n Metamorfozele sale, Ovidiu are obsesia devenirii, a acelei deveniri heraclitiene care st la baza filosofiei greceti antice o metamorfoza,

o succesiune, o schimbare continu , dar i ceva ce o deosebete, ce e dincolo de (meta) form, o transformare. Metamorfoza este principiul lumii dup Ovidiu, o lume a multiplului, pentru c unitatea uman e distrus prin transformarea n diversele aspecte pe care le poate mbraca natura: arbori, plante, animale, pietre, stele. Metamorfoza apare ca o pies de teatru n care se joac viaa nsi, un joc mpotriva tragismului pieirii, un mijloc de aprare. Metamorfoza se aplic la nivelul organic, vital al devenirii speciilor, dar i la acela al psihicului uman. Contiina de sine apare chiar n momentul n care personajul i d seama de transformare. Starea aceasta intermediar ntre incontient i contient este cel mai bine surprins n drama lui Narcis, care este i drama sufletului uman. Povestea lui Narcis a luat natere dintr-o superstiie a vechilor greci referitoare la ideea c oglinda este chiar sufletul i c gestul de a te privi ntr-o oglind aduce moartea. Frazer mai adaug cteva legende: grecii credeau c a visa privindu-te n oglind e un semn aductor de moarte; ei se temeau ca spiritele apei s nu atrag sub ap imaginea unei persoane sau sufletul ei, pentru c, lipsit de suflet, omul ar fi mort. In mitologia vechilor greci, Narcis era un tanar deosebit de frumos si de singuratic, fiul nimfei Liriope si al raului Cephios. Ghicitorul Cefise prezice ca baiatul va trai pana la o varsta inaintata daca nu se va privi niciodata pe sine. Odata cu trecerea timpului Narcis se transforma intr-un tanar deosebit de frumos si atragator. De aceea reuseste sa starneasca cele mai infocate iubiri. Frumusetea sa uimitoare face ca femeile care il priveau sa se indragosteasca iremediabil de el. Cu toate acestea, Narcis era insensibil la toata afectiunea lor. Dar frumusetea lui atrage nu doar privirea femeilor, ci si pe cea a barbatilor. Astfel, se spune ca multi dintre barbatii care l-au vazut pe Narcis s-au indragostit de el. Din cauza disperarii, chiar si prietenul sau Aminias se sinucide. Nici aceasta sinucidere a lui Aminias nu il misca pe Narcis, acesta ramanand insensibil. Tot ceea ce ii place sa faca este sa vaneze si sa se preocupe de propria persoana. Se spune ca de frumusetea lui s-ar fi indragostit si multe nimfe, dar nici una din ele nu putea spera ca dragostea ii va fi impartasita, pentru ca Narcis nici macar nu le remarcase. Nimfele sunt alte creatii ale mitologiei grecilor. Ele intrupeaza frumusetea si delicatetea izvoarelor, a padurii, a

intregii naturi. Protejeaza tot ce este tanar si asigura rodnicia pamantului. In majoritate fiice ale lui Zeus, acestea isi petrec tot timpul in grote. Canta, danseaza si fac parte din Curtea marilor zei si zeite, precum Artemis. Nu sunt nemuritoare, insa viata lor dureaza cateva secole. Multe nimfe se indragostesc de el, printre care si nimfa Echo. Aceasta este blestemata de Hera, sotia lui Zeus deoarece l-a ajutat pe stapanul Olimpului sa o insele. Nimfa a tinut-o de vorba pe Hera in timp ce Zeus o insela. Afland de acest lucru, Hera a pedepsit-o pe Echo, luandu-i glasul, lasand-o sa scoata numai sunele scurte. Echo il urmareste pe Narcis in padurea unde acesta vana. Simtindu-i prezenta, Narcis intreba cu glas tare cine este in padure. Nimfa nu poate decat sa scoata ecoul spuselor lui Narcis (astfel se spune ca s-a nascut ecoul). Disperata ca nu poate sa comunice cu Narcis, Echo se arunca in bratele sale. Surprins, tanarul fuge, iar nimfa, ranita de acesta respingere nu mai vrea sa traiasca si moare. Narcis a fost blestemat de zeita Nemesis sa nu poate iubi niciodata pe nimeni si sa se indragosteasca de el insusi. Acest lucru se si infaptuieste si Narcis se indragosteste de propria sa reflectie in apa. Dorind sa isi imbratiseze propria reflexie, Narcis cade in apa si se ineaca. Nimfele au venit sa il planga si l-au transformat intr-o floare galbena, care sa le aminteasca mereu de iubitul lor. Astfel au aparut Narcisele, flori galbene, care isi tin capul in jos asemenea lui Narcis care se oglindea in apa. Narcis, unul dintre cele mai pregnante caractere mitice cuprinde in tragica sa iubire de sine doua mari teme filosofice: ->cea a distinctiei dintre realitate si iluzie ->cea a distinctiei dintre propriul ego si ceilalti, reusindu-se astfel sa se stabileasca fundamentalele probleme ale identitatii. Intr-un termen Freudian, pulsiunea mortii in cazul lui Narcis a fost provocata de lipsa cunoasterii de sine, identificarea Eului realizandu-se cu imaginea creata in apa lacului participand la starea de regresie care a dus la sinucidere.Narcis se gsete ntr-un raport de corporare n obiect. Transformarea investiiilor obiectului n identificare contribuie ntr-o msur important la formarea Eului. Eul rezult deci din sedimentarea investiiilor obiectelor abandonate: el conine, ntr-o oarecare msur istoria alegerilor obiectului.n aceast msur se poate

considera c Eul rezult dintr-o serie de trsturi ale obiectului care se nscriu n mod incontient: Eul capt trsturile obiectului insa investirea narcisica a eului pare a fi conditia sine qua non pentru ca identificarile sa mearga pana la capat. Astfel Narcis se descoperea pe sine prin sinucidere. Insa initierea neofitului este de lunga durata, descoperirea pe sine fiind facuta treptat. Mitul isi desfasoara activitatea intr-un plan terestru, initial,Narcis fiind inconjurat de padure, de o fantana, simboluri ale dezorientarii , ale transmutatiilor.Narcis, cand se oglindeste in lac,se reflecta impreuna cu padurea si cu cerul, reusind astfel sa vorbim despre un un narcissism cosmic: ele participa la aceasta descoperire a ego-ului narcissist deoarece nu mai este singur ci universul se reflecta o data cu el participand la descoperirea pe sine. Padurea este labirintul strabatut zilnic de Narcis cu scopul vanatorii, fiind totodata metafora cufundariii in sine. Vanatoarea reprezinta dorinta eliminarii ignorantei insa nemultumirea de ceea ce vaneaza ii aprinde dorinta de regasire pe sine. Necunoscandu-se pe el insusi este incapabil de reciprocitate, padurea devenind locul de cautare inconstienta. Iesind din padure realizeaza incapabilitatea de reciprocitate si se indragosteste de propria sa reflexie. Lacul devine un element primordial in metamorfoza lui Narcis reprezentand simbolul regenerarii, a metamorfozei.Astfel narcisismul cosmic este pe deplin inclus in povestea lui Narcis participand la propria-si metamorfoza. Pe langa Narcisismul cosmic indentificam si narcisismul idealizat. Narcis devine solitar, punand bazele solipsismului.Astfel Narcis considera ca numai propria individualitate exista, iar restul sunt reflectari modale in personalitate, sunt constructii ale perceptiei sau intelectului. Intreaga realitate este o constructie a perceptiei si intelectivitatii subiectului, neexistnd ceva n afara acestuia si independent de el.Narcis nu accepta ideea reciprocitatii refuzand iubirea lui Echorefuzul iubirii-. Nimfa Echo devine intr-un prim stadiu umbra lui Narcis din punctual de vedere al arhetipologiei, el confruntandu-se cu inconstientul, mai bine zis cu imaginile arhetipale, concepute in nimfa Echo. Dar ce este arhetipul? "Un dat ereditar care modeleaz i transform contiina individului. Un dat care se definete mai degrab printr-o tendin dect prin coninuturi specifice, imagini etc. motenite. O matrice care influeneaz conduita uman att n planul ideilor ct i n cel al moralei, eticii, conduitei n general"1. Jung vorbete despre arhetip (la nceput numit "imagine primordial"2) ca despre acele trasaturi comportamentale innascute ale biologilor. Deci, tendine

nnscute care modeleaz conduita uman.Arhetipurile reprezinta imbinarea dintre mit si realitare, dintre iluzie si existentialitate.Astfel, Echo este umbra lui Narcis reprezentand complexul acestuia, incapabilitatea de a-si gasi pe cineva asemeni lui, care sa il completeze din toate punctele de vedere, insa Narcis ii refuza existent lui Echo si o proiecteaza asupra altor elemente.Insa inconstientul masculine contine un element complementar feminin, la fel cum in cel feminin exista un element complementar masculin. Aceste arhetipuri, Jung le-a numit anima si animus, Echo evoluand din umbra anima lui Narcis( animus). O particularitate a lui animus este ca are tendinta de a se exprima ca grup de barbati, distinct de anima care este intotdeauna vazuta ca o singura femeie dar Narcis vede in anima lui un grup, atat femeile cat si barbatii fiind indragostiti de el, Narcis devenind anima lui Echo iar ea devenind animus. Cei doi sunt mediatori intre inconstient si constient, Narcis acceptandu-si intr-un final existenta, realizeaza de ce este capabil, devine un arhetip al semnificatie- batranul intelept.Crede ca detine o imensa putere asupra sinelui si isi gaseste curajul de a-si pune capat zilelor . Aceasta evolutie se sfarseste o data cu iesirea din padure si asezarea la marginea raului, la reflexia apei a chipului sau.realizeaza banalitatea vietii normale, se regaseste pe sine si isi gaseste puterea de a savarsi metamorfoza. Narcis isi gaseste libertatea absurda de care ne vorbeste Alber Camus prin sinucidere deoarce consider ca pedeapsa lui Nemesis a fost nereusirea gasirii de sine dar odata cu realizarea absurdului Narcis hotaraste sa moara. Este singura solutie prin care Narcis se poate metamorfoza si paote scapa de pedeapsa lui Nemesis.Identificam narcisismul mortii prin resemnarea stoica a lui Narcis , care devine constient de dificultatea situatiei sale.Si chiar de nu ar fi ajuns la actul sinuciderii insusi, el era metamorfozat din momentul in care realizeaza ca singura modalitate sigura de a suporta viata este ideea unei sinucideri( Emil Cioran). Mitul lui Narcis reprezinta amalgamul tragediei unui suflet ratacit in care metamorfoza are un rol thanatic tragand dupa sine consecintele unei vieti neimplinite, participand la disjunctia animaanimus precum si respingerea totala a acceptarii reciprocitatii.Esecul autocunoasterii a dus la nereusirea distinctiei realitate-iluzie, Narcis fiind imaginea simbol a esecului .

Bibliografie:

1. "Metamorfozele"- Ovidius, Editura Europolis, 2007 2."Mitul lui Sisif"- Albert Camus,Editura Literatura Universala, 1969 3. "Concepte si metode in cercetarea imaginarului"- Corin Braga,Editura Polirom, 2007 4." Arhetipurile si Inconstientul colectiv"- Carl Gustav Jung, Editura Polirom, 2006

Subsol" 1. Carl Gustav Jung, "Arhetipurile si Inconstientul colectiv", editura Polirom, 2006- pagina 54 2.Corin Braga, " Concepte si metotode in cercetarea imaginarului", editura Polirom, 2007pagina 23