Sunteți pe pagina 1din 19

Capitolul I

Evolutii de natura istorica si conceptuala

1. Aparitia ideii de unitate la nivel European: doctrinarii apartinand unor categorii socio-

profesionale diferite plaseaza in timp originile ideii de unitate la nivel european diferit. Exista deosebiri

in acest sens, intre sociologi, politologi, filozofi, sociologi, economisti, istorici, juristi. Punctele de

vedere exprimate in cadrul aceleiasi categorii socio-profesionale sunt de asemenea diferite. O prima categorie de istorici plaseaza in timp originile unei astfel de idei inca din antichitate. Un al doilea curent de opinie la care se raporteaza istoricii identifica unele din evenimente care au avut loc la nivel european chiar cu originile unei astfel de idei ( ex. campaniile lui Napoleon). Al treilea curent de

opinie originile ideii de unitate la nivel european apartin primei jumatati a sec.20, perioada care a fost esentialmente marcata de cele 2 razboaie mondiale. Juristii se identifica la randul lor cu cel de-al treilea curent de opinie al istoricilor. 2. Aparitia comunitatilor europene : context dat de sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial care a generat aparitia invinsilor si invingatorilor. Prima comunitate a aparut din teama eventualei izbucniri a unei a treia conflagratii mondiale. In acest sens, dupa cel de-al doilea razboi mondial pe fondul falimentului societatii natiunilor apare in plan international universal ONU prin semnarea Cartei de la San Francisco din 1945. Practic, dupa cel de-al doilea razboi mondial sefii de stat sau/si de guvern, pentru prima data au apreciat ca obiective in comun pot fi realizate si altfel decat pe calea armelor adica prin intermediul organizatiilor internationale izbavirea generatiilor viitoare de flagelul razboiului. Se prolifereaza dupa ONU mai multe organizatii internationale. In plan european Consiliul Europei 5 mai 1949 - Londra ( statut); Uniunea Vamala a statelor membre ale Benelux-ului (Belgia, Olanda, Luxemburg), luata drept model si varianta de urmat pentru realizarea obiectivelor UE din zilele noastre. Apar organizatii de tip militar – Tratatul de la Varsovia, NATO. In anul 1950 Jean Monnet, presedinte al Organizatiei Nationale a Planificarii din Franta a fundamentat teza realizarii controlului international asupra productiei de carbune si otel din Franta si Germania. Atat carbunele cat si otelul reprezentau ramuri de baza ale industriei de armament. Ambele state erau mari puteri si influentau evolutiile societatii internationale in ansamblul acesteia. Prin intermediul controlului international se dorea conversia, transformarea productiei de razboi intr-o productie de pace adica se dorea inlaturarea dezastrelor de dupa cele doua razboaie mondiale si pe cale de consecinta realizarea bunastarii materiale si sprituale a popoarelor statelor Europei Occidentale.

In acelasi an, 1950, dar la 9 mai Robert Schuman care era ministru al afacerilor externe din Franta a lansat public pentru prima data teza prin intermediul unei Declaratii cunoscuta sub numele de Planul sau Declaratia Schuman. Prin intermediul unei astfel de declaratii se dorea lansarea infiintarii primei comunitati europene – comunitatea europeana a carbunelui si otelului ( CECO – CECA). Declaratia Schuman nu genera, nu determina efecte juridice ( drepturi si obligarii)

ci avea numai un rol orientativ pentru conduita subiectelor de drept carora li se adresa. Din acest

motiv, la planul Schuman adera in continuare, pe langa Franta si Germania, alte 4 state, adica Italia

si Benelux – in total 6 state. Cele 6 state semneaza la Paris la 18 aprilie 1951 Tratatul de Instituire a

Comunitatii europene a carbunelui si otelului ( CECO), tratat care a intrat in vigoare la 23 iulie 1952

pentru o perioada de 50 de ani, motiv pentru care la 23 iulie 2002 tratatul si-a incetat efectele si pe cale consecinta si prima Comunitate Europeana si-a incetat existenta. In anul 1956 politicianul belgian Paul Henry Spaak a eliberat Raportul cu privire la infiintarea a inca 2 comunitati europene:

CEE – Comunitatea Economica Europeana si CEEA – Comunitatea Europeana a Energiei Atomice ( EURATOM). Raportul Spaak similar planului Schuman nu producea efecte juridice ci avea numai rolul de a orienta la fel, conduita celor 6 subiecte de drept international (tot alea 6) - fondatoare CECO. Cele 6 state semneaza la Roma Tratatele de instituire a celor doua comunitati europene (CEE si Euratom) la 25 martie 1957, tratate care au intrat in vigoare in ianuarie 1958 pentru o perioada nedeterminata. Tratatul institutiv al comunitatii economice europene devenit in timp (dupa

1

Tratatul de la Maastricht) Tratatul institutiv al comunitatii europene (CE), a fost modificat prin Tratatul de la Lisabona din 2007, intrat in vigoare la 1 decembrie 2009, tratat prin intermediul caruia UE se substituie comunitatii europene si ii succede acesteia. CEECE2009 UE; a ramas numai EURATOM. 3. Delimitari conceptuale Pentru a exista si a functiona cele 3 comunitati europene au infiintat Institutii proprii in domeniile decizional, executiv,al controlului politic si jurisdictional. Institutiile infiintate prin Tratatele de la Roma sunt diferite sub aspectul denumirii lor de Institutiile infiintate prin Tratatul de la Paris. Institutiile infiintate prin Tratatul de la Roma se simplifica si se uniformizeaza sub aspectul denumirii lor daca le raportam la cele infiintate prin Tratatul de la Paris. Din motive de coerenta si celeritate, institutiile similare infiintate prin cele 3 tratate fuzioneaza dand nastere unor institutii unice, uniforme. Denumirile institutiilor in urma procesului de fuziune sunt diferite. institutiile rezultate in urma acestui proces duc la indeplinire atributii/ competente inscrise in toate cele 3 Tratate Institutive. Fuziunea s-a realizat gradual, treptat, avand caracter procesual incepand cu institutiile jurisdictionale in 1958, continuand cu institutiile de control politic in 1960 si desavarsindu-se cu institutiile executive si decizionale prin intermediul Tratatului de la Bruxelles ( Tratatul instituind o Comisie unica si un Consiliu unicTratatul de fuziune) din 1965, intrat in vigoare in 1967. Consiliul UETratatul de la Lisabona Consiliu ( legislativul UE).

Consiliul European este format din sefii de stat si de Guvernpresedintele Comisiei;

Consiliul ( UE) este format din ministri de resort;

Consiliul Europei – organizatie internationala formata din 47 de state – diferit de UE.

Capitolul II Dezvoltarea constructiei comunitare/ europene

dimensiunea

comunitare in general;

calitativa:

perfectionarea

institutiilor

comunitare

si

a

constructiei

dimensiunea cantitativa: extinderea comunitartilor europene prin aderarea unor noi

state. Dimensiunea calitativa – are 3 etape succesive.

1. crize si esecuri

2. reflectii cu privire la posibilitatea depasirii crizei si a esecurilor;

3. texte de drept pozitiv care au rolul de a revizui sau dezvolta, adaugi, modifica ori completa prevederile initiale, originare ale tratatelor institutive.

1. crize si esecuri: in evolutia constructiei comunitare au fost inregistrate mai multe crize si esecuri. Retine insa atentia doctrinei domeniului criza provocata de “politica scaunului gol” practicata de catre Franta in perioada iulie 1965 – ianuarie 1966. Aceasta criza a fost solutionata prin compromisul de la Luxemburg. Contextul care a facut posibila aparitia crizei: un astfel de context a fost dat de continutul Tratatelor Institutive care prevedeau faptul ca in prima perioada a constructiei comunitare deciziile vor fi adoptate cu unanimitate de voturi pentru ca sistemul votului unanim permitea invocarea dreptului de veto de catre fiecare stat memebru in cazul in care o decizie ce urma a fi adoptata contravenea intereselor unuia dintre state membre. O astfel de varianta a fost preferata din motive care tin de caracterul pronuntat eteregen al nivelurilor de dezvoltare economico- sociala existente in statele membre dupa cele doua razboaie mondiale. Considerandu-se ca pana in anul 1965 este posbila o relativa egalizare a nivelurilor de dezvoltare economice- sociala din statele membre, este de dorit sa se treaca de la votul unanim la votul majoritar. Intr-un astfel de context, Franta a apreciat ca ii sunt puse in pericol grav interesele in domeniul agriculturii si a declarat ca va practica politica scaunului gol adica nu va mai participa la adoptarea deciziilor. Neexistand vointa politica la nivelului comunitatilor europene de a se renunta la prezenta Frantei intr-un astfel de sistem

2

comunitar ( Franta fiind initiator si motor al constructiei comunitare) s-a ajuns la un compromis (compromisul de la Luxemburg). Potrivit compromisului de la Luxemburg, incepand cu 1 ianuarie 1966 deciziile importante ale comunitarilor vor continua tot sistemul votului unanim, in timp ce deciziile mai putin importante vor cunoaste trecerea la votul majoritar. Votul unanim

Consecinte pozitive: posbilitatea invocarii dreptului de veto

Consecinte

negative:

celeritatea

deciziei

(

viteza)

incetinita

si

comunitatile europene in ansamblul lor. Votul majoritar

sunt

afectate

Consecinte pozitive: pentru comunitatea europeana in ansamblul ei si viteaza

deciziei creste;

Consecinte negative: nu mai pot invoca dreptul de veto

Din 1965 pana in 2010 se constata o extensie a domeniilor care intra sub incidenta votului majoritar

concomitent cu restrangerea votului unanim.

2. reflectii cu privire la posibilitatea depasirii crizei si a esecurilor: au fost numeroase aceste reflectii, au caracter abstract, adica nu tin, nu leaga, nu obliga, nu dau nastere la drepturi si la obligatii (nu produc efecte juridice). Acestea au rolul de a orienta conduita subiectelor de drept carora li se adreseaza. Uneori au caracter premergator adoptarii normelor cu forta juridca obligatorie. Ex. – Rapoartele : Spaak si Planul Schuman, Dezbaterile, Sintezele, etc.

3. texte de drept pozitiv care au rolul de a revizui sau dezvolta, adaugi, modifica ori completa prevederile initiale, originare ale tratatelor institutive.

Tratatul de la Bruxelles dupa care urmeaza modificarile intervenite in materie

financiara succesiv in anii 1970, 1975 la care se adauga Actul Unic European din anul

1986 intrat in vigoare in 1987;

Tratatul de la Maastricht ( Olanda) 1992;

Tratatul de la Amsterdam ( Olanda) 1997;

Tratatul de la Nisa ( 2001) intrat in vigoare in 2003;

Tratatul de la Lisabona ( 2007) intrat in vigoare in 2009; au un astfel caracter

modificator, in ultimul rand Tratatul de Aderare a statelor la comunitatile europene. Dimensiunea cantitativa- largirea UE prin aderarea unor noi state.

In timp comunitatile europene au evoluat sub aspectul statelor memebre gradual de la cele 6 state

fondatoare la cele 9-10-12-15-25-27,cate exista in prezent. Procesul aderarii a fost unul continuu, neexistand etape in care sa fie intrerupt. Specific este faptul ca in cadrul comunitatilor europene au

fost inregistrate numai solicitari cu privire la dobandirea statutului de stat asociat, respectiv a statului de stat membru. Nu s-a inregistrat nici o cerere privitoare la renuntarea la un astfel de statut (tratatele institutive si cele modificatoare nu au inscris in continutul lor si o astfel de reglementare pana la Tratatul de la Lisabona care prevede si posbilitatea renuntarii statelor membre la un astfel de statut).

O problema a fost data totusi de faptul ca Norvegia de 2 ori consecutiv a refuzat prin referendum

aderarea la comunitatile europene, ultimul refuz a intervenit din partea Norvegiei in toamna anului 1994 chiar in conditiile in care in primavara aceluiasi an s-a ajuns la un compromis cunoscut in doctrina domeniului sub denumirea de “ compromisul de la Oslo”/ compromisul pestelui. Statelor membre ( 27) ale UE li se alatura in continuare inca 2 state candidate la aderare – Croatia si Turcia;

statele potential candidateMacedonia, Muntenegru, Serbia, Kosovo, Albania; state ex sovietice:

Republica Moldova, Ucraina, Georgia,Armenia Azerbaijan, Elvetia, Norvegia.

3

Statutele succesiv dobandite de catre Romania in raport cu UE:

a) Romania stat asociat 1995 – 1999 in temeiul Acordului European instituind o asociere intre

Romania si Comunitatile Europene pe de o parte si statele membre ale acestora pe de alta parte. Acordul a fost semnat in anul 1993, a fost ratificat in acelasi an si a intrat in vigoare la 1 februarie

1995.

b) Romania, stat candidat la aderare 2000-2004. In decembrie 1999 la Helsinki, s-a luat decizia

punerii in aplicare a tezei startului comun si finish-ului diferentiat adica decizia declansarii negocierilor de aderare cu toate statele asociate, finalizarea acestor negocieri, gradual, treptat cu fiecare stat in parte in masura indeplinirii criteriilor de aderare, materializate in cele 31 de capitole de negociere. In

decembrie 2004 – aprilie 2005 s-a elaborat Tratatul de Aderare a Romaniei si Bulgariei.

c) Romania stat in curs de aderare – etapa declansata de semnarea tratatului de aderare la 25 aprilie

2005.

d) Romania stat membru al Comunitatilor Europene 2007.

Capitolul III Ordinea juridica a UE ( dreptul comunitar european).

1. notiune, concept : ordinea juridica reprezinta ansamblul normelor care guverneaza raporturile stabilite intre comunitatile europene si statele membre, intre comunitati si

statele in curs de aderare, intre comunitatile si statele candidate la aderare, intre comunitatile si statele asociate, intre comunitati si statele terte, comunitatile si alte organizatii internationale, comunitati si persoane fizice si juridice apartinand ori nu statelor membre.

2. principiile care guverneaza ordinea juridica:

a) principiul asimilarii ( absorbtiei) dreptului comunitar/ UE in/ de catre dreptul national ori dreptul

intern al statelor membre. Acest principiu isi gaseste reflectarea in doua caracterisitci ale dreptului comunitar/UE si anume: caracteristica aplicarii imediate si a aplicarii directe a dreptului comunitar in dreptul national alo statelor membre.

b) principiul prioritatii ( preeminentei, prevalentei) al dreptului comunitar in raport cu dreptul national

( a se vederea Constitutia Romaniei republicata in urma revizuirii din anul 2003, Titlul VI – Integrarea

Euroatlantica, art. 148- integrarea in UE – alin.2 – prioritate). 3. clasificarea/ierarhizarea/sistematizarea normelor care compun ordinea

juridica. In doctrina domeniului exista mai multe criterii de clasificare/ ierarhizare/sistematizare dar retine atentia unul dintre acestea – criteriul fortei juridice a normelor de drept al UE. In sens larg sunt 2 categorii de norme ( izvoare) al dreptului comunitar, in sens restrans sunt 5 categorii. In sens larg:

categoria izvoarelor primare;

categoria izvoarelor derivate ( secundare).

In sens restrans:

izvoare primare;

izvoare derivate;

acordurile externe ale ale comunitatilor europene;

izvoare complementare;

izvoare nescrise.

4. izvoarele dreptului comunitar european/dreptului UE.

a) izvoarele primare – Tratatele Institutive si cele modificatoare. Acestea sunt edictate si adoptate de

catre state ca subiecte de drept international in temeiul suveranitatii de care dispun. Sunt similare

4

legilor fundamentale avand forta juridica similara Constitutiilor din dreptul intern. De la acestea nu se poate deroga decat prin norme avand forta juridica egala.

Tratatele institutive sunt:

Tratatul instituind comunitatea europeana a carbunelui si otelului ( CECO) semnat la

Paris de catre cele 6 state fondatoare ( Franta, Germania, Italia si Benelux) la 18 aprilie 1951 intrat in vigoare la 23 iulie 1952 pentru o perioada de 50 ani, motiv pentru care la 23 iulie 2002 Tratatul si-a incetat efectele si pe cale de consecinta si prima comunitate europeana si-a incetat existenta;

Tratatele de instituire a comunitatii economice europene si a comunitatii europene a

energiei atomice (CEE si EURATOM) semnate la Roma de catre acelasi 6 state fondatoare la 25 martie 1957 si intrand in vigoare in ianuarie 1958 pentru o perioada nedeterminata. Din aceste considerente cele doua tratate asemanatoare Tratatului de la Paris au fost in timp modificate. Cea mai noua modficare a Tratatelor de la Roma s-a realizat prin Tratatul de la Lisabona. Acesta, ca tratat modificator este cel prin intermediul caruia UE se substituie si ii succede comunitatii europene (CE). Tratatele modificatoare:

tratatul de la Bruxelles din 1965 intrat in vigoare in 1967 cunoscut in doctrina sub

denumirea de Tratatul de fuziune ori Tratatul instituind o Comisie si un Consiliu unic;

modificarile intervenite succesiv in anii 1970, 1975 in materie financiara (delegatii

pentru conturi si comisarii pentru conturi);

Actul din 1976 adoptat in materie electorala;

Actul Unic European din 1986 intrat in vigoare in 1987;

Tratatul de la Maastricht 1992;

Tratatul de la Amsterdam 1997 intrat in vigoare in 1999;

Tratatul de la Nisa din 2001 intrat in vigoare in 2003;

Tratatul de la Lisabona din 2007 intrat in vigoare la 1 decembrie 2009;

Tratatele de Aderare a statelor la comunitatile europene, de la 6 state initiale pana la

cele 27. (este vorba inclusiv de tratatul de aderare a Romaniei si Bulgariei la UE, semnat in 25 aprilie 2005, ratificat in acelasi an prin legea 157/2005 intrata in vigoare de la 1 ianuarie

2007).

b) izvoarele derivate Acestea au caracter derivat raportandu-se la izvoarele primare adica acestea nu pot deroga de la Tratatele institutive respectiv modificatoare. Sunt edictate si adoptate de catre institutiile UE in existenta si functionarea lor. In cazul in care acestea nu sunt conforme legislatiei primare, la nivelul UE este reglementata actiunea in anulare ( recursul in anulare). Acestea sunt : regulamentul, directiva, decizia si recomandarea si avizul. Regulamentul este similar legii din dreptul intern, opereaza prin generalizare si abstractizare adica este obligatoriu in toate elementele sale. Orice aplicare incompleta este interzisa. Regulamentul nu este susceptibil de trasnpunere adica este direct aplicabil fara a se prelua in legislatia interna. Regulamentul este obligatoriu pentru subiectele de drept intern din toate statele membre. Regulamentul este norma derivata cea mai rigida, exigenta adica este obligatorie atat in ceea ce priveste rezultatul de atins dar si in ceea ce priveste mijloacele pentru atingerea acelui rezultat ( 25 zile de la publicarea in Jurnalul Oficial al UE – intra in vigoare). Directiva este mai flexibila decat regulamentul in sensul ca aceasta urmeaza tehnica legii cadru completata cu decretele de aplicare. Spre deosebire de Regulament, directiva nu este aplicata direct ci aceasta se transpune in legislatia interna a fiecarui stat membru. Din punctul de vedere al subiectelor carora li se adreseaza directiva ca regula generala este obligatorie numai pentru subiectele de drept intern din anumite state membre. Pe cale de exceptie directiva se poate

5

adresa si subiectelor de drept intern si toate statele membre, dar cand se intampla acest lucru se specifica in continutul ei. Directiva tot spre deosebire de regulment este obligatorie numai cu privire la rezultatul final de atins, adica numai o norma de rezultat nu si de mijloace. Directiva da posibilitatea statelor membre sa stabileasca ansamblul mijloacelor necesare atingerii rezultatul propus. Potrivit art. 249 din Tratatul instituirii CE este obligatorie pentru destinatarii desemnati.directiva nu se aplica direct dar poate produce efecte directe adica trebuie sa fi expirat perioada de transpunere si anumita prevedere din directiva sa nu fi fost trasnpusa in legislatia interna(aceea netranspusa produce efecte direct). Decizia spre deosebire de regulament dar asemanataore directivei ca regula generala este obligatorie pentru subiectele de drept intern special desemnate din anumite state memebre. Decizia asemanatoare regulamentului, spre deosebire de directiva este obligatorie atat cu privire la rezultatul final de atins cat si in ce priveste formele/mijloacele prin intermediul carora poate fi atins rezultatul propus. Decizia cunoaste procedura transpunerii in dreptul intern, asemenea directivei.

Recomandarea si avizul – acestea nu sunt izvoare derivate in sensul celor de mai sus adica nu tin, nu leaga, nu obliga – nu produc efecte juridice, nu dau nastere la drepturi si obligatii. Acestea au numai rolul de a orienta conduita subiectelor de drept carora li se adreseaza. Uneori au caracter premergator adoptarii normelor cu forta juridica obligatorie (ex. avizul dat de Parlamentul European Tratatului de Aderare a Romaniei si Bulgarie la UE in data de 13 aprilie 2005 adica premergator semnarii din data de 25 aprliei 2005). Avizele se impart in trei mari categorii: facultativ; consultativ; conform. c) acordurile externe ale comunitatilor europene sunt similare tratatelor internationale; sunt cele la care comunitatile actioneaza in temeiul statutului lor de subiecte de drept international adica in temeiul exercitarii in comun a suveranitatii statelor la nivelul comunitatilor europene. Suveranitatea nu poate face obiectul, date fiind componente sale, al delegarii, al transferului. Locul ierarhic pe care acestea il ocupa in ordinea juridica a comunitarilor europene – ocupa un loc ierarhic inferior izvoarelor primare dar superior izvoarelor derivate; prin acordurile externe nu se poate deroga de la prevederile legislatiei primare dar astfel de acorduri externe pot determina modificari ale legislatiei derivate.

acordurile incheiate cu statele puternic industrializate;

acordurile incheiate cu statele slab dezvoltate;

acordurile punctuale incheiate cu organizatiilor internationale. d) izvoarele complementare – acele norme care gasesc in sfera de aplicare si

prelungirea izvoarelor primare ale dreptului comunitar european, ex. Conventia comunitara.

1. exista domenii/ materii in care potrivit tratatelor institutive si modificatoare

compententa edicatarii si adoptarii normelor revine exclusiv comunitarilor europene/ UE. In aceste domenii orice interventie sub aspectul reglementarii din partea statelor membre este considerata ca

fiind o incalcare a prevederilor tratatelor institutive si modifcatoare si pe cale de consecinta o astfel de inteventie este interzisa. Este vorba de acele domenii care intra sub incidenta politicilor comune ale UE (politica comerciala comuna).

2. exista domenii/ materii in cadrul carora competenta edictarii sau adoptarii

normelor, potrivit tratatelor institutive/modificatoare revine statelor membre. In aceste domenii orice

interventie a comunitatilor europene este interzisa, fiind considerata o incalcare a prevederilor tratatelor institutive/ modificatoare (politica externa si securitate).

3. exista domenii/materii care, potrivit tratatelor institutive/modificatoare, cad sub

incidenta edictarii si adoptarii normelor atat de catre comunitatile europene/UE, cat si de catre statele

membre. In caz de conflict, prioritatea revine normelor adoptate la nivelul comunitarilor europene/UE. (competenta partajata – politice comunitare : politica agricola comuna, politica de mediu).

6

e) izvoare nescrie – metodele de interpretare si principiile generale de drept. La nivelul UE exista posbilitatea formularii unui recurs in interpretare la dispozitia institutiilor nationale indiferent de grad (recurs prejudicial prealabil, actiunea preliminara). Principiile nu se confunda cu principiile fundamentale ale dreptului international. Astfel de principii generale sunt: dreptul la un proces echitabil, la aparare, garantarea dreptului la proprietate. Principiile generale li se alatura principiile care au caracter tehnic: principiul neplatii zilelor de greva. Sediul materiei il reprezinta statutul Curtii Internationale de Justitie art. 38. opinii diferite : cu privire la cutuma – izvoare de drept international si cu privire la jurisprudenta.

Capitolul IV Caracteristicile comunitare / ale UE

1. caracteristicile comunitarilor europene/ ale UE ca entitati de drept international;

2. caracteristicile ordinii juridice a UE

1. caracteristicle comunitarilor europene/ ale UE ca entitati de drept international;

a) caracteristica potrivit careia comunitatile europene/ UE sunt asociatii de tip economic integrat: asociatii de tip economic integrat – argumente de text: denumirile tratatelor institutive care fac trimitere la caracterul economic (CECO, CEE, CEEA – EURATOM); Argumente care fac trimitere la obietivele stabilite prin tratatele institutive: conversia productie de razboi intr-o productie de pace - inlaturarea dezastrelor generale cauzate de cele doua razboaie mondiale si realizarea bunastarii materiale. Asociatii integrate: au luat fiinta prin fuziunea teritoriilor statelor membre si economiilor existente pe aceste teritorii. Acestea reprezinta o arie geografica unica data de ariile geografice ale tuturor statelor membre, arie geografica cunoscuta sub denumirea de piata interna. Piata unica este comparabila cu marile metropole ale lumii. O astfel de piata a fost posbil sa se realizeze prin adoptarea si aplicarea unor masuri avand natura multipla: masuri avand natura politica, administrativa, economica, juridica. Intre masurile de natura juridica avem:

inlaturarea barierelor tarifare si a taxelor adiacente acestora dintre statele membre si

inlocuirea lor cu tariful vamal comun dintre statele membre si statele terte;

interzicerea discriminarii de natura politica/ privata intemeiatea pe

cetatenie/nationalitate/ persoana fizica – juridica, fapt care contribuie la favorizarea liberei

circulatii a marfurilor, persoanelor, serviciilor, capitalurilor si a platilor;

interdictia care opereaza cu privire la ajutoarele de orice fel acordate de catre state

ramurilor neperformante ale economiilor nationale (subventiile specifice, stergerea datoriilor, reesalonarea acestora, etc). Toate cele de mai sus sunt de natura sa contribuie la consolidarea spiritului concurential la nivelul UE.

b) caracteristica potrivit careia comunitarile europene/UE sunt organizatii internationale: Comunitatile europene sunt organizatii internationale, regionale, europene, deschise posbilitatii aderarii tutror statelor europene (sub rezerva indeplinirii a 4 categorii de cerinte - Criteriile formulate la Copengaha, Madrid si Helsinki), avand insa si caracter inchis si supranational.

1. comunitatile europene sunt organizatii internationale pentru ca acestea au aparut

in temeiul acordului de vointa liber exprimat de catre statele membre prin intermediul reprezentantilor

special desemnati sa participe la incheierea tratatelor. Tratatele institutive (Paris, Roma) sunt tratate internationale multilaterale portrivit dreptului international si sunt veritabile legi fundamentale avand forta juridica obligatorie.

2. organizatiile internationale regionale europene – statele europene au semnat cate

un acord european institunind o asociere intre statul respectiv si comunitatile europene pe de o parte si statele membre ale acestora pe de alta parte. Turcia a semnat numai un acord de asociere. Diferenta este data de dialogul politic in sensul in care acodurile europene de asociere includ un

7

astfel de dialog, in timp ce acordurile de asociere nu il includ. Acordurile de asociere vizeaza numai raporturile de natura economica, comerciala.

3. conditii pe care statele canditate trebuie sa le indeplineasca pentru aderare:

Conditii de natura politica:

respectarea drepturilor omului in statul candidat la aderare inclusiv respectarea

dreptului minoritatilor nationale si rezolvarea problemei copiilor institutionalizati;

existenta in statul candidat la aderare a unei democrarii de tip pluripartid.

Romania a indeplinit conditiile de natura politica aderand la Consiliul Europei in

1993, respectiv devenind parte la Conventia Europena incepand cu 2004. Conditii de natura militara: cuantificate in exigenta potrivit careia statele canditate la aderare trebuie sa fie nu numai state consumatoare de securitate ci si state furnizoare de securitate. Romania

a indeplinit o astfel de conditie, dobandind statului de stat membru al NATO in 2004. Conditii de natura juridica: angajamentul asumat de catre statele candidate privind aplicarea imediata, directa, si prioritara a dreptului comunitar/ UE in dreptul intern (a se vedea Constitutia Romaniei, art. 148). Conditii de natura economica: cad sub incidenta criteirilor de convergenta pentru trecerea la

moneda unicadeficitul bugetar 3% PIB, inflatie, nivelul dobandii 7-9% anuale efective. Romania a indeplinit si aceasta cerinta pentru ca prin raportul de tara dat publicitatii in data de 6 octombrie 2004, Romania a dobandit statulul de stat cu economie de piata functionala, capabil sa faca fata tensiunilor generate de concurenta existenta in cadul unei astfel de economii.

4. sunt organizatii internationale care au caracter inchis. Acest caracter inchis este

dat de procedura parcursa de catre statele asociate, candidate in vederea dobandirii statutului de state membre. O astfel de procedura, impune acordul pe de o parte al institutiilor, organizatiilor in cauza ( Comisie, Consiliu, Parlament) cat si acordul tuturor statelor membre ale organizatiei respective ( ratificarea tratatului de aderare se face prin legislativul existent la nivelul fiecarui stat sau prin referendum). In cazul organizatiilor internationale deschise procedura impune acordul dat numai de catre institutiile organizatiei in cauza. 5. caracter suprational- este dat de aplicarea imediata, directa si prioritara a dreptului comunitar/UE in dreptul intern al statelor membre.

c) comunitatile au o structura institutionala proprie, originala:

UE are cea mai puternica structura institutionala. La acest nivel facem distinctie intre institutiile UE si organele acesteia. Distinctia se intemeiaza pe criteriul participarii la decizieinstitutiile comunitare/UE participa direct la decizie in timp ce organele comunitare au un caracter tehnic, auxiliar si indeplinesc atributii pe urmatoarele 3 niveluri:

pregatirea deciziei adoptate la nivelul UE de catre institutiile UE;

asigurarea continuitatii activitatii institutiilor mai ales intre reuniunile acestora;

asigura monitorizarii aplicarii deciziei comunitare.

2. caracteristicile ordinii juridice a UE

1. aplicabilitatea este imediata;

2. aplicabilitatea este directa;

3. prioritatea

Teorii cu privire la raportul dintre dreptul international si dreptul intern. Monismul postuleaza teza potrivit careia normele dreptului international se gasesc in cadrul aceleiasi sfere de curpindere cu normele dreptului intern. Pe cale de consecinta,acestea la randu-le se afla in raporturi de subordonare unele fata de altele. Exista 2 teorii moniste. Prima postuleaza potrivita careia dreptul intern este superior in raport cu dreptul international. A doua postuleaza prioritatea dreptului internatioanal in raport cu dreptul intern. Parintele teoriei raportului dintre dreptul intern si dreptul

8

international este Hegel iar pentru raportul dintre dreptul internaitonal si dreptul intern este Hans Kelsen.

Dualistii postuleaza teza potrivit careia dreptul internaitonal se gaseste intr-o sfera de cuprindere separata de normele dreptului intern, pe cale de consecinta potrivit dualistilor, intre cele doua categorii de norme nu se stabilesc raporturi de subordonare, prioritate a uneia fata de celalalta, motiv pentru care intre cele doua categorii se stabilesc numai relatii de coordonare si de coexistenta. Doctrina si practica materiei pun in evidenta faptul ca in privinta raporturilor dintre dreptul intern si dreptul internaitoanl respectiv a raporturilor dintre dreptul comunitar si dreptul national al statelor memebre, statele sunt diferite. O astfel de diferentiere intre state este data de 3 criterii:

criteriul fortei economice;

criteriul geografic: diferetena se exprima – statele apartinand Europei de Vest, Est si

Centrale;

raportarea la statutul de stat membru: diferenta se exprima intre statele fondatoare

si statele nou admise in UE. In doctrina dreptului comunitar, au fost fundamentate 4 mari teorii care vizeaza numai raporturile dreptul comunitar si dreptul national al statelor membre:

a) teoria armonizarii dreptului national cu dreptul comunitar;

b) teoria substiuirii dreptului national de catre dreptul comunitar;

c) teoria coordonarii dreptului national de catre dreptul comuniar;

d) teoria coexistentei dreptului national cu dreptul comunitar. Teoria armonizarii dreptului national cu dreptul comunitar – aceasta include 3 etape

succesive:

1. etapa premergatoare statutului de stat candidat – etapa pe care o parcurg statele asociate;

2. etapa pe care o parcurg statele candidate la aderare;

3. etapa pe care o parcurg statele membre.

In prima etapa, statele asociate nu au obligatia de a-si modifica normele potrivit aquis-ului UE. Statele asociate sunt obligate ca in cadrul adoptarii normelor potrivit calendarelor legislative sa aiba in vedere apropierea si conformitatea acestora cu legislatia UE. In etapa a doua, statele candidate sunt obligate sa-si modifice normelor pe masura parcurgerii capitolelor de negociere in sensul in care aceste state nu pot inchide capitolelel de negociere daca nu isi armonizeaza normele, in sensul conformitatii lor, in cadrul capitolelor care fac obiectul dezbaterilor (31 de capitole de negociere). In etapa a treia, statele membre sunt obligate sa-si modifice normele proprii pe masura aparitiei normelor noi la nivelul UE (ex. transpunerea directivelor). b) teoria substiuirii dreptului national de catre dreptul comunitar – totala sau partiala. Substituirea totala a normelor nationale de catre normele UE intervine in acele domenii/materii care sub indicenta politicilor comune (ex. politica comerciala comuna, taxele vamale). subtituirea partiala intervine in acele domenii/materii care cad sub incidenta politicilor partajate (partajare de competenta intre UE si statele membre – politica agricola). Nu fac obiectul substituirii acele domenii care intra sub indicenta competentelor exclusiv nationale. Primele doua teorii (armonizare si substituire) sunt fundamentate de catre monisti si urmatoarele doua teorii apartin dualistilor. c) teoria coordonarii dreptului national de catre dreptul comuniar; d) teoria coexistentei dreptului national cu dreptul comunitar. Potrivit teoriilor coordonarii si coxistentei statele membre nu sunt obligate sa isi modifice normele in raport cu modificarea sistemului normativ apartinand comunitatilor europene.

Capitolul V Sistemul institutional comunitar european.

1.delimitari conceptuale:

9

UE are o structura institutionala proprie originala, atipica, nonclasica. La nivelul UE exista alaturi de institutii si organe cu caracter tehnic auxiliar. Institutiile nu sunt acelasi lucru cu organele. Diferenta dintre institutii si organe este data de criteriul participarii la decizie. Institutiile UE participa direct la decizie, ocupand un loc ierarhic superior daca le raportam la organele aceleiasi UE, in timp ce organele UE au un caracter tehnic – auxiliar. Acestea se regasesc pe 3 niveluri ale activitatii desfasurare:

pregatesc decizia la nivelul UE;

asigura continuitatea activitatii institutiilor indeosebi intre reuniunile acestora;

urmaresc

monitorizarea generala si speciala (procedura de infringement).

aplicarea

deciziei

adoptata

de

catre

institutiile

UE

care

Institutiile UE sunt:

asigura

Consiliul European;

Consiliul (CUE);

Comisia;

Parlamentul European

Curtea de Justitie a UE (sistemul jurisdictional al UE este format din trei institutii:

Curtea de justitie, tribunalul (fostul tribunal de prima instanta) si tribunalul functiei publice).

Curtea de conturi;

Banca centrala europeana.

Organele tehnice, auxiliare – de regula sunt numite Comitetetendinta de multiplicare a comitetelor este denumita comitologie. Cele mai importante sunt:

comitetul reprezentantilor permanenti ( COREPER);

comitetul regiunilor;

comitetul economic si social ( european).

Unele organe tehnice – auxiliare detin acest statut numai temporar (tranzitoriu) in timp acestea dobandind statutul de institutii ale UE.(ex.comitetul monetar, transformat in Institutul Monetar European, devenit Banca Centrala Europeana).

2. principiile care guverneaza sistemul institutional al UE (activitatea institutiilor UE)

a) principiul autonomiei de vointa;

b) principiul atribuirii de competente/atributii;

c) principiul echilibrului functional.

a) principiul autonomiei de vointa : se regaseste in doua aspecte esentialein primul rand institutiile UE isi pot elabora si adopta propriile regulamente de organizare si de functiontare. In al doilea rand institutiile UE isi numesc functionarii proprii. Autonomia de vointa nu se confunda cu personalitatea juridica ( acea prerogativa care permite asumarea de drepturi si obligatii pentru a deveni subiect de drept), pentru ca regula este cea potrivit careia institutiile UE nu au personalitate juridica, exceptia fiind data de faptul ca Banca centrala europeana are o astfel de personalitate juridica. Acest lucru se explica prin faptul ca institutiile europene, mai putin banca centrala, in raporturile la care participa se regasesc nu in nume propriu ( nu isi asuma obligatiile si drepturile in nume propriu) ci in cadrul in acestor raporturi institutiile participa in numele UE pe care o reprezinta in cadrul acestor raporturi in temeiul mandatului dat de catre statele membre prin intermendiul tratatelor institutive si modificatoare. b) principiul atribuirii de competente/atributii: atributiile sunt conferite tuturor institutiilor mai putin institutiilor jurisdictionale carora le sunt oferite competente. La nivelul UE nu este permisa decat indeplinirea atributiilor (competentelor) stabilite in mod expres prin tratatele institutive

10

si cele modificatoare. Din motive de rigoare si celeritate, la acest nivel nu este permisa indeplinirea

atributiilor/competentelor implicite, deduse.

c) principiul echilibrului functionalreuneste doua componente:

separarea puterilor UE;

colaborarea intre institutiile care au rolul de a reprezenta puterile uniunii.

Separarea puterilor UE ( executiva, legislativa, judecatoreasca) vizeaza cu precadere inexistenta raporturilor de subordonare mai ales in materie decizionala. Separarea puterilor reuneste 2 aspecte:

institutie a UE nu poate delega, nu poate transfera atributii/competente altei institutii

si nu poate primi/accepta astfel de atributii/competente;

institutie prin activitatea pe care o desfasoara nu trebuie sa obtructioneze o alta

institutie in activittea pe care aceasta din urma o desfaosara si invers. Separarea puterilor UE nu exlude ci dimpotriva presupune colaborarea intre institutiile care au rolul de a reprezenta aceste puteri. Ex. elaborarea, adoptarea si aplicarea bugetului UE: Comisia Europeana centralizeaza estimarile in materie bugetara elaborate de catre fiecare institutie a UE. In temeiul acestor estimari, Comisia Europeana elaboreaza anteproiectul de buget, pe care il transmite Consiliului. Consiliul pe baza anteproiectului elaboreaza proiectul de buget pe care la randul sau il transmite parlamentului. Parlamentul adopta sau respinge bugetul UE. Curtea de conturi se ocupa de controlul general al conturilor. Institutiile jurisdictionale solutioneaza eventualele litigii aparute in materie bugetara.

3. Consiliul European Nu se confunda cu Consiliul (CUE) si ambele nu se confunda cu Consiliul Europei. Criterii de distinctie intre Consiliul European si Consiliul (delimitari conceptuale):

a) criteriul aparitiei celor 2 institutii : consiliul european a aparut pe cale neconventionala ( nu a aparut prin tratate institutive ci prin intalnirile la varf ale sefilor de stat si/sau de guvern). Ulterior a fost consacrata conventional existenta consiliului european (Tratatul de Maastricht si Tratatul de la Lisabona). Consiliul a aparut pe cale conventionala, prin tratatele institutive (Tratatul de la Parisconsiliul special de ministri si Tratatele de la Roma). b) criteriul componentei: Consiliul European a aparut avand in componenta sa sefii de stat sau/si de guvern la care s-a adaugat in timp presedintele Comisiei Europene. La lucrarile consiliului european participa si Inaltul Reprezentant pentru afacerile externe si politica de securitate. Sintagma sefii de stat si de guven se foloseste atunci cand ne raportam la institutia Consiliului European ca atare. Sintagma sefii de stat sau de guvern se folosete in cazul in care ne raportam la statele reprezentate in cadrul consilului European (statele republici sunt reprezentate de sefii de state

in timp ce statele monarhii sunt reprezentate de sefii de guvern).

Consiliul este format din ministrii afacerilor externe purtand denumirea de Consiliul Afacerilor Generale si in al doilea rand din ministri de resort purtand denumirea de Consilii sectoriale/consiliie specializate (in functie de ordiniea de zi: consiliile sectoriale in domeniile agriculturii, finantelor, mediului etc).

c) criteriul atributiilor indeplinite: Consiliul European indeplineste cu prevadere atribuiti de natura politica in timp ce Consiliul indeplineste cu precadere atributii de natrua legilativa. Consiliul european – aparitita si evolutia.

A aparut pe cale neconventionala. In existenta si in evolutia sa sunt inregistrate 3 etape succesive:

1. 1964- 1967 : sefii de stat si/sau de guvern cu prilejul reuniunilor lor informale la care participau,

analizau numai intamplator si problemele care faceau obiectul afacerilor europene.

2. 1969- 1975: pe agenda de lucru a reuniunilor sefilor de stat sau/si de guvern au fost inscrise in

mod disctinct si problemele care vizau constructia europeana.

3. 1976- prezent: au fost inregristrate evolutii fara precedent in sencul ca o astfel de institutie

dobandeste pe langa prerogativele de natura politica si prerogative de natura legislativa. Atributiile Consiliului European (atributii de natura politica si atributii de natura legislativa).

11

Atributiile de natura politica ale Consiliului European:

stabileste strategia constructiei europene;

elaboreaza orientarile pe care se fundamenteaza constructia europeana;

stabileste liniile directoare de urmat in cadrul constructiei europene;

identifica noile domenii de ineres pentru constructia europeana.

Atributii de natura legislativa – au fost dobandite dupa reuniunea de la Londra din 1977 in sensul in care dupa reuniune, Consiliul European participa la deblocarea procesului decizional de la nivelul Consiliului. Infiintarea organelor tehnice si adoptarea actelor de catre Consiliul European. Pentru indeplinirea atributiillor sale consiliul european infiinteaza o serie de organe care au caracter

tehnic, auxiliar de tipul comitetelor. Acestea au caracter permanent, temporar si uneori ad-hoc in functie de problemele inscrise pe ordinea de zi. Pentru indeplinirea atributiilor sale, acelasi Consiliu European elaboreaza si adopta o serie de acte cum ar fi:

deciziile adoptate in problemele cele mai importante ale constructiei europene;

directivele care de regula presupun trimiterea la o alta institutie a UE cu precadere la

Consiliu;

declarariile comune pentru 2 sau mai multi sefi de stat sau de guvern care vizeaza

unele probleme importante ale societatii internationale.

Presedintele Consiliului Europeanalegerea presedintelui consiliului european este in competenta chiar a Consiliului European. Acesta se alege cu majoritate calificata pentru un mandat de 2 ani si jumatate cu pobibilitatea reinnoririi inca o data. Presedintele Consiliului European poate fi demis potrivit aceeleasi proceduri (de alegere) “ in caz de impiedicare sau de culpa grava”. Atributiile presedintelui consiliului european sunt:

prezideaza si impulsioneaza (asigura celeritatea) lucrarile consiliului european;

asigura pregatirea si continuitatea lucrarilor consiliului european in cooperare cu

presedintele comisiei si pe baza lucrarilor consiliului afacerilor generale;

facilitarea coeziunii si a consensului in cadrul consiliului

actioneaza

european;

pentru

prezinta Parlamentuluii European un raport dupa fieacre reuniune a Consiliului

European. Potrivit tratatului de la Lisabona asigura la nivelui sau si in aceasta calitate reprezentarea externa a uniunii in problemele referiotare la politica externa si de securitate comuna, fara insa a aduce atinge atributiilor Inaltului Reprezentant al uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate.

4. Consiliul

este

o

institutie

interguvernamentala

care

exercita

impreuna

cu

parlamentul

european funcitilor legislativa si bugetara;

este legislativul UE;

duce la indeplinire o serie de functii de definire a politicilor si de coordonare a

acesotra potrivit conditiilor inscrise in tratate. Consiliul este format din cate un reprezentant la nivel ministerial al fiecarui stat membru imputernicit sa angajeze guvernul statului membru pe care il reprezinta si sa exercite dreptul de vot. Functiile consiliului presupun in primul rand trei aspecte:

exercitarea presedintiei;

existenta organelor auxiliare;

regulile si metodele de exercitare a dreptului de vot.

Exercitarea presedintiei: presedintia formatiunilor consiliului cu exceptia celui de afaceri externe (aceasta este asigurata de catre Inaltul Reprezentant) este asigurata de catre reprezentantii statelor membre in cadul Consiliului dupa un sistem de rotatie egal in conditiile stabilite

12

de art. 236 din Tratatul privind Functionarea UE (fostul tratat institutiv al comunitatii europene). Tratatul de la MaastrichtTratatul privind UE. Potrivit art.236 din TFUE Consiliul European adopta cu majoritate calificata:

o decizie de stabilire a listei formatiunilor consiliului altele decat cea de afaceri

externe si de afaceri genrale;

o decizie referitoare la presedintia formatiunilor consiliului cu exceptia celei de

afaceri externe. Ordinea de exercitare a presedintiei Ordinea initiala a fost stabilita prin tratatul institutiv. Ulterior s-a schimbat din doua considerente:

respectarea principiului deplinei egalitati care impune situatia potrivit careia statele

care in cadrul unui ciclu complet au exercitat presedintia in prima jumatate a anului in continuare acestea exercita presendintia in cea de-a doua jumatate a anului;

permanenta procesului de extindere presupune in mod implicit si majorarea

intervalului de timp la care vine randul fiecarui stat membru sa exericte presedintia. Presendintele indeplineste rolul de a convoca legislativul (Consiliul) la initiativa acestuia, la initiativa unuia dintre membri Consiliului sau la initiativa Comisiei. Consiliul se intruneste in cadrul unor sedinte publice ori de cate ori delibereaza si voteaza un proiect de act legislativ. In acest scop, fiecare sesiune a consiliului se imparte in 2 parti consacrate deliberarilor privind actele legislative ale UE iar in al doilea rand activitati fara caracter legislativ. Consiliul se intruneste in cadrul formatiunilor potrivit listei adoptate, un rol important consiliului afacerilor generale care asigura coerenta lucrarilor diferitelor formatiuni. Consiliul Afacerilor Genrale pregateste reuniunile Consiliului european si urmareste aducerea la indeplinire a masurilor adoptate in colaborare cu presedintele Consiliului European si cu Comisia. Existenta organelor cu caracter tehnic – auxiliar La nivelul Consiliului isi desfasoara activitatea mai multe astfel de organe. Astfel exista un secretariat general aflat sub autoritatea unui secretar general numit de catre Consiliu. Consiliul hotaraste cu majoritate simpla in privinta organizarii secretariatului general, in privinta problemelor de procedura precum si referitor la adoptarea regulamentuui sau de procedura. Exista mai multe comitete (fenomenul comitologiei). Cel mai important este Comitetul reprezentantilor permanenti ai guvernelor statele membre (COREPER). Acesta raspunde de pregatirea lucrarilor Consiliului si de executarea mandatelor care ii sunt incredtintate de catre acesta. COREPER poate adopta decizii de procedura in situatiile prevazute de regulamentul de procedura al consiliului. Este format din cate o delegatie a statelor membre, condusa de un Ambasador. Alte comitete: comitetul regiunilor, comitetul economic si social ( ECOSOC mic), comitetul pentru viza, pentru agricultura. Regulile si metodele de exercitare a dreptului de vot. Sediul principal al materiei il reprezinta art. 16 din Tratatul privind UE modificat prin Tratatul de la Lisabona la care se adauga art.238-art.243 din TFUE. Potrivit art. 16 din Tratatul privind UE alin.3, Consiliul hotaraste cu majoritate calificata cu exceptia cazului in care tratatele dispun altfel. Incepand cu 1 noiembrie 2014 majoritatea calificata se defineste ca fiind egala cu cel putin 55% din membri Consiliului cuprinzand cel putin 15 dintre acestia si reprezentand state membre care intrunesc cel putin 65% din populatia uniunii. In prezent, exista in total 345 de voturi repartizate statelor membre pentru a se obtine majoritatea calificata. Cele mai multe voturi revin celor 4 state mari : Franta, Germania, Italia si Marea Britanie – cate 29 de voturi. Spania si Polonia cate 27 de voturi, Romania – 14 voturi, Belgia, Grecia, Ungaria, Portugalia- cate 12 voturi, Olanda 13 voturi. Cele mai putin Malta- 3 voturi, Cipru, Letonia, Luxemburg, Estonia, Slovenia cu cate 4 voturi. Minoritatea de blocaj: trebuie sa cuprinda cel putin 4 membri ai Consiliului pentru ca in caz contrat se considera ca a fost intrunita majoritatea calificata. Celelalte conditii privind votul cu majoritate calificata sunt stabilite la art.238 alin 2 din TFUE. Prin derogare de la art. 16 alin 4 din Tratatul Privind UE incepand cu 1 noiembrie 2014 si sub rezerva dispozitiilor stabilite prin Protocolul privind dispozitiile tranzitorii, in cazul in care Consiliul nu hotaraste la propunerea/initiativa Comisiei

13

ori a Inaltului Reprezentant, majoritatea calificata se defineste altfel adica ca fiind egala cu 72% din membrii Consiliului( nu 55%) reprezentand statele membre participante care reunesc cel putin 65% din populatia UE.

Art. 16 alin 5 din Tratatul privind UE (Maasticht modificat prin Lisabona) Dispozitiile tranzitorii referitoare la definirea majoritatii calificate se aplica pana la 31 octombrie 2014 la care se adauga cele care se vor aplica in perioada 1 noiembrie 2014 – 31 martie 2017, dispozitii care fac obiectul reglementarii Protocolului privind dispozitiile tranzitorii ( in materie). De observat este faptul ca tot Consiliul se intruneste in cadrul formatiunilor (consilii sectoriale) adoptand deciziile in domeniile/ materiile care cad sub incindenta politiiclor UE. In ceea ce priveste deciziile Consiliul hotaraste cu majoritate simpla, de exemplu in privinta organizarii secretariatului general. Acelasi sistem al majoritatii simple este urmat de catre consiliu in cazul adoptatii chestiunilor de procedura precum si in privinta propriului regulament de procedura. Potrivit art. 242 din TFUE Consiliul hotarand tot cu majoritate simpla, adopta dupa consultarea Comisiei, statutul comitetelor reglementate prin tratate.

5. Comisia Europeana – executivul UE

Potritvit Tratatului de la Paris purta de numirea de Inalta Autoritate, potrivit Tratatului de la RomaComisie, prin tratatul de fuziuneComisia Europeana:

asigura aplicarea tratatelor precum si a masurilor adoptate de catre institutii in

temeiul acestora;

supravegheaza (monitorizeaza) aplicarea dreptului uniunii sub controlul Curtii de

Justitie;

executa bugetul si gestioneaza progrmale;

exercita functii de coordonare, de executare si de administrare potrivit conditiilor

stabilite in tratate;

cu exceptia politicii externe si de securitate comuna dar si a altor cazuri speciale

prevazute de tratate, Comisia asigura reprezentarea externa a uniunii;

adopta initiativele de programare anuala si multianuala a uniunii in vederea incheierii

unor acorduri inter-institutionale. Actele legislative ale uniunii pot fi adoptate numai la propunerea comisiei, exceptie facand cazurile in

care tratatele prevad altfel. Celelalte acte se adopta tot la propunerea comisiei numai in cazul in care tratatele prevad acest lucru. Mandatul membrilor comisiei:

este de 5 ani;

sunt alesi in temeiul competentei lor generale si a angajamentului asumat fata de

ideea europeana, dintre personalitatile care prezinta toate garantiile de independenta. Executivul european isi exercita responsabilitatile in deplina independenta, motiv pentru care membrii comisiei nu solicita si nu accepta instuctiuni din partea nici unui guvern, institutie, organ, oficiu sau agentie. Acestia se abtin de la orice activitate incompatibila cu functiile pe care le indeplinesc sau cu sarcinile pe care le au. Executivul european numit intre data intrarii in vigoare a tratatului de la Lisabona si 31 octombrie 2014 este format din cate un resortisant al fiecarui stat membru inclusiv presedintele si Inaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe si politica de securitate, acesta din urma fiind si unul dintre vicepresedintii comisiei. Incepand cu 1 nov 2014 Comisia este formata dintr- un numar de membri, incluzand presendintele si Inaltul Reprezentant, corespunzator cu 2/3 din numarul statelor membre atat timp cat Consiliul European nu decide moficarea acestui numar hotararand cu unanimitate. Membrii Comisiei sunt alesi potrivit noului sistem dintre resortisantii statelor membre in conformitate cu un sistem de rotatie strict egal in ceea ce priveste reflectarea diversitatii demografice si a celei geografice a tuturor statelor membre. Acest sistem de rotatie se stabileste de catre Consiliul European care hotaraste, potrivit 244 din TFUE in unanimitate. Art.

14

244sistemul de rotatie stabilit in unanimitate de catre Consiliul European se intemeiaza pe urmatoarele principii:

a) statele membre sunt tratate in mod absolut egal in ceea ce priveste stabilirea oridinii de rotatie si a duratei prezentei reprezentantilor (resortisanti) lor in cadrul Comisiei. Diferenta dintre numarul total de mandate detiune de catre resortisanti a 2 state membre nu poate fi niciodata mai mare de 1.

b) sub rezerva dispozitiilor anterioare fiecare dintre comisiile succesive este constituita astfel incat sa reflecte in mod corespunzator diversitatea demogragica si geografia a statelor membre. Presedintele comisiei. Prerogative:

defineste orientarile in cadrul carora Comisia isi exercita misiunea;

decide in legatura cu organizarea interna a Comisiei pentru a asigura coerenta,

eficacitatea si colegialitatea actiunilor acesteia;

numeste pe vicepresedinti, altii decat Inaltul Reprezentant pentru afaceri externe si

poltica de securitate. Desemnarea presedintelui si alegerea acestuia. Tinand seama de alegerile pentru Parlamentul European si dupa ce s-a procedat la consultarile necesare, Consiliul European horatarand cu majoritate calificata, propune Parlamentului European un candidat la functia de presedinte al Comisie.

Acest candidat este ales de catre Parlamentul European cu majoritatea membrilor care il compun. In cazul in care, acest candidat nu intruneste majoritatea, Consiliul European, hotarand tot cu majoritate calificata propune in termen de o luna un nou candidat care este ales tot de catre Parlamentul European conform aceleiasi proceduri. Membrii comisiei: Consiliul de comun acord cu presedintele deja ales adopta lista celorlalte personalitati pe care le propune pentru a fi numite membri ai comisiei. Alegerea acestora se face pe baza sugestiilor statelor membre. Alte etape de urmat:

Presedintele comisiei, Inaltul Reprezentant, precum si ceilalti membri sunt supusi in

calitate de organ colegial votului de aprobare al parlamentului european;

pe baza acestei aprobari, comisia se numeste de catre consiliul european, hotarand

cu majoritate calificata.

Membrii Comisiei – statut-

se abtin de la orice activitate incompatibila cu natura functiilor lor;

statele membre respecta independeta acestora si nu incearca sa ii influenteze in

indeplinirea sarcinilor lor;

pe durata mandatului, membrii Comisiei nu pot exercita nici o alta activitate

profesionala, remunerata sau nu;

la instalarea in functie, acestia se angajeaza solemn sa respecte pe toata durata

mandatului si dupa incetarea acestuia obligatiile impuse de mandat, in special fiinf vorba despre obligatii de onestitate si de prudenta in a accepta dupa incheierea mandatului anumite functii sau avantaje. In cazul nerespectarii acestor obligatii, Curtea de Justitie sesizata de catre Consiliu, hotarand cu majoritate simpla sau sesizata de catre Comisie poate horari decaderea din drepturile la pensie ori din drepturile la alte avantaje echivalente. Incetarea mandatului membrilor comisiei Art. 246 din TFUE inafara de inlocuirea ordinara (la implinirea termenului) si de deces, functiile membrilor comisiei inceteaza in mod individual prin demisie sau prin destituire. Membrul comisiei care a demisionat sau a decedat este inlocuit pe perioada ramasa pana la incheierea mandatului de un nou membru avand aceeiasi cetatenie numit de catre consiliu de comun acord cu presedintele

comisiei dupa consultarea parlamentului europeanintervine consiliul care hotaraste in unanimitate

15

la propunerea presedintelui comisiei poate decide ca nu este necesara inlocuirea in special in cazul in care durata ramasa pana la incheierea mandatului membrilor comisiei este scurta. In cazul presedintelui, adica daca acesta este demis/destituit/decedat se inlocuieste pentru diferenta de mandat. De asemenea, in caz de demisie/ destituire/decedare a Inaltului Reprezentant si acesta este inlocuit pana la incheierea mandatului. In cazul demisiei tutoror membrilor comisiei, acestia raman in functie si continua in perioada ramasa pana la incheierea mandatului pana cand sunt inlocuiti, sa gestioneze afacerile curente ale UE. Parlamentul european poate adopta o motiune de cenzura impotriva comisiei, caz in care toti membrii comisiei trebuie sa demisioneze.

6. Parlamentul european Potrivit tratatului de la Paris purta denumirea de Adunarea comuna, potrivit tratatului de la Roma – Adunarea; prin fuziunea realizata in 1960 - adunarea parlamentara europeana pentru ca 2 ani mai tarziu, 1962 – Parlamentul european. Atributiile parlamentului european:

Potrivit art. 14 alin 1 din Tratatul privind UE, parlamentul european exercita impreuna cu Consiliul functiile legislativa si bugetara. In ceea ce priveste functia legislativa, acesta a cunoscut o serie de evolutii care fac trimitere la faptul ca, la origfini parlamentul european a fost numai o institutie a controlului politic. In timp, Parlamentul European s-a raportat si la procesul decizional – activitatea legislativa ( s-a raportat gradual, treptat). Astfel, pana la Actul Unic European din 1986 intrat in vigoare in 1987 parlamentul european avea numai rol consultativ in materie legislativa. Prin Actul Unic European, Parlamentul European dobandeste preogative care tin de cooperarea in materie legislativa, pentru ca prin Tratatul de la Maastricht, din 1992 intrat in vigoare in 1993, Parlamentul European sa devina institutie co-decizionala. In prezent, asistam la o partajare a atributiilor de natura legislativa intre Parlamentul European si Consiliul. In ceea ce priveste materia bugetara, Parlamentul European este institutia care adopta bugetul UE sau il poate respinge cand este cazul. Parlamentul european exercita functii de control politic si consultative potrivit conditiilor inscrise in tratate. Parlamentul european se implica in alegerea si numirea membrilor comisiei si audiaza membrii comisiei avand posbilitatea ca un astfel de control politic – demiterea prin motiunea de cenzura a comisiei. Parlamentul european alege presedintele comisiei. Pana la tratatul de la Lisabona parlamentul european nu alegea presedintele comisiei ci doar il aproba. Componenta parlamentului european Este format din reprezentanti ai cetatenilor uniunii. Numarul acestora nu poate depasi 750 plus presedintele. Tot potrivit tratatului s-a stabilit si un prag minim de 6 membri pentru fiecare stat, reprezentarea cetatenilor fiind asigurata in mod proportional descrescator. Consiliul european adopta in unanimitate la initiatia parlamentului euroepean si cu aprobarea acetuia o decizie de stabilire a componentei parlamentului european, respectand principiile de mai sus. Membrii parlamentului european sunt alesi prin vot universal, direct, liber si secret pentru un mandat de 5 ani. Organizarea parlamentului european – cuprinde urmatoarele elemente de structura:

– are in componenta sa un presedinte, 14

biroul

parlamentului

european

vicepresedinti si 5 chestori;

conferinta presedintilor – grupurilor politice parlamentare ( fostul birou largit);

comisiile care la randul lor sunt : permanente, temporare si de ancheta;

grupurile politice parlamentare;

mediatorul european - ombudsman Functionarea parlamentului european:

sesiunea ordinara are loc anual in a doua zi de marti a lunii martie;

se poate intruni si in sesiune extraordinara la cererea majoritatii membrilor care il

compun, la cererea comisiei sau a consiliului.

16

Parlamentul european elaboreaza un proiect pentru stabilirea dispozitiilor necesare care sa permita alegerea membrilor sai prin vot universal, direct, potrivit unei proceduri uniforme existente in toate statele membre sau conform unor principii comune tuturor statelor membre. Dupa avizul comisiei si cu aprobarea consiliului parlamentul european, hotarand prin intermediul regulamentelor, din propria initiativa, conform unei proceduri legislative speciale, stabileste statutul si conditiile generale privind exercitarea functiilor membrilor sai. Consiliul hotaraste in unanimitate cu privire la orice regula si conditie referitoare la regimul fiscal al membrilor sai sau al fostilor membri. Parlamentul european si consiliul, hotarand tot prin intermediul regulamentelor si tot in cadrul unei proceduri legislative ordinare, stabilesc statutul partidelor politice la nivel european, indeosebi acele probleme care vizieaza finantarea lor. Hotarand cu majoritatea membrilor care il compun, parlamentul euroepan poate cere comisiei sa prezinte o propunere pe care o apreciaza necesare privind acele aspecte care incumba elaborarea unui act al UE pentru aplicarea tratatelor (legislatia derivata care se adopta in aplicarea tratatelor). In cazul in care comisia, nu porezinta astfel de propuneri trebuie sa justifice in fata parlamentului european motivele care conduc la o astfel de situatie. Pentru indeplinirea atributiilor sale, parlamentul euroepan poate infiinta la solicitarea unei patrimi a membrilor care il compun o comsiei temporara de ancheta. O astfel de comisie indeplineste rolul de a ancheta, de a exammina fara a aduce atingere atributiilor conferite prin tratat a allot institutirii ,organe, oficii, sau agentii,pretinsa incalcare a normelor de drept sau administrarea defectuoasa in aplicarea dreptiului uninuii cu exceptia cazului in care pretinsele fapte fac obiectul examinarii de catre o instanta judecatoreasca si atata timp cat procedura jurisdictionala nu s-a incheiat. Comisia temporara de ancheta isi inceteaza existenta o data cu depunerea raportului sau. Modalitatea de exercitare a dreptului de ancheta se stabileste de caqtre parlamentul european care hotarand prin regulamente din propria initiativa, portrivit unei proceduri legislative speciale, dupa aprobarea de catre consiuliu si comisie. Dreptul la petitie Sediul materiei il reprezinta art. 227 si 228 din TFUE. Oricare cetatean al uniunii, respectiv orice persoana fizica sau juridica avand resedinta sau sediul social pe teritoriul unui stat membru are dreptul de a adreasa parlamentului european cu titlu individual sau in asociere cu alti cetateni ori cu alte persoane o petitie privind un subiect care tine de domeniile de activitate ale uniunii si care il priveste in mod direct. Un rol important revine ombudsman-ului european care este ales de catre parlamentul european si este imputernicit sa primeasca plangeri din partea oricarui cetatean, persoana fizica sau juridica, avand sediul social pe teritoriul unui stat membru. Obiectul unei astfel de plangeri vizieaza situatia de administrare defectuoasa inregistrata in activitatea institutiilor, a organelor, oficiilor sau a agentiilor uniunii cu exceptia curtii de justitie a UE, in exercitarea functiilor jurisdictionale ale acesteia. Ombudsman-ul investigheaza aceste plangeri si intocmeste un raport pe care il prezinta parlamentului european. Ombudsman-ul este ales pentru fiecare mandat al parlamentului european pe durata legislaturii (5 ani) cu posibilitatea reinnoirii. El poate fi destituit de curtea de justitie la plangerea parlamentului european in cazul in care nu mai indeplineste conditiile necesare exercitarii functiei sale sau in cazul in care a savarsit o abatere grava. El trebuie sa-si indeplineasca atributiile in deplina independenta, iar in indeplinirea atributiilor sale acesta nu solicita si nu accepta instructiuni din partea vreunui guvern, institutie, organ, oficiu sau agentie. Pe timpul mandatului, el nu poate exercita nici o alta activitate profesionala remunerata sau nu.

7. Sistemul jurisdictional al UE Acesta cunoaste noi componenete – art.19 alin 1 al tratatului privind UE ( TUE) modificat dupa Lisabona, articolCurtea de justitie a ue cuprinde:

Curtea de Justitie

Tribunalul ( fostul tribunal de prima instanta);

17

Tribunalele specializate ( tribunalul functiei publice).

Rolul principal al Curtii de Justitie al UE este acela de a asigura respectarea dreptului in interpretarea si aplicarea tratatelor. In acest sens, statele membre stabilesc caile de atac necesare pentru a asigura o protectie jurisdictionala efecitva in domeniile reglementate de dreptul UE.

Componenta, organizarea si functionarea, competente ( rationae materiae si rationae personae):

Curtea de Justitie este formata din cate un judecator pentru fiecare stat membru. Aceasta este asistata de catre avocati generali. De retinut este ca atat judecatorii cat si avocatii curtii de justitie sunt alesi dintre personalitatile care ofera toate garantiile de independenta si catre intrunesc conditiile cerute prentru exercitarea in tarile lor a celor mai inalte functii jurisdictionale sau care sunt jurisconsulti ale caror competente sunt recunoscute. Acestia sunt numiti de comun acord de catre guvernele statelor membre pentru o perioada de 6 ani dupa consultarea comitetului special infiintat in acest sens. In ceea ce priveste comitetul, potrivit art.255 din TFUE, emite un aviz cu privire la capacitatea candidatilor de a exercita funcitilor de judecator si avocat general in cadrul curtii de justitie si al tribunalului inainte ca guvernele statelor membre sa faca nominalizarile potrivit prevederilor tratatului. Comitetul este format din 7 personalitati alese dintre fostii membri ai curtii de justitie si ai tribunalului, dintre membrii institutiilor nationale supreme precum si din juristi reputati dintre care unul este propus de catre parlamentul european. Consiliul adopta o decizie care stabilieste regulamentul de functionare al acestui comitet precum si o decizie prin care sunt desemnati membrii comitetului. Comitetul hotaraste la initiativa presedintelui curtii de justitiei. In structura curtii de justitie mai intalnim un presedinte ales dintre judecatori pentru un mandat de 3 ani cu posibilitatea reinnoirii acestuia, un grefier, un grefier adjunct, numiti de catre curtea de justitie pentru un mandat similar celui al judecatorilor si al avocatilor generali ( 6 ani) cu posbilitatea reinnoirii, raportori adjuncti, referentii de specialitate – formeaza Cabinetul judecatorilor si al avocatilor generali. Curtea de justitie se intruneste in camere sau in Marea camera. Potrivit art. 251 din TFUE curtea de poate intalni si in sedinta plenara cand statutul prevede acest lucru. Avocatul general are rol de a prezenta in mod public cu deplina impartialitaqte si in deplina independenta concluzii motivate cu privire la cauzele care potrivit statutului curtii de justitiei a UE necesita interventia sa. Alte probleme:

la fiecare 3 ani are loc o inlocuire partiala a judecatorilor si a avocatilor generali potrivit statutului curtii de justitie a UE; curtea de justitie este cea care isi stabileste propriul regulament care se supusne aprobarii consiliului.

Tribunalul Numarul judecatorilor acestuia se stabileste prin statutul curtii de justitie a UE. Statutul poate prevedea ca tribunalul sa fie asistat de avocati generali. Membrii tribunatlului sunt alesi dintre persoanele care ofera depline garantii de independenta si care au capacitatea ceruta pentru exercitarea unor inalte functii jurisdictioanale. Sunt numiti de comun acord de catre guvernele statelor membre pentru un mandat de 6 ani dupa consultarea comitetului. La fiecare 3 ani are loc o inlocuire partiala iar membrii care si-au incetat mandatul pot fi numiti din nou. Judecatorii desemneaza dintre ei un presedinte tot pentru un mandat de 3 ani cu posiblitatea reinnoirii.

Tribunalul specializat Tribunalul poate sa judece in prima instanta actiunile cu exceptia acelor care sunt atribuite unui tribunal specializat sau curtii de justitie. Parlamentul european este cel care in conformitate cu procedura legislativa ordinara poate infiinta tribunale specializate pe langa tribunal, impreuna cu consiliul.Tribunalul specializat are competenta de a judeca in prima instanta anumite categorii de acituni in materii speciale. Membrii tribunalului specializat sunt alesi dintre persoanele care ofera depline garantii de independenta si care au capacitatea ceruta pentru exercitarea unor functii jurisdictionale.

18

8. Curtea de conturi Infiintarea acesteia se circumscrie obiectivelor urmarite de comunitatile europene, respectiv UErealizarea uniunii economice si monetare. La origini, curtea de contuti a avut statului de organ tehnic pentru ca prin tratatul de la Maastricht sa dobandeasca statutul de institutie a UE. Curtea de conturi nu este o jurisdictie. Ea asigura controlul permanent al conturilor UE. Componenta si functionarea Curtii de Conturi Aceasta numara 27 de membri, ei sunt alesi dintre personalitatile care au apartinut sau apartin in statele lor institutiilor de control extern sau dintre personalitatile care au dobandit o calificare speciala si ofera toate garantiile de independenta. Sunt numiti pe un mandat de 6 ani cu posbilitatea reinnoirii acestuia. Presedintele curtii de conturi este ales ca si in cadrul curtii de justitie, dintre membrii acesteia pentru un mandat de 3 ani cu posibilitatea reinnoirii acestuia. In ceea ce priveste statutul membrilor curtii de conturi, acestia trebuie sa isi exercite functiuile in deplina independenta in interesul general al uniunii, si in acest sens nu trebuie sa solicite, sa accepte instructiuni de la nici un guvern, sau alt organism pe timpul mandatului. Trebuie sa se abtina de la orice activitate incompatibila cu natura functiilor indeplinite. Statutul de membru al curtii de conturi este incompatibil cu descfasurarea oricarei alte activitati profesionale remunerate sau nu. La instalarea in functie membrii curtii de conturi se angajeaza in mod solemn sa respecte pe toata durata mandatului si dupa incetarea acestuia obligatiile impuse de mandat in special obligatia de onestitate si cea de prudenta in a accepta dupa incetarea mandatului anumite functii sau avantaje.

Functionarea Curtii de Conturi Isi desfasoara activitatea ca un organ colegial, fiecarui membru al sau repartizandu- i-se cate un sector specific de activitate. Incetarea mandatului membrilor curtii de conturi:inafara de schimbarea ordinara si de deces, functiile membrilor curtii de conturi inceteaza in mod individual prin demisie sau destituire declarata de curtea de justitie. Persaoana in cauza este inlocuita pana la incetarea mandatului. Atat avizele cat si rapoartele anuale, curtea de conturi le accepta cu majoritatea membrilor care o compun. Atributii curtii de conturi -2 mari categorii de atributii:

atributii de control;

atributii consultative.

Atributiile de control : curtea de conturi are rolul de a examina aspectele de legalitate si regularitate a totalitatii veniturilor si cheltuielilor uniunii indiferent ca sunt bugetare sau nu. Curtea de conturi isi exercita controlul pe domenii asupra institutiilor si statelor membre in masura in care au beneficiat de fondurile uniunii. Substanta atributiilor curtii de conturi este data de resonsabilitatea exercitarii controlului permanent al conturilor uniunii. Atributii de natura consultativa: rolul de asistenta pentru autoritatile bugetare (comisie, consiliul, parlamentul european). Elaboreaza avize in materie consultative.

19