Sunteți pe pagina 1din 2

Morometii de Marin Preda -tema si viziunea despre lumePrimul volum al romanului Morometii apare in anul 1955, in plin realism

social, Marin Preda reusind sa impuna o noua tipologie in proza romaneasca prin stilul care il particularizeaza si prin viziunea sa asupra satului romanesc. Din punct de vedere al orientarii estetice, Morometii este un roman realist ce surprinde in mod veridic satul romanesc din Campia Dunarii, in preajma celui de-al Doilea Razboi Mondial si prezinta in mod obiectiv aceasta lume, din perspectiva unui narator omniscient. Din punct de vedere al incadrarii intr-o orientare tematica, romanul este unul social de factura rurala, urmarind viata din satul Silistea-Gumesti, din preajma celui de-al Doilea Razboi Mondial. De asemenea, romanul are caracter monographic, intrucat prezinta obieciuei din viata taranilor: parastasul, spalatul picioarelor de Rusalii, plecatul la seceris in zori. Din punct de vedere al unei tipologii, romanul este traditional, Doric dupa clasificarea lui Nicolae Manolescu, fiind ca o oglinda ce reflecta viata de dinaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial, in satul din Campia Dunarii, unde oamenii care, neconstientizand pericolele ce ii asteapta, traiesc lipsiti de griji, cu iluzia tolerantei temporale. De asemenea, naratorul este omniscient, iar naratiunea este la persoana aIII-a, timpul fiind urmat liniar. Romanul pune accentul pe conflictele exterioare dintre personaje, de exemplu conflictul dintre Ilie Moromete si fiii sai, mai mult decat pe cele interioare, esentiala fiind socialitatea si nu interioritatea. Asa cum reiese si din titlul Morometii, fiind un substantive propriu ce denumeste o colectivitate familiala, tema romanului este familia. Astfel, actiunea urmareste destinul unei familii numeroase din satul Silistea-Gumesti, o familie aflata intrun process de destramare. Mai intai in stare lenta, acest process se va declansa odata cu plecarea lui Achim(cu oile la Bucuresti si va culmina cu fuga), Nila si Paraschiv de acasa. O scena relevanta pentru ilustrarea temei este cea a cinei, inclusa in prima parte a volumului. Scena se deschide cu imaginea mesei rotunde, ce sugereaza egalitatea dintre membrii familiei, egalitate ce se va dovedi a fi doar o iluzie, fiindca cel care stapaneste masa este tatal, Ilie Moromete. Accentul care pe pozitia la masa a membrilor familiei Moromete, ce dezvaluie adevaratele relatii dintre acestia si anticipeaza finalul. Astfel, Moromete e asezat pe prispa, parca deasupra tuturor, pozitie ce sugereaza autoritatea acestuia, aparenta si ea, iar distanta fata de ceilalti indica lipsa de comunicare. Sotia lui Catrina, sta intre masa si vatra pentru a-i servi pe toti, pe partea opusa celor trei fii din prima casatorie, care-i sunt ostili. Paraschiv, Nila si Achim stau pe partea de afara, pozitia lor anticipand plecare definitiva la Bucuresti, iar fetele stau langa mama, ele ramanand in satul natal pana la sfarsit. Niculae nu are loc la masa si este asezat turceste pe pamant, pozitia sa sugerand destinul diferit al copilului inadaptat. O alta scena semnificativa pentru ilustrarea temei este cea a taierii salcamului, ce are un caracter symbolic, deoarece copacul este un axis mundi, universal satului organizandu-se parca in functie de el. Intrun moment prielni, in zorii unei zile de duminica, mascandu-si tristetea cu ajutorul tacerii sau a ironiilor adresate lui Nila, Moromete taie cu sete copacul, prabusirea lui semnificand inceputul destramarii familiei. Caracterul rau prevestitor al scenei este accentuat de bocetul care precede taierea salcamului si de aparitia ciorilor, care dadeau tarcoale prin preajma si croncaneau urat, parca a pustiu, din ciocurile lor negre.

Viziunea despre lume a lui Preda in Morometii este realista, scriitorul surprinzand in mod veridic viata satului romanesc din 1937, un sat in care se confrunta doua mentalitati: una conservatoire, a oamenilor pentru care pamantul este garantia libertatii si independentei, si alta influentata de spiritual epocii, a celor pentru care nu pamantul, ci banul este simbolul libertatii. Doua elemente semnificative pentru ilustrarea viziunii realiste sunt incipitul si finalul romanului, aflate in relatie de simetrie, dar si de opozitie in aceeasi masura. Volumul se deschide cu fixarea cadrului spatio-temporal: in Campia Dunarii, cu cativa ani inaintea celui de-al Doilea Razboi Mondial, dar nu cu exactitate, deoarece incipitul are ca scop impunerea iluziei tolerantei timpului se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare, verbul reflexive, impersonal creand impresia de aparenta, iar cauza acestei aparente rabdari a timpului fiind absenta marilor conflicte si ritmul lent al naratiunii. Astfel este sugerat echilibrul, stabilitatea existenta in viata rurala unde timpul parca nu afecteaza pe nimeni. Finalul reia ideea timpului tolerant, dar fixeaza mai clar contextul: peste trei ani izbucnea cel de-al Doilea Razboi Mondial care impune disparitia echilibrului, timpul nemaiavand aceeasi rabdare cu oamenii. Aceasta intoleranta temporala este marcata de ritmul alert al naratiunii si de dimensunea enuntului care incheie romanul: o propozitie concise, opusa frazei din incipit Timpul nu mai avea rabdare. Relatia incipit-final confera romanului caracter inchis, aceasta fiind o particularitate a prozei realiste. Un alt element de structura a textului semnificativ in ilustrarea viziunii despre lume a lui Preda este conflictul, atat de natura interioara, cat si exterioara. Destramarea familiei Moromete este provocata de un triplu conflict exterior. Primul conflict vizeaza dezacordul dintre Moromete si fiii sai din prima casatorie: Paraschiv, Nila si Achim, privind modalitatile lor diferite de a percepe lumea. Al doilea conflict izbucneste intre Moromete si sotia sa, Catrina, fiind cauzat de amanarea indeplinirii unor promisiuni facut de el sotiei sale. Al treilea conflict este intre Moromete si sora sa, Guica, care si-ar fi dorit ca el sa ramana necasatorit, pentru a se putea ocupa de gospodarie. In acelasi timp, Ilie Moromete traieste un puternic conflict interior, cauzat de zbuciumul dintre dorinta de a-si pastra familia unita sic ea de a-si rezolva problemele financiare. *conflicte detaliate Viziunea realista a romanului este impusa si de perspectiva narativa omniscienta. In romanul Morometii, insa, aceasta omniscienta a naratorului este limitata, adesea voit. Naratorul prezinta evenimentele in ordinea lor cronologica, la persoana a III-a, insa nu isi aroga privilegiul de a sti totul si isi insuseste tactic iluzia taranilor pentru care nimic nu este mai important decat credinta in stabilitatea lumii. *detaliat In opinia mea, tema familiei si viziunea realista despre lume se reflecta in mod inedit in acest roman, prin ilustrarea dramei familiei Moromete, o drama de ordin moral. Ilie Moromete se autoiluzioneaza cu conditia sa de stapan al familiei, cu faptul ca intre el si fiii sai exista o comunicare sincera. In ciuda histrionismului si a ironiei, Moromete traieste o drama interioara, durerea sa venind in primul rand dintr-un simt al paternitatii ranite, din ideea de a-si pierde fiii si linistea, insa si din obsesia de a nu-si pierde pamantul. Romanul Morometii infatiseaza tragedia taranului ce traieste launtric drama disparitiei satului romanesc traditional, Ilie Moromete ramanand un personaj monumental, vazut scenic chiar si atunci cand se retrage in lumea cugetarii.