Progresismul lovinescian n ghearele optzecismului Sigur, reflectia lovinesciana asupra literaturii (evit, cum se vede, cuvntul ,,teorie) nu poate

scapa unor ndreptatite contestari. De pilda, postularea (derutanta a) ,,evolutiei prozei ,,de la subiectiv la obiectiv. Sau afirmatia ca ar fi o necesitate nlocuirea prozei cu problematica rurala printr-o proza de inspiratie citadina (aceasta prejudecata tematica nu era, totusi, n epoca, doar a lui Lovinescu). Sunt exemple ,,clasice invocate cnd vine vorba de ,,rezistenta ndoielnica a teoriilor lovinesciene. Eu as atrage nsa atentia nu att asupra unor atari afirmatii sa le spunem aberante ale criticului, de altfel usor de demontat, ct asupra unor rastalmaciri tardive ale diferitelor afirmatii lovinesciene, rastalmaciri ce-i au ca autori pe adeptii dogmatici ai lui E. Lovinescu. Sa explicitez! S-a creat (si s-a propagat intens si insidios prin scoala/ Universitate) imaginea unui Lovinescu predicator al progresului, implicit al progresului estetic, sugerndu-se adesea ca, potrivit acestui critic, cu ct un autor/ o opera se apropie mai mult, n timp sau ca structura, ca Weltanschauung, de modernism, cu att valoarea acestuia/ acesteia creste. Dar Lovinescu nu comite nicaieri eroarea de a pune semnul egalitatii ntre noutate si valoare, ntre mutatie si progres ar fi sa-l confundam cu un sofist marunt si dogmatic! Scrie negru pe alb autorul Mutatiei valorilor estetice: ,,Mutatia nu implica progresul. Sau: ,,Prin mutatia valorilor estetice nu trebuie totusi sa ntelegem ca se realizeaza si un progres (...); n linie generala, operele nu sunt comparabile dect n snul aceluiasi continut, si, fiind vorba de arta, n snul aceleiasi formule estetice. Este, asadar, inutil si dificil de a proclama superioritatea, de pilda, a lui Dante asupra lui Homer, a lui Shakespeare asupra lui Dante, sau a lui Goethe asupra lui Shakespeare. Imaginea unui Lovinescu progresist convine acelora care, stabilind o omologie ntre modernismul autohton si postmodernismul autohton (echivalat abuziv cu optzecismul) ? pe baza unei presupuse afinitati definibile n termeni de inovatie si opozitie fata de nchistarea n formule ,,traditionale , infereaza superioritatea ,,inovatiei si mai precis a inovatiei de ultima ora ma rog, daca ,,ultima ora nseamna anii '80... Bref: am impresia ca E. Lovinescu serveste adesea drept pretext pentru exprimarea unor idiosincrazii ideologice. Inadecvat citit, de la bun nceput, este si termenul lovinescian de ,,revizuire. Din rea intentie mai nti, din neatentie mai trziu. Pentru ca prin ,,revizuire E. Lovinescu nu ntelege, n nici un caz, modificarea n timp a propriului punct de vedere exprimat la un moment dat n legatura cu un autor/ o carte/ o opera. Contemporanii htri/ malitiosi ai criticului au transformat un verb activ si tranzitiv (a revizui) ntr-unul reflexiv: ,,Domnul Lovinescu se revizuieste. n acceptia criticului, termenul presupune cu totul altceva: ,,revizuirea nu a propriilor puncte de vedere, a propriului sistem de referinte, ci a punctelor de vedere exprimate de altii. Revizuire ar nsemna n acest context relectura si implicit reevaluare, n conditiile unei ,,mutatii a valorilor estetice. Criticul si propune, pur si simplu, sa-i reciteasca altfel (dect Maiorescu, Gherea, Ibraileanu sau Iorga, de pilda) pe Caragiale, Galaction, Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, Bratescu-Voinesti sau Goga. Nu e att o

teorie ct un demers de bun simt. S-ar putea ca invocarea opozitiei critic universitar vs. critic dinafara Universitatii, nsotita de valorizarea celui de-al doilea termen (cu inevitabilul exemplu al lui Lovinescu...) sa presupuna, de fapt, sugerarea unei alte disocieri: anume ntre criticul necreativ, conformist academic, simplu glosator deci ineficient si criticul creator, cu autoritate si eficienta n cmpul literar.