Pornind de la definiia cuvntului profesor, pot spune ca este persoan cu o pregtire special ntr-un anumit domeniu de activitate i care

pred o materie de nvmnt (n coal), care ndrum, educ, nva pe cineva. Consider c relaia bun dintre elevi i profesor este foarte important, aceste relaii se polarizeaz, in general n sentimente de simpatie, ncredere reciproca sau, dimpotriv, de antipatie, nencredere si chiar ostilitate. Sunt i cazuri cnd contactul spiritual dintre profesor i elev nu trece de zona indiferenei: clasa nu exista pentru profesor i nici profesorul pentru clasa. Iniiativa trebuie s aparin ns profesorului, care innd seama de legea eseniala a relaiilor afective interumane potrivit creia simpatia si bunvoina nate simpatie si bunvoin, antipatia si ostilitatea trezesc sentimente de aceiai calitate, trebuie s conduc, s dirijeze aceste relaii i s le structureze pe colaborare. n urma studiilor efectuate s-a constatat c o parte din profesori nu reacioneaz adecvat nici in cazul rspunsurilor bune (corecte) ale elevilor i nici in cazul rspunsurilor greite (nule). Deosebit interes psihologic prezint reacia acelor profesori care, dup opinia elevilor, nu se bucura cnd acetia dau rspunsuri corecte , ci dimpotriv , le pare ru , se arata surprini , se mira ca rspund bine, stau la ndoial daca sa le pun nota, i ironizeaz etc. S-a ajuns la concluzia ca in aceste cazuri nu se respecta un principiu fundamental al educaiei - ncurajarea printr-o judicioasa folosire a laudei i a dojanei (observaie cu caracter moralizator, fcut cuiva care a comis o greeal). Un profesor care dojeneste mai mult dect laud sau care nu spune nimic atunci cnd ar trebui sa spun, nu folosete suficient criteriile aprecierii pozitive pentru formarea i schimbarea comportamentului elevului, deoarece elevul este i el o personalitate. Personalitatea ca obiect al cunoaterii prezint interes pentru realizarea finalitii mai multor activiti care implic cooperarea dintre dou sau mai multe persoane (n cazul nostru profesor-elev). O prim finalitate privete elaborarea unui model ipotetic de pe poziiile unei anumite orientri teoretice, model construit cu scop explicativ sau ca reper pentru diagnosticarea persoanelor. Subiectul cunoaterii este de obicei specializat pentru aceast activitate, imaginea

realizat este mijlocit de instrumente validate i cunoaterea rezultat are caracter tiinific. Profesorul care cunoate valoarea aprecierii pozitive nu se va feri de o uoar supraapreciere a performanelor elevului; va aprecia pe elev mai mult dect merit, spre a-l face s merite pe deplin aprecierea, sa se ridice la nivelul aprecierii fcute. Experiena ne arata ca profesorul cu rezultate bune in activitatea lui i mbuntete relaiile cu elevii slabi i prin faptul ca le acord suficienta apreciere pozitiva. Chiar i pentru unele performane colare minore, profesorul care cunoate valoarea aprecierii pozitive, o folosete ncercnd sa dezvolte in mod permanent ncrederea elevilor in propriile lor fore. Neacordand o atenie mai mare modului de distribuire a formelor de ntrire, balanei pedepselor i recompenselor, a aprecierii pozitive i negative, se poate ajunge la o depreciere a personalitii elevului, atunci cnd se folosete n mod exagerat dojana, si mai ales, atunci cnd dojana nu pstreaz un caracter limitat de exemplu astzi nu ai nvat lecia, ci ia forma unei deprecieri globale ce-o sa ias din tine sau degeaba cheltuiesc prinii bani pe tine. Nu este deloc ntmpltor c profesorii ce impulsioneaz elevii mai mult prin laud, obin rezultate mai bune in procesul de educaie. Acetia apreciaz pozitiv elevii dificili chiar i pentru unele progrese minore ncercnd n felul acesta sa dezvolte, in mod permanent , ncrederea elevilor in propriile forte. Dar nici supraaprecierea exagerat nu e buna, deoarece elevii devin obraznici, alintai, rsfai. Profesorul intr n relaia de cunoatere n ansamblul nsuirilor sale de personalitate: dinamice (temperamentale), instrumentale (aptitudinale), axiologice (caracteriale). Fiecare dintre aceste categorii de nsuiri poate influena calitatea cunoaterii realizate de ctre profesor; contientizarea valenelor i riscurilor propriilor nsuiri de personalitate autocunoaterea - este esenial pentru atingerea finalitilor urmrite prin cunoaterea psihopedagogic. nsuirile instrumentale influeneaz calitatea cunoaterii personalitii n msura n care i pun amprenta asupra procesului de cunoatere i a rezultatului

acestuia, imaginea mental a persoanei cunoscute. Se accentueaz aseriunea conform creia nici una din nsuirile de personalitate nu acioneaz izolat, dar, n acelai timp, se menioneaz i faptul c nici o nsuire de personalitate nu poate fi tratat ca fiind insignifiant n influenarea rezultatului unei activiti de cunoatere interpersonal. Consider c familiarizarea profesorului cu viitorii elevi trebuie fcut chiar nainte de a avea prima ntlnire direct cu acetia. n acest context, una din metodele pe care profesorul o are la ndemn pentru a afla date descriptive despre elev este documentarea; n alte situaii ns, documentarea servete cunoaterea explicativ sau predictiv, fiind principala metod utilizabil n acest scop. Documentarea const n totalitatea aciunilor ntreprinse pentru obinerea de informaii amnunite, diversificate i temeinice pe baz de documente acte scrise - sau pe cale oral. Forme orale ale documentrii sunt conversaia i interviul. n contextul de ansamblu al cunoaterii psihopedagogice a persoanei documentarea poate viza obiective distincte complementare n realizarea finalitii aciunii: este vorba de documentarea ntreprins n vederea pregtirii subiectului cunoaterii pentru realizarea actului de cunoatere n specificul domeniului care urmeaz a fi explorat. Astfel, prin stimulri i prelucrri repetate, relaia dintre elev i profesor devine din ce n ce mai familial i prin aceast familiarizare subiectul i perfecioneaz i i dezvolt programele interne.