Sunteți pe pagina 1din 4

[FISCALITATE COMPARATA SI TEHNICI DE OPTIMIZARE FISCALA] October 23, 2012

Aparatul fiscal este organizat la nivel central in cadrul MFP prin ANAF iar la nivel teritorial prin unitatile deconcentrate. Intre primele 3 componente ale sistemului fiscal se realizeaza conexiuni, relatii, care conduc la obiective ce au drept scop respectiv finalitate realizarea de venituri publice necesare acoperirii cheltuielilor publice atat de stringente bunei functionari a oricarui stat la nivelul UE. Functiile principale ale sistemului fiscal Avand in vedere obiectivele sistemului fiscal si realizarea acestora se pot distinge urmatoarele functii: 1) Functia de finantare a cheltuielilor publice care vizeaza obtinerea unui randament bugetar ridicat 2) Functia de redistribuire a veniturilor si a averilor si de protectie a persoanelor defavorizate social care vizeaza realizarea dreptatii si echitatii sociale 3) Functia de stabilizare a activitatii economice si de corectie a dezechilibrelor Aceste functii au caracter evolutiv de-a lungul timpului in corelatie directa cu evolutia statului in viata economico-sociala, aflata in continua transformare precum si cu nevoile sociale generale care sunt de asemenea mereu crescande. La realizarea functiilor sistemului fiscal un rol important il are gasirea optimului fiscal care presupune: eficienta, eficacitate, etica, echipa. Trasaturile sistemului fiscal Principalele trasaturi ale sistemului fiscal sunt: universalitatea, unitatea impunerii, neutralitatea masurilor fiscale, certitudinea impunerii, echitatea fiscala, eficienta impunerii. Universalitate sistemului fiscal presupune impozitarea tuturor persoanelor care realizeaza venituri sau poseda averi. Unitatea impunerii presupune criterii unitare pentru toti contribuabilii care detin acelasi obiect impozabil. Neutralitatea masurilor fiscale in raport cu diferite categorii de investitori si capitaluri si cu forma de proprietate asigura conditii egale investitorilor romani si straini. Certitudinea impunerii presupune elaborarea de norme clare juridice, coerente, consecvente si care sa nu conduca la interpretari arbitrare. Echitatea fiscala presupune impozitarea diferita a veniturilor in functie de marimea acestora. Eficienta impunerii presupune asigurarea stabilitatii pe termen lung a prevederilor legale care reglementeaza impozitele si taxele. La nivelul Romaniei se considera de catre autoritatile statului ca prin armonizarea legislatiei fiscale din tara noastra cu cea din tarile membre ale UE, s-a asigurat prin Codul Fiscal o reglementare unitara a principalelor impozite si taxe datorate Bugetului General Consolidat al statului.

[FISCALITATE COMPARATA SI TEHNICI DE OPTIMIZARE FISCALA] October 23, 2012

Teoria si practica armonizarii fiscale


Chiar daca fiscalitatea constituie un atribut al suveranitatii nationale in conditiile internationalizarii schimburilor comerciale, financiare, dar si a migrarii fortei de munca, politica fiscala a oricarui stat nu poate tine seama doar de interesul national. In prezent numerosi specialisti s-au pronuntat in favoarea realizarii unei politici fiscale coerente si centralizate la nivelul UE. Cuvintele cheie utilizate de cei care considera ca toate statele membre ar trebui sa-si alinieze propriile sisteme fiscale la directivele UE, sunt armonizare si coordonare. Armonizare > specific impozitelor indirecte. Coordonare > specific impozitelor directe. Armonizarea fiscala este definita ca fiind rezultatul concret al armonizarii structurale si al armonizarii cotelor de impozitare. Asadar putem defini armonizarea structurala ca rezultat al armonizarii structurii impozitelor. Potrivit opiniilor exprimate de Comisia Europeana, functionarea unor sisteme nationale total diferite la nivelul statelor membre ar reprezenta sursa unor probleme, ca de exemplu: 1) influentarea alocarii resurselor cu consecinte negative pentru valorificarea avantajelor unei adevarate piete unice, dar si din punctul de vedere al reparitiei internationale a veniturilor din impozite si taxe care poate dezavantaja anumite tari in raport cu altele. 2) Fragilizarea incasarilor bugetare prin pierderi de venituri asociate concurentei fiscale 3) Tendinta de crestere a inechitatii in cadrul sistemelor fiscale prin tratamentul privilegiat al bazelor mobile de impozitare. 4) Riscul dublei impuneri internationale Armonizarea fiscala are un caracter pronuntat in domeniul impozitelor indirecte. Impozitele indirecte necesita un grad mare de armonizare fiscala intrucat sunt legate nemijlocit de libera circulatie a produselor si serviciilor. Impozitarea consumului trebuie sa fie neutra, respectiv consumul nu trebuie sa fie distorsionat la nivelul si conditiile de impozitare directa. In cazul impozitelor indirecte s-a reusit chiar o limitare a cotelor de impozitare prin stabilirea unor niveluri minime si maxime si o armonizare a facilitatilor fiscale si a continutului bazei de impozitare ceea ce face ca la acelasi venit brut, cu aceeasi cota de impozitare, impozitul sa fie acelasi in aceste tari. Astfel, in ceea ce priveste domeniul impozitelor indirecte prevederile din Tratatul Comunitatii Europene constituie o baza juridica suficienta pentru armonizarea impozitelor indirecte, actiunea Comunitatii Europene fiind semnificativa in materie de TVA, accize si taxe vamale. In ceea ce priveste armonizarea/coordonarea impozitelor directe sunt vizate urmatoarele: 1) Crearea unui sistem comun de impozitare aplicabil fuziunilor, scindarilor, cesionarilor de active si schimburilor de actiuni intre societatile apartinand diferitelor state membre. 2) Crearea unui sistem comun de impozitare a profiturilor intre filiale si societatea mama. 3) Crearea unui sistem comun de impozitare a dobanzilor si dividendelor. In cazul impozitelor directe inca nu s-a trecut la armonizarea legislatiei intre tarile UE, ceea ce conduce la diferente mari de la o tara la alta in ceea ce priveste sensul si continutul fiscal al notiunilor de venit

[FISCALITATE COMPARATA SI TEHNICI DE OPTIMIZARE FISCALA] October 23, 2012


brut, contributii bugetare deductibile sau nu din venitul brut, la calculul profitului impozabil (deduceri fiscale, venit impozabil). Pana in anul 2001 au fost realizate o serie de progrese care au condus la conturarea si implicarea proactiva spre eforturile concretizate in demersul armonizarii fiscale. In anul 2004 s-au pus bazele dezbaterilor cu privire la realizarea unei baze fiscale consolidate comune. Obiectivul principal al acestui demers l-a reprezentat alinierea tratamentului fiscal la nivel de grup in vederea asigurarii transmitarii mai facile a informatiilor intre membrii acestuia, punctul central reprezentandu-l grupurile transfrontaliere, dar si uniformizarea relatiei dintre contabilitate si fiscalitate. In ceea ce priveste problema precedurilor fiscale in Europa a fost mai putin abordata si cu atat mai putin rezolvata, intrucat abia in 2008 a inceput sa se puna accentul pe aceastra problema, iar in anul 2009 s-a propus o imbunatatire a reglementarilor comunitare. Romania a incercat prin diferite parteneriate sa fie de acord cu practica europeana pe acest segment. Cu toate acestea respectivele dispozitii chiar daca reprezinta un prin pas catre imbunatatirea procedurilor de recuperare la nivelul UE prin armonizarea normelor aplicabile s-au dovedit insuficiente pentru a raspunde cerintelor pietei interne asa cum a evoluat aceasta in ultimii 20-30 ani. Toate administratiile au ca obiect prioritar cresterea nivelului conformarii voluntare, respectiv indeplinirea voluntara a obligatiilor declarative si de plata. Consideram ca suntem la momentul in care Administratia Fiscala romana trebuie sa faca pasi repezi pe aceasta cale si sa incerce sa accelereze aplicarea instrumentelor si tehnicilor conformarii fiscale pentru a deveni performanta, eficienta si eficace. In ceea ce priveste fiscalitatea in Romania, la prima vedere putem spune ca exista un sistem fiscal comparativ in regiune, luand in calcul cota unica de impozit pe profit de 16%, sugerand un climat proprice pentru companii sau investitori. Cu toate acestea sistemul de impozite si taxe romanesc pierde din competitivitate, date fiind frecventa schimbarilor legislative, zonele neclare, contradictorii sau insuficient reglementate si ineficienta aparatului administrativ fiscal si judiciar. In acest sens pot fi luate in calcul urmatoarele: a) privind fiscalitatea, cota unica, acordarea echitabile si stimulativa a deducerilor si facilitatilor fiscale prin extinderea masurilor de simplificare a TVA perfectionarea sist de contributii socialele introducere reglementarilor privind holdingurile, cu efecte in atragerea capitalului strain dar si in relatia dintre contabilitate si fiscalitate extinderea in cadrul grupului fiscal a reglementarilor referitoare la transferuri de afaceri, aromonizarea contabile si fiscala b) privind procedura fiscala: 1) simplificare fiscala pentru mediul de afaceri 2) inlaturarea formelor de discriminare dintre stat si contribuabil gen penalitati de 5% si respectiv 15% introduse in anul 2010, fie prin eliminarea lor, fie prin introducerea lor in sarcina statului in cazul neindeplinirii unor obligatii de rambursare/restituire in termen

1) 2) 3) 4)

[FISCALITATE COMPARATA SI TEHNICI DE OPTIMIZARE FISCALA] October 23, 2012


3) reglementarea clara a modului de stingere a obligatiilor fiscale; in primul rand obligatii fiscale (debite) si apoi accesorii de masura penalitatilor, amenzilor, dobanzilor. 4) simplificare sistemuli declarativ in sensul ca declaratia unica 112 sa fie intr-adevar unica iar termenele de depunere sa fie diferentiate in functie de marimea contribuabililor