ETILENGLICOLUL ISTORIE Etilenglicolul a fost preparat pentru prima data in anul 1859 de catre chimistul francez CharlesAdolphe Wurtz.

A fost produs in cantitati mici, pe timpul primului razboi mandial, cand a fost folosit ca colorant si ca ingredient in prepararea de explozibili.C. Producerea sa industriala pe scara larga a inceput din 1937 cand, etilenoxidul, un component al sintezei sale a devenit ieftin de obtinut. Cand a fost introdus , a creat o mica revolutie in industria aeronautica pentru ca a fost folosit in locul apei in radiatoare ca mijloc de racire, pentru ca etilenglicolul are un punct de fierbere mai mare asta permitand crearea si folosirea unor radiatoare mai mici si operarea lor la o temperatura mai ridicata. Anterior de larga raspandire a etilenglicolului multi producatori din industria aviatica au incercat sa foloseasca sistemul de racire cu vapori, sistem care se baza pe apa sub presiune . Bineinteles ca acel sisten s-a dovedit a fi mai nesigur si era usor distrus in lupta pentru ca ridica mult greutatea avionului , asta ducand si la o posibilitate mai mica de manevrabilitate si la o posibilitate mai mica de a transporta arme. UTILIZARI Utilizarile majore ale etilenglicolului sunt : in solutia de antigel ( reprezinta cam 95 % ,restul este apa), in sistemele hidraulice de franare, component in condensatorii electrici, ca solvent in industria vopselelor si al maselor plastice, component in cerneala pentru copiatoare, era folosit pentru fabricarea unor fibre sintetice ( Terylene, Dacron, etc ), in sinteza de ceara sintetica, in sinteza unor lotiuni de piele, deasemenea a fost folosit in emulsii, in compozitia de adezivi pentru lemn si industria mobilei, deasemenea a fost folosit ca lichid antiinghet pentru avioane , in aeroporturi pentru decolare ( emisia de etilenglicol raportata de autoritatile din California bazate pe cele mai recente estimari (2005 ) arata 33,213 tone numai in aeroporturi). Ilenglicolul este utilizat ca antigel nu numai pentru mijloace de transport, ci si pentru sistemul de racire al computerelor. Mai este utilizat si la prezervarea de material biologic ( tesuturi si organe ). Are si un rol ca produs intermediar in producerea de 1,4 -dioxan, previne si cresterea algelor in lichiul de racire al computerelor. Din cauza punctului de fierbere ridicat si al afinitatii pentru apa este idal ca deshidratator in productia de gaze naturale. Etilenglicolul este folosit si la sinteza unor vaccinuri ,dar el nu este prezent ca atare in injectii . Este si un component minor ( 1-2 % ) in crema de pantofi. Etilenglicolul este folosit si in mod comun in laboratoare sa precipite proteine in solutie, acesta este adesea un intermediar in fractionarea, purificarea si/sau cristalizarea lor. In industria maselor plastice este utilizat pentru a produce recipiente pentru bauturi racoritoare. Intra si ca ingredient al solutiilor pentru developarea fotografiilor. PASTRARE . STABILITATE . REACTIVITATE Pastrarea etilenglicolului se face cu rspectarea tuturor regulamentelor si standardelor. Se pastreaza in loc uscat si racoros. Trebuie tinut in recipiente inchise ermetic . De asemenea trebuie separat de alte substante chimice incompatibile. Etilenglicolul este stabil in conditii de presiune si temperatura adecvate si la evitarea contactului cu substantele incompatibile. Etilenglicolul reactioneaza cu : acizii si oxidantii puternici ( permanganatul de potasiu, peroxidul de sodiu, dicromatul de potasiu, acidul sulfocloric, acidul sulfuric, acidul percloric, pentasulfitul difosforic, etc ). TOXICITATE Doza de etilenglicol minima letala este de1- 1,5ml /kg sau cca. 100 ml la adult . Efectele deprimante ale etilenglicolului sunt comparabile cu cele ale etanolului. Toxicitatea acuta a etilenglicolului este in special datorita metabolitilor sai toxici.Acidoza metabolica este initial rezultatul formarii acidului glicolic si acumularii de acid lactic. In plus inhibitia ciclului Krebs si formarea acidului oxalic contribuie la acidoza metabolica.Acidul oxalic, desi format in cantitate mica , probabil prin precipitarea sub forma de oxalat de calciu deprima miocardul si produce necroza acuta tubulara. La manifestarea toxicitatii asupra S.N.C. contribuie, de asemenea, glicolaldehida, acidul glicolic si acidul glioxilic.