Modele ale comunicarii

Orice act de comunicare implica o succesiune de evenimente, a carei forma de baza cuprinde: 1. decizia de a transmite o semnificatie; 2. formularea mesajului intentionat intr-un limbaj sau cod; 3. actul de transmitere; 4. receptarea. Aceasta perspectiva asupra comunicarii ne poate induce in eroare, chiar daca este utila ca punct de pornire. Majoritatea evenimentelor comunicative sunt mult mai complexe decit sugereaza acest model. In primul rand, in ceea ce priveste comunicarea, exista rationalitate, intentionalitate si urmarirea anumitor scopuri. In al doilea rand, ni se propune o perspectiva lineara asupra comunicarii, care contrazice ceea ce se intimpla adesea. In al treilea rand, se sugereaza ca intotdeauna comunicarea incepe cu transmitatorul, a carui intentie defineste semnificatia evenimentului comunicational. O conversatie interpersonala intimplatoare sau o negociere verbala reprezinta procese esential circulare si interactionale. Orice act de comunicare este un raspuns la un act de comunicare anterior si este deschis modificarilor. Participantii sunt egali si alterneaza rolurile de emitator si receptor. In cazul comunicarii unidirectionale, initiativa apartine permanent comunicatorului, care fie nu este capabil, fie nu este pregatit sa raspunda rezultatelor actului sau comunicativ.Transmiterea de catre comunicator a unui mesaj cu intentia de a transmite o semnificatie nu este suficienta pentru ca actul de comunicare sa fie reusit. Procesele de comunicare, fie ca le privim ca pe o transmitere de mesaje, sau ca pe o dobindire de informatie, variaza in privinta intentiei si instrumentalitatii lor. Atunci cind exista un obiectiv specific, sunt relevante criteriile de eficienta, implicate fiind motivatia constienta, planificarea si structurarea activitatilor. Acelasi proces de comunicare poate avea un scop bine definit raportat la anumiti receptori si niciun fel de scop in raport cu altii. Aceasta problema creeaza dificultati teoreticianului care incearca sa construiasca un model, pentru ca numai un model flexibil si foarte general poate reprezenta simultan ambele aspecte. Modelul Shannon-Weaver Probabil cel mai influent model comunicational este cel al lui Claude Shannon (Shannon si Weaver), dezvoltat pentru a sustine construirea unei teorii matematice a comunicarii, care s-ar aplica oricarui transfer informational intre oameni, masini sau in cadrul unor sisteme. Acest model descrie o secventa de baza care incepe cu o sursa, de la care

mesajul ajunge la un transmitator unde este codificat intr-un semnal, ce poate fi distorsionat de zgomot in drumul sau spre receptor, unde este decodificat si transmis destinatarului. Claude Shannon n-a fost interesat nici de valoarea semantic a mesajului, nici de efectul acestuia asupra receptorului, ci doar de problema transferului de sunet cu nalt fidelitate. Teoria matematic a lui Shannon a fost preluat i interpretat de Warren Weaver. Reprezentarea pe care o propune modelul Shannon-Weaver prezint un mare neajuns: este linear. Ea nu este capabila s redea mulimea i calitatea relaiilor decelabile ntr-o interaciune comunicaional i nici caracterul dinamic i continuu al relaiei de comunicare. Modelul Jakobson Roman Jakobson nu a fost preocupat de construirea unui model al comunicrii. Cu toate acestea, schema n care lingvistul dispune ceea ce ar fi, dup el, funciile limbajului poate fi un model al comunicrii.

Functia referentiala Context Functia poetica Mesaj Enuntiator _______________________________ Destinatar Functia emotiva Functia conativa Canal Functia fatica Cod Functia metalingvistica Funcia referenial este cea prin care este dezvluit coninutul referenial al mesajului, adic acel ceva din lumea exterioar discursului la care mesajul face referire. Funcia poetic pune accent pe mesaj ca atare (i pe utilizarea unui mediu oarecare de comunicare), de dragul mesajului n sine. Prin ea, limbajul pare s afieze imensa gam de posibiliti de expresie pe care o are. Funcia emotiv face referire la atitudinea enuniatorului fa de ceea ce spune i fa de cel cruia i se adreseaz. Aceast funcie poate fi reperat prin intonaiile folosite, prin intensitatea vocii, sau prin alte elemente cu acelai rol. Funcia fatic este cea prin care limbajul asigur meninerea n contact a interlocutorilor.

Funcia metalingvistic este cea prin care limbajul pune la dispoziie mecanismele necesare pentru a ne asigura c sntem acordai cu interlocutorul (c folosim acelai cod, n acelai context, de exemplu) . Funcia conativ se refer la toate aspectele limbajului care trdeaz intenia locutorului de a crea un rspuns (sau mcar o reacie de rspuns) din partea destinatarului. Un model global al comunicarii Producerea unui discurs este intotdeauna urmarea intentiei de comunicare a unui individ concret, intr-o situatie concreta de interlocutie, aceasta fiind unul din tipurile de interactiune acceptate de un mediu social-cultural. Discutia practica se lasa vazuta ca un proces de punere in acord care asigura tuturor participantilor, simultan, adoptarea ideala a unui rol. Contextul lingvistic este intr-o perpetua transformare. Instantiat de discursul insusi, el se va transforma pe masura ce participantii interrelationeaza, modificandu-si, fiecare, propriul intertext cultural si modificand astfel si intertextul impartasit. Acumularea personala a fiecarui participant la interlocutie face parte din cunoasterea comuna, cea care face posibila intercomprehensiunea. In afara de cunoasterea impartasita, fiecare dintre cei doi interlocutori va pastra o zona de cunoastere pe care nu o poate pune in comun cu nimeni pentru ca, oricit de deschis ar fi cineva fata de altcineva, ii este imposibil sa se destainuie exhaustiv. Acest depozit strict personal de cunoastere este cel care ne face surprinzatori in interactiunile cu ceilalti si este vinovatul pentru rateurile de inregistrare si comunicare. Mediul social-cultural, fie ca face parte din cunoasterea comuna a participantilor, fie ca nu constituie decat repere virtuale, se va regasi pe fiecare act discursiv, atit la producere, cit si la receptare. Dificultatea de a alege un singur model, cel mai adecvat si economic, pentru a reprezenta procesul social de comunicare deriva din marea diversitate de evenimente sociale. In viata sociala, comunicarea are loc intr-o gama larga de situatii si nu ne putem baza pe un unic model comunicational.