Factoringul

In conditiile actuale, cand economia da semne de slabiciune, bancile devin din ce in ce mai fictive la acordarea de credite, piata de capital se misca greu, firmele fac disponibilizari, oamenii sunt foarte atenti cu banii lor iar cumparatorii isi platesc facturile cu intarziere. Astfel, in realizarea tranzactiilor comerciale interne si internationale, chiar si pentru o plata recesiva a facturilor, isi face loc factoringul. Contractul de factoring sau facturaj este un contract comercial de creditare la care participa o societate specializata (societate bancara sau o institutie financiara specializata) in incasarea de facturi, denumita factor, si o societate comerciala furnizoare de produse sau servicii, denumita aderent. Aderentul urmareste sa-si incaseze pretul facturilor inainte de termenul de scandenta, iar factorul urmareste sa obtina un beneficiu, de regula un anumit procent din facturile pe care le deconteaza in avans. In activitatea de factoring ia parte si beneficiarul (clientul) care va fi notificat ca trebuie sa plateasca factura la scadenta factorului. Companiile de factoring se mai ocupa si de administrarea si managementul facturilor clientilor, precum si de asigurari impotriva riscurilor de neplata a debitorilor Factoringul este un mod flexibil si rapid de imbunatatire a fluxului de numerar si de furnizare a capitalului circulat de care ai nevoie.

Tipuri de factoring a) In functie de sfera de cuprindere, modalitatea de preluare si administrare a creantelor se deosebesc : Factoringul partial facturile sunt supuse unui proces de selectionare, nu toate sunt acceptate la cumparare; obligatia incasarii facturilor ii revine aderentului, deoarece factorul nu preia administrarea acestora; Factoringul total toate facturile sunt preluate de la aderent si administrate de catre factor. Factorul va incasa facturile de la debitor, finanteaza operatiunea si acopera riscul de credit. b) In functie de momentul efectuarii platii creantelor de catre factor se disting : Factoringul cu plata imediata (engl. old-line factoring) - factorul plateste contravaloarea facturilor in momentul preluarii acestora Factoringul la scadenta (engl. maturity factoring) - creantele aderentului ii sunt platite in momentul exigibilitatii acestora Factoringul mixt - factorul plateste o parte din valoarea facturilor in momentul prezentarii acestora sub forma de avans (pana la cel mult 85% din valoarea acestora), diferenta urmand sa fie platita la o data ulterioara c) In functie de confidentialitatea operatiunii putem deosebi : Factoring inchis (numit si scontare confidentiala a facturilor) - permita clientului sa pastreze secret faptul ca a apelat la un factor Factoring deschis - exportatorul/aderentul cedeaza factorului toate creantele notificand importatorii/debitorii d) In functie de dreptul de regres pe care banca il poate exercita asupra aderentului putem vorbi despre :

Factoring fara regres (engl. non-recourse factoring) - factorul plateste aderentului contravaloarea acceptata a facturii sau facturilor, de regula 85% imediat dupa emitere si 15% in termen de 180 de zile de la data scadentei facturii, chiar daca nu incaseaza (total sau partial) una sau mai multe dintre facturi. In intervalul de 180 de zile de la scadenta facturii(lor) banca incearca sa recupereze sumele de la debitor sau, eventual, de la societatea de asigurare-reasigurare la care s-a asigurat impotriva riscului de neincasare. Factorul nu se indreapta catre aderent in vederea recuperarii contravalorii facturilor neavand drept de regres asupra acestuia. Factoring cu regres (engl. recourse factoring) - in caz de neplata factorul isi va recupera sumele neincasate de la aderent prin exercitarea dreptului de regres, prin debitarea contului curent al aderentului sau prin valorificarea garantiei e) In functie de participantii la operatiunea de factoring putem distinge : Factoring intern (engl. domestic factoring) - la baza acestei operatiuni nu sta un contract comercial international, se desfasoara pe teritoriul aceleiasi tari si, in cadrul ei, intervine un singur factor; Factoring international (engl. international factoring) - presupune existenta unui contract comercial international, in cadrul operatiunii intervin doi factori (factorul de export si cel de import). Factorul de export cumpara creantele exportatorului (numit si aderent) asupra importatorului, cedandu-le apoi factorului de import. Cine poate apela la factoring? Companiile nou infiintate, dar au relatii comerciale stabile Companiile in curs de dezvoltare, cu un trend ascendent Companiile care ofera termene mari de plataCompaniile cae au nevoie urgenta de numerar Companiile care au acces insuficient la alte surse de finantare IMM-urile

Participantii la operatiunea de factoring sunt aderentul, factorul si debitorul cedat. Aderentul reprezinta un comerciant (persoana fizica sau persoana juridica) care efectueaza acte de comert constand in producerea si comercializarea de marfuri, sau numai comercializarea de marfuri in nume si pe cont propriu, sau prestari de servicii. Majoritatea aderentilor sunt societati comerciale. Factorul poate fi numai o persoana juridica avand calitatea de comerciant. Factorul trebuie sa fie o institutie de credit sau o societate comerciala specializata, autorizata conform conditiilor legislatiei nationale. Principalele beneficii ale operatiunii de factoring Principalele avantaje ale operatiunii de factoring sunt: (a) plata rapida a creantelor; (b) protectie impotriva neefectuarii platii de catre debitori; si (c) o alternativa de finantare care nu necesita garantii. Plata rapida a creantelor -O societate care alege operatiunea de factoring ca alternativa de finantare (clientul) va cesiona societatii de factoring (factor) creantele sale izvorand din facturi pentru produse si servicii furnizate tertilor, in schimbul platii prompte de catre factor a valorii acestor creante, minus o reducere. Exista si variante de factoring in care plata se face in mai multe transe.
2

Protectia impotriva riscurilor-In general, operatiunea de factoring este inteleasa ca o vanzare de creante, in care riscul aferent achitarii creantelor de catre debitori este transferat in intregime factorului, iar factorul nu are nici un drept de regres impotriva clientului in cazul neefectuarii platilor de catre debitori. Prin urmare, in mod normal, partea de protectie impotriva riscurilor a operatiunii este esentiala in operatiunile de factoring fara drept de regres. Totusi, unii dintre factori furnizeaza si finantare cu drept de regres, ceea ce inseamna ca riscul de neefectuare a platii creantelor ii revine clientului. Lipsa necesitatii de acordare de garantii-Dat fiind faptul ca operatiunea de factoring este in esenta o cesiune de creanta, factorii dobandind de la client creantele impreuna cu toate drepturile si instrumentele aferente, in general nu sunt necesare alte garantii din partea clientilor pentru ca acestia sa aiba acces la acest tip de finantare.

Toate societatile importante de factoring de pe piata romaneasca ofera, de asemenea, servicii auxiliare operatiunii de factoring, precum contabilitatea si raportarea facturilor, monitorizarea debitorilor, incasarea datoriilor.

Efectele contractului de factoring Trebuie sa distingem ntre efectele pe care le produce contractul de factoring ntre parti si efectele ntre factor si debitorii cedati. Efectele ntre parti. Dreptul de creanta se transfera din patrimoniul aderentului n patrimoniul factorului pastrndu-si natura, aderentul avnd obligatia de a remite factorului la intervalele convenite facturile din perioadele respective, garantiile si documentele justificative, precum si declaratia prin care aderentul transmite factorului n plina proprietate creantele reprezentnd pretul marfurilor sau prestatiilor, furnizate si acceptate de clienti, cu dispozitia ca plata sa se faca direct factorului. Factorul este nsarcinat cu pastrarea evidentei operatiunilor de factoring. Factorul dobndeste concomitent cu proprietatea creantelor toate drepturile aderentului fata de debitorii sai, pierznd nsa actiunea n regres mpotriva aderentului platit, cu exceptia actiunii n repetitiune a platii nedatorate pentru inexistenta totala sau partiala a creantei Efectele fata de debitorul cedat se produc doar n situatia n care debitorul cedat este notificat n acest sens. Notificarea subrogarii se face de catre aderent debitorului sau pentru a-l nstiinta ca plata trebuie efectuata doar catre factor. Pe aceasta cale a notificarii se evita o plata cu buna credinta catre alte persoane. Consideratii de ordin general cu privire la operatiunea de factoring in Romania Operatiunile de factoring in Romania sunt reglementate sumar prin prevederi legale incidente siprin anumite reglementari emise de catre Banca Nationala a Romaniei (BNR), in general in legatura cu activitati desfasurate de bancile comerciale si institutiile financiare non-bancare.Legislatia aplicabila emisa de BNR califica si include operatiunea de factoring in activitatea generala de credit, care poate fi
3

desfasurata numai de catre bancile comerciale si institutiile financiare non-bancare (IFN), fara a furniza o definitie a operatiunilor de factoring. Articolul 6 din Legea nr. 469/2002 cu privire la anumite masuri pentru intarirea disciplinei contractuale, lege care este in prezent abrogata, definea operatiunea de factoring ca un mecanism de mobilizare a creantelor, ca un contract intre un client, denumit aderent, care este vanzator de bunuri si servicii, catre terti (debitori) si o banca comerciala sau o institutie financiara specializata, denumita factor, care asigura incasarea datoriilor si acoperirea riscului de credit catre aderent, in baza cumpararii creantelor aderentului. Aceasta definitie a operatiunii de factoring este conforma cu doctrina internationala si cu practicile general acceptate.In absenta unor reglementari specifice cu privire la factoring, regimul juridic al acestor operatiuni in Romania este reprezentat de regulile generale aplicabile cesiunii de creante. In Romania, operatiunile de factoring sunt in general desfasurate de bancile comerciale, prin divizii specializate. Totusi, exista si alte societati, care nu sunt nici banci comerciale, nici institutii financiare non-bancare, care activeaza pe aceasta piata. Cifra de afaceri la nivel mondial a pietei de factoring anul trecut a fost de 1,222 miliarde, inregistrand o crestere de 3,75% fata de anul trecut. Valoarea pietei de factoring din Romania a fost de 1,8 miliarde EUR in 2011, ceea ce reprezinta o crestere semnificativa de 63,64% fata de 2010 si situeaza Romania pe locul sapte intr-un clasament al pietelor ce au inregistrat cea mai mare dezvoltare in 2011. Totusi, gradul de penetrare al serviciilor de factoring in Romania ramane destul de scazut (0,52%), in comparatie cu media la nivelul Uniunii Europene (7-7,5%) si cu media la nivel mondial (3,45%)1, ceea ce inseamna ca, teoretic, Romania dispune de un potential extraordinar pentru dezvoltarea acestor activitati financiare. Concluzii Ca urmare a constrangerilor actuale ale pietei (in principal cu privire la devalorizarea garantiilor imobiliare, fapt care limiteaza accestul la formele traditionale de imprumut), operatiunea de factoring poate fi o alternativa pentru acele societati care au sume semnificative de incasat din furnizarea de bunuri si servicii tertilor, si care doresc sa obtina accesul la finantari rapide pentru afacerile lor. Potentialul de dezvoltare a acestei alternative de finantare este, intr-adevar, semnificativ, conform statisticilor disponibile publicului. Totusi, atat jucatorii din aceasta pieta cat si clientii ar beneficia de pe urma unui mediu legal mai clar si implicit mai sigur ce reglementeaza tranzactiile de acest gen.

Cirlugea Diana Pitigoi Simona Plescan Delia Popescu Petre