Octavian Goga

Sufletul
Dup Ada Negri

Era puternic. - Dumnezeu din ceruri A revrsat pe fruntea lui lumin. Un cntre al dorurilor multe, Poet supus visrii fr nume, Era frumos, n pacea lui senin, i vieuia neneles de lume. Lui i spuneau ntr-aripate oapte, i stelele i lucrurile toate, Cu glas vrjit de mut armonie, Cu-atta slav cerul i-a fost darnic; Dar pentr-un vis din zri ndeprtate O biruin el cerea zadarnic. Aa s-a stins cel mare-n ntuneric... Singurtatea-i strjuie mormntul, i pe movil soarele-i coboar, Peste podoaba teilor n floare. Tremurtor, un cntec poart vntul Asemeni unei psri cltoare. Azi, lutul mort n groap se desface, La snu-i rodnic l primete glia i se-nfrete cu pmntul tat... ................. Eu te ntreb, drume oprit n cale, Ce-ai ocrotit pe strune poezia: Ce-a mai rmas din cntecele tale? * Tu, numai tu, cel mbtat de soare i de lumina sfnt-a dimineii, Tu, chinuit de nemplinite doruri, Ce i-au zdrobit i inima i struna, Tu,-nsngerat, dar nenvins al vieii, Tu, suflete, tri-vei totdeauna! Cnd pacea dulce-mbrieaz bolta i florile cu roua se srut, i cnd extazul dragostei curate Va tremura n adncimi de zare,

Se va-mpleti n el, nepriceput, Viaa ta i sfnta ta visare. Furtunile cnd zbucium vzduhul i vifore-n pgn rzvrtire Aprind temutul fulgerelor caier, Cnd ngenunche pocita minte, Tu gemi atunci, cu ngrozita fire, Cutremurat de-aducerile-aminte. Cnd limpede va legna amurgul n lumi de stele-un cntec de fecioare, Un cntec care-i flutur sfiala, i-aprins, vpaia patimii rsfrnge, Atunci, topit n ruga-i arztoare, Tu, suflete, cu jalea lui vei plnge... * Dar, ct vreme lunci vor fi n floare i-un trandafir va mai tri n fire, Ct buzele vor cere srutare i florile vor cere stropi de rou, i ct vreme, tainic iubire, Scnteia ta vei mai aprinde, nou; Cnd crini nuntesc n razele de soare i mndri in alaiul strlucirii, n vifore i n adnc de mare, n stelele ce rd n mprejururi, Pierzndu-te n taina sfnt-a firii, Vei dinui tu, suflete, de-a pururi...