Sunteți pe pagina 1din 5

ANCHETA EPIDEMIOLOGICA IN IINFECTIILE NOZOCOMIALE HEPATITA C

Hepatita viral C este o boal infecioas acut sau cronic, antroponoz, provocat de virusul hepatic C, cu mecanismul de transmitere parenteral, care se caracterizeaz prin afectarea ficatului i a altor organe i sisteme (hematologice, renale, endocrine, dermatologice, neuromusculare, articulare, oculare i salivare), manifestndu-se clinic prin simptomele a trei sindroame: dispeptic (scderea poftei de mncare, jen ori dureri n rebordul costal drept, grea, vom), astenic (somnolen ori insomnie, cefalee moderat, oboseal, fatigabilitate), artralgic (dureri n articulaii). Examenul clinic poate fi normal sau poate releva: icter, sensibilitate la palparea ficatului, hepatomegalie usoara sau splenomegalie. Unii pacienti au stelute vasculare sau eritem palmar. Diagnosticul se sprijina pe date: epidemiologice, clinice si de laborator. Dintre testele de laborator, le enumeram in continuare pe cele utile in diagnosticul etiologic: TESTUL SEMNIFICATIA ELISA, RIBA. Hepatita cu virus C este considerata in prezent o problema urgenta de sanatate publica. Ea afecteaza 12 milioane de europeni si 180 de milioane de persoane din intreaga lume. n fiecare an se nregistreaz 34 milioane de cazuri noi, iar peste 350.000 de persoane mor anual din cauza unor afec iuni induse de hepatita C. Rata incidenei a crescut substanial n secolul al XX-lea datorit utilizrii de droguri intravenoase combinat cu medicaia intravenoas sau utilizarea de echipamente medicale nesterilizate. S-a nregistrat o scdere a incidenei bolii n rile vestice ncepnd din anii '90, datorit imbuntirii examenelor hematologice naintea tranfuziilor. Se preconizeaz o cretere a ratei mortalitii datorit mbolnvirii i decesului persoanelor infectate n urma transfuziilor nainte de efectuarea testelor HCV. Ratele de infectare sunt mai ridicate n unele ri din Africa i Asia. Rata prevalentei infectiei cu HVC la populatia adulta din Romania aste de 3.23% insa cu diferente semnificative intre regiunile tarii (Moldova 4.25%,Oltenia, Muntenia si Dobrogea 3.35% si Transilvania si Banat 2.63%) cat si intre diferite judete (maxim 7.19%,minim 0.56%). Calea parenterala de transmitere, evolutia adesea silentioasa, complicatiile grave (cum sunt ciroza si cancerul hepatic) sunt realitati care amplifica importanta

acestei boli, solicitand masuri energice de preventie, depistare precoce si nu in ultimul rand extinderea progra-melor de educatie sanitara in directia limitarii raspandirii infectiei. Avand in vedere ca tratamentele antivirale disponibile in prezent nu sunt eficiente decat pentru o parte din pacienti, cele mai mari sanse in lupta cu virusul ne sunt oferite de studiile si masurile epidemiologice. Initierea unei anchete cu privire la factorii de risc in hepatita C are drept scop constatarea incidentei acestora, informatii ce deservesc unor programe de informare destinate preventiei transmiterii bolii avand invedere incidenta mare a cazurilor in Romania. Obiective: Documentare Evaluarea factorilor de risc pentru a cunoaste expunerea in populatia studiata Informarea pacientilor cu privire la factorii de risc in transmiterea hepatitei C si complicatiile acesteia Elaborarea unui chestionar Aplicarea chestionarului Prelucrarea datelor Interpretarea rezultatelor Populatia tinta este reprezentata de pacientii internati in Spitalul de Boli Infectioase Sfanta Parascheva Iasi, bolnavi de hepatita C. Etapele de lucru: a) Constituirea echipei : b) Alegerea temei: Fisa de ancheta epidemiologica a hepatitei C c) Documentare cu privire la hepatita C si etiologia acestei afectiuni d) Elaborarea unui chestionar e) Aplicarea chestionarului f) Inregistrarea si interpretarea rezultatelor Factorii de risc si modalitati de transmitere Datorita faptului ca hepatita C se transmite de la persoana la persoana prin expunerea la sange infectat cu virusul hepatic C, activitatile care sporesc sansele de expunere la sange sunt considerate factori de risc. Printre acestia se numara: Consumul de droguri. Persoanele care si injecteaza droguri prezinta un risc crescut

de infectare cu hepatita C pentru ca pot folosi n comun ace si alte instrumente pentru droguri, care pot fi contaminate cu sange infectat cu VHC. Transfuzii de sange, transplant de organe sau primirea de factor de coagulare. Persoanele care au suferit transfuzii de sange sau transplant de organe nainte de 1992, precum si pacientii cu hemofilie care au primit factor de coagulare nainte de 1987, au risc crescut de mbolnavire pentru ca atunci nu existau teste pentru hepatita C. n prezent, riscul contractarii hepatitei C din transfuzii de sange este totusi redus. Tatuaje si piercing-uri cu ace, tus si/sau instrumente contaminate. Tatuajele si piercing-urile cu ace, tus sau alte instrumente nesterilizate, precum si cu pigmenti contaminati, pot fi surse de infectare a sangelui. Raniri cu obiecte ascutite. Acest caz se aplica n special angajatilor din sistemul social, nsa si tuturor celor care lucreaza cu persoane aflate n grupurile de risc si care se nteapa accidental cu un ac contaminat cu virusul hepatic C. Practici sexuale cu risc crescut sau parteneri multipli. Desi hepatita C nu se transmite cu usurinta n timpul actului sexual, comportamentele sexuale cu risc crescut, precum partenerii multipli, se asociaza cu un risc crescut de a contacta aceasta boala. Pacientii cu hemodializa. Exista unele dovezi de transmitere a virusului hepatic C n randul pacientilor tratati cu aceeasi unitate de dializa. Aceasta se datoreaza probabil contaminarii instrumentelor si suprafetelor, ca rezultat al unor proceduri necorespunzatoare de control al infectiilor. Unele persoane au o incidenta crescuta la infectarea cu hepatita Grupuri cu risc crescut includ: Hemofilicii: Pacientii cu hemofilie prezinta un risc crescut de infectii ale sangelui pentru ca primesc regulat transfuzii de sange si produse din sange, cum ar fi factorul de coagulare. Totusi, n 1987, a fost introdus un proces de inactivare a virusurilor precum VHC. Talasemicii: Talasemicii primesc transfuzii de sange, complicatiile acestor transfuzii fiind legate de transmiterea agentilor infectiosi; infectia cu virusul hepatitei C este frecventa la adolescentii cu varste de peste 15 ani cu talasemie, tocmai datorita transfuziilor in antecedente. Persoanele fara adapost: Persoanele fara adapost pot risca probleme de sanatate multiple, care includ si hepatita cronica C. Aceasta din cauza anumitor

comportamente n cadrul membrilor populatiei, cum ar fi injectarea drogurilor si folosirea n comun a instrumentelor legate de utilizarea de droguri. Detinutii: Infectarea cu hepatita C este mai raspandita si n cazul detinutilor, cu estimari de mbolnavire ntre 13% si 54%. Tratamentul Tratamentul hepatitei cronice C are drept scop eliminarea virusului din sange. Scopul tratamentului este obtinerea unui raspuns viral sustinut, sau RVS. Un raspuns viral sustinut are loc atunci cand virusul nu mai poate fi detectat n sange la 6 luni dupa tratament. Terapia completa dureaza maxim 1 an, desi durata recomandata a tratamentului depinde de genotipul viral. De exemplu, persoanele cu genotip 2 sau 3 pot primi tratament pentru numai 24 de saptamani. Pentru pacientii cu genotip 1, tipul cel mai raspandit n Romania (99% conform cu ultimele studii efectuate), tratamentul dureaza de obicei 48 de saptamani. n timpul tratamentului, medicul va monitoriza atent sangele si va face si alte teste pentru a vedea daca tratamentul este eficient. Tratamentul curent pentru hepatita cronica C n Romania poate include doua terapii, desi, la nivel global, a fost implementata deja tripla terapie, pentru care sansele de raspuns sunt aproape duble n cazul pacientilor fara tratament anterior, n timp ce pentru pacientii cu esec la terapia anterioara, tripleaza ratele de raspuns viral sustinut, adica raspunsul favorabil. Din pacate, momentan, acest tratament nu este nca disponibil n Romania. Masuri de preventie Dintre masurile ce pot fi adoptate in vederea reducerii transmiterii hepatitei virale C, cele mai importante sunt urmatoarele: 1. Testarea tuturor donatorilor de sange si eliminarea de la donare a persoanelor AcVHC pozitive. Se mai recomanda evitarea pe cat posibil a transfuziilor de sange si folosirea lor numai acolo unde este neaparat nevoie (de exemplu pierderi masive de sange cu soc hipovolemic). 2. Folosirea tratamentului injectabil exclusiv cu ace si seringi de unica folosinta. 3. Folosirea acelor de unica folosinta sau sterile la acupunctura, perforarea tegumentelor, tatuaje, body piercing. 4. Testarea AcVHC la donatorii de organe si eliminarea de la donare a celor AcVHC pozitivi; 5. Sterilizarea riguroasa a instrumentarului chirurgical si stomatologic. 6. Folosirea unor truse individuale de manichiura pedichiura pentru bolnavii cunoscuti cu infectie VHC, care sa se puna la sterilizat separat de restul instrumentarului folosit la manichiura-pedichiura.

7. Folosirea prezervativului, desi riscul de transmitere pe cale sexuala a infectiei cu VHC e mai mic fata de infectia cu HIV si fata de infectia cu VHB. Membrii aceleiasi familii sau gospodarii in care exista cel putin un caz acut sau cu hepatita C cronica, trebuie de asemenea sa fie educati sa evite obiceiul de a folosi in comun periute de dinti, lame si aparate de ras, foarfece si alte instrumente din trusa de manichiura pedichiura si chiar lenjeria, mai ales cea intima.