 alin.3 din regulament):

A fost nchis cazul A avut loc operarea n registrele de evidenta ale serviciului Dosarul de supraveghere a fost arhivat

37

Responsabilitate ce revine s efului de serviciu.

191

Asistarea persoanelor condamnate


Ramona Ghedeon Dalina Groza

Introducere Capitolul de fata si propune prezentarea unor aspecte esentiale din practic a asistentei si consilierii persoanelor condamnate n cadrul serviciilor de probatiune. Complexitatea activitat ii de asistenta si consiliere nu poate fi cuprinsa ntre copertele unei publicatii, oricare ar fi factura ei si orict de generoase ar fi intentiile autorilor. Informat ia prezentata are doar rolul unui instrument de orientare, nu poate raspunde tuturor ntrebarilor si asteptarilor, dar atinge subiecte esent iale privind activitatea de asistenta si consiliere, poate strni interesul, poate alimenta motivat ia, poate largi cmpul de reflectare asupra problemelor sau cmpul de descoperire a solutiilor. Altfel spus, materialul nu reprezinta o reteta care sa garanteze eficienta activitat ii de asistenta si consiliere, ci mai degraba o harta care releva deopotriva frumuset ea si pericolul unor forme de relief, fara sa interzica accesul nici la frumusetea, nici la riscurile profesiei de explorator. Mesajul acestui capitol este unul foarte concis: Pentru a fi exploratorul naturii si resurselor omului din fata ta, trebuie sa ai curajul de a-ti explora propria natura si propriile resurse. O explorare n care recunoasterea limitelor personale este un preambul al sfidarii acestora. Desi fiecare capitol abordeaza o tema specifica (ex. referatul de evaluare, supravegherea, consilierea, tulburarile mentale, consumul de alcool si droguri etc.), s-ar putea ca cititorii sa constate ca anumite elemente de continut se repeta . Acest aspect reflecta o redundanta intentionata, n dorinta ntaririi, prin repetitie, a unor principii fundamentale pentru activitatea de probatiune, care si gasesc aplicabilitatea n egala masura n fiecare din ariile specifice de interventie: evaluarea, supravegherea, asistenta si consilierea. Un chestionar realizat n anul 2003 cu ocazia unui curs de formare n rndul consilierilor de probat iune releva, prin raspunsurile obtinute, ca asistenta si consilierea constituie un domeniu al probat iunii nca nesigur pentru multi consilieri, desi toate serviciile acorda asistenta si consiliere persoanelor aflate n evidenta lor. Dificultatea colegilor de a evalua activitatea de asistenta si consiliere derulata pna n prezent este generata de lipsa unor instrumente acreditate, specifice acestui tip de sarcina. Din analiza raspunsurilor la chestionarul aplicat rezulta ca numarul persoanelor asistate variau de la 2 la 65 per serviciu, cuprinznd toate categoriile eligibile (persoane supravegheate n comunitate, persoane condamnate la pedeapsa nchisorii, minori fata de care s-a dispus masura educativa a internarii ntr-un centru de reeducare, persoane gratiate). Rezultatele chestionarului contureaza urmatoarele 12 puncte de nvat are 192

solicitate de consilieri cu privire la domeniul asistentei si consilierii n cadrul serviciilor de probatiune: a. Accesarea resurselor necesare asistentei si consilierii si tehnicilor de asistare si consiliere b. Alegerea metodelor c. Evaluarea eficientei activitat ii de asistare si consiliere d. Implementarea planului de intervent ie/asistare e. Evaluarea motivat iei pentru schimbare f. Evaluarea nevoilor n activitatea de asistare si consiliere g. Stabilirea obiectivelor n activitatea de asistare h. ntocmirea planului de act iune i. Evaluarea eligibilitat ii beneficiarului pentru includerea ntr-un program de consiliere j. Implicarea, responsabilizarea beneficiarului fata de activitatea de asistare k. Evaluarea riscului l. Consemnarea informatiilor Analiza rezultatelor chestionarului de evaluare initiala ne-au ajutat sa avem un punct de plecare, n sensul ca ne-au permis cunoasterea prealabila a punctelor de nvatare dorite de catre consilierii de probat iune. pot fi asemanate cu o legatura de chei Punctele de nvatare oferite de acest ghid puse la ndemna consilierilor. Ei vor fi cei care, n functie de motivatia si contextul n care vor desfasura activitatea de asistenta si consiliere, vor deschide cu aceste chei portile cunoasterii teoretice sau experientiale. Cuvintele-cheie oferite de noi sunt: cunostinte, abilitati si atitudini necesare n dezvoltare personala, concretizata n: activitatea de asistenta si consiliere; autoevaluarea dificultatilor personale; capcanele activitat ii de asistenta si consiliere; investigare (rol, importanta, procesul de asistenta si consiliere, cu accent pe: cont inut); interventie; planul de asistenta si consiliere (structura, continut, forma); reglementa rile procedura activitatii de asistenta si consiliere, cu referire la: normative ale asistentei si consilierii; termenele regularizate de lege; documentele procedurale de nregistrare a datelor (n interiorul Serviciului de probatiune, precum si ntre serviciile de probatiune si partenerii sa i comunitari).

Dezvoltarea personala a consilierului de probatiune si rolul ei n activitatea de asistenta si consiliere

1. Ce nseamna asistenta si consilierea n serviciile de probatiune Asocierea celor doi termeni asistent a si consilierea n practica si metodologia serviciilor de probat iune are o explicat ie pur tehnica n intentia de a mbina interventia psihologica (centrata pe nevoile persoanei) cu cea sociala (integrarea n comunitate a persoanei, repunerea ei n reteaua sociala). Definirea separata a celor doi termeni atrage atentia asupra diferentelor ntre doi termeni, consacrati mpreuna n cadrul normativ. este un demers specializat de acordare de ajutor de catre o persoana Asistarea specializata unei alte persoane aflate n imposibilitatea momentana sau permanenta de a-si rezolva problemele, prin facilitarea accesului la resursele comunitatii. 193

este o metoda care, prin utilizarea optima a relatiei interpersonale Consilierea consilier-client 1 faciliteaza cunoasterea, dezvoltarea, acceptarea emot ionala, maturizarea si mobilizarea optima a resurselor personale n vederea formularii si rezolvarii unor probleme specifice si lua rii unor decizii. Relatiile de consiliere variaza n funct ie de cererea de ajutor si, astfel, pot fi centrate pe formularea si rezolvarea unor probleme specifice, luarea de decizii, controlul starilor de criza, mbunatat irea relat iilor cu ceilalt i, mentinerea unor schimbari comportamentale, cognitive, afective etc. As istarea se constituie ntr-un proces de ntrajutorare profesionala care se realizeaza prin o serie de metode si tehnici, dintre care enumeram: consilierea, medierea, consultant a, psihoterapia. Toate aceste interventii contureaza domeniul asistarii. Simplificnd lucrurile, consideram ca relat ia potrivita ntre cele doua c oncepte este cea de gen-specie, n sensul ca notiunea de consiliere este specie n cadrul not iunii gen-asistare. Preluarea (putin fortata) n textul Legii 129/2002 privind aprobarea OG 92/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de reintegrare sociala a infractorilor a ambilor termeni n formula asis tare si consiliere poate fi interpretata din prisma intentiei de a alatura activitatea de dezvoltare a particularitat ilor personale si de mobilizare a resurselor interne, prin activitatea de consiliere, cu cea de facilitare a relationarii cu mediul si cresterea accesului la resursele comunitatii asigurate, n special prin activitatea de asistare. Nu e potrivit sa vorbesti de asistare, de dezvoltarea relationarii cu mediul, fara sa tii cont de particularitatile personale, dupa cum nu este potrivit nici sa consiliezi fara sa analizezi influentele sociale. Subliniind utilitatea interventiei n cadrul serviciilor de probat iune, din prisma stabilirii echilibrului ntre functia de control si cea de sprijin, activitatea de asistare si consiliere este esentiala n ndeplinirea scopului probat iunii. Pentru ca interventiile de asistenta si consiliere sa convearga spre aceeasi finalitate si n acelasi timp sa satisfaca raportul optim cost/eficienta, ele trebuie sa fie ghidate de principiile de eficienta ale orica rei interventii din domeniul specific la care ne referim. Aceste principii de eficienta, cu valabilitatea deja verificata, sunt: a) Programele de interventie sau intervent iile care Principiul nevoii criminogene: t intesc factorii n legatura directa cu infractiunea au o probabilitate mai mare de eficienta Intensitatea si durata interventiei trebuie sa fie direct corelate Principiul riscului: cu nivelul riscului; astfel, pentru un risc crescut, se impun programe de intensitate crescuta si durata mai lunga : Eficient a programelor de intervent ie/interventiilor care Principiul responsivitatii corespund stilului de nvatare al clientului si al consilierului este direct proportionala cu angajarea clientului ca participant activ : Intervent ia trebuie sa fie riguros condusa si furnizata, Principiul integritatii respectndu-se coerent a: intrari (resurse umane, materiale, financiare, de timp)/proces/iesiri (rezultate imediate, impact), precum si coerent a teorie/design

b)

c)

d)

Pe de alta parte, orice proces de nvat are este conditionat (ca viteza, continut si finalitate) de factori interni si factori externi. Plecnd de la premisele ca asistenta si consilierea reprezinta un proces de nvatare si ca procesul de nvatare este influent at

Avnd n vedere specificul activitatii de asistare n cadrul Serviciului de probatiune, vom folosi n text termenul de beneficiar, persoana asistata, asistat.

194

de factori interni si externi clientului , e util sa tinem cont de acesti factori n ghidarea procesului de interventie. Consilierul de probatiune trebuie sa fie constient n munca sa de persistenta factorilor interni (de ex.: vrsta, sexul, nivelul instruct iei, stilul de nvatare, principiile de viata, motivat ia de schimbare) si de inevitabilitatea factorilor externi (anturajul, ret eaua de suport social, serviciile sociale, puterea exemplului, agent ii schimbarii, persoane, organizat ii). FACTORI INTERNI START O persoana cu probleme si nevoi propriile probleme si nevoi FINAL o persoana abilitata sa se descurce cu

diminuarea problemei diminuarea sansei de recidiva FACTORI EXTERNI n concluzie, apreciem ca activitatea de asistenta si consiliere n cadrul unui serviciu de probat iune are ca deziderat redarea unei persoane care a savrsit infractiuni comunitatii din c are face parte, ntr-o forma care sa garanteze siguranta acelei persoane si a acelei comunitati. 2. Profilul consilierului de probatiune Trebuie sa posede consilierul de probatiune un anumit tip de personalitate sau un set de calitati except ionale pentru a putea realiza o intervent ie eficienta ? Iata o ntrebare la care, cu siguranta, multi dintre noi am reflectat. Desi, aparent, profesia de consilier de probatiune nu necesita calitati exceptionale sau un talent special, activitatea de asistenta si consiliere a persoanelor condamnate presupune, totusi, niste atribute ale consilierului (capacitatea empatica, autenticitatea, o conceptie pozitiva si liberala despre om) si cel putin doua calitat i esentiale (maturitatea emotionala si ntelegerea de sine) fara de care aceasta activitate nu ar fi eficienta. Un proverb persan spune: Sa nu judeci niciodata mersul Capacitatea empatica. cuiva nainte de a-i ncalta pantofii. Plecnd de la plasticitatea acestei imagini, am putea defini empatia ca fiind capacitatea cuiva de a se pune n locul altuia si de a vedea lumea asa cum o vede acela. Astfel, rolul consilierului de probatiune este de a capta si de a reflecta la semnificatia personala a cuvintelor persoanei pe care o asista si o consiliaza. n cadrul acestui proces, consilierul va trebui sa faca abstractie de propriile sale valori, sentimente si nevoi si sa se abtina sa aplice criteriile care, n mod normal, fac parte din viat a sa personala. n viata practica, orice situatie sociala ne da ocazia de a observa cine este dotat cu aceasta sensibilitate sociala si cine nu. Cel care este receptiv la reactiile celorlalti, care recunoaste cnd cineva este nefericit, care sesizeaza nuant ele subtile ce releva calitatea raporturilor dintre parinti si copii sau sot i, aceasta persoana are ceea ce trebuie pentru a se angaja n relatia profesionala de consiliere. Autenticitatea se refera la ntelegerea de sine, Autenticitatea sau acordul intern. la perceperea experientei ntr-o maniera asertiva. Astfel, cu ct consilierul de probatiune este mai putin subiectul anxietatii, cu att el este capabil sa se nt eleaga mai bine. Cu 195

ct se nt elege mai bine pe sine, cu att este mai n masura sa atinga acordul intern. Rezulta, deci, ca att autenticitatea, ct si empatia nu se refera la simple forme de comportament, ci la personalitatea nsasi, asa cum se exprima ea n act iune. Consilierul de probat iune nu se poate manifesta ca si cum ar simt i ceea ce-i spune persoana din fata sa, ca si cum s-ar pune de acord cu acesta, ca si cum s-ar abt ine sa judece sau ca si cum ar accepta-o asa cum este, ci chiar sa simta , sa se puna de acord, sa se abt ina sa judece, sa accepte persoana asa cum este. Autenticitatea nseamna congruent a dintre gndurile, trairile si manifestarile exterioare ale consilierului, congruenta relevata n maniera constanta de abordare a relatiei profesionale cu persoana condamnata. Daca un consilier nu va fi autentic, i va fi greu, daca nu imposibil, sa ment ina aceeasi atitudine pe tot parcursul procesului de asistenta si consiliere. Atitudinea inautentica este perceputa la nivel subconstient de catre client si altereaza, cu siguranta, procesul n sine, aducnd deservicii clientului si disconfort consilierului. Sistemul de Conceptia pozitiva s i liberala despre om si relatiile interumane. conceptii al unei persoane se refera la modul de a gndi si reactiona nradacinat n personalitatea sa. Dificultatea de reorganizare a unui sistem de atitudini si valori care sa dezvoltat n cursul anilor este incontestabila, nsa nu este sinonima cu imposibilitatea. Conceptiile liberale si umaniste se asimileaza n timp, iar o schimbare n acest sens presupune un efort sustinut de introspectie si reflectie, precum si numeroase ncercari si erori. Cnd nsa acest proces este alimentat de un efort constient, asimilarea acestor valori se face mai rapid. Se poate spune ca cei care reusesc n procesul de asistenta si consiliere sunt aceia care si-au nsusit aceste atitudini pozitive despre om si relatiile interumane. Maturitatea emot ionala este deosebit de importanta pentru Maturitatea emotionala. exercitarea profesiei de consilier de probatiune si, prin excelenta, pentru desfas urarea activitatii de asistenta si consiliere. Capacitatea de a participa la procesul de schimbare a unei alte persoane, fara a fi tentat de a modela aceasta schimbare dupa propria imagine, este n strnsa legatura cu aceasta maturitate emotionala. Cu alte cuvinte, aceasta calitate reprezinta acea capacitate de a servi ntotdeauna ca rezonator si amplificator la eforturile de redresare ale clientului, uneori ca un ghid sau model, si niciodata ca judecator. Maturitatea emot ionala presupune securitate interna. Acest lucru permite consilierului sa pastreze seninatatea (egalitatea dispozitiei) n fat a oscilatiilor inevitabile ale atitudinii persoanei condamnate. n acest fel, consilierul nu se va lasa derutat si tulburat de anumite detalii descrise de client. Consilierul trebuie, de asemenea, sa faca fata acelor perioade sterile, cnd actiunile sale par sa nu produca nici un efect n atitudinea si comportamentul clientului. Pe de alta parte, consilierul trebuie sa faca fata adulat iei al carei obiect este uneori. Fara un grad ridicat de securitate interioara, consilierul de probat iune nu va fi capabil sa nfrunte o asemenea varietate de situatii ncarcate de emotie, la care este supus, mentinndu-si, n acelasi timp, eficacitatea si integritatea afectiva. Totusi consilierul nu trebuie sa ramna indiferent la sentimentele pozitive pe care clientul i le dovedeste, ci sa ncerce, n timp, sa-l faca pe client sa diminueze aceasta apreciere si sa se simta din ce n ce mai autonom. Se spune ca instrumentul principal al consilierului este propria ntelegerea de sine. sa personalitate . Cel care se implica n activitatea de asistenta si consiliere trebuie sa cunoasca foarte bine instrumentul cu care lucreaza, adica propria persoana cu potent ialul si limitele sale. nt elegerea de sine reprezinta un atribut esential al consilierului. Aceasta ntelegere nu presupune o simpla imagine intelectuala a propriului eu, ci, mai degraba, o cunoastere a eului asa cum act ioneaza n fiecare moment, deschidere constanta la experienta. Consilierul trebuie sa fie deschis la propria experienta si total eliberat de manevre defensive. 196

n esenta , relatia profesionala consilier-asistat, care apare si se dezvolta n cadrul procesului de asistenta si consiliere, poate fi sintetizata astfel: consilierul trebuie sa fie capabil de autenticitate, transparenta, atitudine calduroasa si sentimente pozitive vizavi de client. Vaznd lumea si eul beneficiarului asistat, asa cum le vede el nsusi, consilierul l va ajuta pe acesta sa vada si acele aspecte pe care refuzase sa le vada sau sa le recunoasca nainte. Astfel, beneficiarul va evolua gradual ca tre tipul de persoana care doreste sa fie, se va actualiza ca fiinta unica si autonoma, actionnd, ulterior, ntr-o maniera caracteristica propriei persoane, devenind o persoana matura, capabila sa-si abordeze propria viata si sa rezolve problemele cu care se confrunta. 3. Capcanele activitatii de asistenta si consiliere Ca instrument primordial al activitatii de asistenta si consiliere, consilierul de probatiune are propriile calitat i si defecte, propriile bagaje sociale (experient e, circumstante) si propriile caracteristici (comportamente, atitudini, stil). Atestarea oficiala, universitara, este necesara dar nu si suficienta pentru ca o persoana care ntruneste conditiile prevazute de lege sa se simta n largul sau n exercit iul ac estei profesii, realiznd asistarea unei persoane aflate n nevoi. Adevarata larghete a manifestarilor, n plan profesional, este data de motivat ia reala a persoanei care mbraca haina juridica si morala a acestei profesii. Larghetea devine eleganta atunci cnd motivat ia este canalizata spre pregatirea profesionala continua. Un prim pas n constientizarea capcanelor activitatii de asistenta si consiliere este constientizarea propriilor limite, temeri. Ca orice instrument ale ca rui caracteristici orict de performante sunt pasibile la un moment dat de uzura (mai cu seama n situat ia utilizarii necorespunzatoare), instrumentul de lucru al consilierului adica propria sa personalitate - trebuie ngrijit si mbunatatit n permanenta. Pentru a sti ce parametru functional al sau trebuie mbunatat it, un consilier are nevoie n prealabil de sinc eritatea de a recunoaste ce anume nu merge n functionalitatea sa profesionala sau unde anume ntmpina dificultati. Cnd un consilier si constientizeaza capcanele, lucreaza la ele, le poate depas i. Recunoasterea lor necesita exercit ii succesive de autoanaliza si o mare disponibilitate spre reflectare. Efortul functionarii la parametrii ridicati merita a fi depus si timpul necesar descoperirii capcanelor (viciilor de functionare) merita consumat, ntruct numai atunci cnd devii un instrument bun, pot i face o activitate de asistenta si consiliere adecvata.

Exemplificam o serie de capcane personale identificate de catre consilieri n cadrul activitatilor anterioare de training: 1. Empatizez prea puternic cu minorii care au parcurs experienta detentiei 2. Nu pot lucra cu violatori 3. Atunci cnd un client plnge (pentru ca parcurge o experienta nefericita ), mi vine si mie sa plng 4. Ma enerveaza cnd un client continua sa minta, dupa ce i-am aratat ca stiu care este adevarul; nu-mi pot ascunde aceasta enervare fata de el... 5. Ma simt vinovat ca nu pot face mai mult, ca nu pot rezolva toate problemele cu care clientul vine nspre mine 6. Exista clienti care ma fac sa ma simt vinovat pentru esecul lor, desi am constiinta faptului ca eu am depus toate diligent ele necesare n vederea succesului 197

Odata gestionate propriile temeri ale consilierului de probatiune, n activitatea de asistenta si consiliere, trebuie abordate cu precautie si pricepere capcanele generale ale activitatii de asistenta sau a momentelor dificile generate de beneficiari. Ca practicieni n acest domeniu trebuie sa tinem cont, n primul rnd, de capcana fundamentala a ntrajutorarii: E mai usor sa oferi un peste cuiva nfometat, dect sa -l nvet i sa pescuiasca. Menirea consilierului de probatiune nu este aceea de a oferi peste, ci de a asista persoana n procesul de nvat are a pescuitului, iar produsul final al unui proces de asistenta si consiliere eficient nu este o persoana care si-a potolit foamea cu un peste, ci o persoana abilitata sa pescuiasca. Beneficiarul activitatii de asistenta si consiliere este o persoana cu probleme de adaptare sociala, cu nevoi a caror acoperire nu a fost posibila prin efort personal, sau chiar de specialitate. Exista momente, dar si tipuri de beneficiari care necesita o atent ie deosebita n activitatea de asistenta si consiliere, deoarece prin comportamentul lor doresc sa influenteze, sa manipuleze consilierul. Este important sa fim constienti de care ni le ntind persoanele aflate n evidenta si, de asemenea, de punctele noastre slabe, care ne fac victimele acestora:

capcanele pe

poate ar trebui sa ma sinucid beneficiarul asistarii se prezinta ca victima, are nevoie de ajutor, plnge, spune povesti triste, pentru a te face sa crezi ca nu te poti astepta la nimic de la el si trebuie sa faci tu totul. tu stii mai bine, tu esti profesionistul, esti foarte bun complimenteaza exagerat, te lauda pentru a te responsabiliza. persoana asistata te

nu ma ajuti asistatul te face responsabil, se asteapta ca tu sa faci totul, el nu investeste nimic n procesul de schimbare. nu poti ntelege, nu simti durerea, nu stii ce greu e beneficiarul vrea sa ajungi la concluzia ca nu-l poti ajuta, determinndu-te sa faci eforturi mai mari dect este necesar. noi stim mai bine persoana asistata foloseste pluralul, invocnd o alianta cu tine (se considera aliatul tau, te face aliatul lui) n rezolvarea problemelor lui, n care, de fapt, sunt implicate si alte persoane. tu esti primul care ma ntelege majoritatea beneficiarilor sunt sinceri ntr-o astfel de afirmatie, nsa unii o fac doar din dorinta de a obt ine avantaje, de a nu fi criticat i. m-ai fort at sa fur din nou, pentru ca nu m-ai ajutat responsabil pentru comportamentul lui si pentru ntregul proces. beneficiarul te face

vrei sa ma termini, asta vrei, nu? - persoana ncearca sa fie agresiva prin limbaj verbal si nonverbal, pentru ca, daca te sperie, nu mai esti critic. nu ai ncredere n mine, nu-ti pasa de mine, daca nu ai ncredere n mine, mai bine ne oprim asistatul te face sa demonstrezi contrariul, sa i dai foarte multa libertate, sa te implici mai mult dect este nevoie. as vrea sa discut si amanuntul asta cu tine - beneficiarul care insista, face presiuni, abuzeaza de timp, pentru a te convinge sa rezolvi tu problemele n locul lui. sa nu spui ca tie nu ti s-a ntmplat ... pers oana asis tata pune ntrebari sau ncearca sa mute atent ia spre viata personala a consilierului. 198

Constientizarea acestor dificultati asigura programarea eforturilor, a resurselor personale si ale serviciului, construirea unor strategii de a face fata situat iilor dificile ntlnite n activitatea de asistenta si consiliere. Aceste strategii fac apel la stapnirea de sine, echilibru emot ional, exersatele abilitat i specifice ascultarii active si, nu n ultimul rnd, la clarificarea rolurilor n procesul de intervent ie.

Procesul de asistenta si consiliere Procesul de asistenta si consiliere demareaza la cererea persoanei aflate n evidenta unei institutii si se finalizeaza n mod normal n momentul atingerii obiectivelor planului de asistare (existnd si situatiile except ionale cnd acest proces nceteaza nainte de atingerea obiectivelor, fie la cererea asistatului, fie la initiativa consilierului ca urmare a nerespectarii conditiilor asistarii stabilite de comun acord). Un rol important l are automotivarea persoanei sau ajutorul de specialitate n vederea constientizarii problemelor si solicitarea de sprijin n depasirea acestora. Procesul de asistare, n general, are o desfas urare n timp, sub forma a patru stadii: 1. Construirea relat iei consilier-asistat, 2. Investigarea, 3. Elaborarea si implementarea planului de act iune/interventie 4. Evaluarea eficientei interventiei.

ntruct primul si ultimul stadiu reprezinta aspecte general valabile si utilizeaza principii omniprezente n toate dimensiunile de intervent ie si asistare, vom insis ta n acest capitol doar asupra celor doua stadii care particularizeaza activitatea de asistenta si consiliere, si anume: investigarea si planul de act iune/intervent ie (denumit n domeniu plan de asistare ). Planurile de actiune identifica pasii specifici care trebuie urmat i n vederea atingerii scopurilor si obiectivelor stabilite n procesul de schimbare. Pot fi apreciat i chiar indicatorii de performanta pentru fiecare scop sau obiectiv. Stabilirea indicatorilor reprezinta primul pas al procesului de evaluare, de control al modului de atingere a obiectivelor stabilite; al doilea pas l reprezinta masurarea rezultatelor reale si compararea lor cu rezultatele planificate; cel de-al treilea pas al procesului de control l reprezinta evaluarea cauzelor aparitiei eventualelor discrepante dintre rezultatele planificate si cele obtinute (aceste discrepante pot fi att pozitive, ct si negative, si trebuie incluse n procesul de feedback). Pasul final este acela de a lua masuri de corectare prin modificarea obiectivelor si schimbarea planului, ceea ce i repozitioneaza pe consilier si beneficiar la nceputul procesului de planificare, dar cu un bagaj suplimentar de informat ii care trebuie valorizat (ce merge, cum merge, ce nu merge, unde nu a mers).

199

ntr-o prezentare grafica succinta, procesul de asistenta si consiliere ar arata n felul urmator:

RELATIE CLIENTUL CONSILIERUL

INVESTIGARE

DIAGNOSTIC CONCLUZIE

PLAN DE ACTIUNE PRACTICA (IMPLEMENTAREA PLANULUI)

EVALUAREA

FINALIZAREA

REVIZUIREA

UN NOU PLAN

200

1. Investigarea Din ratiuni de aplicabilitate, vom aborda stadiul investigarii din cadrul procesului de asistenta si consiliere sub forma cautarii si relevarii unor raspunsuri la ntrebarile: CINE sunt persoanele investigate?, CE se investigheaza?, DE CE este importanta investigarea ?, CUM se realizeaza investigarea? A) CINE sunt persoanele investigate? Grupul beneficiarilor potentiali, ai unui proces de asistenta si consiliere, include acele persoane care au un set de caracteristici comune (dificultat i existent iale, angrenate ntr-un sistem relational defectuos, fa ra o retea de suport social solida, fara un proiect de viata bine structurat), dar si o serie de elemente diferentiatoare (cuantumul si calitatea resurselor, motivatia de schimbare, perspectivele de reintegrare). Grupul beneficiarilor procesului de asistenta si consiliere n cadrul Serviciului de probatiune include toate categoriile de persoane ce formeaza obiectul de activitate al serviciilor de probatiune, reglementat prin OG 92/2000, aprobata prin Legea 129/2002, HG 1239/2000, modificat prin HG 747/2008. Persoane aflate n supravegherea Serviciului de probatiune, n baza unei hota rri judecatoresti definitive (Serviciul de probatiune fiind nominalizat de instanta pentru supravegherea modului n care persoana respecta masurile si obligatiile prevazute 3 alin. 1 C.p., art. 86 de lege si dispuse de instanta n sarcina sa, n baza art. 86 alin. 3 C.p., art. 103 alin. 3 C.p.) Persoane aflate n detentie n unitati penitenciare sau minori aflati n centre de reeducare Persoane a caror pedeapsa sau masura educativa a internarii ntr-un centru de reeducare a fost grat iata n practica, sfera beneficiarilor reali se restrnge la acele persoane care solicita implicarea Serviciului de probatiune, printr-o cerere de ajutor, n procesul lor de schimbare, dovedind un anumit grad de constientizare a problemelor. B) CE se investigheaza? Finalitatea procesului de asistenta si consiliere fiind reintegrarea n comunitate a persoanei care a savrsit infractiuni, printr-o formulare generica am putea afirma ca se investigheaza tot ceea ce este relevant pentru procesul de reintegrare. Exhaustivul este nsa generator de anxietate, prin imposibilitatea consilierului de a-l atinge. De aceea, n procesul de as istenta si consiliere, investigarea este ghidata dupa o serie de arii, potent ial semnificative, consilierului revenindu-i rolul de a descoperi mpreuna cu clientul elementele constitutive ale fiecarei arii si ponderea semnificatiei fiecarui element n procesul de investigare (a se vedea Anexa de la Cap. Supravegherea n comunitate Folosim termenul de investigare pentru a atrage atentia asupra functiei de explorare, de analiza a procesului. Instrumentul principal n activitatea de explorare este interviul. Se disting trei funct ii ale interviului: informationala sau de explorare, de diagnostic sau evaluare, terapeutica sau pentru facilitarea schimbarii. Desi n functie de scop, interviul poate avea o structura, dar si o dinamica diferita, totusi este posibil ca n timpul interventiei cele trei functii sa se succeada sau sa se mbine, sa se completeze n atingerea scopului interviului. 201

C) DE CE este importanta investigarea? O buna investigare reprezinta fundamentul unei bune intervent ii. Investigatia, c a secventa a procesului de asistenta si consiliere, are doua dimensiuni: a). , cuprinznd totalitatea rezultatelor nregistrate prin o dimensiune arborescenta incursiunea n cele zece arii de investigare prezentate anterior; b). , concretizeaza ntr-un set de informat ii relevante cu o dimensiune convergenta privire la nevoile criminogene, problemele cu care se confrunta clientul, strategiile de rezolvare, stilul de nvatare, modalitatile de abordare, circumstantele de viata, gndurile, tra irile si comportamentele generate de aceste circumstante, precum si ntr-un set de prezumtii cu privire la riscul de recidiva si perspectivele de reintegrare sociala. Dimensiunea convergenta a investigatiei este cea valorificata de consilierul de probatiune n realizarea unei interventii eficiente, ghidata de cele patru principii de eficienta a interventiei prezentate anterior (principiul nevoii criminogene, principiul riscului, principiul responsivitatii si principiul integritat ii). Investigarea nu reprezinta o simpla inventariere a problemelor si resurselor persoanei asistate, ci si o ierarhizare si o analiza a relevantei lor n procesul de schimbare comportamentala si reintegrare sociala. Finalitatea investigarii, explorarii nu este doar o colectie de informatii si prezumtii necesare consilierului n vederea elaborarii unui plan de asistenta si consiliere bun, ci si o oportunitate de dezvoltare personala pentru consilierul de probat iune (n sensul ca permite achizitionarea unor cunostint e, exersarea unor deprinderi, adoptarea unor atitudini si, n egala masura, verificarea atributului acestor cunostint e, abilitati si atitudini de a fi cele mai potrivite raportate la unicitatea persoanei investigate/evaluate). Aparent, n timpul investigarii, persoana aflata n evidenta este ofertantul de informatii, iar consilierul este receptorul. La o analiza mai atenta a procesului, nsa, se valideaza concluzia ca rolurile de ofertant si receptor sunt intersanjabile. Prin incursiunea pe care consilierul o face n lumea clientului, pe de o parte si pune cunostintele, abilitat ile si atitudinile n slujba procesului de asistenta si consiliere (ca ofertant), iar pe de alta parte nregistreaza informatii relevante despre personalitatea si situat ia personala a beneficiarului asistat (ca receptor). Tot astfel, asistatul nu numai ca ofera voluntar sau involuntar - date despre sine, dar n acelasi timp este si receptor de noi informatii (n sensul ca, relevndu-si cont inutul intrapsihic n fata consilierului, raspunznd la ntrebarile si provocarile acestuia, beneficiarul si reorganizeaza mental propria experienta de viata, o reanalizeaza, oferindu-si sansa receptarii acestei experiente din alt unghi dect cel initial). Din aceasta intersanjabilitate a rolurilor rezulta ca investigatia este importanta deopotriva pentru asistat si consilier. ROLUL INVESTIGARII PENTRU CONSILIER
a descoperi legatura cu comportamentul infractional a analiza elementele din viata nestructurata a clientului a analiza pozitia clientului (nivel educational slaba ntelegere) a sesiza subiectivitatea istoriei clientului a sesiza legatura dintre dezamagiri atitudini negative convingeri disfunctionale

PENTRU CLIENT
a-l aj uta sa ofere informatii structurate a-l face sa se simta n siguranta a-l aj uta sa gestioneze rezistentele a-l aj uta sa ntele aga semnificatia even imentelor din viata lui

202

D) CUM se realizeaza investigarea? Activitatea de investigare a clientului este realista atunci cnd se anticipeaza si se iau n considerat ie o gama variata de raspunsuri: comportamentale, cognitive, emotionale si fiziologice. Dintre abilitatile de intervievare vom face referire n acest capitol la cele specifice ascultarii active, la tehnica ntrebarilor deschise si la tehnici de ntretinere sau animare sub aspectul cont inutului, procedurii si climatului intervievarii. Ratiunea includerii acestor tehnici n sectiunea Abilitati de investigare localizata n faptul ca ele ghideaza comportamentul profesional al consilierului, accentul caznd pe interviul de evaluare sau de explorare. a. Ascultarea activa, reflexiva O buna ascultare este o abilitate fundamentala n investigatia si evaluarea situatiei persoanei asistate si a problemelor cu care se confrunta. Aceasta tehnica presupune receptarea activa a mesajului si aprofundarea domeniilor investigate. Se recomanda utilizarea frecventa a afirmatiilor clientului (care stimuleaza exprimarea interlocutorului), n favoarea ntrebarilor consilierului (care pot ntrerupe sau redirectiona firul expunerii). Aspecte practice pentru realizarea ascultarii active: nu vorbiti despre propria persoana nu schimbat i frecvent subiectul nu dati sfaturi, nu diagnosticat i, nu criticati, nu blamat i nu pretindeti ca ati nteles ce vrea sa spuna clientul, daca de fapt nu l-at i nt eles confirmat i ca ati nteles faceti-l sa auda ceea ce spune (reflectarea) repetat i cuvintele-cheie (afirmarea) parafrazat i ideile principale sumarizati informatia este

b. Transformarea ntrebarilor conclusive n ntrebari deschise ntrebarile sunt cele mai importante surse pentru culegerea informatiilor necesare procesului de interventie. Modul n care se formuleaza ntrebarile influent eaza obtinerea unor informat ii relevante sau nu. Realiznd o corelat ie cu tipurile de ntrebari, apreciem ca ntrebarile deschise tipul: ce?, cnd?, cum?, care?, unde? , determina raspunsuri ample, provocnd la dialog. ntrebarile ipotetice ( ce s-ar ntmpla daca?, ce ar presupune sa? ntrebarile de opinie ( ce parere ai despre? ) sunt subcategorii ale ntrebarilor deschise care ncurajeaza exprimarea unor puncte de vedere, a perspectivei beneficiarilor asupra ariilor investigate. ntrebarile conclusive, specie a ntrebarilor de tip nchis, sunt cele n care raspunsul este deja continut si oferit, sub forma unei afirmat ii sau negatii (ntrebari la care clientul nu poate sa raspunda dect prin da sau nu ). 203 de ) si

Aplicatie: Tipuri de abordari pentru transformarea ntrebarii conclusiv alcool? n ntrebare deschisa Abordarea I consilierul informat (care i sugereaza clientului ca este informat cu privire la situatia acestuia, din alte surse, ceea ce denota un interes prealabil pentru aceasta situat ie) Am observat ca ai declarat organelor de urmarire penala ca obisnuiesti sa bei De cte ori pe saptamna se ntmpla lucrul acesta? Cu cine obisnuiesti sa bei? Ce preferi sa consumi? Ct apreciezi ca ti este necesar pentru a te ameti? Care a fost cea mai mare cantitate de alcool pe care ai consumat-o? Cnd s-a ntmplat? Cum ai reactionat? A afectat acest aspect consumul ulterior?

e Consumi

Abordarea II consilierul naiv (care da de nteles ca nu stie prea multe despre situatia clientului sau, chiar daca stie, prefera sa cunoasca varianta lui) Ai afirmat ca nu obisnuiesti sa consumi alcool Daca, ipotetic, ai face lucrul acesta, ce bauturi ai prefera? De ce cantitate crezi ca ai avea nevoie pentru a te ameti? Cum ai apreciat aceasta cantitate? Cum crezi ca te-ai comporta daca te-ai ameti? Ai fost vreodata ntr-o astfel de situatie? Poti sa-mi povestesti mai multe Abordarea III consilierul colateral (care se arata interesat de comportamentul prietenilor clientului pentru a ajunge de fapt la comportamentul clientului) Cum obisnuit i sa va petreceti timpul? (daca unul din raspunsuri este la bar, urmati una din abordarile de mai sus) Ce preferati mai mult? Cine hotaras te ce vet i face? Care este atitudinea celorlalti? Daca unul din grup propune sa mergeti la bar? (continuati abordarile I sau II)

c. Tehnici de ntretinere Att pentru practica lucrului individual, ct si a celui de grup cu persoanele care au savrsit infractiuni, se contureaza exigenta metodologica pentru consilierul de probatiune de a t ine cont de trei niveluri n demersurile lui de intervievare, pentru a asigura eficienta activitat ii de investigare: continutul, procedura si climatul. Activitatea de investigare se poate desfasura individual sau n grup (grup familiar, grup de prieteni), motiv pentru care vom face referire la ambele modalitat i de lucru. Este recomandat ca discutiile n grup n activitatea de investigare sa fie urmate de interviuri individuale pentru a verifica si confrunta informatiile culese. 204

n funct ie de nivelul urmarit, tehnici de ntretinere pot fi: tehnici de animare (cu privire la cont inutul activitatii de investigare), tehnici de organizare (cu privire la procedura activitat ii de investigare) si tehnici de facilitare (cu privire la climatul activitatii de investigare). Tehnici de animare utilizate la nivelul continutului (prin aceste tehnici se exerseaza functia de clarificare) Definirea termenilor Tehnica presupune asigurarea ntelegerii ideilor vehiculate n cadrul interviului, a cuvintelor noi - susceptibile de a nu fi ntelese sau de a fi interpretate. Init iativa de a exercita aceasta functie ar trebui sa apartina n principal persoanei care nu ntelege un termen folosit n cadrul interviului. Clientul ar putea avea dificultati n a nt elege termenii folosit i de consilier, iar acesta din urma are obligatia de a-si adapta discursul la nivelul de pregatire/ntelegere si dezvoltare intelectuala al persoanei asistate. De asemenea, se poate ntmpla ca cel care nu ntelege termenii folositi de client sa fie consilierul, daca se utilizeaza frecvent expresii tip jargon, argou sau specifice unui grup de cartier. Consilierul SRSS ar putea folosi aborda ri care sa nu-l implice n mod direct, de exemplu: Ma ntreb daca ntelegem acelasi lucru, Ar fi util sa explici ce nt elegi tu prin expresia asta. Feedback permanent (include reflectarea, parafrazarea) Aceas ta funct ie de clarificare consta n prezentarea sau reformularea spuselor persoanei consiliate pentru a verifica ntelegerea corecta a punctului de vedere exprimat. Nu exista un moment oportun pentru utilizarea acestei tehnici sau o proportie adecvata a reformularii pentru a creste randamentul interviului de investigare. Practica n domeniu releva nsa ca simpla ei utilizare este n masura sa faciliteze consensul asupra celor discutate. Ex: Reflectare: nteleg ca..., Spuneai ca... Parafrazare: Cu alte cuvinte..., Daca nteleg bine... Rezumatul sinteza (sumarizarea) Exista doua modalitati de a evalua activitatea derulata. Pe de o parte, unei parti din discutia anterioara sau a elementelor-cheie deja discutate, pe de alta parte, rezumatul sinteza care, spre deosebire de reformulare, vizeaza elementele ce privesc atingerea obiectivelor, astfel ca necesita o elaborare mai ampla si implica si contributia consilierului (consilierul poate utiliza, pentru realizarea rezumatului sinteza inclusiv concluziile sale din ntlnirile precedente de asistenta si consiliere cu acelasi client). Ex: Asadar ceea ce am discutat..., nteleg n final..., Ce s-a ntmplat a fost... Explicitarea (resemnificarea, parafrazarea) Explicitarea consta n transformarea unui mesaj concis exprimat ntr-unul explicit si, n acest fel, verificarea faptului daca a fost nteleasa semnificatia exacta a mesajului. Explicitarea se realizeaza stabilind o legatura ntre ceea ce abia s-a exprimat si ceea ce s-a afirmat anterior. Ex: Spui ca vei pleca de la acest loc de munca, pentru ca nu ai satisfactii, dar deseori vorbesti de relat ia buna cu cei de la lucru, esti mndru de lucrarile realizate si luna trecuta ai fost chiar premiat 205 rezumarea

Tehnici de organizare utilizate la nivelul procedurii

n ceea ce priveste procedura activitatii de investigare, relatia consilier-beneficiar presupune o serie de interactiuni si tehnici de organizare, iar monopolul discutiei detinut de consilier, n defavoarea clientului (n cazul investigarii individuale) sau monopolul discutiei asupra situatiei unuia dintre participanti, n defavoarea celorlalti (n cazul lucrului n grup) perturba activitatea de investigare si, pe cale de consecinta, activitatea de asistare si consiliere. Ratiunea utilizarii unor tehnici de organizare a investigarii rezida n necesitatea regla rii implicarii part ilor: tehnicile de organizare completeaza tehnicile de animare prezentate anterior: Acordarea cuvntului Ac easta tehnica este relativ usor de descris si aplicat, atribute care se pot ntoarce mpotriva ei, n sensul ca risca sa fie tratata cu superficialitate sau chiar neglijata. Ea consta n simplul fapt de a acorda dreptul la cuvnt clientului (n cazul investigarii individuale) si fiecarui participant (n cazul investigarii realizate n grup) care doreste sa se exprime. n cazul unei discut ii fata n fata, acordarea dreptului la cuvnt se realizeaza mutual, fara preciza ri n acest sens, respectnd cursul firesc al dialogului. Specificul tehnicii n grupurile de promovare a schimbarii comportamentale consta n faptul ca , n principiu, toti membrii grupului si vor exprima parerea despre acelasi aspect sau vor descrie ce simt despre subiectul discutat. n acest sens pot varia criteriile de participare: acordarea cuvntului celui care se ofera primul; acordarea cuvntului ntr-o anumita ordine, ncepnd de la X; acordarea cuvntului n perechi, X prezentnd varianta lui Y si invers etc. Provocarea participarii Procedura consta n provocarea participarii/implicarii persoanelor care se exprima mai greu. Pauzele mari aparute n lucrul de grup constituie bariere n procesul de relationare verbala, iar n cazul unui interviu de investigatie individual, comunicarea verbala defectuoasa saraceste de continut investigatia. n cazul grupurilor de remediu, tehnica presupune provocarea raspunsurilor participantilor evazivi si a celor lapidari. Arta animatiei consta n identificarea momentului n care fiecare membru e dispus mai mult sa intervina si n gasirea modului de interventie care l va ajuta mai mult n acel moment. Temperarea participarii Tehnica presupune temperarea persoanelor intervievate care au tendinta de a monopoliza discutia. Ca regula generala, n masura n care i vom arata persoanei care este motivul pentru ce se cauta temperarea ei, vom avea mai multe sanse sa-i obtinem colaborarea: vom facilita n continuare investigat ia n domeniul vizat, n cazul lucrului individual, iar n cadrul lucrului n grup, vom oferi posibilitatea tuturor membrilor sa-si exprime parerea. Sensibilizarea la timp Acest procedeu consta n sensibilizarea persoanei intervievate asupra timpului destinat sarcinilor si repartizarea timpului pe masura ce investigat ia progreseaza . Se procedeaza la stabilirea timpului pe care vrem sa-l consacram ntrevederii. 206

Tehnici de facilitare utilizate la nivelul climatului

n vederea asigurarii unui climat favorabil evolutiei investigarii, tehnicile de facilitare si dovedesc utilitatea n abordarea dimensiunii socio-emotive a persoanelor implicate. Exteriorizarea Conform postulatelor abordarii perceptuale, exteriorizarea sentimentelor si emotiilor este de natura sa favorizeze interactiunea. Pentru a facilita analiza comportamentului delincvent, este nevoie de facilitarea prealabila a procesului de exteriorizare a gndurilor si sentimentelor ce au stat n spatele comportamentului delincvent. Desi este greu de admis, datorita imaterialitatii lor, n spatele comportamentului antisocial se afla emotii negative. Comprimate si ret inute, aceste emotii negative devin dureroase si potent eaza react iile negative mpotriva celorlalti (revolta, frustrare, nvinovat ire). Stimularea exprimarii sentimentelor - prin reflectarea acestora, stimularea asertiunilor de motivare intrinseca, empatia reprezinta cteva dintre cele mai importante tehnici de facilitare, care ofera informatii consilierului despre lumea interioara a clientului. Focalizarea Tehnica este inspirata din teoria schimba rii personale care descrie procesul psihologic ce consta n ndreptarea atentiei spre lumea emotiilor si sentimentelor, astfel nct semnificat ia a ceea ce este trait se degaja n cmpul constiint ei. Distragerea atentiei Tehnica presupune evitarea tensiunilor n cadrul ntrevederii si evitarea unei nfruntari pe care clientul sau grupul nu ar putea sa o integreze. Este posibil sa apara astfel de situat ii tensionate pe fondul unor ncercari de preluare a puterii. De asemenea, dupa un exercitiu solicitant, se recomanda destinderea clientului/grupului printr-un joc distractiv, o gluma, o pauza etc. Obiectivarea A patra functie de facilitare consta n obiectivarea reactiilor, ceea ce presupune eliberarea continutului lor de ncarcatura socio-emotionala care le nsoteste. De exemplu, la o afirmatie a clientului de genul: Viata mea e distrusa . E o prostie sa sustineti ca am sansa sa mi-o refac , replica consilierului poate avea urmatoarea forma Am putea retine ca ai o opinie diferita de cea exprimata de mine. Pot i sa-mi mpartasesti temerile tale. Aceasta structura a abordarii (ascultarea activa, transformarea ntrebarilor conclusive n ntrebari deschise, tehnicile de ntretinere cu privire la continutul, procedura si climatul investigarii) nu trebuie privita ca un algoritm format din pasi a caror simpla respectare garanteaza reusita activitatii de investigare. Structura prezentata mai sus este n masura doar sa faciliteze, nu si sa garanteze atingerea scopului final al activitat ii de investigare. Garantia rezida nu n tehnici, ci n modul de aplicare si integrare a lor n practica, aspect care tine de procesul de dezvoltare personala a consilierului de reintegrare sociala si supraveghere. Dezvoltarea personala este cea care si lasa amprenta asupra profesionalismului acestuia, cea care i defineste stilul personal de lucru si cea care asigura convergenta tuturor tehnicilor utilizate spre atingerea scopului final al activitatii de investigare. 207

2. Elaborarea unui plan de actiune sau interventie

Intervent ia porneste de la definirea unei nevoi si stabilirea unor pasi de parcurs n acoperirea ei. n acest fel, orice planificare are n vedere stabilirea unor obiective clare si a unor prghii care sa asigure atingerea obiectivelor (tipuri de activitat i, metode, tehnici si resurse). n opinia noastra, un plan trebuie sa raspunda n principal la ntrebarile: Ce trebuie facut? Cum trebuie facut? De catre cine trebuie facut? Cnd trebuie facut? Cu ce resurse? Cum ne dam seama ca am facut ceea ce trebuie facut? n functie de reperele de mai sus, un plan de actiune contine un scop, un atins, n strnsa legatura cu schimbarea unui comportament. n vederea atingerii scopului propus parcurgem o serie de pasi, cu grad mai mic de generalitate, pentru operationalizarea etapelor schimbarii si acoperirea unor nevoi specifice. Acesti pasi sunt obiectivele, tinte exacte , propuse pentru atingerea scopului, mult mai general. Obiectivele propuse trebuie sa fie: specifice, sa se refere la ceva exact masurabile, usor de cuantificat posibil de atins, concrete realiste, sa ai control asupra lor sa se ncadreze n termene De asemenea, obiectivele trebuie formulate ntr-o maniera pozitiva , pentru a ncuraja schimbarea si sa nu se contrazica ntre ele n cont inut sau termene de atins. Pentru ndeplinirea obiectivelor propuse vor fi ntreprinse diverse demersuri, care n plan concret, faptic, iau forma unor De asemenea, stabilirea activitati si actiuni. obiectivelor este foarte importanta si pentru definirea prioritat ilor si identificarea resurselor necesare interventiei n vederea schimbarii (care pot fi materiale, umane, financiare, administrative, de timp). obiectivelor si demersurilor permite revizuirea acestora si a Periodicitatea evaluarii ntregului plan de intervent ie/actiune din mers. Evaluarea finala este reperul modului n care estimarea nevoilor a fost realizata, planificarea si implementarea interventiei s-a pliat pe aceste nevoi. Elementele planului de act iune, enumerate mai sus, se regasesc, dupa cum vom observa si n continutul planului de asistare, prevazut de art. 46 alin 2 din HG 747/2008. t elde

208

Aplicatie: Structura orientativa a unui plan de interventie Scopul interventiei Ex: Finalizarea nvatamntului gimnazial Obiective propuse: Ex: facilitarea accesului catre o unitate de nvatamnt unde pot fi continuate cursurile scolare n regim recuperatoriu, n anul de nvatamnt 2008-2009 mentinerea interesului minorului pentru parcurgerea cursurilor clasei a VIII-a n anul scolar 2008-2009 si finalizarea anului scolar Activitati propuse pentru atingerea obiectivelor: Ex: identificarea unei unitati de nvatamnt unde poate fi continuat nvata mntul gimnazial, cursuri cu frecventa redusa , n anul de nvatamnt 2008-2009 realizarea pna n data de 1 septembrie a dosarului de nscriere pentru reluarea studiilor ntrerupte. nscrierea n clasa a VIII-a a Scolii nr. x n anul scolar 2008-2009 pna la data de 10 septembrie frecventarea cursurilor scolare fara absente nemotivate verificarea frecventei la scoala prin vizite periodice si mentinerea legaturii cu dirigintele clasei si membrii familiei : Perioada de timp estimata Ex: 6 luni Resurse necesare: oferta inspectoratului scolar privind unitat ile care organizeaza cursuri de recuperare scolara sprijinul material si afectiv membrilor familiei pentru continuarea studiilor disponibilitatea cadrului didactic pentru colaborarea cu Serviciul de probatiune si familia minorului Evaluarea interventiei Ex: periodica (indicarea termenelor) si finala n baza unor indicatori calitativi si cantitativi pentru rezultate

3. Implementarea planului de interventie/actiune Elaborarea planului de actiune (denumit n legislat ia specifica plan de asistare), tehnoredactarea documentului care atesta ndeplinirea acestei obligat ii de catre consilierul de probatiune si nmnarea unui exemplar al acestui plan beneficiarului nu reprezinta premise suficiente pentru respectarea cont inutului acestui document de catre asistat. Este nevoie de o activitate sustinuta a consilierului de probat iune, de nregistrare si gestionare a oscilat iilor motivat ionale ale clientului, pe toata durata procesului de asistenta si consiliere. Aceasta afirmat ie este valabila chiar si n cazul asistat ilor a caror evaluare initiala (secventa de investigare premergatoare elaborarii planului de actiune) releva resurse motivat ionale consistente n sensul schimbarii comportamentale. 209

Pentru a ntelege dinamica motivat ionala a fiintei umane, este suficient un exercitiu simplu de introspectie care permite fiecaruia dintre noi recunoasterea faptului ca exista situat ii nscrise n propria traiectorie de viata care potenteaza sau diminueaza cuantumul motivat ional pe care l-am avut la start. Ceea ce, n limbaj comun, numim urcusuri sau coborsuri existent iale, si regaseste echivalarea n limbajul psihologic de specialitate, sub forma termenilor determinism motivational. Exista persoane pe care reusita demersului init ial le stimuleaza n efectuarea demersurilor ulterioare (determinism bazat pe recompensa) si care si simt blocate init iativa si capacitatea de exercitiu, dupa ce primul demers s-a soldat cu esec. n privint a altor persoane, determinismul este bazat pe pedeapsa sau perceptia situatiei ca o pedeapsa; astfel, pentru ele nu succesul, ci esecul ntmpinat n demersul initial este stimulativ, generator de ambitia de a se autodepasi. Cunoscnd aceste resorturi teoretice ale dinamicii motivat ionale, consilierul le va putea verifica n practica aplicabilitatea. Astfel, el nu se va simti mirat n situatia n care un client a plecat foarte motivat de la ultima ntlnire de asistenta si consiliere si apare total demotivat la urmatoarea ntlnire. Datoria lui este nu sa-l blameze pe asistat pentru aceste oscilat ii, ci sa nt eleaga care au fost evenimentele survenite n intervalul dintre ultima ntlnire si cea actuala, precum si sa-l asiste pe acesta n gestionarea unor astfel de evenimente care afecteaza motivat ia de schimbare. ntruct si consilierul de probatiune este la rndul sau o fiinta umana, cu sistemul psihologic tributar acelorasi mecanisme de functionare, este de nteles ca si propria sa motivatia este supusa oscilatiilor, de-a lungul procesului de asistenta si consiliere n care este angrenat, alaturi de asistat si n beneficiul acestuia. Daca n urma parcurgerii demersurilor planificate, nevoile persoanei nu sunt acoperite n masura stabilita, sau n perioada de timp estimata, procesul de ajutor se reia, prin revizuirea obiectivelor si a activitat ilor propuse, rezultatele nregistrate (pozitive sau negative) constituind repere, puncte de nvatare pentru noul demers.

Procedura activitatii de asistenta si consiliere a persoanelor condamnate n cadrul serviciilor de probatiune

1. Reglementa ri normative cu privire la activitatea de asistenta si consiliere a persoanelor condamnate, desfasurata n cadrul serviciilor de probatiune 1.1. Scopul activitatii de asistenta si consiliere Scopul activitatii de asistenta si consiliere a persoanelor condamnate este subsumat argumentului pentru care au fost nfiint ate serviciile de probat iune (prevazut de art. 45 alin.1 din HG 1239/2000 privind aprobarea regulamentului de aplicare a dispozitiilor OG 92/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de probat iune ), si anume acela de: reintegrare sociala a persoanelor care au savrsit infractiuni, ntarire a gradului de siguranta sociala si prevenire a savrsirii de noi infractiuni. 1.2. Beneficiarii activitatii de asistenta si consiliere n principal, potrivit prevederilor OG 92/2000, HG 1239/2000, Legii 129/2002 si HG 747/2008, pot solicita asistenta si consiliere persoanele condamnate, aflate n , n baza unei hotarri judecatoresti care supravegherea serviciilor de probatiune

210

cuprinde masuri/obligatii prevazute de lege si dispuse de instant a de judecata, si anume: - persoane adulte, pentru care instant a a dispus suspendarea sub supraveghere a 3 alin.1 C.p., art. 86 3 alin. 3 C.p.; pentru a executarii pedepsei nchisorii, n temeiul art. 86 face cunoscut si a ntari dreptul acestor persoane de a beneficia de astfel de servicii, legiuitorul a stabilit, n cuprinsul art. 8 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si ma surilor dispuse de organele judiciare n cursul procesului penal ca : Pe durata suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, persoana condamnata poate solicita asistenta si consiliere, care se acorda, potrivit legii, de consilierii Serviciului de probatiune . De asemenea, Hotarrea Guvernului 1897/2006 de aprobare a Regulamentului de aplicare a Legii nr.275/2006 , statueaza, n cuprinsul art. 4 alin. (6), ca: Daca persoana condamnata solicita acordarea de asistenta si consiliere, consilierul de probatiune, pe baza evaluarii situatiei persoanei condamnate si de comun acord cu aceasta, stabileste tipul de intervent ie necesara si ia ma suri pentru realizarea acesteia ; - minorii pentru care instanta a dispus masura educativa a libertat ii supravegheate cu respectarea uneia sau mai multora dintre obligatiile prevazute de art. 103 alin. 3 C.p..; la aceasta categorie de minori aflate n supravegherea (si, n mod potent ial, n asistenta si consilierea) serviciilor de probatiune, se adauga, pe baza de identitate de ratiuni, minorii pentru care instanta a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere prevazuta de art. 110 1 C.p., cu conditia ca, n hotarrea judecatoreasca, sa fie cuprinse una sau mai multe obligat ii prev. de art. 103 alin. 3 C.p. care trebuie ndeplinite pna la mplinirea vrstei de 18 ani, iar dupa mplinirea vrstei de 18 ani, n sarcina persoanei 3 sa fie dispusa respectarea masurilor prev. de art. 86 alin. 1 C.p. sau a uneia sau mai multor obligat ii prev. de art. 86 3 alin. 3 C.p. n subsidiar, o categorie distincta de beneficiari ai activitat ii de asistenta si consiliere desfasurate de serviciile de probatiune se refera la persoane condamnate care nu se afla n supravegherea serviciilor de probatiune n baza unei hotarri judecatoresti, nsa pot fi luate n evident a acestor servicii n baza altor texte de lege. Numarul beneficiarilor si cont inutul activitatii de asistenta si consiliere n cazul acestei categorii de persoane condamnate variaza n functie de resursele umane si materiale ale fiecarui serviciu de probat iune. Aceasta categorie cuprinde: - persoane aflate n custodia penitenciarului din raza de competenta teritoriala a Serviciului de probat iune, care executa pedeapsa nchisorii n detentie; pentru a da eficienta dispozitiilor art. 48 din HG 1239/2000, astfel cum a fost modificat prin HG 747/2008, (1) Activitatea de asistenta si consiliere se poate desfasura si n unitatile penitenciare, includerea n astfel de programe a persoanelor condamnate fiind posibila numai cu acordul acestora si numai cu 6 luni nainte ca situat ia persoanei sa fie eligibila pentru analizare n comisia de liberare conditionata . Potrivit art. 27 alin. 2 din Legea nr. 275/2006 , persoana condamnata este inclusa... n programe care urmaresc n principal: a) desfasurarea de activitati educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologica si asistenta sociala; b) instruirea scolara; c) formarea profesionala. Alineatul (3) al aceluiasi articol spune ca aceste programe sunt realizate de serviciile de educatie, consiliere psihologica si asistenta sociala din cadrul penitenciarelor, cu participarea consilierilor de probatiune, a voluntarilor, a asociatiilor si fundatiilor, precum si a altor reprezentanti ai societat ii civile ); - persoane a caror pedeapsa sau masura educativa a internarii ntr-un centru de reeducare a fost gratiata; n cazul acestor persoane, asistenta si consilierea oferita de 1 din OG. nr. 92/2000 serviciile de probatiune se realizeaza potrivit dispozitiilor art. 1 introdus prin Legea nr. 129/2002 privind organizarea si functionarea serviciilor de 211

probatiune, precum si a dispozitiilor Legii nr. 543/2002 completata si modificata prin OUG nr. 18/2003 privind gratierea totala a unor pedepse si nlaturarea prin lege a masurii educative a internarii minorilor ntr-un centru de reeducare . Indiferent de categoria din care fac parte beneficiarii, activitatea de asistenta si consiliere poate fi oferita de catre Serviciul de probatiune numai la cererea persoanei. Acest act de vointa a persoanei (cererea) sta la baza preluarii unei persoane n evidenta Serviciului de probatiune, pe componenta de asistenta si consiliere si la baza includerii sale ntr-un program de interventie, ceea ce transforma un beneficiar potential ntr-un beneficiar real. Identificarea corecta a nevoilor persoanei n etapa de ntocmire a planului de supraveghere si motivarea persoanei pe parcursul desfas urarii ntrevederilor cu privire la init ierea unor demersuri n vederea solut iona rii lor poate favoriza constientizarea nevoii de ajutor si solicitarea de sprijin (realizarea cererii) n vederea acordarii de asistenta si consiliere.

1.3. Termene n activitatea de asistenta si consiliere n c onformitate cu dispozit iile art. 47 alin.1 HG 1239/2000, astfel cum a fost modificat prin HG 747/ 2008 n termen de 20 zile lucratoare de la primirea cererii scrise din partea persoanei supravegheate, prin care aceasta solicita asistenta si consiliere, Serviciul de probatiune poate lua ma surile necesare n vederea includerii acesteia ntr-un program de interventie specializata, adaptat nevoilor identificate ale persoanei respective, atunci cnd este posibil. Termenul de atingere a obiectivelor cuprinse n planul de asistare este stabilit de catre consilier mpreuna cu beneficiarul, n funct ie de complexitatea si intensitatea interventiei, care, la rndul sau, depinde de numarul si complexitatea nevoilor si problemelor identificate ale beneficiarului, de nivelul riscului, precum si de resursele interne/externe pe care beneficiarul si consilierul nteleg sa le mobilizeze n procesul de asistenta si consiliere; astfel, art. 45 alin. 2 din HG 1239/2000, prevede ca asistenta si consilierea se vor realiza pe baza unui plan de asistenta si consiliere adaptat nevoilor individuale ale persoanei supravegheate. Se vor estima perioada de timp si masura n care nevoile identificate pot fi acoperite numai prin interventia Serviciului de probatiune ori n colaborare cu organizat ii neguvernamentale, institutii publice si/sau private ori cu persoane fizice sau juridice. n conformitate cu prevederile art. 46 alin. 2 lit. e din HG 1239/2000, data la 6 luni sau ori de cte ori se nregistreaza o evolut ie pozitiva / negativa n procesul de reintegrare sociala a persoanei, se ntocmesc referate periodice de reintegrare sociala si supraveghere, care contin pe scurt informat ii cu privire la rezultatele nregistrate de catre persoana asistata si consiliata. cel putin o

n conformitate cu prevederile art. 46 alin. 2 lit. f din HG 1239/2000, la expirarea , concluziile consilierului de probatiune care perioadei de asistenta si consiliere precizeaza masura n care persoana respectiva are perspective de reintegrare sau s-a reintegrat n societate vor face obiectul unui referat de reintegrare sociala si supraveghere final. Seful Serviciului de probat iune are obligatia de a consulta fiecare dosar periodic , pentru a verifica daca se respecta programul sau ori de cte ori considera necesar de resocializare (referire la planul de asistare) al persoanei asistate si consiliate n ceea ce priveste termenele, calitatea si ritmicitatea acestuia (art. 46 alin. 4 HG 1239/2000). 212

2. Documente procedurale utilizate n activitatea de asistenta si consiliere Vom utiliza termenul documente procedurale pentru a desemna suportul material scriptic ce atesta ndeplinirea atributiilor referitoare la activitatea de asistenta si consiliere nscrise n competenta funct ionala a serviciilor de probatiune. Documentele procedurale prevazute de cadrul normativ de organizare si functionare al acestor servicii, cu referire la activitatea de asistenta si consiliere, sunt: dosarul de reintegrare sociala si supraveghere, planul de asistare, registrul special de evidenta a persoanelor cu pedeapsa gratiata total prin lege, protocolul de colaborare cu partenerii comunitari. 2.1 Dosarul de reintegrare sociala si supraveghere Dosarul de reintegrare sociala si supraveghere reprezinta un set de documente care releva ntreaga stadialitate a procesului de asistenta si consiliere. El se ntocmeste pentru fiecare persoana supravegheata care a solicitat asistenta si consiliere (cf. art. 46 alin. 1 HG 1239/2000). Potrivit dispozit iilor art. 46 alin. 2 din HG 1239/2000, astfel cum a fost modificat prin HG 747/2008, acest dosar cuprinde urmatoarele documente: Documentele aferente dosarului de supraveghere, preva zute la art. 18 alin. (2) din HG 1239/2000, astfel cum a fost modificat prin HG 747/2008, si anume: hotarrea instant ei de judecata, n copie, sau un extras de pe aceasta; procesulverbal ntocmit cu ocazia primei ntrevederi; planul de supraveghere; referatul de evaluare ntocmit nainte de pronuntarea hotarrii judecatoresti, atunci cnd este cazul; referatul de evaluare solicitat de instanta pe perioada supravegherii, atunci cnd este cazul; dovezi privind modul de ndeplinire a ma surilor si obligatiilor impuse de instant a de judecata persoanei aflate n supraveghere Cererea scrisa privind asistenta si consilierea Planul de asistare Referatele periodice de reintegrare sociala si supraveghere (cel putin unul la 6 luni sau ori de cte ori se nregistreaza o evolut ie pozitiva/negativa n procesul de reintegrare sociala), documente prevazute si de Legea 129/2002 Referat final de reintegrare sociala si supraveghere (concluziile consilierului de probatiune la expirarea perioadei de asistenta si consiliere, cu privire la perspectivele persoanei asistate de a se reintegra n societate), document prevazut si de Legea 19/2002 Cadrul normativ de organizare si functionare, precum si standardele de calitate a muncii impun respectarea urmatoarelor principii referitoare la derularea procesului de asistenta si consiliere, pe baza dosarului de reintegrare sociala si supraveghere: 1. Confident ialitatea consilierului de probat iune cu privire la datele continute n dosar si pastrarea dosarului n arhiva Serviciului de probatiune (art.46alin.3 HG1239/2000) 2. Verificarea periodica de catre seful Serviciului de probatiune a termenelor, calitatii si ritmicitatii programului de resocializare a persoanei asistate si consiliate (art. 46 alin. 4 HG 1239/2000) 3. Desemnarea unui consilier de catre seful serviciului n cazul n care cel desemnat init ial se afla n imposibilitatea temporara sau permanenta de a-si ndeplini atribut iile (art. 46 alin. 5 HG 1239/2000) 4. Posibilitatea consultarii dosarului de reintegrare sociala si supraveghere de catre persoana asistata sau apa ratorul acesteia n urmatoarele conditii: numai n incinta Serviciului de probat iune, numai n prezenta consilierului responsabil de caz, pe baza unui proces-verbal semnat de catre persoana care l-a studiat si reprezentantul serviciului (art. 46 alin. 6 HG 1239/2000) 213

2.2. Planul de asistare Planul de asistare reprezinta instrumentul principal pe baza caruia se realizeaza activitatea de asistenta si consiliere, ntruct n acest document sunt continute obiectivele interventiei, n vederea diminuarii nevoilor sau problemelor identificate ale persoanei si cresterii sanselor de reintegrare sociala a acesteia. n conformitate cu prevederile art. 45 alin. 3 HG 1239/2000, n derularea activitat ii de asistenta si consiliere, serviciile de probat iune urmaresc: a) corectarea comportamentului infractional prin constientizarea de catre minori sau de catre persoanele condamnate a faptei savrsite, a consecintelor acesteia si asumarea responsabilitat ii pentru fapta comisa b) motivarea minorului sau a persoanei condamnate n vederea dezvoltarii responsabilitatii si autodisciplinei c) elaborarea si derularea unor programe eficiente de asistenta si consiliere a persoanelor condamnate sau a minorilor, n funct ie de nevoile identificate ale acestora d) sprijinirea condamnatului sau a minorului n vederea satisfacerii unor nevoi speciale referitoare la educat ie, prega tire profesionala, loc de munca, locuinta, grup de prieteni sau altele asemenea n conformitate cu art. 46 alin. 2 din HG 1239/2000, modificat prin HG 747/2008, planul de asistare este ntocmit cu implicarea persoanei solicitante, n termen de maximum 20 de zile de la momentul solicitarii asista rii si consilierii si va cuprinde urmatoarele capitole: Introducere: Numele si prenumele, data si locul nasterii persoanei supravegheate; infractiunea savrsita si numarul hotarrii instant ei de judecata; Sanctiunea aplicata; Perioada supravegherii, mentionndu-se data nceperii si data ncetarii acesteia; Numele si prenumele consilierului de probatiune responsabil de caz; Nevoile sau problemele identificate Obiectivele activitatii de asistare Planificarea activitatilor n atingerea obiectivelor Resurse implicate n desfas urarea activitatilor Programul ntlnirilor dintre consilierul responsabil de caz si persoana asistata Timpul estimat n vederea realizarii ntocmite cu ocazia fiecarei revizuiri a planului, Anexe ale planului de asistare, conform art. 46 alin. 2 3 din HG 1239/2000, modificat prin HG 747/2008. Cadrul normativ de organizare si functionare a serviciilor de probat iune nu specifica modul n care vor fi descrise nevoile sau problemele persoanei si nici obiectivele prin care acestea vor fi satisfa cute sau rezolvate. Caracterul narativ al tuturor documentelor de consemnare a activitatii desfas urate de serviciile de probatiune ne determina sa credem ca si cont inutul planului de asistare trebuie sa satisfaca acest standard. 214

HG 1239/2000 face referire doar la cteva principii de lucru care trebuie respectate n derularea activitatii de asistenta si consiliere pe baza planului de asistare. n exercitiul acestor principii, sunt corelative cu obligatiile Serviciului de probatiune drepturile persoanei care a solicitat asistenta si consiliere, si anume: dreptul persoanei supravegheate de a fi informata cu privire la posibilitatea solicitarii de asistenta si consiliere, nca de la prima ntrevedere de supraveghere, precum si cu privire la modalitat ile practice n care poate fi sprijinita n vederea reintegrarii sale n societate (art. 45 alin. 4 HG 1239/2000) dreptul persoanei de a accepta sau de a refuza oferta de asistenta si consiliere nscrisa n atributiile Serviciului de probatiune; astfel, potrivit prevederilor art. 45 alin. 5 si alin. 6, ale art. 48 alin. 1 HG 1239/2000, cu modificarile aduse de HG 747/2008 si ale art. 3 OG 92/2000 introdus prin Legea 129/2002, activitatea de asistenta si consiliere se desfas oara numai la cererea, respectiv cu acordul persoanei dreptul persoanei de a beneficia de un proces de reintegrare sociala individualizat, derulat pe baza unui plan de asistare adaptat nevoilor individuale ale persoanei care solicita asistenta si consilierea (art. 45 alin.2 HG 1239/2000) dreptul persoanei asistate si consiliate de Serviciul de probatiune de a cere ncetarea procesului de asistenta si consiliere, respectiv iesirea persoanei din programul de interventie elaborat n acest scop (art. 49 lit. a-HG 1239/2000) n situatia n care asistenta si consilierea este oferita la solicitarea altor categorii de beneficiari dect persoanele supravegheate n comunitate, programele de resocializare n care vor fi incluse aceste persoane se vor derula pe baza unor documente procedurale prevazute de lege sau de documentele strategice care largesc sfera beneficiarilor activitat ii de asistenta si consiliere. Astfel, de exemplu, n cazul persoanelor asistate n detent ie, pentru fiecare persoana condamnata se ntocmeste un plan de evaluare si intervent ie educativa de catre serviciul de educatie, consiliere psihologica si asistenta sociala din cadrul penitenciarului (art. 27 alin. 4 din Legea nr.275/2006) Potrivit dispozit iilor art. 49 HG 1239/2000, activitatea de asistenta si consiliere, indiferent de categoria de beneficiari, nceteaza n urmatoarele cazuri: (a). la cererea persoanei asistate si consiliate; (b). ca urmare a lipsei de cooperare sau a comportamentului neadecvat al persoanei asistate si consiliate; (c). la expirarea duratei asistentei si consilierii (asa cum a fost prevazuta aceasta durata nca din momentul elaborarii planului de asistenta si consiliere s.n.)

2.3. Registrul special de evidenta a persoanelor cu pedeapsa gratiata Registrul special de evidenta a persoanelor n privinta carora a intervenit grat ierea (pedepsei sau masurii educative) este un document la care face referire Legea 129/2002 privind aprobarea OG 92/2000, pentru acele categorii de beneficiari introduse n grupul-t inta al activitat ii serviciilor de probatiune, si anume: persoane a caror pedeapsa a fost grat iata total prin lege sau minori fata de care a fost nlaturata prin lege masura educativa a internarii ntr-un centru de reeducare. 215

n conformitate cu prevederile art. 3, 4, 5 introduse n OG 92/2000 prin Legea 129/2002, procedura de desfas urare a activitat ii de asistenta si consiliere n cazul acestor persoane se deruleaza astfel: 1. la cererea acestor persoane, serviciile de probatiune si exercita atributiile n legatura cu initierea si derularea unor programe speciale de reinsertie sociala si, dupa caz, cu identificarea locurilor de munca disponibile, a locuint elor, precum si a cursurilor de calificare sau recalificare profesionala 2. acestor persoane li se ntocmeste un registru special de evidenta, n c are se vor consemna date privind persoana acestora, comportamentul pe perioada executarii pedepsei nchisorii sau a internarii ntr-un centru de reeducare, programele de resocializare la care au participat, nevoile sau problemele pe care le ntmpina si modul de rezolvare a acestora 3. programele de reinsertie sociala n care vor fi incluse aceste persoane se vor ntocmi pe baz a informatiilor furnizate de personalul specializat n asistenta si consiliere de la locul de detinere, precum si a evaluarii initiale realizate de serviciile de probatiune; n funct ie de complexitatea cazului, seful Serviciului de probatiune va contacta autoritatile competente pentru desemnarea de specialisti

2.4. Protocolul de colaborare Parteneriatul reprezinta unul dintre cele mai importante principii care guverneaza activitatea serviciilor de probatiune n general si activitatea de asistenta si consiliere, n mod special. Protocolul de colaborare poate fi considerat un document procedural, ntruct releva modul si termenii n care se oficializeaza relatia dintre un serviciu de probatiune si un partener comunitar. n vederea atingerii obiectivelor procesului de reintegrare sociala a persoanei aflate n evidenta sa, Serviciul de probat iune poate ncheia parteneriate cu persoane fizice sau juridice, organizat ii neguvernamentale sau institutii guvernamentale, n functie de gradul de disponibilitate si de resursele comunitatii locale. Din categoria institutiilor guvernamentale cu care majoritatea serviciilor de probatiune colaboreaza, enumeram cu titlu exemplificativ: Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fort ei de Munca, Direct ia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Drepturilor Copilului, Penitenciarul sau/si Centrul de Reeducare din aria teritoriala de competenta a serviciului, Inspectoratul Judetean de Politie, Inspectoratul Judetean S colar, Directia de Asistenta Comunitara si Serviciul Social, alti reprezentanti ai Administratiei Publice Locale. n conformitate cu prevederile art. 47 alin. 3 HG 1239/2000, protocolul de colaborare va cuprinde urmatoarele capitole: partile semnatare, obiectul protocolului, tipul serviciilor, durata protocolului, obligatiile partilor, data ncheierii protocolului, semnatura partilor. n cadrul planului de asistare, se vor ment iona obiectivele stabilite si activitatile ce vor fi derulate n colaborare cu alte institut ii locale pentru acoperirea unor nevoi, rolul consilierului fiind acela de a identifica si facilita accesul persoanei asistate la resursele comunitatii.

216

Concluzii Toate interventiile consilierului de probatiune presupun implicarea activa si punerea n valoare a profesionalismului. Daca n privinta ntocmirii referatului de evaluare, respectiv n privinta procesului de supraveghere consilierul trebuie sa raspunda institut iei solicitante (organ de urmarire, instanta de judecata, biroul executa ri penale) n privinta activitatii de asistenta si consiliere, ce are particularitatea de a fi desfas urata la solicitarea persoanei, consilierul trebuie sa raspunda asteptarilor si problemelor/nevoilor unei persoane. Expresia sistemul de asteptari al unei persoane este mai complex si mai subtil dect sistemul de asteptari al unei institut ii are valoare de adevar. Activitatea de asistenta si consiliere, parte integranta a procesului de reintegrare n comunitate a persoanelor care au comis infract iuni, ntregeste, prin specificul ei, interventia derulata de consilierii de probat iune n efortul de a facilita relat ionarea persoanei condamnate cu mediul si repozitionarea acesteia n interiorul sistemului de relatii avut anterior comiterii faptei. Aspectul mai sus enuntat, legat de natura solicitantului, reprezinta doar una din sursele responsabilitatii consilierului ca ofertant de asistenta si consiliere. La acest aspect se adauga si alte particularitati ale procesului de asistenta si consiliere, generatoare de responsabilitate: complexitatea procesului, oscilatiile motivat ionale, rezistent ele la schimbare, factorii exteriori de natura sa potenteze sau sa diminueze sansele de reusita a procesului de schimbare. Materialul distinge ntre procesul de asistenta si consiliere si procedura asistarii si consilierii n scopul de a atrage atentia asupra similitudinii activitat ii de asistare din cadrul Serviciului de probatiune cu programarea unei intervent ii sociale n general, dar atrage atent ia asupra specificului, accentund punctele de nvatare si formare pentru consilierii de probatiune.

BIBLIOGRAFIE Ordonanta Guvernului nr. 92 /2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate. Hotarrea Guvernului nr. 1239/2000 privi nd aprobarea regulamentului de apl icare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2000. Legea nr. 1 29/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2000 cu privire la organizarea si functionarea serviciilor de probatiune. HG 747/2008, pentru modificarea si completarea HG 1239/2000. Manual de practica n domeniul reintegrarii sociale si supravegherii Bucuresti, 2004. Ramona Ghedeon, Dalina Groza, Ghid de bune practici. Lucrul cu grupul Editura Didactica si Pedagogica Bucuresti, 2002. , Editura Oscar Print, , anul I, nr. 3/2002,

217

Lucrul cu persoanele dependente de alcool s i droguri


Iuliana Marin Raluca Ionescu Georgiana Onici Mihaela Simion

Introducere n problematica dependentei de alcool si droguri Cte nopti avem, tot attea zile sunt, si fiecare sunt la fel de lungi n al vietii curs. Nu exista viata fericita fara o masura de ntuneric, iar cuvntul fericire si-ar pierde nt elesul fara balanta tristet ii. Carl Jung Consumul de drog poate fi o optiune de viata, o modalitate de a obtine relaxarea, satisfact ia, fericirea sau mplinirea. Pentru cei care l descopera ca alternativa, viat a capa ta un nou sens. Un sens lipsit nsa de siguranta si liniste, caci ceea ce pare initial o revelatie se transforma n timp n suferinta. Consilierul de probatiune poate aparea mai devreme sau mai trziu n viata unei astfel de persoane, atunci cnd consumul de drog se asociaza cu comportamentul infractional, iar rolul sau este decisiv n cursul pe care aceasta persoana l va descoperi si l va conferi vietii. Capitolul de fata si propune sa reuseasca o mai buna ntelegere a consumatorului de drog si a dependentei, o mai clara definire a modului n care consilierul, ca profesionist, poate determina schimbarea stilului de viata al consumatorului. n acest capitol se vor regasi, asadar, informat ii care pot ajuta la ntelegerea stilului de viata al consumatorului, rolului consilierului de probatiune, modalitatilor de interventie, dar si informatii despre rolul pe care comunitatea l joaca n abordarea dependentei. Scrisoarea lui Alexandru (o persoana dependenta aflata n evidentele unui serviciu de probatiune), anexata acestui capitol, poate ajuta la o mai buna receptare a mesajului. ntelegerea consumului de droguri (pentru alte scopuri dect cele medicale) presupune ntelegerea comportamentului uman. Efectele drogului sunt puternic influentate att de valorile si credintele persoanei consumatoare, de starea sa psihica si fizica, ct si de circumstantele de viata si de react iile celorlalte persoane din jur. Acestea sunt interconectate totodata cu atitudini si credint e sociale si culturale legate de consumul de drog. Orice react ie genereaza, de asemenea, o alta reactie, implicat iile consumului fiecarui tip de drog fiind n aceeasi masura importante. n capitolul de fata a fost utilizat conceptul de consum de drog, incluznd consumul de alcool alaturi de cel al drogurilor ilegale. Desi exista motive si caracteristici proprii n alegerea unui anumit tip 218

de drog si n manifestare, abordarea dependentei este similara pentru consilierul de probatiune. n lucru cu persoanele dependente, delimitarea rolului n raport cu celelalte institut ii este de asemenea esentiala n stabilirea domeniilor de interventie. Aceste arii sunt n strnsa legatura cu competentele generale ale serviciilor de probatiune. Competent ele sunt limitate n ceea ce priveste activitatile recuperatorii directe ale toxicodependentilor, interventia consilierului fiind axata pe evaluare, pe motivarea beneficiarului n vederea (re)gasirii echilibrului si determinarea schimbarii asumate, dar si pe medierea relatiei dintre beneficiar si alte institut ii din comunitate care l pot sustine n noul curs pe care doreste sa l dea vietii sale. Intervent ia realizata de consilierul de probat iune n cazul persoanelor consumatoare de substant e adic tive reprezinta o parte integranta a demersurilor n vederea reintegrarii sociale a beneficiarilor. Interventia se realizeaza n raport cu cele doua faze n care se intervine n procesul penal: presententiala si executionala . Recuperarea beneficiarilor consumatori consta, n afara masurilor cu caracter medical, n activitati de informare, consiliere, psihoterapie, derulate ntr-o maniera integrata n scopul cresterii autonomiei si valorii sociale individuale, a dezvoltarii responsabilitatii si redobndirii abilitat ilor sociale. Reabilitarea unei persoane toxicodependente defineste totalitatea strategiilor integrate al caror obiectiv principal este dezvoltarea unui stil de viata alternativ. n c azul toxicodependentei, intervent ia presupune o abordare pluridisciplinara deoarece nici o profesie nu are o solutie exclusiva. Problemele avute n vedere sunt de natura fizica, socioeducativa, familiala, psihologica si solicita resurse corelate pentru solutionarea lor. Datorita complexitatii sale, intervent ia depas este competenta serviciilor de probatiune, fiind necesara colaborarea si cu alte servicii specializate din comunitate. Pe parcursul acestui capitol este posibil sa se regaseasca unele concepte asociate dependentei si consumului de drog. De aceea, o scurta descriere a lor apare ca fiind fireasca. Abuz: utilizare excesiva, continua ori sporadica de alcool/drog. Consumul poate fi: exceptional , n scopul de a ncerca o data sau de mai multe ori un drog, fara a continua nsa; ocazional - sub forma intermitenta, fara a ajunge la dependenta; episodic - ntr-o circumstanta determinata; sistematic - caracterizndu-se prin dependenta. n cadrul acestui capitol referirile noastre fac, de cele mai multe ori, trimitere la consumul sistematic. Toleranta: apare atunci cnd organismul se obisnuieste cu prezenta unei anumite substant e si se adapteaza la aceasta. Prin urmare, pentru obtinerea unei anumite stari, toxicomanul trebuie sa mareasca doza. Dependenta fizica: evolueaza n paralel cu dezvoltarea tolerantei si se evidentiaza prin sindromul de abstinenta. Substantele chimice din alcool/drog se integreaza n organism, iar atunci cnd organismul nu le primeste, persoana intra n alerta , exprimata prin stare generala de rau. Manifestari ale acestor stari de rau le veti regasi mentionate n raport cu mai multe tipuri de drog. se manifesta prin nevoia irezistibila de a folosi drogul, pentru a Dependenta psihica: influenta, a schimba sau a controla dispozit ia sufleteasca, sentimentele sau constiinta de sine. Sevraj: desemneaza simptome fizice si psihice care apar atunci cnd un individ este privat de substant a de care devenise dependent sau la scaderea accentuata a dozelor. 219

Pentru ca ocazia Relatia consum de drog/dependenta comportament infractional: exercitarii rolului de consilier de probat iune este declansata de momentul savrsirii si descoperirii unei abateri penale, n analiza infractiunii, anumite manifestari particulare asociate consumului de drog se pot constitui n factori criminogeni (ce influenteaza sau chiar determina actele infract ionale). Spre exemplu, alcoolul este un factor declansator al unor react ii impulsive sau ca dezinhibitor al unor tendinte agresive potent iale. Alcoolismul, prin cresterea iritabilitatii si exacerbarea impulsivitatii instinctuale, devine o sursa de conflicte si agresiuni prin scaderea criticii fata de propriul comportament. Vatamari corporale, loviri, violuri sau alte infract iuni ce implica agresivitate pot fi declansate pe fondul consumului de alcool. Consumul de alcool poate nsa reprezenta fondul, dar nu neaparat cauza. Cu alte cuvinte, desi consumul de alcool nu este pedepsit prin lege, anumite carent e determinate sau amplificate de consum se pot constitui ca motive declansatoare (cauze) ale comportamentului problematic si asupra lor se va concentra interventia. De asemenea, desi consumul de alcool nu este interzis prin lege, consumul excesiv, asociat cu anumite activitat i (de exemplu conducerea autovehiculului), devine obiectul legislat iei penale. Analiza relatiei dintre consumul de substante si infract ionalitate trebuie sa aiba n vedere si faptul ca unele droguri sunt ilegale si cad sub incidenta legilor aflate n vigoare. Legea pedepseste detinerea anumitor tipuri de drog definite ca fiind ilegale (spre exemplu: canabis, heroina , cocaina etc.) n vederea consumului propriu sau punerea acestora n vnzare. Rat iunea ncadrarii anumitor droguri si pedepsirea detinerii sau vnzarii sunt bazate pe implicatii personale, culturale, sociale si economice. De aceea, definirea si asumarea comportamentului infractional de catre beneficiar au nevoie de ghidarea consilierului n vederea constientizarii acestor implicatii. Beneficiar : desemneaza, n cadrul acestui capitol, persoana consumatoare. Desi serviciile de probatiune nu sunt servicii sociale, iar persoana consumatoare nu ajunge n evidenta serviciului n mod voluntar, natura deosebita a problemei consumului impune o abordare n care asistenta se suprapune cu latura de control. Astfel, chiar daca persoana supravegheata nu solicita formal asistenta din partea serviciului, ea poate fi privita ca un beneficiar al suportului oferit de consilier n vederea depasirii nevoii criminogene care este consumul de droguri. n plus, se poate constata ca nsas i obligatia de a se supune unor masuri de control, tratament sau ngrijire, n special n 3 scopul dezintoxicarii, prevazuta de art. 86 alin. 3 lit. f C.p., presupune o puternica componenta de asistare, care justifica utilizarea termenului de beneficiar pentru lucrul cu persoanele consumatoare de droguri din evident a serviciilor de probatiune.

Stilul de viata al consumatorului Cum traiesti mannci, si bei, simti si gndesti determina ct de sanatos esti. Pentru a preveni boala trebuie sa ti schimbi stilul de a trai. Brian Carter Exista un ntreg proces prin care persoanele consumatoare de droguri trec nainte ca dependent a sa devina un stil de viata. n general, acest proces ncepe, pe de o parte, prin sublinierea aspectelor pozitive ale consumului, pe de alta parte, prin observarea faptului ca o anumita categorie de oameni consuma droguri (prieteni, colegi, rude etc.). n fata acestei realitati, o persoana poate sa ncerce sa consume droguri. Daca prima ncercare ofera rezultate pozitive, atunci experienta consumului de droguri poate fi repetabila. 220

Simplul fapt de a consuma droguri nu reprezinta nsa un indicator al instalarii dependentei. Existenta unui consum frecvent, asociat cu anumite modificari comportamentale, poate sa conduca catre ideea dezvoltarii fenomenului dependentei. n momentul n care consumul de droguri devine o preocupare zilnica, asociata cu o serie de comportamente care implica un consum mare de timp, bani si energie, vorbim de formarea unui stil de viata centrat pe dependenta. Consumul de droguri, n special de opiacee, conduce n timp catre aparit ia a ceea ce numim sindromul deficitar. Acesta se caracterizeaza prin existenta a trei elemente definitorii: deficitul de activitate , stilul de viata al consumatorului de droguri este centrat pe procurarea drogurilor n detrimentul altor tipuri de activitat i. Persoana dependenta si organizeaza viat a n jurul obtinerii drogurilor astfel nct nceteaza n a mai fi interesata sa achizitioneze si alte experiente de viata. deficitul de operare intelectuala atentiei, lacune de memorie. , apar dificultati de concentrare si mentinere a

deficitul de afectivitate . Singura relat ie nvestita afectiv este relatia cu drogul. Dependent a de droguri conduce catre imposibilitatea de a avea relatii umane reale, iar singura relatie valabila este relat ia cu drogul si sentimentele pe care acesta le produce, consumatorul de droguri valoriznd sentimentele personale mai mult dect oamenii si comportamentele lor. n continuare vor fi prezentate pe scurt cteva din caracteristicile acestui stil de viata: n cele mai multe dintre situat ii, familia afla despre existenta Relatia cu familia. comportamentului de consum de droguri la mult timp de la debutul sau, moment n care dependenta fizica si cea psihica sunt deja instalate. Aceasta situatie apare din diverse motive (consumatorul este implicat ntr-un proces penal, cere ajutorul parintilor etc.), dar mai ales datorita unor comportamente pe care le adopta n familie si pe care membrii sai ncep sa le observe. n cazul celor care consuma heroina, el ncepe chiar sa sustraga diverse obiecte din locuinta, pe care le vinde ulterior pentru a-si face rost de sumele necesare pentru procurarea drogurilor. si neglijeaza treptat responsabilitatile atribuite n cadrul familiei, justifica lipsa de la domiciliu prin petrecerea timpului liber n compania prietenilor, se simt iritati cnd ceilalti critica stilul de viata si comportamentul de consum. n mod semnificativ experientele din timpul perioadei scolare Relatia cu scoala. reprezinta factori semnificativi n conturarea unui stil de viata ulterior. Faptul ca init ierea n consumul de droguri apare, de regula, n timpul anilor de scoala creeaza n timp o serie de dificultati (absenteism, dificultati n a face fata programului scolar) care pot sa conduca ulterior catre ntreruperea studiilor. Odata cu trecerea timpului, perspectivele de reintegrare scolara a persoanelor dependente de droguri sunt din ce n ce mai reduse datorita forma rii unei lipse de ncredere n capacitat ile lor proprii si o slaba apreciere a potentialelor performantelor scolare. Datorita faptului ca debutul n consumul de droguri se Relatia profesionala. produce de obicei n timpul perioadei scolare, n timp se nregistreaza dificultat i de adaptare si concentrare la cerintele impuse de standardele educationale si chiar abandonul scolar. Din acest motiv, persoanele consumatoare de droguri nu reusesc ntotdeauna sa dobndeasca o calificare profesionala care sa le permita prestarea unei activitat i calificate, ntmpinnd dificultati n gasirea unui loc de munca. Pe de alta parte, 221

categoria celor care reusesc sa se integreze din punct de vedere profesional nregistreaza fie o experienta profesionala redusa, discontinuitat i n istoria profesionala, fie abandoneaza locul de munca datorita dificultat ilor de natura fizica sau psihica care apar si care i mpiedica efectiv sa presteze o munca sub cerinte legate de timp, punctualitate, concentrare sau efort fizic. Relatiile sociale. Exista o relatie bidirectionala ntre consumul de droguri si viat a sociala, n sensul determinarii si conditionarii reciproce. Debutul si ment inerea n comportamentul de consum se produc n contextul unor relat ii sociale. Unele persoane sustin ca dependenta de droguri produce n timp o alterare a reputatiei si contactului cu persoanele din jur, situatie ce conduce la o restrngere/limitare treptata a vietii sociale a individului. Activitatile de petrecere a timpului liber sunt orientate catre ideea procurarii si consumului de droguri n compania unor prieteni care au adoptat acelasi stil de viata centrat pe un singur element: drogul. Comiterea unei infract iuni si implicarea ntr-un Probleme de natura juridica. proces penal aduc o noua perspectiva vietii persoanei consumatoare de droguri, care i poate pune n pericol unul dintre atributele fundamentale ale vietii sale: libertatea. Existenta acestei situat ii poate sa constituie un motiv relevant pentru intrarea n tratament, miznd pe factorul decizional (spre exemplu, instanta) care ar putea oferi o reducere a pedepsei sau o alternativa la pedeapsa cu nchisoarea ca urmare a interesului pentru rezolvarea dependentei de droguri, posibil una dintre cauzele comiterii unor infractiuni. Din punct de vedere juridic exista o tendinta de a asocia alcoolul cu comiterea infractiunilor de lovire sau violenta domestica, n timp ce alte droguri sunt mai degraba asociate cu comiterea unor fapte ce aduc atingere proprietatii sau individualitatii unor persoane (spre exemplu, furturi sau tlharii). Aceasta situat ie apare si datorita implicat iilor de natura financiara care sunt diferite n cazul consumului de alcool fata de alte droguri. Consumul de alcool nu presupune cheltuieli majore ca n cazul consumului de heroina sau cocaina , dar poate sa mpinga persoana din punct de vedere comportamental n situatii-limita.

Sanatatea fizica Desi, de cele mai multe ori, au cunostinta despre modul n care drogurile produc consecinte n plan fizic, oamenii continua sa consume chiar n situat ii aflate la limita condit iilor igienico-sanitare, folosind, spre exemplu, n comun echipamentul de injectare. Acest tip de comportament conduce n timp la aparit ia bolilor colaterale asociate consumului de droguri: hepatita B si C, TBC etc. De asemenea, intervin modificari n ritmul somn-veghe, tulburari n alimentatie, senzat ie de sete, tremor si/sau dureri musculare. Consumul de droguri se desfas oara zilnic n principiu dupa un program struc turat, n funct ie de simptomele fizice care apar: sfrsitul serii pentru a adormi, dimineat a pentru a se putea misca si elimina durerile musculare si la prnz pentru a elimina starea de agitatie. Lund n considerare cele anterior mentionate, putem remarca directiile de interventie care trebuie luate n considerare atunci cnd vorbim despre schimbarea stilului de viata al consumatorului de droguri care se afla ntr-un proces de tratament. nsa, pentru orice transformare exista un ritm natural, lent, n care se abordeaza, pas cu pas, fiecare aspect al viet ii consumatorului de droguri. 222

Rolul consilierului de probatiune Rolul meu n societate sau rolul oricarui artist sau poet este sa nc erce sa exprime ceea ce noi toti simtim. Nu sa spuna celorlalti ce sa simta. Nu sa spuna celorlalti cum sa simta. Nu ca un predicator, nici ca un conducator, ci ca o reflexie a noastra, a tuturor. John Lennon Consumul de droguri afecteaza viat a persoanei consumatoare, familia acestuia, prietenii, dar si alte persoane cu care acesta ntmplator intra n contact (spre exemplu, victimele infract iunilor). Dependenta implica totodata costuri ridicate de tratament, avnd n vedere si riscurile asociate, costuri pe care le suporta fiecare membru al comunitat ii. Alaturi de ceilalti actori implicat i n sistemul de justitie si de tratament al consumatorului, consilierul de probatiune este responsabil n diminuarea consecintelor negative asociate. n acord cu responsabilitatea pe care o poarta, consilierul joaca un rol important n: o Evaluare, o Determinarea schimbarii, o Medierea relat iei dintre beneficiar si alte institutii din comunitate. Evaluare n raport cu implicat iile penale ale consumului de droguri, rolul institutiei probatiunii se identifica diferentiat n doua etape: etapa presententiala si etapa execut ionala. Consilierul si exercita rolul de evaluator n ambele situatii. n sprijinul consilierului stau solicitarea prealabila individualizarii sanctiunii n vederea realizarii referatului de 1 evaluare, dar si obligatiile impuse de instanta, n c azul n care vorbim despre o persoana condamnata fara privare de libertate. Activitatea de evaluare este, asadar, fundamentala n activitatea consilierului de probatiune. Exista evaluarile initiale care stau la baza ntelegerii si stabilirii directiilor de interventie ulterioare pe care le folosim att n faza presententiala, c t si n cea executionala, dar si evaluarile intermediare si finale care sustin verificarea progreselor nregistrate, utilizate n special n faza executionala. Cu referire n special la evaluarea init iala pe care o realizeaza consilierul de probatiune, exista valent e distincte ale rolului consilierului n raport cu specialistii altor institut ii ce si desfasoara activitatea n domeniul dependent ei. Astfel, n momentul n care consilierul de probat iune ntlneste o persoana consumatoare de drog, el este interesat n: analiza gravitatii problemei consumului si modul n care consumul are implicat ii asupra faptei pentru care este sau a fost cercetat/judecat beneficiarul; ntelegerea cauzelor si problemelor ce au determinat implicarea n consum (gnduri, sentimente, comportamente); recunoasterea semnelor de consum; identificarea disponibilitatii pentru schimbare.

n baza suspendarii, cu exceptia masurilor de supraveghere, instanta de judecata poate aplica obligatia de a desfasura o activitate n sensul de a participa la programele desfasurate n cadrul serviciului (art. 86/3 alin. 3 lit. a) sau de a se supune masurilor de control s i tratament n vederea dezintoxicarii (conform cadrului legal actual, dezintoxicare implicnd att tratamentul de cura, ct s i cel de postcura).

223

n lucrul cu persoana consumatoare, un aspect ce defineste procesul de evaluare a) este verificarea legaturii de cauzalitate care exista ntre consumul de drog si infract iunea savrsita, fiind foarte important a evalua tiparul dezvoltat si probabilitatea repetitiei comportamentului infractional. n evaluare este necesar sa se surprinda n primul rnd tipul de consumator n ce masura avem de-a face cu un consumator ocazional sau dependent si a stabili modalitatea n care tipul si frecventa consumului de drog pot influenta repetitia infractiunii pentru care este cercetat. Nu ntotdeauna exista o astfel de legatura, avnd n vedere situatii ce apar, spre exemplu, n cazul consumatorilor ocazionali, la care comportamentul infractional apare ca fiind mai degraba o exceptie. Prin raportare nsa la Legea 143/2000, care defineste detinerea de droguri precum canabis, ecstasy, cocaina etc. n vederea consumului propriu ca fiind infractiune, n aceeasi masura este important a evalua gradul n care contextul de consum poate pune si pe viitor n pericol comunitatea si persoana respectiva. Consilierul de probatiune are responsabilitatea de a se asigura ca alte persoane nu vor fi vatamate de comportamentul asociat persoanei evaluate, ceea ce implica evaluarea riscului de recidiva si de a pune n pericol siguranta publica. Ca element particular ce nsoteste evaluarea pe care o realizeaza consilierul se regaseste si riscul de autovatamare si aceasta pentru ca, n cazul persoanelor care au nregistrat esecuri repetate n a stopa consumul si, mai ales, n cazul celor care utilizeaza drogul pe cale injectabila, aceasta probabilitate este crescuta din cauza riscului de a-si produce o supradoza . b) Atunci cnd experienta drogului ofera satisfact ii pozitive pe moment, experienta consumului de drog devine repetabila. Evaluarea cauzelor ce au determinat consumul de drog si a motivelor ce au determinat mentinerea consumului capata astfel relevanta pentru ca pot ajuta la nt elegerea persoanei consumatoare, la ntelegerea acelor aspecte care iau conferit n momentul debutului sau pe parcursul consumului beneficii, dar si a aspectelor ce lipseau n acel moment si au fost suplinite de prezenta drogului utilizat. Fiecare tip de drog induce anumite efecte imediate, specifice si unice. Spre exemplu, un consumator de canabis poate opta pentru repetarea experient ei de consum pentru ca n acesta regaseste relaxare sau dezinhibare, iar un consumator de cocaina poate cauta n consum o mai mare ncredere n fort ele proprii, ndrazneala sau optimism. E adevarat ca efectele imediate difera de la persoana la persoana si n functie de drogul folosit, nsa, cunoscnd n general oferta caracteristica fiecarui tip de drog, se poate verifica n momentul primelor ntlniri cu persoana consumatoare care sunt beneficiile de moment pe care aceasta le cauta si pentru care a identificat ca alternativa drogul utilizat. n timp, pe masura ce consumul avanseaza, aceste beneficii ncep nsa sa si piarda din intensitate, efectele consumului pe termen lung evident iindu-se astfel n unele consecinte devastatoare. De cele mai multe ori, la nceputul consumului, consecint ele sunt ignorate. Ele se manifesta nsa ca indiciu al dependentei instalate. Ele se pot constitui ca pierderi sau costuri ale relatiei create cu drogul si identificarea lor n prima faza este, de asemenea, importanta: surprinderea sau evidentierea lor se poate constitui ulterior ca ancora n motivarea pentru schimbare. Nu att numarul, ct important a pe care consumatorul o acorda lor joaca nsa un rol esent ial. Daca printre beneficiile consumului se regaseste curajul pe care consumatorul l capata, iar pierderile pe care el le resimte sunt legate de sanatate, iar sanatatea pentru el nu este importanta comparativ cu avantajul curajului, prezenta acestei consecint e n balanta creata nu se constituie ca ancora; alta consecinta (cum ar fi, sub titlul de exemplificare, riscul de a-si pierde libertatea) poate capata nsa relevanta. 224

n evaluare pot aparea si indicii fizice care pot indica prezenta consumului n c) cazul unei persoane dependente de substante. n cazul majoritat ii drogurilor, atunci cnd avem de-a face cu un consum ndelungat, exista efecte caracteristice. Daca ntlnim o persoana care da semne de neglijare de sine, acest fapt poate fi indiciul unui consum de heroina sau alcool. Daca apar indicii ale unor pierderi semnificative de memorie sau atent ie, se poate presupune ca exista un istoric de consum n ketamina, iar daca persoana devine nervoasa sau agitata n timpul ntrevederii de supraveghere, poate fi efectul asociat unui consum de cocaina. Aceste efecte se pot manifesta pe parcursul unei ntlniri sau de-a lungul unei perioade mai mari de timp, crend nsa ocazia de a verifica ipoteza consumului si de a analiza masura n care persoana este afectata de efectele negative, deja vizibile, asociate stilului de viata si comportamentului sau. n special n cazurile persoanelor care neaga prezenta consumului de drog n viata lor, manifestarea n cadrul ntrevederilor de supraveghere/asistenta a unor simptome si reflectarea ulterioara a lor pot ajuta consilierul n determinarea recunoasterii consumului si n demararea procesului de evaluare si de intervent ie corespunzator.
Tipul drogului Efecte principale Simptome n sevraj Stimulante Cocaina, Ecstacy Efecte imediate si motive pentru a consuma: ncredere n fortele proprii, dezi nhibare, euforie, relaxare, optimism, ndrazneala, indiferenta fata de durere, sentimente de liniste si calm, disiparea sentime ntelor de furie si ostilitate, inhiba senzatiile de foame, sete, somn. Efecte pe termen lung, consecinte negative: Pe masura ce consumul este ntretinut, sentimentele neplacute sunt din ce n ce mai prezente. Euforia este nlocuita cu hiperexcitabilitate, confuzie, panica, insomnii, pierderea gr eutatii. Depresive Alcoolul Efecte imediate si motive pentru a consuma: ncredere n fortele proprii, dezi nhibare, relaxare, ndrazneala, facilitarea integrarii n anturajul de consum, modelul de consum acceptat social. Efecte pe termen lung, consecinte negative: Depresie, anxietate, amnezie, pierderea autocontrolului, megalomanie, dependenta fizica ireversibila n caz de alcoolism cronic, afectiuni ale organelor vitale (ficat, rinichi, creier), efecte psih osociale negative de durata (fenomene de code pe nde nta n familie, abuz, violenta domestica, implicarea n acte antisociale). Dupa ce drogul este eliminat din organism, beneficiile consumului pot fi nlocuite de stari de agitatie, obose ala, apatie, anxietate, paranoia si uneori halucinatii (vizuale sau auditive).

Greata, agitatie, temeri nedefinite, tremuraturi, dureri de cap, ameteli. Pentru persoanele care au o istorie ndelungata de consum, sevrajul ia forme extreme, ncetarea brusca a consumului fara supraveghere medicala putnd avea ca efect greata, agitatie, temeri nedefinite, tremuraturi, decesul persoanei. Sunt nregistrate cazuri de depersonali zare si confuzie. Apar adeseori sen zatii de voma, iritatii si tuse.

Disociative Ketamina

Efecte imediate si motive pentru a consuma: Ketamina si face efectul n functie de modul n care este utilizata (prin injectare, prin nghitire - oral sau prizare). Multi consumatori au raportat paralizi i temporale si sentimentul ca ies din corp (detasare). Sub influenta, consumatorii nu mai simt durerea, lucru care se

225

asociaza uneori cu faptul ca n unele cazuri apar halucinatii (care sunt percepute ca fiind reale). Experientele spirituale sunt posibile. Consumatorii apreciaza efectele ketaminei fiind similare cu cele ale LSD-ului, chiar mai rapide. Efecte pe termen lung: consecinte negative Memoria, atentia pot fi afectate definitiv de consumul pe termen lung. Perceptia - contactul cu lumea reala poate fi de asemenea pierduta. Halucinogene Cannabis Efecte imediate si motive pentru a consuma: Canabisul intensifica n general senzatiile. Cele mai comune efecte imediate sunt: relaxare, o mai mare apreciere pentru sunete si culori, dezinhibare (vorbesti mult mai usor, stabilesti mai usor relatii), beatitudine, excitatie. Canabisul nu produce dependenta fizica, nsa cei care consuma des ajung sa simta nevoia psihica de a utiliza drogul si l asociaza ca fiind un lubrifiant social. Efecte pe termen lung: consecinte negative n timpul consumului, cei mai multi nu vor putea sa ndeplineasca activitati ce cer concentrare sau dexteritate manuala. Nu exista evidente care sa ateste nsa afectiuni majore n cazul consumului de canabis, dar uneori, dupa perioade mari de consum, apar halucinatii. Opiacee Heroina, Opium, Morfina, Metadona Efecte imediate si motive pentru a consuma: Heroina elibereaza consumatorul de starea de disconfort sau stres, problemele cu care se confrunta i devin indiferente. Se experimenteaza astfel detasarea de ceea ce produce durere sau anxietate, provocate de dorinte nerealizate. Ea induce o stare de bine si senzatia de caldura. Efecte pe termen lung: consecinte negative Placerea este nlocuita nsa foarte repede de dorinta de a consuma doar pentru a putea functiona normal. Pentru obtinerea placerii de la nceput, consumatorii cresc dozele. Dependenta se instaleaza astfel foarte repede, iar n cteva saptamni pot aparea deja primele forme de sevraj. Multi ajung la supradoza dupa o pauza de consum pentru ca toleranta organismului la drog scade n aceasta perioada. Din cauza ca, de cele mai multe ori, este folosita injectabil, cele mai mari riscuri sunt legate de infectarea HIV (atunci cnd nu se foloseste echipament steril). De cele mai multe ori, consumul de heroina conduce la dificultati financiare majore, contribuie la neglijarea de sine si scade considerabil calitatea si nivelul de trai. Pentru cei care consuma doze mari pot aparea distorsiuni n perceptie. Cei care consuma drogul ntro stare de depresie sau anxietate pot experimenta amplificarea acestor sentimente sau chiar panica (de scurta durata). Au fost nregistrate cazuri n care s-au manifestat stari de somnolenta, pierderea memoriei sau dezorientare. Sevrajul se poate manifesta devastator, prin tremur, transpiratie, spasme musculare. El poate fi depasit de obicei ntre sapte si zece zile, nsa sentimentele de slabiciune si pierderea starii de bine conferita de drog se resimt timp de cteva luni.

226

Evaluarea disponibilitat ii/motivatiei pentru schimbare se constituie ca unul dintre d) factorii cei mai importanti care dau sens evolutiei ulterioare a beneficiarului. O definitie a motivatiei care da un sens concret si practic activitatii consilierului de probatiune este bazata pe modelul schimbarii descris de James Prochaska si Carlo DiClemente. Dupa cum este evidentiat si n capitolul Interviul Motivat ional Sa ajut i oamenii sa se schimbe , inclus n acest manual, stagiile incluse n modelul motivat ional dezvoltat de acestia si pe care le parcurge o persoana sunt: precontemplarea, contemplarea, decizia, actiunea, mentinerea si recaderea. Tot n cadrul modelului motivat ional se evidentiaza si faptul ca oamenii sunt motivat i sa-si schimbe stilul de viata n urmatoarele situat ii: cnd stiu ce probleme sunt cauzate de comportamentul lor si sunt ngrijorat i cu privire la aceste probleme; n acelasi timp, cnd se simt optimisti si pregatiti sa faca o schimbare; pe scurt, o combinatie ntre pozitiv ncredere si competenta si negativ cunoasterea problemelor si ngrijorare este necesara pentru determinarea schimbarii. O alta sarcina a consilierului ar fi, asadar, sa evalueze stagiul n care se afla persoana, provocnd beneficiarul n ceea ce priveste aceste patru arii motivationale. Iar pentru ca, n mod evident, schimbarea vine din interior, pentru persoanele aflate n faza de precontemplare sau contemplare, descoperirea cauzelor si a implicatiilor consumului, n funct ie de tipul de drog utilizat, se poate constitui ca ancora si poate stimula avansarea catre un alt stadiu al schimbarii, catre punctul final care ofera echilibru n viata beneficiarului.

Determinarea schimbarii Trecerea consilierului de probatiune de la rolul de evaluator la cel de determinare a schimbarii nu este evidenta si aceasta ntruct procesul ce vizeaza determinarea schimbarii include stimularea motivat iei beneficiarului, iar acest demers include la rndul sau evaluarea. Astfel, dupa ce a identificat stagiul n care se afla fiecare beneficiar consumator de drog pe care l ntlneste, consilierul de probatiune este interesat apoi n stimularea sau mentinerea motivat iei pentru schimbare. Asa cum se precizeaza n capitolul Interviul Motivational Sa ajuti oamenii sa se schimbe , stimularea sau mentinerea motivat iei pentru schimbare ntr-un sistem judiciar nu este nsa ntotdeauna u