PRODUSE BANCARE PENTRU MOBILIZAREA RESURSELOR

Un rol important in mobilizarea resurselor bancare il joaca procesul de economisire, in baza caruia o fractiune din venitul individual sau national este retinuta de la consumul imediat, fiind pastrata pentru un consum viitor sau pentru constituirea unui plasament. Putem individualiza mai multe tipuri de economisire in functie de destinatie si de suportul economisirii. Astfel: economisire bancara clasica, care isi gaseste o corespondenta directa in bilantul bancar prin conturile clientelei; economisire financiara ce are la baza tranzactii cu tituri economisire in produse de asigurari si sunt avute in vedere in primul rand produsele de asigurari de viata economisirea pentru pensii se realizeaza sub forma unor produse specifice, precum cele gestionate de fondurile de pensii. In constituirea resurselor bancare, un rol important si direct este jucat de primele doua tipuri de economisire. De remarcat faptul ca pe piata exista produse adaptate celor patru tipuri de procese de economisire (depozite la termen, certificate de depozit), dar exista si produse complexe ce raspund mai multor nevoi (conturi curente, produse de asigurari cu capitalizare). La baza economisirii bancare clasice se afla contul bancar, cu ajutorul caruia banca mobilizeaza resurse, iar titularul contului isi satisface anumite nevoi legate de securitatea sumelor economisite, valorificarea acestora si utilizarea lor in operatiuni de plati. Putem privi contul bancar ca
1

pe un instrument contabil care evidentiaza operatiunile efectuate de banca pentru clientul sau. Soldul contului determina pozitia clientului in raport cu banca, debitoare sau creditoare. Conturile bancare permit constituirea si functionarea celor mai cunoscute produse utilizate de banci in mobilizarea resurselor: depozitele bancare. Putem delimita doua principale categorii de depozite: depozitele la vedere depozitele la termen Depozitele la vedere - reprezinta sume in conturi ce pot fi utilizate in orice moment de catre titular pentru plati sau retrageri. Aceasta trasatura ofera depozitului o flexibilitate ridicata in utilizare. In schimb, depozitele la vedere sufera in privinta remunerarii, ele beneficiind de cea mai redusa dobanda si chiar putand fi neremunerate. Depozitele la vedere sunt caracterizate de lipsa unei scadente ferme (prezinta o scadenta la vedere) ceea ce ar implica o anumita retinere in utilizarea sumelor in operatiuni active ale bancii. Totusi, in cazul unei activitati bancare normale se constata o anumita constanta la nivelul soldului general al acestor depozite. Exista o anumita compensare intre iesiri din cont sub forma platilor sau retragerilor si intrari sub forma depunerilor si incasarilor. Acest fapt permite bancii utilizarea sumelor in operatiuni cu scadente superioare, fara sa implice un risc de lichiditate major. In cadrul depozitelor la vedere se detaseaza ca importanta si functionare contul curent al clientului. Acesta preia toate caracteristicile contului la vedere si adauga posibilitatea utilizarii sale in operatiuni de casa. Depozite la termen reprezinta sume economisite de titulari si imobilizate in conturi la banca pentru termene si in conditii stabilite la constituirea depozitului. Scadentele utilizate pentru asfel de depozite se intind pe termene ce pleaca de la o saptamana si ajung pana la cativa ani.
2

Practica bancara consacra insa scadente de 1 luna, 3, 6, 9 si 12 luni. Depozitele la termen beneficiaza de o remunerare superioara in conditiile in care sunt respectate clauzele convenite, in speciale cele legate de scadenta. Banca are avantajul de a putea dispune de suma din contul clientului pentru o perioada cunoscuta. Deschiderea unui cont bancar Deschiderea unui cont trebuie precedata de verificarea de catre banca a capacitatii de exercitiu a solicitantului. Se au in vedere aici doua directii: identitatea solicitantului sunt clarificate aici elemente legate de numele solicitantului, prenumele sau, data si locul nasterii, nationalitatea, domiciliul. Aceste elemente pot fi furnizate prin actele de identitate ale solicitantului (carte de identitate, pasaport, acte de rezidenta), dupa caz de unele chitante ale solicitantului privind plati catre furnizorii de utilitati, venite pe adresa declarata. Banca poate sa ceara informatii complementare necesare mai bunei cunoasteri a unor aspecte privind situatia personala sau profesionala a solicitantului de deschidere de cont. capacitatea solicitantului banca poate deschide conturi numai persoanelor care prezinta capacitate de exercitiu. Nu vorbim de o capacitate specifica operatiunilor bancare, ci de una generala ce permite persoanelor sa semneze acte juridice. In cazul minorilor incapacitatea este determinata de varsata lor. In cele mai multe cazuri, ei trebuie sa fie insotiti sau inlocuiti de reprezentanti legali: parinti sau tutori. Restrictiile sunt mai mari in cazul unor operatiuni ce angajeaza resursele bancii si mai mici cand vizeaza resursele titularului. In conditiile legii, pentru anumite operatiuni, apar situatii in care minorul se emancipeaza (cum este cazul in care se casatoreste). In conditiile solicitantului major, incapacitatea apare de multe ori din considerente medicale. Astfel de persoane pot fi reprezentate prin tutela. Exista si o categorie de persoane in incapacitate

pentru operatiuni bancare, de exemplu interzisi legali in urma unor incidente la plata. Atat in privinta identitatii solicitantului cat si a stabilirii capacitatii sale, in cazul societatilor comerciale deschiderea unui cont necesita o informare mai ampla, avand in vedere marimea sumelor si riscul atasat functionarii contului. Functionarea contului Functionarea contului presupune realizarea mai multor operatiuni: tinerea evidentei in conturi se presupune, la randul sau, inregistrarea in contabilitate a operatiunilor efectuate de client si de banca asupra contului, stabilirea soldului dupa fiecare operatiune sau perioada si informarea clientului cu privire la situatia contului prin extrase de cont generate de banca conform clauzelor contractuale. calculul dobanzilor se realizeaza periodic pentru operatiuni debitoare si operatiuni creditoare, soldul acestora urmand sa afecteze contul. La calculul dobanzilor se tine cont de soldul la care se aplica, de rata dobanzii utilizata de banca pentru contul in cauza (depinde de tipul contului, moneda, perioada, negocierile dintre client si banca) si de de perioada pentru care se calculeaza. aplicarea regimului de comisioane acestea sunt legate in special de rulajul contului si de remunerarea evidentei contului. Inchiderea unui cont bancar Banca are interesul de a atrage si a pastra clientii buni si in urma unei selectii sa respinga sau sa indeparteze pe clientii care nu sunt rentabili sau care induc un risc bancii. Banca poate sa inchida un cont pentru trei motive: clientul doreste sa paraseasca banca, clientul a decedat, banca doreste sa intrerupa relatiile cu clientul. Clientul intrerupe relatiile cu banca atunci cand nu mai este interesat de serviciile bancii, atunci cand nu este multumit de serviciile bancii sau
4

atunci cand gaseste la o alta banca aceleasi servicii in conditii de prestare si de pret mai convenabile. prin: instiintarea bancii privind dorinta de inchidere a contului aducerea contului pe sold zero incetarea functionarii contului prin lipsa de operatiuni. Decesul clientului duce automat la blocarea contului pentru anumite operatiuni. Obligatiile angajate de titular inaintea decesului (prin emiterea unui cec, de exemplu) vor fi onorate de banca, daca soldul creditor permite. In contextul legii, sumele disponibile nete din cont vor fi transferate mostenitorilor. Banca poate la randul sau sa intrerupa relatia cu clientul daca se dovedeste a fi o relatie nerentabila, daca apar incidente de plata sau daca se induce un risc. In acest caz, banca trebuie sa informeze clientul de decizia sa, lasandu-i un anumit termen pentru a-si reorganiza operatiunile, eventual transferandu-le la o alta banca. In cazul in care masuri: cere clientului sa-i restituie carnetul de cecuri neutilizat si cardul bancar se asigura ca cecurile emise au fost prezentate la plata verifica toate angajamentele in curs ale clientului (sold debitor, credite in derulare) informeaza toate compartimentele care au in administrare clientul pentru a evita eventuale inregistrari ulterioare datei inchiderii contului vireaza, dupa caz, soldul creditor catre alt cont alt clientului sau il trece in conservare pentru un anumit numar de ani cere clientului acoperirea soldului debitor, in cazul neacoperirii acestuia va fi afectat contul de rezultate al bancii si se va crea un incident de contencios. Certificatele de depozit
5

In practica o astfel de ruptura se realizeaza

se inchide un cont, banca trebuie sa ia anumite

O forma particulara a economisirii prin depozite si care imbraca si caracteristici ale economisirii financiare, este data de emiterea de certificate de depozit. Acestea sunt titluri negociabile pe termen scurt ce prezinta anumite avantaje pentru banca si clienti. In primul rand, banca beneficiaza de resurse de la clientela pe o perioada bine determinata, cu siguranta pastrarii lor pana la scadenta. Clientul are avantajul unei remunerari superioare unui depozit clasic la termen. In Romania, intr-o perioada de consolidare a unui asfel de instrument de economisire, elementele de referinta ale certificatului de depozit au fost adoptate progresiv si partial. Am in vedere aici faptul ca in conditiile in care majoritatea certificatelor de depozit emise erau la la purtator, ele nu erau cuprinse in sistemul de garantare al depozitelor, ceea ce a reprezentat un obstacol in dezvoltarea lor. Intr-o varianta conjuncturala, ulterior bancile au tinut o evidenta nominala a acestor certificate la purtator. O astfel de evidenta, cumulata cu lipsa unei piete de tranzactionare a acestor titluri a impiedicat negocierea si circulatia lor, fapt ce a scazut, de asemenea, atractivitatea acestora. Aceste neajunsuri au obligat banca sa permita in anumite conditii rascumpararea lor inainte de scadenta, pierzand unul dintre avantajele utilizarii lor in procesul de mobilizare al resurselor. Economisirea financiara sau economisirea prin titluri reprezinta un segment foarte apreciat in tari cu sisteme financiar-bancare dezvoltate, care, insa, fara a avea o pondere foarte mare, mai ales la nivelul populatiei, inregistreaza o dinamica superioara altori tipuri de economisire si in tarile mai putin dezvoltate, precum Romania. Economisirea financiara se bazeaza pe preferinta investitorilor de a utiliza sumele economisite pentru achizitia de titluri, in detrimentul constituirii de depozite bancare. Se pot achizitiona actiuni, obligatiuni, titluri emise de stat, titluri emise de organisme de plasament colectiv. De altfel, economisirea bursiera intra in aceasta categorie. Preferinta pentru astfel de investitii este data in primul rand de randamentul, in general superior al plasamentului si de cresterea
6

lichiditatii unor astfel de titluri odata cu dezvoltarea pietelor financiare. Astfel sunt preluate avantajele celor doua tipuri de depozite: disponibilitate mare la depozitele la vedere si randament superior la depozitele la termen. Un al treilea element avut in vedere la alegerea unui plasament, riscul, trebuie apreciat individual pentru fiecare categorie de titluri. Implicarea bancilor intr-un circuit de economisire financiara imbraca doua componente: o componenta de intermediere, care in functie de natura bancii si de cadrul legal poate sa ii permite bancii sa joace un rol de consiliere, de tranzactionare in numele clientului si de administrare a unui portofoliu de titluri a doua componenta priveste emisiunea de titluri ale bancii pentru clientela. In activitatea bancara de emisiune de titluri putem identifica atat titluri de proprietate, actiunile, cat si titluri de creanta, obligatiunile si alte titluri echivalente. Vom aprofunda in continuare aceasta ultima categorie de titluri, ce se incadreaza mai bine in categoria produselor bancare pentru mobilizarea resurselor. Obligatiunile Obligatiunile sunt titluri negociabile ce reprezinte creante asupra emitentului. Ele apar in urma unui credit acordat de detinatorul lor emitentului, in schimbul platii de catre acesta din urma a unei dobanzi. Emisiunea de obligatiuni reprezinta pentru emitent un mijloc de procurare de capitaluri pe termen lung, destinate finantarii unor investitii sau acoperirii deficitului bugetar, in cazul statului. Pentru banci, emisiunile obligatare furnizeaza resurse pe termene ferme, necesare unor plasamente in operatiuni active cu scadente ma indepartate. Totusi, putem asimila obligatiunilor si unele titluri pe termen scurt, cum ar fi certificatele de depozit sau certificate emise pe piata interbancara.
7

Principalele elemente caracteristice ale unei obligatiuni sunt: valoarea nominala valoarea inscrisa pe obligatiune, reprezentand parte din imprumutul obligatar; pretul de emisiune reprezinta suma reala data cu imprumut emitentului. Aceasta poate fi: egal cu valoarea nominala, in cazul unei emisiuni la paritate; inferior valorii nominale, in cazul unei emisiuni sub paritate; superior valorii nominale, in cazul unei emisiuni deasupra paritatii. dobanda se calculeaza la valoarea nominala; amortizarea reprezinta forma forma prin care emitentul debitor ramburseaza imprumutul contractat. Rambursarea se poate face dintro data, la scadenta sau de mai multe ori in functie de un plan de rambursare fixat la contractarea imprumutului; prima de emisiune apare in cazul in care pretul de emisiune este mai mic decat valoarea nominala; prima de rambursare apare in cazul in care valoarea rambursata este mai mare decat valoarea nominala. Bancile emit obligatiuni la termen prin care obtin resurse de la clientela pentru o anumita scadenta. La aceasta scadenta sumele sunt returnate clientilor, insotite de plata unei dobanzi. Exista si obligatiuni cu rascumparare (repo) care se prezinta sub forma unor contracte in care banca se angajeaza sa vinda titlurile in schimbul unor fonduri banesti, concomitent cu angajamentul sau de rascumparare a acelorasi titluri, sau a unora similare, la un pret predeterminat, la o data viitoare. Cei care iau cu imprumut titlurile sint denumiti cumparatori, iar banca ce ofera titlurile imprumutate este vinzator. Bancile participa la tranzactiile repo cu scopul de a obtine un imprumut in vederea procurarii de lichiditati, caz in care obligatiunile avansate reprezinta colateralul pentru protectia impotriva riscului de nerambursare. Pe piata tranzactiile repo folosesc si alte

instrumente financiare cu venit fix, in special titluri de stat.

Comisionul

tranzactiei ia forma unei rate a dobinzii care este implicita in structura pretului. Astfel, titlurile sint initial evaluate la valoarea de piata curenta la care este adaugata dobinda aferenta pina la acea data. La scadenta, titlurile sint rascumparate la pretul initial plus o rata repo care a fost prestabilita la initierea tranzactiei. Imprumuturi In cazul bancilor comerciale resursele obtinute de la clientela, in special prin depozite si unele emisiuni de titluri destinate acestui segment, au o pondere mare in pasivul bilantier. Ele insa nu sunt suficiente. Bancile apeleaza in acest caz, pentru nevoi imediate sau pentru nevoi previzionate de lichiditate si de finantare, la imprumuturi. In functie de natura nevoilor, bancile pot sa apeleze la una dintre pietele care pot sa furnizeze resursele compatibile acestor nevoi. Pe piata monetara se ofera sau se cer capitaluri pe termen scurt. In aceasta categorie sunt cuprinse doua piete: piata interbancara si piata titlurilor de creanta negociabile. Piata interbancara ofera bancilor resurse sub forma de imprumut simplu sau imprumut garantat cu titluri publice sau private. operatiunilor este cuprins intre o zi si un an. Termenul Un rol important in

dinamizarea acestei piete este jucat de procesul de compensare. Soldurile generate de acest proces, datoriile si creantele acumulate reciproc pot fi stinse prin operatiuni interbancare de credit sau imprumut. Piata titlurilor de creanta negociabile permite bancilor, alaturi de alte societati nebancare, sa obtina resurse prin tranzactionarea unor titluri private sau publice, pe termen scurt si termen mediu. De asemenea, utilizand tituri prezentate anterior, bancile pot obtine resurse pe piata obligatara si piata ipotecara.