Daca De poti sa nu -ti pierzi capul, cand toti in jurul tau Si l-au pierdut pe-al lor gasindu-ti tie

vina; De poti atunci cand toti te cred nedemn si rau, Si nu-ti pierzi nici o clipa increderea in tine; De poti s-astepti oricat, fara sa-ti pierzi rabdarea, De rabzi sa fii mintit fara ca tu sa minti, Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunarea Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti; De poti visa, fara sa te robesti visarii, De poti gandi, fara sa-ti faci din asta tel, De poti sa nu cazi prada, vreodata, disperarii, Succesul si dezastrul primindu-le la fel; De rabzi s-auzi cuvantul rostit candva de tine, Rastalmacit de oameni, ciuntit si prefacut; De rabzi vazand-ti idealul distrus, si din nimic Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut; De poti risca pe o carte intreaga ta avere, Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut, Si atunci, fara a scoate o vorba de durere, Sa-ncepi agoniseala cu calm de la-nceput; Si daca corpul tau uzat si obosit, Il vei putea forta sa-ti mai slujeasca inca, Numai cu strajnicia vointei tale, si-astfel, Sa steie peste vreme asa cum sta o stanca; De poti vorbi multimii fara sa minti, si daca Te poti plimba ca regii, fara a te-ngamfa, De, nici amicii, nici dusmanii nu pot vreun rau sa-ti faca, Pentru ca doar dreptatea este calauza ta; Si daca poti sa umpli minuta trecatoare; Sa nu pierzi nici o fila din al vietii tom, Al tau va fi pamantul, cu bunurile-i toate, Si mai presus de toate, ve fi un OM!

Kipling

Daca" de Rudyard Kippling

De poti fi calm cand toti se pierd cu firea In jurul tau si spun ca-i vina ta; De crezi in tine chiar cand omenirea Nu crede dar s-o crezi ar vrea; Daca de asteptare nu ostenesti nicicand, Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept; Daca privit cu ura nu te razbuni urand Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept; Daca astepti dar nu cu sufletul la gura Si nu dezminti minciuni mintind, ci drept; De nu raspunzi la ura tot cu ura Dar nici prea bun sa pari si nici prea-ntelept; Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunare Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti; De poti visa dar nu-ti faci visul astru; De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel; De poti sa nu cazi prada disperarii Succesul si dezastrul privindu-le la fel; De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut; De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut; De poti risca pe-o carte intreaga ta avere Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut Si-atunci fara a scoate o vorba de durere Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ; De poti ramane tu in marea gloata Cu regi tot tu, dar nu strain de ea; Dusman, om drag, rani sa nu te poata; De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;

De poti prin clipa cea neiertatoare Sa treci si s-o intreci gonind mereu; Daca ajungi sa umpli minutul trecator Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu, Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor Si mai presus de toate, un OM, copilul meu

"Lupta vietii" de George Cosbuc

18-Sep-2006 la 4:12 PM Postat de roxana21us | Lupta vietii Copiii nu-nteleg ce vor ; A plange-i cumintia lor. Dar lucrul cel mai las in lume E un barbat tanguitor. Nimic nu-i mai de ras ca plansul I n ochii unui luptator. O lupta-i viata ; deci te lupta Cu dragoste de ea, cu dor. Pe seama cui? Esti un nemernic Ca n-ai un Tel hotartor. Tu ai pe-ai tai! De n-ai pe nimeni, Te lupti pe seama tuturor. E tragedie-naltatoare, Cnd, biruiti, ostenii mor, De sunt eroi de epopee Cnd bratul li-i biruitor. Comediant e cel ce Plange, Si-i un neom, ca-i dezertor. Oricare-ar fi sfarsitul luptei, Sa stai luptand, caci esti dator. Traiesc acei ce vreau sa lupte ; Iar cei fricosi se plng si mor.

De-i vezi murind, sa-i lasi sa moara, Caci Moartea e menirea lor .

LUATI-VA TIMP PENTRU 12 LUCRURI

22-Sep-2006 la 1:07 AM Postat de Anonymous | Luati-va timp pentru lucru- este pretul succesului. Luati-va timp pentru a gandi- este izvorul puterii. Luati-va timp de joaca- este secretul tineretii. Luati-va timp de citit- este fundamentul cunoasterii. Luati-va timp de inchinare- este autostrada spre veneratie si spala praful pamantului de pe ochii nostri. Luati-va timp de a ajuta si de a va bucura cu prietenii - este sursa fericirii. Luati-va timp sa iubiti- este sacramentul vietii. Luati-va timp sa visati- ridica sufletul spre stele. Luati-va timp sa radeti- este cantecul care usureaza sarcina vietii. Luati-va timp pentru sanatate- este adevarata bogatie si tezaur al vietii. Luati-va timp pentru frumos- se afla pretutindeni in natura. Luati-va timp pentru planificare- este secretul care ne face in stare sa avem timp pentru a ne lua timp pentru primele 11 lucruri.

Invata Invata de la apa sa ai statornic drum. Invata de la flacari ca toate-s numai scrum. Invata de la umbra sa treci si sa veghezi. Invata de la stanca cum neclintit sa sezi. Invata de la soare cum trebuie s-apui. Invata de la vantul ce adie pe poteci. Cum trebuie prin lume de linistit sa treci. Invata de la toate caci toate-ti sunt surori, Cum treci frumos prin viata, Cum poti frumos sa mori! Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat.. Invata de la nufar sa fii mereu curat. Invata de la flacari ce-avem de ars in noi. Invata de la ape sa nu dai inapoi. Invata de la umbra sa fii smerit ca ea. Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea. Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti. Invata de la stele ca-n cer sunt multe osti. Invata de la greier cand singur esti sa canti. Invata de la luna sa nu te inspaimanti. Invata de la vulturi cand umerii ti-s grei. Si du-te la furnica si vezi povara ei. Invata de la floare sa fii gingas ca ea. Invata de la miel sa ai blandetea sa. Invata de la pasari sa fii mereu in zbor. Invata de la toate ca totu-i trecator. Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci Sa-nveti din tot ce piere cum sa traiesti in veci!

din folclorul norvegian

Glossa Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi si noua toate; Ce e ru si ce e bine Tu te-ntreaba si socoate; Nu spera si nu ai teama, Ce e val ca valul trece; De te-ndeamna, de te cheama Tu ramii la toate rece. Multe trec pe dinainte. In auz ne suna multe. Cine tine toate minte Si ar sta sa le asculte? Tu aseasa-te deoparte. Regasindu-te pe tine, Cand cu zgomote desarte Vreme trece, vreme vine. Nici incline a ei limba Recea cumpan-a gindirii Inspre clipa ce se schimba Pentru masca fericirii, Ce din moartea ei se naste Si o clipa tine poate; Pentru cine o cunoaste Toate-s vechi si noua toate. Privitor ca la teatru Tu in lume sa te-nchipui; Joace unul si pe patru Totusi tu ghici-vei chipu-i, Si de plange, de se cearta, Tu in colt petreci in tine Si-ntelegi din a lor arta Ce e rau si ce e bine. Viitorul si trecutul

Sunt a filei doua fete, Vede-n capat inceputul Cine stie sa le-nvete; Tot ce-a fost ori o s fie In present le-avem pe toate, Dar de-a lor zadarnicie Tu intreaba si socoate. Caci acelorasi mijloace Se supun cite exista. Si de mii de ani incoace Lumea-i vesela si trista; Alte masti, aceeasi piesa, Alte guri, aceeasi gama, Amagit atat de-adese Nu spera si nu ai teama. Nu spera cand vezi miseii La izbinda facind punte, Te-or intrece nataraii, De ai fi cu stea n frunte; Teama n-ai, cata-vor iarasi Intre dinsii sa se plece, Nu te prinde lor tovaras; Ce e val, ca valul trece. Cu un cantec de sirena Lumea-ntinde lucii mreje Ca s schimbe actorii-n scena. Te momeste n virteje; Tu pe-alaturi te strecoara, Nu baga nici chiar de seama, Din cararea ta afara De te-ndeamna, de te cheama. De te-ating, sa feri in laturi, De hulesc, sa taci din gura; Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, Daca stii a lor masura; Zica toti ce vor s zica. Treaca-n lume cine-o trece; Ca s nu-ndragesti nimica, Tu ramii la toate rece. Tu ramii la toate rece,

De te-ndeamna, de te cheama; Ce e val, ca valul trece, Nu spera si nu ai teama; Tu intreabe si socoate Ce e rau si ce e bine; Toate-s vechi si noua toate; Vreme trece, vreme vine. scrisa de Mihai Eminescu

Singurul lucru care conteaza femeia este singurul lucru care conteaza si afirm asta stiind ca destui vor stramba din nas... pielea ei stie toate limbile fericirii universale, lipit de ea, ca de tarana, inteleg constelatiile, raiul si iadul, bucuria si nefericirea; mersul pe jos prin mine insumi imi face din ce in ce mai bine pentru a nu mai vorbi de arhitectura sinelui sau care face sa paleasca marile catedrale ale lumiiSan Piedro, Domul din Milano... femeia este singurul lucru care conteaza cu trupul ei in brate poti traversa un ocean chiar daca nu stii sa inoti decat in apele ochilor ei fara femeie limuzina noastra este o caruta hodorogita contul la banca scade chiar daca este in crestere prietenii sunt plini de pojarul tradarii, in vinul scump misca mormolocii o ai iti canta privighetoarea in cosul pieptului te imbraci in haine de puscarie fericit cum ai pleca la nunta, faci monetarul stelelor pe cer ca un nabab universal chiar daca-ti fluiera vantul prin gaicile sociale: te calca trenul si o soapta daca ti-a ramas intreaga

parcurgi literele numelui ei gata sa urzesti planuri de viitor cand de aproape te pandeste o morga de lux femeia, domnilor, este singurul lucru care nu poate fi inlocui decat de sinele sau pielea ei stie toate graiurile fericiri universale, cecul iluziilor este valuta ei prin care noi invingem crizele mondiale iata de ce cred ca stiinta ei de-a ne face fericiti sau nefericiti ii da dreptul la titlul de doctor honoris cauza al complicatei noastre algebre sufletesti femeia domnilor- pentru a nu va plictisifemeia cu pielea ei care ne invata alfabetul orbilor, cu mereu intoarsele cesti ale sanilor in care noi nu ghicim niciodata, nimic, femeia cu toata argintaria surasului sau cu goliciunea ei care umple universul este singurul lucru care conteaza domnilor scrisa de Lucian Avramescu