Sunteți pe pagina 1din 29

Crup

De la Wikipedia, enciclopedia liber Salt la: Navigare, cutare Crup Clasificare i resurse externe

ICD-10 ICD-9 DiseasesDB MedlinePlus MeSH

J05.0 464.4 13233 000959 D003440


modific

Crupul (sau laringotraheobronita) este o afeciune respiratorie cauzat de o infecie viral a cilor respiratorii superioare. Infecia provoac inflamarea intern a gtului. Inflamaia mpiedic respiraia normal; simptomele crupului sunt tusea ltrtoare, stridorul (respiraia uiertoare) i rgueala (disfonia). Simptomele crupului pot fi uoare, moderate sau severe, agravndu-se adesea n timpul nopii. Afeciunea poate fi tratat prin administrarea unei singure doze de steroizi pe cale oral. n unele cazuri mai severe, se administreaz adrenalin (epinefrin. Spitalizarea este rareori necesar.

Diagnosticul de crup este stabilit pe baza semnelor i simptomelor, dup excluderea cauzelor mai grave ale simptomelor (de exemplu, epiglotita sau aspirarea de corp strin). De obicei, nu sunt necesare investigaii suplimentare, cum sunt analize de snge, radiografii i culturi. Crupul este o afeciune obinuit, ntlnit la aproximativ 15% dintre copii, ndeosebi la cei cu vrsta cuprins ntre 6 luni i 5-6 ani. Adolescenii i adulii pot fi diagnosticai cu crup n cazuri rare.

Cuprins

1 Semne i simptome 2 Cauze o 2.1 Cauze virale o 2.2 Cauze bacteriene 3 Fiziopatologie 4 Diagnostic 5 Prevenire 6 Tratament o 6.1 Steroizi o 6.2 Epinefrin o 6.3 Altele 7 Prognostic 8 Epidemiologie 9 Istoric 10 Vezi i 11 Referine 12 Legturi externe

Semne i simptome
Stridor

Meniu 0:00 Stridor inspirator i expirator n cazul unui copil cu vrsta de 13 luni diagnosticat cu crup.

Simptomele crupului includ tuse ltrtoare, stridor(un sunet acut, tipic, n momentul inspiraiei), rgueal (disfonie) i dificultate respiratorie care se agraveaz de regul n timpul nopii.[1] Tusea ltrtoare este deseori descris ca fiind aseamntoare sunetului emis de foci sau de leii de mare.[2] Plnsul poate agrava respiraia uiertoare, care poate fi un semn de ngustare a cilor respiratorii. Pe msur ce crupul se agraveaz, semnele respiraiei uiertoare se pot ameliora.[1] Alte simptome includ febr, guturai (simptome tipice ale rcelii obinuite) i retracia pielii intercostale.[1][3] Salivaia sau aspectul bolnav indic, n mod tipic, alte afeciuni medicale.[3]

Cauze
De regul, crupul se consider a fi datorat unei infecii virale.[1][4] Unele persoane folosesc termenul pentru a indica laringotraheita sever, crupul spasmodic, difteria laringian, traheita bacterian, laringotraheobronita i laringotraheobronhopneumonia. Primele dou afeciuni sunt virale i prezint simptome mai uoare; ultimele patru sunt bacteriene i sunt, de obicei, mai severe.[2]
Cauze virale

n 75% din cazuri virusul paragripal, ndeosebi tipul 1 i 2, este responsabil de apariia crupului.[5] n unele cazuri, crupul este cauzat de alte virusuri inclusiv virusul gripal A i B, virusul rubeolic, adenovirusul i virusul sinciial respirator (VRS).[2] Crupul spasmodic (crup cu tuse ltrtoare) este cauzat de acelai grup de virusuri ca i n cazul laringotraheitei acute, fr a avea ns semnele obinuite ale infeciei (febr, dureri de gt i un numr crescut de leucocite).[2] Tratamentul i reacia la tratament sunt identice.[5]
Cauze bacteriene

Crupul bacterian poate fi clasificat n urmtoarele tipuri: difterie laringian, traheit bacterian, laringotraheobronit i laringotraheobronhopneumonie.[2] Difteria laringian este cauzat de agentul Corynebacterium diphtheriae n timp ce traheita bacterian, laringotraheobronita i laringotraheobronhopneumonia au origine viral, urmat de o infecie bacterian. Bacteriile cel mai adesea implicate sunt Staphylococcus aureus, Streptococcus pneumoniae, Hemophilus influenzae, i Moraxella catarrhalis.[2]

Fiziopatologie
Infecia viral provoac inflamarea laringelui, a traheei i a cilor respiratorii majore ca urmare a ptrunderii leucocitelor.[4] Inflamaia poate determina dificulti respiratorii.[4]

Diagnostic

Punctajul Westley: clasificarea gravitii crupului[5][6] Numrul de puncte atribuit n funcie de aceast caracteristic Caracteristic 0 Retracie intercostal Stridor Nu exist 1 Uoar n stare de agitaie 2 Moderat 3 Sever 4 5

Nu exist

n repaus n stare de agitaie

Cianoz Gradul de contien Inspiraie

Nu exist

n repaus

Normal Redus semnificativ

Dezorientat

Normal

Redus

Diagnosticul de crup se stabilete pe baza semnelor i simptomelor.[4] Primul pas constituie excluderea altor afeciuni care pot determina obturarea tractului respirator superior, ndeosebi epiglotita, prezena unui corp strin n tractul respirator, stenoza subglotic, angioedemul, abcesul retrofaringian i traheita bacterian.[2][4] Radiografia gtului nu este un procedeu de rutin,[4] ns dac se realizeaz, poate indica ngustarea traheii, denumit semnul clopotului, datorit formei de clopot a acesteia. Aspectul de clopot nu este evident n jumtate din cazuri.[3] Analizele de snge i efectuarea de culturi virale (analize n vederea detectrii virusurilor) pot provoca, n mod inutil, iritarea cilor respiratorii.[4] Totui, culturile virale obinute prin aspiraie rinofaringian (un procedeu de utilizare a unui tub pentru prelevarea de mucus nazal), pot fi utilizate pentru a confirma cauza exact. De regul, aceste culturi sunt limitate la domeniul cercetrii.[1] n cazul n care starea unui pacient nu se amelioreaz n urma tratamentului standard, pot fi efectuate teste ulterioare n vederea depistrii prezenei bacteriilor.[2]
Gravitate

Sistemul cel mai rspndit de clasificare a gravitii crupului este punctajul Westley. Acest test este utilizat n scop tiinific i nu n practica clinic.[2] Testul reprezint suma punctelor atribuite n funcie de cinci factori: gradul de contien, cianoza, stridorul, inspiraia i retracia.[2] Punctele acordate pentru fiecare factor sunt ilustrate n tabelul din partea dreapt, iar punctajul final variaz de la 0 la 17.[6]

Un punctaj total 2 indic un crup de gravitate sczut. Pacientul poate prezenta tuse ltrtoare i rgueal, fr stridor (respiraie uiertoare) n stare de repaus.[5] Un punctaj total de 35 puncte este clasificat ca fiind crup de gravitate moderat pacientul prezint respiraie uiertoare i puine alte semne.[5] Un punctaj total de 611 puncte reprezint crup de gravitate sever. Simptomele sunt stridorul evident, dar i retracia cutiei toracice.[5] Un punctaj total 12 nseamn posibil insuficien respiratorie. n acest stadiu, este posibil ca pacientul s nu mai prezinte tuse ltrtoare i respiraie uiertoare.[5]

85% dintre copiii adui la camera de gard prezint crup de gravitate sczut; crupul sever se ntlnete n cazuri rare (<1%).[5]

Prevenire
Imunizarea (vaccinarea) mpotriva gripei i difteriei poate preveni crupul.[2]

Tratament
Copiii cu crup trebuie calmai pe ct posibil.[4] n mod obinuit, se administreaz steroizi, iar n cazuri grave, epinefrin.[4] Copiilor cu saturaie de oxigen (cantitatea de oxigen din snge) sub 92% trebuie s li se administreze oxigen, [2] iar pacienii cu crup sever pot fi spitalizai pentru a fi inui sub observaie.[3] Dac este necesar oxigen, se recomand meninerea unei surse de oxigen n apropierea feei copilului, aceasta crend mai puin stres dect utilizarea unei mti de oxigen.[2] n urma tratamentului, mai puin de 0,2% dintre pacieni necesit intubaie endotraheal(plasarea unui tub n interiorul tractului respirator).[6]
Steroizi

Corticosteroizii, cum ar fi dexametazona i budesonida, pot fi utilizai n tratamentul crupului.[7] Se obin efecte benefice semnificative n decurs de ase ore de la administrare.[7] Dei aceste medicamente sunt eficiente n cazul administrrii pe cale oral (pe gur), parenteral (prin injectare), sau prin inhalare, se prefer administrarea pe cale oral.[4] De obicei, o singur doz este suficient i se consider a fi destul de sigur.[4] Dexametazona poate fi administrat n siguran n doze de 0,15, 0,3 i 0,6 mg/kg.[8]
Epinefrin

Crupul moderat pn la sever poate fi ameliorat prin administrarea de epinefrin prin nebulizat (soluie inhalat care dilat cile respiratorii).[4] Dei epinefrina reduce, de obicei, gravitatea crupului n decurs de 1030 minute, efectele benefice dureaz doar aproximativ 2 ore.[1][4] n cazul n care starea ameliorat a copilului rmne constant dup 24 ore n urma tratamentului i nu apar alte complicaii, acesta poate fi externat.[1][4]

Altele

Sunt studiate i alte tratamente pentru crup, dar nu exist suficiente dovezi care s susin administrarea acestora. Inhalaiile de aburi fierbini sau de aer umidificat reprezint tratamente ambulatorii tradiionale, dar studiile clinice nu au putut demonstra eficacitatea acestora [2][4] i astfel sunt rareori utilizate n prezent.[9] De asemenea, nu se recomand utilizarea de antitusive, care conin de obicei dextrometorfan i/sau guiafenezin.[1] Dei n trecut s-a recomandat inhalarea de heliox (un amestec de heliu i oxigen) pentru mbuntirea respiraiei, nu exist dovezi suficiente pentru a susine acest tratament.[10] Deoarece crupul este, de obicei, o afeciune viral, nu se administreaz antibiotice dect n cazul n care se suspecteaz prezena bacteriilor.[1] n cazul infeciilor bacteriene, se recomand antibioticele vancomicin i cefotaxim.[2] n cazuri grave asociate cu grip A sau B, pot fi administrate antivirale cum ar fi inhibitorii de neuraminidaz.[2]

Prognostic
Crupul viral este, de obicei, o boal de scurt durat; rareori survine decesul n urma insuficienei respiratorii i/sau a unui stop cardiac.[1] De regul, simptomele se amelioreaz n decurs de dou zile, dar pot dura pn la apte zile.[5] Alte complicaii rare includ traheita bacterian, pneumonia i edemul pulmonar.[5]

Epidemiologie
Aproximativ 15% dintre copii, de regul cu vrsta cuprins ntre 6 luni i 56 ani, sunt diagnosticai cu crup.[2][4] Aproximativ 5% dintre copiii din aceast grup de vrst sunt spitalizai cu diagnosticul de crup.[5] n cazuri rare, crupul poate afecta copiii cu vrsta cuprins ntre 3 luni i 15 ani.[5] Frecvena crupului n rndul bieilor este de 50% de ori mai mare dect n rndul fetelor; crupul este mai frecvent toamna.[2]

Istoric
Termenul crup provine din engleza modern timpurie de la verbul croup, a crui semnificaie este a plnge rguit; denumirea a fost utilizat pentru prima oar n Scoia i a devenit popular n secolul al XVIII-lea.[11] Crupul difteric a fost cunoscut nc din timpul lui Homer n Grecia Antic. n anul 1826, Bretonneau a stabilit distincia ntre crupul viral i crupul cauzat de difterie.[12] Francezii numeau crupul viral faux-croup, utiliznd termenul croup pentru a desemna o boal provocat de bacteria cauzatoare de difterie.[9] Crupul cauzat de difterie a devenit aproape necunoscut datorit imunizrii eficiente.[12]

Prima pagina Scorul APGAR (Indicele APGAR)

Scorul APGAR (Indicele APGAR)


Generalitati
Sus Vezi galerie foto

Imediat dupa nastere, chiar in primele 60 de secunde dupa expulzie, in sala de travaliu, se face o apreciere a starii de sanatate a nou-nascutului, prin aprecierea functiilor vitale si a capacitatii de adaptare la conditiile din mediul extrauterin. Astfel simultan cu acordarea primelor ingrijiri, medicul neonatolog va nota starea clinica si comportamentul nou-nascutului, cuantificand functiile vitale cu ajutorul scorului sau indicelui Apgar.
Cuprins articol 1. 2. 3. 4. 5. Generalitati Parametrii APGAR Calcularea scorului Semnificatia scorului APGAR De retinut

Parametrii APGAR
Sus

Cei 5 parametrii pe baza carora se apreciaza indicele Apgar sunt: respiratia, frecventa cardiaca, reactivitatea la stimuli, tonusul muscular, aspectul tegumentelor parametrii care vor fi notati cu puncte de la 0 la 2, fiecare. Prin insumarea acestor puncte se obtine un punctaj de la 0 la 10, numit scorul Apgar. Este util ca, in cazul unui scor sub 10, aprecierea scorului sa se repete si la 5

- 10 minute dupa nastere. Denumirea provine de la numele celei care a introdus in practica clinica acest scor, Virginia Apgar; in limba engleza APGAR poate fi si o formula de memorare a parametrilor acestui scor: Activity activitatea, tonusul muscular Pulse pulsul, frecventa cardiaca Grimace grimasa, excitabilitatea reflexa (reactivitatea la stimuli) Appearance aspectul pielii Respiration respiratia.

Calcularea scorului
Sus

Tonusul muscular (activitatea) Se apreciaza in functie de miscarile active si pasive: 2 prezenta miscarilor active, tonusul muscular e bun 1 cateva miscari de flexie a extremitatilor 0 hipotonie, musculatura este flasca. Frecventa cardiaca (puls) Se apreciaza numarul de batai cardiace pe minut: 2 peste 100 batai cardiace pe minut 1 - sub 100 batai cardiace pe minut 0 absenta batailor cardiace. Excitabilitatea reflexa (grimasa) Excitabilitatea reflexa sau reflectivitatea, este raspunsul nou-nascutului la stimuli externi; se apreciaza prin reactia la introducerea sondei in cavitatea nazala pentru dezobstructia cailor respiratorii: 2 - tipa, tuseste sau stranuta 1 face o grimasa 0 nu reactioneaza. Culoarea tegumentelor (aspect) Culoarea tegumentelor este importanta deoarece ea releva gradul de oxigenrae a sangelui: 2 tegumente roz 1 roz la nivelul trunchiului si cianotica (albastra) la extremitati 0 tegumente palide sau cianotice (albastre). Miscarile respiratorii si tipatul (respiratia)

Se apreciaza aparitia spontana a respiratiei, reflectata de un tipat sau plans viguros si prezenta miscarilor respiratorii: 2 miscari respiratorii regulate, tipat sau plans viguros 1 miscari respiratorii neregulate, plans slab 0 respiratie absenta, nu plange

Semnificatia scorului APGAR


Sus

In sala de travaliu, dupa stabilirea indicelui APGAR, atitudinea imediata a medicului neonatolog va fi raportata la nota acordata. Indice Apgar 8 - 10 Acest indice este acordat unui nou-nascut eutrofic (cu greutate normala), sanatos, cu adaptare neonatala buna, care nu necesita ingrijiri deosebite. Acesta va fi transportat in sectia de nounascuti dupa acordarea ingrijirilor obisnuite: - aspiratia secretiilor si dezobstructia cailor aeriene superioare - ligatura cordonului ombilical - toaleta tegumentelor: se sterg cu comprese sterile sau se spala resturile delichid amniotic sau sange - profilaxia oftalmiei gonococice: se face de rutina imediat dupa nastere si consta in aplicarea unor picaturi in sacul conjunctival, in scopul prevenirii infectiei oculare cu gonococ, in eventualitatea in care mama are o infectie genitala gonococica - verificarea permeabilitatii esofagului. Indice Apgar 6 - 7 Nou-nascutii cu acest indice, prezinta o adaptare mai dificila la viata extrauterina si pot necesita in plus fata de ingrijirile standard: - oxigenoterapie - corectarea unor deficite biologice: acidoza,hipoglicemia, hipocalcemia etc. Scorul Apgar va fi reevaluat dupa 5 minute. Indice Apgar sub 5 Un nou-nascut cu indice Apgar de 5 sau mai mic, prezinta o stare generala grava care necesita in plus manevre de reanimare si terapie intensiva, care variaza in functie de situatia clinica a nounascutului: oxigenoterapie, intubatie, ventilatie asistata, masaj cardiac extern, corectia tulburarilor hidro-electrolitice, acido-bazice si metabolice etc. Indicele Apgar se va reevalua dupa 5 minute de la nastere.

De retinut

Sus

Scorul Apgar este doar un indice relativ de apreciere a starii de sanatate a nou-nascutului, care apreciaza starea clinica post-natal precoce si ghideaza atitudinea terapeutica imediata a neonatologului, fara insa a se constitui intr-un factor de prognostic pe termen lung in privinta evolutiei ulterioare a nou-nascutului. In sectia de nou-nascuti, se va efectua un examen clinic complet care va aprecia maturitatea neonatala, greutatea, talia, perimetrul cranian, prezenta unor malformatii sau boli congenitale.
Anunturi Google

Solutii de finantare IMM Dezvolta-ti afacerea si profita de dobanda avantajoasa. Aplica aici! RaiffeisenIMM.ro/Finantare_IMM Slabire Rapida. Arde 400 de calorii pe zi. Fara riscuri pentru sanatate. - www.400c-slim.ro Scapa Usor de hemoroizi Tratament naturist complet cu rezultate in 48 de ore. - HemoStop.ro/tratament-hemoroizi/ Intoleranta la un aliment Incearca Daosin-supliment alimentar iti poate rezolva problemele. - www.daosin.ro Secretele Cancerului : Afl 5 Cauze Primare ale Cancerului Ascunse de Medici.Descoper Soluii alimenteanticancer.com/Din_India
27034 vizualizari, 13 Iunie 2007

Ca i vinul fin, tu devii mai bun, o dat cu anii. La multi ani! Prunus cerasifera =Corcodu Semn diacritic
De la Wikipedia, enciclopedia liber

Salt la: Navigare, cutare Despre utilizarea diacriticelor la Wikipedia vezi Wikipedia:Diacritice.

Un semn diacritic este un semn tipografic adugat la o liter pentru a indica o diferen n pronunie sau pentru a deosebi sensurile a dou cuvinte altfel scrise identic. Semnele diacritice se plaseaz de obicei deasupra sau dedesubtul unei litere, dar sunt posibile i alte poziii. Termenul deriv din limba greac, unde (diakratikos) nseamn care distinge.[1] Nu toate simbolurile care nsoesc literele sunt semne diacritice. De exemplu, n multe limbi, punctul din literele minuscule i i j face parte din corpul literei. Uneori un simbol ataat unei litere se poate considera semn diacritic ntr-o limb i parte a literei n alta.

Cuprins

1 n limba romn 2 Exemple n alte limbi 3 Bibliografie 4 Note 5 Legturi externe

n limba romn
Limba romn folosete cinci litere cu semne diacritice: , , , , . Aspectul i denumirea acestor semne sunt artate n tabelul de mai jos.

cciul (breve); cnd semnul este pus deasupra unei litere ce reprezint o vocal pentru a indica o pronunie scurt (de exemplu o semivocal) atunci se numete semnul scurt. circumflex; n alte limbi valoarea fonetic a acestui semn diacritic este diferit.

virguli[2] sau virgul, plasat sub literele corespunztoare s, S, t, T. Variantele cu sedil sunt foarte rspndite mai ales n redactarea computerizat, dar incorecte (vezi articolele , ).

Exemple n alte limbi


Tabelul de mai jos d o serie de exemple de semne diacritice folosite n alte limbi.


Bibliografie

sedil; folosit de exemplu n limbile francez, albanez i turc. Aspectul ei este diferit de cel al virguliei folosite n literele romneti i . tild; folosit de exemplu n limbile spaniol i portughez sau n Alfabetul Fonetic Internaional.

hek; folosit de exemplu n limbile ceh, slovac, srb, croat etc.

trem sau umlaut; se folosete de exemplu n limbile finlandez, suedez, german, francez i turc. accent grav; folosit de exemplu n limbile francez i italian.

accent ascuit; folosit de exemplu n limbile francez i maghiar. n limba romn se folosete uneori la cuvintele-titlu din dicionare sau pentru a marca accentul n cuvintele care altfel s-ar confunda, de exemplu: (doi) copi este diferit de (dou) cpii.

DOOM 2, pentru denumirile unora din semnele diacritice en Orthographic diacritics and multilingual computing

Note
1. ^ Editura Enciclopedic, ed (1996). Dicionar Enciclopedic vol. II DG. Bucureti. pp. p. 85. ISBN 973-45-0144-5. DIACRITIC (< fr. {i}; {s} gr. diakritikos care distinge) adj. Semn ~ = semn grafic care nsoete o liter a alfabetului i marcheaz o anumit valoare fonetic. 2. ^ Dicionarul ortografic, ortoepic i morfologic al limbii romne, ediia 2005, p. XXVI

Legturi externe

Diacritice.com - conversie online a textelor ntr-o limb romn ce conine i diacritice. Aplicaie web pentru identificarea i conversia codificrii unui fiier text cu diacritice Diacritice.ro - pentru adaptarea tastaturii pentru diacriticele limbii romne Program portabil pentru scrierea cu diacritice romne pe orice tastatur internaional

Diacritice n limbajul HTML

Categorie:

Semne diacritice

Bibliografie 1. Grigore Brncu, Adriana Ionescu, Manuela Saramandu, Limba romn manual pentru studenii strini, Editura Universitii din Bucureti, 1996/2003/2005. 2. Olga Blnescu, Limbaj medical romnesc pentru strini, Editura Ariadna 98, Bucureti, 1999. 3. Gheorghe Doca, Learn Romanian, Course for English Speakers, Niculescu, 2008. 4. Andra Vasilescu (coordonator), Limba romn ca limba strin. Dosare pedagogice, Editura Universitii din Bucureti, 2006.

Makarov spanks Lucy Source Fairy Tail Anime by A-1 Pictures & Satelight Portion of copyrighted work used Episode 21 Purpose of Image Illustrate articles Resolution High Replaceable? Only by a higher quality image of higher quality

Trichineloza - manifestari clinice si tratament


dimensiune text
AA

Trichineloza este o boala parazitara, o antropozoonoza determinata de un nematod din genul Trichinella si anume Trichinella spiralis. Desi parazitul, agentul etiologic al bolii, a fost descoperit de Owen numai acum 166 de ani in urma (1835), totusi trichineloza pare sa fie destul de veche, fiind cunoscuta atat la om cat si la animale inca din antichitate. Trichineloza, cu o repartitie universala, a fost si este mai frecventa in emisfera nordica din Europa si America.

Morfologie si ciclu de viata


Trichinella spiralis este un nematod localizat intracelular, atat in stadiul larvar cat si ca adult. Acelas animal joaca atat rolul de gazda definitiva, cat si de gadza intermediara ,gazduind pentru un scurt interval de timp parazitul adult iar pe perioade mai lungi, larvele. Ciclul se intrerupe prin inchistarea larvelor si , pentru reluarea lui trebuie ca o noua gazda sa consume carnea cu larve vii.

Parazitul este introdus in tractul digestiv uman sub forma de larva inchistata in muschii unor animale. Aceasta are dimensiuni cuprinse intre 40-1.200 m si este acoperita de o cuticula groasa de 1 m, foarte rezistenta. Privita la microscop apare ca un mic nematod mobil, rasucit in celula musculara. Sub actiunea enzimelor digestive ale stomacului, larvele sint eliberate din chistul muscular. Dupa ce au ajuns in intestinul subtire, patrund in citoplasma enterocitelor la nivelul platformei criptelor. Larva avand o lungime de 1 mm ocupa aproximativ 45 de enterocite, considerate nisa intramulticelulara Dupa 4 naparliri , in decurs de 30 de ore se dezvolta parazitii adulti. Dupa 6 zile de la acuplare, femela incepe sa depuna larvele mobile, mici (100 m/ 6m), acoperite cu o cuticula subtire. Femela continua depunerea larvelor timp de 4-6 saptamini. Se apreciaza intre 500-1.500 numarul de larve depuse de fiecare femela. Enterocitele care gazduiesc parazitii adulti mor , fie pentru ca parazitii isi sustrag substantele nutritive din celule, fie utilizeaza sistemele de transport ale enterocitelor pentru procurarea substantelor nutritive din hrana ingerata de gazda.Parazitii poseda cateva sute de celule glandulare hipodermale denumite stichocite-care eliminandu-si continutul in citoplasma enterocitelor declanseaza un raspuns imun care creaza conditii nefavorabile viermilor adulti care parasesc enterocitele si sunt apoi expulzati. Larvele juvenile migreaza in lamina propria, patrund in vasele limfatice sau sanguine, ajungand in circulatia generala, care le transporta in tot organismul.Ele ratacesc in sistemul limfatic si sangvin cateva ore,parasesc apoi circulatia si intra in miocitele mature. Nu se cunoaste exact natura atractiei fata de miocit. Larva nu are un tropism special fata de muschii scheletici, de aceea invadeaza multe tipuri de celule ale gazdei,dar se dezvolta ca agent infectios numai in celulele muschilor scheletici. In celelalte celule unde nu gasesc conditii corespunzatoare dezvolarii lor provoaca un raspuns inflamator in urma caruia sunt dezintegrate si absorbite. Evolutia este continuata numai de larvele care ajung in celulele muschilor striati in care patrund prin actiunea mecanica a unui stilet si cu concursul unor enzime. Acest eveniment singular necesita recunoasterea de catre parazit a gazdei ceea ce implica un sistem de semnalizare . De la parazit pleaca numeorase semnale sub forma unor proteine secretate cu scopul de a instrui celula invadata pentru a o transforma in celula doica. Concomitent, celula gazda trebuie sa primeasca si sa inteleaga instructiunile trimise de parazit si sa actioneze in consecinta modulandu-si schimbari atat structurale cat si functionale.Acest schimb de mesaje la nivel molecular ,care dureaza 20 de zile , joaca un rol central in dezvoltarea complexului functional parazit-celula doica. Patrunderea parazitului duce la dediferentierea (transformarea intr-un fenotip nediferentiat ) fibrei musculare scheletice si aceste modificari se regleaza la nivelul transcriptiei genelor musculare. Probabil ca prin mesajele transmise de parazit se produce o reprogramarea a expresiei genomice a celulei in urma careia celula pierde proteinele specifice musculare, isi sporeste cantitatea de colagen si se dezvolta o retea circulatorie in jurul complexului parazit-celula doica.

In interiorul celulei musculare larva creste in axul lung al celulei, incepe sa se rasuceasca in a 17a zi si atinge lungimea maxima in ziua 20-a. Din ziua 21-a incepe incapsularea ,care se termina dupa 3 luni. Calcificarea incepe de la polii celulei si inainteaza spre mijlocul ei.Incepe la 6 luni si poate dura pana la 2 ani.In interiorul chistului ,chiar calcificat larva ramane viabila. Chistul are o forma ovalara, cu axa mare indreptata in directia fibrelor musculare si masoara intre 300-800 m lungime si 200-400 m latime. De regula, in interiorul fiecarui chist se afla o singura larva. Cei mai infectati sint muschii diafragmului, laringelui, limbii, apoi intercostalii, maseterii, bicepsii, deltoizii si gastrocnemienii. Larvele recent inchistate nu sunt vizibile cu ochiul liber,insa cele calcificate pot fi distinse ca granule fine opace.Uneori pot fi evidentiate radiologic.

Patologia trichinelozei
Patologia trichinelozei este legata de : - prezenta larvelor in muschii striati sau organele vitale - reactiile gazdei fata de prezenta lor Patrunderea larvelor in mucoasa intestinala provoaca aparitia unui infiltrat inflamator acut, constituit la inceput, in primele 5-7 zile, in special, din neutrofile, apoi din eozinofile, macrofage si plasmocite Histologic se constata hiperactivitate secretorie a celulelor glandulare ale vilozitatilor , edem, infiltrat inflamator si focare de necroza. Tabloul patologic caracteristic este gasit la nivelul muschilor striati care contin larvele inchistate. Dupa 3-4 zile de la patrunderea larvei,celula musculara creste in dimensiuni, devine edematiata, pierde striatiile. Nucleii cresc , si se coloreaza intens .Apare o inflamatie interstitiala in jurul celulei , cu infiltrat cu polimorfonucleare neutrofile, eozinofile, limfocite, care atinge apogeul in saptamana 5-6-a.Pe masura formarii peretelui chistului infiltratul celular este inlocuit de un granulom care contine celule gigante Langham si eozinofile Ulterior peretele chistului se poate calcifica.T. spiralis elibereaza metaboliti toxici si alergizanti infectiile masive putand duce la exitus. In miocard, prin care larvele migreaza, dar in care nu se inchisteaza, se produce o necroza cu fragmentarea fibrelor musculare, urmata de fibroza reparatorie.

Raspunsul imun al gazdei


Raspunsul imun al gazdei joaca un rol important in limitarea infectiei: - actioneaza direct asupra larvelor circulante, - inhiba reproducerea - accelereaza expulzarea parazitilor adulti din intestin.

Mecanismele imune efectoare sint reprezentate de eozinofile si de limfocitele B si T. Celulele T au o functie "helper" stimulind producerea de imunoglobuline ( IgM si IgG), care in colaborare cu eozinofilele produc distrugerea cuticulei larvei si dezintegrarea structurii interne. Insa odata inchistate in celula musculara, larvele sint rezistente la atacul imun. In studiile experimentale si observatiile asupra bolii umane s-a constatat ca anticorpii serici directionati, in special, catre larvele tinere, ating apogeul intre saptaminile 3 si 5 ale infectiei si scad spre saptaminile 9-10. Hipersensibilizarea cutanata fata de antigenul de T.spiralis se produce la animalele de experienta, incepind din saptamina a 4-a, si persista cel putin 30 de saptamini. Si la om apar reactii de hipersensibilitate prin injectarea intradermica de antigen deT.spiralis. In infectia umana eozinofilia apare dupa 2-4 saptamini de la ingestia de larve, ceea ce coincide cu perioada de migrare a noii generatii de larve prin tesuturi, care poate dura citeva luni.

Manifestari clinice
Gravitatea bolii depinde de numarul larvelor ingerate si de eventuala starea de imunitate castigata dupa o expunere anterioara.De aceea trebuie facuta distinctia intre infectia cu T. spiralis si trichineloza boala Numai un procent redus din persoanele infectate au suficienti paraziti pentru a declansa boala. Astfel, s-a constatat ca persoanele care au mai putin de 10 larve/ gramul de muschi sint asimptomatice, in timp ce persoanele infectate cu 50-100 larve /gr fac o forma severa de boala (doza letala pe kg corp in valoare absoluta este de 5800 larve). Asa se explica faptul ca intr-un focar de trichineloza numai o parte din persoanele care au consumat din aceeasi carne infectata fac boala iar la aceastia ea apare sub diferite forme clinice. 1. Faza de incubatie a bolii este variabila ( 2-10 zile ), lungimea ei fiind invers proportionala cu gravitatea bolii; in infectiile masive este scurta,iar in cele reduse incubatia va fi mai lunga. In forma de gravitate medie , dupa 1-2 zile de la consumul carnii,boala debuteaza cu tulburari intestinale: senzatie de greata, dureri abdominale difuze, voma si mai ales diaree abundenta

choleriforma.In general aceste manifestari sunt neglijate de bolnav si etichetate drept indigestie sau diaree banala, mai ales ca cedeaza spontan dupa 1-2 zile. Asa incat debutul clinic aparent al bolii apare cu febra care creste pana la 40 0C . Curba febrila poate fi neregulata, remitenta sau in platou. Durata perioadei febrile este in medie de 2-3 saptamani. Bolnavul este slabit, acoperit de sudoare, fara apetit, dar insetat. In cazurile foarte grave scaunele choleriforme subintrante duc la exitus in 24-48 ore. In formele medii in decurs de 2 saptamani se trece la faza urmatoare, de stare sau alergico-musculara , in care migrarea larvelor provoaca o reactie de hipersensibilizare locala si sistemica cu febra si hipereozinofilie. In aceasta perioada, starea generala a bolnavului se altereaza: bolnavul este prostrat ,adinamic, cu perioade delirante , temperatura se mentinandu-se ridicata. Edemele - sunt deseori primul semn clinic al bolii, prezente in 80% din cazuri. Sunt localizate mai ales la nivelul fetei (periorbitale). Sunt albe, moi, nedureroase. Apar ca rezultat al hipoproteinemiei cu hipoalbuminemie. Prezenta la nivelul fetei a edemelor a determinat denumirea de boala capetelor umflate acordata trichinelozei. In infectiile severe edemele se pot intalni si in alte regiuni ale corpului.Dureri in masele musculare (care sunt tumefiate si in stare de tensiune dureroasa ca in infectia gripala) se insotesc de senzatie de astenie si dificultati de mers. Mialgia asociata cu astenia fizica si curbatura extrem de exprimata apare la peste 80% din cazuri. De obicei, debuteaza la muschii extraoculari si se intinde spre muschii maseteri ai cefei limbii musculatura flexorie a extremitatilor si cea lombara. Se mai pot produce eruptii urticariene, care dureaza citeva zile, si hemoragii subunghiale Eruptiile cutanate - pot fi localizate si mai rar generalizate, ele sunt polimorfe, putand apare ca eruptii urticariene, scarlatiniforme, rubeoliforme mai ales pruriginoase, mai frecvent fugace decat persistente. Apar in 16-18 % din cazuri. La majoritatea bolnavilor, aceste simptome ating un varf la 2-3 saptamani postinfectie . Dupa acest interval, febra diminueaza si mialgiile devin suportabile, dar astenia si starea generala de slabiciune pot persista timp de cateva saptamani. Leucograma prezinta modificarile caracteristice dupa 8-10 zile de la infectie: hiperleucocitoza (20.000-30.000 de leucocite / ml ) cu neutrofilie si deviere spre stanga si hipereozinofilie care poate depasi 50% ajungand chiar la 80%. VSH este normala sau moderat crescuta. Se mai constata : - anemie, hipoalbuminemie, hipoglicemie. - cresc titrurile unor enzime lactat dehidrogeneza, miokinaza, transaminazele si creatin fosfokinaza Cresterea acestor enzime denota distrugeri musculare multiple (inclusiv afectare miocardica), reflectand severitatea infectiei si a prognosticului. Creatinuria exprima, de asemenea, afectari musculare. Perioada acuta de diseminare a bolii dureaza 20-30 zile si chiar mai mult.

2. Faza de inchistare a larvelor incepe in saptamina a 3-a, cind febra scade, insa mialgiile si manifestarile alergice persista mult timp. In acest stadiul larvele inchistate pot fi evidentiate in biopsia musculara. Exista si forme grave de boala, atunci cind larvele invadeaza plaminul, cordul sau sistemul nervos central. Manifestarile respiratorii - cuprind tuse, disfonie, raluri bronsice, sputa hemoptoica. In formele severe poate apare edemul pulmonar cu prognostic foarte sever. Manifestarile cardiovasculare - sunt foarte frecvente in formele clinice severe de boala. Din acestea ca frecventa, miocardita trichinelozica se afla pe primul loc, fiind caracterizata prin tahicardie sinusala, uneori asociata cu extrasistole,. Bolnavii prezinta dispnee, palpitatii, crize de angor pectoris. La bolnavii cu leziuni miocardice anterioare poate apare o insuficienta cardiaca congestiva. Nivelul crescut al eozinofilelor circulante poate leza endoteliul ventricular, favorizind formarea trombozei, iar complexele imune circulante pot determina producerea unei poliarterite nodoase. Tulburari din partea aparatului urinar - sunt reprezentate de proteinurie cu aparitia de cilindri hialini si granulosi, glob vezical, glomerulonefrita. Implicarea sistemului nervos se poate evidentia prin polinevrite, meningita, encefalita, pareze focale sau difuze, delirium si psihoza. Mortalitatea atinge un procent de 2 % din cazurile simptomatice, cauzele obisnuite ale mortii sunt miocardita interstitiala ( larvele nu se inchisteaza in miocard ), encefalita sau pneumonia. 3. Faza de convalescenta coincide cu faza de inchistare a larvelor si corespunde retrocedarii treptate a manifestarilor clinice. Radiologic, se pot pune in evidenta focare de calcificare musculara.

Forme clinice

Exista :

- forme asimptomatice, subclinice, care trec total neobservate si care reprezinta aproximativ 50% din cazurile diagnosticate pe baza eozinofiliei moderat crescute sau in urma anchetelor epidemiologice efectuate in focare detrichineloza. - forme usoare, determinate in special de infestarile cu un numar mai mic de larve, dar care pot apare si la persoanele cu o anumita rezistenta castigata printr-o infectie anterioara. - forme grave, care reprezinta 15-20% din cazurile de boala. Complicatiile acestor forme fac ca prognosticul lor sa fie rezervat.

Complicatii
1. Neuropsihice a) nespecifice : cefalee, apatie, confuzie, modificari de reflexe, meningism, apar in 10-17 % din cazuri, fiind incluse in tabloul clinic clasic al bolii. b) tulburari neurologice de focar : reprezinta complicatiile trichinelozei si preteaza la confuzii cu meningita, encefalita, poliomelita etc. Clinic, fenomenele de focar cerebral, se traduc prin paralizii de nervi cranieni ( facial, oculomotori etc. ) psihoze etc. 2. Vasculare a) flebite si tromboze venoase b) arterite

Manifestari reziduale
Acestea apar tardiv (dupa luni de la infectie). De obicei apar dureri musculare, cefalee, dureri articulare, fenomene alergice (eruptii, edem palpebral). Manifestarile reziduale pot fi prezente la un numar destul de mare de convalescenti (43% dupa unele epidemii).

Diagnosticul
Diagnosticul trichinelozei se obtine dintr-o combinatie de informatii privind recentul consum de carne neprelucrata termic, urmat de aparitia simptomelor caracteristice, fiind confirmat ulterior de examene de laborator. Constatarea edemelor, a febrei, mialgiilor si eozinofiliei la o persoana care a consumat carne, ridica suspiciunea existentei unei trichineloze. Suspiciunea este intarita de existenta unei boli similare la membrii familiei sau la alte persoane care au consumat acelasi aliment. In lipsa simptomelor caracteristice, diagnosticul depinde de informatiile obtinute prin examene de laborator. Investigatia de laborator cea mai sugestiva este leucograma care evidentiaza hiperleucocitoza cu hipereuzinofilie 10-75%. (peste 500 eozinofile/microlitru) , aparuta in cursul saptaminii a doua. Valorile maxime se ating in saptamanile 3-4, apoi scad lent, persistand cateva luni. In formele de gravitate medie eozinofilia variaza intre 15-80%. Iar in cazurile severe, in special terminale, eozinofilele pot dispare complet. Eozinofilia poate fi prezenta si in cazurile asimptomatice din focarul epidemic, putind constitui un criteriu epidemiologic de diagnostic alaturi de consumul carnii. Eozinofilia dirijeaza spre cautarea anticorpilor: - VSH - normal sau usor crescut. - Glicemie - frecvent hipoglicemie. Diagnosticul imunologic se bazeaza pe decelarea anticorpilor circulanti si a starii de hipersensibilitate fata de parazit. Se utilizeaza o varietate de teste serologice: RIF, RFC, contraimunoelectroforeza, floculare cu bentonita, aglutinare cu latex, ELISA si precipitare circumlarvara. Testele serologice devin pozitive dupa 3 saptamini de la infectare si pot persista citiva ani. Intrucit oricare dintre teste poate da ocazional rezultate fals negative, este indicat sa se utilizeze in paralel cel putin doua metode. Valoarea diagnostica a testelor serologice creste, daca la examene repetate se surprinde o schimbare in titrul anticorpilor sau trecerea de la negativ la pozitiv. Intradermoreactia devine pozitiva din a doua saptamina de boala si persista mai multi ani, asa ca o reactie pozitiva nu dovedeste o infectie recenta. Din acest motiv este folosita numai in studii epidemiologice. Diagnosticul de certitudine este dat de descoperirea parazitilor adulti sau a larvelor. Descoperirea adultilor in scaun sau a larvelor in sange este exceptionala.In primele zile de la consumul carnii infestate parazitii adulti se gasesc in intestin si pot fi cautati in scaunul bolnavului. Detectarea lor este dificila din cauza numarului lor redus si tendintei lor de dezintegrare. Examenul coproparazitologic ar putea fi facilitat de administrarea in prima saptamana post infectare a unui antihelmintic urmat de un purgativ.

Diagnosticul parazitologic se bazeaza de fapt,pe evidentierea larvelor in muschi. Biopsia musculara se efectueaza din muschiul solear, de linga tendonul achilian sau din deltoid. Fragmentul de muschi excizat se comprima intre 2 lame de sticla si se examineaza microscopic. La inceput, larvele, fiind libere intre fibrele musculare, sint mai greu de diferentiat de fibrele din jur. Patrunse apoi in fibre, ele iau intii o pozitie sinuoasa, apoi se rasucesc in spirala, cind se recunosc usor. Dupa 5-6 saptamini se formeaza in jurul lor un perete chistic. Rezultatul este conditionat de intensitatea infectiei, de momentul efectuarii biopsiei, in raport de data infectarii si de dimensiunea fragmentului de muschi prelevat. De aceea, o biopsie pozitiva certifica existenta infectiei, insa o biopsie negativa nu o infirma. Enzimele musculare, creatin fosfochinaza si lactat dehidrogeneza , miokinaza, transaminaze sint crescute la 50% din bolnavi si se coreleaza cu electromiograma anormala.

Diagnostic diferential
Din cauza polimorfismului sau clinic si in conditiile aparitiei unor cazuri lipsite de un anumit context epidemiologic, trichineloza devine o boala in care diagnosticul diferential trebuie sa se faca cu un numar foarte mare de boli. Dintre acestea cele mai frecvente sunt gripa, meningita, septicemia, febra tifoida, leucozele, polinevrita, dermatomiozita, polimiozita.

Prognostic
In formele usoare si medii care alcatuiesc imensa majoritate a cazurilor, prognosticul este favorabil, vindecarea obtinandu-se cu deplina redobandire a capacitatii vitale. In formele severe, aparute la persoanele cu tare organice preexistente, sau daca apar complicatiile neurologice, prognosticul este rezervat, decesul survenind in medie in 2% din cazuri, cu extreme 5-10%.

Tratament
In aplicarea chimioterapiei cu antihelmintice trebuie sa tinem seama de biologia parazitului si de modul de actiune al diferitelor preparate. Schema de tratament folosita actualmente contine o combinatie de antihelmintice care actioneaza asupra fazei intestinale si a celei tisulare. In primele 2 saptamani post infectare se administreaza Thiabendazol 25 mg/ Kg zilnic,timp de 5-

7 zile sau Mebendazol 400-1000 mg/zi . Apoi dupa ce larvele au ajuns in tesutul muscular se administreaza Albendazol 10 mg/Kg/zi, timp de 2 saptamani.Albendazolul fiind activ pe ambele forme-adulti si larve-poate fi administrat de la inceputul bolii. Albendazolul prezinta o puternica activitate antihelmintica. El este foarte bine tolerat digestiv, patrunde bine prin mucoasa intestinala, ajungand in tesuturi. Doza de albendazol este de 10-16 mg/kgcorp/zi, 10-14 zile cu un maxim de 1000-2000 mg pe zi. Efectele secundare constau in diaree, varsaturi, vertij, cefalee, dureri abdominale, rash, prurit cutanat, alopecie, cresterea tranzitorie a transaminazelor. Medicamentul este interzis copiilor sub 2 ani si nu se administreaza femeilor insarcinate. Tratamentul patogenic este de mare utilitate in trichineloza avand scopul de a inhiba mecanismul toxico-alergic responsabil de majoritatea manifestarilor clinice din trichineloza.In acest scop la persoanele cu manfestari alergice , miocardita sau encefalita se administreaza prednison 20-60 mg/zi.Raspunsul este prompt, mai ales in implicarea sistemului nervos. Corticosteroizii se administreaza concomitent cu antihelminticele pentru ca inhiband reactia inflamatorie din peretele intestinal prelungesc timpul de depunere a larvelor de catre paraziti, crescand astfel incarcarea parazitara musculara. Tratamentul simptomatic. Se adreseaza manifestarilor insotitoare: greata, varsaturi, dureri abdominale epigastrice, determinate de terapia antiinflamatorie, etc. Se pot folosi antialgice, decontracturante musculare, cand este cazul. Preparatele de calciu sunt necesare pentru efectul lor antialergic si pentru grabirea calcificarii chisturilor.

Epidemiologie
Trichineloza este o zoonoza, boala comuna omului si animalelor domestice si salbatice care se hranesc cu carne. Putine nematode parazite rivalizeaza cu T spiralis in privinta raspandirii geografice si a varietatii de animale gazda. Ce mecanisme biologice intervin in producerea unei asemenea relatii parazit-gazda?

Probabil ca cel mai importaant factor care genereaza raspandirea sa este simplul consum al carnii de animale. In natura carcasele de animale sunt mancate de o varietate de mamifere , de obicei in decurs de 1-2 zile de la moartea animalului. Este astfel suficient ca larvele sa supravietuiasca maximum o saptamana in aceasta carne pentru a initia o noua infectie. Al doilea motiv al succesului parazitului T spiralis este ca infectia provocata de el este rareori fatala, mai degraba induce o protectie de lunga durata fata de reinfectie. Astfel, imunitatea poate limita competitia intra specifica; ca urmare a imunitatii protectoare se produce expulzia rapida a parazitului ajuns in intestin odata cu carnea consumata, larvele fiind eliminate in stare intacta, viabile, prin materiile fecale, putand infecta alte animale la care ajung prin coprofagie. Chiar si omul ajuta la raspandirea acestui parazit in locuri in care migrarea animalelor carnivore este improbabila, prin aruncarea resturilor menajere de carne infectata ( ciclul sobolan-porc-om). Porcii se infecteaza prin consum de carne cruda sau de animale peridomestice, in special sobolani sau alte rozatoare. Trichinella se mentine in natura prin doua tipuri de cicluri: silvatic si sinantropozoonotic. Ciclul silvatic (salbatic), care este rezervorul principal al parazitului,reprezentat de animale de cimp si de padure, la care infectia este intretinuta prin consumul de carne (necrofagie si canibalism). In Romania, animalele implicate in ciclul silvatic sint: mistretul, lupul, ursul, vulpea, rozatoarele de cimp, etc. Ciclul zoonotic, sinantrop, considerat drept rezervor secundar, este constituit de animalele din preajma locuintelor umane: porcii, rozatoarele sinantrope (sobolani, soareci si carnivore domestice: ciini, pisici). Porcii se pot infecta, consumind sobolani vii sau cadavre de sobolani infectati, cadavre de ciini si pisici sau animale salbatice infectate. Desi cele doua cicluri sint distincte, ele se pot interfera, animalele salbatice infectate putind constitui o sursa de infectie pentru om. Boala este raspindita in lumea intreaga, cu exceptia Australiei, fiind mai frecventa in emisfera nordica si in zonele temperate si reci, decit in zonele tropicale unde este foarte rara.

Extensivitatea si intensitatea infectiei umane cu T.spiralis sint determi-nate de: a) prezenta in teritoriul considerat al animalelor cu rol epidemiologic in in-fec-tarea umana si de gradul lor de infectare (porc domestic, salbatic, urs, pisica); b) preferintele culinare ale populatiei, manifestate in modalitatile de pre-pa-ra-re ale produselor de carne; c) masurile profilactice aplicate pe teritoriul respectiv, extinderea si eficienta lor. In Europa, trichineloza este considerata endemica in partea de rasarit: sud-vestul fostei Uniuni Sovietice, Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, in timp ce in vestul continentului cazurile sint rare, cu exceptia Germaniei, unde s-au semnalat in ultimii 20 de ani citeva epidemii, generate de carnea necontrolata trichinoscopic. In Romania, trichineloza a fost semnalata aproape pe toata suprafata tarii, mai ales sub forma de focare cu caracter familial, generate de consumul de carne de porc din gospodariile individuale. Focarele apar in tot cursul anului, dar perioada de maxima frecventa este sezonul de iarna, cind consumul carnii de porc este mai intens. A. Sursa de infectie Rezervorul de infectie este format in principal de porcine, precum si alte mamifere. Se apreciaza ca vulpile din Europa sunt infectate cu Trichinella spiralis in proportie de 4-15%. In Romania, parazitul a fost identificat la 18 specii de animale. O sursa interesanta de trichineloza umana, o reprezinta carnea de cal, animal exclusiv ierbivor. Din 1976 pana in prezent, in Europa Occidentala, s-au inregistrat 6 epidemii, totalizand peste 3000 cazuri, toate avand ca sursa carnea de cal. Infestarea acestuia este realizata ca urmare a contaminarii furajului cu excremente continand larve de Trichinella, eliminate de alte gazde sau prin ingerarea accidentala a unor gazde paratenice coleoptere necrofage (scarabei) B. Modalitati de transmitere la om Omul se infecteaza prin consum de carne de porc insuficient prelucrata termic Produsele din carne de vita cum ar fi hamburger, pot constitui la randul lor surse de infectie, ca urmare a folosirii comune a malaxoarelor de macinat, cu amestec de porc. S-au raportat cazuri de trichineloza umana si prin consum de carnati de urs sau mistret. C. Omul ca gazda receptiva Receptivitatea este generala, trichineloza nu lasa o imunitate protectoare. Experimental, la animale s-a observat ca infectiile repetate pot conduce la obtinerea unui grad mediu de imunitate. Morbiditatea bolii este doar partial cunoscuta deoarece boala, desi are o raportare obligatorie, nu este intotdeauna diagnosticata si tabloul clinic este deseori confundat cu cel al altor afectiuni, existand si forme asimptomatice. Romania a cunoscut dupa 1989 o crestere de 800 de ori a prevalentei trichinelozei, una din cele mai inalte din Europa. Gravitatea formelor clinice de boala este modulata de mai multi factori: - doza infectanta este de 50-75 larve (doza letala pe kg corp in valoare absoluta este de 5800 larve) - existenta unei imunitati anterioare

- specia de Trichinella Receptivitatea populatiei fata de infectarea cu T.spiralis nu este corelata cu rasa, sexul, virsta sau ocupatia. Expunerea la infectie variaza cu in-ten-si-ta-tea infectarii animalelor, cu obiceiurile culinare, cu starea de cultura si igiena a populatiei, cu respectarea legislatiei sanitare de control al carnii de porc.

Prevenire si combatere
Masurile de prevenire si de combatere ale trichinelozei vizeaza : - apararea consumatorilor - prevenirea infectarii porcilor, sursa principala a imbolnavirilor umane La nivelul individual se poate preveni contractarea infectiei fie prin evitarea consumul carnii de porc, al preparatelor proaspete de carne (cirnati, sunca, pastrama), nesupuse controlului sanitarveterinar, fie prin fierberea carnii (sau prajirea la minimum 770C) sau congelarii la minus 150C timp de 20 de zile ori la minus 320C timp de 24 h. Pe plan national, masurile de combatere includ: controlul sanitar-veterinar prin examen trichinoscopic al porcilor sacrificati in abatoare si in gospodarii individuale, in special, in zonele endemice si cresterea porcilor in conditii igienice, in care sa fie evitat contactul cu cadavrele de rozatoare.

Disciplina Biologie

Biologie - Manual pentru clasa a XI a Autori : Dan Cristea Carmen Salavastru Bogdan Voiculescu Cezar Th Niculescu Radu Crmaciu Editura Corint ( avizat prin ordinul Ministrului Ediucatiei si Cercetarii nr.4742 din 21.07.2006)

Tot manualul, cu exceptia subcapitolelor: -Lucrari practice -Teme si aplicatii -Autoevaluare -Notiuni elementare de igiena si patologie -Disfunctii endocrine(pag.61).

Disciplina - Chimie organic Manuale recomandate: CHIMIE - Manual pentru clasa a X-a Autori: Luminia Vldescu, Corneliu Trbanu- Mihil, Luminia Irinel Doicin Grup Editorial Art, Bucureti: toate ediiile aprute din 2005 pn n 2012. 1. Introducere n studiul chimiei organice, pag. 5- 16 2. Hidrocarburi, pag. 17-87 2.1. Alcani, pag. 18- 34 2.2. Alchene, pag. 35- 54 2.3. Alchine, pag. 55- 64 2.4. Alcadiene, pag. 65- 70 2.5. Arene, pag. 71- 87 3. Compui organici monofuncionali, pag. 91-116. 3.1. Alcooli, pag. 91- 99 3.2. Acizi carboxilici, pag. 100- 116 4. Compui organici cu importan practic, pag.117-125. 4.1. Compui organici cu aciune biologic, pag.117 - zaharide, pag. 117- 122 - proteine, pag. 122- 125

CHIMIE C1 - Manual pentru clasa a XI-a Autori: Elena Alexandrescu, Viorica Zaharia, Mariana Nedelcu Editura LVS Crepuscul, Ploieti, toate ediiile aprute din 2006 pn n 2012 1. Compui organici cu grupe funcionale simple, pag. 5-38 1.1. Clasificarea compuilor organici, pag. 6 - 9 1.2. Compui halogenai, pag. 10 - 13 1.3. Alcooli, pag. 14 - 15 1.4. Fenoli, pag. 16 - 19 1.5. Amine, pag. 20 - 25 1.6. Compui carbonilici, pag. 26 - 31 1.7. Compui carboxilici, pag. 32 - 33 1.8. Derivai funcionali ai acizilor carboxilici, pag. 34 - 38 2. Reacii chimice ale compuilor organici, pag. 39-86 2.1. Reacii ale compuilor organici, pag. 40 - 46 2.2. Conversie i randament, pag. 47 - 50 2.3. Reacii de halogenare, pag. 51 - 59 2.4. Reacii de alchilare, pag. 60 - 66 2.5. Reacii de nitrare i de sulfonare ale compuilor aromatici, pag. 67 - 70 2.6. Reacii de hidrogenare i reducere, pag. 71- 77 2.7. Reacii de polimerize i copolimerize, pag. 78 - 82 2.8. Reacii de esterificare, pag. 83 - 86 2.9. Reacii de hidroliz, pag. 87 - 94 2.10. Reacii de condensare i policondensare, pag. 95 - 100 2.11. Reacii de diazotare i cuplare, pag.101 - 104 2.12. Reacii de oxidare, pag. 105 - 110 3. Caracterul acido- bazic al unor compui organici, pag. 111 - 128 3.1. Caracter acid, caracter bazic, pag. 112- 113 3.2. Compui organici cu caracter acid, pag. 114- 121 3.3. Compui organici cu caracter bazic, pag. 122- 128 4. Izomerie optic, pag. 130- 138 5. Compui organici cu importan biologic 5.1. Aminoacizi, pag. 140- 148 5.3. Monozaharide, pag. 156- 165 5.4. Produi de condensare ai monozaharidelor, pag. 166- 174 Alte cri recomandate: CHIMIE ORGANIC-Teste pentru admitere n nvmntul superior 2012, Ediia a XVa revizuit i adugit, Editura Universitar Carol Davila Bucureti, 2012