Mononucleoza infectioasa

Introducere Mononucleoza infectioasa este o boala infectioasa, provocata de un prim contact cu virusul Epstein-Barr, un virus foarte contagios din familia virusurilor herpetice. Mononucleoza infectioasa este numita si "boala sarutului", deoarece se transmite frecvent prin saliva, sau "febra glandulara", deoarece provoaca inflamatia ganglionilor. Inca de la varsta de 5 ani, 50% din populatie este purtatoare a virusului Epstein-Barr, iar la 40 ani, procentul ajunge la 90%. Dupa ce este contractat, virusul ramane prezent in organism, fara a antrena complicatii. In majoritatea cazurilor, in special la copiii sub 5 ani, simptomele sunt atat de usoare incat trec neobservate. La adolescenti si tinerii adulti infectia este insotita (in 50% din cazuri), simptomele caracteristice ale mononucleozei infectioase sunt: febra, oboseala intensa, curbaturi (dureri musculare), inflamatia sau sensibilitatea ganglionilor din regiunea cervicala, etc. Virusul Epstein-Barr este foarte contagios si se transmite prin saliva, deci prin sarut si prin utilizarea in comun a unor obiecte. Ocazional, poate fi contractat in timpul unei transfuzii de sange sau a unui transplant de organe. Dupa ce patrunde in organism, virusul prolifereaza rapid in globulele albe. Incubatia (intervalul de timp intre introducerea virusului si aparitia simptomelor) variaza de la 4 la 6 saptamani. Semnele infectiei dispar dupa 2 -3 saptamani, dar o stare de oboseala poate persista timp de cateva luni. Perioada de contagiune variaza de la o persoana la alta. In general, o persoana infectata este contagioasa cateva zile inainte de aparitia bolii si pana la 18 luni dupa aceasta. Mononucleoza infectioasa afecteaza atat barbatii cat si femeile si este mai frecventa in randul tinerilor. Varful incidentei se intalneste intre 14 si 16 ani pentru fete si 16 – 18 ani pentru baieti. Semne si simptome - oboseala extrema - stare de slabiciune - adenopatie (cresterea in volum a ganglionilor) cervicala si axilara - pusee de febra seara – pot ajunge pana la 40,5 ºC - dureri de cap - inapetenta - angina (inflamatia faringelui) insotita de dureri la deglutitie Alte simptome: - curbaturi (dureri musculare) - roseata - hepatomegalie (marirea in volum a ficatului) in 20% din cazuri sau splenomegalie (marirea in volum a splinei) in 50% din cazuri - eruptii cutanate asemanatoare scarlatinei – la 5% din pacienti - icter - rar (5% din cazuri) - eruptia pruriginoasa (asemanatoare urticariei) se datoreaza administrarii inutile si chiar periculoase de ampicilina La copiii cu varste intre 4 si 15 ani, virusul poate cauza simptome usoare, asemanatoare unei infectii respiratorii. La adulti, mononucleoza antreneaza semne si simptome mai severe, ce dureaza mai mult timp. Perioada de incubatie a virusului este de 4 – 6 saptamani, desi la copii aceasta perioada poate fi mai scurta. Unele simptome (febra si durerile in gat) se amelioreaza de obicei in doua saptamani, desi oboseala, adenopatia si splenomegalia pot persista cateva saptamani.

transmiterea virusului este aproape imposibil de prevenit. Eruptiile cutanate se datoreaza in general luarii de antibiotice (ampicilina).miocardita (inflamatia muschiului inimii) .hepatita . Din acest motiv. EBV nu este foarte contagios. Granulocitopenia sau trombocitopenia temporare survin la cca 50% din pacienti. pot exista complicatii ce necesita un tratament de urgenta: ruptura splenica . dar pot exista mai multe cazuri in cadrul unor familii. se observa o jena respiratorie legata de angina. de exemplu) survin rar si raspund uneori la corticoterapie. Uneori. Complicatiile respiratorii (obstructia cailor aeriene superioare. trombocitopenia si anemia hemolitica. dar astenia poate dura cateva luni. prin picaturi. in special cele cu sindromul limfoproliferativ X-linkat. Perioada de incubatie (intervalul de timp intre patrunderea virusului in organism si aparitia simptomelor) este de 4.se manifesta prin durere acuta localizata in partea stanga superioara a abdomenului si prin scaderea presiunii arteriale. In majoritatea cazurilor insa.3 ori mai mari decat normalul) ce revin la normal in 3 -4 saptamani – se intalnesc in 95% din cazuri. Cu toate acestea. care sunt contraindicate in aceasta boala. Transmiterea se poate face prin utilizarea in comun a unor obiecte contaminate cu secretii.Cauze si factori de risc Virusul Epstein-Barr face parte din familia virusurilor herpetice si infecteaza 50% din copii inaintea varstei de 5 ani. Dupa infectia primara. de catre pacienti in absenta oricarei manifestari simptomatice.anemie hemolitica autoimuna . virusul Epstein-Barr (EBV) ramane in organism. nu sunt necesare precautiile speciale sau izolarea pacientilor. Infectia severa cu virusul Epstein-Barr survine rar. neuropatie periferica. Dupa vindecarea infectiei primare cu EBV. pe toata durata vietii si poate fi excretat in mod intermitent de la nivelul orofaringelui. deoarece virusul se gaseste frecvent in saliva persoanelor sanatoase. mielita si psihoza. numeroase persoane in stare de sanatate pot transmite in mod intermitent virusul pe toata durata vietii. cazurile severe. in special in limfocitele B.otita sau inflamatia mastoidei (parte a osului temporal. Complicatiile hepatice includ nivelurile crescute de aminotransferaza (de 2. asociate cu infectiile bacteriene sau hemoragii survin rar.6 saptamani. Complicatiile neurologice constau in encefalita. Limfocitele B (tip de globule albe) sunt singurele infectate de acest virus si secreta imunoglobuline (anticorpi heterofili). De fapt.transfuziile de sange . urmeaza replicarea virusului la nivelul nazofaringelui. meningita aseptica. Complicatiile hematologice cuprind granulocitopenia. (rar) prin transfuzii de sange. Rar. Majoritatea persoanelor care intra in contact cu pacientii cu mononucleoza infectioasa au fost deja infectati cu EBV in trecut. persoanele care urmeaza un tratament de prevenire a rejetului dupa un transplant Evolutie si complicatii Simptomele mononucleozei infectioase regreseaza in general in 2 -3 saptamani. pacientii prezinta un risc ridicat de a dezvolta agamaglobulinemie sau limfom. Dupa ce patrunde in organism. .convulsii .endocardita secundara (inflamatia tunicii interne a inimii) .seropozitiva asimptomatica la o persoana infectata. Factori de risc . Virusul poate fi detectat in secretiile orofaringiene la 15% -25% din adultii sanatosi.persoanele cu sistem imunitar slabit – bolnavii de SIDA.varsta: adolescentii si tinerii adulti . Doar 5% din pacientii cu mononucleoza infectioasa contracta boala de la un alt pacient cu infectie acuta. transmiterea are loc de la o persoana EBV . sindromul Guillain-Barré. situata in spatele conductului auditiv) Rar. Ruptura splenica este rezultatul cresterii in volum a splinei si poate antrena consecinte severe. dar mult mai frecvent prin contact direct (sarut). exista o evolutie spre: .

a reactie pozitiva PaulBunnel are valoare diagnostica.faza acuta dureaza in general 2 saptamani. Cu exceptia acestor masuri.pe o perioada de minim 2 luni pentru a evita o ruptura splenica. odata cu reducerea febrei.solutiile saline sunt indicate pentru calmara durerilor de gat . in principal din cauza complicatiilor (encefalita. De aceea. care devine maxima dupa 2 -3 saptamani de boala. anginei si a durerilor . etc.aporturile lichidiene suplimentare (apa. nu exista un tratament specific pentru mononucleoza infectioasa. sau in 1 -2 % din cazuri. Hepatomegalia (cresterea in volum a ficatului) nu este frecventa. timp de cateva luni. Rezultatele fals-pozitive se intalnesc la un numar mic de pacienti. . Prezenta anticorpilor anti-EBV este cautata cu ajutorul testului MNI. deoarece boala este usoara si dispare in general de la sine in 2 -3 saptamani. ce dureaza 1. Analgezicele – Impotriva febrei. suc de fructe) sunt recomandate pentru prevenirea deshidratarii . Testul MNI poate fi efectuat inca din primele zile de boala.renuntarea la exercitiile intense si la sporturile de contact. cat si evitarea ridicarii de obiecte grele . crestere a numarului de limfocite. In 50% din cazuri se observa o crestere moderata in volumul splinei. Reactia este pozitiva incepand din a 7-a zi de infectie pana la a 3-a luna. medicul poate prescrie comprimate de acetaminofen sau ibuprofen. ce confirma sau infirma diagnosticul. dar potential fatala. Testele serologice arata o crestere moderata a numarului de globule albe. angina si adenopatie. Antibioticele – Aproximativ 20% din pacientii cu mononucleoza infectioasa dezvolta simultan o infectie bacteriana (a gatului. care nu face parte din clasa penicilinelor.) Obiectivul tratamentului consta in reducerea simptomelor pana la vindecarea completa si in prevenirea complicatiilor. Tratamentul medicamentos Unele medicamente permit reducerea simptomelor si tratarea complicatiilor. o afectiune rara.pacientii sunt incurajati sa se odihneasca pe durata fazei acute si sa-si reia progresiv activitatile anterioare. Decesul survine in mai putin de 1% din cazuri.Diagnostic In majoritatea cazurilor de mononucleoza infectioasa. ruptura splenica.4 saptamani. dar da si rezultate fals. Totusi. ce consta in amestecarea pe o lama a unei cantitati mici de ser provenind de la pacient cu o suspensie. Corticosteroizii – sunt recomandati doar in tratamentul complicatiilor. testele suplimentare nefiind necesare. testul trebuie completat cu reactia Paul-Bunnel (reactie de aglutinare a anticorpilor specifici ce sunt prezenti in serul pacientilor cu mononucleoza infectioasa). Tratament Durata bolii variaza . Atentie! Aspirina este contraindicata in cazurile de infectii virale copiilor sub 16 ani. testele de laborator sunt necesare pentru confirmarea diagnosticului. diagnosticul clinic este stabilit pe baza triadei caracteristice: febra.pozitive. durerilor de cap. obstructia cailor respiratorii. Sfaturi de ingrijire . precum cresterea anormala in volum a amigdalelor sau pentru a preveni ruptura splenica. anginei si a curbaturilor. iar cele fals-negative sunt obtinute la 10% -15% din pacienti. Medicul va prescrie in acest caz un antibiotic. in special la copiii sub 10 ani. peste 10% limfocite atipice. deoarece antibioticele derivate din penicilina provoaca eruptii cutanate importante la 90% din pacientii cu mononucleoza. In general. sinusurilor sau amigdalelor). oboseala poate persista timp de cateva saptamani. La pacientii cu simptome caracteristice pentru mononucleoza infectioasa. daca este cazul. deoarece poate provoca sindromul lui Reye.