Mononucleoza infectioasa

Introducere Mononucleoza infectioasa este o boala infectioasa, provocata de un prim contact cu virusul Epstein-Barr, un virus foarte contagios din familia virusurilor herpetice. Mononucleoza infectioasa este numita si "boala sarutului", deoarece se transmite frecvent prin saliva, sau "febra glandulara", deoarece provoaca inflamatia ganglionilor. Inca de la varsta de 5 ani, 50% din populatie este purtatoare a virusului Epstein-Barr, iar la 40 ani, procentul ajunge la 90%. Dupa ce este contractat, virusul ramane prezent in organism, fara a antrena complicatii. In majoritatea cazurilor, in special la copiii sub 5 ani, simptomele sunt atat de usoare incat trec neobservate. La adolescenti si tinerii adulti infectia este insotita (in 50% din cazuri), simptomele caracteristice ale mononucleozei infectioase sunt: febra, oboseala intensa, curbaturi (dureri musculare), inflamatia sau sensibilitatea ganglionilor din regiunea cervicala, etc. Virusul Epstein-Barr este foarte contagios si se transmite prin saliva, deci prin sarut si prin utilizarea in comun a unor obiecte. Ocazional, poate fi contractat in timpul unei transfuzii de sange sau a unui transplant de organe. Dupa ce patrunde in organism, virusul prolifereaza rapid in globulele albe. Incubatia (intervalul de timp intre introducerea virusului si aparitia simptomelor) variaza de la 4 la 6 saptamani. Semnele infectiei dispar dupa 2 -3 saptamani, dar o stare de oboseala poate persista timp de cateva luni. Perioada de contagiune variaza de la o persoana la alta. In general, o persoana infectata este contagioasa cateva zile inainte de aparitia bolii si pana la 18 luni dupa aceasta. Mononucleoza infectioasa afecteaza atat barbatii cat si femeile si este mai frecventa in randul tinerilor. Varful incidentei se intalneste intre 14 si 16 ani pentru fete si 16 – 18 ani pentru baieti. Semne si simptome - oboseala extrema - stare de slabiciune - adenopatie (cresterea in volum a ganglionilor) cervicala si axilara - pusee de febra seara – pot ajunge pana la 40,5 ºC - dureri de cap - inapetenta - angina (inflamatia faringelui) insotita de dureri la deglutitie Alte simptome: - curbaturi (dureri musculare) - roseata - hepatomegalie (marirea in volum a ficatului) in 20% din cazuri sau splenomegalie (marirea in volum a splinei) in 50% din cazuri - eruptii cutanate asemanatoare scarlatinei – la 5% din pacienti - icter - rar (5% din cazuri) - eruptia pruriginoasa (asemanatoare urticariei) se datoreaza administrarii inutile si chiar periculoase de ampicilina La copiii cu varste intre 4 si 15 ani, virusul poate cauza simptome usoare, asemanatoare unei infectii respiratorii. La adulti, mononucleoza antreneaza semne si simptome mai severe, ce dureaza mai mult timp. Perioada de incubatie a virusului este de 4 – 6 saptamani, desi la copii aceasta perioada poate fi mai scurta. Unele simptome (febra si durerile in gat) se amelioreaza de obicei in doua saptamani, desi oboseala, adenopatia si splenomegalia pot persista cateva saptamani.

6 saptamani.seropozitiva asimptomatica la o persoana infectata. sindromul Guillain-Barré.endocardita secundara (inflamatia tunicii interne a inimii) .varsta: adolescentii si tinerii adulti .hepatita . Dupa infectia primara.convulsii .3 ori mai mari decat normalul) ce revin la normal in 3 -4 saptamani – se intalnesc in 95% din cazuri. neuropatie periferica. Infectia severa cu virusul Epstein-Barr survine rar. Complicatiile hematologice cuprind granulocitopenia. Factori de risc . In majoritatea cazurilor insa. Majoritatea persoanelor care intra in contact cu pacientii cu mononucleoza infectioasa au fost deja infectati cu EBV in trecut. de exemplu) survin rar si raspund uneori la corticoterapie. Complicatiile respiratorii (obstructia cailor aeriene superioare. in special cele cu sindromul limfoproliferativ X-linkat. transmiterea are loc de la o persoana EBV . nu sunt necesare precautiile speciale sau izolarea pacientilor. mielita si psihoza. Limfocitele B (tip de globule albe) sunt singurele infectate de acest virus si secreta imunoglobuline (anticorpi heterofili). virusul Epstein-Barr (EBV) ramane in organism. deoarece virusul se gaseste frecvent in saliva persoanelor sanatoase. dar astenia poate dura cateva luni. Virusul poate fi detectat in secretiile orofaringiene la 15% -25% din adultii sanatosi. Complicatiile hepatice includ nivelurile crescute de aminotransferaza (de 2. situata in spatele conductului auditiv) Rar.miocardita (inflamatia muschiului inimii) . persoanele care urmeaza un tratament de prevenire a rejetului dupa un transplant Evolutie si complicatii Simptomele mononucleozei infectioase regreseaza in general in 2 -3 saptamani. Dupa ce patrunde in organism. prin picaturi. (rar) prin transfuzii de sange. urmeaza replicarea virusului la nivelul nazofaringelui. Dupa vindecarea infectiei primare cu EBV. Transmiterea se poate face prin utilizarea in comun a unor obiecte contaminate cu secretii. Cu toate acestea. in special in limfocitele B. .se manifesta prin durere acuta localizata in partea stanga superioara a abdomenului si prin scaderea presiunii arteriale. De fapt. Eruptiile cutanate se datoreaza in general luarii de antibiotice (ampicilina). cazurile severe. exista o evolutie spre: .otita sau inflamatia mastoidei (parte a osului temporal. care sunt contraindicate in aceasta boala. Ruptura splenica este rezultatul cresterii in volum a splinei si poate antrena consecinte severe. Rar.persoanele cu sistem imunitar slabit – bolnavii de SIDA. meningita aseptica. Perioada de incubatie (intervalul de timp intre patrunderea virusului in organism si aparitia simptomelor) este de 4. pot exista complicatii ce necesita un tratament de urgenta: ruptura splenica . Doar 5% din pacientii cu mononucleoza infectioasa contracta boala de la un alt pacient cu infectie acuta. Uneori.transfuziile de sange . transmiterea virusului este aproape imposibil de prevenit. dar mult mai frecvent prin contact direct (sarut). pe toata durata vietii si poate fi excretat in mod intermitent de la nivelul orofaringelui. dar pot exista mai multe cazuri in cadrul unor familii.anemie hemolitica autoimuna . de catre pacienti in absenta oricarei manifestari simptomatice. numeroase persoane in stare de sanatate pot transmite in mod intermitent virusul pe toata durata vietii. Granulocitopenia sau trombocitopenia temporare survin la cca 50% din pacienti. pacientii prezinta un risc ridicat de a dezvolta agamaglobulinemie sau limfom. trombocitopenia si anemia hemolitica. Complicatiile neurologice constau in encefalita. Din acest motiv. se observa o jena respiratorie legata de angina. asociate cu infectiile bacteriene sau hemoragii survin rar.Cauze si factori de risc Virusul Epstein-Barr face parte din familia virusurilor herpetice si infecteaza 50% din copii inaintea varstei de 5 ani. EBV nu este foarte contagios.

Analgezicele – Impotriva febrei. anginei si a durerilor .Diagnostic In majoritatea cazurilor de mononucleoza infectioasa. deoarece boala este usoara si dispare in general de la sine in 2 -3 saptamani. Testul MNI poate fi efectuat inca din primele zile de boala. dar potential fatala. obstructia cailor respiratorii. In 50% din cazuri se observa o crestere moderata in volumul splinei. care devine maxima dupa 2 -3 saptamani de boala. in principal din cauza complicatiilor (encefalita. Corticosteroizii – sunt recomandati doar in tratamentul complicatiilor. a reactie pozitiva PaulBunnel are valoare diagnostica. o afectiune rara.pacientii sunt incurajati sa se odihneasca pe durata fazei acute si sa-si reia progresiv activitatile anterioare. deoarece poate provoca sindromul lui Reye.) Obiectivul tratamentului consta in reducerea simptomelor pana la vindecarea completa si in prevenirea complicatiilor. precum cresterea anormala in volum a amigdalelor sau pentru a preveni ruptura splenica. Reactia este pozitiva incepand din a 7-a zi de infectie pana la a 3-a luna. Antibioticele – Aproximativ 20% din pacientii cu mononucleoza infectioasa dezvolta simultan o infectie bacteriana (a gatului.faza acuta dureaza in general 2 saptamani. ruptura splenica. Testele serologice arata o crestere moderata a numarului de globule albe. oboseala poate persista timp de cateva saptamani. cat si evitarea ridicarii de obiecte grele . Hepatomegalia (cresterea in volum a ficatului) nu este frecventa. Totusi. Medicul va prescrie in acest caz un antibiotic. crestere a numarului de limfocite. Cu exceptia acestor masuri. Tratament Durata bolii variaza . Prezenta anticorpilor anti-EBV este cautata cu ajutorul testului MNI. sinusurilor sau amigdalelor). testele suplimentare nefiind necesare. sau in 1 -2 % din cazuri. . suc de fructe) sunt recomandate pentru prevenirea deshidratarii . Atentie! Aspirina este contraindicata in cazurile de infectii virale copiilor sub 16 ani. testul trebuie completat cu reactia Paul-Bunnel (reactie de aglutinare a anticorpilor specifici ce sunt prezenti in serul pacientilor cu mononucleoza infectioasa).pozitive. dar da si rezultate fals. ce confirma sau infirma diagnosticul. odata cu reducerea febrei.pe o perioada de minim 2 luni pentru a evita o ruptura splenica. ce dureaza 1. Rezultatele fals-pozitive se intalnesc la un numar mic de pacienti. etc. peste 10% limfocite atipice. angina si adenopatie. testele de laborator sunt necesare pentru confirmarea diagnosticului.aporturile lichidiene suplimentare (apa. in special la copiii sub 10 ani. ce consta in amestecarea pe o lama a unei cantitati mici de ser provenind de la pacient cu o suspensie.solutiile saline sunt indicate pentru calmara durerilor de gat . Tratamentul medicamentos Unele medicamente permit reducerea simptomelor si tratarea complicatiilor. In general. Sfaturi de ingrijire . diagnosticul clinic este stabilit pe baza triadei caracteristice: febra. care nu face parte din clasa penicilinelor. anginei si a curbaturilor. iar cele fals-negative sunt obtinute la 10% -15% din pacienti.4 saptamani. daca este cazul. De aceea. Decesul survine in mai putin de 1% din cazuri. durerilor de cap. La pacientii cu simptome caracteristice pentru mononucleoza infectioasa. nu exista un tratament specific pentru mononucleoza infectioasa. deoarece antibioticele derivate din penicilina provoaca eruptii cutanate importante la 90% din pacientii cu mononucleoza. medicul poate prescrie comprimate de acetaminofen sau ibuprofen.renuntarea la exercitiile intense si la sporturile de contact. timp de cateva luni.