Mononucleoza infectioasa

Introducere Mononucleoza infectioasa este o boala infectioasa, provocata de un prim contact cu virusul Epstein-Barr, un virus foarte contagios din familia virusurilor herpetice. Mononucleoza infectioasa este numita si "boala sarutului", deoarece se transmite frecvent prin saliva, sau "febra glandulara", deoarece provoaca inflamatia ganglionilor. Inca de la varsta de 5 ani, 50% din populatie este purtatoare a virusului Epstein-Barr, iar la 40 ani, procentul ajunge la 90%. Dupa ce este contractat, virusul ramane prezent in organism, fara a antrena complicatii. In majoritatea cazurilor, in special la copiii sub 5 ani, simptomele sunt atat de usoare incat trec neobservate. La adolescenti si tinerii adulti infectia este insotita (in 50% din cazuri), simptomele caracteristice ale mononucleozei infectioase sunt: febra, oboseala intensa, curbaturi (dureri musculare), inflamatia sau sensibilitatea ganglionilor din regiunea cervicala, etc. Virusul Epstein-Barr este foarte contagios si se transmite prin saliva, deci prin sarut si prin utilizarea in comun a unor obiecte. Ocazional, poate fi contractat in timpul unei transfuzii de sange sau a unui transplant de organe. Dupa ce patrunde in organism, virusul prolifereaza rapid in globulele albe. Incubatia (intervalul de timp intre introducerea virusului si aparitia simptomelor) variaza de la 4 la 6 saptamani. Semnele infectiei dispar dupa 2 -3 saptamani, dar o stare de oboseala poate persista timp de cateva luni. Perioada de contagiune variaza de la o persoana la alta. In general, o persoana infectata este contagioasa cateva zile inainte de aparitia bolii si pana la 18 luni dupa aceasta. Mononucleoza infectioasa afecteaza atat barbatii cat si femeile si este mai frecventa in randul tinerilor. Varful incidentei se intalneste intre 14 si 16 ani pentru fete si 16 – 18 ani pentru baieti. Semne si simptome - oboseala extrema - stare de slabiciune - adenopatie (cresterea in volum a ganglionilor) cervicala si axilara - pusee de febra seara – pot ajunge pana la 40,5 ºC - dureri de cap - inapetenta - angina (inflamatia faringelui) insotita de dureri la deglutitie Alte simptome: - curbaturi (dureri musculare) - roseata - hepatomegalie (marirea in volum a ficatului) in 20% din cazuri sau splenomegalie (marirea in volum a splinei) in 50% din cazuri - eruptii cutanate asemanatoare scarlatinei – la 5% din pacienti - icter - rar (5% din cazuri) - eruptia pruriginoasa (asemanatoare urticariei) se datoreaza administrarii inutile si chiar periculoase de ampicilina La copiii cu varste intre 4 si 15 ani, virusul poate cauza simptome usoare, asemanatoare unei infectii respiratorii. La adulti, mononucleoza antreneaza semne si simptome mai severe, ce dureaza mai mult timp. Perioada de incubatie a virusului este de 4 – 6 saptamani, desi la copii aceasta perioada poate fi mai scurta. Unele simptome (febra si durerile in gat) se amelioreaza de obicei in doua saptamani, desi oboseala, adenopatia si splenomegalia pot persista cateva saptamani.

De fapt.seropozitiva asimptomatica la o persoana infectata. nu sunt necesare precautiile speciale sau izolarea pacientilor.persoanele cu sistem imunitar slabit – bolnavii de SIDA.hepatita .miocardita (inflamatia muschiului inimii) . Virusul poate fi detectat in secretiile orofaringiene la 15% -25% din adultii sanatosi. virusul Epstein-Barr (EBV) ramane in organism.otita sau inflamatia mastoidei (parte a osului temporal. Rar. Dupa vindecarea infectiei primare cu EBV. Complicatiile neurologice constau in encefalita. de catre pacienti in absenta oricarei manifestari simptomatice. Eruptiile cutanate se datoreaza in general luarii de antibiotice (ampicilina). dar pot exista mai multe cazuri in cadrul unor familii. Din acest motiv. . Granulocitopenia sau trombocitopenia temporare survin la cca 50% din pacienti. in special in limfocitele B. in special cele cu sindromul limfoproliferativ X-linkat. Dupa ce patrunde in organism. pacientii prezinta un risc ridicat de a dezvolta agamaglobulinemie sau limfom. de exemplu) survin rar si raspund uneori la corticoterapie. Complicatiile respiratorii (obstructia cailor aeriene superioare. pot exista complicatii ce necesita un tratament de urgenta: ruptura splenica . sindromul Guillain-Barré.varsta: adolescentii si tinerii adulti . persoanele care urmeaza un tratament de prevenire a rejetului dupa un transplant Evolutie si complicatii Simptomele mononucleozei infectioase regreseaza in general in 2 -3 saptamani. Limfocitele B (tip de globule albe) sunt singurele infectate de acest virus si secreta imunoglobuline (anticorpi heterofili). Uneori. situata in spatele conductului auditiv) Rar. pe toata durata vietii si poate fi excretat in mod intermitent de la nivelul orofaringelui. deoarece virusul se gaseste frecvent in saliva persoanelor sanatoase. dar mult mai frecvent prin contact direct (sarut). Majoritatea persoanelor care intra in contact cu pacientii cu mononucleoza infectioasa au fost deja infectati cu EBV in trecut.anemie hemolitica autoimuna . Complicatiile hepatice includ nivelurile crescute de aminotransferaza (de 2.6 saptamani. cazurile severe.convulsii . transmiterea virusului este aproape imposibil de prevenit. Complicatiile hematologice cuprind granulocitopenia. se observa o jena respiratorie legata de angina. Factori de risc . Ruptura splenica este rezultatul cresterii in volum a splinei si poate antrena consecinte severe. In majoritatea cazurilor insa.endocardita secundara (inflamatia tunicii interne a inimii) . asociate cu infectiile bacteriene sau hemoragii survin rar. mielita si psihoza. Transmiterea se poate face prin utilizarea in comun a unor obiecte contaminate cu secretii. urmeaza replicarea virusului la nivelul nazofaringelui. Infectia severa cu virusul Epstein-Barr survine rar.transfuziile de sange . Cu toate acestea. dar astenia poate dura cateva luni. Doar 5% din pacientii cu mononucleoza infectioasa contracta boala de la un alt pacient cu infectie acuta. (rar) prin transfuzii de sange. care sunt contraindicate in aceasta boala. exista o evolutie spre: . Perioada de incubatie (intervalul de timp intre patrunderea virusului in organism si aparitia simptomelor) este de 4. transmiterea are loc de la o persoana EBV . prin picaturi. EBV nu este foarte contagios. Dupa infectia primara.Cauze si factori de risc Virusul Epstein-Barr face parte din familia virusurilor herpetice si infecteaza 50% din copii inaintea varstei de 5 ani. meningita aseptica. trombocitopenia si anemia hemolitica.se manifesta prin durere acuta localizata in partea stanga superioara a abdomenului si prin scaderea presiunii arteriale. numeroase persoane in stare de sanatate pot transmite in mod intermitent virusul pe toata durata vietii. neuropatie periferica.3 ori mai mari decat normalul) ce revin la normal in 3 -4 saptamani – se intalnesc in 95% din cazuri.

Hepatomegalia (cresterea in volum a ficatului) nu este frecventa. Medicul va prescrie in acest caz un antibiotic. ce consta in amestecarea pe o lama a unei cantitati mici de ser provenind de la pacient cu o suspensie. precum cresterea anormala in volum a amigdalelor sau pentru a preveni ruptura splenica. nu exista un tratament specific pentru mononucleoza infectioasa. in principal din cauza complicatiilor (encefalita. cat si evitarea ridicarii de obiecte grele . deoarece poate provoca sindromul lui Reye. anginei si a curbaturilor. care nu face parte din clasa penicilinelor. in special la copiii sub 10 ani. Prezenta anticorpilor anti-EBV este cautata cu ajutorul testului MNI. deoarece boala este usoara si dispare in general de la sine in 2 -3 saptamani. In general. angina si adenopatie. ruptura splenica. sinusurilor sau amigdalelor). Tratamentul medicamentos Unele medicamente permit reducerea simptomelor si tratarea complicatiilor. In 50% din cazuri se observa o crestere moderata in volumul splinei.renuntarea la exercitiile intense si la sporturile de contact. care devine maxima dupa 2 -3 saptamani de boala.4 saptamani. sau in 1 -2 % din cazuri. daca este cazul. Atentie! Aspirina este contraindicata in cazurile de infectii virale copiilor sub 16 ani. iar cele fals-negative sunt obtinute la 10% -15% din pacienti. odata cu reducerea febrei. timp de cateva luni. deoarece antibioticele derivate din penicilina provoaca eruptii cutanate importante la 90% din pacientii cu mononucleoza. .aporturile lichidiene suplimentare (apa. testele de laborator sunt necesare pentru confirmarea diagnosticului. Analgezicele – Impotriva febrei. Decesul survine in mai putin de 1% din cazuri. dar da si rezultate fals. Antibioticele – Aproximativ 20% din pacientii cu mononucleoza infectioasa dezvolta simultan o infectie bacteriana (a gatului. durerilor de cap. dar potential fatala.solutiile saline sunt indicate pentru calmara durerilor de gat . Corticosteroizii – sunt recomandati doar in tratamentul complicatiilor. Sfaturi de ingrijire . medicul poate prescrie comprimate de acetaminofen sau ibuprofen. La pacientii cu simptome caracteristice pentru mononucleoza infectioasa. obstructia cailor respiratorii. Testul MNI poate fi efectuat inca din primele zile de boala.pacientii sunt incurajati sa se odihneasca pe durata fazei acute si sa-si reia progresiv activitatile anterioare.pozitive. testele suplimentare nefiind necesare. Testele serologice arata o crestere moderata a numarului de globule albe. testul trebuie completat cu reactia Paul-Bunnel (reactie de aglutinare a anticorpilor specifici ce sunt prezenti in serul pacientilor cu mononucleoza infectioasa). a reactie pozitiva PaulBunnel are valoare diagnostica. Reactia este pozitiva incepand din a 7-a zi de infectie pana la a 3-a luna.pe o perioada de minim 2 luni pentru a evita o ruptura splenica. o afectiune rara. anginei si a durerilor .) Obiectivul tratamentului consta in reducerea simptomelor pana la vindecarea completa si in prevenirea complicatiilor. peste 10% limfocite atipice. De aceea.Diagnostic In majoritatea cazurilor de mononucleoza infectioasa. ce confirma sau infirma diagnosticul. ce dureaza 1. suc de fructe) sunt recomandate pentru prevenirea deshidratarii .faza acuta dureaza in general 2 saptamani. Tratament Durata bolii variaza . oboseala poate persista timp de cateva saptamani. Rezultatele fals-pozitive se intalnesc la un numar mic de pacienti. Totusi. crestere a numarului de limfocite. diagnosticul clinic este stabilit pe baza triadei caracteristice: febra. etc. Cu exceptia acestor masuri.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful