Coperta colecţiei de Micu Veniamin SAMUEL BECKETT

EN ATTENDANT GODOT

\ \

Les Editions de Minuit, 1952 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate
Editurii UNIVERS

SAMUEL BECKETT

AŞTEPTÎNDU-L
PE

GODOT

TRADUCERE DE GELLU NAUM
EDITURA

UNIVERS
şi
TEATRUL NAŢIONAL

I. L. CARAGIALE
BUCUREŞTI — 1970

Personajele Estragon Vladimir Pozzo Lucky Băiatul
ACTUL 1
Drum de ţară, cu copac. Seara. ESTRAGON, aşezat pe jos, încearcă să-şi scoată gheata. Se opinteşte îndârjit, cu amlndouă mâinile, icnind. Se opreşte, istovit, se odihneşte gîfîind, reîncepe. Acelaşi joc Intră VLADIMIR. ' ESTRAGON (renunţlnd din nou): Nimic de făcut. VLADIMIR (apropiindu-se cu paşi mărunţi şi ţepeni, cu picioarele depărtate): Şi eu încep să cred la fel. (Rămîne nemişcat.) M-am împotrivit multă vreme gîndului ăstuia spunîndu-mi: Vladimir, nu te prosti, încă n-ai încercat tot. Şi reluam lupta. (Se reculege, cu gîndul la luptă. Către Estragon.) Aşadar, iată-ne din nou. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Sînt mulţumit că te revăd. Te credeam plecat pentru totdeauna. ESTRAGON: Şi eu la fel. VLADIMIR: Ce facem ca să sărbătorim întîlnirea? (Se

gândeşte.) Ridică-te să te pup. îi întinde mîna. ESTRAGON (nervos): Imediat, imediat. Tăcere. VLADIMIR (jignit, rece): Pot să ştiu unde şi-a petrecut domnul noaptea? ESTRAGON: Într-un şanţ. VLADIMIR (uimit): Un şanţ! Unde asta? ESTRAGON (fără gest): Pe 'colo. VLADIMIR: Si nu te-au bătut?
(7)

ESTRAGON: Ba da... Nu prea tare. VLADIMIR: Aceiaşi? ESTRAGON: Aceiaşi? Nu ştiu. Tăcere. VLADIMIR: Cînd mă gîndesc... de pe-atunci... mă întreb... ce-ai fi devenit tu... fără mine... (Cu glas hotărit.) La ora asta n-ai fi fost decît o grămăjoară de oase, fără doar şi poate. ESTRAGON (înţepat): Ei şi? VLADIMIR (copleşit): E prea mult pentru un singur om. (Pauză. Apoi, cu vioiciune.) Pe de altă parte, la ce bun să te descurajezi acum, iată ce-mi zic. Trebuia să mă gîndesc la asta acum o veşnicie, pe la 1900... ESTRAGON: Destul. Ajută-mă să-mi scot scîrba asta. VLADIMIR: Mînă în mînă, ne-am fi aruncat amîndoi din vîrful Turnului Eiffel, printre primii. Arătam bine pe-atunci. Acum e prea tîrziu. Nu ne-ar mai lăsa nici să ne Urcăm măcar. (Estragon se căzneşte cu gheata.) Ce faci acolo? ESTRAGON: Mă descalţ. Ţie nu ţi s-a întîmplat niciodată? VLADIMIR: De cînd îţi tot spun că trebuie să le scoţi în fiecare zi? Ai face mai bine să mă asculţi. ESTRAGON (slab): Ajută-mă. VLADIMIR: Te doare? ESTRAGON: Dacă mă doare! Mă întreabă dacă mă doare! VLADIMIR (cu mlnie): Numai tu suferi, totdeauna! Eu nu contez. Tare aş vrea să te văd în locul meu. Atunci să te-aud. ESTRAGON: Te-a durut? VLADIMIR: Dacă m-a durut! Mă întreabă dacă m-a durut! ESTRAGON (arătînd cu degetul): Asta nu-i un motiv să nu te închei. VLADIMIR (aplecindu-se): Adevărat. (îşi încheie nasturele.) Să nu fim neglijenţi în lucrurile mărunte. ESTRAGON: Ce să-ţi spun, tu aştepţi totdeauna ultimu moment. VLADIMIR (visător): Ultimul moment... (Meditează.) E lung, dar o să fie bun. Cine spunea asta? ESTRAGON: Nu vrei să mă ajuţi? VLADIMIR: Cîteodată îmi spun că vine, totuşi. Atunci mă simt tare ciudat. (îşi scoate pălăria, se uită la ea, îşi plimbă mina pe dinăuntru, o scutură, şi o pune pe cap.) Cum să spun? Uşurat şi în acelaşi timp... (Caută)... inspăimîntat. (Cu emfază.) ÎN-SPĂI-MÎNTAT. (îşi scoate din nou pălăria şi se uită la ea.) Nemaipomenit! (Bate uşurel deasupra pălăriei, ca şi cum ar vrea să cadă ceva din ea, se uită din nou înăuntru, şi -o pune pe cap.) în fine... Estragon, cu preţul unui efort suprem, reuşeşte

să-şi scoată gheata. Se uită la ea, îşi plimbă mina înăuntru, o întoarce, o scutură, caută pe jos dacă n-a căzut ceva, nu găseşte nimic, îşi trece din nou mina prin gheată, cu ochii în gol. VLADIMIR: Ei? ESTRAGON: Nimic. VLADIMIR: Dă să văd. ESTRAGON: Nu-i nimic de văzut. VLADIMIR: încearcă s-o pui din nou. ESTRAGON (care şi-a examinat piciorul): Am să-l las să mai respire un pic. VLADIMIR: Iată omul, în întregime, supărat pe gheată cînd e de vină piciorul lui. (îşi scoate, încă o dată, pălăria, se uită în ea, îşi trece mina înăuntru, o scutură, bate uşurel în ea, suflă înăuntru şi o pune pe cap.) începe să mă îngrijoreze. (Tăcere. Estragon îşi mişcă piciorul, jucînd din degete ca să circule aerul mai bine.) Unul din tâlhari a fost salvat. (Pauză.) E un procent cinstit. (Pauză.) Gogo... ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: Dacă ne-am căi? ESTRAGON: Pentru ce? VLADIMIR: Păi... (Caută.) N-ar fi nevoie să intrăm în amănunte. ESTRAGON: Că ne-am născut? Vladimir se porneşte pe rîs, dar îşi înăbuşă hohotele imediat, ducîndu-şi mîna la pubis, cu faţa crispată.
(8)

(9) VLADIMIR: Nici nu mai îndrăznim să rîdem. ESTRAGON: Grozavă oprelişte. VLADIMIR: Numai să zîmbim. (Faţa i se despică într-un zîmbet maxim care încremeneşte, durează un timp, apoi se şterge brusc.) Nu-i totuna. în fine... (Pauză.) Gogo... ESTRAGON (agasat): Ce mai vrei? VLADIMIR: Ai citit Biblia? ESTRAGON: Biblia... (Se gîndeşte.) Probabil că mi-am aruncat ochii prin ea. VLADIMIR (mirat): La şcoala fără Dumnezeu? ESTRAGON: Habar n-am dacă era cu sau fără. VLADIMIR: Pesemne că o confunzi cu Ocna. ESTRAGON: Se poate. îmi amintesc hărţile Ţării Sfinte în culori. Foarte frumoase. Marea Moartă era bleu pal. Mi se făcea sete numai cînd mă uitam la ea. Şi -mi spuneam: acolo o să mergem să ne petrecem luna de miere. O să înotăm. O să fim fericiţi. VLADIMIR: Ar fi trebuit să te faci poet. ESTRAGON: Am fost. (Gest spre zdrenţele lui.) Nu se vede? Tăcere. VLADIMIR: Ce spuneam... Cum îţi merge cu piciorul? ESTRAGON: Se umflă. VLADIMIR: A, da, ştiu, povestea cu tîlharii. Ţi-aduci aminte? ESTRAGON: Nu. VLADIMIR: Vrei să ţi-o povestesc? ESTRAGON: Nu. VLADIMIR: Ca să ne treacă timpul. (Pauză.) Erau doi hoţi, răstigniţi o dată cu Mîntuitorul. Şi... ESTRAGON: Cu cine? VLADIMIR: Cu Mîntuitorul. Doi hoţi. Se zice că unul a fost mîntuit, iar celălalt... (Caută contrariul lui mîntuit.)...afurisit.

ESTRAGON: Mîntuit, de ce? VLADIMIR: De iad. ESTRAGON: Mă duc. Nu se mişcă din loc. (10) VLADIMIR: Şi totuşi... (Pauză.) Cum se face că... Sper că nu te plictisesc. ESTRAGON: N-ascult. VLADIMIR: Cum se face că dintre cei patru evanghelişti, unul singur prezintă faptele aşa? Erau, totuşi, toţi patru acolo — în fine — erau pe-aproape. Şi numai unul singur vorbeşte despre un tîlhar salvat. (Pauză.) Zău, Gogo... trebuie să mai arunci şi tu cîte-o vorbuliţă din cînd în cînd. ESTRAGON: Eu ascult. VLADIMIR: Unul din patru. Dintre ceilalţi trei, doi nu pomenesc un cuvînt, iar al treilea spune că i -au făcut gură am îndoi. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Cum? ESTRAGON: Nu înţeleg nimic. (Pauză.) Cui i-au făcut gură? VLADIMIR: Mîntuitorului. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Fiindcă n-a vrut să-i scape. ESTRAGON: De iad? VLADIMIR: Da' de unde! De moarte. ESTRAGON: Şi pe urmă? VLADIMIR: Pe urmă au trebuit să fie afurisiţi amîndoi. ESTRAGON: Şi pe urmă? VLADIMIR: Dar celălalt zice că a fost unul salvat. ESTRAGON: Ei şi? Nu sînt de acord între ei şi -atîta tot. VLADIMIR: Erau acolo toţi patru. Şi unul singur pome neşte de-un tîlhar salvat. De ce să-l crezi pe el, şi nu pe ceilalţi? ESTRAGON: Cine-l crede? VLADIMIR: Toată lumea. Nu se cunoaşte decît versiunea asta. ESTRAGON: Oamenii sînt nişte tîmpiţi. Se ridică anevoie, merge şchiopătînd spre culisa stîngă, se opreşte, priveşte în zare, cu palma deasupra ochilor, se întoarce, merge spre culisa dreaptă, priveşt e (11)

în zare. Vladimir îl urmăreşte cu privirea, apoi se duce să ia gheata, se uită în ea, îi dă drumul jos, repede. VLADIMIR: Phui! Scuipă jos. Estragon revine în centrul scenei, priveşte spre fundal. ESTRAGON: încîntător loc. (Se întoarce, "înaintează pînă la rampă, priveşte spre public.) Plăcut peisaj. (Se întoarce spre Vladimir.) Să ne cărăm. VLADIMIR: Nu se poate. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot... ESTRAGON: Adevărat. (Scurtă pauză.) Eşti sigur că aici? VLADIMIR: Ce? ESTRAGON: Că aici trebuie să aşteptăm? VLADIMIR: A zis în faţa copacului. (Priveşte copacul.) Mai vezi alţii? ESTRAGON: Ăsta ce e? VLADIMIR: Pare salcie. ESTRAGON: Unde-i sînt frunzele? VLADIMIR: Pesemne că e moartă. ESTRAGON: A terminat cu plînsul.

VLADIMIR: Doai dacă n -o fi anotimpul. ESTRAGON: Nu crezi mai curînd că e un copăcel? VLADIMIR: Un arbust. ESTRAGON: Un copăcel. VLADIMIR: Un... {Se opreşte.) ...adică ce vrei să insinuezi? Că am greşit locul? ESTRAGON: Trebuia să fie aici. VLADIMIR: N-a spus că vine sigur. ESTRAGON: Şi dacă nu vine? VLADIMIR: Ne întoarcem mîine? ESTRAGON: Şi pe urmă poimîine? VLADIMIR: Poate. ESTRAGON: Şi aşa mai departe. VLADIMIR: Adică... ESTRAGON: Pînă cînd vine... VLADIMIR Eşti fără milă. ESTRAGON: Am mai venit şi ieri. VLADIMIR: A, nu, aici te-nşeli... ESTRAGON: Dar ce-am făcut noi ieri? VLADIMIR: Ce-am făcut ieri? ESTRAGON: Da. VLADIMIR: Păi... (Supărîndu-se.) Cînd e vorba să arunci îndoiala în sufletul omului, nu te-ntrece nimeni. ESTRAGON: Eu cred că am fost aici. VLADIMIR (privire circulară): Locul ţi se pare cunoscut? ESTRAGON: Nu spun asta. VLADIMIR: Atunci? ESTRAGON: Asta nu împiedică... VLADIMIR: Totuşi... copacul ăsta... (întorcîndu-se spre public.) ...turbăria asta. ESTRAGON: Eşti sigur că astă-seară? VLADIMIR: Ce? ESTRAGON: Că astă-seară trebuia să-l aşteptăm? VLADIMIR: El a zis că sîmbătă. (Scurtă pauză.) Aşa mi se pare. ESTRAGON: După muncă. VLADIMIR: Cred că am notat tot. Îşi scotoceşte buzunarele, arhipline cu tot felul de gunoaie. ESTRAGON: Dar în care sîmbătă? Şi-apoi, e azi sîmbătă? Nu e mai degrabă duminică? Sau luni? Sau vineri? VLADIMIR (priveşte înnebunit în jurul lui, ca şi cum data ar fi scrisă pe peisaj): Nu se poate. ESTRAGON: Sau joi. VLADIMIR: Cum să facem? ESTRAGON: Dacă s-a deranjat de pomană aseară, fii sigur că azi n-o să mai vină de loc. VLADIMIR: Dar zici că noi am venit aseară. ESTRAGON: S-ar putea să mă înşel. (Scurtă pauză.) Ia să tăcem un pic, vrei? VLADIMIR (slab): Sigur că vreau. (Estragon se aşază iar pe pămînt. Vladimir umblă de colo-colo, agitat, se opreşte din cînd în cînd să scruteze zarea. Estragon adoarme.
(13)
1

Vladimir se opreşte în faţa lui.) Gogo... (Tăcere.) Gogo... (Tăcere.) GOGO! Estragon se trezeşte speriat. ESTRAGON (realizînd toată oroarea situaţiei lui): Dormeam. (Dojenitor.) De ce nu mă laşi niciodată să

Mimica lui Estragon e analoagă celei pe care o smulge spectatorilor eforturile unui pugi(14) . Estragon face cîţiva paşi spre el. Estragon priveşte cu atenţie copacul. De-asta ţipă ele cînd le smulgi.. VLADIMIR: N-ai merge departe. Didi. se duce la bordel. (Vladimir devine ţeapăn.) N-aş avea încredere. dacă nu ţie? VLADIMIR: Să rămînă personale. Calm. traversează scena. VLADIMIR: De-o creangă? (Se apropie amîndoi de copac şi-l privesc. VLADIMIR: Nu-l povestii ESTRAGON: Visam că.. un mare neajuns. ESTRAGON (pas înainte): Eşti supărat? (Tăcere.) Iartă-mă. ESTRAGON: Ar fi. VLADIMIR: Ajunge. ESTRAGON: Dacă ne-am spînzura? VLADIMIR: Ar fi un mijloc să se scoale. VLADIMIR: Destul! Vladimir iese.. ESTRAGON (rece): Există momente cînd mă întreb dacă n-am face mai bine să ne despărţim.. o brună sau o roşcată. Pas înainte. se opreşte. Estragon se dă brusc înapoi. (Tăcere.) Avînd în vedere frumuseţea drumului. (Scurtă pauză. Nu ştiai? ESTRAGON: Să ne spînzurăm imediat. Pas înainte...) Spune. ESTRAGON (interesat): Se scoală? VLADIMIR: Da. cresc mătrăgune. list. Vladimir revine. c-ar fi un mare neajuns? (Scurtă pauză. într-adevăr. VLADIMIR: NU-L POVESTI! ESTRAGON (gest spre univers): Asta ţi-ajunge? (Tăcere.) Şi bunătatea călătorilor. ESTRAGON: Povesteşte-mi-o. (Pe gînduri.) Lasă-mă pe mine! (Vladimir se înduplecă. Şi acolo unde pică. Patroana îl întreabă dacă vrea o blondă.) Nu-i aşa. Se îmbrăţişează.dorm? VLADIMIR: Mă simţeam singur. cu ochii plecaţi. Didi! (Tăcere. Didi? VLADIMIR: Fii calm. ESTRAGON: Un englez. VLADIMIR: Pentru rinichi. Cui vrei să-i povestesc coşmarurile mele personale. Didi... îi atinge umărul.) Puţi a usturoi..) Ce facem acum? ESTRAGON: Aşteptăm.) Dă-mi mîna! (Vladimir se întoarce. ESTRAGON: Dar tot am putea să încercăm. .) Nu-i aşa.) Aveai să-mi spui ceva? (Tăcere. ESTRAGON: Calm. Continuă tu. ESTRAGON (cu blîndeţe): Vroiai să-mi vorbeşti? (Vladimir nu răspunde..) Englezii spun caaarn. Estragon face un pas înainte. (Tăcere. dar pînă atunci.) Sărută-mă. cu tot ce urmează. VLADIMIR (fără să se întoarcă): N-am nimic să-ţi spun. Ştii bine că nu suport. ESTRAGON: Am avut un vis. Sînt oameni caaami. Didi. după ce s-a îmbătat. trece prin faţa lui Estragon. (Scurtă pauză. calm. (Scurtă pauză. Estragon se ridică şi-l urmează pînă la limita scenei.) Nu eşti drăguţ.. (Scurtă pauză... Alt pas înainte.) Zău. VLADIMIR: Da..) Ştii povestea cu englezul la bordel? VLADIMIR: Da.

VLADIMIR: Să-şi consulte familia. VLADIMIR: Ei bine. (Furios.. Asta nu ne angajează cu nimic. ce i-am cerut? "VLADIMIR: Nu erai acolo? ESTRAGON: N-am fost atent. . ESTRAGON (cu efort). am face poate mai bine dacă am bate fierul pînă nu îngheaţă. ESTRAGON (care a găsit): Cine poate mult poate şi puţin. VLADIMIR: Că trebuie să se mai gîndeasca. Caută expresia justă. nu. VLADIMIR: Nu. ESTRAGON: Asta e. E mai prudent. Nimic precis. întii tu. VLADIMIR: Sînt curios să ştiu ce-o să ne spună el. VLADIMIR: Registrele. VLADIMIR: Dar cîntăresc eu oare mai mult ca tine? ESTRAGON: Tu spui. ESTRAGON: Păi tocmai.) Creanga. Eu nu ştiu. VLADIMIR: Şi mie la fel. ESTRAGON: Şi el ce ţi-a răspuns? VLADIMIR: Că o să vadă. zău aşa. ESTRAGON: După tine... Vladimir se gîndeşte. VLADIMIR: Nu-i aşa? ESTRAGON: Aşa mi se pare.VLADIMIR: încearcă.) Pe cînd dacă. ESTRAGON: Că nu poate să promită nimic. ESTRAGON: O cerere vagă. ESTRAGON: Cu mintea odihnită.) Dar încearcă să înţelegi! VLADIMIR: Mă bizui pe tine. ESTRAGON: Pe de altă parte. ESTRAGON: Gîndeşte-te niţel. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Tu eşti mai uşor decît mine. ESTRAGON: De fapt. (Pauză. ESTRAGON: E şi normal. VLADIMIR (în cele din urmă): Nu înţeleg. (Se gîndeşte. VLADIMIR: Atunci ce facem? ESTRAGON: Să nu facem nimic. VLADIMIR: înainte de-a se pronunţa. ESTRAGON: Un fel de rugăminte. Gogo uşor-creanga nu rupe-Gogo mort. VLADIMIR: E mai bine să ştim sigur mai întîi. VLADIMIR: Nu înţeleg.. Pauză. Una din două. VLADIMIR: La asta nu mă gîndisem.. VLADIMIR: Chiar aşa... (16) VLADIMIR: Agenţii. VLADIMIR: Dacă vrei tu.. Didi greu-creanga rupe-Didi singur. VLADIMIR: Să aşteptăm întîi ce-o să ne spună el. creanga. (15] ESTRAGON: Am să-ţi explic. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Godot. ESTRAGON: Corespondenţii. ESTRAGON: Contul la bancă. Sau aproximativ. ESTRAGON: Prietenii.

că nu mai e altul.) Numai napi. Tăcere. ESTRAGON (mestecînd): Ţi-am pus o întrebare. VLADIMIR: Ssst! (Ascultă amândoi. (Scoate.: M-ai face să rîd. (Caută mereu. ESTRAGON: Mi-ai făcut frică. (Se scotoceşte din nou prin buzunare şi nu găseşte decît un nap. VLADIMIR: Rolul nostru? Cel care cere. care se clatină. ESTRAGON: Pînă acolo am ajuns? VLADIMIR: Domnul are vreo reclamaţie de făcut? ESTRAGON: Nu mai avem drepturi? Rîsul lui Vladimir. (Estragon îl şterge pe mînecă şi începe să-l mănînce. e cît pe-aci să cadă.) Stai. VLADIMIR: Aş fi jurat că sînt strigăte. Oftat de uşurare. ESTRAGON: Mi-e foame. cu capul în piept. Merită să aşteptăm. în sfîrşit.ESTRAGON (neliniştit): Şi noi? VLADIMIR: Poftim? ESTRAGON: Am zis. Se agaţă de braţul lui (17) Vladimir. minus zîmbetul.) Poate că în seara asta o să ne culcăm la el. (18) VLADIMIR: A! . ESTRAGON: Ph! Vîntul prin trestii. pe paie. ESTRAGON: Dă-mi un morcov. Acelaşi joc. (Estragon îi dă napul. (Caută. cu genunchii frînţi. ESTRAGON: Şi de ce ar fi strigat el? VLADIMIR: După cal.) Iată. Tăcere. pardon! Aş fi jurat că-i morcov. Jalnic. (Vladimir se scotoceşte prin buzunare. VLADIMIR: Vrei un morcov? ESTRAGON: Altceva n-ai? VLADIMIR: Cred că mai am nişte napi.) Dă-mi înapoi napul. un morcov şi i-l dă lui Estragon.} Fă-l să ţină mult. ESTRAGON: Nu aud nimic. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Godot. ESTRAGON: Care e rolul nostru în toate astea? VLADIMIR: Rolul nostru? ESTRAGON: Nu te pripi. înghesuiţi unul în altul. dragul meu. la loc uscat. Se depărtează unul de altul.) Nici eu. ESTRAGON (slab): Nu sîntem legaţi? (Scurtă pauză. cu burta plină. Rămîn neclintiţi. Destindere. dacă aş avea nevoie. VLADIMIR: E încă ziuă.) Mersi. (Muşcă din nap. VLADIMIR: Unde? (Scurtă pauză. ESTRAGON: Să ne cărăm. VLADIMIR. Tăcere. Ascultă amîndoi. ochi în ochi. şi noi? VLADIMIR: Nu înţeleg. cu braţele atîrnate. la căldurică. Estragon îşi pierde echilibrul.) Pesemne că pe ultimul l-ai mîncat tu. pe care şi-l întrerupe brusc? ca mai înainte.) E un nap! VLADIMIR: Oh. am găsit. scoate un nap şi i-l dă lui Estragon. Nu? ESTRAGON: Nu toată noaptea.) Ai? VLADIMIR (ridicînd mîna): Ascultă! Ascultă amîndoi înţepeniţi grotesc. ESTRAGON: Le-am pierdut? VLADIMIR (răspicat): Le-am dat pe nimic. VLADIMIR: Am crezut că e el.

cu atît e mai puţin bun. (îi întinde lui Vladimir restul morcovului. VLADIMIR: Pentru mine e contrariul. Şi el.) Nu încă. se opreşte din nou. înghite): Întreb dacă sîntem legaţi. cu toată . apoi dă fuga la Vladimir. Pozzo. un coş cu provizii şi un pardesiu pe braţ. un scaun pliant.) Stai că-mi aduc aminte. Pozzo trage cu: putere de ea. cu capetele vîrîte în umeri. Vladimir nu face legătura. îşi ia gheata. înlănţuiţi. VLADIMIR: De Godot? Legaţi de Godot? Ce idee! Nici gînd! (Scurtă pauză. dă fuga spre Vladimir care îl aşteaptă. VLADIMIR: Cum legaţi? ESTRAGON: De mîini şi de picioare.. amindoi aşteaptă. A căzut Lucky. întorcînd spatele primejdiei.) Asta mă plictiseşte. Estragon se opreşte la jumătatea drumului. Primul ii mină pe al doilea cu ajutorul unei funii trecute pe după gît. ESTRAGON: De caracter. văzîndu-i pe Estragon şi pe Vladimir. se întoarce. ESTRAGON: Ia te uită! (Ridică restul morcovului. cu atît mai bine. distrat): Nu sîntem legaţi? VLADIMIR: Nu aud nimic. îl vira în buzunar. şi-l răsuceşte prin faţa ochilor. Lucky poartă o valiză grea. ESTRAGON: Nimic de făcut.) Ce voiai să ştii? ESTRAGON: Nu-mi aduc aminte. VLADIMIR: Legaţi de ce? De cine? ESTRAGON: De omul tău. ESTRAGON: îl cheamă Godot? VLADIMIR: Cred că da. Pozzo apare. Pozzo are un bici în mină. ESTRAGON (mestecă. VLADIMIR: Cu atît mai bine. VLADIMIR: N-ai ce-i face. se opreşte. ESTRAGON: Adică? VLADIMIR: Eu mă deprind cu gustul pe măsură ce mănînc. se întoarce de unde a plecat. ESTRAGON: Oricît te-ai zbate. meditativ. Rupe o îmbucătură. ESTRAGON: Oricît te-ai suci.. în aşa fel încît apare întîi Lucky urmat de funia destul de lungă ca el să poată ajunge în mijlocul platoului înainte ca Pozzo să iasă din culise. (îi suge capătul. VLADIMIR: Fondul nu se schimbă. de capătul cu frunze. Intră Pozzo şi Lucky.. (Scurtă pauză. cu cît înaintez. Ei traversează scena. POZZO (în culise): Mai repede! (Pocnet de bici.. apoi se precipită spre culise. (Priveşte morcovul. Estragon scapă morcovul.) Grozav morcovul tău.) Curios. şi Vladimir încremenesc. (Mestecă. cu apreciere. Lucky trece prin faţa lui Vladimir şi Estragon şi iese. Funia se întinde. VLADIMIR: Ei? ESTRAGON (cu gura plină.) Vrei să-l termini tu? Un ţipăt cumplit răsună în imediata apropiere.ESTRAGON: Ce mi-ai răspuns? VLADIMIR: E bun morcovul tău? ESTRAGON: E dulce. ESTRAGON (dupăces-a gîndit îndelung): Asta e contrariul? VLADIMIR: Chestie de temperament. ridică morcovul. (19) 2* VLADIMIR: Rămîi cum eşti. îl răsuceşte în aer cu vîrfurile degetelor.) înapoi! Zgomot de cădere. VLADIMIR: Legaţi? ESTRAGON: Legaţi.

am crezut...)? Cu străinii.. ESTRAGON: Adică. unu... o clipă. ESTRAGON: O făceam cu intenţii bune..... Bozzo. sînteţi fiinţe umane. nici o clipă.. VLADIMIR (conciliant): Eu am cunoscut o familie Gozzo. ESTRAGON (încet): El e? VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Ei!. nu. domnule? POZZO (cu voce cumplită): Eu sînt Pozzo! (Tăcere. .. întunericul.povara lui. VLADIMIR: Ba nu. e o cunoştinţă. POZZO: E o ruşine. oboseala. dar aşa e. ESTRAGON: Da' de unde...... POZZO (oprindu-se): Şi totuşi..) Numele ăsta nu vă spune nimic? (Tăcere. domnule. da. domnule. POZZO: Drumul e al tuturor. Pozzo. mărturisesc.. ESTRAGON (către Pozzo): Nu sînteţi domnul Godot. nu-l ascultaţi! POZZO: Aşteptarea? Va să zică îl aşteptaţi? VLADIMIR: Adică. Nu-l cunoaştem prea bine... (20) VLADIMIR: Godot? POZZO: Mă numesc Pozzo.... domnule. VLADIMIR: Pozzo sau Bozzo? ESTRAGON: Pozzo.. VLADIMIR: Aşa socoteam şi noi. Pozzo înaintează ameninţător... VLADIMIR: Dă-mi drumu'! ESTRAGON: Stai liniştit! POZZO: Atenţie! E rău! (Estragon şi Vladimir îl privesc.. Estragon îl opreşte apucîndu-l de mînecă. Da. ESTRAGON (făcindu-se că ar căuta): Bozzo. ESTRAGON: Eu.) Din aceeaşi specie cu Pozzo! De origine divină! VLADIMIR: Adică? POZZO (tăios): Cine e Godot? ESTRAGON: Godot? POZZO: M-aţi luat drept Godot. Mama broda la gherghef..... nu văd.. (21) VLADIMIR: Nu-l ascultaţi. Vladimir face un pas spre Lucky... ESTRAGON (repede): Nu sîntem de pe-aici.. nici nu l-aş recunoaşte măcar. Pozzo.. bine. dar totuşi.. POZZO: M-aţi luat drept el. eun.) Vă întreb dacă numele ăsta nu vă spune nimic? Vladimir şi Estragon se întreabă din ochi.. VLADIMIR: A. Nu... abia dacă-l cunoaştem. Vladimir şi Estragon îl privesc simţind tot odată şi dorinţa de-a da fuga să-l ajute şi teama de-a se amesteca unde nu le fierbe oala. aşteptarea. POZZO: Cine e? VLADIMIR: Ei. (Izbucneşte într-un hohot de rîs enorm. VLADIMIR (la fel): Pozzo... slăbiciunea.) Din aceeaşi specie cu mine. VLADIMIR: Fireşte. POZZO: Aici? Pe moşia mea? VLADIMIR: N-aveam nici un gînd rău.. (îşi pune ochelarii.. domnule.. POZZO: Pozzo! ESTRAGON: A.

liza jos. dragii mei. înaintează. se dă înapoi. Pozzo trage de funie. (se uită la ceas) .) Ţine! (Pozzo îi întinde biciul. da. o bucată de pîine şi o sticlă de vin. se îndreaptă brusc. se apleacă. mută scaunul. rămîne ne mişcat. Ritmul unuia care doarme de -a-npicioarele. se apleacă.) De cîte ori cade.. (Către Lucky. Lasă sticla şi începe să mănînce. Către Vladimir şi Estragon. se dă înapoi. Pozzo muşcă din pui cu lăcomie.) Coşul! (Lucky înaintează. reîncepe să se îndoaie. se dă înapoi.. se dă înapoi.) înapoi! (Lucky intră de-a-ndăratelea. (Bea o duşcă direct din sticlă. pînă ce valiza atinge pămîntul.) Scoală-te! (Scurtă pauză. Tăcere. reia totul. (In faţa expresiei lor neîncrezătoare. (Trage de funie. scoate o bucată de pui. (Deschide coşul. (Către Lucky. adoarme.. (Către (22) Lucky.) Scaun! (Lucky lasă valiza şi coşul. aruncă oasele după ce le-a supt.) Aerul face foame.) Stai! (Lucky se opreşte.) Da. Pozzo începe să-şi pună pardesiul. Lucky se apropie şi. am să rămîn o clipă lîngă voi.) Chiar cînd ei nu-mi seamănă decît într -o mică măsură. se trage înapoi.) Dragii mei. dă coşul.) Mai încoace! (Lucky lasă jos valiza şi coşul. Către Lucky. mă bucur sincer. dacă n-aveţi nimic împotrivă. ESTRAGON: De ce nu-şi lasă bagajele jos? VLADIMIR: Ştiu eu? (Se apropie amîndoi şi mai mult de Lucky.) Mai încolo! (Lucky se dă înapoi. îl cercetează pe toate părţile.. scîrnăvie ! (Zgomotul lui Lucky care se ridică şi-şi adună lucrurile.) Vedeţi. se inspectează. (îi priveşte pe cei doi semeni.) Biciul! (Lucky înaintează..) Atenţie! ESTRAGON: Dacă i-am vorbi? .) Stai! (Lucky se opreşte. se pleacă şi ia biciul în dinţi. încetul cu încetul. propteşte vîrful biciului în pieptul lui Lucky şi împinge.) Mai încoace! (Lucky înaintează. Pozzo priveşte scaunul.) Scoală. se ridică. Lucky se îndoaie încet.) Haina! (Lucky lasă totul jos. se învîrtesc în jurul lui Lucky. POZZO (cu un gest larg): Să nu mai vorbim despre asta. înainte de-a mă aventura mai departe. înaintează. se apropie. se opreşte. Estragon şi Vladimir prind curaj. amabil.. apoi se dă înapoi. ESTRAGON: Ce are? VLADIMIR: Pare obosit. (Trage de funie.) Acolo! Pute. (Trage de funie. nu pot să mă lipsesc mult timp de societatea semenilor mei. reia valiza şi coşul. (Termină de încheiat pardesiul. reia valiza şi coşul. Către Vladimir şi Estragon.) E răcoare aici..timp de (calculează) .) în sănătatea noastră.) Vedeţi. înaintează.) Haina! (Lucky pune va. dă pardesiul. Lucky se trage înapoi. da. reia valiza.) întoarce-te! (Lucky se întoarce.) înapoi! (Luckyse dă înapoi. şase ore la rînd.) De asta. nemaiavînd mîini libere. mă bucur din toată inima că v-am întîlnit. Pozzo se aşază.şase ore. mută scaunul. Pozzo îi smulge biciul din gură.ESTRAGON: N-ai ce să-i faci.) Stai! (Lucky se opreşte. îl ajută pe Pozzo să se îmbrace. fără să -ntîlneşti ţipenie de om. chiar atîta. se dă înapoi. Către Vladimir şi Estragon.) Coşul! (Lucky înaintează. ia coşul. drumul e lung cînd călătoreşti singur timp de..

Estragon trece pe locul lui Vladimir. flăcăule? ESTRAGON: Hm. ESTRAGON: Face spume. ESTRAGON ('acelaşi joc): Nu-i sigur. VLADIMIR: Nu-i sigur...) Coşul! (Cum Lucky nu se mişcă. POZZO: Ce-i. 'ESTRAGON (ridicînd din umeri. VLADIMIR: N-are încotro. oasele-i revin hamalului. sfîrşind de mîncat. (Scurtă pauză. nu mîncaţi. le priveşte fix.) Ah. personal nu mai am nevoie de ele. Pozzo scapără un chibrit şi începe să-şi aprindă pipa. ESTRAGON: E fatal. îşi şterge gura cu dosul mînecii. în principiu. VLADIMIR: Tot frecînd.. (Estragon se . ESTRAGON: E normal. Lui trebuie deci să i le cereţi. îşi revine. acum e mai bine. ESTRAGON: Funia.) Nu vedeţi că vrea să se odihnească? (Îşi scoate pipa şi începe s-o îndese cu tutun. ESTRAGON: După mine. ESTRAGON (mai tare): Domnule. cu lăcomie. VLADIMIR: Poate e un idiot. (Estragon se opreşte. pune sticla în coş.... (Estragon face un pas spre oase. ESTRAGON (timid): Domnule..... îşi reia poziţia.) întreabă-l ceva.) Ce vreţi. Estragon observă oasele de pui pe jos.. (Trage un fum. înaintează. Dacă am nevoie de oase? (Le mişcă cu vîrful biciului. ESTRAGON: Ce vrei..) Nu. e gata să crape. care. se întoarce la loc. oprindu-se la faţă.) Dar. n -aveţi nevoie. Pozzo scapără un al doilea chibrit şi-şi aprinde pipa. POZZO: Lăsaţi-l dracului! (Ei se întorc spre Pozzo.. VLADIMIR: Treci aici. (23) ESTRAGON: într-adevăr.) Coşul! (Lucky e cît p-aci să cadă. strîmbîndu-se): Găseşti? VLADIMIR: Cam feminizat.) Dar... întinde picioarele. VLADIMIR: Mai tare. domnule? VLADIMIR (indignat): Nu puteai să mai aştepţi? POZZO: Ba nu.. îşi reîncep examinarea.. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Ce riscăm? ESTRAGON (uimit): Domnule. ESTRAGON: Ii curg balele.. VLADIMIR (Intinzlnd capul): Parcă are guşă. VLADIMIR: Nu-i rău.. e normal. Estragon priveşte ţintă oasele. nu-i de meserie. de oase... ESTRAGON: Un cretin. ba nu. ESTRAGON (privind gîtul): Nu văd nimic. Pozzo aruncă chibritul şi trage de funie (24) cu furie. VLADIMIR: Nodul. VLADIMIR: Gîfîie..VLADIMIR: Ia uită-te-aiciI ESTRAGON: Ce e? VLADIMIR (neliniştit): Gîtul. VLADIMIR: Carne vie. VLADIMIR: Şi ochii! ESTRAGON: Ce-i cu ei? VLADIMIR: îi ies.

(25) VLADIMIR (izbucnind): E o ruşine! Tăcere..) Ce să-i faci? (Tăcere. firesc.) Din cauza nicotinei. Pozzo pocneşte din bici. Lucky saltă capul. (Gest spre Lucky. domnule. Trage din pipă. POZZO: Ţi se vorbeşte. le vrei dumneata? Lucky îl priveşte lung pe Estragon. îi priveşte. Lucky nu se clinteşte. POZZO: Sînt indiscret. n-avea teamă. o fiinţă umană. VLADIMIR: Să plecăm. cere-i. Estragon merge spre Lucky şi se opreşte în faţa lui..) Răspunde! Le vrei sau nu le vrei? (Lucky tace. mi se par e ciudat. Se gîndeşte.) Dacă mai fumez o pipă cu voi? Ce ziceţi? (Ei nu zic nimic. E pentru prima oară cînd refuză un os.. (îl priveşte pe Lucky cu nelinişte.. şi n -am obiceiul să fumez două pipe una după alta.. instalat. rînd pe rînd. o absorbi. (Estragon se repede la oase. (Scurtă pauză. Pozzo e foarte calm. după ce m-am ridicat în picioare? Fără să par — cum să spun — că mă plec? (Către Vladimir. din nou.) N-ai zis nimic? (Tăcere. ESTRAGON (nevrînd nici el să se lase mai prejos): Un scandal! Reîncepe să roadă. reia valiza şi coşul. e o ruşine. (Tăcere.în felul ăsta. porcule! Răspunde! (Către Estragon. . (Către Vladimir. Estragon.) Scaunul! (îl arată cu (26) biciul. domnule.. se ridică.. şovăie.) Mai aşa! Aici! (Se aşază. (îşi goleşte pipa lovind-o de bici. Către Estragon.) cîţi ani ai. Aruncă oasele.. Lucky se dă înapoi. pardon. VLADIMIR: Să plecăm...) Ce zici? (Tăcere. Vladimir e din ce în ce mai jenat. se opreşte din ronţăit.. nu-i prea important. . o să-ţi spună el. pe Vladimir şi pe Pozzo. Da? Nu? în sfîrşit..) Hail ESTRAGON: Pardon. (Oftează.. un fumător mic de tot. le adună şi începe să\le roadă... POZZO (către Vladimir): Faci aluzie la ceva anume? VLADIMIR (hotărît şi bolborosind): Să trateze un om. fiindcă (îşi duce mîna la inimă) face să-mi bată inima.) Sînt ale dumitale.întoarce spre Lucky. ESTRAGON: De pe-acum? POZZO: O clipă! (Trage de funie. oasele astea.. (Se gîndeşte. ESTRAGON: Ah! Parcă e mai bine.. găsesc că. începe să-şi umple pipa.) . Lucky îl mută din loc. POZZO (încîntat): Domnule! (Lucky îşi pleacă fruntea. Să vedem.) Vă las. în ciuda precauţiilor.) Cîţi ani poate să aibă? ESTRAGON: întrebaţi-l pe el.. Mulţumesc că mi-aţi ţinut de urît.) Iată-mă.) Totuşi. POZZO: Sînteţi severi.) Şaizeci? Şaptezeci? (Către Estragon. ESTRAGON: Domnule. stupefiat. ) Dar cum să mă aşez acum.) Eu nu sînt decît un fumător mărunt.) N-are importanţă...) Cere-i. nu.) Dar poate că voi nu sînteţi fumători. dacă nu sînt indiscret? (Tăcere.) Sper că n-are de gînd să-mi tragă clapa îmbolnăvindu-se.

.. O să se termine rău... E toată lumea aici? Mă priveşte toată lumea? (Priveşte spre Lucky. POZZO (către Estragon): Sînteţi de acord. VLADIMIR: De unde ştiţi? POZZO: Iată-l că-mi vorbeşte iar! Pînă la urmă. Să zicem că pleci acum. Godot. Ce se întîmplă în cazul ăsta cu.) Adineauri îmi spuneai domnule. Chiar voi (îipriveşte atent unul după altul. mai e încă lumină..) Dar e bună.. VLADIMIR (către Estragon): Cred că te-ascultă.. ESTRAGON: Ce să-l întreb? VLADIMIR: De ce nu-şi lasă bagajele jos. căci. Cu cît întîlnesc mai mulţi oameni. vreau să zic.. cu atît sînt mai fericit.m-am stins. (Tăcere. POZZO (care şi-a aprins pipa): A doua e totdeauna mai puţin bună. îmi calci pe nervi. (27) VLADIMIR: Vi se pune o întrebare. (Scoate pipa din gură şi o priveşte. nu? ESTRAGON (continuînd să dea roată în jurul lui Lucky): Suflă ca o focă.) Dar stai la un loc. înţelegeţi cu cine vreau să spun. totuşi. VLADIMIR: Vino încoace. înainte de a face o imprudenţă. De la cea mai neînsemnată creatură înveţi cîteceva.. dar e ăsta un motiv? (Către Vladimir.. Lucky saltă . VLADIMIR: Chiar aşa.. de teamă să nu piardă întrebarea): Mă întrebi de ce nu-şi lasă bagajele jos. POZZO: Am să vă răspund! (Către Estragon..în cazul ăsta.. viitorul vostru imediat. aşteaptă. de care depinde viitorul vostru (Tăcere.). POZZO: Nu mai poate să-mi sufere prezenţa..) . E treaz.) Decît prima. n-o să vă pară rău.. ESTRAGON: De ce nu-şi lasă el bagajele jos? POZZO: Dar m-ar mira. după cum spui.) Bun.. Acum îmi pui întrebări.) în fine. hai. Mai staţi un pic..) Gîndeşte-te.) . (Toţi trei privesc cerul. te îmbogăţeşti. cînd e încă lumină.. POZZO: Perfect. poate că mi-aţi adus ceva. o priveşte. POZZO (care a urmărit discuţia cu o atenţie îngrijorată.. ESTRAGON: Are dreptate. trage de funie. ESTRAGON (simţind că e rost de pomană): Avem timp. (îşi scoate pipa din gură. Godet. POZZO (înclntat): O întrebare? Cine? Care? (Tăcere. tremurînd. chiar voi. cine ştie. ESTRAGON: Mă întreb şi eu. ESTRAGON (care a început iar să-i dea tîrcoale lui Lucky): Ce? VLADIMIR: Acum poţi să-l întrebi.POZZO: Sper că nu plecaţi din cauza mea. Nemişcaţi. (îşi pune iar pipa în gură. o să ne simpatizăm. ca să se ştie că e vorba de amîndoi).. în cazul ăsta..în fine. VLADIMIR: Dar întreabă-l pe el.. ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: O să vorbească. ori cît.. Probabil că nu sînt prea uman. îţi guşti mai bine fericirea. Godin. VLADIMIR: Mă duc. te rog.. unul lîngă altul. ce se întîmplă cu întîlnirea voastră cu. (îşi aprinde iar pipa. ESTRAGON: De ce nu-şi lasă el bagajele jos? POZZO: Şi eu aş fi fericit să-l întîlnesc.

(îşi pune pipa în buzunar.) E toată lumea gata? (îi priveşte pe toţi trei. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Vrea să mă ducă. POZZO: De fapt..) Dacă vorbim toţi odată.) Niciodată să lase.) De ce? POZZO: înţeleg.) Domnilor. fiu ispitit să-l folosesc şi pe viitor în funcţia asta.) De ce? Mereu să ţină. scuipă.) Ce spuneam? (Scurtă pauză. se ridică uşurat. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: îşi închipuie că dacă-l văd neobosit am să-mi regret hotărîrea. Ăsta e calculul lui nenorocit. nu-i tocmai asta. ESTRAGON: Eu plec. dacă-l văd hamal bun. n -o mai scoatem la capăt. gîfîind. Caută să-mi facă milă ca. Mai calm.. dar n -o să-i meargă. ESTRAGON (cu tărie): Bagajele! (Arată cu degetul spre Lucky. De ce nu se face comod. Mai tare. (Desface palmele. horcăie ca să-şi cureţe beregata. Mă ascultă toată lumea? (Se uită la Lucky. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Ţine seama că s-ar fi putut să fiu eu în locul lui şi el într-al meu.) Gata.capul. îşi vaporizează gîtlejul.) Perfect. Nu-i de meserie. am să. fiul lui Jupiter! (Tăcere. repune vaporizatorul în buzunar. trage de funie. după cum aş fi putut. Să încercăm să vedem clar. Şi de ce nu vrea? (Scurtă pauză.) Uită-te la mine. VLADIMIR: Atenţie! POZZO: Ca să mă impresioneze. Ca şi (29) cum ar fi lipsă de oameni de povară! (Toţi trei îl privesc pe Lucky. Nu. trage de funie. repune vaporizatorul în buzunar. Mai aveţi altele? Jocul cu vaporizatorul. ESTRAGON: Nu-l mai vreţi? POZZO: în realitate. înseamnă deci că nu vrea? Iată ceva bine gîndit. Trebuia să-mi spuneţi mai demult. Nu are drept»!? Are. . Fiecăruia ce i se cuvine. POZZO (furios): Nu mă întrerupe! (Scurtă pauză. să renunţ să mă despart de el. ca să-l păstrez. ESTRAGON:Cum? POZZO: Poate că m-am exprimat prost. am să vă spun.) Gata. duce bagajele ca un porc. Dar în loc să-l alung. Pozzo îl priveşte fără să înţeleagă. ce m-aţi întrebat? VLADIMIR: De ce el.) Nu-mi place să vorbesc în gol. Să vedem. porcule! (Lucky îl priveşte. scoate iar vaporizatorul.) Atunci ce? (Lucky saltă capul. (Scurtă pauză. Dacă soarta n -ar fi fost împotrivă.) Atlas. Cred că v-am răspuns la întrebare..) Ce spuneam? Vladimir mimează un om care duce o povară grea.) Mai încoace! (Lucky înaintează. Se gîndeşte. scoate un mic vaporizator şi îşi vaporizează gîtlejul.) Acolo! [(Lucky se opreşte. ultimul pe (28) Lucky. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Ce zici? VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Aşa e. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: îşi închipuie că. (Mimează un om încovoiat de povară. Bun..

Pentru fiecare om care începe să plîngă. (Tăcere. Estragon scapă batista. Estragon şovăie încă. oarecum. (Ridicîndu-se mîndru. se opreşte în faţa lui Lucky şi îl scuipă. dacă ţi-e milă. îl duc. reia valiza şi coşul. pentru graţie. (Estragon îi arata piciorul.) Batista! Lucky lasă valiza şi coşul. îi şterg eu ochii. Către Pozzo. lui Estragon o batistă. se dă înapoi. (Socoteşte în gînd.) Şi nici de bine să n-o vorbim. Lucky plinge.) L-ai înlocuit. Mă ştiam incapabil pentru frumuseţe. (Rîde. curînd au să fie 60.) Pe lîngă el.. POZZO: Ştiţi cine m-a învăţat toate lucrurile astea frumoase?' (Scurtă pauză.A&. nu e posibil să alungi asemenea fiinţe. la tîrgul Mîntuitorului. (Visător.) Şterge-i ochii. La fel e şi cu rîsul. fără voia lui.). nu? (Scurtă pauză. înaintează. VLADIMIR (încetînd.) Pălăria . o să se simtă mai puţin părăsit. niciodată n-aş fi gîndit.) El! VLADIMIR (privind cerul): Nu mai vine noaptea odată?' POZZO: Fără el. să mai cerceteze cerul): Un knuk? POZZO: Curînd au să se-mplinească 60 de ani de cînd durează toate astea. mînios. La drept vorbind. ridică batista. Către Lucky. undeva. pentru marile adevăruri. ar trebui să-l omori. Gesturi de copil. POZZO: Uite-l că nu mai plînge. se aruncă înapoi. un altul. (Către Estragon.) Consolează-l. niciodată n -aş fi simţit decît lucruri josnice.)1 M-a schilodit! POZZO: Ţi-am spus că nu-i plac străinii.) Lacrimile lumii sînt imuabile. VLADIMIR: Dă-mi-o. apoi se duce să se aşeze acolo unde se afla la ridicarea cortinei.) Deci să nu ne vorbim de rău epoca. (îi întinde . par tinerel. Estragon porneşte şchiopătind. Şi-atunci. unde sper să scot ceva pe el. se opreşte din plîns.) îi curge sînge! POZZO: E semn bun. ESTRAGON (ţinînd în aer piciorul rănit): N-am să mai pot umbla! VLADIMIR (tandru): Am să te duc eu. Lucky ii arde o lovitură de picior în tibias.) Să nu mai vorbim de loc. Aşa.. (Estragon se apropie de Lucky şi se pregăteşte să-i şteargă ochii. VLADIMIR (către Estragon): Arată.. face turul platoului şchiopătind şi urlînd de durere. (Estragon şovăie. (Tăcere. o dă lui Pozzo. Estragon nu vrea să-i dea batista.} La nevoie. (Scurtă pauză. (30) ESTRAGON: Ticălosule! Bestie! (Îşi ridică pantalonul. Ea nu e de loc mai nenorocită decît cele dinaintea ei. POZZO: Dulăii bătrîni au mai multă demnitate. mi-am luat un knuk. Ca să faci bine. ESTRAGON: Plînge.. nu-i aşa? (Vladimir îl priveşte pe Lucky. cu cîteva picioare în cur. Aţintindu-şi degetul spre Lucky. (Estragon ia batista. POZZO: Grăbiţi-vă! Curînd n-o să mai plîngă. într-atît de mare mi-e bunătatea. VLADIMIR: încearcă să umbli. (Tăcere.) E adevărat că populaţia a sporit.) Ia-o.vreau să zic că în loc să-l dau pur şi simplu afară pe poartă.) Nu se cunoaşte. legate de meseria mea de— n-are importanţă.

ESTRAGON (către Vladimir): Vrea să-l înlocuiască? VLADIMIR: Cum? ESTRAGON: N-am înţeles dacă vrea să-l înlocuiască sau dacă nu mai vrea altul după el. ESTRAGON: De neuitat. nu mai pot... (ridică braţele) . ESTRAGON: La circ.. VLADIMIR: Şi încă nu s-a sfîrşit.. ESTRAGON: Cum? VLADIMIR: Nu ştiu. E complet chel. VLADIMIR: După ce i-ai supt măduva. apucîndu-se cu mîinile de cap): Nu mai pot. VLADIMIR: înnebuneşte...) Nu prea ştiu ce-am spus.. oamenii aveau bufoni. ESTRAGON: La circ.. POZZO (gemînd. Tăcere.. (32) VLADIMIR: Nu cred. mă ajuta. Cei care pot să-şi permită... Vă cer iertare. e înspăimîntător. VLADIMIR: Nu mai poate.(31) (Lucky lasă coşul. (caută) ca pe-o coajă de banană. nu puteţi să ştiţi. VLADIMIR: Abia începe. POZZO (calmat): Domnilor. 1 ToaTe aceste personaje poartă pălării-melon.) Par eu omul pe care-l face cineva să sufere? Nu. se bate în piept. (Se îndreaptă..) Nu mai pot. era drăguţ cu mine. VLADIMIR: Şi acum îl alungaţi? O slugă atît de bătrînă şi de credincioasă? ESTRAGON: Scîrnăvie! Pozzo e din ce în ce mai agitat.) Aţi văzut? VLADIMIR: Ce-i aia un knuk? POZZO: Nu eşti de pe-aici. să suport. acum. (Pozzo îşi scoate pălăria1. nu ştiu ce m-a apucat.. zău ! (Se scotoceşte prin buzunare. ESTRAGON: S-ar zice că nu. ESTRAGON: E dezgustător. Acum au knuki... într -adevăr! POZZO (plîngînd în hohote): Pe vremuri.înnebunesc..) Ce mi-am făcut pipa? VLADIMIR: Frumoasă seară. ESTRAGON: E teribil. Uitaţi totul. Dar eşti măcar din secolul nostru? Pe vremuri... ce face.... VLADIMIR: La music-hall.) Acum priviţi. mă ucide. ESTRAGON: E groaznic. Trebuie să recunoaşteţi că...... Lucky tresare.. Lucky îşi pune pălăria sub braţ şi reia coşul. dar puteţi fi siguri că nici un cuvînt nu era adevărat.... Părul alb şi abundent îi cade în jurul feţei. VLADIMIR (către Lucky): Cum îndrăzneşti? E ruşinos! Un stăpîn atît de bun! Să-l faci să sufere în halul ăsta! După atîţia ani.. POZZO: Dar ce mi-am făcut pipa? . îşi scoate pălăria... Toţi îl privesc pe Pozzo. să-l arunci ca peun.. trebuie să plece.. VLADIMIR: Te-ai crede la spectacol. îşi pune pălăria pe cap.. (Din ce în ce mai stăpîn pe sine. mă făcea mai bun.. ESTRAGON: Trebuie să-l întrebăm.. (Se prăbuşeşte cu capul în mîini. mă distra.

) Atunci e-n regulă! ESTRAGON: Veniţi încoace. Iată-mă reinstalat.) Insistă un pic.. dezolat... e firesc. POZZO: Crezi? ESTRAGON: E absolut sigur.. (Ridică mina. ESTRAGON: O să vedeţi. în picioare.. Vladimir se opreşte. POZZO: Mi-am pierdut Abdulahul! ESTRAGON (strîmbîndu-se de rîs): Să mori de rîs. (Priveşte scaunul.) De altfel. Godot.) Dar . dragul meu. POZZO: Oh! (Scurtă pauză. vă rog. înainte de-a renunţa. totul se potoleşte.ESTRAGON: Are haz! Şi-a pierdut ciubucul! Rîde zgomotos. în locul vostru. nu. poate... înţelegeţi cu cine vreau să zic. Păcat. Din slăvi coboară o linişte adîncă. Fără să-şi ia rămas bun ! Nu e elegant! Ar fi trebuit să-l ţii. ESTRAGON: în fundul culoarului. VLADIMIR (oprinduse): Nu mai vine noaptea odată? Toţi trei privesc cerul. VLADIMIR: Păstrează-mi locul.. Godet. nu-i nevoie. e cît se poate de firesc. înţelegeţi... cît a putut. POZZO: Nu ţineţi să plecaţi pînă nu vine? ESTRAGON: Vedeţi că. repede. Încet. mai calm. POZZO: Sigur. ESTRAGON: S-a ţinut el. Pozzo se ridică şi merge spre Estragon. simt asta. ESTRAGON: Hai. POZZO: Vreţi să mă scol? ESTRAGON: Veniţi.) Mersi. POZZO:Ţ! Ţ!Ţ! Ţ! ESTRAGON: 8-a terminat. (Se aşază. o să răciţi. domnule. Şi eu. ESTRAGON: V-ar ajuta? POZZO: Aşa mi se pare. ESTRAGON: Priviţi. în sfîrşit. aşezaţi-vă. pe stînga. (34) POZZO: Nu. nu mai staţi aşa. POZZO: Fără îndoială că ai dreptate... Iese. Ascultaţi. (Privire circulară. îşi reia umbletul. (Scurtă pauză. VLADIMIR: Mă întorc. 3(33) Aşteptîndu-l pe Godot POZZO: De ce?. ESTRAGON: Ce? POZZO: Dacă mi-ai cere să mă aşez. umblă de colocolo.. agitat. răstoarnă scaunul cu o lovitură de picior.. ESTRAGON: Pot să vă ajut? POZZO: Dacă mi-ai cere..) Mi-ar place să mă aşez iar. nu alta! POZZO (ridicînd capul): N-ai văzut cumva. POZZO: Nu-i mulţumit? ESTRAGON: Aţi pierdut o chestie formidabilă. dar nu ştiu cum să fac. dacă aş avea întîlnire cu un Godin. ridică scaunul.. (Observă lipsa lui Vladimir.. Se îndreaptă spre culise.. POZZO: Se potoleşte. ESTRAGON: Zău. (Se uită la ceas.) Pan doarme. Vladimir revine posomorit. veniţi. ii imbrînceşte pe Lucky.) Oh! A plecat!. aş aştepta să se facă întuneric beznă.

ton prozaic) aproximativ (din nou ton liric). (Scurtăpauză. VLADIMIR: Timpul s-a oprit pe loc. (Joc cu vaporizatorul. Pozzo.) Doresc să vă satisfac. vă rog. (Estragon şi Vladimir îşi continuă manejul. Voce posomorîtă.) Puţină atenţie. da. ESTRAGON: N-avem decît să aşteptăm.) Nu mai face doi bani biciul ăsta. trage de funie. Pălăria lui Lucky cade. observînd. Către Estragon. torente de lumină roşie şi albă.) Răbdare. POZZO (care n-a ascultat): A. (Tăcere. în afară de Lucky. pînă cînd (pauză dramatică. mulţumit de ce a spus.e timpul să vă părăsesc. fără ca el să-şi dea seama. (Toţi privesc cerul. fără răgaz. în picioare. Pozzo aruncă biciul. ESTRAGON (către Pozzo): Azi vede totul în negru. Estragon şi Vladimir au reînceput să-şi examineze unul gheata. (Priveşte cerul. POZZO: în afară de firmament. care a reînceput să moţăie.) Ce are biciul ăsta? (Se ridică şi pocneşte mai cu putere. (Se aşază. gest larg. să pălească (gestul cu ambele mîini. Dar înţeleg. după ce ne-a turnat de la (ezită. Vreţi să vă spun eu? (Tăcere. o să vină şi asta. nu sînteţi de pe-aici. altfel n -o să mai ajungem niciodată la vreun rezultat. POZZO: Adevărat. Lungă tăcere. . orizontal. Să nu crezi asta. (Saltă capul. nu ştiţi încă ce înseamnă un amurg.) Aşa se petrec lucrurile pe ticălosul ăsta de pămînt.) Priviţi. (Rîde. o să crăpaţi. VLADIMIR: Putem să avem răbdare. să zicem de la zece dimineaţa (ridică tonul). ESTRAGON: Din moment ce sîntem preveniţi. în dosul vălului acestuia de blîndeţe şi de calm (ridică ochii spre cer. ESTRAGON: Dar nu mai staţi aşa.) Acum un ceas (priveşte cerul. (Scurtăpauză. pînă la urmă cu succes.) Ce spuneam? VLADIMIR: Să plecăm. (Îşipune ceasul în buzunar.) Priveşte cerul. (Ei coboară capetele. a început să-şi piardă din strălucire. în afară de Lucky) noaptea galopează (vocea îi devine mai vibrantă) şi va veni să se năpustească peste noi (pocneşte din degete) pfff! aşa (inspiraţia îl părăseşte) în clipa cînd ne aşteptam cel mai puţin. (Tăcere. ESTRAGON: Ştim la ce ne putem aştepta.) Tot ce vrei. la noi. ceilalţi îl imită. (Vocea îi devine cîntătoare. celălalt pălăria. POZZO (punîndu-şi ceasul la ureche): Să nu crezi asta. numai asta nu. (Îşi priveşte auditoriul.) Dar fiţi un pic mai atenţi. dacă ţin să nu întîrzii.) Dar (ridică o mînă dojenitoare) — dar. E de (35) 3* ajuns. porcule! (Lucky dă capul pe spate.) Bun. domnule.) Ce-i oare atît de nefiresc? în calitatea lui de cer? E pal şi luminos ca oricare cer la ora aceasta a zilei. Lucky doarme pe jumătate.) Cînd e. cîte puţin. Gheata lui Estragon şi pălăria lui Vladimir le scapă din mîini.) La această latitudine. cu ambele mîini care se despart) pac! gata! nu se mai mişcă.) Cum te cheamă? ESTRAGON (prompt): Catulle. Lucky tresare.vremea frumoasă. care coboară treptat) cîte puţin. noaptea. VLADIMIR: N-avem de ce să ne îngrijorăm. neizbutind să scoată decît un sunet foarte slab. Pozzo poc neşte din bici. coboară tonul).

cumsecade cu mine. Ce-aş putea să fac la rîndul meu pentru oamenii aceştia de treabă care se plictisesc. ESTRAGON: Am crezut că faceţi dinadins. gîndea chiar foarte drăguţ.VLADIMIR: Sîntem obişnuiţi. şi ordinea fi - . Aşa mi-e felul. de altfel. n-am ce face. ba da. Astăzi. să gîndească. le-am explicat amurgul. ar fi mai vesel. e sigur. POZZO: Ce-aş putea face ca timpul să li se pară mai puţin lung. domnule? VLADIMIR: Nu ne omoară distracţia. o scutură. iată ce-mi spun. domnule? ESTRAGON (accent englezesc): O. să recite. ESTRAGON: N-ar putea mai întîi să joace şi pe urmă să gîndească? Dacă nu-i cer prea mult.) Am fost puţin mai slab spre sfîrşit. Pe vremuri. Aşa că mă întreb. grozav de bine. POZZO: Domnilor. N-aţi observat? VLADIMIR: O. Acum. Le-am dat oase. POZZO (către Vladimir): Şi dumneata. Şi încă nu spun tot ce am de făcut. VLADIMIR: Taci din gură. le-am vorbit despre una şi despre alta.) Ce preferaţi? Să joace. aţi fost. (Trage de funie.) în sfîrşit. Cu glas tare. o pune pe cap. să cînte.) Căci am să sufăr. Dar e de-ajuns oare? Iată ce mă chinuie. Pozzo e în pragul unei lupte lăuntrice. Didi. ESTRAGON: Sînt pe cale. foarte.. nimic mai uşor. POZZO (către Estragon): Şi dumneata.. poate. Îşi ridică pălăria. puteam să-l ascult ore şi ore. Tăcere. (Fără săseridice. POZZO (dezolat): Te plictiseşti? ESTRAGON: Cam... POZZO: E oare de-ajuns? Fără îndoială.) Bun?Mediocru? Bunicel? Oarecare? Rău cu adevărat? VLADIMIR (înţelegînd primul): O. aţi fost corecţi. Aşadar.. un pic de tot.) Am atîta nevoie de încurajare. POZZO: Fiindcă memoria mi-e defectuoasă. că ar fi mai vesel? VLADIMIR: Mi-ar place să-l aud gîndind. se înţelege. se uită în ea. POZZO: Nu neapărat. (36) POZZO (cu elan): Mulţumesc.. domnilor! (Scurtă pauză... POZZO: Cum m-aţi găsit? (Estragon şi Vladimir îl privesc fără să înţeleagă. foarte bine.. Cu-atît mai rău pentru mine. se pleacă şi ia biciul.. să. (37) (Se cutremură. VLADIMIR: Nu sîntem cerşetori.. foarte bun. Dar sînt generos. E.. E de-ajuns? ESTRAGON: Măcar cinci franci. ESTRAGON: Nu-i aşa. VLADIMIR (lui Pozzo): Se poate? POZZO: Sigur. nu se întîmplă nimic. ESTRAGON: Cine? POZZO: Cine! Parcă voi ştiţi să gîndiţi! VLADIMIR: El gîndeşte? POZZO: Perfect. foarte bun. (Cugetă. vreţi să ne gîndească ceva? ESTRAGON: Mi-ar place mai mult să joace. ESTRAGON: Deocamdată. (caută). ESTRAGON: Da' de unde! VLADIMIR: Ce idee! POZZO: Ba da. Lucky ii priveşte. ESTRAGON: Un pol ar fi bine venit.

Lucky se pregăteşte să se întoarcă spre povară. Ţopăia.) Aşteptaţi. (Imită mişcările lui Lucky. fandangoul şi hornpipe-ul. POZZO: Dansul plasei. POZZO: V-am mai spus? ESTRAGON: Ne-a mai spus? VLADIMIR: De altfel. VLADIMIR: Cancerul bătrînilor. Tăcere.) Staţi! (Se gîndeşte. POZZO: Pe vremuri dansa farandola. VLADIMIR: Atunci să joace.) Ce-am făcut para? (Caută. POZZO: Bine gîndit! ESTRAGON: Şi de ce le-a lăsat? POZZO: Asta e. ESTRAGON: Asta-i tot? POZZO: încă! Lucky repetă aceleaşi mişcări.. am să mă lipsesc de el. cu glas tunător. Acum nu mai joacă decît ce-aţi văzut. le-a lăsat jos. crispaţi. dansa din buric.) Dar plămînul meu drept e în stare perfectă! POZZO (cu voce normală): Nu-i nimic.) Mi-am pierdut pulverizatorul! ESTRAGON (cu voce stinsă): Plămînul meu stîng e foarte slab. îşi duc mina la frunte. se opreşte. ESTRAGON (priveşte spre Lucky): E-adevărat. se concentrează.) Asta-i bună! (Face un cap năucit. e cît pe-aci să cadă. Se crede încurcat într-o plasă. scîrbă! Lucky lasă valiza şi coşul.rească. Ce vă spuneam? (Se gîndeşte. Lungă tăcere. Rîs scurt.) Nemaipomenit! (Ridică fruntea. . ESTRAGON (triumfător): Aaaa ! VLADIMIR: A găsit. POZZO (ca la un cal): Ptruuu! Lucky încremeneşte. (Lui Lucky. POZZO (lui Lucky): Auzi? ESTRAGON: Nu refuză niciodată? POZZO: Vă explic imediat. Estragonse scoală ca să privească mai bine. (38) VLADIMIR (cu tertipuri de estet): E ceva. Şi ştiţi cum numeşte el dansul ăsta? ESTRAGON: Moartea lampagiului. dansa jiga. se întoarce spre Pozzo. VLADIMIR: E obosit. înaintează puţin spre rampă. POZZO (nerăbdător): Ei? ESTRAGON: De ce nu-şi lasă el bagajele jos? VLADIMIR: Nu.) Joacă. nu! POZZO: Eşti sigur? VLADIMIR: Păi asta ne-aţi mai spus. (Caută. e imposibil ca noi să fi întrebat de ce nu le lasă. (Tuşeşte uşor. (Se caută prin buzunare. dansa frecată. ESTRAGON: Nu refuză niciodată? POZZO: Am să vă explic eu. VLADIMIR: Şi eu. POZZO: Staţi! Toţi trei îşi scot simultan pălăriile.) Aş putea să fac şi eu ca el. ESTRAGON: Uite drăcie! (Imită mişcările lui Lucky. Ei şi? VLADIMIR: Dacă a lăsat bagajele jos.) Cu un pic de antrenament. Lucky joacă puţin şi se opreşte..) Ajutaţi-mă! ESTRAGON: Caut.

după cum i-am cerut. POZZO: Sau îi cer ceva. am înţeles. .. POZZO: Unde eram? VLADIMIR: îi cereţi să joace. ESTRAGON: Astea-s gogoşi. ca să dureze mai puţin. nu pleacă nimeni. VLADIMIR: Vă rog. (40 VLADIMIR: E clar. e clar. POZZO (ridicînd mîna): Staţi! (Scurtă pauză. căci se face tîrziu. începe să joace. Nu mă-ntrerupeţi. VLADIMIR: Nu e sigur. ESTRAGON: Să şi-o ia singur. de pildă. POZZO: Aşa e. VLADIMIR (lui Estragon): Dă-i pălăria. ESTRAGON: Delirează..(39) . e pasionant. una din două. VLADIMIR: A găsit. sau.. e cumplit.) Nici o vorbă! (Scurtă pauză. ESTRAGON: Fiţi lung.) Am găsit. POZZO: Insistaţi un pic. Şi vă întreb.. ESTRAGON:1 B-adevărat. continuaţi. POZZO: E mai bine să i se dea. POZZO: Ca să mă înduioşeze.. Vedeţi. VLADIMIR: Ca să joace. Continuaţi. nu vine nimeni. continuaţi-vă expunerea. VLADIMIR: Nu spuneţi. după cum i-am cerut. ESTRAGON: Despre ce e vorba? ^ POZZO: Ai să vezi. bine. POZZO (supărat): Nu vă mai spun nimic. continuaţi. .. continuaţi. VLADIMIR (lui Pozzo): SpUneţi-i să gîndească. fie să cînte. Ce se întîmplă atunci? ESTRAGON: El începe să fluiere. ESTRAGON: Eu! După lovitura pe care mi -a tras-o! Nici în ruptul capului! VLADIMIR: Am să i-o dau eu. de pildă. Nu se mişcă. Mă întrerupeţi mereu. POZZO (după ce s-a gîndit): O să meargă. POZZO: Iată cum se petrec lucrurile. VLADIMIR: Bine. Bun. ESTRAGON: Să cînte. n-avea teamă. ESTRAGON: Nu se întîmplă nimic.) Gata! (îşi pune pălăria pe cap. Şi ce se întîmplă atunci? Sau cîntă. fie să gîndească. Dar e greu de spus. cum să fiu scurt şi totodată clar? Lăsaţi-mă să mă gîndesc. fie să joace. în loc să cînte. POZZO: Dar nu-i cer nimic. Dar vreau să fiu scurt. ESTRAGON (Impreunînd mîinile): Vă implor. Estragon şi Vladimir îşi pun şi ei pălăriile. ca să-l păstrez. domnule. VLADIMIR: Pălăria lui? POZZO: Fără pălărie nu poate să gîndească. POZZO: O. POZZO: Sînt obosit. VLADIMIR (lui Pozzo): Dumneavoastră nu protestaţi?. ESTRAGON: O să ne spună acum că nu-i pic de adevăr în _ce spune. Să zicem că-i cer să joace. POZZO: Dă-i pălăria. sau să. ESTRAGON: Ajunge! VLADIMIR: Totuşi astă-seară face tot ce-i cereţi. am să reuşesc. sau să gîn dească. îi cer să cînte.

) Apropie-te! (Lucky vine spre Pozzo. nu se ştie de ce dar asta va ^veni şi suferă după exemplul divinei Miranda eu cei care sînt nu se" ştie de ce dar 'avem timp în zbucium în focuri ale căror focuri flăcările măcar să dureze un pic şi cine se poate îndoi vor pune la sfîrşitfocul la grinzi adică vor duce' infernul în văzduhul atît de albastru_uneori şi astăzi ş\_ calm atît de calm de un calm care dacă Atenţie este intermitent este totuşi binevenit dar să nu susţinută anticipăm şi dat fiind pe de altă parte că în din partea urma unor cercetări neterminate să nu anticiîui Estra păm cercetări neterminate dar totuşi premiate gon şi Vla. Pozzo trage de funie. (Estragon şi Vladimir se depărtează de Lucky.) Acolo! (Lucky se opreşte..) înapoi! (Lucky se dă înapoi. Pozzo se agită ^din ce în ce şi geme tot mai tare.) Opreşte-te! (Lucky se opreşte. Ridică pălăria şi i-o întinde lui Lucky de la distanţă. se apropie încetişor.. Îi dă ocol lui Lucky. Tăcere. cetărilor neterminate şi terminate ale lui Testu şi Conard fiind stabilit bilit bilit ceea c mează ce urmează ce urmează adică da să nu anticipăm nu se ştie de ce în urm '"' (42) Primele murmure ale lui Estragon şi Vladimir Suferinţă crescIn da la Pozzo. a divinei sale atambii a divinei sale afazii.) Gîndeşte porcule (Pauză scurtă. îi pune pălăria pe cap şi se trage . POZZO: Trebuie să i-o pui. Lucky nu se clinteşte.) Gîndeşte! LUCKY (glas monoton): Dată fiind existenţa aşa cum ţîşneşte din recentele lucrări publice ale lui Poingon şi Wattmann ale unui Dumnezeu. Lucky îi priveşte. rilor lui Poincon şi Wattmann pare tot atît de clar atît de clar încît Inoît în vederea muncilor grele ale lui Fartov şi Belcher neterminate neterminate nu se ştie de ce de Testu şi Conard neterminate neterminate reiese" că omul contrar părerii contrare că omul în Bresse de Testu şi Conard că omul în sfîrşit pe scurt că omul pe scurt în sfîrşit în ciuda progresuluXaJimentaţiei . POZZO: E mai bine să i-o pui. ne iubeşte cu cîteva excepţii. Estragon şi Vladimir se calmează. cu prudenţă. pe la spate. din Berne en Bresse de Testu şi Conard a D£S£u_r_a^ stabilit fără altă posibilitate de eroare decît iare şi silă cea aferentă calculelor umane că în ciuda cerla Pozzo. LUCKY: Pe de altă parte. personal cua cua cua cua cu barbă albă cuacua în afara timpului întinderii care din înălţimea divinei sale apatii. POZZO: Opreşte-te! (Lucky tace. VLADIMIR: Am să i-o pun.VLADIMIR: I-o dau eu. în ceea ce priveşte.) Hăis! (Lucky se întoarce spre public. Lucky începe să joace. ESTRAGON (lui Pozzo): Spuneţi-i să şi-o ia. Lucky nu se clinteşte.de Acacacacademia de Antropopopopometrie dimir.) Acolo! (Lucky ze opreşte.repede înapoi.) Gîndeşte! Scurtă pauză. ESTRAGON: Ce mai aşteaptă? (41) POZZO: Daţi-vă la o parte. reîncep să asculte.

nie.. care se zbate şi îşi urlă textul. trage de Iunie.) (Lucky mai vociferează un timp. aerul şi pămîntul prin gerurile mari ale aerului şi pămîntul face pentru pietre prin marile geruri vai în a şaptea eră a lor eterul pămîntul marea geruri pentru pietre în marile străfunduri ale marilor geruri pe mare pe pămînt şi în aere reiau nu se ştie de ce în ciuda tenisului faptele vorbesc nu se ştie de ce reiau următorul pe scurt în fine vai următorul pentru pietrele cine poate să se îndoiască reiau dar să nu anticipăm reiau capul totodată paralel nu se ştie de ce în ciuda tenisului următorul barba flăcările plînsetele pietrele atît de albastre şi calme vai capul capulcapul capul înNormandie înciuda tenisului muncilor grele părăsite neterminate mai grav pietrele pe scurt reiau vai vai părăsite neterminate capul capul în Normandie în ciuda tenisului capul vai pietrele Conard Conard (Toţise aruncă grămadă peste el. ESTRAGON: Sînt răzbunat..Toţi strigă. nu se ştie de ce în ciuda tenisului reiau aviaţia golful atît cu nouă cît şi cu optsprezece găuri tenisul pe gheaţă pe scurt nu se ştie de ce în Seine et Oise Seine-et-Marne Marne et Oise adică în acelaşi timp paralel nu se ştie de ce a slăbit a se micşora reiau Oise Marne pe~"scurt "paguba pe cap de om de la moartea lui Yallaic£_fiind circa de două degete suta de grame pe cap de om circa în medie aproximativ în cifre rotunde bine cîntărite dezbrăcat în Normandie nu se ştie de ce pe scurt în sfîrşit puţin importă faptele vorbesc şi considerînd pe de altă parte ceea ce este şi mai grav că reiese ceea ce este încă şi mai grav că la lumina lumina experienţelor în curs ale lui Steinweg şi Petermann reiese ceea ce este şi mai grav mai grav la lumina experienţelor părăsite de Steinweg şi Petermann că la ţară l a munte şi la malul mării şi al cursurilor de apă şi de foc aerul este acelaşi şi pămîntul adică (43) Exclamaţiile lui Vladimir şi Estragon. Pozzo se ridică dintr-un salt. . învingătorii gîfîie din greu. Vladimir priveşte îndelung pălăria lui Lucky.. bească şi în acelaşi timp paralel nu se ştie de ce în ciuda culturii fizice a practicării sporturilor* precum precum precum tenisul fotbalul cursele pe jos şi pe bicicletă nataţia călăria aviaţia conaţia tenisul comoţia patinajul şi pe gheaţă şi pe asfalt tenisul aviaţia sporturile sporturile de iarnă de vară de toamnă şi toamnă tenisul pe iarbă pe brad şi pe pămînt bătătorit aviaţia tenisul hockeyul pe pămînt pe mare şi în aer. Lucky. Toţi se aruncă peLucky. POZZO: Luaţi-i pălăria! Vladimir smulge pălăria lui Lucky şi cade 1_Mare tăcere. urlă.: Pietrele!.. se cla.tină. atît de calme!... tras de fu..) Tenis!. Conard!..penicilina_ş_L_succedaneele pe scurt reiau în acelaşi timp paralel de a micşora.şi al eliminaţiei deşeurilor este pe cale să slă... se uită în ea. Neterminate!.

cu valiza şi coşul în mînă. la atingerea valizei. dar rămîne în picioare. îl ridică. Lucky cade iar.) Te pomeneşti că a căzut.) Sus! Porcule ESTRAGON: Poate căe mort. POZZO: Unde? VLADIMIR: E ini.) Nu vă mişcaţi! (Pozzo se duce să ia valiza şi coşul şi le aduce spre Lucky).) Mi se pare \ că ar trebui să i se audă tic-tac-ul. (întorcîndu-se spre Estragon şi Vladimir. îşi apropie capul de pîntece. care îi dă imediat drumul.) Asta-i bună! (Faţa îi e răvăşită. VLADIMIR: O să-l omorîţi...) Mulţumesc.) Gata. să vă urez.) înapoi! (Lucky se dă înapoi. Ascultă.. (44) VLADIMIR: Dar cum? POZZO: Ridicaţi-l! Estragon şi Vladimir îl pun pe Lucky pe picioare şi îl sprijină o clipă. Lucky alu^ necă puţin. Pozzo întoarce cu piciorul resturile pălăriei lui Lucky. Lucky îşi revine şi degetele i se strîng pînă la urmă pe mîner. ESTRAGON: Eu aud ceva.) Ajutaţi-mă. (Scurtă pauză. Poate să umble.) Nu-i daţi drumul! (Reîncepe. POZZO (drSamăglT): Pe dracu ! VLADIMIR: Linişte! Toţi ascultă.. ~~ Toţi ascultă. se clatină. domnilor.. Pozzo se dă înapoi. hai. apoi îi dau drumul. (Se scotoceşte prin buzunare. sare pe ea-Aşa nu o să mai gîndească] VLADIMIR: Dar o să se poată orienta? POZZO: Am să-l orientez eu.. care se poticneşte.) Gata. se apleacă pe pîntecul lui. (Caută pe jos. amîndoi pe Lucky.. Ţineţi-l bine! (Pune valiza în mîna lui Lucky. să mai încercăm o dată. o aruncă pe pămînt. VLADIMIR: Hai. ca şi Vladimir şi Estragon. încet.. aplecaţi.) Mai ţineţi-l! (Acelaşi joc cu coşul.-încet. ridicaţi-l! ESTRAGON: M-am plictisit. îl susţin. Tăcere.. (Estragon şi Vladimir se depărtează de Lucky. POZZO: Să nu-l scăpaţi! (Estragon şi Vladimir se clatină. Puteţi să-i daţi drumul.. POZZO: Drepţi! Lepădătură! (Trage de funie. Mi-l dăduse bunicul(Se scotoceşte.) Asta-i bună! VLADIMIR: Să nu fie în buzunarul de la vestă. POZZO: Trebuie sprijinit.) Hai. ESTRAGON: . (Estragon şi Vladimir vin spre el.) Era un ceas cu capac. POZZO: Aşteptaţi! (Se frînge în două. (îi trage cîteva lovituri de picior lui Lucky. Către Estragon şi Vladimir. (Se scotoceşte.) Stînga-mprejur! (Lucky face întoarcerea. ESTRAGON: Drept cine ne ia? VLADIMIR: Hai.. pocneşte din bici..ma. ESTRAGON: Face dinadins.POZZO: Dă-o încoace\Smulge pălăria din mîinile lui Vladimir. arăta şi 1 secundele.) înainte! (Lucky înaintează. şi daţi-mi voie să vă.) N-aud nimic! (Le face semn să se (45) apropie. [se încovoaie.. VLADIMIR: Linişte! .) Veniţi să vedeţi.

) Scaunul! (Vladimir se duce de ia scaunul şi i-l dă lui Pozzo.) Adio! Mai repede! Porcule! Dieeee! Adio! Tăcere. a tr ecut timpul. se opreşte. traversează scena în urma lui Lucky. POZZO: Mai repede! (Iese din culise. ESTRAGON: Aşa-i viaţa. Da.. POZZO: Şi vă mulţumesc. adică la culise.) Mai repede! Mai repedeI (în clipa cînd să dispară la rîndul său. (47) VLADIMIR: Nu se poate.. ESTRAGON: De ce? . POZZO: N-aveţi pentru ce. se depărtează de Lucky.) Adio! TRAGON şi VLADIMIR (făcînd semne cu mina): Adio! Adio! POZZO: Sus! Porcule! (Zgomotul lui Lucky care se ridică. se întoarce. Lucky se pune în mişcare. se întoarce. ESTRAGON: Adio. VLADIMIR: Adio. VLADIMIR: Aţi pornit în sens invers. LADIMIR: Aşa. privesc spre Pozzo. Pauză. Nu se mişcă nimeni. Zgomotul lui Lucky care cade. dar mai puţin repede. ESTRAGON: Atunci adio.} înainte! (Pozzo iese.) Înainte! Lucky nu se mişcă. Pocnete de bici. Pozzo se întoarce. (Ajuns la capătul funiei. spre culise.SĂ plec. POZZO: Adio. POZZO: Adio. (Şovăie. Tăcere.Se ridică toţi. îşi fac semne cu mina. POZZO: Ba nu. Lucky iese. Tăcere. Pozzo pocneşte din funie şi din bici.. POZZO iCare din voi pute în halul ăsta? ^ ESTRAGON•(Lui îi pute gura^ mie picioarele POZZO: Am să vă părăsesc ESTRAGON: Şi ceasul cu capac? POZZO: Probabil că l-am lăsat la castel. TRAGON: Să plecăm. strigă. ESTRAGON: înainte! VLADIMIR: înainte! Pocnet de bici. dînd drumul funiei treptat-treptat.) La O parte! (Estragon şi Vladimir se aranjează spre fundal. Estragon şi Vladimir îşi scot pălăriile.. ESTRAGON: Ar fi trecut el şi altfel. VLADIMIR: Adio. Tăcere. VLADIMIR: Ba da. ESTRAGON: Adio. Pozzo se opreşte. (46) POZZO: Dar nu reuşesc. [POZZO: Trebuie să-mi fac vînt. TRAGON: Ce facem acum? LADIMIR: Habar n-am. ESTRAGON: Ba da. Funia se întinde. POZZO: Ba nu.). VLADIMIR: Noi vă mulţumim. care-l aruncă spre Lucky.

nici ei nu ne-au recunoscut. Tace. pe noi m ne recunoaşte niciodată nimeni. VLADIMIR: Nu-i aşa că s-au schimbat mult? ESTRAGON: Probabil.) Răspunde ! VLADIMIR: înţeleg. VLADIMIR: S-au schimbat mult. Şi-apoi. Băiatul nu se mişcă.VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. VLADIMIR: Vino încoace. Dar eu nu-i cunosc. neştiind cui să răspundă.. BĂIATUL: Mi-era frică. (Apropiindu-se de băiat. ESTRAGON (lui Vladimir): Lasă-mă tu dracului în pace. Se opreşte.. ESTRAGON: Aşa. ESTRAGON: Frică. ESTRAGON (cu putere): Apropie-te. VLADIMIR: Ce e? BĂIATUL: Domnul Godot. domnule. Numai noi nu izbutim să ne schim băm.. se opreşte. cind la altul. ESTRAGON: Ce doreşti? (48) VLADIMIR: Apropie-te! Băiatul nu se mişcă. Pauză. băiete. I-ai văzut bine? ESTRAGON: Dacă vrei. VLADIMIR: Fireşte. ESTRAGON: Adevărat. VLADIMIR: Probabil? E sigur.) Apropie-te. (Scurtă pauză. BĂIATUL: Domnul Albert? VLADIMIR: Eu sînt. Au ! (Vladimir nu se mişcă. se opreşte. domnule. Au! VLADIMIR: Doar dacă n-or fi aceiaşi. n-auzi? (Băiatul se apropie cu teamă. Ceea ce. VOCE ÎN CULISE: Domnule! Estragon se opreşte. ESTRAGON: Destul. ESTRAGON: Te pomeneşti c-o fi a mea. • ESTRAGON: Didi! Celălalt picior! Se îndreaptă şehiopătlnd spre locul unde se afla la ridicarea cortinei. Intră un băiat sfios.) De ce vii aşa de tîrziu? VLADIMIR: Ai să ne spui ceva din partea domnului Godot? BĂIATUL: Da. ESTRAGON: Ca dovadă. ESTRAGON (cu putere): Apropie-te. Amlndoi privesc în direcţii vocii. îi cunoşti. ESTRAGON: începe din nou. VLADIMIR: Ba da. domnule. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Ăştia doi. VLADIMIR: Dă-i drumu'! ESTRAGON: De ce vii aşa de tîrziu? Băiatul se uită clnd la unul. (Scurtă pauză. VLADIMIR: îţi spun eu că-i cunoaştem.) Doar dacă n-or fi aceiaşi. .) Ştii cît e ceasul? BĂIATUL (dndu-se înapoi): Nu-i vina mea. VLADIMIR (lui Estragon) Lasă-l în pace. Tu uiţi tot. VLADIMIR: Asta nu înseamnă nimic. n-auzi? Băiatul se apropie sfios. aşa. de ce? De noi? (Scurtă pauză. să mai stăm niţeluş de vorbă.. L-au speriat ceilalţi. ESTRAGON: Ba nu.

ESTRAGON: Ei? BĂIATUL: Domnul Godot. domnule. domnule. BĂIATUL: Nu ştiu. (Scurtă pauză. VLADIMIR: Nu zău! De cînd? ESTRAGON: Uitasem. Către băiat. am spus adevărul.) Hai. (49) VLADIMIR: îi cunoşti? BĂIATUL: Nu. se dă înapoi. pe mine nu. domnule. VLADIMIR: Dar pe cine bate? BĂIATUL: Pe frate-meu. VLADIMIR: Tu nu mă cunoşti? BĂIATUL: Nu. VLADIMIR: îţi dă să mănînci destul? (Băiatul ezită. domnule. VLADIMIR: N-ai venit şi ieri? BĂIATUL: Nu. domnule. domnule.ESTRAGON: De cît timp eşti aici? BĂIATUL: De adineauri.) îţi . VLADIMIR: De cei doi domni? BĂIATUL: Da. îşi acoperă faţa cu palmele. dar că mîine vine sigur.. domnule. descompus. domnule. VLADIMIR: A! Ai un frate? BĂIATUL: Da.se aşază şi începe să se descalţe. VLADIMIR: E prima dată cînd vii? BĂIATUL: Da. VLADIMIR: I-oi fi drag. VLADIMIR (întrerupîndu-l): Te-am mai văzut eu.) Spune adevărul! BĂIATUL (tremurînd): Păi. ESTRAGON: Toate astea sînt minciuni! (îl apucă pe băiat de mîini şi îl zgîlţîie. domnule. domnule. VLADIMIR: Şi ce faci? BĂIATUL: Sînt cu caprele. VLADIMIR: Memoria ne joacă asemenea feste. VLADIMIR: De strigăte? BĂIATUL: Da. domnule. VLADIMIR: Eşti de pe-aici? BĂIATUL: Da.. VLADIMIR: E cumsecade cu tine? BĂIATUL: Da. Estragon vrea să vorbească. continuă. dar renunţă şi se duce şchiopătînd. domnule. domnule. domnule. VLADIMIR: Şi de ce nu te bate pe tine? BĂIATUL: Nu ştiu. BĂIATUL (pe nerăsuflate): Domnul Godot mi-a spus să vă spun că n-o să vină astă-seară. VLADIMIR: Şi ce face? BĂIATUL: E cu oile. nu-i aşa? BĂIATUL: Nu ştiu. domnule VLADIMIR: Lasă-l în pace odată! Ce ai? (Estragon lasă băiatul. VLADIMIR: Ţi-a fost frică de bici? BĂIATUL: Da. domnule. domnule. VLADIMIR: Aşa zici tu. (50) VLADIMIR: Lucrezi la domnul Godot? BĂIATUL: Da. VLADIMIR: Tu nu mă cunoşti? BĂIATUL: Nu. Estragon îşi descoperă faţa. Tăcere. domnule. domnule. domnule. domnule. domnule. VLADIMIR: Atît? BĂIATUL: Da. VLADIMIR: Nu te bate? BĂIATUL: Nu.) Ce ai? ESTRAGON: Sînt nenorocit. Vladi mir şi băiatul ii privesc.

Se opresc amîndoi. VLADIMIR: Nu eşti nenorocit? (Băiatul ezită. Acelaşi joc.) Unde dormi? BĂIATUL: în pod. ( Scurtă pauză. Luna se înalţă pe cer. într-o clipă se înnoptează. VLADIMIR: Hai! Se lasă frig.) Auzi? BĂIATUL: Da. şi-au să-l facă fericit. VLADIMIR: Bine. cu amîndouă ghetele în mînă. (ezită) spune-i că ne-ai văzut.) O să vină un altul. se ridică şi priveşte luna. VLADIMIR: A spus că Godot o să vină sigur mîine. îl trage. domnule. domnule. VLADIMIR: Eşti nebun! Trebuie să ne adăpostim undeva. domnule... Lumina începe să scadă brusc.. ESTRAGON: Nici în altă parte. (îl ia_ pe Estragon de braţ.. (Scurtă pauză. ■» .) Asta nu-ţi spune nimic? ESTRAGON: Atunci n-avem decît să aşteptăm aici. Şi se răstignea la iuţeală. VLADIMIR: Dar nu poţi să umbli desculţ.) Hai! Îl trage. Estragon cedează la început. Se dă înapoi. mă uit la gălbejita asta. VLADIMIR: Nu mai avem ce căuta aici. du-te. tot aşa. ESTRAGON: Ţi-aduci aminte ziua cînd m-am aruncat în Durance? .) Ne-ai văzut bine. ESTRAGON: Şi Isus a umblat desculţ. scăldînd scena într-o lumină argintie. VLADIMIR: în sfîrşit! (Estragon se ridică şi merge spre Vladimir.. (Scurtă pauză. (Scurtă pauză. ESTRAGON: Cum adică? VLADIMIR: N-ai auzit ce-a spus băiatul? ESTRAGON: Nu. ESTRAGON: Adu-mi aminte să aduc o funie. VLADIMIR: în fîn? BĂIATUL: Da. VLADIMIR: Voiam să te întreb ce faci cu ghetele? ESTRAGON: Le las aici. Pauză. VLADIMIR: Şi? BĂIATUL: Nu ştiu.dă să mănînci bine? BĂIATUL: Destul de bine. şovăie. Hai! îl trage. (52) ESTRAGON (privind copacul): Păcat că n-avem un capăt de funie. rămîne nemişcată. mîine. se întoarce şi iese în goană. Mîine totul o să fie bine. ESTRAGON: De cît timp sîntem noi mereu împreună? VLADIMIR: Habar n-am. apoi se împotriveşte. BĂIATUL: Ce să-i spun domnului Godot? (51) 4* VLADIMIR: Spune-i că. domnule. VLADIMIR: Bine. Să tot fie vreo cincizeci de ani.. domnule. VLADIMIR: Cu frate-tău? BĂIATUL: Da. nu fi şi tu aşa. VLADIMIR: Ca şi mine. VLADIMIR: Nu ştii dacă eşti nenorocit sau nu? BĂIATUL: Nu.) Ce faci? ESTRAGON: Fac ca şi tine. VLADIMIR: Zău. ca mine. VLADIMIR: Dar acolo era cald! Era plăcut! ESTRAGON: Da. Gogo. Acelaşi joc. nu-i aşa? BĂIATUL: Da. domnule. Le pune lîngă rampă. tot aşa. domnule. domnule. dar cu picior mai mic. VLADIMIR: Isus! Ce-ţi veni cu Isus? Doar n-oi fi avînd de gînd să te compari cu el! ESTRAGON: De cînd mă ştiu mă compar cu el.

cu palma pusă deasupra ochilor. ESTRAGON: Atunci. . se gîndeşte un pic.. ESTRAGON: Hainele mi s-au uscat la soare. mergem? VLADIMIR: Să mergem. ia una. VLADIMIR: Adevărat. Iar ceilalţi cîini la groapă îl cară în sicriu. Rămlne din nou nemişcat în faţa ghetelor. tuşeşte şl reîncepe ceva mai sus. ESTRAGON: Mai stai! VLADIMIR: Mi-e frig. Acelaşi joc.. o miroase de parcă ar adulmeca o urmă. Copacul e plin de frunze. ESTRAGON: Mă-ntreb dacă n-am fi făcut mai bine să rămînem singuri. îşi pune palmele lipite pe piept. o repune cu grijă la locul ei.VLADIMIR: Era pe vremea culesului. Aceeaşi oră. începe să străbată scena în toate sensurile. Se opreşte lîngă culisa dreaptă. (Se opreşte. Se opreşte brusc. ESTRAGON: Acum nu mai face. Nu se clintesc. VLADIMIR: Dacă tu crezi că aşa e mai bine. îşi dă capul pe spate şi începe să cînte cît îl ţine gura. se opreşte.. ESTRAGON: Tu m-ai scos din apă. Acelaşi loc. vioi. Acelaşi joc. fiecare de partea lui. o examinează. Iar ceilalţi cîini la groapă îl cară în sicriu. îşi reia plimbarea precipitată. reia:) (54) Iar ceilalţi cîini la groapă îl cară în sicriu Şi-i pun la cap o cruce Şi peste cruce scriu: Un cîine vrea să fure Cîrnatul din dulap Dar şefu' îl croieşte Cu polonicu-n cap. Umblet. (53) ACTUL II A doua zi. (Se opreşte. nimic nu-i sigur. Apoi. priveşte îndelung în zare. se apleacă. Ghetele lui Estragon.) Un cîine vrea să fure Cîrnatul din dulap Dar şefu' îl croieşte Cu polonicu-n cap.) Nu eram făcuţi pentru acelaşi drum..) îl cară în sicriu. putem să ne despărţim. Umblet. brusc. nu te mai gîndi. (Scurtă pauză. lîngă rampă. Hai! Acelaşi joc. Se opreşte şi priveşte îndelung arborele. Se opreşte lîngă culisa stîngă.. Intră Vladimir. cu vîrfurile depărtate. acum nu mai face. cu tocurile lipite. Tăcere. ESTRAGON: Nu.. VLADIMIR (fără să se supere): Asta nu-i sigur. VLADIMIR: Un cîine vrea să fure (Fiindcă a luat un ton prea jos. VLADIMIR: Lasă. VLADIMIR: Toate astea sînt moarte şi -ngropate. pălăria lui Lucky pe locul ei.

) Nu m-am trezit azi-noapte nici măcar o dată. Sfîrşitul îmbrăţişării. aleargă la culisa stingă. Şi eu mă simt mai bine singur. mă crede plecat pentru totdeauna. Cu glas tunător. bătîndu-se cu palma pe spate. în momentul acesta. Fiindcă nu ştii să te aperi. Se privesc amîndoi îndelung. VLADIMIR: Nu. şi cîntă.) Gogo! ESTRAGON tace mai departe cu capul plecat. Vladimir îl priveşte cu atenţie. Se opreşte din nou în faţa copacului. ESTRAGON: S-a mai dus o zi.Tăcere. ESTRAGON: Nu făceam nimic. Estragon nemaifiind sprijinit. te pişi mai bine cînd nu sînt lîngă tine. M -am simţit toată ziua într-o formă grozavă.) Te-au bătut? (Scurtă pauză. Eu nu i -aş fi lăsat să te bată. orice s -ar mai întîmpla.. (neutru) iată-ne. umblă de colo-colo prin faţa ghetelor. apoi începe să străbată febril scena în toate sensurile. apoi deodată se îmbrăţişează. îmi ziceam. (Scurtăpauză.. şi 'traversează lent scena. VLADIMIR: E-adevărat. . VLADIMIR: Nu poţi să fii vesel sau trist la comandă. ESTRAGON (trist): Vezi. cu capul plecat.. VLADIMIR: Uită-te la mine. VLADIMIR: Vrei să plec? (Scurtă pauză. priveşte în zare. ESTRAGON: Pentru mine e sfîrşită. e cît p-aci să cadă.) Gogo! (Scurtă pauză. Rămîne un moment nemişcat. VLADIMIR: Iar tu ! (Estragonse opreşte. (vesel) iată-te. vreau să zic că te-aş fi împiedicat sa le dai motiv să te bată. VLADIMIR: încă una.) Vino să te pup ! ESTRAGON: Nu mă atinge! Vladimir se opreşte din mers. (Estragon nu se mişcă. VLADIMIR: De ce? ESTRAGON: Erau zece. apropiindu-se iar şi plecînd capul (55) ca în faţa unui obiect de artă. VLADIMIR (înţepat): Atunci de ce te-ai mai întors? ESTRAGON: Nu ştiu.. tremurlnd din ce în ce mai mult. Tăcere. ESTRAGON: Nu mă atinge! Nu mă-ntreba nimic! Nu-mi spune nimic! Rămîi cu mine! VLADIMIR: Te-am părăsit eu vreodată? ESTRAGON: Tu m-ai lăsat să plec.. ESTRAGON: Asta m-a mîhnit. Se apropie unul de altul. ESTRAGON: N-ai fi putut să-i împiedici. VLADIMIR: Eu ştiu.) Uită-te la mine cînd îţi spun! Estragon ridică ochii.. mi-aduc aminte. dîndu-se înapoi. abătut. dar nu ridică capul. ( ESTRAGON: Vezi. VLADIMIR: îţi simţeam lipsa — şi în acelaşi timp eram mulţumit. Nu-i curios? ESTRAGON (jignit): Mulţumit? VLADIMIR (după ce s-a gîndit): Poate că nu-i chiar ăsta cuvîntul. priveşte în zare.) Adineaori cîntai. ESTRAGON: Şi acum? VLADIMIR (după ce a reflectat): Acum. Estragon intră prin culisa stîngă. (trist) iată-mă. Vladimir vine spre el.. (Tăcere. E singur. ESTRAGON: Ce zi! VLADIMIR: Cine te-a snopit în halul ăsta? Povesteşte-mi. te-am auzit.. Vladimir înaintează. Vladimir se întoarce şi îl vede. VLADIMIR: Unde ţi-ai petrecut noaptea! Tăcere. aleargă la culisa dreaptă. te simţi mai puţin bine cînd sînt eu aici. desculţ.

VLADIMIR: Tot ce se poate.) Da. (Despărţind silabele. Trebuie să le simţi. Dar tu n -ai vrut.) Şi acum. Estragon priveşte copacul. să nu mai vorbim de asta. VLADIMIR: Şi eu. în fine. cînd sîntem mulţumiţi. ESTRAGON: Cine s-a fript cu ciorbă.VLADIMIR: Atunci de ce te-au bătut? ESTRAGON: Nu ştiu. îţi spun să te uiţi la el. Şi tu mai vrei să văd nuanţe! (Privire . VLADIMIR: Nu. vezi. ESTRAGON: Şi eu. Dar cînd s-a întîmplat? VLADIMIR: Şi de celălalt. (Tăcere. aşa e. ESTRAGON: Totul picură. VLADIMIR: Uită-te la copac. Te-ai întors şi mă simt foarte mulţumit. ESTRAGON: Adevărat. Tăcere. (Se glndeşte. care îl mîna. nu-ţi aduci aminte? ESTRAGON: Mi-a dat oase. VLADIMIR: Şi Pozzo. şi Lucky? I-ai uitat şi pe ei? ESTRAGON: Pozzo şi Lucky? VLADIMIR: A uitat tot. şi tu trebuie să fii mulţumit. VLADIMIR: în fond. ESTRAGON: Şi zici că astea s-au întîmplat ieri? VLADIMIR: Mai întrebi? ESTRAGON: Şi aici? VLADIMIR: Păi sigur! Nu recunoşti? ESTRAGON (subit furios): Să recunosc! Ce e de recunoscut? Mi-am trăit porcăria asta de viaţă în mijlocul nisipurilor.) Să ne spîn-zu-răm. Tu nu-ţi aminteşti. sau nu uit nici odată. Era cît p«-aci să (56) (57) ne spînzurăm de el. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Spune aşa. ce facem? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. ESTRAGON: Şi dacă nu vine? VLADIMIR (după o clipă de neînţelegere): O să vedem. Nu-ţi aminteşti? ESTRAGON: Ai visat.. Mărturiseşte. VLADIMIR: Era Pozzo. Pe urmă a făcut pe tîmpitu'. felul în care nu faci nimic. VLADIMIR: Sîntem mulţumiţi. ESTRAGON: îţi spun că nu făceam nimic. Dar există şi maniera. dar care mie nu-mi scapă. VLADIMIR: Era Lucky! ESTRAGON: Asta mi-amintesc. sînt lucruri care ţie îţi scapă. ESTRAGON: Erau zece. chiar dacă nu e adevărat. VLADIMIR: Se poate să fi uitat de ieri pînă azi? ESTRAGON: Aşa sînt eu. (Scurtă pauză. ■ VLADIMIR: Copacul. ESTRAGON: Ieri nu era aici? VLADIMIR: Ba da. ESTRAGON: Sîntem mulţumiţi. Sau uit imediat. de ce? VLADIMIR: Că m-ai regăsit.. ESTRAGON: Mulţumit.) îţi spun că de ieri e ceva nou aici. ESTRAGON: Ce trebuie să spun? VLADIMIR: Spune: sînt mulţumit. ESTRAGON: îmi amintesc de-un huligan care mi-a ars cîteva şuturi. Gogo. VLADIMIR: De ieri e ceva nou aici. dacă ţii la pielea ta. ESTRAGON: Sînt mulţumit.

. Tăcere. ESTRAGON: Murmură. VLADIMIR: Greu e de trăit cu tine. Tăcere. Vladimir oftează adînc. totuşi. ESTRAGON: Vaucluse! Ţi-a pomenit cineva de Vaucluse? VLADIMIR: Păi n -ai fost şi tu în Vaucluse? ESTRAGON: Da' de unde! N-am călcat în viaţa mea prii Vaucluse. Gogo. Vorbeşte-mi de subsol. VLADIMIR: Şi vorbesc toate în acelaşi timp. ESTRAGON: Atîta nu-i de-ajuns. VLADIMIR: Mai degrabă şoptesc. VLADIMIR: Care celălalt? (Scurtă pauză. VLADIMIR: E-adevărat. VLADIMIR: De nisip.) Care celălalt? ESTRAGON: Ca pe miliardele de ceilalţi. ESTRAGON: Asta ca să nu gîndim. VLADIMIR: Avem motive. ESTRAGON: Ca să nu auzim.) Uită-te la gunoiul ăsta! Nu m-am clintit niciodată din el. Tăcere. VLADIMIR: Ce-or fi spunînd? ESTRAGON: Vorbesc de viaţa lor. în Roussillon. VLADIMIR: Nu le e de-ajuns c-au trăit. sîntem nesecătuiţi. ESTRAGON: De fapt. Eu n-am observat. ESTRAGON (mai calm): Tot ce se poate. îţi spun că mi-am tîrît toată scursoare. Tăcere. VLADIMIR (sentenţios): Fiecare cu cruciuliţa lui. Tăcere. calm! ESTRAGON: Atunci lasă-mă dracului în pace cu peisajele tale cu tot. mi-aş pune mîna-n foc c-am fost împreună în Vaucluse. fără să ne exaltăm. ESTRAGON : Ar fi mai bine să ne despărţim. Şi de fiecare dată te reîntorci . VLADIMIR: Vocile moarte au zgomot de aripi. VLADIMIR: De cenuşă. VLADIMIR: Mereu spui aşa. VLADIMIR: Oricum. o mare deosebire. asta de viaţă aici! Aici! în Cacacluse! (58) VLADIMIR: Totuşi. da v la unu' Bonnelly.) în timpul micimii de-acum şi-a scurtului de-apoi. VLADIMIR: Parc-ar fi un foşnet de pene: ESTRAGON: De frunze. ESTRAGON: Deocamdată. (Oftează. ar trebui să mă ucizi. E. ESTRAGON: Trebuie să mai şi vorbească despre asta. n-o să-mi spui tu mie că locul ăsta (gest) seamănă cu Vaucluse. Am lucrat la culesul viilor. VLADIMIR: Dar acolo totul e roşu! ESTRAGON (sătul): îţi spun că n-am observat nimic! Tăcere. (59) VLADIMIR: Vîjîie. să-ncercăm să discutăm. VLADIMIR: Nu le e de-ajuns că sînt moarte. ca pe celălalt. ESTRAGON: Murmură. ESTRAGON: De frunze. ESTRAGON: De frunze. VLADIMIR: Calm. fiindcă nu sîntem în stare să tăcem. ESTRAGON: Fiecare pentru sine. ESTRAGON: Toate vocile moarte.circulară. VLADIMIR: Avem scuze.

ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Nu mai e nici o primejdie să gîndim. totuşi. VLADIMIR: Şi fiindcă auzi. ESTRAGON: Sigur. VLADIMIR: O groapă comună. VLADIMIR: Da. VLADIMIR: Oricum ai face. VLADIMIR: Zi ceva! ESTRAGON: Caut. VLADIMIR: E greu pînă porneşti. ESTRAGON: Atunci de ce ne văietăm? VLADIMIR: Să gîndeşti. VLADIMIR: Cînd cauţi. nu poţi să găseşti. să ne punem întrebări. nu! (Caută. VLADIMIR: Trebuie că am gîndit un pic. VLADIMIR: Imposibil. auzi. VLADIMIR: Nu poţi să gîndeşti. ESTRAGON: Nu ni s-a mai întîmplat niciodată să gîndim? VLADIMIR: De unde vin toate cadavrele astea? ESTRAGON: Toate osemintele astea? VLADIMIR: Iată. ESTRAGON: Aşa e. Fireşte. ■ ESTRAGON: Aşa e. (60) VLADIMIR: Ajută-mă! ESTRAGON: Caut. ESTRAGON: E-adevărat. ESTRAGON: N-ai decît să nu te uiţi în ea.) N-avem decît s-o luăm de la început. VLADIMIR. VLADIMIR: Am încercat. Lungă tăcere. dar e ceva. ESTRAGON: Se poate porni de la orice. sigur. ESTRAGON: Adevărat. ESTRAGON: La început de tot. VLADIMIR (adînc neliniştit): Spune orice! ESTRAGON: Ce facem acum? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. Tăcere. ESTRAGON: Adevărat. VLADIMIR: Ce vrei să zici cu e ceva? ESTRAGON: E ceva mai puţin. ESTRAGON: Sigur. ESTRAGON: CUm? VLADIMIR: Oricum ai face. dar trebuie să te hotărăşti. ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: Că am gîndit. Tăcere. ESTRAGON: Gîndeşti. VLADIMIR: Greu mai e! ESTRAGON: Dacă ai cînta? VLADIMIR: Nu. ESTRAGON: Atunci? Dacă ne-am socoti fericiţi? VLADIMIR: Grozav e că am gîndit. nu e cel mai rău lucru. Lungă tăcere. (61) ESTRAGON: Ar trebui să ne-ntoarcem hotărît spre natură. nu cred c-ar fi prea greu. ESTRAGON: Adevărat? Tăcere. cu oseminte. VLADIMIR: Da> de unde! E imposibil! ESTRAGON: Aşa! Să ne contrazicem. ESTRAGON: Adevărat.ESTRAGON: De frunze. VLADIMIR: Sigur. VLADIMIR: Cum e ceva? ESTRAGON: Aşa. aşa. . VLADIMIR: Atrage ochiul. nu'-i cel mai rău lucru.

VLADIMIR: Nu-ţi aminteşti nici un fapt.. (62) ESTRAGON: De frunze? VLADIMIR: lntr-o singură noapte.ESTRAGON: Fireşte.. ESTRAGON: De la începutul cui? VLADIMIR: De la începutul serii de azi.. Asta facem de vreo cincizeci de ani.. VLADIMIR: Să vedem. Aseară eram aici. ştiu. spuneam că. ESTRAGON: Păi. VLADIMIR: Dar într-o singură noapte! ESTRAGON: îţi spun că nu eram aici aseară.) Aha. eram mulţumiţi. aşteptăm. despre nişte fleacuri. ca de obicei. VLADIMIR: Şi... VLADIMIR: Ce spuneam? Am putea să pornim de-acolo ESTRAGON: De unde? VLADIMIR: De la început de tot.... acum.. VLADIMIR: Soarele? Luna? Nu-ţi aminteşti? ESTRAGON: Pesemne că erau aici. VLADIMIR: Dar am fi putu. după tine... cred că am pălăvrăgit. ESTRAGON: Nu văd nimic. încep să-mi aduc aminte. VLADIMIR: Priveşte-l. Estragon priveşte copacul.... VLADIMIR: Păi aseară era negru de tot şi scheletic! Iar astăzi e-acoperit de frunze. Didi.. Spuneam. Acum. mulţumiţi. Ai avut u» coşmar. în alt compar timent. ESTRAGON: Pesemne că e primăvară. ne-am pupat. Doar nu de lipsa vidului ne putem plînge.. dar acum o să trebuiască să găsim altceva ESTRAGON: Să vedem.t să ne lipsim. aşteptăm.. VLADIMIR: Ştiu. Tăcere. VLADIMIR: N-ai observat nimic neobişnuit? ESTRAGON: Vai! VLADIMIR: Şi Pozzo? Şi Lucky? ESTRAGON: Pozzo? VLADIMIR: Oasele.... ESTRAGON: Ca mic antrenament. prea-mi ceri mult... cînd sîntem mulţumiţi. ESTRAGON: Dă-o dracului. Se gîndesc. aseară am pălăvrăgit despre nişte fleacuri.. nici o întîmplare? ESTRAGON (sătul): Nu mă mai chinui. VLADIMIR: Stai niţel. ESTRAGON: N-ai ce-i face. (Cu siguranţă. ce facem acum cînd sîntem mulţumiţi. VLADIMIR (sigur de sine): Bun. în altă parte.. unde eram aseară? ESTRAGON: Habar n-am. ESTRAGON: Să vedem. ESTRAGON: Parcă erau oase de peşte. fără nici o legătură. . Stai niţel.. aşteptăm. îmi aduc aminte.. VLADIMIR (stăpînindu-se): în legătură cu ce? ESTRAGON: O. stai să vedem.. VLADIMIR: Da. ce-am făcut noi aseară? ESTRAGON: Ce-am făcut? VLADIMIR: Caută să-ţi aminteşti.. n-a fost rău. A! Copacul! ESTRAGON: Copacul? VLADIMIR: Nu-ţi aminteşti? ESTRAGON: Sînt obosit.

ESTRAGON: Dar eu nu mai pot. VLADIMIR: Vrei o ridiche? ESTRAGON: Atîta e? VLADIMIR: Sînt ridichi şi napi. VLADIMIR: Nu sînt ale tale! ESTRAGON: Ale mele erau negre. îi priveşte piciorul îi dă drumul. Şi le-a luat pe-ale tale. ESTRAGON: De ce? (64) VLADIMIR: Ale lui nu-i veneau bine. VLADIMIR: Lucky te-a lovit. Estragon se duce la ghete. (Scurtă pauză.VLADIMIR: Pozzo ţi le-a dat.) Uitei rana. ESTRAGON: Morcovi nu mai sînt? VLADIMIR: Nu. VLADIMIR (arătînd ghetele): Iată-le. sînt verzui. le -a| luat pe-ale tale şi le-a lăsat pe-ale lui. Da. (Estragon priveşt ghetele. VLADIMIR: E simplu ca bună ziua. ESTRAGON: Nu sînt ale mele. A venit un tip. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Unde-ţi sînt ghetele? ESTRAGON: Se vede că le-am aruncat. VLADIMIR (apropiindu-se): Arată! (Estragon îi dă gheata. (Estragon dă acelaşi picior. ESTRAGON: Şi toate astea au fost ieri? VLADIMIR: Ia arată piciorul. nează de aproape. am fost lovit cu piciorul. Estragon e cît pe-aci să cadă ■ VLADIMIR: Celălalt.. întinde piciorul spre Vladimir şi e cît (63) pe-aci să cadă. Ridică-ţi pantalonul. Vladimir ii prinde piciorul. cam exagerezi cu morcovii. VLADIMIR: Şi lovitura? ESTRAGON: Cu piciorul? E-adevărat.) Celălalt am spus! (Acelaşi joc cu celălalt picior. Nu pentru el. se apleacă. ESTRAGON: Adevărat.. ESTRAGON: Dar ale mele erau mici.) Ridică-ţi pantalonul. face puroi. le exami. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. ESTRAGON (ridicînd o gheată): în fine.. VLADIMIR: Eşti sigur că ale tale erau negre? ESTRAGON: Adică erau gri. VLADIMIR: Nu. văd ce s -a-ntîmplat. VLADIMIR: De ce? ESTRAGON: Nu-mi aduc aminte. Astea sînt galbene. VLADIMIR: Cînd? ESTRAGON: Nu ştiu. . da.. (Scurtă pauză. ESTRAGON: Care? VLADIMIR: Amîndouă. VLADIMIR: Pentru tine.) Chiar pe locul unde le-ai pus tu aseară. ESTRAGON: Nu ştiu.) Asta-i prea de tot! ESTRAGON: Vezi. Vladimir îi ridică pantalonul.) Atunci ce facem? VLADIMIR: Nu e nimic de făcut. VLADIMIR: Şi astea sînt galbene? Ia arată -le.) Să plecăm. (Estragon într-un picior... VLADIMIR: Nu se poate. ESTRAGON (clătinîndu-se): Nu pot.l Vladimir o priveşte şi-o aruncă mînios.. totul e. ESTRAGON: Totul e. VLADIMIR: Văd eu ce e.. vreau să zic de ce le-ai aruncat? ESTRAGON: Mă băteau la degete. ESTRAGON: Sînt obosit. Estragon se clatină. De altfel.

(Acelaşi joc. dar.) Celălalt. (Estragon ezită. .. VLADIMIR (scoţlnd o sfoară din buzunar): Acum s-o legăm. VLADIMIR: Atunci poţi să le păstrezi. ESTRAGON: Ajunge! (Tăcere. dă piciorul. VLADIMIR: Atunci. dă-mi o ridiche. ESTRAGON: Aşa e. un loc. Dar să nu ne abatem de la ce-am hotărît. sigur. ESTRAGON: O mică plăcere.) E neagră! VLADIMIR: E ridiche. Estragon i-o dă. (66) VLADIMIR: Acolo stăteai aseară. le păstrezi? ESTRAGON: Am vorbit destul despre ghete. ESTRAGON (cu vehemenţă): Nu. Didi? VLADIMIR: Sigur. ridică piciorul. doar ştii bine.. din ochi.) Hai. ESTRAGON: Nu destul încă. o miroase. Sîntem vrăjitori. fără şiret. (Ridică gheata. ESTRAGON: Crezi? (65) VLADIMIR: Ca să mai treacă timpul.) încearcă să mergi. VLADIMIR: Poate că într-o bună zi ai să ai şi ciorapi.) Te asigur că o să fie o variaţie. Tăcere. Didi? VLADIMIR (nerăbdător): Sigur. Nu se mişcă. (Estragon se apropie de el.ESTRAGON: Atunci. se clatină de-a lungul scenei. VLADIMIR: Vreau să zic ghetele. .) Ei? ESTRAGON: îmi vine bin e. S-o încercăm şi pe cealaltă. Caută.) Mă . Vladimir reuşeşte pînă la urmă să-i pună gheata. nu găseşte decît napi. ESTRAGON: Ne descurcăm destul de bine împreună. porcule! (Estragon ridică celălalt picior. apoi se duce să se aşeze unde stătea la începutul primului act.) Ei? ESTRAGON: îmi vine şi asta. (Estragon încearcă. încearcă pe stîngul mai întîi. ESTRAGON: Găsim totdeauna cîte ceva care să ne dea im presia că trăim. VLADIMIR: Atunci nu vrei? ESTRAGON: Nu-mi plac decît ridichile de lună! VLADIMIR: Atunci dă-o înapoi. ESTRAGON: O mică plăcere' VLADIMIR: O distracţie. fără şiret. (Vladimir se scotoceşte prin buzunare. ESTRAGON: îmi sînt prea mari.duc totuşi să mă aşez. ESTRAGON: Nu-mi plac decît ridichile de lună. care o examinează. nu-i aşa. nu-i aşa. VLADIMIR: încearcă. pe care i-o dă lui Estragon. VLADIMIR: Da. VLADIMIR: Asta devine într-adevăr lucru de nimic. ESTRAGON: Mă ajuţi? VLADIMIR: Sigur. VLADIMIR: Dacă le-ai încerca? ESTRAGON: Am încercat tot. VLADIMIR: Nu te strîng? ESTRAGON (făcînd cîţiva paşi apăsaţi): Nu încă. VLADIMIR: Greşeşti. nu. scoate în sfîrşit o ridiche.) Mai sus! (înghesuiţi unul în altul. Hai. ESTRAGON: Mă duc să caut un morcov. sigur.

Estragon se tre zeşte brusc. ESTRAGON: Am venit prea devreme. (67) 5 ESTRAGON: Să plecăm. ESTRAGON: Plec. ca ieri. cu capul intre picioare. îi dă drumul lui Estragon. Se apropie de Estragon şi cîntă cu glas puternic: Nani-nani. VLADIMIR: Stai puţin. VLADIMIR: Am venit totdeauna la căderea nopţii. VLADIMIR: Aseară ai dormit. se duce să-şi ia haina şi o pune pe el.. ESTRAGON: Eram pe un. dînd din mîini ca să se încălzească. îl ia pe Estragon de braţ şi-l face să umble în lung şi-n lat.... ESTRAGON: Am să încerc.. VLADIMIR: O să cadă ea.) De-un . pînă cînd Estragon refuză să meargă mai departe. VLADIMIR: Şi-o să putem pleca. ESTRAGON: Cădeam.Tăcere.. nu spune nimic. stai. sînt aici. îl cuprinde cu braţele. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Îl aşteptăm pe Godot. ESTRAGON: Destul! Sînt obosit! VLADIMIR: îţi place mai mult să stai fără să faci nimic? ESTRAGON: Da. Vladimir îşi scoate haina şi-i acoperă umerii. gata.. înnebunit. VLADIMIR: Cum vrei tu. ESTRAGON: Ah! VLADIMIR: Stai. ESTRAGON: Dacă aş putea să dorm. dintr -odată. Nu te mai gîndi.) Ce-i de făcut? Ce-i de făcut? VLADIMIR (oprindu-se din mers.. (Vladimir îşi reia plimbarea.. n-avea teamă.. VLADIMIR: Nu. ESTRAGON: Dar noaptea nu cade. sărind în sus. ESTRAGON: Adevărat... Hai să umblăm puţin. Estragon adoarme. apoi începe să umble în lung şi in lat.. VLADIMIR: Stai. VLADIMIR (ceva mai încet): Nani-nani Na-ni-na-ni Na-ni-na-ni Na-ni. cu violenţă): Nu mai termini odată cu bocitul? începi să-mi calci pe nervi cu • gemetele tale. (Scurtă pauză. VLADIMIR (zărindpălăria lui Luky): Ia te uită! ESTRAGON: Adio! VLADIMIR: Pălăria lui Lucky! (Se apropie de ea. nu. ESTRAGON: Şi-apoi o să fie întuneric. VLADIMIR: S-a terminat. face cîţiva paşi. Ia o poziţie uterină. stai.) Nu poţi să stai liniştit locului? VLADIMIR: Mi-e frig. ESTRAGON (ridică capul): Nu aşa tare.. Vladimir aleargă spre el. ESTRAGON: Şi-apoi o să fie iar ziuă. VLADIMIR: Nu putem.

tu ai fi Pozzo. Estragon îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Vladimir. VLADIMIR: Atunci pot s-o păstrez. (Ia atitudinea lui Lucky. pe care i -o întinde lui Vladimir. Vladimir îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Estragon. (Scurtă pauză. VLADIMIR: Eu aş fi Lucky. pe care i-o întinde lui Vladimir. VLADIMIR: Nu. ESTRAGON: Nu cunosc. care o ia şi o aruncă.) Frumoasă trebuie c-a mai fost! (Opune în locul pălăriei lui. Estragon îşi pune pălăria lui Lucky în locul pălăriei lui Vladimir. . Vladimir îşi ia pălăria. încovoindu-se sub povara bagajelor.) Perfect! ESTRAGON: N-ai să mă mai vezi.) Cum să spun? (Scurtă pauză. Estragon îşi pune pălăria sa în locul pălăriei lui Lucky. de-a ce? VLADIMIR: Ne-am putea juca de-a Pozzo şi Lucky. VLADIMIR: îmi vine? ESTRAGON: Nu ştiu. ESTRAGON: Căzătură! Javră! . Vladimir ia pălăria lui Lucky. Estragon îşi aranjează pălăria cu amîndouă mîinile. Estragon ia pălăria lui Lucky. Acum sîntem liniştiţi. Estragon ia pălăria lui Vladimir. Vladimir îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria sa. ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: Ţine asta. pe care i-o întinde lui Estragon. pe care i-o (68) întinde lui Estragon.) Mă zgîrie. Vladimir îşi pune pălăria în locul pălăriei lui Estragon. Estragon îşi pune pălăria lui Vladimir în locul pălăriei lui. pe care i-o întinde lui Estragon. aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Luky. ESTRAGON: Plec. Estragon îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Lucky. •ESTRAGON: îngrozitor ! VLADIMIR: Mai îngrozitor ca de obicei? ESTRAGON: La fel. Estragon ia pălăria lui Vladimir. Vladimir ia pălăria lui Estragon. Tată această scenă într-un ritm viu. Estragon îl priveşte uluit. Estragon îşi ia pălăria. (Ridică pălăria lui Lucky. care o ia şi i -o întinde lui Vladimir.ceas sint aici şi n -am văzut-o! (Foarte mulţumit. ESTRAGON: Ticălosule! VLADIMIR: Mai tare.) Ţine. Estragon îi întinde pălăria lui Vladimir. VLADIMIR: Va să zică n -am greşit locul. dar cum mă găseşti tu? întoarce capul cochet. ia atitudini de manechin. la dreapta şi la stînga. Vladimir îşi pune pălăria lui Lucky în locul pălăriei sale. o priveşte cu admiraţie. A mea mă supără. Vladimir îşi. Vladimir îşi pune pălăria lui Estragon în locul pălăriei lui Lucky. care o ia şi o întinde lui Estragon.) Dă-i drumu'l (69) ESTRAGON: Ce trebuie să fac? VLADIMIR: Zbiară la mine. Vladimir îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Lucky. pe care i -o întinde lui Estragon. pe care i-o întinde lui Vladimir. VLADIMIR: Nu vrei să ne jucăm? ESTRAGON: Să ne jucăm.

(Se gîndeşte. Estragon reintră grăbii. copacul ăsta nu ne-ar fi servit la nimic.) Repede. gîndeşte. porcule! ESTRAGON: Gîndeşte. porcule! Tăcere.) Iată-te.) Gogo! Vino-napoi! (Tăcere.) Acolo nu-i nimeni.) Nu cumva eşti nebun? ESTRAGON (mai calm): Mi-am pierdut capul.) Sigur. în sfîrşit! ESTRAGON (gîfîind): Stat blestemat! VLADIMIR: Unde ai fost? Te credeam plecat pentru totdeauna! ESTRAGON: Pînă la marginea pantei. (îşi lasă în jos capul. VLADIMIR: Nu-i nimic de făcut.) Dobitocule! pe-acolo nu-i ieşirea! (Vladimir se duce să-l ridice. Vladimir aleargă la culisa prin care Estragon se (70) întorsese. sîntem pe-un platou. (Estragon iese de după copac. Se opresc la cîţiva paşi unul de altul.) Nu pot! (Ridică ochii. începe să străbată scena aproape în goană.Vladimir înaintează. îl aduce spre rampă. (Către Estragon. ESTRAGON: Şi pe-acolo vin. sîntem serviţi pe platou. se dă înapoi. ruşinat. ESTRAGON:Cum? VLADIMIR: Zi.• E Godot! însfîrşitl (îl îmbrăţi. Iasă vedem. te înţeleg. scoate un ţipăt sfişietor. priveşte în zare. (îl duce pe Vladimir spre culisa stîngă. (Estragon ezită. gîfîind. VLADIMIR: Zi-mi să gîndesc. şează pe Estragon cu însufleţire. scapă. VLADIMIR: Cîţi sînt? ESTRAGON: Nu ştiu. Vine.) Iată-te iar! ESTRAGON: Sînt blestemat pe vecie! VLADIMIR: Ai fost departe? ESTRAGON: Pînă la marginea pantei. se încurcă în ea. VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Nu ştiu.) Iartă-mă! (Ridică mîndru capul. VLADIMIR: Nu pot! ESTRAGON: Destul! VLADIMIR: Zi-mi să joc. aleargă spre Vladimir. cu spatele . ESTRAGON: Plec. cade.) Gata! Acum ai să vezi! Spune-mi ce trebuie să fac. iese fugind pe cealaltă parte. Estragon iese grăbit. Fugi pe-acolo! Hai! (îl împinge spre fosă. ESTRAGON: Unde? VLADIMIR: După copac. Estragon se dă înapoi înspăimîntat. VLADIMIR: Joacă. VLADIMIR: Adevărat. Sigur. VLADIMIR (triumfînd).) Nu vrei? Zău. VLADIMIR: Sîntem încercuiţi! (înnebunit. aleargă spre Vladimir care se întoarce.) Nu-ţi rămîne decît să dispari. După copac! (Estragon dă fuga după copacul care nu-l acoperă decît pe jumătate.) Gogo! E Godot! Sîntem salvaţi! Să-i ieşim înainte! Vino! (îl trage pe Estragon spre culise. Estragon se repede spre pînza fundalului. ESTRAGON: Tu o să te postezi acolo.) Gogo! (Tăcere. Gest către spectatori. mereu încovoiat. porcule! (Se zvîrcoleşte pe loc. vede că Estragon nu mai este acolo. îl pune în axul drumului. Estragon reintră grăbit. joacă. Estragon se împotriveşte.) Nu mişca.

ESTRAGON: De relaxare. ESTRAGON (la fel): Termin-o tu pe-a ta. ESTRAGON: Nici eu.totuşi. se întoarce. cîteva respiraţii. VLADIMIR: Hai. Estragon îl imită. Tăcere..) Hai. ESTRAGON: Hai. VLADIMIR: De supleţe. (72) VLADIMIR: Dacă ne-am face exerciţiile? ESTRAGON: Mişcările. (Aleargă spre cealaltă culisă. VLADIMIR: Hai. ca pe vremuri! (Continuă să se privească un timp. înăuntru! ESTRAGON: Haide! Se îmbrăţişează. nu. se opresc. Tăcere. Vladimir îl priveşte peste umăr. Cum? VLADIMIR (mai tare): Cred că te-ai înşelat. VLADIMIR: Ca să ne încălzim. VLADIMIR: Ce uşor trece timpul cînd ne distrăm! Tăcere. ESTRAGON: Ca să ne liniştim. VLADIMIR: Nu. începe să sară. îşi reiau pînda. Estragon se opreşte. Tăcere. Sînt obosit. Amîndoi se privesc peste umăr. apoi fiecare îşi reia pînda. ESTRAGON (oprindu-se): Destul. Tăcere.la scenă.) Nu vezi venind pe nimeni? VLADIMIR (întorcîndu-se): Cum? ESTRAGON (mai tare): Nu vezi venind pe nimeni? VLADIMIR: Nu. .. pardon! ESTRAGON: Te ascult. ' VLADIMIRşiESTRAGON (se întorc simultan). VLADIMIR: Ticălosule! ESTRAGON: Aşa! Să ne înjurăm! (Schimb de insulte. ESTRAGON: Ba da! VLADIMIR: Te-am întrerupt! ESTRAGON: Dimpotrivă. VLADIMIR: O. Lungă tăcere. ESTRAGON: Aşteptînd. . ESTRAGON: De relaxare. VLADIMIR (cu putere): Termină-ţi fraza. (71) VLADIMIR: Cred că te-ai înşelat.Nucumva. ESTRAGON: Ce facem acum? VLADIMIR: Aşteptînd. Lungă tăcere. Vin unul spre altul.) Spate în_ spate. ESTRAGON: Nu ţipa. ESTRAGON (întorcîndu-se). nu te mişca şi cască ochii. Să facem.) Acum să ne împăcăm. VLADIMIR (oprindu-se): Nu sîntem în formă. VLADIMIR: De circumducţiune. VLADIM-IR: Gogo! ESTRAGON: Didi! VLADIMIR: Dă mîna! ESTRAGON: Iat-o! VLADIMIR: Vino în braţele mele! ESTRAGON: în braţele tale? VLADIMIR (deschizînd braţele): Aici. nu fi încăpăţînat. Se privesc mînioşi. priveşte în zare. lasă politeţea.

dar mult mai scurtă. Pozzo a devenit orb. Lucky • e împovărat ca în primul act. (74) . ca în primul act. pentru echilibru. A şi început ziua de mîine. să aşteptăm — să aşteptăm. întăriri! POZZO (speriat): Ajutor! ESTRAGON: E Godot? VLADIMIR: începusem să ne pierdem curajul. (73) POZZO (agăţîndu-se de Lucky. VLADIMIR: Dar nu-i de loc Godot. ar borele. ESTRAGON: Să plecăm.ESTRAGON: Nu mai vreau să respir. La vederea lui Estragon şi a lui Vladimir. luna o să răsară. Funia. VLADIMIR: Nu mai sîntem singuri. ESTRAGON: Dar ei sînt numai în trecere. ESTRAGON: Arborele? Vladimir face arborele. continuîndu-şi drumul.) Să facem* totuşi. ESTRAGON (oprindu-se. ca să-i permită lui Pozzo s-o urmeze mai comod. VLADIMIR: O să ne fie de-ajuns. clătinîndu-se. (Pauză. Sfîrşitul serii ne e asigurat. se clatină şi mai tare. Rămîn amîndoi lungiţi. un de Estragon. ESTRAGON: Nu-i Godot? VLADIMIR: Nu-i Godot. VLADIMIR: Ai dreptate.) în sfîrşit. Estragon face arborele. ESTRAGON: Crezi că Dumnezeu mă vede? VLADIMIR: Trebuie să închizi ochii. se ciocneşte de el. şi noi o să plecăm de-aici. ai milă de mine! VLADIMIR (vexat): Şi eu? ESTRAGON (acelaşi joc): De mine! Fie-ţi milă! De mine! Intră Pozzo şi Lucky. VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Godot. Lucky are o pălărie nouă. strigînd cît îl ţine gura): Doamne. lăsind să-i scape tot. ESTRAGON: Atunci cine-i? VLADIMIR: E Pozzo. Soarele o să apună. POZZO: Ajutor! VLADIMIR: De pe-acum timpul curge cu totul altfel. clătinîndu-se. Acum s-a terminat. care. sub această nouă povara^ se clatină): Ce s-a întîmplat? Cine a strigat? Lucky cade. să aşteptăm noaptea. POZZO: Eu sînt! Eu sînt! Ridicaţi-mă ! VLADIMIR: Nu poate să se ridice. fără mişcări în mijlocul bagajelor. ESTRAGON: Dar ei sînt numai în trecere. POZZO: Fie-vămilă! VLADIMIR: Bietul Pozzo! ESTRAGON: Ştiam că e el. Ne-am luptat toată seara numai cu mijloacele noastre. şi trîntindu-l pe Pozzo în cădere. (oprindu-se): E rîndul tău. să-l aşteptăm pe Godot. ridicînd pumnii. Vladimir şi Estragon se dau înapoi. Pozzo. Estragon închide ochii. ESTRAGON: E Godot? VLADIMIR: Pică la fix! (Se îndreaptă spre grămadă. el se opreşte. POZZO: Ajutor! ESTRAGON: Strigă ajutor. VLADIMIR.

noi sîntem omenirea. VLADIMIR: Fiindcă şi-a pierdut speranţa. înainte. VLADIMIR: Vrea să se ridice. ESTRAGON: E aici? (75) 1 VLADIMIR: Uite-l. în clipa de faţă. VLADIMIR: Poate că mai are oase pentru tine. doarme oare cu adevărat? (Scurtă pauză. mai întîi? ESTRAGON: Ce să facă? VLADIMIR: Să se ridice. cel care ţi-a tras şuturile. ESTRAGON: Dar ce are? VLADIMIR: Nu ştiu. Nu-ţi aduci aminte? ESTRAGON: El era? VLADIMIR: Da. (Gest.. VLADIMIR: Dacă l-aş ajuta. ESTRAGON: Oase? VLADIMIR: De pui. Dar sîntem în stare? Şi el. VLADIMIR: Să nu ne mai pierdem vremea cu vorbe goale. ESTRAGON: Dacă i-am trage amîndoi o mamă de bătaie? VLADIMIR: Vrei să zici. VLADIMIR: Nu. VLADIMIR: Vrei să zici că-l avem la mînă? ESTRAGON: Da.. ESTRAGON: Nu poate să se ridice. chit că ne place . Pozzo se zvîrcoleşte. cît avem ocazia! Doar nu e nevoie de noi în fiecare zi. VLADIMIR: Bună idee.. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. VLADIMIR: Nu poate.VLADIMIR: Nu putem. ESTRAGON : îţi spun că erau zece. dacă am tăbărî pe el cît doarme? ESTRAGON: Da. Am fi raşi! ESTRAGON: Lucky? VLADIMIR: El te-a atacat ieri. bizuindu-ne pe recunoştinţa lui. ESTRAGON: Tot ce se poate. îl lăsăm acolo. Dar aici. loveşte pămîntul cu pumnii. ESTRAGON: De care? VLADIMIR: Să nu se mişte Lucky.) Deocamdată pare mort. mai bine am profita că Pozzo cere ajutor. Strigătul pe care l-am auzit adineauri se adresa mai degrabă întregii omeniri. Şi alţii ar putea să facă treaba la fel de bine. ESTRAGON: Atunci să se ridice. dacă nu le dă. pe neaşteptate. geme.) Să facem ceva. VLADIMIR: Pare deştept ce spui. Cu vehemenţă. ESTRAGON: întreabă-l. ca să-l ajutăm. ESTRAGON: Dacă i-am cere mai întîi oasele? Apoi.' (Scurtă pauză. ESTRAGON: Păi nu mai cere nimic. Dar mă tem de-un lucru. Dar poate să se dezlănţuie dintr -o clipă în alta .) Nu. Dar. La drept vorbind nici nu e neapărată nevoie de noi. ESTRAGON: Adevărat. dacă nu şi mai bine chiar. VLADIMIR: Şi că trebuie să-i punem condiţii ca să-l ajutăm? ESTRAGON: Da.

la muncă. în mijlocul singurătă ţilor. Dar nu asta e problema. nu poate. nu protestez. iată ce trebuie să ne întrebăm. Iar cîte unii rămîn. Ni se iveşte o diversiune. Îmi urmăreşti raţionamentul? ESTRAGON: Toţi ne naştem nebuni. e că timpul trece greu în asemenea condiţii şi că ne sileşte să-l umplem cu fapte care. POZZO: Două sute! VLADIMIR: Imediat! încearcă să-l ridice pe Pozzo. VLADIMIR: E drept că dacă stai să cîntăreşti cu braţele încrucişate argumentele pro şi contra. Sau fuge în adîncul desişurilor. vă dau bani! ESTRAGON: Cît? POZZO: O sută de franci. VLADIMIR: Aşteptăm. un singur lucru e clar: aşteptăm să vină Godot. Dar nu asta e problema. Se * înţelege că-i aşa. se împiedică de bagaje. totul o să se risipească. ESTRAGON: Nu-i destul. pînănu-ipreatîrziu. O să zici că toate astea n -au alt rost decît să ne împiedice prăbuşirea raţiunii. spre Pozzo. Să-profităm. VLADIMIR: Nu mă lăsa! Au să mă ucidă! POZZO: Unde mă aflu? VLADIMIR: Gogo! . (Ridică mîna. Dar oare nu rătăceşte ea de-pe-acum în bezna permanentă a marilor adîncimi? iată ce mă întreb uneori. ESTRAGON: Găseşti că e destul? VLADIMIR: Nu. ESTRAGON: Adevărat. asta sau nu. măcar o dată. vreau să spun că n-aş merge pînă la a zice ca n-avem mintea întreagă încă de pe cîn d venim pe lume. se opreşte. îşi reînnoieşte eforturile. Ce părere ai? ESTRAGON: N-am ascultat. (Scurtă pauză.Săreprezentăm cu demnitate. în această imensă confuzie. POZZO: Ajutor. specia în care ne-a vîrît nenorocirea. VLADIMIR: N-aş merge pînă acolo. Şi avem norocul să ştim.. ne plictisim de moarte. Da. Visează. Bun. Ne plictisim.) Sîntem la întîlnire şi-atît. POZZO: Două sute. nu izbuteşte. cum să spun. VLADIMIR: Se prea poate.) Nu. Tigrul sare să-şi ajute semenii • fără să stea pe gînduri. în cearcă să se ridice.) într-o secundă. o să fim iar singuri. Ce facem noi aici. VLADIMIR: Crezi? (76) ESTRAGON: Nu ştiu. dar sîntem la întîlnire. dar cu care sîntem obişnuiţi. ESTRAGON: Ce v-a apucat pe toţi? VLADIMIR: Ajutor! (77) ESTRAGON: Eu plec. şi noi ce facem? O lăsăm să se ducă de rîpă. asta e incontestabil. facem şi aşa cinste condiţiei umane. Cîţi oameni pot să spună asemenea lucruri? ESTRAGON: Nenumăraţi. (înaintează. care la prima vedere pot apărea raţionale. cade. POZZO: Ajutor! VLADIMIR: Ce e sigur. Hai. Nu sîntem "sfinţi. VLADIMIR: Sau să cadă noaptea.

şi se depărtează. ESTRAGON: Ce bine e pe jos! VLADIMIR: Poţi să te ridici? ESTRAGON: Nu ştiu. . (Întinde mina spre Vladimir. Tăcere.) Mai curînd sau mai tîrziu. Tăcere. . POZZO: Cine sînteţi voi? VLADIMIR: Nişte oameni. apoi o să plecăm împreună. ridică-te. ESTRAGON: Care te-ai împuţit? VLADIMIR: Pozzo. Tăcere.) Eu plec. care se grăbeşte s-o apuce.POZZO: Ajutor! VLADIMIR: Ajută-mă! ESTRAGON: Eu plec. de-a buşilea. ESTRAGON: Ce ai? VLADIMIR: Cară-te. se poticneşte. ESTRAGON: Tu rămîi aici? VLADIMIR: Deocamdată.VLADIMIR: Ai să te plimbi. ESTRAGON: Spune-i să lase gura. ESTRAGON: Dacă am încerca să dormim? VLADIMIR: L-ai auzit? Vrea să ştie ce s-a întîmplat 1 ESTRAGON: Lasă-l. nu fi încăpăţînat. ESTRAGON: Hai. am visat să mă plimb prin Ariege. Dormi. ESTRAGON: Şi-o să mergem în Ariege? VLADIMIR: Unde vrei tu. VLADIMIR: Tot ticălosul ăsta de Pozzo.) Hai. " VLADIMIR: întîi ajută-mă. ESTRAGON: Te-apucă scîrba! VLADIMIR: Repede! Repede! Dă-mi mîna! ESTRAGON: Eu plec. Lungă tăcere. VLADIMIR: Lasă-mă în pace. Arde-i vreo cîteva! VLADIMIR (cărîndu-i pumni lui Pozzo): N-ai terminat? Nu vrei să laşi gura? Vierme! (Pozzo se desprinde. o să răceşti. POZZO: Trei sute. Patru sute! ESTRAGON: De cînd mă ştiu. (78) POZZO: Ajutor! VLADIMIR: Aici sîntem. (Încearcă să se ridice. îndată. cade. Didi. "ESTRAGON: îmi promiţi? VLADIMIR: îţi jur. (Scurtă pauză. Din cînd. VLADIMIR: încearcă. ţiplnd de durere. hop ! VLADIMIR: Trage! Estragon trage. ESTRAGON: Şi n -o să ne mai întoarcem niciodată? VLADIMIR: Niciodată. POZZO: Fie-vă milă! Milă! ESTRAGON (tresare): Ce? Ce-i aici? VLADIMIR: Dormeai? ESTRAGON: Aşa cred. Apoi tare. POZZO: Ce s-a întîmplat? VLADIMIR (cu putere): Nu mai taci odată? Holera dracului! Nu se gîndeşte decît la el. VLADIMIR: La urma urmei. POZZO: Eu sint! Eu sînt! Fie-vă milă de mine. ESTRAGON: îndată. am să mă ridic şi singur. Recade. ESTRAGON: Hai.

. (79) ESTRAGON: Asta nu ni se întîmplă des. VLADIMIR: Adevărat.) ■Cain! Cain! • m POZZO: Ajutor! ESTRAGON: E toată omenirea aici. ESTRAGON: Adevărat. (Tăcere. VLADIMIR: Ei şi? Ce-i cu el? (Scurtăpauză. ESTRAGON: Dacă am încerca cu alte nume? VLADIMIR: Mi-e teamă să nu fie atins serios. VLADIMIR (ridicînd ochii): Unde e? ESTRAGON: Colo. unul după altul. Şi-l nimerim noi pînă la urmă pe cel bun. VLADIMIR: Ce-ar fi nostim? ESTRAGON: Să încercăm alte nume. VLADIMIR: Ne-a implorat să-l ajutăm. rezemat în cot. la zenit. Şi am rămas surzi.) Abel! Abel! POZZO: Ajutor! ESTRAGON: Vezi! (80) VLADIMIR: încep să mă satur de cîntecul ăsta. ESTRAGON: Hai am îndoi odată. ESTRAGON: Asta o să vedem noi. ESTRAGON: Eşti sigur că-l cheamă Pozzo? VLADIMIR (îngrijorat): Domnule Pozzo! Veniţi înapoi! N-o să vă facem nici un rău. Tăcere. ESTRAGON: Poate că pe-ălălalt îl cheamă Cain. ESTRAGON: Ar fi nostim.) A scăpat! (Pozzo se prăbuşeşte.) Ce facem acum? VLADIMIR: Dacă m-aş putea tîrî pînă la el. VLADIMIR: Pozzo! (Scurtă pauză. A stăruit.. (Strigă.. fiindcă am vrut să -l ajutăm. Să încercăm. îl urmăreşte cu privirea. Poate că e mort.) Ia te uită la noruleţul ăla. ESTRAGON: Nu cumva l-ai pocnit prea tare? VLADIMIR: I-am tras cîţiva pumni zdraveni.în cînd se opreşte. Şi l-am bătut. ESTRAGON: Nu mă părăsi! VLADIMIR: Dacă l-aş chema? ESTRAGON: Aşa e. (Se gîndeşte o clipă. VLADIMIR: îţi spun că-l cheamă Pozzo. Tă- cere. VLADIMIR: Se aşezase în genunchi.) Ce ţi se pare atît de extraordinar? Tăcere.) A căzut! ESTRAGON: Se ridicase? VLADIMIR: Nu. VLADIMIR şi ESTRAGON: Pozzo! Pozzo! VLADIMIR: A mişcat.) Poate că am fost cam prea duri. cheamă-l.) Nu răspunde. (Tăcere. chemlndu-l pe Lucky. Vladimir. ESTRAGON: N-ar fi trebuit. spintecă cerul cu gesturi de orb. Ca să treacă timpul. VLADIMIR: Tu ai vrut. VLADIMIR: Nu se mai mişcă. ESTRAGON: Păi zici că a căzut.) Pozzo! (Scurtă pauză. (Scurtă pauza. ESTRAGON: Am dat de bucluc. "ESTRAGON: E-adevărat.

VLADIMIR: Şapte?. ESTRAGON: Deocamdată. Opt?. Ce mai aşteptăm? îl ajută pe Pozzo să se ridice..) Ce facem? POZZO: Ajutoor! VLADIMIR: Dacă l-am ajuta? ESTRAGON: Ce trebuie făcut? VLADIMIR: Vrea să se ridice. ESTRAGON: N-a fost cine ştie ce greu.) Trebuie să se obişnuiască iar cu statul în picioare.) După cît spune el.. Pozzo rămîne . vrea să zică prieteni de-ai lui. ESTRAGON: Şi acum? POZZO: Ajutor! ESTRAGON: Să ne cărăm. ESTRAGON: Evident. ESTRAGON: Pentru început. (Scurtă pauză. ESTRAGON (rlde zgomotos): întreabă dacă sîntem prieteni ! VLADIMIR: Nu.) Vă e mai bine? POZZO: Cine sînteţi? VLADIMIR: Nu ne recunoaşteţi? POZZO: Sînt orb. ESTRAGON: Poate că vede clar în viitor. Tăcere. ESTRAGON: Atunci să-l ajutăm. Vrei? VLADIMIR: Tocmai voiam să-ţi propun. în picioare. între amîndoi. ESTRAGON: Dar la ce? VLADIMIR: Asta e! Tăcere. VLADIMIR: Totul e să vrei. Pozzo recade.. POZZO: Nu sînteţi tîlhari? ESTRAGON: Tîlhari? Semănăm noi a tîlhari? VLADIMIR: Ei. VLADIMIR: Nu putem.. (81) VLADIMIR: Trebuie sprijinit. ESTRAGON: Asta e! L-am fi ajutat dacă nu-i eram prieteni? VLADIMIR: Poate. ESTRAGON: Adevărat.. POZZO: Nu mă lăsaţi! VLADIMIR: Nici vorbă să vă lăsăm. şi tu! E orb! ESTRAGON: La naiba! Aşa e. (Acelaşi joc. ESTRAGON: Depinde de anotimp. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. se depărtează de el. Se ridică amindoi. VLADIMIR (către Pozzo): De cînd? POZZO: Aveam o vedere foarte bună — dar sînteţi prieteni. POZZO: Cît e ceasul? ESTRAGON (cercetînd cerul): Să vedem.ESTRAGON: Acum să trecem la altceva. dacă ne-am ridica? VLADIMIR: Să încercăm. atîrnat de gîtul lor. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Dovadă că l-am ajutat. (Către Pozzo. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Vrea să-l ajutăm să se ridice. VLADIMIR: Să nu mai discutăm despre asta. (Scurtă pauză.. POZZO: E seară? * .

POZZO: Nu tumva la locul numit Scîndura? VLADIMIR: Nu cunosc. POZZO (cu spaimă): E seară? VLADIMIR: De altfel.) Memoria praeteritorum bonorum — trebuie să fie groaznic. am ajuns la saară.) Doar nu sîntem cariatide. VLADIMIR (liniştitor): E seară. POZZO: Atunci nu e Scîndura. de fapt? ESTRAGON: De fapt! VLADIMIR: Aţi căzut amîndoi. spuneaţi că pe vremuri aţi avut o vedere foarte bună. VLADIMIR: Dacă am auzit bine. cum vă mai simţiţi? ESTRAGON: Cît timp o să trebuiască să -l maicărăm după noi? (îl lasă pe jumătate. foarte bună. domnule. (83) 6* VLADIMIR: Ia te uită ! Aş fi jurat contrariul. îl reia văzînd că-i gata să cadă. ESTRAGON: Dacă ar fi zorile.) Altminteri. (Scurtă pauză. POZZO: Da. VLADIMIR: Cînd asta? POZZO: Nu ştiu.) Şi nici lucrurile timpului nu le văd. Pare că doarme. VLADIMIR: Dar de-abia ieri.) Cîteodată mă mai întreb dacă nu dorm încă. .. POZZO: De ce nu răspunde cînd îl chem? VLADIMIR: Nu ştiu. POZZO: Unde sîntem? VLADIMIR: Nu ştiu. ESTRAGON: îţi spun că se înalţă. foarte bună. Nu vezi că a început să-şiamintească de fericire? (Scurtă pauză. ESTRAGON: Eu plec. POZZO: De ce nu-mi răspundeţi? ESTRAGON: Fiindcă nu vrem să vă spunem o tîmpenie. (Scurtă pauză.. Nu e nimic pe el. ESTRAGON: Ce ştii tu?. dintr -o dată? POZZO: Foarte bună.Nu Seamănă a nimic. (Scurtă pauză. Prietenul meu încearcă să mă facă să mă îndoiesc că-i seară. Mai pe larg! VLADIMIR: Lasă-l în pace."E un copac. ESTRAGON (Incovoindu-se): Dacă şi asta mai e diversiune! POZZO: Unde mi-e sluga? VLADIMIR: E colo. Orbii n -au noţiunea timpului. Estragon şi Vladimir privesc amurgul. ESTRAGON: Parcă s-ar înălţa. Dar n -am trăit degeaba toată ziua asta lungă şi pot să vă asigur că e aproape la capătul repertoriului. POZZO: Nu mă întrebaţi.. VLADIMIR: Şi v-*a apucat aşa.. şi trebuie să mărturisesc că m-a făcut să şovăi o clipă.. VLADIMIR: Nu vorbi prostii. POZZO : A ce seamănă peisajul? VLADIMIR (privire circulară): nu se poate descrie. Acolo e apusul. Poate că e mort. VLADIMIR: Vă întreb dacă v-a apucat dintr-o dată? POZZO: într-o zi m-am trezit orb ca destinul. Tăcere. ESTRAGON (enervat): Mai pe larg. (82) VLADIMIR: Nu se poate. POZZO: Da... POZZO: Ce s-a întîmplat.. nici nu s-a clintit.Tăcere.

arde-l! Dezlănţuit subit. Tu mi-ai spus. VLADIMIR: Atunci. POZZO: Nu e nevoie să mergeţi amîndoi. (aplecîndu-se peste Lucky): Respiră. dar curînd va renunţa. ESTRAGON: Şi dacă se apără? POZZO: Nu. Dar se loveşte la picior şi se depărtează şchiopătînd şi gemînd. ca să ne pîn dească. porcu! Estragon se aşază. n-ai de ce să te temi. VLADIMIR: De fapt. (84) ESTRAGON* Să se refacă. să se ducă prietenul dumitale. Pute cumplit. ce trebuie să facă? POZZO: Să tragă mai întîi de funie. încearcă să-şi scoată ghetele. ESTRAGON. cu capul între picioare. să nu-l sugrume. VLADIMIR (lui Pozzo): V-am spus că prietenul meu se teme. pur şi simplu. ESTRAGON: O iluzie. pe cît se poate. VLADIMIR: Vezi mai întîi dacă e viu. să-i tragă cîteva picioare. E chiar o ocazie să te răzbuni. ESTRAGON: Aşa e. nu trebuie să fii niciodată drăguţ cu oamenii ăştia. fireşte. POZZO: Aşa. VLADIMIR: Vezi. ESTRAGON: Nu mă slăbi din ochi. POZZO: Da. VLADIMIR: Ah. urllnd. cu braţele în faţa capului.)Prietenul meu se teme. VLADIMIR: Poate că au făcut stînga împrejur. mai jos depîntece şi în obraz. ESTRAGON: O iluzie. cu grijă. Nu suportă. VLADIMIR (lui Estragon): Ia spune. ESTRAGON: Aşa e. Ieri sluga dumneavoastră l-a atacat.POZZO: Duceţi-vă să vedeţi dacă e rănit. VLADIMIR: Poate că s-au pitit pe undeva. în sfîrşit. VLADIMIR. nu. se va aşeza ghemuit. ESTRAGON (oprindu-se într-un picior): Oh. Estragon îl burduşeşte pe Lucky cu picioarele. ESTRAGON: Aşa e. ESTRAGON: Nu-mi amintesc nimic. O halucinaţie. POZZO: Ce mai aşteaptă? VLADIMIR (către Estragon): Ce mai aştepţi? ESTRAGON: îl aştept pe Godot. (Către Pozzo. Lucky se trezeşte. (85) . VLADIMIR: Ca să se odihnească. VLADIMIR: Adevărat. încotro s-au dus oa menii pe care i-ai văzut? ESTRAGON: Habar n-am. De obicei.pe cînd el nu voia decît să-i şteargă lacrimile. VLADIMIR: Du-te de-l trezeşte. Dacă nu. nu se apără niciodată. N-are nici un rost să-l pocneşti dacă e mort. VLADIMIR: Dar nu vă putem lăsa. VLADIMIR: Poate a fost o viziune. VLADIMIR (lui Estragon): Du-te tu. ESTRAGON: După ce mi-a făcut? Niciodată. îţi aminteşti că ţi-a făcut ceva. Se îndreaptă spre Lucky. asta-l face să se mişte. VLADIMIR: Poate»că s-au oprit. POZZO: N-are de ce să se teamă. VLADIMIR: Am să zbor în ajutorul tău. ca un prunc.

Lasă-mă. reia bagajele. Nu te baza deci pe mine. Vedeaţi bine. VLADIMIR: Aceiaşi de ieri? POZZO: De ieri? VLADIMIR: Ne-am văzut ieri. POZZO (întinde mîna). Şi-acum. reia bagajele. Dar mîine n-o să-mi amintesc că am întîlnit pe cineva astăzi. (Trage de funie. VLADIMIR: O clipă. POZZO: Biciul! (Lucky lasă bagajele. Vladimir îi trage cîteva picioare lui Lucky. pune capătul funiei în mîna lui Pozzo. caută biciul. VLADIMIR: Cum v-aţi schimbat! Lucky. Funia! Lucky lasă bagajele. VLADIMIR: Şi unde mergeţi acum? POZZO: Nu mă ocup cu asta. se clatină pe loc. Lucky cade. Aţi vorbit cu noi. VLADIMIR: Dar n-o să cădeţi dacă vă dau drumul? POZZO: Nu cred.POZZO: Ce s-a mai întîmplat? VLADIMIR: Prietenul meu s-a lovit. VLADIMIR: Sus. i-ll dă lui Pozzo. vine să se aşeze în faţa lui Pozzo. Funia se întinde.) S-a ridicat. scăpînd bagajele. fă-l să se ridice pînă nu adoarme. reia bagajele. POZZO: Şi Lucky? VLADIMIR: Atunci e chiar el? POZZO: Cum? VLADIMIR: Atunci e chiar Lucky? POZZO: Nu înţeleg. îl găseşte. (Tăcere. VLADIMIR: Nu plecaţi încă. Drepţi! VLADIMIR: îl duceaţi la tîrgul Mîntuitorului. ajunge. lasă funia la timp. porcule! Porcule. A gîndit. POZZO: Bine face.) Drepţi! VLADIMIR: Se ridică. spuneţi-i să cînte. adună bagajele. te rog. (Vladimir se dă la o parte. POZZO: Repede. VLADIMIR: Ce e în valiză? (86) POZZO: Nisip. Vladimir îl sprijină.) Funia! Lucky lasă bagajele. dumneavoastră sînteţi Pozzo? POZZO : Sigur că sînt Pozzo. POZZO: Ce s-a întîmplat? VLADIMIR: A căzut. dacă vrei să te infor mezi. VLADIMIR: Înainte de-a pleca. pune capătul funiei în mîna lui Pozzo. POZZO: Dacă ţii neapărat. Peurmă plecăm iar. POZZO: Plec. VLADIMIR: Ce faceţi cînd cădeţi departe de orice ajutor? POZZO: Aşteptăm să ne putem ridica. adună bagajele. El a jucat. POZZO: Cui? -VLADIMIR: Lui Lucky. încărcat cu bagajele. Lucky se ridică. Pozzo se poticneşte. Pozzo se opreşte. Pozzo îl urmează.) Nu vă aduceţi aminte? POZZO: Nu-mi amintesc să fi întîlnit pe cineva ieri. ca să-l vindeţi. VLADIMIR: Şi dumneavoastră. (Lucky se ridică. .) înainte! Lucky se pune în mişcare.

VLADIMIR: Taci! (Tăcere. se ridică.. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Mi s-a părut că ne vede. ESTRAGON: Visam că. intr-o bună zi o să murim. în aceeaşi clipă. ESTRAGON: Visam că eram fericit.) (88) Spune.) Mă întreb dacă e într-adevăr orb. Soarele apune. sprijinit de mimica lui Vladimir. ESTRAGON: Ai visat tu.) Eşti sigur că nu era el? VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Godot? VLADIMIR: Dar cine? ESTRAGON: Pozzo. Nu e în stare nici să geamă. ziua străluceşte o clipă. (Trage de funie.) Să plecăm. luna se înalţă. VLADIMIR: Mut! POZZO: Sigur. VLADIMIR: Nu! Nu ESTRAGON Au! VLADIMIR: Nu ştiu ce să mai cred. apoi îl trezeşte. cu ghetele în mînă. Nu se poate. Am să mă ridic.. Vladimir merge spre Estragon care doarme. POZZO: Păi e mut. De cînd? POZZO (subit furios): Tot n-ai terminat să mă otrăveşti cu poveştile dumitale de timp? E o nebunie! Cînd! Cînd! într-o bună zi. Tăcere. ESTRAGON: Ce ai? ... pune ghetele în faţa rampei. apoi): De ce nu mă laşi niciodată să dorm? VLADIMIR: Mă simţeam singur. ca toate zilele. într -o bună zi ne-am (87) născut.) înainte! Ies. ESTRAGON (gesturi înnebunite. se descalţă. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Ar spun e un orb adevărat că n -are noţiunea timpului? ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Pozzo. îl priveşte o clipă. el a amuţit. (Scurtă pauză. Tăcere.) Nu. apoi se face iar noapte. Vladimir face deodată un salt înainte. nu-ţi ajunge? într-o bună zi. Sau să recite. Estragon se tre zeşte.) Ele nasc călare pe-un mormînt. a trecut timpul. vine spre Vladimir. (Se ridică anevoie. într -o bună zi eu am or bit.. (Scurtă pauză. ESTRAGON: E orb? VLADIMIR: Aşa ne-a spus. îlpriveşte. apoi. (Scurtă pauză. băiatul fuge ca o săgeată. totuşi.POZZO: Să cînte? VLADIMIR: Da. Sau să gîndească. îi priveşte depărtîndu-se. VLADIMIR: Aşa.. anunţă că cei doi au căzut din nou. într-o bună zi o să surzim. Vladimir rămîne nemişcat. nu-ţi ajunge? (Mai cumpănit. Adevărat. în aceeaşi bună zi. Zgomot de cădere. VLADIMIR: Mut. cuvinte incoherente. Vladimir îi urmează la limita scenei. eşti sigur că m-ai văzut? N-o să-mi spui mîine că nu i-ai văzut niciodată? Tăcere.

Na! Apucă fiecare de cîte-un capăt al funiei şi trag. să plecăm departe! VLADIMIR: Nu putem. Tăcere. mai e cureaua mea. VLADIMIR: Nu face nici cît o ceapă degerată. ESTRAGON (privind copacul): Ce-i ăsta? VLADIMIR: Copacul. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Mîine trebuie să ne întoarcem iar. (91) ESTRAGON: Vino să vezi. Ei sînt cît pe-aci să cadă.) Ar putea să meargă. VLADIMIR: Şi de-ale mele cine-o să tragă? ESTRAGON: Aşa e. (îl trage pe Vladimir spre copac. VLADIMIR: Da. ESTRAGON: Şi dacă i-am trage chiulul? (Scurtă pauză. VLADIMIR: Aşa se spune. Tăcere. VLADIMIR: Da. ESTRAGON: Am dormit mult? VLADIMIR: Nu ştiu. ESTRAGON: Unde plecăm? VLADIMIR: Nu departe.VLADIMIR: N-am nimic. ESTRAGON: O să mă tragi de picioare. ESTRAGON: Didi.) Şi dacă ne-am spînzura? VLADIMIR: Cu ce? ESTRAGON: N-ai un capăt de fun iie? VLADIMIR: Nu. ESTRAGON: Şi zici cămîine trebuie să ne-ntoarcem iar? VLADIMIR: Da. VLADIMIR: Asta e. VLADIMIR: Şi eu.) N-a venit? VLADIMIR: Nu. o salcie. Aceştia. Tăcere. ESTRAGON: Adevărat. ESTRAGON: Nu mai pot să continui aşa.privesc funia. ESTRAGON: Nu. ESTRAGON: Ce să facem? VLADIMIR: Să-l aşteptăm pe Godot. ce fel de copac e? VLADIMIR: Nu ştiu. ESTRAGON: Eu o-ntind. Amîndoi. VLADIMIR: E prea scurtă. (Scurtă pauză. ESTRAGON: Atunci nu putem. îi cad pe călcîie. ESTRAGON: Dacăne-am despărţi? Poate ne-ar merge mai . VLADIMIR: S-o vedem. Priveşte copacul. Rămln amîndoi nemişcaţi în faţa lui. ESTRAGON: Şi acum e prea tîrziu. Tăcere.) Număr copacul trăieşte. (Estragon deznoadă capătul funiei care-i ţine pantalonii. Funia se rupe.) Dacă i-am trage chiulul? VLADIMIR: Ne-ar pedepsi. Tăcere. Dar e solidă? ESTRAGON: O să vedem. ESTRAGON: Ba nu. VLADIMIR: Să ne cărăm. mult prea largi. ESTRAGON: Stai. la nevoie. (Tăcere. totuşi. e noapte. ESTRAGON: Atunci o să aducem o funie ca lumea.

VLADIMIR: Ne spînzurăm mîine. Vladimir îşi scoate pălăria — a lui Lucky — se uită în ea. mişcă din loc. îşi vîră mîna înăuntru. VLADIMIR: O-ntindem? ESTRAGON: Hai. Tăcere. (92) .ESTRAGON: Şi dacă vine? VLADIMIR: O să fim salvaţi. Dacă nu vine Godot. Nu se . o scutură şi o pune pe cap. îşi ridică pantalonii. ESTRAGON: Să-mi scot pantalonii? VLADIMIR: Saltă-ţi pantalonii.bine. ESTRAGON: Atunci. ESTRAGON: Adevărat. ESTRAGON: Cum? VLADIMIR: Saltă-ţi pantalonii. o-ntindem? VLADIMIR: Saltă-ţi pantalonii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful