Sunteți pe pagina 1din 2

2.3.3 Obiectul raportului juridic civil 2.3.3.

1 Notiune Fiind un raport social, raportul juridic de drept civil se refer a la activitatea oamenilor. De aceea, obiectul lui va consta ntotdeauna n anumite actiuni ale acestora sau n abtinerea de a savrsi anumite actiuni, deci ntr-o conduit anume. Prin urmare, obiectul raportului juridic civil l constituie actiunea sau inactiunea pe care subiectul activ o pretinde si pe care subiectul pasiv trebuie sa o ndeplineasca. Obiectul nu trebuie confundat cu continutul raportului juridic. Prin continut se nteleg drepturile si obligatiile partilor, adica posibilitatea juridica de a ntreprinde anumite actiuni, n timp ce prin obiect se nteleg nsasi actiunile pe care subiectul activ le poate pretinde si subiectul pasiv trebuie sa le ndeplineasca Actiunea sau inactiunea care constituie obiectul raportului juridic civil se refera de foarte multe ori la bunuri (obiect material)77. n aceste cazuri, actiunile titularilor de drepturi reale si n special actiunile proprietarului, se confunda n asa masura cu lucrul la care se refera, nct lucrul apare ca fiind obiectul raportului juridic. Dar aceasta nu este dect o aparenta pentru ca obiectul raportului juridic este ntotdeauna actiunea sau inactiunea la care este ndreptatit subiectul activ si de care este tinut subiectul pasiv. Bunurile nu sunt dect obiecte materiale exterioare raportului juridic la care se refera raportul juridic (obiecte juridice derivate), ele neputnd fi considerate un element al raportului juridic civil. Ele nici nu apar n toate raporturile juridice civile, ci doar n unele raporturi patrimoniale. Putem defini astfel bunul ca fiind acea valoare economica ce este utila pentru satisfacerea nevoilor materiale ori spirituale ale omului si este susceptibila de apropriere sub forma dreptului patrimonial Clasificarea bunurior: Bunurile pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii: 1) n functie de natura lor si de calificarea data de lege, bunurile se mpart n bunuri imobile (nemiscatoare) si bunuri mobile (miscatoare); 2) n raport de regimul juridic al circulatiei lor bunurile se mpart n bunuri care se afla n circuitul civil si bunuri scoase din circuitul civil; 3) Dupa cum au o ntrebuintare independenta sau sunt utile numai prin intermediul altor bunuri de care sunt strns legate, deosebim bunuri principale si bunuri accesorii; 4) Dupa cum pot fi sau nu mpartite fara sa-si schimbe destinatia, distingem bunuri divizibile si bunuri indivizibile; 5) Dupa cum sunt ori nu producatoare de fructe, bunurile se clasifica n bunuri frugifere si bunuri nefrugifere; 6) Dupa modul cum sunt determinate, bunurile se clasifica n bunuri individual determinate (res certa) si bunuri determinate generic (res genera); 7) Dupa cum pot fi nlocuite unele cu altele n executarea unei obligatii, deosebim bunuri fungibile si bunuri nefungibile;

8) Dupa cum ntrebuintarea lor implica ori nu consumarea sau nstrainarea lor, bunurile se mpart n bunuri consumptibile si bunuri neconsumptibile; 9) Dupa modul cum sunt percepute, bunurile se mpart n bunuri corporale si bunuri incorporale; 10) Dupa cum sunt sau nu supuse urmaririi si executarii silite, distingem bunuri sesizabile si bunuri insesizabile.