Sunteți pe pagina 1din 4

Monica Pascariu

CRP III
Eseu seminar Etică și Legislație în PR

Persuasiunea etică – un oximoron?

Persuasiunea este folosită pentru a influența, pentru a convinge. În viața de zi cu zi


apelăm mereu la această acțiune. Însă moralitatea folosirii tehnicilor de persuasiune poate fi
pusă la îndoială.

Atunci când prin diverse metode reușim să convingem o persoană că trebuie să facă
un anumit lucru pentru noi înșine, lucru pe care poate nu îl agreează sau pe care nu îl
consideră corect, se ridică un semn de întrebare. Practic, atacăm capacitatea de liber arbitru a
persoanei respective și o forțăm să ia o decizie care să fie pe placul nostru, dar care rezultă din
constrângere.

Conform DEX, persuasiunea reprezintă „Acțiunea, darul sau puterea de a convinge


pe cineva să creadă, să gândească sau să facă un anumit lucru.”

Domeniile de aplicare ale persuasiunii variază de la business, vânzări, marketing,


negocieri, advertising, training, la public speaking și management etc. Folosirea persuasiunii
aduce beneficii în primul rând agentului persuasiv, care induce celeilalte persoane ideea că, de
fapt, ea este adevăratul beneficiar.

Acest dar ar trebui, așadar, folosit pentru influențarea oamenilor în a face lucruri
pozitive, nicicum pentru dezinformare sau cu scopuri malefice. Cu toate acestea, intențiile
reale ale influenței sunt ascunse, de multe ori, de către agentul persuasiv și astfel se ajunge la
manipulare. Cristian Radu, în notele de curs pentru Comunicare Verbală și Nonverbală,
definește manipularea ca fiind „cazul în care agentul recurge la forme nelegitime de influență,
camuflându-și intențiile reale, uzând de individ”.

Manipularea a atins cote amețitoare. Mai ales prin mass-media, populația este
manipulată într-un mod cras. Știrile difuzate, persoanele mediatizate, reclamele, emisiunile,
au puterea de a influența deciziile oamenilor și gândurile lor. Deși suntem persoane
inteligente și înzestrate cu liber arbitru, putem cădea foarte ușor pradă manipulării.

1
Monica Pascariu
CRP III
Eseu seminar Etică și Legislație în PR

Spre deosebire de manipulare, în cazul persuasiunii, se presupune că ambele


persoane implicate în proces sunt conștiente de proces și de urmările acestuia. În persuasiune
se folosesc argumente raționale, iar pentru a convinge trebuie făcut uz maxim de regulile
pentru o dezbatere eficientă.

Totuși, Radu Herjeu, în lucrarea sa „Tehnici de propagandă, manipulare și


persuasiune în televiziune”1, spune că persuasiunea este o tehnică a propagandei. Se urmărește
astfel obținerea unor reacții dorite și/sau schimbarea părerilor unei persoane sau unui grup de
persoane referitor la un anumit subiect. Acest lucru se poate realiza prin „senzația pe care
trebuie să o capete persoana cealaltă că a înțeles ceea ce i se spune, că a integrat motivațiile
schimbării și că deciziile ulterioare îi aparțin în totalitate, fără influențe din afară.”2

Rezultatele, în urma persuasiunii, au un impact mai mare decât în cazut manipulării:


pot fi puternice și de durată. Mesajul transmis este acceptat și interiorizat.

În domeniul Relațiilor Publice și a Publicității se face apel la persuasiune în toate


activitățile. Discursurile trebuie să convingă, clipurile publicitare trebuie să genereze vânzări
etc. Acest lucru se realizează prin apelul la credibilitate, la emoții și la rațiune.3

Încă de la începutul discursului, vorbitorii care se doresc a fi eficienți își creează sau
își întăresc credibilitatea. Trebuie să fie transmisă o doză extraordinară de energie către
public, să fie lăsată impresia că vorbitorul știe ce vorbește, că trăiește în conformitate cu
informațiile pe care le transmite și că le crede. Cunoștințele, caracterul și bunăvoința trebuie
să răzbată și să atingă pe ascultători.

Apelul la emoții se realizează printr-un citat pus la locul potrivit, prin povestirea unei
întâmplări din viața personală, care să sensibilizeze, să determine publicul să simpatizeze cu
vorbitorul. Acest fapt duce la acceptarea și interiorizarea mai ușoară a mesajului transmis.

1
http://dorinpopa.files.wordpress.com/2008/04/herjeu-radu-tehnici-de-propaganda-manipulare-si-pers-
in-tv.pdf
2
Idem, p.126
3
Idem, pp.130-138
2
Monica Pascariu
CRP III
Eseu seminar Etică și Legislație în PR
Apelul la rațiune se face pe baza unor dovezi care trebuie prezentate așa fel încât să
nu lase loc de contestații. Definițiile, comparațiile, explicațiile, citarea, statisticile pot
constitui dovezi materiale de netăgăduit și care pot duce la convingerea publicului.

Părerea mea este că, din momentul în care intențiile adevărate nu sunt prezentate,
acțiunea de persuasiune capătă o dimensiune total neetică. Etica presupune respectarea și
promovarea unor valori cum sunt loialitatea, cinstea, sinceritatea, onestitatea, respectul,
comunicarea deschisă și integritatea. Nu se poate spune că prin persuasiune sau manipulare se
realizează acest lucru.

Din punctul meu de vedere, în etică se dorește o delimitare clară între bine și rău.
Însă această zonă, a persuasiunii, este una gri. Consider că oricât de deschis ar părea procesul
de influențare, una dintre părți tot are de pierdut. Aici persuasiunea poate fi comparată cu
negocierea. Ambele părți cedează, până ajung la un punct comun, la o înțelegere mutuală. În
cazul persuasiunii totuși, doar o parte cedează și anume partea influențată. Atât timp cât
procesul nu servește binelui acesteia și nu câștigului părții influențate, nu consider că
persuasiunea constituie o acțiune etică.

Aplicând în domeniul Relațiilor Publice ceea ce a fost expus mai sus, este dificil să
trag o concluzie cu privire la moralitatea aceste practici. Relațiile Publice presupun
influențarea publicului țintă, obținerea de adepți, despre care nu se poate spune că într-adevăr
au de câștigat mai mult decât noi, ca agent influențator.

În concluzie, punctul de vedere pe care îl susțin este că, atunci când nevoile
publicului sunt puse mai presus de cerințele clientului nu este nevoie ca practicianul să-și
reconsidere acțiunile pentru a decide dacă sunt sau nu etice. Așadar, luând în considerare cele
menționate, expresia „persuasiune etică” poate să nu fie considerată în mod neapărat un
oximoron.

3
Monica Pascariu
CRP III
Eseu seminar Etică și Legislație în PR
Bibliografie

1. Dicționarul explicativ al limbii române, http://dex.ro


2. Cristian Radu, Note de curs pentru Comunicare Verbală și Nonverbală
3. Radu Herjeu, „Tehnici de propagandă, manipulare și persuasiune în televiziune”,
disponibil la adresa http://dorinpopa.files.wordpress.com/2008/04/herjeu-radu-
tehnici-de-propaganda-manipulare-si-pers-in-tv.pdf

S-ar putea să vă placă și