Mononucleoza infectioasa

Introducere Mononucleoza infectioasa este o boala infectioasa, provocata de un prim contact cu virusul Epstein-Barr, un virus foarte contagios din familia virusurilor herpetice. Mononucleoza infectioasa este numita si "boala sarutului", deoarece se transmite frecvent prin saliva, sau "febra glandulara", deoarece provoaca inflamatia ganglionilor. Inca de la varsta de 5 ani, 50% din populatie este purtatoare a virusului Epstein-Barr, iar la 40 ani, procentul ajunge la 90%. Dupa ce este contractat, virusul ramane prezent in organism, fara a antrena complicatii. In majoritatea cazurilor, in special la copiii sub 5 ani, simptomele sunt atat de usoare incat trec neobservate. La adolescenti si tinerii adulti infectia este insotita (in 50% din cazuri), simptomele caracteristice ale mononucleozei infectioase sunt: febra, oboseala intensa, curbaturi (dureri musculare), inflamatia sau sensibilitatea ganglionilor din regiunea cervicala, etc. Virusul Epstein-Barr este foarte contagios si se transmite prin saliva, deci prin sarut si prin utilizarea in comun a unor obiecte. Ocazional, poate fi contractat in timpul unei transfuzii de sange sau a unui transplant de organe. Dupa ce patrunde in organism, virusul prolifereaza rapid in globulele albe. Incubatia (intervalul de timp intre introducerea virusului si aparitia simptomelor) variaza de la 4 la 6 saptamani. Semnele infectiei dispar dupa 2 -3 saptamani, dar o stare de oboseala poate persista timp de cateva luni. Perioada de contagiune variaza de la o persoana la alta. In general, o persoana infectata este contagioasa cateva zile inainte de aparitia bolii si pana la 18 luni dupa aceasta. Mononucleoza infectioasa afecteaza atat barbatii cat si femeile si este mai frecventa in randul tinerilor. Varful incidentei se intalneste intre 14 si 16 ani pentru fete si 16 – 18 ani pentru baieti. Semne si simptome - oboseala extrema - stare de slabiciune - adenopatie (cresterea in volum a ganglionilor) cervicala si axilara - pusee de febra seara – pot ajunge pana la 40,5 ºC - dureri de cap - inapetenta - angina (inflamatia faringelui) insotita de dureri la deglutitie Alte simptome: - curbaturi (dureri musculare) - roseata - hepatomegalie (marirea in volum a ficatului) in 20% din cazuri sau splenomegalie (marirea in volum a splinei) in 50% din cazuri - eruptii cutanate asemanatoare scarlatinei – la 5% din pacienti - icter - rar (5% din cazuri) - eruptia pruriginoasa (asemanatoare urticariei) se datoreaza administrarii inutile si chiar periculoase de ampicilina La copiii cu varste intre 4 si 15 ani, virusul poate cauza simptome usoare, asemanatoare unei infectii respiratorii. La adulti, mononucleoza antreneaza semne si simptome mai severe, ce dureaza mai mult timp. Perioada de incubatie a virusului este de 4 – 6 saptamani, desi la copii aceasta perioada poate fi mai scurta. Unele simptome (febra si durerile in gat) se amelioreaza de obicei in doua saptamani, desi oboseala, adenopatia si splenomegalia pot persista cateva saptamani.

miocardita (inflamatia muschiului inimii) . trombocitopenia si anemia hemolitica.endocardita secundara (inflamatia tunicii interne a inimii) . urmeaza replicarea virusului la nivelul nazofaringelui. Dupa infectia primara.hepatita . exista o evolutie spre: . deoarece virusul se gaseste frecvent in saliva persoanelor sanatoase. EBV nu este foarte contagios. virusul Epstein-Barr (EBV) ramane in organism. care sunt contraindicate in aceasta boala.anemie hemolitica autoimuna . pe toata durata vietii si poate fi excretat in mod intermitent de la nivelul orofaringelui. Uneori. pot exista complicatii ce necesita un tratament de urgenta: ruptura splenica . de catre pacienti in absenta oricarei manifestari simptomatice.6 saptamani. numeroase persoane in stare de sanatate pot transmite in mod intermitent virusul pe toata durata vietii. Transmiterea se poate face prin utilizarea in comun a unor obiecte contaminate cu secretii. Complicatiile hematologice cuprind granulocitopenia. dar astenia poate dura cateva luni. dar mult mai frecvent prin contact direct (sarut). Ruptura splenica este rezultatul cresterii in volum a splinei si poate antrena consecinte severe. In majoritatea cazurilor insa. Doar 5% din pacientii cu mononucleoza infectioasa contracta boala de la un alt pacient cu infectie acuta. Virusul poate fi detectat in secretiile orofaringiene la 15% -25% din adultii sanatosi. Factori de risc . Infectia severa cu virusul Epstein-Barr survine rar. Dupa ce patrunde in organism. Eruptiile cutanate se datoreaza in general luarii de antibiotice (ampicilina). neuropatie periferica. in special in limfocitele B. sindromul Guillain-Barré. asociate cu infectiile bacteriene sau hemoragii survin rar. Rar.3 ori mai mari decat normalul) ce revin la normal in 3 -4 saptamani – se intalnesc in 95% din cazuri.se manifesta prin durere acuta localizata in partea stanga superioara a abdomenului si prin scaderea presiunii arteriale. transmiterea virusului este aproape imposibil de prevenit. in special cele cu sindromul limfoproliferativ X-linkat. Dupa vindecarea infectiei primare cu EBV. dar pot exista mai multe cazuri in cadrul unor familii. Majoritatea persoanelor care intra in contact cu pacientii cu mononucleoza infectioasa au fost deja infectati cu EBV in trecut. prin picaturi. cazurile severe.seropozitiva asimptomatica la o persoana infectata.varsta: adolescentii si tinerii adulti . Granulocitopenia sau trombocitopenia temporare survin la cca 50% din pacienti.persoanele cu sistem imunitar slabit – bolnavii de SIDA. Perioada de incubatie (intervalul de timp intre patrunderea virusului in organism si aparitia simptomelor) este de 4.otita sau inflamatia mastoidei (parte a osului temporal. Complicatiile neurologice constau in encefalita. Cu toate acestea. Din acest motiv. de exemplu) survin rar si raspund uneori la corticoterapie. Complicatiile respiratorii (obstructia cailor aeriene superioare. pacientii prezinta un risc ridicat de a dezvolta agamaglobulinemie sau limfom. De fapt. se observa o jena respiratorie legata de angina.Cauze si factori de risc Virusul Epstein-Barr face parte din familia virusurilor herpetice si infecteaza 50% din copii inaintea varstei de 5 ani.transfuziile de sange . . nu sunt necesare precautiile speciale sau izolarea pacientilor. Limfocitele B (tip de globule albe) sunt singurele infectate de acest virus si secreta imunoglobuline (anticorpi heterofili). mielita si psihoza. (rar) prin transfuzii de sange. transmiterea are loc de la o persoana EBV . Complicatiile hepatice includ nivelurile crescute de aminotransferaza (de 2. persoanele care urmeaza un tratament de prevenire a rejetului dupa un transplant Evolutie si complicatii Simptomele mononucleozei infectioase regreseaza in general in 2 -3 saptamani. meningita aseptica.convulsii . situata in spatele conductului auditiv) Rar.

deoarece antibioticele derivate din penicilina provoaca eruptii cutanate importante la 90% din pacientii cu mononucleoza. timp de cateva luni. Medicul va prescrie in acest caz un antibiotic. Decesul survine in mai putin de 1% din cazuri. medicul poate prescrie comprimate de acetaminofen sau ibuprofen.4 saptamani.faza acuta dureaza in general 2 saptamani. ruptura splenica. Rezultatele fals-pozitive se intalnesc la un numar mic de pacienti. Cu exceptia acestor masuri. deoarece boala este usoara si dispare in general de la sine in 2 -3 saptamani. oboseala poate persista timp de cateva saptamani. testele de laborator sunt necesare pentru confirmarea diagnosticului. a reactie pozitiva PaulBunnel are valoare diagnostica. daca este cazul. deoarece poate provoca sindromul lui Reye. Testul MNI poate fi efectuat inca din primele zile de boala. dar da si rezultate fals. Totusi. Antibioticele – Aproximativ 20% din pacientii cu mononucleoza infectioasa dezvolta simultan o infectie bacteriana (a gatului. Corticosteroizii – sunt recomandati doar in tratamentul complicatiilor. Hepatomegalia (cresterea in volum a ficatului) nu este frecventa. cat si evitarea ridicarii de obiecte grele . durerilor de cap. in special la copiii sub 10 ani. Atentie! Aspirina este contraindicata in cazurile de infectii virale copiilor sub 16 ani. testul trebuie completat cu reactia Paul-Bunnel (reactie de aglutinare a anticorpilor specifici ce sunt prezenti in serul pacientilor cu mononucleoza infectioasa). ce consta in amestecarea pe o lama a unei cantitati mici de ser provenind de la pacient cu o suspensie. Reactia este pozitiva incepand din a 7-a zi de infectie pana la a 3-a luna.renuntarea la exercitiile intense si la sporturile de contact. Testele serologice arata o crestere moderata a numarului de globule albe. De aceea. ce dureaza 1.) Obiectivul tratamentului consta in reducerea simptomelor pana la vindecarea completa si in prevenirea complicatiilor. etc.solutiile saline sunt indicate pentru calmara durerilor de gat . in principal din cauza complicatiilor (encefalita. anginei si a durerilor .pozitive.pe o perioada de minim 2 luni pentru a evita o ruptura splenica. In general. Tratament Durata bolii variaza . angina si adenopatie. In 50% din cazuri se observa o crestere moderata in volumul splinei. diagnosticul clinic este stabilit pe baza triadei caracteristice: febra. . Prezenta anticorpilor anti-EBV este cautata cu ajutorul testului MNI. ce confirma sau infirma diagnosticul. La pacientii cu simptome caracteristice pentru mononucleoza infectioasa. o afectiune rara. precum cresterea anormala in volum a amigdalelor sau pentru a preveni ruptura splenica. Analgezicele – Impotriva febrei. care nu face parte din clasa penicilinelor. sinusurilor sau amigdalelor). dar potential fatala. iar cele fals-negative sunt obtinute la 10% -15% din pacienti. Tratamentul medicamentos Unele medicamente permit reducerea simptomelor si tratarea complicatiilor. Sfaturi de ingrijire . odata cu reducerea febrei. anginei si a curbaturilor. crestere a numarului de limfocite.pacientii sunt incurajati sa se odihneasca pe durata fazei acute si sa-si reia progresiv activitatile anterioare. peste 10% limfocite atipice. care devine maxima dupa 2 -3 saptamani de boala. testele suplimentare nefiind necesare. sau in 1 -2 % din cazuri.Diagnostic In majoritatea cazurilor de mononucleoza infectioasa. obstructia cailor respiratorii. nu exista un tratament specific pentru mononucleoza infectioasa. suc de fructe) sunt recomandate pentru prevenirea deshidratarii .aporturile lichidiene suplimentare (apa.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful