Pisici

Pisica domestica este unul dintre animalele de companie cele mai apreciate si iubite, atat de copii, cat si de maturi. Sunt foarte afectuoase si au calitatea de a aduce liniste in sufletul stapanilor lor.

Spre deosebire de rivalii din casa - cainii, pisicile nu sunt atat de atasate si de fidele oamenilor. Ca animal domestic, pisica a devenit prieten al omului mult mai tarziu decat alte animale de casa.

Originea pisicii domestice se pare ca s-ar afla in Africa, ea provenind dintr-o pisica salbatica mica. Iar egiptenii au fost primii - acum 4000 de ani! - care au acceptat apropierea pisicilor salbatice de casele lor, lasandu-le sa le ocroteasca recoltele de soareci si sobolani. Utilitatea si caracterul deosebit al pisicii a dus la un respect divin pentru acest animal in aproape toate culturile si civilizatiile antice. Mai tarziu, ideile religioase si mai ales superstitiile (asociate adesea cu vrajitoria) au dus la scaderea numarului pisicilor. Interesul pentru cresterea lor ca animale de rasa incepe sa apara abia din secolul 19.

Pisicile fac parte din familia felinelor (Felis silvestris - pisica salbatica si Felis domestica - pisica domestica, sau de casa). Sunt mamifere carnivore, de prada, cu corpul suplu, agile, simturi foarte dezvoltate, gheare ascutite si retractile (adica intra in pernute).

Familia pisicilor se imparte in doua grupuri, in functie de marime. Primul este cel al felinelor mari: tigrii, leii si leoparzii. In al doilea grup intra cuguarii (cunoscuti sub numele de puma), lincsii, rasii si pisicile domestice, in total existand aproximativ 40 de specii. Printre acestea, cele mai interesante sunt pisicile persane cu blana lunga, birmanezele, pisicile de Angora si siamezele.

Cu exceptia unor caracteristici speciale, legate de aspect fizic, blana sau culoare, pisicile domestice prezinta foarte multe asemanari referitoare la hrana, modul de viata si comportament. Multe dintre aceste aspecte sunt generale si cunoscute, de aceea nu vom pune accent pe enumerarea lor.

Pisica de casa seamana foarte mult cu ruda ei salbatica: excelent vanator, puternica, agila si supla, cu un simt al auzului si vedere foarte dezvoltate, gheare curbate, falci puternice, dinti ascutiti si mustati sensibile la atingere. Sunt curioase din fire, bune cataratoare, experte in sarit, iar vertebrele flexibile le permit sa-si rasuceasca corpul in aproape orice pozitie.

Ca si cele salbatice, pisicile domestice au instinctul innascut de a vana, desi nu au neaparata nevoie sa-si prinda hrana. O detecteaza foarte usor, datorita nasului foarte sensibil. Merg usor, calcand pe pernitele moi de la picioare, in felul acesta urmarindu-si prada fara a fi observate, pana cand se apropie suficient de mult pentru a putea sari asupra victimei. Apoi o prind cu ghearele si o omoara cu o muscatura puternica, de obicei la ceafa, rupandu-i gatul. Deseori, insa, pisica domestica se joaca mai mult cu prada, in loc sa o omoare imediat. Vaneaza de obicei noaptea, prinzand soareci, pasari mici si insecte.

Revenind la obiceiuri mai putin salbatice, pisica de casa isi petrece cel putin o ora pe zi periindu-si blana, lingand-o cu limba aspra, lucru care o ajuta sa aiba blana mereu curata si racoroasa - atunci cand este foarte cald. Matele dorm aproape de doua ori mai mult decat alte mamifere (aproape trei sferturi din zi), somnul fiind scurt, la intervale mici (asa numitul pui de somn).

Dintre rasele deosebite din punct de vedere traditional, pisica orientala cu par scurt si siameza sunt cele mai vechi. Cea orientala este o rasa moderna, avandu-si originea in pisica siameza, de care se deosebeste doar prin culoarea blanii si a ochilor. Siameza are ochii de un albastru intens, in timp ce orientala ii are verzi.

Despre originea pisicilor siameze nu se cunosc lucruri sigure, ci doar legende si povesti. Se spune ca era odata o printesa, care iubea mult pisicile siameze.

De fiecare data cand fata se ducea la scaldat, ca sa nu-si piarda inelele, le lega de coada pisicii. Iar pisica, pentru a nu pierde inelele, si-a innodat coada. Asa se spune ca a aparut coada indoita a pisicilor siameze.

Cat despre origine, se pare ca in Siam (azi Thailanda) ar fi leaganul siamezei - de unde si numele ei. Se spune ca frumoasele feline cu ochi albastri pazeau templele regilor, acestia fiind singurii care aveau voie sa aiba o pisica siameza. Si doar ei le puteau darui, ca semn de pretuire. Siamezele erau foarte indragite ca animale de companie si aveau rolul de a insoti sufletele regilor in lumea de dincolo, de dupa moarte.

Siamezele moderne au aparut in expozitii de feline pentru prima data in 1871, in Anglia. Pe atunci, existau oameni care spuneau ca aceste patrupede arata ca niste pui de caine mops sau ca au mutre de jder. Lasand criticile la o parte, pisica siameza este eleganta si zvelta, cu urechi foarte mari, privirea in crucis si coada indoita. Are o personalitate puternica, este inteligenta si indaratnica . Sphynxul este o rasa de pisici recunoscuta pentru lipsa parului. Desi la cele mai multe exemplare parul lipseste aproape in totalitate, aceasta pisica a atras atentia asupra ei tocmai datorita acestei deficiente si a devenit populara intr-un timp foarte scurt.