Persida - personaj de roman traditional, realist, obiectiv - personaj realist - taranul "Mara", de Ioan Slavici - roman traditional, realist-obiectiv

Proza lui loan Slavici (1848-1925) contureaza o fresca a moravurilor si a co mportamentului specifice locuitorilor din Ardeal, o lume in care triumfa binele si adevarul, cinstea si dreptatea, norme etice pe care omul trebuie sa le respec te. Prozator ardelean, precursor al lui Liviu Rebreanu, Slavici este un autor mo ralist, un fin psiholog, un creator de tipologii. Dupa cum el insusi marturiseste, este adept inflacarat al lui Confucius (551 -479 l.Hr.), creatorul unui sistem filozofic etic si social, cu valoroase idei u maniste. Conceptul fundamental in etica sa il constituie "omenia" ("jen"), adica "respectarea omului in om". Ioan Slavici aplica in opera sa principalele virtuti morale exprimate de Confuci anism: sinceritatea, demnitatea, buna-credinta, franchetea, cinstea, iubirea de adevar etc., afirmand ca filozoful chinez este "cel mai cu minte dintre toti oam enii care le-au dat altora sfaturi". ("Educatia morala"). Intreaga creatie a lui Slavici este o pledoarie pentru echilibrul moral, pen tru chibzuinta si intelepciune, pentru fericire prin iubirea de oameni si pastra rea masurii in toate, iar orice abatere de la aceste principii este grav sanctio nata de scriitor. Romanul "Mara" de loan Slavici a fost publicat in 1894, in revista "Vatra", iar in volum a aparut abia in 1906. Aceasta opera literara este "cel mai bun roman a l nostru, inainte de Ion", conform afirmatiei lui Serban Cioculescu si "aproape o capodopera", in viziunea lui George Calinescu, deoarece destinul eroilor si mediul social sunt evocate cu o remarcabiia arta a detaliului si cu o mare forta de construire a ansamblului. Persida este fiica Marei, sora lui Trica, sotia lui Natl si nora macelarului Hubar, dar si una dintre cele mai reusite, mai stralucitoare figuri feminine din literatura romana. Persida este ilustrata de Slavici in evolutia sa de la copil arie la maturitate, ceea ce face ca aceasta opera sa fie si un bildungsroman. Persida ilustreaza in roman ideea ca omul poate izbandi in viata numai prin voitita, luciditate si dragoste, prin stapanirea de sine care sunt principalele arme ale eroinei cu un destin zbuciumat. In conturarea acestui personaj, Slavici se dovedeste a fi un fin psiholog si un rafinat observator al sufletului feminin. Fire sincera si voluntara, delicata si pura, Persida invinge loviturile sortii c u multa cutezanta, dar si cu o calma resemnare. Portretul fizic, realizat direct de catre narator, sugereaza trasaturile mor ale, avand efecte surprinzatoare asupra celor din jur: "Inalta, lata-n umeri, pl ina, rotunda si cu toate acestea subtirica s-o frangi din mijloc; iar fata ei c a luna plina, curata ca floarea de cires si alba, de o albeata prin care numai d in cand in cand strabate, abia vazut, un fel de rumeneala". Din descrierea detal iata a naratorului reies, indirect, forta si gingasia, puritatea si vointa, care constituie principalele sale trasaturi constitutive ale unui caracter puteniic. Dupa intalnirea Persidei cu Nafl, naratorul omniscient remarca, in mod direct, impresia puternica pe care o produce asupra flacaului: "era chiar mai tanara, ma i frumoasa si mai plina de farmec decat cum Natl era-n stare sa si-o inchipuiasc a". Alte insusiri reies din atitudinea si opiniile celorlalte personaje. Astfel, asupra lui Natl, infatisarea plina de farmec a Persidei revarsa "o vapaie misru itoare", iar flacaul ramane "cu privirea pierduta", cu barba tremuranda. Hubaroa ia este incantata de fata "atat de frageda, atat de frumoasa", dar o compatimest e ca are ca mama pe Mara, "precupeata si podarita", insa Trica "era mandru de so ra-sa". Persida traieste o iubire pasionanta, o emotie puternica, naratorul omniscient s ondand sufletul omenesc cu o neobisnuita forta de sugestie a cuvantului si o emo tionanta maiestrie artistica, incat Pompiliu Marcea nota impresionat: "Dragostea

Persidei este de un dramatism rascolitor. Nimeni pana la Slavici n-a de scris dragostea in tot ceea ce are mai dramatic, grav, cu atata adancime si vigo are realista, cu atata poezie". Tatonarile si grija ei pentru tanarul neamt, de care o desparteau religia, pozitia sociala si etnia, constituie argumentul eel m ai convingator privind iubirea patimasa a Persidei, sentimentul fiind si cauza i ncalcarii tuturor restrictiilor sociale si etice: casatoria secreta, fuga cu Nat l la Viena si casnicia nefericita. Pasiunea statomica pentru barbatul ei este in sotita de sinceritate si delicatete sufleteasca, ea fiind deznadajduita ca "l-am scos eu pe el din minti" si isi roaga mama sa nu-l blesteme pe Natl, deoarece " eu sunt de vina!". Mara considers ca fata are dreptate, deoarece "cum sa nu-l sc oata din minti cand era atat de frumoasa, atat de desteapta si atat de cuminte?" . Casnicia ei parcurge man dificultati, Natl "statea cu prietenii si toata ost eneala, toata grija, ramanea in sarcina ei", iar tanara sotie, cuprinsa de amara ciune si deprimare, se autocaracterizeaza. "Daca s-ar fi vazut ea insasi pe sine cu ochii ei de odinioara, ar fi ramas cuprinsa de spaima si ar fi strigat: Ah! tare am cazut, Doamne!". Tenace, Persida isi salveaza casatoria prin ratiune si inteligenta, prin puterea dragostei si prin stapanirea de sine, prin bunatate si blandete, deteminandu-si sotul sa-i ceara iertare, iar familia sa iasa mai inta rita din aceste incercari. Nu numai Natl se simte umilit de forta morala a Persi dei, ci si socrul sau este coplesit de remuscari : "Iarta, fata noastra, toate s upararile pe care ti le-am facut si fii incredintata despre iubirea noastra pari nteasca". Ca si Mara, Persida este o personalitate puternica, avand un acut simt al re alului, in care domina principalele sale calitati: devotamentul, chibzuinta si v ointa puternica, datorita carora izbuteste sa invinga toate piedicile vietii. Ni colae Manolescu apreciaza ca Persida "nu este decat o Mara juvenila, pe cale de a lua cu varsta, obiceiurile si infatisarea mamei sale". Persida este unul dintre cele mai stralucitoare personaje feminine din literatur a romana, inscriindu-se in aceeasi tipologie cu Sasa Comanesteanu si cu Tincuta, din proza lui Duiliu Zamfirescu sau cu Doamna T. din "Patul lui Procust" de Cam il Petrescu si cu Otilia din romanul lui George Calinescu. Celelalte personaje, Natl, Hubar, Bocioaca, Trica, Bandi, preotul Codreanu s unt firav conturati. Numai Trica este un erou mai prezent in roman, remarcandu-s e prin faptele sale si integritatea morala. Personajele episodice se raporteaza, intr-un fel sau altul, la destinul Persidei, evidentiind nobletea sufleteasca s i forta morala a personajului. Ioan Slavici surprinde, pe tot parcursul romanului, atmosfera specifica a sp atiului ardelenesc, in toate laturile vietii omenesti. Cu o impresionanta forta a detaliului, scriitorul construieste imagini sugestive privind etnografia, obic eiurile, traditiile, mentalitatea oamenilor de etnii diferite, care convietuiesc in acelasi spatiu etic ce-i cuprinde si-i supune pe toti: "Colectivitatea face legea pe care individul e tinut sa o respecte", afirma Nicolae Manolescu.