Era o zi luminoasa,iar pe mine lumina ma deranja.

De ce nu pot sa am si eu camera indreptat spre vest ca sa pot sa dorm dimineata pana mai tarziu? Nu,nuu,parintii mei au gandit ei ca e mai bine ca a mea sa aiba geamul inspre est ca dimineata sa ma trezesc. Ma ridic incet din pat si ma indrept spre geam ca sa il deschid,dar inainte sa ajung acolo m-am razganit. Ce m-a facut sa imi schimb drumul? Ei bine mi-am vazut jurnalul pe jos si chiar vroiam sa il recitesc si credeam ca acum este momentul. Era jurnalul pe care l-am inceput acum 2 ani,cand inca speram si visam fara sa stiu ca viata mea se va schimba complet. Ce mi s-a intamplat? Nu pot sa va zic exact,deoarece nu imi aduc aminte toate detaliile,dar cu ajutorul micului meu "carnetel" o sa va pot relata ceea ce mi s-a intamplat. 12.10.2010 Ce zi plictisitoare! E vacanta si ar trebui sa ma distrez,dar eu ce fac sau mai bine zis ce nu fac. Cred ca am stat toata ziua in casa,poate si din cauza durerii ingrozitoare care imi face capul sa pulseze,dar nu e numai asta. Simt, simt ceva straniu,dar nu stiu ce este si sentimentul asa ma ingrijoreaza. Imi face inima sa bata mai tare si face totul sa se invarta in jurul meu. Cam asa incepe totul nu? Se poate spune si asa,dar ceea ce a urmat m-a marcat pe viata. Mi-a lasat atat semne care se vad,cat si semne pe inima. Urme de durere,suferinta,frica care si acum dainuiesc in mine,chiar daca nu are ce sa mi se mai intample. Vedeam clar in jurnalul meu ca prima insemnare a fost facuta pe data de 10,dar urmatoarea era scrisa la o distanta de 2 saptamani. Nu imi aduc aminte foarte bine ce s-a intaplat in aceea perioada,dar imi reamintesc durerea si suferinta care imi traversa trupul. 26.10.2010 Au trecut 2 saptamani de care nu imi aduc aminte foarte clar,dar un lucru stiu sigur: acum sunt singura si trebuie sa supravietuiesc. Trebuie sa las lupul din mine sa iasa si sa sfasie tot in calea lui. Altfel cum as rezista intr-o jungla unde "regele" ma vaneaza ca sa ma omoare? Trebuie eu sa devin regina padurii si sa fac tot posibilul sa schimb ceea ce se intapla acolo. Ce imi aduc aminte din cele 2 saptamini care au trecut? Ei bine nu foarte multe,dar esentialul il stiu. Simtisem inainte cu o zi ce avea sa se intample,am visat,dar poate undeva in adancul meu am sperat ca este doar un cosmar si ca nimic din toate astea nu se va intampla. Cel mai bine stiu cum a inceput: Era trecut de miezul noptii si am auzit urlete de undeva din casa, initial am crezut ca visez,dar tipetele deveneau din ce in ce mai puternice si pareau extrem de reale. M-am ridicat din pat si cu teama in suflet am deschis usa camerei mele. De undeva de jos o puteam auzi pe mama cum se zbate si geme,iar la un moment am desprins si niste cuvinte din acele urlete: "Omoara-ma pe mine,dar lasa-mi fata in pace si teafara!". Nu stiam cu cine vorbeste,dar am simtit in acel moment ca picioarele mi se inmoaie si am cazut. Vroiam sa merg sa vad ce se intampla,insa picioarele nu ma ascultau. Am reusit in cele din urma sa ma ridic,dar de jos nu se mai auzea nimic. Cu picioarele tremurande am coborat si atunci am amutit. Mama,scumpa mea mama, era intinsa pe jos intr-o balta de sange si plina de muscaturi,dar nu intelegeam cum si de la ce? Adica atacatorul nostru nu a fost om? Nu are cum! Sunt sigura ca am auzit-o pe mama implorand pe cineva sa ma lase in viata. M-am apropriat de ea si am inceput sa plang. De acum eram singura,fara mama,fara tata. Singura persoane la care tineam m-a parasit si ea acum. Inima imi e franta,dar trebuie sa fiu tare si sa rezist,pentru ca stiu ca mama asta si-ar fi dorit! Ma ridic de langa trupul ei fara suflet,insa cand vreau sa ma intorc aud un marait. Era de animal,cel mai probabil de lup,dar stiam ca trebuie sa fac ceva daca vreau sa scap cu viata. M-am rasucit pe calcaie ca sa vad ce era in spatele meu,iar spre marea mea surprindere se afla un lup si un om. Nu am apucat sa ma misc,sa mai fac ceva ca lupul s-a napustit asuprea mea cu un raget infiorator. I-am vazut ochii balnzi, blana lui mi-a atins pielea si am stiu ca e ceva ciudat cu acel lup.

M-a muscat,insa dupa aceea a fugit si eu am ramas pe podeau bucatariei sangerand. AM vazut ca si omul care il insotea a plecat dupa el. Dupa acea noapte totul s-a schimbat,eu m-am schimbat si am devenit un alt om,mai bine zis un lup. Ei bine de la aceste amintiri au trecut 2 ani. Sunt lup de doi ani si acum mi se pare magnific. Nu stiu de ce,dar asta mi-a schimbat viata in bine. Din fata singuratica si timida,care nu avea prieteni, am ajuns sa fiu una dintre cele mai populare fete din scoala. Dar simt ca dupa acesti 2 ani ceva urmeaza sa se schimbe. Ce? Nu stiu. A da, eu sunt Iris sau Is si sunt fata varcolac. In prezent am 16 ani si o istorie in spate. Un secret sumbru care trebuie sa il port oriunde dupa mine si un mister care sta ascuns in spatele acelor 2 saptamani in care paginile din jurnalul meu sunt nescrise.