Sunteți pe pagina 1din 3

CONVERTOARE FOTOELECTRICE (Convertoare fotovoltaice, pile fotoelectrice, panouri solare) Convertoarele fotoelectrice transforma direct energia solara in energie

electrica, fara a se trece prin faza de energie termica sau energie mecanica. Desi efectul fotoelectric, pe care se bazeaza aceste convertoare este cunoscut de mult (Becquerel, 1837), si a fost explicat cu ajutorul mecanicii cuantice (Einstein,1905), abia dupa 1950, cand s-au inventat semiconductoarele, s-au dezvoltat primele pile fotoelectrice (satelitul Vanguard, 1959, navele spatiale Apollo avand baterii solare de 10 kW si panouri de aproximativ 100 de metri patrati). Convertorul fotoelectric cu siliciu cristalin (tetravalent), folosit in aproape 85% din panourile solare, consta din doua straturi, unul de tip N impurificat (dopat) cu elemente pentavalente (de ex. fosfor) care au pe invelisul exterior 5 electroni , deci un surplus de electroni, si unul de tip P, impurificat cu elemente trivalente (de ex. bor) care au trei electroni de valenta, care impreuna cu cei patru electroni ai atomului de siliciu mai necesita un electron (deficit de electroni sau gol) pentru a se ajunge la 8 electroni (configuratia stabila, existenta la gazele inerte). Conductia electrica in stratul N se realizeaza cu sarcini negative (electroni), iar in stratul P cu sarcini pozitive (goluri de electroni). La jonctiunea celor doua straturi semiconductoare se formeaza un strat de baraj (cu o grosime de ordinul micronilor), practic fara purtatori de sarcini electrice. Prin absorbtia unui foton (cuanta de lumina) se separa perechi de sarcina golelectron, care se orienteaza sub influenta campului electric din stratul de baraj, electronii incarca negativ stratul N si apare o tensiune electromotoare care poate produce un curent electric continuu intr-un circuit exterior (borna + la stratul P). Celulele individuale, care au o tensiune de cca. 0,5 V in gol, se leaga in serie pentru a obtine tensiunea dorita, si in paralel, pentru a permite un curent mai mare. La legarea in paralel apar probleme datorita iluminarii diferite a celulelor (efectul de umbra ), ceea ce produce o suntare a celulelor mai prost iluminate, o crestere a pierderilor si chiar o distrugere a acestora datorita unei polarizari inverse (o solutie ar fi utilizarea unor diode de suntare). De exemplu o conexiune de 6X10 celule se amplaseaza in panouri de 0,5-1 m.p., care au o putere de 50-150 W ( in prezent se fabrica panouri de 400 W).

Randamentul energetic al pilelor fotoelectrice a crescut de la 8 % in anii 1980 la 11-17 % in prezent. O modalitate de crestere a randamentului pana la 20 % este utilizarea concentratoarelor de lumina cu lentile si oglinzi, care cresc puterea de iesire a modulelor. Prin perfectionarea celulelor (de ex. filme flexibile CIGS cupru, indiu, galiu si seleniu, filme organice din polimeri, cu grosimea de 100 nm, sau filme subtiri din siliciu amorf sau Cd-Te) se estimeaza o crestere a randamentului la 25-45% pana in anii 2030. Se urmareste, de asemenea, scaderea costului de productie si , implicit, reducerea impactului asupra mediului. Daca primele celule fotoelectrice cu siliciu p-n, cu randamente de 6%, costau 250 $/W, dupa folosirea circuitelor integrate in anii 1960 costul lor s-a redus vertiginos, ajungand in 1971 la 100 $/W, iar in 1973, la 10 $/W , prin eliminarea conexiunilor efectuate manual. In prezent, cele mai ieftine celule se fabrica in China, si costau in 2011, 1,09 $ / W, valoare comparabila cu cea referitoare la termocentralele pe carbune, de 2- 3 $/W. Un indicator important este payback time, care reprezinta durata de functionare a celulei necesara pentru a produce aceeasi energie electrica ca si cea necesara pentru fabricarea ei. In prezent, acest indicator se situeaza intre 1 si 2 ani. Durata de viata a panourilor solare este de minimum 20 ani, dar este posibila functionarea lor timp de 30-35 ani. Garantia tipica pentru pilele fotoelectrice este asigurarea a 90 % din puterea nominala pentru primii 10 ani, si de peste 80 % pentru urmatorii 10 ani. Conversia energiei la puteri mari cu panouri fotoelectrice nu este inca competitiva, aceasta limitindu-se la consumatorii casnici sau la obtinerea energiei electrice in locuri izolate, fara retele electrice (balize maritime, platforme petroliere, statii de benzina din desert etc). Se estimeaza ca abia in 2015 in SUA costul energiei produse prin conversie fotoelectrica in zonele cu insolatie ridicata va egala costul energiei electrice luate din sistemul energetic. Acest an critic variaza in functie de costul energiei electrice si de gradul de insolatie a zonelor considerate. In anul 2009, energia electrica produsa prin convertoare fotoelectrice era de numai 0,1% pe plan mondial si de 0,44% in Uniunea Europeana. Previziunile cercetatorilor din UE arata ca pana in anul 2040, 20% din necesarul mondial de energie ar putea fi acoperit prin conversia fotoelectrica a energiei solare.