Sunteți pe pagina 1din 7

FENOMENUL SIDA/HIV DIN PERSPECTIVA RELIGIEI SI ASISTENTEI SOCIALE

Epidemia HIV/SIDA relative noua reprezinta una din cele mai mari provocari din istoria omenirii. Boala SIDA ne confrunta cu o problema fundamentala a existentei umane: nevoia de a trai si de a muri cu demnitate, realizand posibilitati personale si sociale pentru tratarea suferintelor bolnavilor. Modul in care societatea va putea raspunde acestei problematici fundamentale va determina daca este momentul unui dezastru sau cel al dezvoltarii unor noi capacitati umane. Pacientii infectati cu virusul HIV pot prezenta un spectru de manifestari clinice mergand de la stadiul asymptomatic si pana la imunodeficienta severa care se insoteste de numeroase infectii oportuniste si cancere, cu simptomalogii dobandite.1 Situatia epidemiei HIV/SIDA din Romania este caracterizata prin prevalenta ridicata a cazurilor la copii, indeosebi din unitatile de ingrijire si ocrotiere. S-a creat astfel imaginea patrunderii virusului HIV intr-o populatie lipsita de experienta imunologica si extreme de receptiva fata de acest virus.2 Virusul HIV a fost izolat din sange, plasma, sperma, secretii vaginale, saliva, lacrimi, urina, lapte matern, lichid cefalorahidian, precum si din numeroase produse biologice: ganglioni limfatici, maduva osoasa, creier, alveole pulmonare. Virusul HIV persista de-a lungul intregii vieti a bolnavului, acesta putand sa transmita virusul pana la sfarsitul vietii. Caracterul persistent al infectiei si aparitia continua de noi cazuri realizeaza un permanent si imens rezervor de virus. Desi exista studii seroepidermiologice si de biologie moleculara, teoriile privind relatiile dintre virusurile HIV1, HIV2 si SIV (virus simian) nu au ajuns la o concluzie certa. Pentru HIV2 originea pare sa fie in Africa, acest virus fiind apropiat de cel siminian. Pragul minim de virioni necesari realizarii infectiei nu este cunoscut, desi se apreciaza ca volume minimale de sange infectat pot produce infectia. Virusul a fost identificat in

1 2

Seli, Sfartz, Sida, realitate si mit, Editura Junimea, Iasi, 1998, pg. 17-18 Paun, L., Infectia cu HIV in Romania , Editura Medicala, 1988, pg. 23

saliva, lacrimile, urina pacientilor HIV, totusi aceste materiale nu se plaseaza deasupra pragului infectios si nu realizeaza infectia. Transmiterea virusului HIV3 1. Transmiterea sexuala- este estimate ca fiind 90% din calea de infectare in lume. Boala SIDA a fost identificata mai intai in SUA la homosexuali masculini si apoi la femeile, partenere sexuale ale unor bolnavi SIDA. 2. Transmiterea prin utilizarea acelor si seringelor- utilizarea drogurilor pe cale intravenoasa constituie al doilea grup de risc al transmiterii infectiei HIV in statele occidentale. 3. Transmiterea prin sange, produse de sange si tesuturi. 4. Transmiterea perinatala- in populatiile unde virusul HIV este transmis indeosebi prin contact heterosexual exista o proportie ridicata de femei la varsta procreatiei infectate cu acest virus. 5. Transmiterea accidentala la personalul sanitar- riscul transmiterii infectiei HIV la personalul sanitary nu poate fi ignorat. 6. Transmiterea la pacienti in unitati de ingrijire. 7. Alte cai posibile de transmitere. SIDA a devenit una din cele mai importante cause de mortalitate in numeroase regiuni ale globului, afectand tineri, varsta cea mai importanta, deci anii cei mai productivi ai vietii si aceasta are un impact asupra unor sectoare variate economice si sociale. Infectia primara cu virusul HIV trece de obicei neobservat; desi se admite ca 50% dintre indivizi cu infectie acuta pot prezenta un sindrom mononucleozic. Dezvoltarea acestui sindrom s-ar produce dupa 2-6 saptamani de la momentul infectant; simptomele cele mai current observate ar fi febra, adenopatia, faringita, eruptia cutanata tranzitorie. Mult mai rar ar fi incluse si candidoza si sau esofagiena, pneumonia si unele simptome neurologice. Durata obisnuita a acestor simptome este mai mica de 14 zile. O durata mai mare a simptomatologiei a fost asociata de unii autori cu o progresie rapida spre boala SIDA. Aceasta boala a starnit un interes deosebit atat in randul populatiei, cat si in lumea medicala. Interesul imens al populatiei fata de SIDA este datorat urmatoarelor motive:
3

Seli, Sfartz, op. cit., 41-47

extinderea rapida a bolii, care a capatat caracterul de pandemie, existenta unei lungi perioade de sanatate intre data contaminarii si aparitia primelor semne de boala, perioada in care aceste milioane de oameni, aparent sanatosi, pot transmite boala si altor semeni fara sa stie, caile multiple de transmitere a bolii, rezistenta ei la intregul arsenal terapeutic de care dispunem, faptul ca persoanele infectate nu se mai vindeca niciodata, precum si decesul tuturor celor la care au aparut semnele bolii (au facut SIDA). Societatea umana nu este inactiva si lupta pentru combaterea acestei afectiuni. Zilnic apar in presa medicala articole cu privire la aceasta boala; anual se tin congrese nationale si internationale cu acest subiect; se infiinteaza peste tot centre de diagnostic al acestei afectiuni, servicii de cercetare pentru aceasta boala etc. Daca astfel este privita problema in societatea contemporana, sa vedem care este atitudinea noastra fata de SIDA, in lumina invataturii de credinta crestina ortodoxa. In fata suferintei si a bolilor care macina sanatatea omului, Biserica ne invata ca asa cum avem datorii fata de suflet, tot asa avem datorii si fata de trup, de a carui sanatate trebuie sa ne ingrijim, pentru folosirea lui in slujba lui Dumnezeu si a aproapelui. 4 Si Sfintii Parinti recomanda sa ne ingrijim de sanatatea trupului. Sfantul Vasile cel Mare spune ca trupul bolnav trebuie ingrijit cu "mijloace pe care insusi Dumnezeu le-a destinat acestui scop: medicamente si arta medicala."5 Totodata, pentru insanatosire, se recomanda si mijloace supranaturale, ca rugaciunea si Sfanta Liturghie. Prin rugaciune sufletul se deschide catre Dumnezeu, asa cum ochii se deschid catre lumina, pentru ca energia lui Dumnezeu sa patrunda in fiinta omului, ca sa-l vindece de suferinta, in Hristos. Si tot Sfantul Vasile cel Mare spune ca "viata, care este cel mai pretios dintre toate lucrurile, devine o povara daca nu poate fi traita in sanatate."Sfintii Parinti au acordat trupului importanta cuvenita, deoarece el "este insotitorul nedespartit al sufletului si organul de realizare a hotararilor sau atitudinilor luate impreuna. Sufletul se mantuieste sau se osandeste impreuna cu trupul." Si manastirile noastre s-au ingrijit de alinarea suferintelor si tamaduirea celor bolnavi in bolnitele din incinta lor.
4 5

Invatatura de credinta ortodoxa , Bucuresti, 1992, pg. 383 Pr. Prof. Ioan, G., Coman, Frumusetile iubirii de oameni in spiritualitatea patristica , Timisoara, 1988, pg. 44

Iar Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, pornind de la gandirea patristica, spune asa

de elocvent: "Iisus Hristos nu s-a multumit sa mantuiasca numai sufletele, sa ierte numai pacatele..., ci El a hranit pe cei flamanzi, a tamaduit bolile trupesti, a inviat mortii, redandu-i sanatosi vietii de familie... Viata aceasta de pe pamant I-a fost tot atat de scumpa ca si viata viitoare din imparatia Sa." Hristos este nu numai Doctorul sufletelor, dar si al trupurilor noastre. Si tot Prea Fericirea Sa se adreseaza cu atata bunatate si caldura sufleteasca fiilor si fiicelor Bisericii noastre strabune, cu cuvintele: "Aplecati-va inima, fiecare dupa puterile sale, la cei ce se zbat in grea suferinta: copii parasiti si de parinti si de societate, tineri primejduiti de tot mai multe capcane ale lumii de azi, familii cu multi copii, bolnavi, deznadajduiti, batrani carora nu Ie mai poarta nimeni de grija." Iata deci mesajul Bisericii noastre, exprimat de Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, mesaj in care nu este specificata o boala sau alta, ci boala in sine, indiferent care ar fi ea. Cand semenul nostru este bolnav; noi avem datoria sa fim langa el si sa-l ajutam in incercarea prin care trece, cu tot ceea ce putem, deoarece atunci are el nevoie, mai mult ca oricand, de ajutorul si dragostea noastra. imi vine in minte pilda Sfantului Vasile cel Mare, care saruta ranile leprosilor, acestor dezmosteniti ai sortii, care-si traiau suferinta in izolare si margi-nalizare. Ce alt gest de iubire fata de aproapele ar putea egala pilda Sfantului Vasile ? Biserica trebuie sa desfasoare o activitate intensa pentru ca bolnavii de SIDA sau purtatorii sanatosi de HIV sa nu fie tratati precum odinioara leprosii, pentru a nu se simti izolati si parasiti, asa cum s-a intamplat la inceputul aparitiei bolii, cand nu se cunosteau nici agentul cauzal, nici caile de transmitere si nici purtatorii de HIV. Atunci s-a asistat la o serie de atitudini reprobabile, ca: bolnavi abandonati de familie, bolnavi refuzati de personalul de ingrijire din spitale, bolnavi refuzati de camine sau colectivitati. S-a propus atunci chiar infiintarea unor servicii medicale speciale, izolate, asemanatoare leprozeriilor, numite "sidatorii". Trebuie sa ne straduim ca purtatorii de SIDA sa ramana in mijlocul familiei si al colectivitatii, unde trebuie sa-si continue activitatea profesionala, pentru a trai in comuniune cu semenii lor si pentru a nu se simti marginalizati.
6

Teoctistul, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Slujind altarul strabun , Bucuresti, 1992, Vol. I, pg. 421

Desigur, in lupta impotriva SIDA si a consecintelor nefaste ale acestei boli, societatea adopta masuri proprii, pe care nu le comentam, in timp ce Biserica are metodele ei specifice, folosite de-a lungul veacurilor, prin care calauzeste poporul catre imparatia lui Dumnezeu. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a adresat si un apel pentru apararea dreptului sfant al vietii si condamnarea practicarii avortului, apel adresat nu numai familiilor crestine, ci si personalului medical, educatorilor si tuturor celor care pregatesc pentru viata tinerele vlastare. Biserica face neincetat educatie moral-religioasa tineretului si tuturor credinciosilor, amintind mereu ca trupul nostru este templu al Duhului Sfant, care transfigureaza intreaga fiinta a omului si ne ajuta sa convertim energia care alimenteaza patimile in energie pusa in slujba virtutii. Crestinismul "nu dispretuieste trebuinta unirii trupesti intre barbat si femeie. Dar socoteste ca numai in casatorie ea devine un mijloc de unire sufleteasca completa, sau o adanceste tot mai mult pe aceasta." De aceea crestinismul "nu cunoaste decat doua atitudini drepte fata de pofta trupeasca: sau infranare totala de la ea in afara casatoriei, sau o folosire a satisfacerii ei ca mijloc de unire sufleteasca si de inaintare in ea. Satisfacuta in afara casatoriei, pofta trupeasca il robeste pe barbat in asa masura, ca nu mai vede in femeie decat un instrument al satisfacerii ei, si viceversa."7 Aceeasi atitudine de condamnare are Biserica si pentru folosirea drogurilor, care fac din semenii nostri robi ai acestei patimi, iar "patima reprezinta cel mai coborat nivel la care poate cadea fiinta omeneasca."Bolnavii de HIV/SIDA nu trebuie sa fie parasiti si marginalizati, stiut fiind ca Biserica s-a ingrijit, de la inceputurile ei, de bolnavi, dupa cuvantul Mantuitorului care spune: "Bolnav am fost si M-ati cercetat" , deoarece noi suntem "trupul lui Hristos si madulare (fiecare) in parte. Si daca un madular sufera, toate madularele sufera impreuna" .Tinerii trebuie sa-si pastreze castitatea inainte de casatorie, iar sotii, fidelitatea in casnicie, deoarece prin Taina Nuntii, legatura naturala a casatoriei a fost inaltata "la demnitatea reprezentarii unirii duhovnicesti dintre Hristos si Biserica."Scopul spiritualitatii crestine nu consta in reprimarea trupului si a partii pasionale din om, ci in mutarea sau conversiunea ei de la
7

Pr. Prof. Dumitru, Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa , 1997, pg. 121

rau spre bine, prin Duhul Sfant. Caracterul dinamic al spiritualitatii se descopera in acest proces de conversiune si de transfigurare a energiei, care ii da omului posibilitatea sa propaseasca pe calea desavarsirii si asemanarii cu Dumnezeu. In aceasta perspectiva, morala crestina nu se impune din afara ca ceva strain fiintei umane, ci isi gaseste suportul in acest proces de conversiune si transfigurarelauntrica a omului.

BIBLIOGRAFIE
Invatatura de credinta ortodoxa , Bucuresti, 1992 Paun, L., Infectia cu HIV in Romania , Editura Medicala, 1988 Pr. Prof. Dumitru, Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa , 1997 Pr. Prof. Ioan, G., Coman, Frumusetile iubirii de oameni in spiritualitatea patristica , Timisoara, 1988 Seli, Sfartz, Sida realitate si mit , Editura Junimea, Iasi, 1998 Teoctistul, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Slujind altarul strabun , Bucuresti, 1992, Vol I