Problematica filosofiei politice a suscitat la reflecie nc din antichitate; i s-a impus mai ales n gndirea modern i contemporan. 1.

Ce este filosofia politic? Originile filosofiei politice se regsesc n Antichitatea greac n refleciile nesistematizate asupra vieii politice aparinnd sofitilor( Protagoras din Abdera), n lucrrile lui Platon ( Republica, Omul politic, Legile) i Aristotel ( Politica ) s-a dezvoltat ns din ce n ce mai mult odat cu teoriile politice moderne despre stat, elaborate de John Locke, Thomas Hobbes, sau Jean-Jacques Rousseau ( teoriile contractului social) i, mai ales, prin contribuiile fundamentale ale unor filosofi ca: John Stuart Mill, Friedrich Hayek, John Rawls .a. Obiectul de studiu/domeniul de referin al acestui domeniu este politicul, dar i mparte domeniul cu discipline ca : etica, sociologia, politologia, psihologia, geografia politic, etc. Se distinge de celelalte domenii prin faptul c se concentreaz asupra unor caracteristici foarte generale ale procesului politic i printr-o puternic tendin normativ, de a descoperii i aplica noiunile morale bine, corect, drept n sfera aciunii politice. Comportamentul actorilor politici este supus analizei, viznd nainte de toate modul n care acetia trebuie s se comporte, respectnd valori fundamentale ca: libertatea, dreptatea, egalitatea, drepturile omului. Sensul etimologic al termenului politic vine din lb. gr. <polis> - ora, cetate i semnific, n sens curent, arta de a guverna cetatea sau statul i, extinznd aceast semnificaie, un dialog ntre diferite grupuri de interese constituite la nivel social, n vederea adoptrii unor decizii comune ale cror consecine vor fi resimite, mai mult sau mai puin, de ntreaga societate, i care vor fi transpuse n practic prin diferite mijloace. Politica presupune un orizont de manifestare numit cetate sau stat, comunitate local sau internaional. cel mai important instrument care transpune n practic deciziile luate este puterea Conceptul de putere ( lb. latin <potens>= puternic ) n cadrul filosofiei politice conceptul de putere este unul fundamental. Se definete n sens larg ca: afectare sau influenare de ctre un individ sau o instituie a atitudinilor sau aciunilor altora. Este puternic nrudit cu autoritatea de asemenea, asociat cu ideile de for i violen, dar nu se identific cu acestea. ( autoritate = relaie social ntre cel puin doi actori, bazat pe un principiu de legitimitate, n care unul dintre actori accept s-i modifice comportamentul n funcie de cerinele, normele, ordinele celuilalt). Orice discurs asupra puterii implic i problema statului dar i pe cea a legitimitii; Ideea de stat presupune, n primul rnd, permanena puterii, adic statul apare numai atunci cnd puterea se instituionalizeaz ncetnd s mai fie ncorporat n persoana unui conductor,iar, n al doilea rnd, presupune interesul public. Statul ndeplinete roluri diferite n funcie de regimul politic. n privina legitimitii, N. Machiaveli consider c puterea nu depinde de nici un drept care s o fondeze/legitimeze, ci de abilitatea principelui de a conduce. Teoreticienii contractului social, ns, nlocuiesc dreptul divin cu nelegerea, cu contractul social, fundamentnd autoritatea statului pe un nou principiu: voina poporului. Nicio putere nu poate rezista fr recunoaterea legitimitii sale, fr consimmntul supuilor si, ns motivele consimmntului nu sunt ntotdeauna de ordin raional. O putere legitim, bazat pe consimmntul populaiei, poate s guverneze fr fric, o putere nelegitim este bazat pe violen i genereaz violen. n literatura politic sunt descrise mai multe tipuri de legitimitate cum ar fi tradiional, carismatic, legal ( Max Weber), prin voina celor puternici sau prin voina poporului( N. Machiaveli) 2. Problematica filosofiei politice n filosofia politic exist o diversitate a ntrebrilor i problemelor, unul dintre factori fiind nsui evoluia politicului de la o epoc la alta, ns dintre preocuprile mai importante ale acesteia amintim: ncercri de a elabora teorii ale statului ideal sau ale politicii ideale stabilirea elementelor eseniale ale politicului, diferenierea acestuia fa de alte domenii ale experienei umane, identificarea motivelor care explic supunerea oamenilor fa de putere, respectiv fundamentul legitimitii, descrierea i evaluarea activitii politice, clarificarea conceptelor, a tipurilor de discurs, a procedurilor limbajului politic, relaia dintre stat i societatea civil; forme de guvernare;separarea i limitarea puterilor statului;distincia public-privat.

3. Teorii politice: a. Ce sunt teoriile politice? Sunt reflecii sistematice asupra naturii i scopurilor guvernmntului, asupra situaiilor n care se impune schimbarea instituiilor politice, a modului n care se poate face o asemenea schimbare sau asupra relaiilor individ-societate, stat-societate civil, putere-legitimitate etc. Au rolul de a evalua, explica i/sau prevedea fenomenele politice. La sfarsitul secolului al XVIII-lea in intreaga Europa Apuseana, dar mai ales in Franta, se accentueaza contradictiile intre tendinta de dezvoltare moderna pe linie capitalista promovata de burghezie si absolutismul feudal. Desi burghezia cucerise importante pozitii in plan economic, acestea erau insuficiente in asigurarea dezvoltarii moderne de tip capitalist. Problema fundamentala care sta in fata noii clase in ascensiune, burghezia, era cucerirea puterii politice, in esenta a puterii de stat. Principalele obstacole in calea burgheziei era feudalitatea, biserica si absolutismul monarhicIluminismul a fost unul dintre curentele ideologice care in intreaga Europa, dar mai ales in Franta, la sfarsitul secolului al XVIII-lea a exprimat si promovat interesele, aspiratiile si nazuintele burgheziei. Din perspectiva teoretico-filosofica iluminismul s-a intemeiat pe conceptia idealista despre istorie. Potrivit acesteia rolul determinant in istorie il au factorii ideali, conceptiile, teoriile, opiniile, relatiile si institutiile politice. Desi iluministii au avut trasaturi de baza comune, ei au avut insa si conceptii si orientari diferite ori s-au aflat cu preponderenta in slujba unei anumite categorii sociale. Astfel, Montesquieu s-a manifestat ca un reprezentant al nobilimii liberale, Voltaire a promovat ideologia marii burghezii, Diderot, Helvetius, Holbach s-au prezentat ca promotori ai intereselor marii mase a burgheziei; J. J. Rousseau este ganditorul micii burghezii. Montesquieu - Conceptiile sale politice au fost mult folosite de burghezie, atat in justificarea si legitimarea luptei pentru cucerirea puterii de stat, cat si pentru consolidarea dominatiei sale politice.Prima sa lucrare avand conotatii politice esteScrisori persane publicata in 1721. Este o lucrare critica si satirica la adresa despotismului monarhic si a moravurilor clerului catolic. In opozitie cu monarhia absoluta, Montesquieu propune ca forma de guvernamant republica. Prima incercare de creare a unei teorii sociale o realiza Montesquieu in lucrarea, scrisa la tinerete, Consideratii asupra cauzelor maririi si decadentei romanilor (1734).Lucrarea fundamentala filosofica, sociologica si politica a lui Montesquieu este fara indoiala Despre spiritul legilor. Ca forme de guvernare el distinge republica si monarhia.Dupa nivelul participarii poporului in totalitate sau numai in parte se nasc doua tipuri de republica republica democratica si aristocratica. Principiul ei este virtutea politica, adica dragostea de patrie si libertate. Republica democratica nu este posibila decat in tarile mici, unde toti cetatenii au posibilitatea sa se instruiasca si sa participe la treburile obstei. Republica aristocratica este o guvernare a reprezentantilor marilor proprietari ce detin si exercita puterea in numele acestora. Monarhia este guvernarea unei singure persoane, potrivit legilor stabilite. In monarhie trebuie sa existe puteri intermediare subordonate si dependente, unde sa se mentina privilegiile nobiliare, privilegii care impiedica evolutia spre republica, dar si spre despotism.In teoria sa politica Montesquieu a fost preocupat si de relatia dintre clima, asezare, intinderea solului, feluri de viata si gandire al unui popor, economie, religie si institutiile politice, sustinand ca toate acestea ar determina legile tarii respective Voltaire - Pentru pozitia lui antifeudala si anticlericala, Voltaire a fost de doua ori intemnitat la Bastilia si apoi expulzat, pentru trei ani, din Franta.A publicat numeroase opere literare, dar si filosofice din cadrul carora a razbit si conceptia sa politica. Prima sa lucrare filosofica va fi publicata in 1733 Scrisori persane, numita si Scrisori din Anglia, care va fi arsa pe rug, urmata de Tratat de metafizica, Bazele filosofiei lui Newton, Dictionar filosofic. Despre suflet, etc. Voltaire a fost un adversar deschis si declarat al religiei, respingand dogma teologica a revelatiei si ideea ca religia ar sta mai presus de ratiune si ca ar fi data oamenilor de la natura. Literat si filosof prin excelenta, Voltaire nu a creat teorii filosofice ample si sistematice si de aceea, este foarte dificil de urmarit conceptia si gandirea sa politica si mai ales evolutia acesteia. Contrar iluminismului, Voltaire nu a fost un adept al principiului separarii puterilor in stat, dimpotriva, el l-a combatut pe Montesquieu, considerand ca drepturile si libertatile burgheziei pot fi asigurate de o putere forte fara a fi necesare puteri intermediare.Pozitia aristocratica a lui Voltaire este vizibila si in privinta educatiei, el declarandu-se numai pentru educatia burgheziei. El se opune educatiei maselor, intrucat, in momentul cand acestea gandesc, totul este pierdut si, in consecinta, ele trebuie tinute in ignoranta.

Rousseau - Nascut la Geneva, in familia unui ceasornicar, J.J.Rousseau a incercat numeroase si diverse meserii ca: slujitor, secretar particular, muzicant ambulant, profesor de muzica, copist.J. J. Rousseau a publicat lucrari de teorie social-politica cum ar fi: Discurs asupra originii si fundamentelor inegalitatii dintre oameni (1755), Contractul social sau Principiile dreptului politic (1762), de educatie si morala ca Iulia sau Noua Eloiza (1761), Emil sau Despre educatie (1762), incheind cu celebra sa lucrare filosoficomorala Confesiuni. Parlamentul din Paris a condamnat si decis arderea lucrarii sale Emil, acelasi lucru se va intampla cu Contractul social si Emil in Elvetia, de unde va fi si expulzat. J. J. Rousseau isi va construi intreaga teorie social-politica din perspectiva intereselor si aspiratiilor burgheziei mici, a starii a treia, de care era legat prin convingerile si conceptiile ideologice, dar si prin starea sa sociala. Lucrarea fundamentala in care J. J. Rousseau isi va expune teoria sa politica, noul model de dezvoltare social, va fi fara discutie Contractul social. Intreaga gandire a lui Rousseau se fundamenteaza pe ideea ca oamenii in mod natural sunt buni, rautatea si decaderea lor s-ar datora societatii, principiilor defectuoase pe care aceasta se intemeiaza si functioneaza. Desi a idealizat starea naturala, societatea primitiva unde oamenii erau buni, traiau liberi si egali, Rousseau a avut puterea sa vada ca reintoarcerea la acea stare naturala nu mai este posibila si nu este in masura sa rezolve problemele cu care se confrunta societatea, oamenii. Conceptia egalitarista micburgheza pe care o promova Rousseau, era o replica a acestuia la puterea economica a marii burghezii si urma sa asigure o egalitate reala, si nu un formala sau numai juridica Ceea ce il distinge pe Rousseau de ceilalti iluministi si, in special, de Voltaire si Montesquieu, este faptul ca el este primul care vede necesitatea educatiei realizata pe baza teoriei pedagogice, a formarii caracterelor, a virtutii, ca o conditie pentru realizarea solidaritatii si unitatii pe plan social. b. Tipuri de teorii politice Teorii ale contractului social: - reprezentani : John Locke, Thomas Hobbes, J.J. Rousseau - idei principale: statul, guvernmntul legitim este produsul artificial al acordului voluntar al unor ageni liberi, care confer guvernanilor puterea pe care o au i legitimitatea acesteia; combat concepia potrivit creia puterea este un fapt arbitrar, concepia aristotelic potrivit creia statul este o instituie natural i teoria dreptului divin al regilor. Anarhismul - reprezentani : Max Stirner, Errico Malatesta, Mihail Bakunin, Pierre-Joseph Proudhon - moto: Nici Dumnezeu, nici alt stpn - accepiile termenului: - n sens larg ,prin anarhism se nelege dezordine politic i moral; - din punct de vedere filosofic termenul desemneaz o teorie politic. - idei principale/teze: societatea poate i trebuie s fie organizat fr autoritatea coercitiv a statului; recunoate autoritatea specialitilor n domenii care in de competena lor; critic autoritatea politic, asumat de indivizi care nu au nicio ndreptire s o revendice; respinge cele dou justificri curente invocate n favoarea statului: - c ndeplinete funcii sociale utile - c autoritatea sa e legitimat prin consimmntul supuilor. Etatismul - reprezentani: de pe poziii diferite, Platon, Hegel, Karl Marx (el susinea c n comunism statul va disprea !) - idei principale: societatea, individul trebuie s se subordoneze statului, s renune la idealurile i scopurile lor pentru a furi o societate mai bun; statul este punctul central, cel care conduce i modeleaz societatea; - Platon: plaseaz n prim-plan cetatea ideal, indivizii fiind atent selecionai pentru funciile pe care pot i trebuie s le ndeplineasc n aceast ierarhie social. - Hegel supraapreciaz rolul statului, ajungnd la o mistic a acestuia; statul ntruchipeaz realizarea pe pmnt a Ideii Absolute, divine. n concepia sa trebuie s fie cineva deasupra indivizilor i a intereselor lor subiective

,cineva care s urmreasc interesul general i binele tuturor, acesta fiind statul. La Hegel, voina individual se identific cu pasiunea subiectiv i interesul particular, pe cnd statul ntruchipeaz binele tuturor, moralitatea, raiunea obiectiv. - Karl Marx explic evoluia politic prin cea economic i apreciaz c toate celelalte domenii depind de cel economic; n filozofia marxist se susine c apariia unei contradicii ntre forele de producie i relaiile de producie genereaz o revoluie, prin care se realizeaz trecerea la un mod de producie superior: de la feudalism, la capitalism, de la capitalism la socialism, pentru ca n final s se treac la comunism. Liberalismul - sensul etimologic: lb.latin < liberalis>= binefctor, generos - reprezentani:John Locke ,Jeremy Bentham, Benjamin Constant , John Stuart Mill, Friedrich Hayek - idei principale: - teorie politic dominant a modernitii, proclam libertatea politic i economic a indivizilor dar limiteaz egalitatea la egalitatea n drepturi; astfel, orice stat care intervine pentru a corecta jocul liber al societii civile, este considerat ca fatal pentru libertate. - limitarea puterilor statului, acceptarea pluralitii la nivel politic; - se opune concepiilor etatiste i oricror teorii politice care pun interesele societii, statului, naiunii mai presus de cele ale indivizilor; - individul i libertile sale constituie elementul central al oricrei doctrine liberale i se pleac de la drepturile - personale, negative ale fiecrui om, pe care nicio putere politic nu le poate impieta; ncepnd cu al doilea sfert ( dup1925) al sec.al XX-lea, se vorbete despre liberalisme, doctrine ce preiau unele caracteristici eseniale ale liberalismului clasic i constituindu-se n noile liberalisme , de factur economic, radical i social i care au ncercat s gseasc rspunsuri la realitile puse de sec. al XX-lea. Elitismul - reprezentani de seam: G. Mosca, Vilfredo Pareto, Robert Michels - idei principale : puterea este n minile unei minoriti, a elitelor ( intelectuale sau cu avere) elitele, monopolizeaz puterea, toate funciile politice, i se bucur de toate avantajele aferente cea de-a doua clas, mai numeroas, este dirijat i controlat de prima pentru V. Pareto, membrii clasei conductoare sunt de dou feluri: vulpi, care conduc prin iretenie i sunt capabile s manipuleze consimmntul maselor , i lei, care domin prin coerciie i violen Pluralismul Cei care se opun elitismului sunt considerai susintori ai anti-elitismul , populismul sau teoriei politice a pluralismului . - idei principale: concepia pluralist apare intuitiv ca cea mai apropiat de ideea de societate democratic modern; diversitatea este o caracteristic dezirabil a societilor moderne; ntr-un stat modern democrat nici un grup, organizaie sau clas nu poate domina societatea , societatea civil nu este supus statului. Statul, mai degrab reglementeaz conflictele n societate, mediaz, balanseaz i armonizeaz interesele diferitelor grupuri, dect domin procesul de nfptuire a politicilor publice, urmrind interese particulare; admit c unele grupuri(armata, lumea afacerilor) au o mai mare influen n societate dar susin c, dei inegal, puterea este larg distribuit, aa c fiecare grup i fiecare individ i poate face auzit vocea la un moment dat. Bibliografie: manuale/ Ed. Humanitas Educaional, Buc. 2003, Adrian Miroiu i Doina-Olga tefnesc Ed. Corint, Buc. 2007, Ioan N. Roca, coordonator Ed. Didactic i Pedagogic, Buc. 2007, Elena Lupa i Gabriel Hacman www.didactica.ro www.wikipedia.com

Elev: Orlaie alexandra Profesor: sur danut Clasa a xii-a mi filozofie