Coperta colecţiei de Micu Veniamin SAMUEL BECKETT

EN ATTENDANT GODOT

\ \

Les Editions de Minuit, 1952 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate
Editurii UNIVERS

SAMUEL BECKETT

AŞTEPTÎNDU-L
PE

GODOT

TRADUCERE DE GELLU NAUM
EDITURA

UNIVERS
şi
TEATRUL NAŢIONAL

I. L. CARAGIALE
BUCUREŞTI — 1970

Personajele Estragon Vladimir Pozzo Lucky Băiatul
ACTUL 1
Drum de ţară, cu copac. Seara. ESTRAGON, aşezat pe jos, încearcă să-şi scoată gheata. Se opinteşte îndârjit, cu amlndouă mâinile, icnind. Se opreşte, istovit, se odihneşte gîfîind, reîncepe. Acelaşi joc Intră VLADIMIR. ' ESTRAGON (renunţlnd din nou): Nimic de făcut. VLADIMIR (apropiindu-se cu paşi mărunţi şi ţepeni, cu picioarele depărtate): Şi eu încep să cred la fel. (Rămîne nemişcat.) M-am împotrivit multă vreme gîndului ăstuia spunîndu-mi: Vladimir, nu te prosti, încă n-ai încercat tot. Şi reluam lupta. (Se reculege, cu gîndul la luptă. Către Estragon.) Aşadar, iată-ne din nou. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Sînt mulţumit că te revăd. Te credeam plecat pentru totdeauna. ESTRAGON: Şi eu la fel. VLADIMIR: Ce facem ca să sărbătorim întîlnirea? (Se

gândeşte.) Ridică-te să te pup. îi întinde mîna. ESTRAGON (nervos): Imediat, imediat. Tăcere. VLADIMIR (jignit, rece): Pot să ştiu unde şi-a petrecut domnul noaptea? ESTRAGON: Într-un şanţ. VLADIMIR (uimit): Un şanţ! Unde asta? ESTRAGON (fără gest): Pe 'colo. VLADIMIR: Si nu te-au bătut?
(7)

ESTRAGON: Ba da... Nu prea tare. VLADIMIR: Aceiaşi? ESTRAGON: Aceiaşi? Nu ştiu. Tăcere. VLADIMIR: Cînd mă gîndesc... de pe-atunci... mă întreb... ce-ai fi devenit tu... fără mine... (Cu glas hotărit.) La ora asta n-ai fi fost decît o grămăjoară de oase, fără doar şi poate. ESTRAGON (înţepat): Ei şi? VLADIMIR (copleşit): E prea mult pentru un singur om. (Pauză. Apoi, cu vioiciune.) Pe de altă parte, la ce bun să te descurajezi acum, iată ce-mi zic. Trebuia să mă gîndesc la asta acum o veşnicie, pe la 1900... ESTRAGON: Destul. Ajută-mă să-mi scot scîrba asta. VLADIMIR: Mînă în mînă, ne-am fi aruncat amîndoi din vîrful Turnului Eiffel, printre primii. Arătam bine pe-atunci. Acum e prea tîrziu. Nu ne-ar mai lăsa nici să ne Urcăm măcar. (Estragon se căzneşte cu gheata.) Ce faci acolo? ESTRAGON: Mă descalţ. Ţie nu ţi s-a întîmplat niciodată? VLADIMIR: De cînd îţi tot spun că trebuie să le scoţi în fiecare zi? Ai face mai bine să mă asculţi. ESTRAGON (slab): Ajută-mă. VLADIMIR: Te doare? ESTRAGON: Dacă mă doare! Mă întreabă dacă mă doare! VLADIMIR (cu mlnie): Numai tu suferi, totdeauna! Eu nu contez. Tare aş vrea să te văd în locul meu. Atunci să te-aud. ESTRAGON: Te-a durut? VLADIMIR: Dacă m-a durut! Mă întreabă dacă m-a durut! ESTRAGON (arătînd cu degetul): Asta nu-i un motiv să nu te închei. VLADIMIR (aplecindu-se): Adevărat. (îşi încheie nasturele.) Să nu fim neglijenţi în lucrurile mărunte. ESTRAGON: Ce să-ţi spun, tu aştepţi totdeauna ultimu moment. VLADIMIR (visător): Ultimul moment... (Meditează.) E lung, dar o să fie bun. Cine spunea asta? ESTRAGON: Nu vrei să mă ajuţi? VLADIMIR: Cîteodată îmi spun că vine, totuşi. Atunci mă simt tare ciudat. (îşi scoate pălăria, se uită la ea, îşi plimbă mina pe dinăuntru, o scutură, şi o pune pe cap.) Cum să spun? Uşurat şi în acelaşi timp... (Caută)... inspăimîntat. (Cu emfază.) ÎN-SPĂI-MÎNTAT. (îşi scoate din nou pălăria şi se uită la ea.) Nemaipomenit! (Bate uşurel deasupra pălăriei, ca şi cum ar vrea să cadă ceva din ea, se uită din nou înăuntru, şi -o pune pe cap.) în fine... Estragon, cu preţul unui efort suprem, reuşeşte

să-şi scoată gheata. Se uită la ea, îşi plimbă mina înăuntru, o întoarce, o scutură, caută pe jos dacă n-a căzut ceva, nu găseşte nimic, îşi trece din nou mina prin gheată, cu ochii în gol. VLADIMIR: Ei? ESTRAGON: Nimic. VLADIMIR: Dă să văd. ESTRAGON: Nu-i nimic de văzut. VLADIMIR: încearcă s-o pui din nou. ESTRAGON (care şi-a examinat piciorul): Am să-l las să mai respire un pic. VLADIMIR: Iată omul, în întregime, supărat pe gheată cînd e de vină piciorul lui. (îşi scoate, încă o dată, pălăria, se uită în ea, îşi trece mina înăuntru, o scutură, bate uşurel în ea, suflă înăuntru şi o pune pe cap.) începe să mă îngrijoreze. (Tăcere. Estragon îşi mişcă piciorul, jucînd din degete ca să circule aerul mai bine.) Unul din tâlhari a fost salvat. (Pauză.) E un procent cinstit. (Pauză.) Gogo... ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: Dacă ne-am căi? ESTRAGON: Pentru ce? VLADIMIR: Păi... (Caută.) N-ar fi nevoie să intrăm în amănunte. ESTRAGON: Că ne-am născut? Vladimir se porneşte pe rîs, dar îşi înăbuşă hohotele imediat, ducîndu-şi mîna la pubis, cu faţa crispată.
(8)

(9) VLADIMIR: Nici nu mai îndrăznim să rîdem. ESTRAGON: Grozavă oprelişte. VLADIMIR: Numai să zîmbim. (Faţa i se despică într-un zîmbet maxim care încremeneşte, durează un timp, apoi se şterge brusc.) Nu-i totuna. în fine... (Pauză.) Gogo... ESTRAGON (agasat): Ce mai vrei? VLADIMIR: Ai citit Biblia? ESTRAGON: Biblia... (Se gîndeşte.) Probabil că mi-am aruncat ochii prin ea. VLADIMIR (mirat): La şcoala fără Dumnezeu? ESTRAGON: Habar n-am dacă era cu sau fără. VLADIMIR: Pesemne că o confunzi cu Ocna. ESTRAGON: Se poate. îmi amintesc hărţile Ţării Sfinte în culori. Foarte frumoase. Marea Moartă era bleu pal. Mi se făcea sete numai cînd mă uitam la ea. Şi -mi spuneam: acolo o să mergem să ne petrecem luna de miere. O să înotăm. O să fim fericiţi. VLADIMIR: Ar fi trebuit să te faci poet. ESTRAGON: Am fost. (Gest spre zdrenţele lui.) Nu se vede? Tăcere. VLADIMIR: Ce spuneam... Cum îţi merge cu piciorul? ESTRAGON: Se umflă. VLADIMIR: A, da, ştiu, povestea cu tîlharii. Ţi-aduci aminte? ESTRAGON: Nu. VLADIMIR: Vrei să ţi-o povestesc? ESTRAGON: Nu. VLADIMIR: Ca să ne treacă timpul. (Pauză.) Erau doi hoţi, răstigniţi o dată cu Mîntuitorul. Şi... ESTRAGON: Cu cine? VLADIMIR: Cu Mîntuitorul. Doi hoţi. Se zice că unul a fost mîntuit, iar celălalt... (Caută contrariul lui mîntuit.)...afurisit.

ESTRAGON: Mîntuit, de ce? VLADIMIR: De iad. ESTRAGON: Mă duc. Nu se mişcă din loc. (10) VLADIMIR: Şi totuşi... (Pauză.) Cum se face că... Sper că nu te plictisesc. ESTRAGON: N-ascult. VLADIMIR: Cum se face că dintre cei patru evanghelişti, unul singur prezintă faptele aşa? Erau, totuşi, toţi patru acolo — în fine — erau pe-aproape. Şi numai unul singur vorbeşte despre un tîlhar salvat. (Pauză.) Zău, Gogo... trebuie să mai arunci şi tu cîte-o vorbuliţă din cînd în cînd. ESTRAGON: Eu ascult. VLADIMIR: Unul din patru. Dintre ceilalţi trei, doi nu pomenesc un cuvînt, iar al treilea spune că i -au făcut gură am îndoi. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Cum? ESTRAGON: Nu înţeleg nimic. (Pauză.) Cui i-au făcut gură? VLADIMIR: Mîntuitorului. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Fiindcă n-a vrut să-i scape. ESTRAGON: De iad? VLADIMIR: Da' de unde! De moarte. ESTRAGON: Şi pe urmă? VLADIMIR: Pe urmă au trebuit să fie afurisiţi amîndoi. ESTRAGON: Şi pe urmă? VLADIMIR: Dar celălalt zice că a fost unul salvat. ESTRAGON: Ei şi? Nu sînt de acord între ei şi -atîta tot. VLADIMIR: Erau acolo toţi patru. Şi unul singur pome neşte de-un tîlhar salvat. De ce să-l crezi pe el, şi nu pe ceilalţi? ESTRAGON: Cine-l crede? VLADIMIR: Toată lumea. Nu se cunoaşte decît versiunea asta. ESTRAGON: Oamenii sînt nişte tîmpiţi. Se ridică anevoie, merge şchiopătînd spre culisa stîngă, se opreşte, priveşte în zare, cu palma deasupra ochilor, se întoarce, merge spre culisa dreaptă, priveşt e (11)

în zare. Vladimir îl urmăreşte cu privirea, apoi se duce să ia gheata, se uită în ea, îi dă drumul jos, repede. VLADIMIR: Phui! Scuipă jos. Estragon revine în centrul scenei, priveşte spre fundal. ESTRAGON: încîntător loc. (Se întoarce, "înaintează pînă la rampă, priveşte spre public.) Plăcut peisaj. (Se întoarce spre Vladimir.) Să ne cărăm. VLADIMIR: Nu se poate. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot... ESTRAGON: Adevărat. (Scurtă pauză.) Eşti sigur că aici? VLADIMIR: Ce? ESTRAGON: Că aici trebuie să aşteptăm? VLADIMIR: A zis în faţa copacului. (Priveşte copacul.) Mai vezi alţii? ESTRAGON: Ăsta ce e? VLADIMIR: Pare salcie. ESTRAGON: Unde-i sînt frunzele? VLADIMIR: Pesemne că e moartă. ESTRAGON: A terminat cu plînsul.

VLADIMIR: Doai dacă n -o fi anotimpul. ESTRAGON: Nu crezi mai curînd că e un copăcel? VLADIMIR: Un arbust. ESTRAGON: Un copăcel. VLADIMIR: Un... {Se opreşte.) ...adică ce vrei să insinuezi? Că am greşit locul? ESTRAGON: Trebuia să fie aici. VLADIMIR: N-a spus că vine sigur. ESTRAGON: Şi dacă nu vine? VLADIMIR: Ne întoarcem mîine? ESTRAGON: Şi pe urmă poimîine? VLADIMIR: Poate. ESTRAGON: Şi aşa mai departe. VLADIMIR: Adică... ESTRAGON: Pînă cînd vine... VLADIMIR Eşti fără milă. ESTRAGON: Am mai venit şi ieri. VLADIMIR: A, nu, aici te-nşeli... ESTRAGON: Dar ce-am făcut noi ieri? VLADIMIR: Ce-am făcut ieri? ESTRAGON: Da. VLADIMIR: Păi... (Supărîndu-se.) Cînd e vorba să arunci îndoiala în sufletul omului, nu te-ntrece nimeni. ESTRAGON: Eu cred că am fost aici. VLADIMIR (privire circulară): Locul ţi se pare cunoscut? ESTRAGON: Nu spun asta. VLADIMIR: Atunci? ESTRAGON: Asta nu împiedică... VLADIMIR: Totuşi... copacul ăsta... (întorcîndu-se spre public.) ...turbăria asta. ESTRAGON: Eşti sigur că astă-seară? VLADIMIR: Ce? ESTRAGON: Că astă-seară trebuia să-l aşteptăm? VLADIMIR: El a zis că sîmbătă. (Scurtă pauză.) Aşa mi se pare. ESTRAGON: După muncă. VLADIMIR: Cred că am notat tot. Îşi scotoceşte buzunarele, arhipline cu tot felul de gunoaie. ESTRAGON: Dar în care sîmbătă? Şi-apoi, e azi sîmbătă? Nu e mai degrabă duminică? Sau luni? Sau vineri? VLADIMIR (priveşte înnebunit în jurul lui, ca şi cum data ar fi scrisă pe peisaj): Nu se poate. ESTRAGON: Sau joi. VLADIMIR: Cum să facem? ESTRAGON: Dacă s-a deranjat de pomană aseară, fii sigur că azi n-o să mai vină de loc. VLADIMIR: Dar zici că noi am venit aseară. ESTRAGON: S-ar putea să mă înşel. (Scurtă pauză.) Ia să tăcem un pic, vrei? VLADIMIR (slab): Sigur că vreau. (Estragon se aşază iar pe pămînt. Vladimir umblă de colo-colo, agitat, se opreşte din cînd în cînd să scruteze zarea. Estragon adoarme.
(13)
1

Vladimir se opreşte în faţa lui.) Gogo... (Tăcere.) Gogo... (Tăcere.) GOGO! Estragon se trezeşte speriat. ESTRAGON (realizînd toată oroarea situaţiei lui): Dormeam. (Dojenitor.) De ce nu mă laşi niciodată să

.. ESTRAGON: Ar fi. Şi acolo unde pică..) Nu-i aşa. VLADIMIR: Nu-l povestii ESTRAGON: Visam că. după ce s-a îmbătat.) Aveai să-mi spui ceva? (Tăcere. Continuă tu. Cui vrei să-i povestesc coşmarurile mele personale. Pas înainte... VLADIMIR: NU-L POVESTI! ESTRAGON (gest spre univers): Asta ţi-ajunge? (Tăcere. ESTRAGON: Am avut un vis.dorm? VLADIMIR: Mă simţeam singur. ESTRAGON: Dar tot am putea să încercăm. (Scurtă pauză. cu tot ce urmează.) Spune.) Şi bunătatea călătorilor. Calm. Estragon face un pas înainte. îi atinge umărul. Pas înainte. Alt pas înainte. Estragon priveşte cu atenţie copacul. VLADIMIR: Ajunge. într-adevăr. list. ESTRAGON (cu blîndeţe): Vroiai să-mi vorbeşti? (Vladimir nu răspunde. dar pînă atunci. c-ar fi un mare neajuns? (Scurtă pauză. Didi. ESTRAGON (interesat): Se scoală? VLADIMIR: Da.) Lasă-mă pe mine! (Vladimir se înduplecă. VLADIMIR (fără să se întoarcă): N-am nimic să-ţi spun. Didi! (Tăcere.) Dă-mi mîna! (Vladimir se întoarce..) Ştii povestea cu englezul la bordel? VLADIMIR: Da.) N-aş avea încredere. traversează scena. se opreşte. (Pe gînduri. trece prin faţa lui Estragon. VLADIMIR: Destul! Vladimir iese.. Se îmbrăţişează..) Puţi a usturoi. dacă nu ţie? VLADIMIR: Să rămînă personale. (Scurtă pauză. Nu ştiai? ESTRAGON: Să ne spînzurăm imediat.. cresc mătrăgune. ESTRAGON: Dacă ne-am spînzura? VLADIMIR: Ar fi un mijloc să se scoale. ESTRAGON: Povesteşte-mi-o.) Ce facem acum? ESTRAGON: Aşteptăm. .. Estragon se dă brusc înapoi. (Tăcere. ESTRAGON (pas înainte): Eşti supărat? (Tăcere..) Sărută-mă. Didi? VLADIMIR: Fii calm.. Estragon se ridică şi-l urmează pînă la limita scenei. ESTRAGON: Calm. VLADIMIR: De-o creangă? (Se apropie amîndoi de copac şi-l privesc. cu ochii plecaţi.. Ştii bine că nu suport. (Tăcere. Patroana îl întreabă dacă vrea o blondă.) Zău. VLADIMIR: N-ai merge departe.) Englezii spun caaarn. ESTRAGON: Un englez. (Scurtă pauză. De-asta ţipă ele cînd le smulgi. VLADIMIR: Da. ESTRAGON (rece): Există momente cînd mă întreb dacă n-am face mai bine să ne despărţim. o brună sau o roşcată. un mare neajuns.) Nu-i aşa. Didi. se duce la bordel. (Vladimir devine ţeapăn. Didi. Vladimir revine.. VLADIMIR: Pentru rinichi.) Avînd în vedere frumuseţea drumului. Mimica lui Estragon e analoagă celei pe care o smulge spectatorilor eforturile unui pugi(14) .) Nu eşti drăguţ. (Scurtă pauză.) Iartă-mă. Sînt oameni caaami. Estragon face cîţiva paşi spre el. calm.

ESTRAGON: Şi el ce ţi-a răspuns? VLADIMIR: Că o să vadă. VLADIMIR: Nu. VLADIMIR: înainte de-a se pronunţa. Una din două.. VLADIMIR: Dar cîntăresc eu oare mai mult ca tine? ESTRAGON: Tu spui. ESTRAGON: După tine. VLADIMIR: Atunci ce facem? ESTRAGON: Să nu facem nimic. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Godot. VLADIMIR: Sînt curios să ştiu ce-o să ne spună el. Asta nu ne angajează cu nimic. ESTRAGON: O cerere vagă. ESTRAGON: Păi tocmai. Vladimir se gîndeşte. VLADIMIR: Nu-i aşa? ESTRAGON: Aşa mi se pare. Eu nu ştiu. E mai prudent. VLADIMIR (în cele din urmă): Nu înţeleg. ESTRAGON (cu efort).. VLADIMIR: Registrele. VLADIMIR: Să-şi consulte familia. Didi greu-creanga rupe-Didi singur. ESTRAGON: Un fel de rugăminte. ESTRAGON: Contul la bancă. VLADIMIR: Şi mie la fel. am face poate mai bine dacă am bate fierul pînă nu îngheaţă. (Furios. (15] ESTRAGON: Am să-ţi explic. ESTRAGON: Prietenii. . ESTRAGON: Cu mintea odihnită. VLADIMIR: La asta nu mă gîndisem. Gogo uşor-creanga nu rupe-Gogo mort. VLADIMIR: Dacă vrei tu. ESTRAGON: Corespondenţii.) Pe cînd dacă. Caută expresia justă. Pauză. Nimic precis.. zău aşa. creanga.. ce i-am cerut? "VLADIMIR: Nu erai acolo? ESTRAGON: N-am fost atent. ESTRAGON: De fapt. ESTRAGON: Că nu poate să promită nimic. VLADIMIR: Ei bine. VLADIMIR: E mai bine să ştim sigur mai întîi. nu. ESTRAGON: Pe de altă parte. VLADIMIR: Chiar aşa..) Dar încearcă să înţelegi! VLADIMIR: Mă bizui pe tine.. (Pauză. Sau aproximativ.. ESTRAGON: Gîndeşte-te niţel. ESTRAGON: E şi normal..) Creanga. ESTRAGON: Asta e. VLADIMIR: Nu înţeleg.VLADIMIR: încearcă. VLADIMIR: Că trebuie să se mai gîndeasca. (16) VLADIMIR: Agenţii. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Tu eşti mai uşor decît mine. (Se gîndeşte. întii tu. VLADIMIR: Să aşteptăm întîi ce-o să ne spună el. ESTRAGON (care a găsit): Cine poate mult poate şi puţin.

) Nici eu.ESTRAGON (neliniştit): Şi noi? VLADIMIR: Poftim? ESTRAGON: Am zis. înghesuiţi unul în altul. Tăcere. ESTRAGON: Dă-mi un morcov. scoate un nap şi i-l dă lui Estragon. Tăcere. Merită să aşteptăm. (Vladimir se scotoceşte prin buzunare. VLADIMIR. pe paie. VLADIMIR: Am crezut că e el. cu genunchii frînţi. VLADIMIR: Unde? (Scurtă pauză. ESTRAGON (slab): Nu sîntem legaţi? (Scurtă pauză.) Stai. la căldurică. că nu mai e altul. Rămîn neclintiţi.) Iată. Destindere. şi noi? VLADIMIR: Nu înţeleg. Jalnic. VLADIMIR: E încă ziuă. dacă aş avea nevoie. Tăcere. ESTRAGON: Nu aud nimic. minus zîmbetul.} Fă-l să ţină mult. Se agaţă de braţul lui (17) Vladimir. (Estragon îi dă napul. VLADIMIR: Vrei un morcov? ESTRAGON: Altceva n-ai? VLADIMIR: Cred că mai am nişte napi. (Muşcă din nap. cu braţele atîrnate. la loc uscat. Ascultă amîndoi.) Dă-mi înapoi napul. cu capul în piept. (18) VLADIMIR: A! . care se clatină. un morcov şi i-l dă lui Estragon. ESTRAGON: Care e rolul nostru în toate astea? VLADIMIR: Rolul nostru? ESTRAGON: Nu te pripi. pe care şi-l întrerupe brusc? ca mai înainte. Oftat de uşurare. în sfîrşit.) E un nap! VLADIMIR: Oh. VLADIMIR: Aş fi jurat că sînt strigăte. ESTRAGON: Şi de ce ar fi strigat el? VLADIMIR: După cal. (Se scotoceşte din nou prin buzunare şi nu găseşte decît un nap. VLADIMIR: Ssst! (Ascultă amândoi. (Caută mereu. Acelaşi joc.) Pesemne că pe ultimul l-ai mîncat tu. pardon! Aş fi jurat că-i morcov. (Caută. ESTRAGON (mestecînd): Ţi-am pus o întrebare. Estragon îşi pierde echilibrul. (Scoate. ESTRAGON: Mi-e foame. ESTRAGON: Le-am pierdut? VLADIMIR (răspicat): Le-am dat pe nimic.) Numai napi.: M-ai face să rîd. cu burta plină.) Mersi.) Ai? VLADIMIR (ridicînd mîna): Ascultă! Ascultă amîndoi înţepeniţi grotesc. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Godot. e cît pe-aci să cadă. ESTRAGON: Ph! Vîntul prin trestii. Se depărtează unul de altul. dragul meu. ESTRAGON: Pînă acolo am ajuns? VLADIMIR: Domnul are vreo reclamaţie de făcut? ESTRAGON: Nu mai avem drepturi? Rîsul lui Vladimir. ESTRAGON: Să ne cărăm. (Estragon îl şterge pe mînecă şi începe să-l mănînce.) Poate că în seara asta o să ne culcăm la el. VLADIMIR: Rolul nostru? Cel care cere. am găsit. ochi în ochi. ESTRAGON: Mi-ai făcut frică. Nu? ESTRAGON: Nu toată noaptea.

POZZO (în culise): Mai repede! (Pocnet de bici. Intră Pozzo şi Lucky. VLADIMIR: N-ai ce-i face. un coş cu provizii şi un pardesiu pe braţ. Pozzo are un bici în mină. şi-l răsuceşte prin faţa ochilor. Pozzo trage cu: putere de ea. în aşa fel încît apare întîi Lucky urmat de funia destul de lungă ca el să poată ajunge în mijlocul platoului înainte ca Pozzo să iasă din culise. văzîndu-i pe Estragon şi pe Vladimir. se întoarce. ESTRAGON: Oricît te-ai suci. şi Vladimir încremenesc. înghite): Întreb dacă sîntem legaţi. VLADIMIR: Fondul nu se schimbă. Funia se întinde. se opreşte. Lucky poartă o valiză grea. Primul ii mină pe al doilea cu ajutorul unei funii trecute pe după gît. ESTRAGON: îl cheamă Godot? VLADIMIR: Cred că da.. ESTRAGON: Ia te uită! (Ridică restul morcovului. VLADIMIR: Cu atît mai bine. (19) 2* VLADIMIR: Rămîi cum eşti. VLADIMIR: Pentru mine e contrariul. Vladimir nu face legătura.) Curios.) Nu încă. VLADIMIR: De Godot? Legaţi de Godot? Ce idee! Nici gînd! (Scurtă pauză. meditativ. distrat): Nu sîntem legaţi? VLADIMIR: Nu aud nimic. îl răsuceşte în aer cu vîrfurile degetelor. cu cît înaintez. cu apreciere. ESTRAGON (dupăces-a gîndit îndelung): Asta e contrariul? VLADIMIR: Chestie de temperament. Pozzo apare. cu capetele vîrîte în umeri. (Mestecă. ESTRAGON: Adică? VLADIMIR: Eu mă deprind cu gustul pe măsură ce mănînc. Estragon se opreşte la jumătatea drumului. Ei traversează scena. îşi ia gheata. cu toată .) Vrei să-l termini tu? Un ţipăt cumplit răsună în imediata apropiere. amindoi aşteaptă. VLADIMIR: Cum legaţi? ESTRAGON: De mîini şi de picioare.) Ce voiai să ştii? ESTRAGON: Nu-mi aduc aminte. apoi se precipită spre culise. se opreşte din nou. VLADIMIR: Ei? ESTRAGON (cu gura plină. un scaun pliant. Lucky trece prin faţa lui Vladimir şi Estragon şi iese. (Scurtă pauză. ridică morcovul. Estragon scapă morcovul. îl vira în buzunar.. (îi suge capătul. VLADIMIR: Legaţi? ESTRAGON: Legaţi.) Asta mă plictiseşte. de capătul cu frunze. Pozzo. Şi el. înlănţuiţi..) Grozav morcovul tău. cu atît mai bine. ESTRAGON (mestecă. VLADIMIR: Legaţi de ce? De cine? ESTRAGON: De omul tău.ESTRAGON: Ce mi-ai răspuns? VLADIMIR: E bun morcovul tău? ESTRAGON: E dulce.. întorcînd spatele primejdiei.) înapoi! Zgomot de cădere. Rupe o îmbucătură. dă fuga spre Vladimir care îl aşteaptă. A căzut Lucky.) Stai că-mi aduc aminte. ESTRAGON: Nimic de făcut. ESTRAGON: De caracter. apoi dă fuga la Vladimir. se întoarce de unde a plecat. (Priveşte morcovul. (îi întinde lui Vladimir restul morcovului. cu atît e mai puţin bun. ESTRAGON: Oricît te-ai zbate.

) Din aceeaşi specie cu mine. domnule.. POZZO: Aici? Pe moşia mea? VLADIMIR: N-aveam nici un gînd rău. ESTRAGON (către Pozzo): Nu sînteţi domnul Godot. VLADIMIR (conciliant): Eu am cunoscut o familie Gozzo. Bozzo. ESTRAGON: Eu. unu. aşteptarea. Nu. Pozzo. e o cunoştinţă. o clipă.... oboseala. ESTRAGON: O făceam cu intenţii bune.. Mama broda la gherghef.... POZZO: Cine e? VLADIMIR: Ei.. dar totuşi.. VLADIMIR: Aşa socoteam şi noi.) Numele ăsta nu vă spune nimic? (Tăcere. nu-l ascultaţi! POZZO: Aşteptarea? Va să zică îl aşteptaţi? VLADIMIR: Adică. VLADIMIR: A.... Vladimir şi Estragon îl privesc simţind tot odată şi dorinţa de-a da fuga să-l ajute şi teama de-a se amesteca unde nu le fierbe oala.) Vă întreb dacă numele ăsta nu vă spune nimic? Vladimir şi Estragon se întreabă din ochi. Pozzo. nici o clipă.. slăbiciunea.... domnule. Da. VLADIMIR: Pozzo sau Bozzo? ESTRAGON: Pozzo. Vladimir face un pas spre Lucky..... nu văd.. ESTRAGON (încet): El e? VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Ei!. ESTRAGON: Adică. ESTRAGON: Da' de unde. VLADIMIR (la fel): Pozzo. abia dacă-l cunoaştem.. Pozzo înaintează ameninţător. POZZO: Pozzo! ESTRAGON: A.. ESTRAGON (repede): Nu sîntem de pe-aici... VLADIMIR: Fireşte.) Din aceeaşi specie cu Pozzo! De origine divină! VLADIMIR: Adică? POZZO (tăios): Cine e Godot? ESTRAGON: Godot? POZZO: M-aţi luat drept Godot. Nu-l cunoaştem prea bine.... POZZO: Drumul e al tuturor. sînteţi fiinţe umane. am crezut..povara lui.. POZZO (oprindu-se): Şi totuşi. dar aşa e.. (20) VLADIMIR: Godot? POZZO: Mă numesc Pozzo. ... domnule. nu. (Izbucneşte într-un hohot de rîs enorm. (îşi pune ochelarii. întunericul... nici nu l-aş recunoaşte măcar. domnule? POZZO (cu voce cumplită): Eu sînt Pozzo! (Tăcere. eun.. mărturisesc.. Estragon îl opreşte apucîndu-l de mînecă.. (21) VLADIMIR: Nu-l ascultaţi. bine. ESTRAGON (făcindu-se că ar căuta): Bozzo.... VLADIMIR: Dă-mi drumu'! ESTRAGON: Stai liniştit! POZZO: Atenţie! E rău! (Estragon şi Vladimir îl privesc. POZZO: E o ruşine. da..)? Cu străinii. VLADIMIR: Ba nu... POZZO: M-aţi luat drept el. domnule.

Lucky se trage înapoi. (Termină de încheiat pardesiul.) înapoi! (Lucky intră de-a-ndăratelea. dă coşul. (Către Lucky. (Deschide coşul. Lasă sticla şi începe să mănînce. chiar atîta. se îndreaptă brusc..) E răcoare aici.) Atenţie! ESTRAGON: Dacă i-am vorbi? . Pozzo trage de funie.) Ţine! (Pozzo îi întinde biciul.) De cîte ori cade. (Către (22) Lucky. mă bucur sincer. se ridică. (Bea o duşcă direct din sticlă.liza jos. (In faţa expresiei lor neîncrezătoare. da.) Stai! (Lucky se opreşte.) Mai încolo! (Lucky se dă înapoi. reia valiza. Tăcere. şase ore la rînd. nemaiavînd mîini libere.) Acolo! Pute. mută scaunul. mută scaunul. Pozzo muşcă din pui cu lăcomie. reia valiza şi coşul. se inspectează. îl cercetează pe toate părţile. dă pardesiul. înaintează.) Aerul face foame. se dă înapoi. am să rămîn o clipă lîngă voi.) înapoi! (Luckyse dă înapoi. se dă înapoi.ESTRAGON: N-ai ce să-i faci.. Către Vladimir şi Estragon.) Chiar cînd ei nu-mi seamănă decît într -o mică măsură. rămîne ne mişcat. Pozzo începe să-şi pună pardesiul. reîncepe să se îndoaie. propteşte vîrful biciului în pieptul lui Lucky şi împinge.) Mai încoace! (Lucky înaintează. se dă înapoi.) Mai încoace! (Lucky lasă jos valiza şi coşul. se apleacă. Pozzo priveşte scaunul.) Da. ia coşul. o bucată de pîine şi o sticlă de vin.) Vedeţi. (Trage de funie. Către Lucky. amabil. Pozzo se aşază. se învîrtesc în jurul lui Lucky. se apleacă. apoi se dă înapoi. înaintează.) în sănătatea noastră. se opreşte. ESTRAGON: De ce nu-şi lasă bagajele jos? VLADIMIR: Ştiu eu? (Se apropie amîndoi şi mai mult de Lucky. mă bucur din toată inima că v-am întîlnit. Estragon şi Vladimir prind curaj.) Scoală.) Stai! (Lucky se opreşte.. se dă înapoi. (Trage de funie.) Coşul! (Lucky înaintează. ESTRAGON: Ce are? VLADIMIR: Pare obosit. drumul e lung cînd călătoreşti singur timp de. da. dacă n-aveţi nimic împotrivă. încetul cu încetul. Lucky se apropie şi.) Haina! (Lucky lasă totul jos.) Haina! (Lucky pune va.. se apropie.) Stai! (Lucky se opreşte. (îi priveşte pe cei doi semeni.) Scoală-te! (Scurtă pauză. aruncă oasele după ce le-a supt. Lucky se îndoaie încet. adoarme. reia valiza şi coşul. scoate o bucată de pui. reia totul. (Către Lucky. nu pot să mă lipsesc mult timp de societatea semenilor mei.. dragii mei.) întoarce-te! (Lucky se întoarce..) Biciul! (Lucky înaintează.) Scaun! (Lucky lasă valiza şi coşul.timp de (calculează) . înainte de-a mă aventura mai departe.şase ore.) Vedeţi. Ritmul unuia care doarme de -a-npicioarele. POZZO (cu un gest larg): Să nu mai vorbim despre asta. Pozzo îi smulge biciul din gură. pînă ce valiza atinge pămîntul. îl ajută pe Pozzo să se îmbrace. Către Vladimir şi Estragon. (Trage de funie.) Dragii mei. înaintează. se dă înapoi.. fără să -ntîlneşti ţipenie de om.) De asta.. Către Vladimir şi Estragon. scîrnăvie ! (Zgomotul lui Lucky care se ridică şi-şi adună lucrurile. se pleacă şi ia biciul în dinţi.) Coşul! (Lucky înaintează. (se uită la ceas) . se trage înapoi.

VLADIMIR: Tot frecînd. POZZO: Ce-i. în principiu. care.... de oase.. Pozzo scapără un chibrit şi începe să-şi aprindă pipa. VLADIMIR: Nu-i rău.) Ce vreţi. ESTRAGON: Funia. ESTRAGON: Ce vrei. se întoarce la loc.. (Estragon se opreşte.) Nu. VLADIMIR: Treci aici. Estragon priveşte ţintă oasele. (23) ESTRAGON: într-adevăr. domnule? VLADIMIR (indignat): Nu puteai să mai aştepţi? POZZO: Ba nu.. nu mîncaţi. VLADIMIR: Nodul. Estragon observă oasele de pui pe jos.. (Estragon face un pas spre oase.) Ah... (Estragon se . ESTRAGON (privind gîtul): Nu văd nimic. le priveşte fix. nu-i de meserie. VLADIMIR: N-are încotro. îşi reia poziţia. pune sticla în coş.) Coşul! (Lucky e cît p-aci să cadă. ESTRAGON (mai tare): Domnule. (Scurtă pauză. îşi reîncep examinarea. e normal. VLADIMIR: Carne vie. îşi şterge gura cu dosul mînecii... strîmbîndu-se): Găseşti? VLADIMIR: Cam feminizat. oasele-i revin hamalului. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Ce riscăm? ESTRAGON (uimit): Domnule. flăcăule? ESTRAGON: Hm.. Pozzo aruncă chibritul şi trage de funie (24) cu furie.. VLADIMIR (Intinzlnd capul): Parcă are guşă. (Trage un fum.VLADIMIR: Ia uită-te-aiciI ESTRAGON: Ce e? VLADIMIR (neliniştit): Gîtul.. Estragon trece pe locul lui Vladimir. ESTRAGON: Face spume. POZZO: Lăsaţi-l dracului! (Ei se întorc spre Pozzo. ESTRAGON: E fatal. oprindu-se la faţă.. ba nu. sfîrşind de mîncat. cu lăcomie.. ESTRAGON ('acelaşi joc): Nu-i sigur.. îşi revine. înaintează. întinde picioarele. ESTRAGON: E normal. VLADIMIR: Nu-i sigur.) Dar. personal nu mai am nevoie de ele..) Dar.. e gata să crape. VLADIMIR: Mai tare. 'ESTRAGON (ridicînd din umeri. Lui trebuie deci să i le cereţi. ESTRAGON: După mine.) întreabă-l ceva. acum e mai bine...) Nu vedeţi că vrea să se odihnească? (Îşi scoate pipa şi începe s-o îndese cu tutun. VLADIMIR: Şi ochii! ESTRAGON: Ce-i cu ei? VLADIMIR: îi ies. VLADIMIR: Gîfîie. ESTRAGON: Un cretin.. ESTRAGON: Ii curg balele. Pozzo scapără un al doilea chibrit şi-şi aprinde pipa. n -aveţi nevoie.) Coşul! (Cum Lucky nu se mişcă. ESTRAGON (timid): Domnule. VLADIMIR: Poate e un idiot. Dacă am nevoie de oase? (Le mişcă cu vîrful biciului.

(Către Vladimir. domnule.) N-ai zis nimic? (Tăcere..) Sînt ale dumitale. mi se par e ciudat.... pe Vladimir şi pe Pozzo.) Hail ESTRAGON: Pardon. ESTRAGON: Ah! Parcă e mai bine. firesc. Lucky îl mută din loc. POZZO (către Vladimir): Faci aluzie la ceva anume? VLADIMIR (hotărît şi bolborosind): Să trateze un om.) Scaunul! (îl arată cu (26) biciul.întoarce spre Lucky..) cîţi ani ai. Se gîndeşte. reia valiza şi coşul..) Mai aşa! Aici! (Se aşază... găsesc că. şi n -am obiceiul să fumez două pipe una după alta. E pentru prima oară cînd refuză un os.) Eu nu sînt decît un fumător mărunt. oasele astea.. le adună şi începe să\le roadă. un fumător mic de tot. cere-i. Da? Nu? în sfîrşit. VLADIMIR: Să plecăm. o să-ţi spună el. dacă nu sînt indiscret? (Tăcere.. pardon.) Sper că n-are de gînd să-mi tragă clapa îmbolnăvindu-se. (Oftează. (îşi goleşte pipa lovind-o de bici. şovăie. (îl priveşte pe Lucky cu nelinişte. nu. POZZO (încîntat): Domnule! (Lucky îşi pleacă fruntea.) Şaizeci? Şaptezeci? (Către Estragon.. VLADIMIR: Să plecăm.) Cere-i.. se ridică. (Se gîndeşte. Pozzo e foarte calm.) Din cauza nicotinei. Trage din pipă.) Dar poate că voi nu sînteţi fumători. începe să-şi umple pipa.. ) Dar cum să mă aşez acum. e o ruşine. Să vedem. (25) VLADIMIR (izbucnind): E o ruşine! Tăcere. domnule. . . Lucky saltă capul. POZZO: Sînt indiscret... Pozzo pocneşte din bici. ESTRAGON: Domnule. Mulţumesc că mi-aţi ţinut de urît. Lucky se dă înapoi. le vrei dumneata? Lucky îl priveşte lung pe Estragon. se opreşte din ronţăit.. Către Estragon. îi priveşte. (Scurtă pauză.) Dacă mai fumez o pipă cu voi? Ce ziceţi? (Ei nu zic nimic.. instalat. POZZO: Ţi se vorbeşte. Lucky nu se clinteşte. nu-i prea important.) Iată-mă.. Estragon. o absorbi.) Răspunde! Le vrei sau nu le vrei? (Lucky tace.) Totuşi. fiindcă (îşi duce mîna la inimă) face să-mi bată inima. rînd pe rînd. ESTRAGON (nevrînd nici el să se lase mai prejos): Un scandal! Reîncepe să roadă. (Gest spre Lucky. după ce m-am ridicat în picioare? Fără să par — cum să spun — că mă plec? (Către Vladimir.în felul ăsta.) Ce să-i faci? (Tăcere. Estragon merge spre Lucky şi se opreşte în faţa lui.. din nou. Vladimir e din ce în ce mai jenat. porcule! Răspunde! (Către Estragon.) .) Ce zici? (Tăcere. stupefiat. (Tăcere.. o fiinţă umană. ESTRAGON: De pe-acum? POZZO: O clipă! (Trage de funie. n-avea teamă. în ciuda precauţiilor.) Cîţi ani poate să aibă? ESTRAGON: întrebaţi-l pe el.) Vă las. Aruncă oasele. POZZO: Sînteţi severi.) N-are importanţă. (Estragon se repede la oase.

) Decît prima. VLADIMIR: Dar întreabă-l pe el. (îşi scoate pipa din gură. îmi calci pe nervi... înainte de a face o imprudenţă. înţelegeţi cu cine vreau să spun..) Dar stai la un loc.. ESTRAGON: De ce nu-şi lasă el bagajele jos? POZZO: Dar m-ar mira. vreau să zic.. POZZO (înclntat): O întrebare? Cine? Care? (Tăcere. cînd e încă lumină. Probabil că nu sînt prea uman..). unul lîngă altul. cine ştie. Godin.) Bun. POZZO (către Estragon): Sînteţi de acord. Să zicem că pleci acum.în fine. VLADIMIR: Mă duc. Cu cît întîlnesc mai mulţi oameni. chiar voi. nu? ESTRAGON (continuînd să dea roată în jurul lui Lucky): Suflă ca o focă.. Godet.. POZZO: Am să vă răspund! (Către Estragon. POZZO: Nu mai poate să-mi sufere prezenţa. De la cea mai neînsemnată creatură înveţi cîteceva. mai e încă lumină. (Toţi trei privesc cerul. de teamă să nu piardă întrebarea): Mă întrebi de ce nu-şi lasă bagajele jos. VLADIMIR: Chiar aşa. Nemişcaţi. ce se întîmplă cu întîlnirea voastră cu. căci. Acum îmi pui întrebări. ESTRAGON: Mă întreb şi eu. Ce se întîmplă în cazul ăsta cu.m-am stins. trage de funie.. totuşi.. (îşi pune iar pipa în gură.POZZO: Sper că nu plecaţi din cauza mea. ESTRAGON: Ce să-l întreb? VLADIMIR: De ce nu-şi lasă bagajele jos. (Tăcere.) . aşteaptă.) în fine. viitorul vostru imediat. POZZO (care şi-a aprins pipa): A doua e totdeauna mai puţin bună. (îşi aprinde iar pipa. POZZO: Perfect. dar e ăsta un motiv? (Către Vladimir. (27) VLADIMIR: Vi se pune o întrebare..) Gîndeşte-te.. după cum spui.. VLADIMIR: De unde ştiţi? POZZO: Iată-l că-mi vorbeşte iar! Pînă la urmă. ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: O să vorbească.. în cazul ăsta. ori cît. îţi guşti mai bine fericirea. n-o să vă pară rău.) Adineauri îmi spuneai domnule.. de care depinde viitorul vostru (Tăcere...în cazul ăsta. Chiar voi (îipriveşte atent unul după altul... (Scoate pipa din gură şi o priveşte. tremurînd.) Dar e bună. te îmbogăţeşti. o să ne simpatizăm. VLADIMIR (către Estragon): Cred că te-ascultă. cu atît sînt mai fericit.) . Godot. O să se termine rău.. E treaz. poate că mi-aţi adus ceva. Mai staţi un pic. o priveşte. POZZO (care a urmărit discuţia cu o atenţie îngrijorată.. hai... ESTRAGON (care a început iar să-i dea tîrcoale lui Lucky): Ce? VLADIMIR: Acum poţi să-l întrebi. ca să se ştie că e vorba de amîndoi). E toată lumea aici? Mă priveşte toată lumea? (Priveşte spre Lucky. ESTRAGON (simţind că e rost de pomană): Avem timp.. Lucky saltă . ESTRAGON: Are dreptate. ESTRAGON: De ce nu-şi lasă el bagajele jos? POZZO: Şi eu aş fi fericit să-l întîlnesc. VLADIMIR: Vino încoace. te rog.

) Dacă vorbim toţi odată.) Perfect. ce m-aţi întrebat? VLADIMIR: De ce el. (Mimează un om încovoiat de povară. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Vrea să mă ducă. .) Acolo! [(Lucky se opreşte. înseamnă deci că nu vrea? Iată ceva bine gîndit. Dacă soarta n -ar fi fost împotrivă. Cred că v-am răspuns la întrebare. Să vedem. scoate iar vaporizatorul. (îşi pune pipa în buzunar. Se gîndeşte. am să vă spun.) Niciodată să lase. Să încercăm să vedem clar. POZZO: De fapt. să renunţ să mă despart de el.. Mai aveţi altele? Jocul cu vaporizatorul. îşi vaporizează gîtlejul. ESTRAGON: Nu-l mai vreţi? POZZO: în realitate. Nu-i de meserie. am să. scoate un mic vaporizator şi îşi vaporizează gîtlejul. Mai tare. porcule! (Lucky îl priveşte. horcăie ca să-şi cureţe beregata.) Ce spuneam? Vladimir mimează un om care duce o povară grea. trage de funie. Nu are drept»!? Are.) Gata. (Desface palmele. se ridică uşurat. trage de funie.) Atlas. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Ţine seama că s-ar fi putut să fiu eu în locul lui şi el într-al meu. VLADIMIR: Atenţie! POZZO: Ca să mă impresioneze. ESTRAGON: Eu plec. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: îşi închipuie că dacă-l văd neobosit am să-mi regret hotărîrea. gîfîind. după cum aş fi putut.. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Ce zici? VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Aşa e. n -o mai scoatem la capăt.) Ce spuneam? (Scurtă pauză.capul.) Gata.) De ce? Mereu să ţină.) Uită-te la mine. repune vaporizatorul în buzunar.) Atunci ce? (Lucky saltă capul. ca să-l păstrez. Caută să-mi facă milă ca. repune vaporizatorul în buzunar.) Mai încoace! (Lucky înaintează. nu-i tocmai asta. Mai calm. De ce nu se face comod. Bun. Pozzo îl priveşte fără să înţeleagă. dacă-l văd hamal bun. Fiecăruia ce i se cuvine. Dar în loc să-l alung. ESTRAGON:Cum? POZZO: Poate că m-am exprimat prost. Trebuia să-mi spuneţi mai demult.) De ce? POZZO: înţeleg.) E toată lumea gata? (îi priveşte pe toţi trei. Ăsta e calculul lui nenorocit. Nu.) Nu-mi place să vorbesc în gol.. ESTRAGON (cu tărie): Bagajele! (Arată cu degetul spre Lucky. (Scurtă pauză. POZZO (furios): Nu mă întrerupe! (Scurtă pauză.. Mă ascultă toată lumea? (Se uită la Lucky. fiul lui Jupiter! (Tăcere. Ca şi (29) cum ar fi lipsă de oameni de povară! (Toţi trei îl privesc pe Lucky. ultimul pe (28) Lucky. scuipă. duce bagajele ca un porc.) Domnilor. dar n -o să-i meargă. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: îşi închipuie că. Şi de ce nu vrea? (Scurtă pauză. fiu ispitit să-l folosesc şi pe viitor în funcţia asta.

Mă ştiam incapabil pentru frumuseţe.. (îi întinde . ESTRAGON (ţinînd în aer piciorul rănit): N-am să mai pot umbla! VLADIMIR (tandru): Am să te duc eu. înaintează. se dă înapoi.) Şterge-i ochii. (Tăcere. (30) ESTRAGON: Ticălosule! Bestie! (Îşi ridică pantalonul. se opreşte din plîns. niciodată n-aş fi gîndit. Pentru fiecare om care începe să plîngă.. (Rîde. îl duc. (Estragon ia batista. o dă lui Pozzo. Ca să faci bine. îi şterg eu ochii. VLADIMIR (încetînd. pentru marile adevăruri. ridică batista. (Tăcere. Şi-atunci.) El! VLADIMIR (privind cerul): Nu mai vine noaptea odată?' POZZO: Fără el. pentru graţie.. la tîrgul Mîntuitorului.). La drept vorbind.) Consolează-l. niciodată n -aş fi simţit decît lucruri josnice. un altul. (Estragon se apropie de Lucky şi se pregăteşte să-i şteargă ochii. cu cîteva picioare în cur. se opreşte în faţa lui Lucky şi îl scuipă.A&. (Către Estragon. mi-am luat un knuk. lui Estragon o batistă.) Pe lîngă el. (Ridicîndu-se mîndru. (Scurtă pauză. (Estragon îi arata piciorul. Către Pozzo. apoi se duce să se aşeze acolo unde se afla la ridicarea cortinei. Estragon porneşte şchiopătind.) Nu se cunoaşte.. POZZO: Dulăii bătrîni au mai multă demnitate. Ea nu e de loc mai nenorocită decît cele dinaintea ei. Gesturi de copil. Lucky ii arde o lovitură de picior în tibias. nu? (Scurtă pauză. ar trebui să-l omori. VLADIMIR: încearcă să umbli.) Pălăria . La fel e şi cu rîsul.)1 M-a schilodit! POZZO: Ţi-am spus că nu-i plac străinii. ESTRAGON: Plînge. dacă ţi-e milă. oarecum.) Lacrimile lumii sînt imuabile. Estragon şovăie încă.) L-ai înlocuit. Aşa. POZZO: Uite-l că nu mai plînge. curînd au să fie 60. POZZO: Ştiţi cine m-a învăţat toate lucrurile astea frumoase?' (Scurtă pauză. (Tăcere. să mai cerceteze cerul): Un knuk? POZZO: Curînd au să se-mplinească 60 de ani de cînd durează toate astea.) Să nu mai vorbim de loc.) Ia-o. nu e posibil să alungi asemenea fiinţe. (Socoteşte în gînd. legate de meseria mea de— n-are importanţă. într-atît de mare mi-e bunătatea. Estragon scapă batista. se aruncă înapoi.) Şi nici de bine să n-o vorbim. Lucky plinge. reia valiza şi coşul.) îi curge sînge! POZZO: E semn bun. Aţintindu-şi degetul spre Lucky. Estragon nu vrea să-i dea batista. VLADIMIR (către Estragon): Arată.) Deci să nu ne vorbim de rău epoca. mînios. undeva. POZZO: Grăbiţi-vă! Curînd n-o să mai plîngă. o să se simtă mai puţin părăsit. (Visător. nu-i aşa? (Vladimir îl priveşte pe Lucky. Către Lucky. fără voia lui. (Estragon şovăie. par tinerel.} La nevoie.) Batista! Lucky lasă valiza şi coşul. face turul platoului şchiopătind şi urlînd de durere.vreau să zic că în loc să-l dau pur şi simplu afară pe poartă. unde sper să scot ceva pe el. VLADIMIR: Dă-mi-o.) E adevărat că populaţia a sporit.

VLADIMIR: Şi încă nu s-a sfîrşit...înnebunesc.... (Se prăbuşeşte cu capul în mîini. VLADIMIR (către Lucky): Cum îndrăzneşti? E ruşinos! Un stăpîn atît de bun! Să-l faci să sufere în halul ăsta! După atîţia ani. mă ucide.) Aţi văzut? VLADIMIR: Ce-i aia un knuk? POZZO: Nu eşti de pe-aici. POZZO (gemînd. ESTRAGON: E groaznic. Lucky tresare. era drăguţ cu mine. ESTRAGON (către Vladimir): Vrea să-l înlocuiască? VLADIMIR: Cum? ESTRAGON: N-am înţeles dacă vrea să-l înlocuiască sau dacă nu mai vrea altul după el.. Toţi îl privesc pe Pozzo. VLADIMIR: După ce i-ai supt măduva..) Nu prea ştiu ce-am spus. VLADIMIR: La music-hall.. ESTRAGON: Cum? VLADIMIR: Nu ştiu. Cei care pot să-şi permită. Vă cer iertare.. Dar eşti măcar din secolul nostru? Pe vremuri.. Uitaţi totul..(31) (Lucky lasă coşul.. VLADIMIR: Nu mai poate.. (Se îndreaptă.) Acum priviţi..... nu puteţi să ştiţi. să suport. dar puteţi fi siguri că nici un cuvînt nu era adevărat.. se bate în piept... acum.. Lucky îşi pune pălăria sub braţ şi reia coşul.) Nu mai pot.. (32) VLADIMIR: Nu cred. ESTRAGON: De neuitat. Acum au knuki. oamenii aveau bufoni. Tăcere... îşi scoate pălăria... Părul alb şi abundent îi cade în jurul feţei. ESTRAGON: E dezgustător. ESTRAGON: Trebuie să-l întrebăm. ESTRAGON: La circ. mă ajuta.. VLADIMIR: Abia începe. (Pozzo îşi scoate pălăria1.. E complet chel. nu ştiu ce m-a apucat.) Par eu omul pe care-l face cineva să sufere? Nu. VLADIMIR: Şi acum îl alungaţi? O slugă atît de bătrînă şi de credincioasă? ESTRAGON: Scîrnăvie! Pozzo e din ce în ce mai agitat. ESTRAGON: E teribil. nu mai pot. trebuie să plece. (caută) ca pe-o coajă de banană. POZZO (calmat): Domnilor. e înspăimîntător.. (Din ce în ce mai stăpîn pe sine..) Ce mi-am făcut pipa? VLADIMIR: Frumoasă seară.. ESTRAGON: S-ar zice că nu.. Trebuie să recunoaşteţi că. VLADIMIR: Te-ai crede la spectacol.. apucîndu-se cu mîinile de cap): Nu mai pot. mă făcea mai bun. ESTRAGON: La circ. într -adevăr! POZZO (plîngînd în hohote): Pe vremuri. îşi pune pălăria pe cap... mă distra. 1 ToaTe aceste personaje poartă pălării-melon. (ridică braţele) . VLADIMIR: înnebuneşte.. să-l arunci ca peun. POZZO: Dar ce mi-am făcut pipa? ... zău ! (Se scotoceşte prin buzunare. ce face.

în sfîrşit.. dar nu ştiu cum să fac. Vladimir revine posomorit.. înţelegeţi cu cine vreau să zic. aş aştepta să se facă întuneric beznă. (Se uită la ceas. VLADIMIR (oprinduse): Nu mai vine noaptea odată? Toţi trei privesc cerul. 3(33) Aşteptîndu-l pe Godot POZZO: De ce?. (34) POZZO: Nu. mai calm. (Scurtă pauză. umblă de colocolo. nu mai staţi aşa.. e firesc.. în picioare.. Pozzo se ridică şi merge spre Estragon. Godot. răstoarnă scaunul cu o lovitură de picior. ESTRAGON: O să vedeţi. Şi eu. POZZO: Mi-am pierdut Abdulahul! ESTRAGON (strîmbîndu-se de rîs): Să mori de rîs. POZZO: Nu-i mulţumit? ESTRAGON: Aţi pierdut o chestie formidabilă.. VLADIMIR: Păstrează-mi locul.. POZZO: Vreţi să mă scol? ESTRAGON: Veniţi.. POZZO: Sigur. dezolat. ESTRAGON: Hai. Ascultaţi.) Atunci e-n regulă! ESTRAGON: Veniţi încoace. VLADIMIR: Mă întorc. POZZO: Crezi? ESTRAGON: E absolut sigur.. Încet. e cît se poate de firesc. repede. înţelegeţi. simt asta. Din slăvi coboară o linişte adîncă. nu alta! POZZO (ridicînd capul): N-ai văzut cumva.ESTRAGON: Are haz! Şi-a pierdut ciubucul! Rîde zgomotos. ESTRAGON: V-ar ajuta? POZZO: Aşa mi se pare. POZZO:Ţ! Ţ!Ţ! Ţ! ESTRAGON: 8-a terminat. Godet. îşi reia umbletul... aşezaţi-vă.) Oh! A plecat!. poate. Iese.) Insistă un pic. POZZO: Nu ţineţi să plecaţi pînă nu vine? ESTRAGON: Vedeţi că. pe stînga. nu. vă rog. dacă aş avea întîlnire cu un Godin. înainte de-a renunţa. Păcat. POZZO: Fără îndoială că ai dreptate.. ESTRAGON: Priviţi... ESTRAGON: Ce? POZZO: Dacă mi-ai cere să mă aşez. o să răciţi. POZZO: Se potoleşte. dragul meu. (Privire circulară. (Se aşază. (Priveşte scaunul.. Vladimir se opreşte. (Observă lipsa lui Vladimir.. ii imbrînceşte pe Lucky. Fără să-şi ia rămas bun ! Nu e elegant! Ar fi trebuit să-l ţii. în locul vostru.) Dar . agitat.) Mi-ar place să mă aşez iar. veniţi. totul se potoleşte. (Ridică mina.) De altfel. ESTRAGON: Zău..) Mersi. cît a putut. ridică scaunul.. ESTRAGON: S-a ţinut el. domnule. nu-i nevoie. POZZO: Oh! (Scurtă pauză.) Pan doarme. ESTRAGON: Pot să vă ajut? POZZO: Dacă mi-ai cere. Iată-mă reinstalat. Se îndreaptă spre culise. ESTRAGON: în fundul culoarului.

Pălăria lui Lucky cade. altfel n -o să mai ajungem niciodată la vreun rezultat. Lucky doarme pe jumătate. în afară de Lucky) noaptea galopează (vocea îi devine mai vibrantă) şi va veni să se năpustească peste noi (pocneşte din degete) pfff! aşa (inspiraţia îl părăseşte) în clipa cînd ne aşteptam cel mai puţin. cîte puţin. Vreţi să vă spun eu? (Tăcere. (Vocea îi devine cîntătoare. Estragon şi Vladimir au reînceput să-şi examineze unul gheata. pînă cînd (pauză dramatică. în picioare. o să crăpaţi. Dar înţeleg. Lungă tăcere. (Saltă capul. VLADIMIR: N-avem de ce să ne îngrijorăm. după ce ne-a turnat de la (ezită. să pălească (gestul cu ambele mîini.) Acum un ceas (priveşte cerul. ESTRAGON: Din moment ce sîntem preveniţi. (Scurtăpauză. nu ştiţi încă ce înseamnă un amurg.) Ce spuneam? VLADIMIR: Să plecăm. vă rog. VLADIMIR: Putem să avem răbdare. (Îşi priveşte auditoriul. să zicem de la zece dimineaţa (ridică tonul).) La această latitudine.) Puţină atenţie. în afară de Lucky. Către Estragon. (Ei coboară capetele. (Tăcere. (Îşipune ceasul în buzunar. (Rîde. porcule! (Lucky dă capul pe spate.) Priviţi.) Ce are biciul ăsta? (Se ridică şi pocneşte mai cu putere.) Aşa se petrec lucrurile pe ticălosul ăsta de pămînt. ceilalţi îl imită. POZZO (care n-a ascultat): A. Voce posomorîtă. domnule. da. torente de lumină roşie şi albă. ESTRAGON: Dar nu mai staţi aşa. nu sînteţi de pe-aici. orizontal. noaptea. care a reînceput să moţăie. (Joc cu vaporizatorul. Pozzo. trage de funie.e timpul să vă părăsesc.vremea frumoasă. VLADIMIR: Timpul s-a oprit pe loc. POZZO (punîndu-şi ceasul la ureche): Să nu crezi asta. ton prozaic) aproximativ (din nou ton liric). la noi. a început să-şi piardă din strălucire.) Dar (ridică o mînă dojenitoare) — dar. (Priveşte cerul.) Ce-i oare atît de nefiresc? în calitatea lui de cer? E pal şi luminos ca oricare cer la ora aceasta a zilei.) Priveşte cerul.) Cînd e. E de (35) 3* ajuns. numai asta nu. neizbutind să scoată decît un sunet foarte slab. Lucky tresare. fără ca el să-şi dea seama. (Scurtăpauză. ESTRAGON: N-avem decît să aşteptăm. POZZO: Adevărat.) Bun.) Dar fiţi un pic mai atenţi. Pozzo aruncă biciul. gest larg.) Cum te cheamă? ESTRAGON (prompt): Catulle.) Tot ce vrei. cu ambele mîini care se despart) pac! gata! nu se mai mişcă. Gheata lui Estragon şi pălăria lui Vladimir le scapă din mîini. (Toţi privesc cerul. . ESTRAGON (către Pozzo): Azi vede totul în negru.) Răbdare. dacă ţin să nu întîrzii. în dosul vălului acestuia de blîndeţe şi de calm (ridică ochii spre cer. pînă la urmă cu succes.) Doresc să vă satisfac. mulţumit de ce a spus. (Se aşază. o să vină şi asta. (Tăcere. Să nu crezi asta. coboară tonul). (Estragon şi Vladimir îşi continuă manejul. fără răgaz. celălalt pălăria.) Nu mai face doi bani biciul ăsta. POZZO: în afară de firmament. observînd. care coboară treptat) cîte puţin. ESTRAGON: Ştim la ce ne putem aştepta. Pozzo poc neşte din bici.

Aşa mi-e felul. foarte bun. ESTRAGON: Am crezut că faceţi dinadins. nimic mai uşor. Acum. aţi fost corecţi. aţi fost. ESTRAGON: Un pol ar fi bine venit. n-am ce face. se înţelege.. Tăcere. foarte bine.. să recite.. să. (Trage de funie. o scutură. POZZO (dezolat): Te plictiseşti? ESTRAGON: Cam. (Cugetă. le-am vorbit despre una şi despre alta. Şi încă nu spun tot ce am de făcut. ESTRAGON: Cine? POZZO: Cine! Parcă voi ştiţi să gîndiţi! VLADIMIR: El gîndeşte? POZZO: Perfect. e sigur. Dar e de-ajuns oare? Iată ce mă chinuie. domnule? VLADIMIR: Nu ne omoară distracţia. poate. şi ordinea fi - . (caută). Cu glas tare.. POZZO: Ce-aş putea face ca timpul să li se pară mai puţin lung. de altfel. POZZO: E oare de-ajuns? Fără îndoială. foarte bun. N-aţi observat? VLADIMIR: O. E. că ar fi mai vesel? VLADIMIR: Mi-ar place să-l aud gîndind. Aşa că mă întreb. o pune pe cap. E de-ajuns? ESTRAGON: Măcar cinci franci. Îşi ridică pălăria. Le-am dat oase.. domnule? ESTRAGON (accent englezesc): O. POZZO (către Estragon): Şi dumneata. ESTRAGON: Da' de unde! VLADIMIR: Ce idee! POZZO: Ba da. grozav de bine. (Fără săseridice. domnilor! (Scurtă pauză. POZZO: Domnilor. puteam să-l ascult ore şi ore. ESTRAGON: Sînt pe cale.cumsecade cu mine. Cu-atît mai rău pentru mine. VLADIMIR: Nu sîntem cerşetori. ESTRAGON: Nu-i aşa. se uită în ea.) în sfîrşit. POZZO: Cum m-aţi găsit? (Estragon şi Vladimir îl privesc fără să înţeleagă.. nu se întîmplă nimic.) Am atîta nevoie de încurajare. VLADIMIR (lui Pozzo): Se poate? POZZO: Sigur. Pe vremuri.. Astăzi. un pic de tot. Pozzo e în pragul unei lupte lăuntrice.) Ce preferaţi? Să joace.. gîndea chiar foarte drăguţ. VLADIMIR: Taci din gură. ESTRAGON: Deocamdată. Lucky ii priveşte.) Am fost puţin mai slab spre sfîrşit.) Căci am să sufăr. Dar sînt generos. POZZO: Fiindcă memoria mi-e defectuoasă. ba da. ESTRAGON: N-ar putea mai întîi să joace şi pe urmă să gîndească? Dacă nu-i cer prea mult. (37) (Se cutremură. le-am explicat amurgul. Ce-aş putea să fac la rîndul meu pentru oamenii aceştia de treabă care se plictisesc... se pleacă şi ia biciul. POZZO (către Vladimir): Şi dumneata. foarte. ar fi mai vesel. POZZO: Nu neapărat. să gîndească. iată ce-mi spun. să cînte..VLADIMIR: Sîntem obişnuiţi.) Bun?Mediocru? Bunicel? Oarecare? Rău cu adevărat? VLADIMIR (înţelegînd primul): O.. Aşadar. (36) POZZO (cu elan): Mulţumesc. vreţi să ne gîndească ceva? ESTRAGON: Mi-ar place mai mult să joace. Didi.

ESTRAGON: Asta-i tot? POZZO: încă! Lucky repetă aceleaşi mişcări. (Imită mişcările lui Lucky.) Dar plămînul meu drept e în stare perfectă! POZZO (cu voce normală): Nu-i nimic. Şi ştiţi cum numeşte el dansul ăsta? ESTRAGON: Moartea lampagiului. Acum nu mai joacă decît ce-aţi văzut.) Ce-am făcut para? (Caută.. se întoarce spre Pozzo. POZZO: Staţi! Toţi trei îşi scot simultan pălăriile. POZZO (nerăbdător): Ei? ESTRAGON: De ce nu-şi lasă el bagajele jos? VLADIMIR: Nu.) Asta-i bună! (Face un cap năucit. Se crede încurcat într-o plasă. (Tuşeşte uşor.rească. Ţopăia. e cît pe-aci să cadă.) Mi-am pierdut pulverizatorul! ESTRAGON (cu voce stinsă): Plămînul meu stîng e foarte slab. îşi duc mina la frunte. (Lui Lucky.) Staţi! (Se gîndeşte.) Nemaipomenit! (Ridică fruntea. ESTRAGON (priveşte spre Lucky): E-adevărat. POZZO (lui Lucky): Auzi? ESTRAGON: Nu refuză niciodată? POZZO: Vă explic imediat. ESTRAGON: Nu refuză niciodată? POZZO: Am să vă explic eu. (Se caută prin buzunare. nu! POZZO: Eşti sigur? VLADIMIR: Păi asta ne-aţi mai spus.) Cu un pic de antrenament. cu glas tunător. POZZO: Dansul plasei. ESTRAGON: Uite drăcie! (Imită mişcările lui Lucky.. e imposibil ca noi să fi întrebat de ce nu le lasă. ESTRAGON (triumfător): Aaaa ! VLADIMIR: A găsit.) Joacă. Rîs scurt. crispaţi. VLADIMIR: Atunci să joace. VLADIMIR: Cancerul bătrînilor. POZZO: V-am mai spus? ESTRAGON: Ne-a mai spus? VLADIMIR: De altfel. POZZO (ca la un cal): Ptruuu! Lucky încremeneşte. le-a lăsat jos. (Caută. dansa din buric. se opreşte. Estragonse scoală ca să privească mai bine. VLADIMIR: E obosit. . Lucky se pregăteşte să se întoarcă spre povară. Tăcere. Lucky joacă puţin şi se opreşte. dansa jiga. Lungă tăcere. înaintează puţin spre rampă. (38) VLADIMIR (cu tertipuri de estet): E ceva. VLADIMIR: Şi eu. Ce vă spuneam? (Se gîndeşte. am să mă lipsesc de el. fandangoul şi hornpipe-ul.) Aş putea să fac şi eu ca el. POZZO: Pe vremuri dansa farandola.) Aşteptaţi.) Ajutaţi-mă! ESTRAGON: Caut. Ei şi? VLADIMIR: Dacă a lăsat bagajele jos. scîrbă! Lucky lasă valiza şi coşul. dansa frecată. se concentrează. POZZO: Bine gîndit! ESTRAGON: Şi de ce le-a lăsat? POZZO: Asta e.

ESTRAGON: Ajunge! VLADIMIR: Totuşi astă-seară face tot ce-i cereţi. ca să dureze mai puţin. ca să-l păstrez. continuaţi. continuaţi. Continuaţi. POZZO: O. ... ESTRAGON:1 B-adevărat.) Nici o vorbă! (Scurtă pauză. Ce se întîmplă atunci? ESTRAGON: El începe să fluiere. Vedeţi. e clar. POZZO: Dă-i pălăria. am înţeles. VLADIMIR (lui Pozzo): SpUneţi-i să gîndească. Şi ce se întîmplă atunci? Sau cîntă. POZZO: Unde eram? VLADIMIR: îi cereţi să joace. VLADIMIR: Pălăria lui? POZZO: Fără pălărie nu poate să gîndească. e cumplit. POZZO: Iată cum se petrec lucrurile. Şi vă întreb. fie să gîndească.. VLADIMIR (lui Estragon): Dă-i pălăria. am să reuşesc. POZZO: Aşa e. Să zicem că-i cer să joace.(39) . ESTRAGON: Astea-s gogoşi. sau. ESTRAGON: Despre ce e vorba? ^ POZZO: Ai să vezi. VLADIMIR: Nu spuneţi. nu vine nimeni. VLADIMIR: Vă rog. VLADIMIR: Ca să joace. . în loc să cînte. POZZO (supărat): Nu vă mai spun nimic. VLADIMIR: A găsit. căci se face tîrziu. VLADIMIR: Bine. bine. POZZO: E mai bine să i se dea. e pasionant. una din două. continuaţi-vă expunerea. continuaţi. POZZO: Ca să mă înduioşeze. ESTRAGON: Fiţi lung. ESTRAGON: Să cînte.. de pildă.. POZZO: Dar nu-i cer nimic.) Am găsit. nu pleacă nimeni. VLADIMIR: Nu e sigur. începe să joace. n-avea teamă. după cum i-am cerut. Nu mă-ntrerupeţi. Dar vreau să fiu scurt. ESTRAGON: Delirează. ESTRAGON: Să şi-o ia singur. Dar e greu de spus. sau să. VLADIMIR (lui Pozzo): Dumneavoastră nu protestaţi?. fie să cînte.. (40 VLADIMIR: E clar. de pildă. îi cer să cînte. Estragon şi Vladimir îşi pun şi ei pălăriile. Mă întrerupeţi mereu. Nu se mişcă. după cum i-am cerut. POZZO (ridicînd mîna): Staţi! (Scurtă pauză. ESTRAGON: O să ne spună acum că nu-i pic de adevăr în _ce spune.) Gata! (îşi pune pălăria pe cap. POZZO: Insistaţi un pic. sau să gîn dească. POZZO: Sau îi cer ceva. cum să fiu scurt şi totodată clar? Lăsaţi-mă să mă gîndesc. POZZO (după ce s-a gîndit): O să meargă. fie să joace. ESTRAGON: Eu! După lovitura pe care mi -a tras-o! Nici în ruptul capului! VLADIMIR: Am să i-o dau eu. POZZO: Sînt obosit. Bun. ESTRAGON (Impreunînd mîinile): Vă implor. ESTRAGON: Nu se întîmplă nimic. domnule.

) Gîndeşte! LUCKY (glas monoton): Dată fiind existenţa aşa cum ţîşneşte din recentele lucrări publice ale lui Poingon şi Wattmann ale unui Dumnezeu.) înapoi! (Lucky se dă înapoi. ESTRAGON: Ce mai aşteaptă? (41) POZZO: Daţi-vă la o parte. POZZO: Opreşte-te! (Lucky tace. POZZO: E mai bine să i-o pui.) Gîndeşte! Scurtă pauză. Lucky începe să joace.) Acolo! (Lucky ze opreşte. a divinei sale atambii a divinei sale afazii.. LUCKY: Pe de altă parte.) Opreşte-te! (Lucky se opreşte. Îi dă ocol lui Lucky. pe la spate. nu se ştie de ce dar asta va ^veni şi suferă după exemplul divinei Miranda eu cei care sînt nu se" ştie de ce dar 'avem timp în zbucium în focuri ale căror focuri flăcările măcar să dureze un pic şi cine se poate îndoi vor pune la sfîrşitfocul la grinzi adică vor duce' infernul în văzduhul atît de albastru_uneori şi astăzi ş\_ calm atît de calm de un calm care dacă Atenţie este intermitent este totuşi binevenit dar să nu susţinută anticipăm şi dat fiind pe de altă parte că în din partea urma unor cercetări neterminate să nu anticiîui Estra păm cercetări neterminate dar totuşi premiate gon şi Vla. VLADIMIR: Am să i-o pun.repede înapoi.) Gîndeşte porcule (Pauză scurtă. rilor lui Poincon şi Wattmann pare tot atît de clar atît de clar încît Inoît în vederea muncilor grele ale lui Fartov şi Belcher neterminate neterminate nu se ştie de ce de Testu şi Conard neterminate neterminate reiese" că omul contrar părerii contrare că omul în Bresse de Testu şi Conard că omul în sfîrşit pe scurt că omul pe scurt în sfîrşit în ciuda progresuluXaJimentaţiei .de Acacacacademia de Antropopopopometrie dimir. Ridică pălăria şi i-o întinde lui Lucky de la distanţă. cetărilor neterminate şi terminate ale lui Testu şi Conard fiind stabilit bilit bilit ceea c mează ce urmează ce urmează adică da să nu anticipăm nu se ştie de ce în urm '"' (42) Primele murmure ale lui Estragon şi Vladimir Suferinţă crescIn da la Pozzo.. POZZO: Trebuie să i-o pui. din Berne en Bresse de Testu şi Conard a D£S£u_r_a^ stabilit fără altă posibilitate de eroare decît iare şi silă cea aferentă calculelor umane că în ciuda cerla Pozzo. Tăcere. personal cua cua cua cua cu barbă albă cuacua în afara timpului întinderii care din înălţimea divinei sale apatii. în ceea ce priveşte. reîncep să asculte.VLADIMIR: I-o dau eu. Lucky nu se clinteşte. Estragon şi Vladimir se calmează.) Acolo! (Lucky se opreşte.) Hăis! (Lucky se întoarce spre public. Pozzo se agită ^din ce în ce şi geme tot mai tare. Lucky îi priveşte. ESTRAGON (lui Pozzo): Spuneţi-i să şi-o ia. cu prudenţă. (Estragon şi Vladimir se depărtează de Lucky. îi pune pălăria pe cap şi se trage .) Apropie-te! (Lucky vine spre Pozzo. se apropie încetişor. ne iubeşte cu cîteva excepţii. Lucky nu se clinteşte. Pozzo trage de funie.

învingătorii gîfîie din greu. Conard!.penicilina_ş_L_succedaneele pe scurt reiau în acelaşi timp paralel de a micşora.. POZZO: Luaţi-i pălăria! Vladimir smulge pălăria lui Lucky şi cade 1_Mare tăcere. care se zbate şi îşi urlă textul.. Neterminate!. se uită în ea. tras de fu. trage de Iunie.nie..şi al eliminaţiei deşeurilor este pe cale să slă. Vladimir priveşte îndelung pălăria lui Lucky. urlă.) Tenis!.. .: Pietrele!. se cla.Toţi strigă.. bească şi în acelaşi timp paralel nu se ştie de ce în ciuda culturii fizice a practicării sporturilor* precum precum precum tenisul fotbalul cursele pe jos şi pe bicicletă nataţia călăria aviaţia conaţia tenisul comoţia patinajul şi pe gheaţă şi pe asfalt tenisul aviaţia sporturile sporturile de iarnă de vară de toamnă şi toamnă tenisul pe iarbă pe brad şi pe pămînt bătătorit aviaţia tenisul hockeyul pe pămînt pe mare şi în aer.) (Lucky mai vociferează un timp... Toţi se aruncă peLucky. Lucky.tină. atît de calme!. Pozzo se ridică dintr-un salt. nu se ştie de ce în ciuda tenisului reiau aviaţia golful atît cu nouă cît şi cu optsprezece găuri tenisul pe gheaţă pe scurt nu se ştie de ce în Seine et Oise Seine-et-Marne Marne et Oise adică în acelaşi timp paralel nu se ştie de ce a slăbit a se micşora reiau Oise Marne pe~"scurt "paguba pe cap de om de la moartea lui Yallaic£_fiind circa de două degete suta de grame pe cap de om circa în medie aproximativ în cifre rotunde bine cîntărite dezbrăcat în Normandie nu se ştie de ce pe scurt în sfîrşit puţin importă faptele vorbesc şi considerînd pe de altă parte ceea ce este şi mai grav că reiese ceea ce este încă şi mai grav că la lumina lumina experienţelor în curs ale lui Steinweg şi Petermann reiese ceea ce este şi mai grav mai grav la lumina experienţelor părăsite de Steinweg şi Petermann că la ţară l a munte şi la malul mării şi al cursurilor de apă şi de foc aerul este acelaşi şi pămîntul adică (43) Exclamaţiile lui Vladimir şi Estragon.. aerul şi pămîntul prin gerurile mari ale aerului şi pămîntul face pentru pietre prin marile geruri vai în a şaptea eră a lor eterul pămîntul marea geruri pentru pietre în marile străfunduri ale marilor geruri pe mare pe pămînt şi în aere reiau nu se ştie de ce în ciuda tenisului faptele vorbesc nu se ştie de ce reiau următorul pe scurt în fine vai următorul pentru pietrele cine poate să se îndoiască reiau dar să nu anticipăm reiau capul totodată paralel nu se ştie de ce în ciuda tenisului următorul barba flăcările plînsetele pietrele atît de albastre şi calme vai capul capulcapul capul înNormandie înciuda tenisului muncilor grele părăsite neterminate mai grav pietrele pe scurt reiau vai vai părăsite neterminate capul capul în Normandie în ciuda tenisului capul vai pietrele Conard Conard (Toţise aruncă grămadă peste el... ESTRAGON: Sînt răzbunat.

Lucky cade iar. VLADIMIR: O să-l omorîţi..) Te pomeneşti că a căzut. (întorcîndu-se spre Estragon şi Vladimir. (îi trage cîteva lovituri de picior lui Lucky. POZZO: Unde? VLADIMIR: E ini. să mai încercăm o dată. ESTRAGON: Eu aud ceva. hai. Pozzo se dă înapoi. sare pe ea-Aşa nu o să mai gîndească] VLADIMIR: Dar o să se poată orienta? POZZO: Am să-l orientez eu. POZZO (drSamăglT): Pe dracu ! VLADIMIR: Linişte! Toţi ascultă. POZZO: Drepţi! Lepădătură! (Trage de funie. Ţineţi-l bine! (Pune valiza în mîna lui Lucky. ridicaţi-l! ESTRAGON: M-am plictisit. VLADIMIR: Linişte! .) Mulţumesc. POZZO: Aşteptaţi! (Se frînge în două. Mi-l dăduse bunicul(Se scotoceşte. POZZO: Trebuie sprijinit. care se poticneşte. Puteţi să-i daţi drumul.) Gata.) Asta-i bună! VLADIMIR: Să nu fie în buzunarul de la vestă. ESTRAGON: . pocneşte din bici. (Se scotoceşte. îl ridică. ESTRAGON: Face dinadins.) Ajutaţi-mă... Lucky alu^ necă puţin. apoi îi dau drumul. (Scurtă pauză. POZZO: Să nu-l scăpaţi! (Estragon şi Vladimir se clatină. Tăcere. VLADIMIR: Hai. îşi apropie capul de pîntece.) Stînga-mprejur! (Lucky face întoarcerea. care îi dă imediat drumul. se apleacă pe pîntecul lui.) Gata.) Nu vă mişcaţi! (Pozzo se duce să ia valiza şi coşul şi le aduce spre Lucky).) Era un ceas cu capac.-încet.POZZO: Dă-o încoace\Smulge pălăria din mîinile lui Vladimir.) Asta-i bună! (Faţa îi e răvăşită. arăta şi 1 secundele. încet.) N-aud nimic! (Le face semn să se (45) apropie.ma.) înainte! (Lucky înaintează. domnilor.. Către Estragon şi Vladimir.. Ascultă. cu valiza şi coşul în mînă.) Veniţi să vedeţi. la atingerea valizei. îl susţin. (Estragon şi Vladimir se depărtează de Lucky.. (Caută pe jos. (Se scotoceşte prin buzunare... o aruncă pe pămînt. Pozzo întoarce cu piciorul resturile pălăriei lui Lucky. se clatină.) Nu-i daţi drumul! (Reîncepe. ~~ Toţi ascultă... Poate să umble. amîndoi pe Lucky. (44) VLADIMIR: Dar cum? POZZO: Ridicaţi-l! Estragon şi Vladimir îl pun pe Lucky pe picioare şi îl sprijină o clipă. dar rămîne în picioare. şi daţi-mi voie să vă.) Mi se pare \ că ar trebui să i se audă tic-tac-ul..) Sus! Porcule ESTRAGON: Poate căe mort. ca şi Vladimir şi Estragon.) Hai. Lucky îşi revine şi degetele i se strîng pînă la urmă pe mîner.) înapoi! (Lucky se dă înapoi.. aplecaţi. [se încovoaie. (Estragon şi Vladimir vin spre el. să vă urez. ESTRAGON: Drept cine ne ia? VLADIMIR: Hai..) Mai ţineţi-l! (Acelaşi joc cu coşul.

adică la culise. POZZO: Ba nu.) Scaunul! (Vladimir se duce de ia scaunul şi i-l dă lui Pozzo. TRAGON: Să plecăm. ESTRAGON: Adio. Pocnete de bici. Lucky iese. Pauză. se întoarce.) Adio! TRAGON şi VLADIMIR (făcînd semne cu mina): Adio! Adio! POZZO: Sus! Porcule! (Zgomotul lui Lucky care se ridică. traversează scena în urma lui Lucky. ESTRAGON: Aşa-i viaţa. Pozzo se întoarce. VLADIMIR: Ba da. (Şovăie. a tr ecut timpul. Nu se mişcă nimeni. spre culise. ESTRAGON: De ce? .). VLADIMIR: Aţi pornit în sens invers. POZZO: N-aveţi pentru ce. POZZO: Adio. POZZO iCare din voi pute în halul ăsta? ^ ESTRAGON•(Lui îi pute gura^ mie picioarele POZZO: Am să vă părăsesc ESTRAGON: Şi ceasul cu capac? POZZO: Probabil că l-am lăsat la castel.) La O parte! (Estragon şi Vladimir se aranjează spre fundal. Da. se depărtează de Lucky. POZZO: Ba nu..) Înainte! Lucky nu se mişcă. ESTRAGON: Ba da. VLADIMIR: Adio.. Estragon şi Vladimir îşi scot pălăriile. Tăcere.) Mai repede! Mai repedeI (în clipa cînd să dispară la rîndul său.SĂ plec. care-l aruncă spre Lucky. strigă. Funia se întinde. VLADIMIR: Adio. Zgomotul lui Lucky care cade. îşi fac semne cu mina. (47) VLADIMIR: Nu se poate. LADIMIR: Aşa. ESTRAGON: înainte! VLADIMIR: înainte! Pocnet de bici. [POZZO: Trebuie să-mi fac vînt. (Ajuns la capătul funiei. POZZO: Adio. dar mai puţin repede. dînd drumul funiei treptat-treptat. se opreşte. se întoarce. Tăcere. Lucky se pune în mişcare. Tăcere. TRAGON: Ce facem acum? LADIMIR: Habar n-am. POZZO: Mai repede! (Iese din culise... Pozzo pocneşte din funie şi din bici. (46) POZZO: Dar nu reuşesc. privesc spre Pozzo.Se ridică toţi. POZZO: Şi vă mulţumesc. VLADIMIR: Noi vă mulţumim. Pozzo se opreşte.) Adio! Mai repede! Porcule! Dieeee! Adio! Tăcere. ESTRAGON: Adio.} înainte! (Pozzo iese. ESTRAGON: Ar fi trecut el şi altfel. ESTRAGON: Atunci adio.

ESTRAGON: Ca dovadă. băiete. cind la altul. nici ei nu ne-au recunoscut. Dar eu nu-i cunosc. Amlndoi privesc în direcţii vocii. VLADIMIR: Probabil? E sigur. L-au speriat ceilalţi. (Scurtă pauză. Au ! (Vladimir nu se mişcă. VLADIMIR: Fireşte. (Apropiindu-se de băiat. Băiatul nu se mişcă. Intră un băiat sfios.. ESTRAGON: Frică. I-ai văzut bine? ESTRAGON: Dacă vrei. VLADIMIR: Nu-i aşa că s-au schimbat mult? ESTRAGON: Probabil. • ESTRAGON: Didi! Celălalt picior! Se îndreaptă şehiopătlnd spre locul unde se afla la ridicarea cortinei. ESTRAGON: începe din nou. ESTRAGON (cu putere): Apropie-te.) Doar dacă n-or fi aceiaşi. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Ăştia doi. Tace. ESTRAGON: Ce doreşti? (48) VLADIMIR: Apropie-te! Băiatul nu se mişcă. BĂIATUL: Domnul Albert? VLADIMIR: Eu sînt.VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot... n-auzi? (Băiatul se apropie cu teamă. Au! VLADIMIR: Doar dacă n-or fi aceiaşi. ESTRAGON: Te pomeneşti c-o fi a mea. Ceea ce. (Scurtă pauză.) De ce vii aşa de tîrziu? VLADIMIR: Ai să ne spui ceva din partea domnului Godot? BĂIATUL: Da. VLADIMIR: Asta nu înseamnă nimic. Tu uiţi tot. ESTRAGON (lui Vladimir): Lasă-mă tu dracului în pace.) Apropie-te. aşa. VLADIMIR: Vino încoace. Pauză. se opreşte. îi cunoşti. VLADIMIR (lui Estragon) Lasă-l în pace. ESTRAGON: Aşa. Numai noi nu izbutim să ne schim băm. n-auzi? Băiatul se apropie sfios. se opreşte. VLADIMIR: Dă-i drumu'! ESTRAGON: De ce vii aşa de tîrziu? Băiatul se uită clnd la unul. . de ce? De noi? (Scurtă pauză. VLADIMIR: S-au schimbat mult. VLADIMIR: Ce e? BĂIATUL: Domnul Godot. domnule. ESTRAGON (cu putere): Apropie-te. să mai stăm niţeluş de vorbă. BĂIATUL: Mi-era frică. VLADIMIR: îţi spun eu că-i cunoaştem. domnule. Se opreşte. VOCE ÎN CULISE: Domnule! Estragon se opreşte.) Ştii cît e ceasul? BĂIATUL (dndu-se înapoi): Nu-i vina mea. ESTRAGON: Adevărat. domnule.. VLADIMIR: Ba da.) Răspunde ! VLADIMIR: înţeleg. neştiind cui să răspundă. Şi-apoi. ESTRAGON: Ba nu. pe noi m ne recunoaşte niciodată nimeni. ESTRAGON: Destul.

VLADIMIR: Nu te bate? BĂIATUL: Nu. domnule. ESTRAGON: Toate astea sînt minciuni! (îl apucă pe băiat de mîini şi îl zgîlţîie. VLADIMIR: Şi ce face? BĂIATUL: E cu oile. domnule. domnule. VLADIMIR: Atît? BĂIATUL: Da. (50) VLADIMIR: Lucrezi la domnul Godot? BĂIATUL: Da. VLADIMIR: I-oi fi drag. nu-i aşa? BĂIATUL: Nu ştiu. domnule. domnule. domnule. îşi acoperă faţa cu palmele. domnule.) Hai. domnule. VLADIMIR: Şi ce faci? BĂIATUL: Sînt cu caprele. domnule. (49) VLADIMIR: îi cunoşti? BĂIATUL: Nu. am spus adevărul. VLADIMIR: A! Ai un frate? BĂIATUL: Da. VLADIMIR: E cumsecade cu tine? BĂIATUL: Da. VLADIMIR: Tu nu mă cunoşti? BĂIATUL: Nu. VLADIMIR: N-ai venit şi ieri? BĂIATUL: Nu. Estragon vrea să vorbească. descompus. domnule. ESTRAGON: Ei? BĂIATUL: Domnul Godot. domnule. (Scurtă pauză.) Spune adevărul! BĂIATUL (tremurînd): Păi. BĂIATUL: Nu ştiu. VLADIMIR: De strigăte? BĂIATUL: Da. VLADIMIR: îţi dă să mănînci destul? (Băiatul ezită. domnule. Către băiat. VLADIMIR: Dar pe cine bate? BĂIATUL: Pe frate-meu. dar renunţă şi se duce şchiopătînd. domnule. Tăcere.) îţi . VLADIMIR: De cei doi domni? BĂIATUL: Da. Estragon îşi descoperă faţa. dar că mîine vine sigur. VLADIMIR: Ţi-a fost frică de bici? BĂIATUL: Da. VLADIMIR: E prima dată cînd vii? BĂIATUL: Da. VLADIMIR: Memoria ne joacă asemenea feste. domnule VLADIMIR: Lasă-l în pace odată! Ce ai? (Estragon lasă băiatul. VLADIMIR: Şi de ce nu te bate pe tine? BĂIATUL: Nu ştiu. pe mine nu. se dă înapoi.ESTRAGON: De cît timp eşti aici? BĂIATUL: De adineauri. domnule. domnule. domnule.. VLADIMIR (întrerupîndu-l): Te-am mai văzut eu. domnule.. VLADIMIR: Nu zău! De cînd? ESTRAGON: Uitasem. VLADIMIR: Tu nu mă cunoşti? BĂIATUL: Nu. domnule. domnule.) Ce ai? ESTRAGON: Sînt nenorocit. domnule. VLADIMIR: Aşa zici tu. BĂIATUL (pe nerăsuflate): Domnul Godot mi-a spus să vă spun că n-o să vină astă-seară. domnule.se aşază şi începe să se descalţe. VLADIMIR: Eşti de pe-aici? BĂIATUL: Da. Vladi mir şi băiatul ii privesc. continuă.

Pauză. domnule. ■» . ESTRAGON: Cum adică? VLADIMIR: N-ai auzit ce-a spus băiatul? ESTRAGON: Nu. VLADIMIR: Bine. domnule.. Să tot fie vreo cincizeci de ani. BĂIATUL: Ce să-i spun domnului Godot? (51) 4* VLADIMIR: Spune-i că.. domnule. domnule. scăldînd scena într-o lumină argintie. nu fi şi tu aşa. (Scurtă pauză. Hai! îl trage.) Unde dormi? BĂIATUL: în pod. ESTRAGON: Adu-mi aminte să aduc o funie. ESTRAGON: Ţi-aduci aminte ziua cînd m-am aruncat în Durance? . VLADIMIR: Dar nu poţi să umbli desculţ.) Ce faci? ESTRAGON: Fac ca şi tine. Luna se înalţă pe cer. dar cu picior mai mic. (îl ia_ pe Estragon de braţ.) Asta nu-ţi spune nimic? ESTRAGON: Atunci n-avem decît să aşteptăm aici. ESTRAGON: Şi Isus a umblat desculţ. se întoarce şi iese în goană. Şi se răstignea la iuţeală... VLADIMIR: A spus că Godot o să vină sigur mîine. Le pune lîngă rampă. VLADIMIR: Hai! Se lasă frig. ESTRAGON: De cît timp sîntem noi mereu împreună? VLADIMIR: Habar n-am. mîine.. VLADIMIR: Nu ştii dacă eşti nenorocit sau nu? BĂIATUL: Nu. mă uit la gălbejita asta. VLADIMIR: Bine. Gogo. (52) ESTRAGON (privind copacul): Păcat că n-avem un capăt de funie. cu amîndouă ghetele în mînă. tot aşa. ESTRAGON: Nici în altă parte. Lumina începe să scadă brusc. Mîine totul o să fie bine. Se opresc amîndoi. rămîne nemişcată. ca mine. domnule. domnule. şovăie. VLADIMIR: Nu eşti nenorocit? (Băiatul ezită. (Scurtă pauză. VLADIMIR: Şi? BĂIATUL: Nu ştiu. Acelaşi joc. îl trage. domnule.. VLADIMIR: Cu frate-tău? BĂIATUL: Da. apoi se împotriveşte. (Scurtă pauză. VLADIMIR: Isus! Ce-ţi veni cu Isus? Doar n-oi fi avînd de gînd să te compari cu el! ESTRAGON: De cînd mă ştiu mă compar cu el. ( Scurtă pauză. Se dă înapoi. VLADIMIR: Eşti nebun! Trebuie să ne adăpostim undeva. VLADIMIR: Voiam să te întreb ce faci cu ghetele? ESTRAGON: Le las aici.) Hai! Îl trage. VLADIMIR: în fîn? BĂIATUL: Da.) Auzi? BĂIATUL: Da. du-te.) Ne-ai văzut bine. se ridică şi priveşte luna.) O să vină un altul. VLADIMIR: Ca şi mine. VLADIMIR: Dar acolo era cald! Era plăcut! ESTRAGON: Da. VLADIMIR: în sfîrşit! (Estragon se ridică şi merge spre Vladimir. (ezită) spune-i că ne-ai văzut. VLADIMIR: Nu mai avem ce căuta aici. Estragon cedează la început. tot aşa. domnule. şi-au să-l facă fericit.dă să mănînci bine? BĂIATUL: Destul de bine. nu-i aşa? BĂIATUL: Da. într-o clipă se înnoptează. VLADIMIR: Zău. Acelaşi joc.

începe să străbată scena în toate sensurile. ESTRAGON: Mă-ntreb dacă n-am fi făcut mai bine să rămînem singuri. putem să ne despărţim. Acelaşi joc. o repune cu grijă la locul ei. se opreşte. Acelaşi joc. lîngă rampă. ia una. (Scurtă pauză. Se opreşte brusc. tuşeşte şl reîncepe ceva mai sus. . vioi. ESTRAGON: Nu. o miroase de parcă ar adulmeca o urmă. priveşte îndelung în zare. Acelaşi loc. o examinează. brusc.) îl cară în sicriu. VLADIMIR: Un cîine vrea să fure (Fiindcă a luat un ton prea jos. reia:) (54) Iar ceilalţi cîini la groapă îl cară în sicriu Şi-i pun la cap o cruce Şi peste cruce scriu: Un cîine vrea să fure Cîrnatul din dulap Dar şefu' îl croieşte Cu polonicu-n cap. Se opreşte şi priveşte îndelung arborele. ESTRAGON: Tu m-ai scos din apă. Se opreşte lîngă culisa dreaptă..VLADIMIR: Era pe vremea culesului. Umblet. VLADIMIR: Adevărat.) Nu eram făcuţi pentru acelaşi drum. acum nu mai face. Se opreşte lîngă culisa stîngă. îşi pune palmele lipite pe piept. ESTRAGON: Acum nu mai face. Rămlne din nou nemişcat în faţa ghetelor. mergem? VLADIMIR: Să mergem. VLADIMIR: Dacă tu crezi că aşa e mai bine.) Un cîine vrea să fure Cîrnatul din dulap Dar şefu' îl croieşte Cu polonicu-n cap. nu te mai gîndi. cu vîrfurile depărtate. Aceeaşi oră.. se gîndeşte un pic. Nu se clintesc. VLADIMIR: Toate astea sînt moarte şi -ngropate. Umblet.. nimic nu-i sigur. ESTRAGON: Hainele mi s-au uscat la soare. Hai! Acelaşi joc.. Intră Vladimir. fiecare de partea lui. (Se opreşte. Copacul e plin de frunze. se apleacă.. Iar ceilalţi cîini la groapă îl cară în sicriu. (53) ACTUL II A doua zi. Ghetele lui Estragon. ESTRAGON: Atunci. Apoi. îşi reia plimbarea precipitată. pălăria lui Lucky pe locul ei. ESTRAGON: Mai stai! VLADIMIR: Mi-e frig. VLADIMIR: Lasă. Iar ceilalţi cîini la groapă îl cară în sicriu. cu palma pusă deasupra ochilor. VLADIMIR (fără să se supere): Asta nu-i sigur. îşi dă capul pe spate şi începe să cînte cît îl ţine gura.. cu tocurile lipite. Tăcere. (Se opreşte.

desculţ. şi cîntă. VLADIMIR: Unde ţi-ai petrecut noaptea! Tăcere. (Scurtăpauză. apoi deodată se îmbrăţişează. ESTRAGON: N-ai fi putut să-i împiedici. Vladimir vine spre el.. VLADIMIR: Nu poţi să fii vesel sau trist la comandă. mă crede plecat pentru totdeauna.. Şi eu mă simt mai bine singur. priveşte în zare.) Te-au bătut? (Scurtă pauză. ESTRAGON: Nu mă atinge! Nu mă-ntreba nimic! Nu-mi spune nimic! Rămîi cu mine! VLADIMIR: Te-am părăsit eu vreodată? ESTRAGON: Tu m-ai lăsat să plec. VLADIMIR: Uită-te la mine. VLADIMIR: Iar tu ! (Estragonse opreşte. Rămîne un moment nemişcat. Vladimir îl priveşte cu atenţie. te pişi mai bine cînd nu sînt lîngă tine. e cît p-aci să cadă. (vesel) iată-te. (Estragon nu se mişcă. VLADIMIR: îţi simţeam lipsa — şi în acelaşi timp eram mulţumit.Tăcere. tremurlnd din ce în ce mai mult. Se privesc amîndoi îndelung. Estragon intră prin culisa stîngă.. VLADIMIR: Eu ştiu. VLADIMIR: Vrei să plec? (Scurtă pauză. Fiindcă nu ştii să te aperi.. ESTRAGON (trist): Vezi. priveşte în zare. ESTRAGON: S-a mai dus o zi. ESTRAGON: Asta m-a mîhnit.) Gogo! ESTRAGON tace mai departe cu capul plecat. (neutru) iată-ne. umblă de colo-colo prin faţa ghetelor. apropiindu-se iar şi plecînd capul (55) ca în faţa unui obiect de artă. Vladimir înaintează.) Uită-te la mine cînd îţi spun! Estragon ridică ochii. Nu-i curios? ESTRAGON (jignit): Mulţumit? VLADIMIR (după ce s-a gîndit): Poate că nu-i chiar ăsta cuvîntul. ESTRAGON: Şi acum? VLADIMIR (după ce a reflectat): Acum. dar nu ridică capul. te simţi mai puţin bine cînd sînt eu aici. . vreau să zic că te-aş fi împiedicat sa le dai motiv să te bată. te-am auzit. Cu glas tunător. orice s -ar mai întîmpla. VLADIMIR (înţepat): Atunci de ce te-ai mai întors? ESTRAGON: Nu ştiu. şi 'traversează lent scena. Sfîrşitul îmbrăţişării. ESTRAGON: Nu făceam nimic. aleargă la culisa dreaptă. abătut.) Adineaori cîntai. Se apropie unul de altul. Se opreşte din nou în faţa copacului. M -am simţit toată ziua într-o formă grozavă..) Vino să te pup ! ESTRAGON: Nu mă atinge! Vladimir se opreşte din mers.. ( ESTRAGON: Vezi. Estragon nemaifiind sprijinit.. E singur. VLADIMIR: Nu. dîndu-se înapoi. aleargă la culisa stingă. în momentul acesta.. Tăcere. Eu nu i -aş fi lăsat să te bată. ESTRAGON: Pentru mine e sfîrşită.) Nu m-am trezit azi-noapte nici măcar o dată. bătîndu-se cu palma pe spate.) Gogo! (Scurtă pauză. VLADIMIR: încă una. VLADIMIR: E-adevărat. (Tăcere. mi-aduc aminte. (trist) iată-mă. cu capul plecat. apoi începe să străbată febril scena în toate sensurile. VLADIMIR: De ce? ESTRAGON: Erau zece. Vladimir se întoarce şi îl vede. îmi ziceam. ESTRAGON: Ce zi! VLADIMIR: Cine te-a snopit în halul ăsta? Povesteşte-mi.

Dar există şi maniera. VLADIMIR: Nu. sau nu uit nici odată. îţi spun să te uiţi la el. ESTRAGON: Ce trebuie să spun? VLADIMIR: Spune: sînt mulţumit. ESTRAGON: Şi eu. ESTRAGON: Erau zece. ESTRAGON: Sînt mulţumit. VLADIMIR: De ieri e ceva nou aici. cînd sîntem mulţumiţi. care îl mîna. Şi tu mai vrei să văd nuanţe! (Privire . ESTRAGON: Cine s-a fript cu ciorbă. Sau uit imediat. şi tu trebuie să fii mulţumit. ESTRAGON: îmi amintesc de-un huligan care mi-a ars cîteva şuturi.) îţi spun că de ieri e ceva nou aici.. Pe urmă a făcut pe tîmpitu'. Dar cînd s-a întîmplat? VLADIMIR: Şi de celălalt. VLADIMIR: Era Pozzo. în fine. Mărturiseşte. VLADIMIR: Şi Pozzo. VLADIMIR: Sîntem mulţumiţi. (Despărţind silabele. ce facem? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. să nu mai vorbim de asta. ESTRAGON: Totul picură. Era cît p«-aci să (56) (57) ne spînzurăm de el. Dar tu n -ai vrut. Gogo. felul în care nu faci nimic. sînt lucruri care ţie îţi scapă.. ESTRAGON: Adevărat. Tu nu-ţi aminteşti. VLADIMIR: Uită-te la copac.) Da. Tăcere. de ce? VLADIMIR: Că m-ai regăsit. ESTRAGON: Şi zici că astea s-au întîmplat ieri? VLADIMIR: Mai întrebi? ESTRAGON: Şi aici? VLADIMIR: Păi sigur! Nu recunoşti? ESTRAGON (subit furios): Să recunosc! Ce e de recunoscut? Mi-am trăit porcăria asta de viaţă în mijlocul nisipurilor. VLADIMIR: în fond. chiar dacă nu e adevărat. (Se glndeşte. Trebuie să le simţi. ■ VLADIMIR: Copacul. ESTRAGON: Mulţumit. (Scurtă pauză. ESTRAGON: Ieri nu era aici? VLADIMIR: Ba da.) Şi acum. (Tăcere. ESTRAGON: Sîntem mulţumiţi. ESTRAGON: Şi dacă nu vine? VLADIMIR (după o clipă de neînţelegere): O să vedem. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Spune aşa. Nu-ţi aminteşti? ESTRAGON: Ai visat. VLADIMIR: Era Lucky! ESTRAGON: Asta mi-amintesc. nu-ţi aduci aminte? ESTRAGON: Mi-a dat oase. dacă ţii la pielea ta. vezi.) Să ne spîn-zu-răm. aşa e.VLADIMIR: Atunci de ce te-au bătut? ESTRAGON: Nu ştiu. VLADIMIR: Şi eu. şi Lucky? I-ai uitat şi pe ei? ESTRAGON: Pozzo şi Lucky? VLADIMIR: A uitat tot. ESTRAGON: îţi spun că nu făceam nimic. Estragon priveşte copacul. dar care mie nu-mi scapă. Te-ai întors şi mă simt foarte mulţumit. VLADIMIR: Tot ce se poate. VLADIMIR: Se poate să fi uitat de ieri pînă azi? ESTRAGON: Aşa sînt eu.

Şi de fiecare dată te reîntorci . o mare deosebire. VLADIMIR: De nisip. VLADIMIR: Mereu spui aşa. ESTRAGON: Vaucluse! Ţi-a pomenit cineva de Vaucluse? VLADIMIR: Păi n -ai fost şi tu în Vaucluse? ESTRAGON: Da' de unde! N-am călcat în viaţa mea prii Vaucluse. VLADIMIR (sentenţios): Fiecare cu cruciuliţa lui. Tăcere.circulară. mi-aş pune mîna-n foc c-am fost împreună în Vaucluse. VLADIMIR: Avem motive. ESTRAGON: Murmură. Vorbeşte-mi de subsol. fiindcă nu sîntem în stare să tăcem. ESTRAGON: Murmură. ESTRAGON: Atîta nu-i de-ajuns.) Care celălalt? ESTRAGON: Ca pe miliardele de ceilalţi. Tăcere. VLADIMIR: Avem scuze. Am lucrat la culesul viilor. ESTRAGON: De frunze. VLADIMIR: Vocile moarte au zgomot de aripi. ESTRAGON: De fapt. totuşi. VLADIMIR: Şi vorbesc toate în acelaşi timp. VLADIMIR: Nu le e de-ajuns că sînt moarte. asta de viaţă aici! Aici! în Cacacluse! (58) VLADIMIR: Totuşi. n-o să-mi spui tu mie că locul ăsta (gest) seamănă cu Vaucluse. Tăcere. (59) VLADIMIR: Vîjîie. fără să ne exaltăm. VLADIMIR: Dar acolo totul e roşu! ESTRAGON (sătul): îţi spun că n-am observat nimic! Tăcere. ESTRAGON: Ca să nu auzim. sîntem nesecătuiţi. Tăcere. în Roussillon. . VLADIMIR: Calm. VLADIMIR: Oricum. ar trebui să mă ucizi. VLADIMIR: Parc-ar fi un foşnet de pene: ESTRAGON: De frunze. VLADIMIR: Mai degrabă şoptesc. Vladimir oftează adînc. ESTRAGON (mai calm): Tot ce se poate. E. VLADIMIR: Nu le e de-ajuns c-au trăit. ca pe celălalt.) Uită-te la gunoiul ăsta! Nu m-am clintit niciodată din el. VLADIMIR: De cenuşă.) în timpul micimii de-acum şi-a scurtului de-apoi. ESTRAGON: Deocamdată. VLADIMIR: E-adevărat. (Oftează. VLADIMIR: Ce-or fi spunînd? ESTRAGON: Vorbesc de viaţa lor. ESTRAGON: De frunze. ESTRAGON : Ar fi mai bine să ne despărţim. Tăcere. VLADIMIR: Care celălalt? (Scurtă pauză. VLADIMIR: Greu e de trăit cu tine. ESTRAGON: Asta ca să nu gîndim. îţi spun că mi-am tîrît toată scursoare. Gogo. da v la unu' Bonnelly. Eu n-am observat. ESTRAGON: Fiecare pentru sine. să-ncercăm să discutăm. calm! ESTRAGON: Atunci lasă-mă dracului în pace cu peisajele tale cu tot. ESTRAGON: Toate vocile moarte. ESTRAGON: Trebuie să mai şi vorbească despre asta.

ESTRAGON: Sigur. nu! (Caută. VLADIMIR: Cum e ceva? ESTRAGON: Aşa. ESTRAGON: La început de tot. ESTRAGON: CUm? VLADIMIR: Oricum ai face. ESTRAGON: Adevărat. nu cred c-ar fi prea greu. ESTRAGON: Adevărat. ESTRAGON: Nu ni s-a mai întîmplat niciodată să gîndim? VLADIMIR: De unde vin toate cadavrele astea? ESTRAGON: Toate osemintele astea? VLADIMIR: Iată. Tăcere. ESTRAGON: E-adevărat. VLADIMIR: Sigur. VLADIMIR: Cînd cauţi. ■ ESTRAGON: Aşa e. VLADIMIR: Greu mai e! ESTRAGON: Dacă ai cînta? VLADIMIR: Nu. VLADIMIR. să ne punem întrebări. Lungă tăcere. Tăcere. VLADIMIR: E greu pînă porneşti. ESTRAGON: Atunci de ce ne văietăm? VLADIMIR: Să gîndeşti. ESTRAGON: Se poate porni de la orice. VLADIMIR: Zi ceva! ESTRAGON: Caut. VLADIMIR: Imposibil. dar e ceva. Fireşte. nu'-i cel mai rău lucru. . (60) VLADIMIR: Ajută-mă! ESTRAGON: Caut. ESTRAGON: Adevărat. Lungă tăcere. VLADIMIR: Am încercat. VLADIMIR: Oricum ai face. aşa. sigur. ESTRAGON: Aşa e. dar trebuie să te hotărăşti.) N-avem decît s-o luăm de la început. ESTRAGON: Atunci? Dacă ne-am socoti fericiţi? VLADIMIR: Grozav e că am gîndit. ESTRAGON: N-ai decît să nu te uiţi în ea. VLADIMIR: Ce vrei să zici cu e ceva? ESTRAGON: E ceva mai puţin. ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: Că am gîndit. VLADIMIR: Da> de unde! E imposibil! ESTRAGON: Aşa! Să ne contrazicem. VLADIMIR (adînc neliniştit): Spune orice! ESTRAGON: Ce facem acum? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. VLADIMIR: Şi fiindcă auzi. VLADIMIR: Trebuie că am gîndit un pic. ESTRAGON: Sigur. VLADIMIR: Da. ESTRAGON: Gîndeşti. ESTRAGON: Adevărat? Tăcere. VLADIMIR: O groapă comună. VLADIMIR: Atrage ochiul. auzi. totuşi. nu e cel mai rău lucru. cu oseminte.ESTRAGON: De frunze. VLADIMIR: Nu poţi să gîndeşti. nu poţi să găseşti. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Nu mai e nici o primejdie să gîndim. (61) ESTRAGON: Ar trebui să ne-ntoarcem hotărît spre natură.

.. Asta facem de vreo cincizeci de ani.. VLADIMIR: Păi aseară era negru de tot şi scheletic! Iar astăzi e-acoperit de frunze. ESTRAGON: Pesemne că e primăvară. ESTRAGON: Păi.. fără nici o legătură. ce-am făcut noi aseară? ESTRAGON: Ce-am făcut? VLADIMIR: Caută să-ţi aminteşti. Estragon priveşte copacul. ştiu. ESTRAGON: Să vedem. stai să vedem. ESTRAGON: Nu văd nimic. mulţumiţi. unde eram aseară? ESTRAGON: Habar n-am. ESTRAGON: Dă-o dracului. VLADIMIR: Da. VLADIMIR: Dar am fi putu. ESTRAGON: Parcă erau oase de peşte. ESTRAGON: De la începutul cui? VLADIMIR: De la începutul serii de azi. spuneam că. VLADIMIR: Stai niţel.. în altă parte. ne-am pupat.. ca de obicei. nici o întîmplare? ESTRAGON (sătul): Nu mă mai chinui. Stai niţel. VLADIMIR: Ce spuneam? Am putea să pornim de-acolo ESTRAGON: De unde? VLADIMIR: De la început de tot. în alt compar timent. prea-mi ceri mult. Se gîndesc... (Cu siguranţă...t să ne lipsim. despre nişte fleacuri. VLADIMIR: Să vedem.) Aha. îmi aduc aminte.. încep să-mi aduc aminte. VLADIMIR: Ştiu. VLADIMIR: Priveşte-l. ce facem acum cînd sîntem mulţumiţi. Tăcere.. VLADIMIR (stăpînindu-se): în legătură cu ce? ESTRAGON: O. după tine. ESTRAGON: Ca mic antrenament. cred că am pălăvrăgit... Ai avut u» coşmar. Spuneam.... VLADIMIR: Dar într-o singură noapte! ESTRAGON: îţi spun că nu eram aici aseară.. Doar nu de lipsa vidului ne putem plînge. VLADIMIR: Soarele? Luna? Nu-ţi aminteşti? ESTRAGON: Pesemne că erau aici... aşteptăm. aseară am pălăvrăgit despre nişte fleacuri.... VLADIMIR: Şi. aşteptăm. acum.. Didi. cînd sîntem mulţumiţi. VLADIMIR: Nu-ţi aminteşti nici un fapt. eram mulţumiţi. Acum. ESTRAGON: N-ai ce-i face.. VLADIMIR: N-ai observat nimic neobişnuit? ESTRAGON: Vai! VLADIMIR: Şi Pozzo? Şi Lucky? ESTRAGON: Pozzo? VLADIMIR: Oasele. A! Copacul! ESTRAGON: Copacul? VLADIMIR: Nu-ţi aminteşti? ESTRAGON: Sînt obosit. aşteptăm.. . n-a fost rău. Aseară eram aici. VLADIMIR (sigur de sine): Bun. dar acum o să trebuiască să găsim altceva ESTRAGON: Să vedem. (62) ESTRAGON: De frunze? VLADIMIR: lntr-o singură noapte..ESTRAGON: Fireşte...

VLADIMIR: E simplu ca bună ziua. ESTRAGON: Adevărat. VLADIMIR: Şi lovitura? ESTRAGON: Cu piciorul? E-adevărat.. ESTRAGON: Nu sînt ale mele.) Celălalt am spus! (Acelaşi joc cu celălalt picior. le exami. ESTRAGON: Dar eu nu mai pot.. (Scurtă pauză.) Uitei rana. văd ce s -a-ntîmplat. nează de aproape. VLADIMIR: Văd eu ce e. Vladimir îi ridică pantalonul. VLADIMIR: De ce? ESTRAGON: Nu-mi aduc aminte. ESTRAGON: Şi toate astea au fost ieri? VLADIMIR: Ia arată piciorul. îi priveşte piciorul îi dă drumul.) Atunci ce facem? VLADIMIR: Nu e nimic de făcut. Nu pentru el. Estragon se duce la ghete. le -a| luat pe-ale tale şi le-a lăsat pe-ale lui.VLADIMIR: Pozzo ţi le-a dat. totul e. VLADIMIR: Eşti sigur că ale tale erau negre? ESTRAGON: Adică erau gri. am fost lovit cu piciorul. VLADIMIR: Şi astea sînt galbene? Ia arată -le. ESTRAGON: Sînt obosit. sînt verzui. VLADIMIR (arătînd ghetele): Iată-le. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Unde-ţi sînt ghetele? ESTRAGON: Se vede că le-am aruncat.. Estragon se clatină... vreau să zic de ce le-ai aruncat? ESTRAGON: Mă băteau la degete. face puroi. ESTRAGON: De ce? (64) VLADIMIR: Ale lui nu-i veneau bine. ESTRAGON (clătinîndu-se): Nu pot. VLADIMIR: Pentru tine. VLADIMIR: Lucky te-a lovit.) Ridică-ţi pantalonul. se apleacă. De altfel. Astea sînt galbene. VLADIMIR (apropiindu-se): Arată! (Estragon îi dă gheata. A venit un tip. ESTRAGON: Nu ştiu. (Estragon într-un picior.. VLADIMIR: Nu se poate. VLADIMIR: Nu.. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. ESTRAGON: Care? VLADIMIR: Amîndouă. cam exagerezi cu morcovii. (Scurtă pauză. Da. VLADIMIR: Vrei o ridiche? ESTRAGON: Atîta e? VLADIMIR: Sînt ridichi şi napi.) Asta-i prea de tot! ESTRAGON: Vezi. (Estragon priveşt ghetele.. întinde piciorul spre Vladimir şi e cît (63) pe-aci să cadă. ESTRAGON (ridicînd o gheată): în fine.l Vladimir o priveşte şi-o aruncă mînios. .) Chiar pe locul unde le-ai pus tu aseară.) Să plecăm. VLADIMIR: Cînd? ESTRAGON: Nu ştiu. Vladimir ii prinde piciorul. Ridică-ţi pantalonul. da. ESTRAGON: Dar ale mele erau mici. Estragon e cît pe-aci să cadă ■ VLADIMIR: Celălalt. ESTRAGON: Totul e. (Estragon dă acelaşi picior. ESTRAGON: Morcovi nu mai sînt? VLADIMIR: Nu. Şi le-a luat pe-ale tale. VLADIMIR: Nu sînt ale tale! ESTRAGON: Ale mele erau negre.

nu găseşte decît napi. VLADIMIR (scoţlnd o sfoară din buzunar): Acum s-o legăm.. ESTRAGON: Mă ajuţi? VLADIMIR: Sigur.) încearcă să mergi. ESTRAGON: Crezi? (65) VLADIMIR: Ca să mai treacă timpul. ESTRAGON: O mică plăcere. nu-i aşa. un loc.) Hai. VLADIMIR: Greşeşti. ESTRAGON: Ajunge! (Tăcere. (Acelaşi joc. VLADIMIR: încearcă. Tăcere. care o examinează. Sîntem vrăjitori. ESTRAGON (cu vehemenţă): Nu. (Ridică gheata.) Ei? ESTRAGON: îmi vine bin e. Vladimir reuşeşte pînă la urmă să-i pună gheata. ESTRAGON: Nu destul încă. ESTRAGON: Ne descurcăm destul de bine împreună. VLADIMIR: Vreau să zic ghetele. Estragon i-o dă.) E neagră! VLADIMIR: E ridiche.ESTRAGON: Atunci. Nu se mişcă. o miroase. Dar să nu ne abatem de la ce-am hotărît. VLADIMIR: Poate că într-o bună zi ai să ai şi ciorapi. VLADIMIR: Nu te strîng? ESTRAGON (făcînd cîţiva paşi apăsaţi): Nu încă. VLADIMIR: Dacă le-ai încerca? ESTRAGON: Am încercat tot. (Estragon ezită.duc totuşi să mă aşez. pe care i-o dă lui Estragon. Didi? VLADIMIR: Sigur. S-o încercăm şi pe cealaltă. sigur. ESTRAGON: O mică plăcere' VLADIMIR: O distracţie. VLADIMIR: Atunci. nu-i aşa. scoate în sfîrşit o ridiche. fără şiret. încearcă pe stîngul mai întîi. dă-mi o ridiche.. . VLADIMIR: Atunci poţi să le păstrezi. Didi? VLADIMIR (nerăbdător): Sigur.) Mai sus! (înghesuiţi unul în altul. porcule! (Estragon ridică celălalt picior. VLADIMIR: Da. Caută. ESTRAGON: Găsim totdeauna cîte ceva care să ne dea im presia că trăim. din ochi. ESTRAGON: îmi sînt prea mari. VLADIMIR: Asta devine într-adevăr lucru de nimic. dă piciorul. (66) VLADIMIR: Acolo stăteai aseară. doar ştii bine.) Te asigur că o să fie o variaţie. ESTRAGON: Aşa e. dar. (Estragon încearcă. se clatină de-a lungul scenei.) Mă . . sigur. apoi se duce să se aşeze unde stătea la începutul primului act. ridică piciorul. ESTRAGON: Nu-mi plac decît ridichile de lună. VLADIMIR: Atunci nu vrei? ESTRAGON: Nu-mi plac decît ridichile de lună! VLADIMIR: Atunci dă-o înapoi. Hai. (Vladimir se scotoceşte prin buzunare.) Celălalt. fără şiret.) Ei? ESTRAGON: îmi vine şi asta. ESTRAGON: Mă duc să caut un morcov. nu. (Estragon se apropie de el. le păstrezi? ESTRAGON: Am vorbit destul despre ghete.

VLADIMIR: Nu. nu. VLADIMIR (zărindpălăria lui Luky): Ia te uită! ESTRAGON: Adio! VLADIMIR: Pălăria lui Lucky! (Se apropie de ea.. nu spune nimic.. VLADIMIR: Cum vrei tu. Ia o poziţie uterină. VLADIMIR: O să cadă ea. Vladimir îşi scoate haina şi-i acoperă umerii. stai.) De-un . ESTRAGON: Şi-apoi o să fie întuneric. ESTRAGON: Am să încerc. ESTRAGON: Cădeam. VLADIMIR (ceva mai încet): Nani-nani Na-ni-na-ni Na-ni-na-ni Na-ni. apoi începe să umble în lung şi in lat. VLADIMIR: Şi-o să putem pleca. VLADIMIR: Nu putem. ca ieri. (Scurtă pauză. sărind în sus. Nu te mai gîndi. sînt aici. ESTRAGON: Şi-apoi o să fie iar ziuă. ESTRAGON: Adevărat. dintr -odată. ESTRAGON: Dacă aş putea să dorm. ESTRAGON: Eram pe un. (Vladimir îşi reia plimbarea.Tăcere. înnebunit. Estragon adoarme. ESTRAGON: Dar noaptea nu cade.. se duce să-şi ia haina şi o pune pe el. face cîţiva paşi.... cu violenţă): Nu mai termini odată cu bocitul? începi să-mi calci pe nervi cu • gemetele tale. pînă cînd Estragon refuză să meargă mai departe. VLADIMIR: S-a terminat. ESTRAGON: Destul! Sînt obosit! VLADIMIR: îţi place mai mult să stai fără să faci nimic? ESTRAGON: Da. VLADIMIR: Stai puţin. stai. ESTRAGON (ridică capul): Nu aşa tare. cu capul intre picioare. ESTRAGON: Plec. ESTRAGON: Am venit prea devreme.) Ce-i de făcut? Ce-i de făcut? VLADIMIR (oprindu-se din mers.. VLADIMIR: Stai. Hai să umblăm puţin. VLADIMIR: Aseară ai dormit. Se apropie de Estragon şi cîntă cu glas puternic: Nani-nani. (67) 5 ESTRAGON: Să plecăm. îi dă drumul lui Estragon... gata. n-avea teamă.) Nu poţi să stai liniştit locului? VLADIMIR: Mi-e frig.. Vladimir aleargă spre el. dînd din mîini ca să se încălzească.. îl cuprinde cu braţele. ESTRAGON: Ah! VLADIMIR: Stai. Estragon se tre zeşte brusc. VLADIMIR: Am venit totdeauna la căderea nopţii. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Îl aşteptăm pe Godot.... îl ia pe Estragon de braţ şi-l face să umble în lung şi-n lat.

Vladimir ia pălăria lui Estragon. pe care i -o întinde lui Estragon. pe care i-o întinde lui Estragon. Estragon ia pălăria lui Lucky. Vladimir îşi pune pălăria lui Lucky în locul pălăriei sale. (Ia atitudinea lui Lucky. de-a ce? VLADIMIR: Ne-am putea juca de-a Pozzo şi Lucky. Estragon îl priveşte uluit.) Ţine. ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: Ţine asta. Estragon îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Vladimir.) Cum să spun? (Scurtă pauză. Vladimir îşi pune pălăria lui Estragon în locul pălăriei lui Lucky. la dreapta şi la stînga. Estragon îşi pune pălăria lui Vladimir în locul pălăriei lui.ceas sint aici şi n -am văzut-o! (Foarte mulţumit. A mea mă supără.) Frumoasă trebuie c-a mai fost! (Opune în locul pălăriei lui. tu ai fi Pozzo. Acum sîntem liniştiţi. Estragon îşi ia pălăria. dar cum mă găseşti tu? întoarce capul cochet. VLADIMIR: îmi vine? ESTRAGON: Nu ştiu. (Ridică pălăria lui Lucky. Vladimir îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria sa. Estragon ia pălăria lui Vladimir. Vladimir îşi ia pălăria. pe care i-o întinde lui Estragon. o priveşte cu admiraţie. Vladimir îşi pune pălăria în locul pălăriei lui Estragon. Vladimir îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Lucky. care o ia şi o întinde lui Estragon.) Mă zgîrie. •ESTRAGON: îngrozitor ! VLADIMIR: Mai îngrozitor ca de obicei? ESTRAGON: La fel. pe care i-o întinde lui Vladimir. Vladimir îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Estragon. încovoindu-se sub povara bagajelor. VLADIMIR: Nu. ia atitudini de manechin.) Dă-i drumu'l (69) ESTRAGON: Ce trebuie să fac? VLADIMIR: Zbiară la mine. VLADIMIR: Va să zică n -am greşit locul. Tată această scenă într-un ritm viu.) Perfect! ESTRAGON: N-ai să mă mai vezi. Vladimir îşi. Vladimir ia pălăria lui Lucky. Estragon îşi aranjează pălăria cu amîndouă mîinile. pe care i -o întinde lui Vladimir. care o ia şi o aruncă. Estragon ia pălăria lui Vladimir. VLADIMIR: Nu vrei să ne jucăm? ESTRAGON: Să ne jucăm. Estragon îşi pune pălăria lui Lucky în locul pălăriei lui Vladimir. ESTRAGON: Nu cunosc. Estragon îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Lucky. pe care i-o întinde lui Vladimir. (Scurtă pauză. ESTRAGON: Ticălosule! VLADIMIR: Mai tare. Estragon îi întinde pălăria lui Vladimir. Estragon îşi pune pălăria sa în locul pălăriei lui Lucky. aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Luky. ESTRAGON: Plec. VLADIMIR: Atunci pot s-o păstrez. VLADIMIR: Eu aş fi Lucky. ESTRAGON: Căzătură! Javră! . . care o ia şi i -o întinde lui Vladimir. pe care i-o (68) întinde lui Estragon.

) Iartă-mă! (Ridică mîndru capul. Se opresc la cîţiva paşi unul de altul. VLADIMIR: Adevărat.) Repede. VLADIMIR: Nu-i nimic de făcut. Estragon iese grăbit. Estragon se împotriveşte. gîndeşte. Vine. Estragon se dă înapoi înspăimîntat. îl aduce spre rampă. porcule! Tăcere. VLADIMIR (triumfînd). VLADIMIR: Zi-mi să gîndesc. ESTRAGON: Unde? VLADIMIR: După copac. Sigur. Fugi pe-acolo! Hai! (îl împinge spre fosă.• E Godot! însfîrşitl (îl îmbrăţi. şează pe Estragon cu însufleţire. Gest către spectatori.) Gogo! (Tăcere.) Acolo nu-i nimeni. joacă.) Nu mişca. gîfîind. VLADIMIR: Nu pot! ESTRAGON: Destul! VLADIMIR: Zi-mi să joc.) Iată-te iar! ESTRAGON: Sînt blestemat pe vecie! VLADIMIR: Ai fost departe? ESTRAGON: Pînă la marginea pantei.) Gogo! Vino-napoi! (Tăcere. (Estragon ezită. VLADIMIR: Cîţi sînt? ESTRAGON: Nu ştiu. mereu încovoiat. copacul ăsta nu ne-ar fi servit la nimic. porcule! (Se zvîrcoleşte pe loc. cu spatele . ESTRAGON:Cum? VLADIMIR: Zi.) Dobitocule! pe-acolo nu-i ieşirea! (Vladimir se duce să-l ridice. în sfîrşit! ESTRAGON (gîfîind): Stat blestemat! VLADIMIR: Unde ai fost? Te credeam plecat pentru totdeauna! ESTRAGON: Pînă la marginea pantei. iese fugind pe cealaltă parte. sîntem pe-un platou. te înţeleg.) Nu-ţi rămîne decît să dispari.Vladimir înaintează. Estragon reintră grăbii. (Estragon iese de după copac. începe să străbată scena aproape în goană.) Gogo! E Godot! Sîntem salvaţi! Să-i ieşim înainte! Vino! (îl trage pe Estragon spre culise. se încurcă în ea. Iasă vedem. VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Nu ştiu. sîntem serviţi pe platou. scoate un ţipăt sfişietor. VLADIMIR: Joacă. aleargă spre Vladimir. (Către Estragon. priveşte în zare. Estragon reintră grăbit.) Iată-te. aleargă spre Vladimir care se întoarce.) Sigur. ESTRAGON: Plec. scapă. porcule! ESTRAGON: Gîndeşte. îl pune în axul drumului. Vladimir aleargă la culisa prin care Estragon se (70) întorsese. ruşinat. VLADIMIR: Sîntem încercuiţi! (înnebunit. ESTRAGON: Şi pe-acolo vin. Estragon se repede spre pînza fundalului.) Gata! Acum ai să vezi! Spune-mi ce trebuie să fac. (îl duce pe Vladimir spre culisa stîngă. După copac! (Estragon dă fuga după copacul care nu-l acoperă decît pe jumătate.) Nu vrei? Zău.) Nu pot! (Ridică ochii. cade. vede că Estragon nu mai este acolo. se dă înapoi. (îşi lasă în jos capul. ESTRAGON: Tu o să te postezi acolo.) Nu cumva eşti nebun? ESTRAGON (mai calm): Mi-am pierdut capul. (Se gîndeşte.

lasă politeţea. Cum? VLADIMIR (mai tare): Cred că te-ai înşelat. Tăcere. începe să sară. ESTRAGON (întorcîndu-se). ESTRAGON (oprindu-se): Destul.totuşi. VLADIMIR: Nu.. . VLADIMIR: De circumducţiune. Tăcere. îşi reiau pînda. VLADIMIR: Ticălosule! ESTRAGON: Aşa! Să ne înjurăm! (Schimb de insulte.) Spate în_ spate. Lungă tăcere. Să facem. ESTRAGON: Ba da! VLADIMIR: Te-am întrerupt! ESTRAGON: Dimpotrivă. Se privesc mînioşi. Vladimir îl priveşte peste umăr.la scenă. ESTRAGON: De relaxare.) Hai. Tăcere. Sînt obosit. VLADIM-IR: Gogo! ESTRAGON: Didi! VLADIMIR: Dă mîna! ESTRAGON: Iat-o! VLADIMIR: Vino în braţele mele! ESTRAGON: în braţele tale? VLADIMIR (deschizînd braţele): Aici. înăuntru! ESTRAGON: Haide! Se îmbrăţişează. nu fi încăpăţînat. nu te mişca şi cască ochii. Estragon se opreşte. apoi fiecare îşi reia pînda. ESTRAGON: Nici eu. ' VLADIMIRşiESTRAGON (se întorc simultan). VLADIMIR: Hai. (72) VLADIMIR: Dacă ne-am face exerciţiile? ESTRAGON: Mişcările. VLADIMIR (cu putere): Termină-ţi fraza. ESTRAGON: Aşteptînd. . ESTRAGON: De relaxare. se întoarce. ESTRAGON (la fel): Termin-o tu pe-a ta. Vin unul spre altul. nu.Nucumva.) Acum să ne împăcăm.. ESTRAGON: Hai. ca pe vremuri! (Continuă să se privească un timp.) Nu vezi venind pe nimeni? VLADIMIR (întorcîndu-se): Cum? ESTRAGON (mai tare): Nu vezi venind pe nimeni? VLADIMIR: Nu. VLADIMIR: O. VLADIMIR: De supleţe. (71) VLADIMIR: Cred că te-ai înşelat. Lungă tăcere. Estragon îl imită. VLADIMIR (oprindu-se): Nu sîntem în formă. Amîndoi se privesc peste umăr. cîteva respiraţii. Tăcere. VLADIMIR: Ce uşor trece timpul cînd ne distrăm! Tăcere. (Aleargă spre cealaltă culisă. se opresc. ESTRAGON: Ce facem acum? VLADIMIR: Aşteptînd. VLADIMIR: Hai. ESTRAGON: Nu ţipa. priveşte în zare. ESTRAGON: Ca să ne liniştim. VLADIMIR: Ca să ne încălzim. pardon! ESTRAGON: Te ascult.

pentru echilibru. continuîndu-şi drumul. Ne-am luptat toată seara numai cu mijloacele noastre. Sfîrşitul serii ne e asigurat. un de Estragon. Rămîn amîndoi lungiţi. VLADIMIR: Ai dreptate. Lucky • e împovărat ca în primul act.) în sfîrşit. se ciocneşte de el. ESTRAGON: Crezi că Dumnezeu mă vede? VLADIMIR: Trebuie să închizi ochii. (Pauză. luna o să răsară. A şi început ziua de mîine. şi trîntindu-l pe Pozzo în cădere. VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Godot. VLADIMIR: Nu mai sîntem singuri. el se opreşte. ca să-i permită lui Pozzo s-o urmeze mai comod. ESTRAGON: Nu-i Godot? VLADIMIR: Nu-i Godot. ar borele. clătinîndu-se. Soarele o să apună. Funia. (74) . ESTRAGON: Atunci cine-i? VLADIMIR: E Pozzo. Vladimir şi Estragon se dau înapoi. ESTRAGON: Dar ei sînt numai în trecere. POZZO: Fie-vămilă! VLADIMIR: Bietul Pozzo! ESTRAGON: Ştiam că e el. (oprindu-se): E rîndul tău. ESTRAGON (oprindu-se. ESTRAGON: Să plecăm. Pozzo.ESTRAGON: Nu mai vreau să respir. Estragon face arborele. VLADIMIR: Dar nu-i de loc Godot. sub această nouă povara^ se clatină): Ce s-a întîmplat? Cine a strigat? Lucky cade. care. se clatină şi mai tare. POZZO: Ajutor! ESTRAGON: Strigă ajutor. VLADIMIR: O să ne fie de-ajuns. fără mişcări în mijlocul bagajelor. să-l aşteptăm pe Godot. ca în primul act. strigînd cît îl ţine gura): Doamne. ESTRAGON: Arborele? Vladimir face arborele. întăriri! POZZO (speriat): Ajutor! ESTRAGON: E Godot? VLADIMIR: începusem să ne pierdem curajul. La vederea lui Estragon şi a lui Vladimir. Pozzo a devenit orb. ESTRAGON: Dar ei sînt numai în trecere. Estragon închide ochii. lăsind să-i scape tot. dar mult mai scurtă. VLADIMIR.) Să facem* totuşi. să aşteptăm — să aşteptăm. şi noi o să plecăm de-aici. Acum s-a terminat. clătinîndu-se. POZZO: Eu sînt! Eu sînt! Ridicaţi-mă ! VLADIMIR: Nu poate să se ridice. ESTRAGON: E Godot? VLADIMIR: Pică la fix! (Se îndreaptă spre grămadă. ridicînd pumnii. POZZO: Ajutor! VLADIMIR: De pe-acum timpul curge cu totul altfel. ai milă de mine! VLADIMIR (vexat): Şi eu? ESTRAGON (acelaşi joc): De mine! Fie-ţi milă! De mine! Intră Pozzo şi Lucky. Lucky are o pălărie nouă. (73) POZZO (agăţîndu-se de Lucky. să aşteptăm noaptea.

) Nu. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot.' (Scurtă pauză. Dar sîntem în stare? Şi el. Pozzo se zvîrcoleşte. VLADIMIR: Dacă l-aş ajuta. în clipa de faţă. VLADIMIR: Nu poate. Dar poate să se dezlănţuie dintr -o clipă în alta . ESTRAGON: De care? VLADIMIR: Să nu se mişte Lucky. VLADIMIR: Poate că mai are oase pentru tine.. VLADIMIR: Să nu ne mai pierdem vremea cu vorbe goale. ESTRAGON: Tot ce se poate. VLADIMIR: Fiindcă şi-a pierdut speranţa. pe neaşteptate. ESTRAGON : îţi spun că erau zece. ESTRAGON: Păi nu mai cere nimic. ca să-l ajutăm. VLADIMIR: Vrei să zici că-l avem la mînă? ESTRAGON: Da. dacă nu şi mai bine chiar. geme. dacă am tăbărî pe el cît doarme? ESTRAGON: Da. ESTRAGON: Atunci să se ridice.. (Gest. Dar mă tem de-un lucru. noi sîntem omenirea.) Să facem ceva.VLADIMIR: Nu putem. Strigătul pe care l-am auzit adineauri se adresa mai degrabă întregii omeniri. îl lăsăm acolo. mai întîi? ESTRAGON: Ce să facă? VLADIMIR: Să se ridice. VLADIMIR: Şi că trebuie să-i punem condiţii ca să-l ajutăm? ESTRAGON: Da. doarme oare cu adevărat? (Scurtă pauză. ESTRAGON: Dacă i-am trage amîndoi o mamă de bătaie? VLADIMIR: Vrei să zici. ESTRAGON: Dar ce are? VLADIMIR: Nu ştiu. VLADIMIR: Bună idee. ESTRAGON: Adevărat. Am fi raşi! ESTRAGON: Lucky? VLADIMIR: El te-a atacat ieri. Dar. mai bine am profita că Pozzo cere ajutor. ESTRAGON: Nu poate să se ridice. Cu vehemenţă. VLADIMIR: Pare deştept ce spui. ESTRAGON: întreabă-l. ESTRAGON: Dacă i-am cere mai întîi oasele? Apoi. VLADIMIR: Vrea să se ridice. ESTRAGON: Oase? VLADIMIR: De pui. Şi alţii ar putea să facă treaba la fel de bine. dacă nu le dă.. Dar aici. cît avem ocazia! Doar nu e nevoie de noi în fiecare zi. loveşte pămîntul cu pumnii. La drept vorbind nici nu e neapărată nevoie de noi. chit că ne place . cel care ţi-a tras şuturile. bizuindu-ne pe recunoştinţa lui. Nu-ţi aduci aminte? ESTRAGON: El era? VLADIMIR: Da. înainte.) Deocamdată pare mort. VLADIMIR: Nu. ESTRAGON: E aici? (75) 1 VLADIMIR: Uite-l.

facem şi aşa cinste condiţiei umane. asta sau nu. Şi avem norocul să ştim. Visează. dar cu care sîntem obişnuiţi. în mijlocul singurătă ţilor. ESTRAGON: Adevărat. totul o să se risipească. Ni se iveşte o diversiune. ESTRAGON: Găseşti că e destul? VLADIMIR: Nu. VLADIMIR: E drept că dacă stai să cîntăreşti cu braţele încrucişate argumentele pro şi contra. îşi reînnoieşte eforturile. se împiedică de bagaje. ESTRAGON: Ce v-a apucat pe toţi? VLADIMIR: Ajutor! (77) ESTRAGON: Eu plec. ne plictisim de moarte. Ne plictisim. şi noi ce facem? O lăsăm să se ducă de rîpă. (înaintează. în această imensă confuzie. nu poate. O să zici că toate astea n -au alt rost decît să ne împiedice prăbuşirea raţiunii. Tigrul sare să-şi ajute semenii • fără să stea pe gînduri. VLADIMIR: Nu mă lăsa! Au să mă ucidă! POZZO: Unde mă aflu? VLADIMIR: Gogo! . ESTRAGON: Nu-i destul. VLADIMIR: Crezi? (76) ESTRAGON: Nu ştiu. Dar nu asta e problema. Sau fuge în adîncul desişurilor. asta e incontestabil.) într-o secundă.) Sîntem la întîlnire şi-atît. cum să spun. Ce părere ai? ESTRAGON: N-am ascultat. VLADIMIR: N-aş merge pînă acolo. VLADIMIR: Aşteptăm. Cîţi oameni pot să spună asemenea lucruri? ESTRAGON: Nenumăraţi. măcar o dată. specia în care ne-a vîrît nenorocirea. Dar nu asta e problema. dar sîntem la întîlnire. vă dau bani! ESTRAGON: Cît? POZZO: O sută de franci. Dar oare nu rătăceşte ea de-pe-acum în bezna permanentă a marilor adîncimi? iată ce mă întreb uneori. iată ce trebuie să ne întrebăm. un singur lucru e clar: aşteptăm să vină Godot. cade. POZZO: Două sute! VLADIMIR: Imediat! încearcă să-l ridice pe Pozzo. Ce facem noi aici. e că timpul trece greu în asemenea condiţii şi că ne sileşte să-l umplem cu fapte care. care la prima vedere pot apărea raţionale. în cearcă să se ridice. (Ridică mîna. VLADIMIR: Sau să cadă noaptea.Săreprezentăm cu demnitate. pînănu-ipreatîrziu. Îmi urmăreşti raţionamentul? ESTRAGON: Toţi ne naştem nebuni. POZZO: Ajutor! VLADIMIR: Ce e sigur. Hai. Nu sîntem "sfinţi. spre Pozzo. VLADIMIR: Se prea poate. nu izbuteşte. o să fim iar singuri. se opreşte. Da. vreau să spun că n-aş merge pînă la a zice ca n-avem mintea întreagă încă de pe cîn d venim pe lume. Să-profităm. POZZO: Două sute.. POZZO: Ajutor.) Nu. la muncă. Se * înţelege că-i aşa. Iar cîte unii rămîn. (Scurtă pauză. nu protestez. Bun.

(Scurtă pauză. care se grăbeşte s-o apuce. hop ! VLADIMIR: Trage! Estragon trage. Din cînd. ESTRAGON: îndată. ESTRAGON: Ce ai? VLADIMIR: Cară-te. POZZO: Ce s-a întîmplat? VLADIMIR (cu putere): Nu mai taci odată? Holera dracului! Nu se gîndeşte decît la el. şi se depărtează. Lungă tăcere. VLADIMIR: La urma urmei. "ESTRAGON: îmi promiţi? VLADIMIR: îţi jur. ţiplnd de durere.POZZO: Ajutor! VLADIMIR: Ajută-mă! ESTRAGON: Eu plec. ESTRAGON: Care te-ai împuţit? VLADIMIR: Pozzo. apoi o să plecăm împreună.) Mai curînd sau mai tîrziu. ESTRAGON: Spune-i să lase gura. POZZO: Trei sute.VLADIMIR: Ai să te plimbi. " VLADIMIR: întîi ajută-mă. Apoi tare. Didi. cade. . ESTRAGON: Şi n -o să ne mai întoarcem niciodată? VLADIMIR: Niciodată. . ESTRAGON: Ce bine e pe jos! VLADIMIR: Poţi să te ridici? ESTRAGON: Nu ştiu. (Încearcă să se ridice. nu fi încăpăţînat. Tăcere.) Eu plec. (Întinde mina spre Vladimir. ESTRAGON: Dacă am încerca să dormim? VLADIMIR: L-ai auzit? Vrea să ştie ce s-a întîmplat 1 ESTRAGON: Lasă-l. Patru sute! ESTRAGON: De cînd mă ştiu. Recade. VLADIMIR: Lasă-mă în pace. Tăcere. POZZO: Eu sint! Eu sînt! Fie-vă milă de mine. ridică-te. am să mă ridic şi singur. POZZO: Fie-vă milă! Milă! ESTRAGON (tresare): Ce? Ce-i aici? VLADIMIR: Dormeai? ESTRAGON: Aşa cred. se poticneşte. ESTRAGON: Hai. POZZO: Cine sînteţi voi? VLADIMIR: Nişte oameni. Dormi. ESTRAGON: Şi-o să mergem în Ariege? VLADIMIR: Unde vrei tu. o să răceşti. îndată. VLADIMIR: Tot ticălosul ăsta de Pozzo. (78) POZZO: Ajutor! VLADIMIR: Aici sîntem. Tăcere. am visat să mă plimb prin Ariege. Arde-i vreo cîteva! VLADIMIR (cărîndu-i pumni lui Pozzo): N-ai terminat? Nu vrei să laşi gura? Vierme! (Pozzo se desprinde. ESTRAGON: Tu rămîi aici? VLADIMIR: Deocamdată. VLADIMIR: încearcă.) Hai. de-a buşilea. ESTRAGON: Hai. ESTRAGON: Te-apucă scîrba! VLADIMIR: Repede! Repede! Dă-mi mîna! ESTRAGON: Eu plec.

Tă- cere. ESTRAGON: Adevărat. spintecă cerul cu gesturi de orb. ESTRAGON: N-ar fi trebuit. rezemat în cot. Şi-l nimerim noi pînă la urmă pe cel bun.. chemlndu-l pe Lucky. Vladimir. la zenit. (Tăcere. A stăruit.) Abel! Abel! POZZO: Ajutor! ESTRAGON: Vezi! (80) VLADIMIR: încep să mă satur de cîntecul ăsta. unul după altul. ESTRAGON: Nu cumva l-ai pocnit prea tare? VLADIMIR: I-am tras cîţiva pumni zdraveni.) Ce ţi se pare atît de extraordinar? Tăcere. ESTRAGON: Nu mă părăsi! VLADIMIR: Dacă l-aş chema? ESTRAGON: Aşa e. VLADIMIR: Nu se mai mişcă. VLADIMIR: Ne-a implorat să-l ajutăm.în cînd se opreşte. (Scurtă pauza. ESTRAGON: Poate că pe-ălălalt îl cheamă Cain. VLADIMIR: Ce-ar fi nostim? ESTRAGON: Să încercăm alte nume. VLADIMIR: Adevărat. VLADIMIR: Pozzo! (Scurtă pauză.) Ia te uită la noruleţul ăla. ESTRAGON: Asta o să vedem noi. ESTRAGON: Hai am îndoi odată. îl urmăreşte cu privirea. VLADIMIR (ridicînd ochii): Unde e? ESTRAGON: Colo. VLADIMIR: Tu ai vrut. (79) ESTRAGON: Asta nu ni se întîmplă des. ESTRAGON: Eşti sigur că-l cheamă Pozzo? VLADIMIR (îngrijorat): Domnule Pozzo! Veniţi înapoi! N-o să vă facem nici un rău. "ESTRAGON: E-adevărat. VLADIMIR şi ESTRAGON: Pozzo! Pozzo! VLADIMIR: A mişcat.) Nu răspunde. ESTRAGON: Dacă am încerca cu alte nume? VLADIMIR: Mi-e teamă să nu fie atins serios. . Tăcere. VLADIMIR: Ei şi? Ce-i cu el? (Scurtăpauză.) ■Cain! Cain! • m POZZO: Ajutor! ESTRAGON: E toată omenirea aici. Şi am rămas surzi. (Tăcere.. ESTRAGON: Păi zici că a căzut.) A căzut! ESTRAGON: Se ridicase? VLADIMIR: Nu. VLADIMIR: Se aşezase în genunchi. ESTRAGON: Am dat de bucluc.) Poate că am fost cam prea duri. ESTRAGON: Ar fi nostim.) Ce facem acum? VLADIMIR: Dacă m-aş putea tîrî pînă la el. Poate că e mort. Ca să treacă timpul. (Se gîndeşte o clipă.) Pozzo! (Scurtă pauză. Şi l-am bătut. fiindcă am vrut să -l ajutăm. Să încercăm.) A scăpat! (Pozzo se prăbuşeşte. VLADIMIR: îţi spun că-l cheamă Pozzo. (Strigă. cheamă-l.

în picioare. între amîndoi. ESTRAGON: Adevărat. ESTRAGON (rlde zgomotos): întreabă dacă sîntem prieteni ! VLADIMIR: Nu. VLADIMIR: Nu putem. Pozzo recade. Tăcere. (Scurtă pauză.) Trebuie să se obişnuiască iar cu statul în picioare. vrea să zică prieteni de-ai lui..) După cît spune el. VLADIMIR: Să nu mai discutăm despre asta. POZZO: E seară? * . VLADIMIR (către Pozzo): De cînd? POZZO: Aveam o vedere foarte bună — dar sînteţi prieteni.. ESTRAGON: Depinde de anotimp. se depărtează de el. (Către Pozzo.. POZZO: Nu mă lăsaţi! VLADIMIR: Nici vorbă să vă lăsăm. ESTRAGON: Pentru început. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Vrea să-l ajutăm să se ridice. ESTRAGON: Dar la ce? VLADIMIR: Asta e! Tăcere. dacă ne-am ridica? VLADIMIR: Să încercăm. ESTRAGON: Atunci să-l ajutăm. Ce mai aşteptăm? îl ajută pe Pozzo să se ridice. (Scurtă pauză. (81) VLADIMIR: Trebuie sprijinit..) Vă e mai bine? POZZO: Cine sînteţi? VLADIMIR: Nu ne recunoaşteţi? POZZO: Sînt orb. ESTRAGON: Şi acum? POZZO: Ajutor! ESTRAGON: Să ne cărăm. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Dovadă că l-am ajutat.. VLADIMIR: Totul e să vrei. Opt?. atîrnat de gîtul lor. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. Se ridică amindoi. Vrei? VLADIMIR: Tocmai voiam să-ţi propun. POZZO: Nu sînteţi tîlhari? ESTRAGON: Tîlhari? Semănăm noi a tîlhari? VLADIMIR: Ei. ESTRAGON: N-a fost cine ştie ce greu. VLADIMIR: Şapte?. ESTRAGON: Asta e! L-am fi ajutat dacă nu-i eram prieteni? VLADIMIR: Poate. ESTRAGON: Evident. şi tu! E orb! ESTRAGON: La naiba! Aşa e. (Acelaşi joc.) Ce facem? POZZO: Ajutoor! VLADIMIR: Dacă l-am ajuta? ESTRAGON: Ce trebuie făcut? VLADIMIR: Vrea să se ridice. ESTRAGON: Deocamdată.ESTRAGON: Acum să trecem la altceva. ESTRAGON: Poate că vede clar în viitor. Pozzo rămîne .. POZZO: Cît e ceasul? ESTRAGON (cercetînd cerul): Să vedem.

ESTRAGON: îţi spun că se înalţă. VLADIMIR (liniştitor): E seară. am ajuns la saară.. Pare că doarme. VLADIMIR: Cînd asta? POZZO: Nu ştiu. VLADIMIR: Vă întreb dacă v-a apucat dintr-o dată? POZZO: într-o zi m-am trezit orb ca destinul. Mai pe larg! VLADIMIR: Lasă-l în pace. VLADIMIR: Nu vorbi prostii. ESTRAGON (enervat): Mai pe larg. POZZO: Nu tumva la locul numit Scîndura? VLADIMIR: Nu cunosc. dintr -o dată? POZZO: Foarte bună. spuneaţi că pe vremuri aţi avut o vedere foarte bună. POZZO: Da. Dar n -am trăit degeaba toată ziua asta lungă şi pot să vă asigur că e aproape la capătul repertoriului.. POZZO (cu spaimă): E seară? VLADIMIR: De altfel. POZZO: Atunci nu e Scîndura.) Doar nu sîntem cariatide. POZZO: Ce s-a întîmplat.. VLADIMIR: Şi v-*a apucat aşa... şi trebuie să mărturisesc că m-a făcut să şovăi o clipă. .) Altminteri. foarte bună..Nu Seamănă a nimic. ESTRAGON: Eu plec. VLADIMIR: Dacă am auzit bine. ESTRAGON: Dacă ar fi zorile. Nu e nimic pe el.. ESTRAGON: Parcă s-ar înălţa. de fapt? ESTRAGON: De fapt! VLADIMIR: Aţi căzut amîndoi. Estragon şi Vladimir privesc amurgul. nici nu s-a clintit. POZZO: De ce nu răspunde cînd îl chem? VLADIMIR: Nu ştiu. Prietenul meu încearcă să mă facă să mă îndoiesc că-i seară. ESTRAGON (Incovoindu-se): Dacă şi asta mai e diversiune! POZZO: Unde mi-e sluga? VLADIMIR: E colo. ESTRAGON: Ce ştii tu?.) Memoria praeteritorum bonorum — trebuie să fie groaznic. foarte bună. POZZO: De ce nu-mi răspundeţi? ESTRAGON: Fiindcă nu vrem să vă spunem o tîmpenie."E un copac. (Scurtă pauză. Acolo e apusul. domnule.. (82) VLADIMIR: Nu se poate. POZZO: Unde sîntem? VLADIMIR: Nu ştiu. VLADIMIR: Dar de-abia ieri. POZZO: Nu mă întrebaţi. (Scurtă pauză. Nu vezi că a început să-şiamintească de fericire? (Scurtă pauză. Tăcere. POZZO: Da. îl reia văzînd că-i gata să cadă. cum vă mai simţiţi? ESTRAGON: Cît timp o să trebuiască să -l maicărăm după noi? (îl lasă pe jumătate. Poate că e mort.) Cîteodată mă mai întreb dacă nu dorm încă. (Scurtă pauză. Orbii n -au noţiunea timpului. (83) 6* VLADIMIR: Ia te uită ! Aş fi jurat contrariul.Tăcere. POZZO : A ce seamănă peisajul? VLADIMIR (privire circulară): nu se poate descrie.) Şi nici lucrurile timpului nu le văd.

)Prietenul meu se teme. ESTRAGON. să-i tragă cîteva picioare. VLADIMIR: Du-te de-l trezeşte. ce trebuie să facă? POZZO: Să tragă mai întîi de funie. VLADIMIR (lui Pozzo): V-am spus că prietenul meu se teme. N-are nici un rost să-l pocneşti dacă e mort. ESTRAGON: Nu-mi amintesc nimic. POZZO: Nu e nevoie să mergeţi amîndoi. VLADIMIR: Poate a fost o viziune. încearcă să-şi scoată ghetele. (84) ESTRAGON* Să se refacă. pe cît se poate. VLADIMIR (lui Estragon): Ia spune. O halucinaţie. (85) . ESTRAGON: Şi dacă se apără? POZZO: Nu. ESTRAGON: Nu mă slăbi din ochi. Tu mi-ai spus. Se îndreaptă spre Lucky. VLADIMIR: Vezi. nu trebuie să fii niciodată drăguţ cu oamenii ăştia. POZZO: N-are de ce să se teamă. cu grijă. arde-l! Dezlănţuit subit. încotro s-au dus oa menii pe care i-ai văzut? ESTRAGON: Habar n-am. VLADIMIR: Vezi mai întîi dacă e viu. asta-l face să se mişte. Nu suportă. VLADIMIR. VLADIMIR: Poate că s-au pitit pe undeva. pur şi simplu.pe cînd el nu voia decît să-i şteargă lacrimile. VLADIMIR: Ca să se odihnească. mai jos depîntece şi în obraz. VLADIMIR: Poate că au făcut stînga împrejur. Lucky se trezeşte. nu se apără niciodată. ESTRAGON: O iluzie. ESTRAGON: După ce mi-a făcut? Niciodată. Dacă nu. De obicei. POZZO: Da. ESTRAGON: O iluzie. VLADIMIR: De fapt. cu braţele în faţa capului. (Către Pozzo. E chiar o ocazie să te răzbuni. Ieri sluga dumneavoastră l-a atacat. n-ai de ce să te temi. Estragon îl burduşeşte pe Lucky cu picioarele. dar curînd va renunţa. VLADIMIR: Am să zbor în ajutorul tău. VLADIMIR: Atunci. ca un prunc. VLADIMIR: Poate»că s-au oprit. ESTRAGON (oprindu-se într-un picior): Oh. POZZO: Ce mai aşteaptă? VLADIMIR (către Estragon): Ce mai aştepţi? ESTRAGON: îl aştept pe Godot. se va aşeza ghemuit. să nu-l sugrume. porcu! Estragon se aşază. fireşte. ESTRAGON: Aşa e. îţi aminteşti că ţi-a făcut ceva. cu capul între picioare. VLADIMIR: Adevărat. urllnd. (aplecîndu-se peste Lucky): Respiră. în sfîrşit. ESTRAGON: Aşa e. POZZO: Aşa. nu. Pute cumplit. VLADIMIR: Dar nu vă putem lăsa. Dar se loveşte la picior şi se depărtează şchiopătînd şi gemînd. să se ducă prietenul dumitale. ca să ne pîn dească. VLADIMIR: Ah. VLADIMIR (lui Estragon): Du-te tu.POZZO: Duceţi-vă să vedeţi dacă e rănit. ESTRAGON: Aşa e.

pune capătul funiei în mîna lui Pozzo. VLADIMIR: Dar n-o să cădeţi dacă vă dau drumul? POZZO: Nu cred. Aţi vorbit cu noi. Vladimir îl sprijină. reia bagajele. reia bagajele. pune capătul funiei în mîna lui Pozzo. El a jucat.) înainte! Lucky se pune în mişcare. (Trage de funie. POZZO: Bine face. A gîndit.) S-a ridicat. Pozzo se poticneşte. îl găseşte. POZZO: Repede. POZZO: Ce s-a întîmplat? VLADIMIR: A căzut. VLADIMIR: Ce faceţi cînd cădeţi departe de orice ajutor? POZZO: Aşteptăm să ne putem ridica. te rog. Pozzo îl urmează. . se clatină pe loc. POZZO: Şi Lucky? VLADIMIR: Atunci e chiar el? POZZO: Cum? VLADIMIR: Atunci e chiar Lucky? POZZO: Nu înţeleg. adună bagajele. POZZO: Cui? -VLADIMIR: Lui Lucky. POZZO: Biciul! (Lucky lasă bagajele. Lasă-mă. Pozzo se opreşte. Şi-acum. i-ll dă lui Pozzo. ajunge. fă-l să se ridice pînă nu adoarme. dumneavoastră sînteţi Pozzo? POZZO : Sigur că sînt Pozzo. Peurmă plecăm iar. VLADIMIR: Şi dumneavoastră. VLADIMIR: Şi unde mergeţi acum? POZZO: Nu mă ocup cu asta. (Tăcere. Lucky se ridică.) Nu vă aduceţi aminte? POZZO: Nu-mi amintesc să fi întîlnit pe cineva ieri. Dar mîine n-o să-mi amintesc că am întîlnit pe cineva astăzi.) Funia! Lucky lasă bagajele. VLADIMIR: Aceiaşi de ieri? POZZO: De ieri? VLADIMIR: Ne-am văzut ieri. VLADIMIR: Ce e în valiză? (86) POZZO: Nisip. încărcat cu bagajele. POZZO (întinde mîna). Funia! Lucky lasă bagajele. POZZO: Plec. VLADIMIR: Sus. Vedeaţi bine. vine să se aşeze în faţa lui Pozzo. lasă funia la timp.) Drepţi! VLADIMIR: Se ridică. ca să-l vindeţi. POZZO: Dacă ţii neapărat.POZZO: Ce s-a mai întîmplat? VLADIMIR: Prietenul meu s-a lovit. spuneţi-i să cînte. (Vladimir se dă la o parte. Nu te baza deci pe mine. adună bagajele. scăpînd bagajele. VLADIMIR: Nu plecaţi încă. caută biciul. reia bagajele. Drepţi! VLADIMIR: îl duceaţi la tîrgul Mîntuitorului. Funia se întinde. Vladimir îi trage cîteva picioare lui Lucky. (Lucky se ridică. VLADIMIR: O clipă. VLADIMIR: Cum v-aţi schimbat! Lucky. porcule! Porcule. VLADIMIR: Înainte de-a pleca. dacă vrei să te infor mezi. Lucky cade.

.) Nu. ca toate zilele. îi priveşte depărtîndu-se. VLADIMIR: Aşa. totuşi. Soarele apune. De cînd? POZZO (subit furios): Tot n-ai terminat să mă otrăveşti cu poveştile dumitale de timp? E o nebunie! Cînd! Cînd! într-o bună zi. VLADIMIR: Taci! (Tăcere. vine spre Vladimir.) (88) Spune. intr-o bună zi o să murim. Vladimir îi urmează la limita scenei. POZZO: Păi e mut. într -o bună zi eu am or bit. nu-ţi ajunge? (Mai cumpănit. (Trage de funie. VLADIMIR: Mut. apoi): De ce nu mă laşi niciodată să dorm? VLADIMIR: Mă simţeam singur. băiatul fuge ca o săgeată. Nu se poate.) Să plecăm. ESTRAGON: Ai visat tu. Estragon se tre zeşte. Vladimir rămîne nemişcat. Adevărat.) Ele nasc călare pe-un mormînt. Vladimir merge spre Estragon care doarme. apoi se face iar noapte.. Nu e în stare nici să geamă.) Eşti sigur că nu era el? VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Godot? VLADIMIR: Dar cine? ESTRAGON: Pozzo. se descalţă. luna se înalţă. Tăcere. pune ghetele în faţa rampei. îl priveşte o clipă.. el a amuţit.) înainte! Ies. (Scurtă pauză. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Mi s-a părut că ne vede. apoi. într -o bună zi ne-am (87) născut.. eşti sigur că m-ai văzut? N-o să-mi spui mîine că nu i-ai văzut niciodată? Tăcere. ESTRAGON: Visam că. sprijinit de mimica lui Vladimir. anunţă că cei doi au căzut din nou. Sau să gîndească. Vladimir face deodată un salt înainte. VLADIMIR: Nu! Nu ESTRAGON Au! VLADIMIR: Nu ştiu ce să mai cred. Sau să recite. se ridică. Zgomot de cădere. într-o bună zi o să surzim.POZZO: Să cînte? VLADIMIR: Da. a trecut timpul. Tăcere. ESTRAGON (gesturi înnebunite. ESTRAGON: Visam că eram fericit. apoi îl trezeşte. îlpriveşte. cuvinte incoherente. ESTRAGON: Ce ai? . ESTRAGON: E orb? VLADIMIR: Aşa ne-a spus. (Scurtă pauză. în aceeaşi bună zi. în aceeaşi clipă. (Se ridică anevoie.. cu ghetele în mînă. VLADIMIR: Mut! POZZO: Sigur.. ziua străluceşte o clipă.) Mă întreb dacă e într-adevăr orb. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Ar spun e un orb adevărat că n -are noţiunea timpului? ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Pozzo. Am să mă ridic. (Scurtă pauză. nu-ţi ajunge? într-o bună zi.

ESTRAGON: O să mă tragi de picioare.) Şi dacă ne-am spînzura? VLADIMIR: Cu ce? ESTRAGON: N-ai un capăt de fun iie? VLADIMIR: Nu.) Dacă i-am trage chiulul? VLADIMIR: Ne-ar pedepsi. Funia se rupe. ESTRAGON: Didi. VLADIMIR: Nu face nici cît o ceapă degerată. ESTRAGON: Şi zici cămîine trebuie să ne-ntoarcem iar? VLADIMIR: Da. (91) ESTRAGON: Vino să vezi. (Tăcere. Tăcere. ESTRAGON: Dacăne-am despărţi? Poate ne-ar merge mai . ESTRAGON: Atunci o să aducem o funie ca lumea. ESTRAGON: Nu mai pot să continui aşa. e noapte. la nevoie. ESTRAGON: Atunci nu putem. VLADIMIR: Şi de-ale mele cine-o să tragă? ESTRAGON: Aşa e. să plecăm departe! VLADIMIR: Nu putem. mai e cureaua mea. ESTRAGON: Stai. Dar e solidă? ESTRAGON: O să vedem. ESTRAGON: Ce să facem? VLADIMIR: Să-l aşteptăm pe Godot. VLADIMIR: S-o vedem. (îl trage pe Vladimir spre copac. ESTRAGON: Ba nu. VLADIMIR: Şi eu. VLADIMIR: E prea scurtă.VLADIMIR: N-am nimic. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Mîine trebuie să ne întoarcem iar. îi cad pe călcîie. Rămln amîndoi nemişcaţi în faţa lui. VLADIMIR: Da. (Estragon deznoadă capătul funiei care-i ţine pantalonii. Na! Apucă fiecare de cîte-un capăt al funiei şi trag. VLADIMIR: Da. Amîndoi. ce fel de copac e? VLADIMIR: Nu ştiu. ESTRAGON: Şi dacă i-am trage chiulul? (Scurtă pauză. ESTRAGON: Adevărat. ESTRAGON: Eu o-ntind.) N-a venit? VLADIMIR: Nu. Tăcere. o salcie. ESTRAGON: Nu. ESTRAGON: Am dormit mult? VLADIMIR: Nu ştiu. Ei sînt cît pe-aci să cadă. Tăcere. (Scurtă pauză. VLADIMIR: Asta e.privesc funia. ESTRAGON: Unde plecăm? VLADIMIR: Nu departe. ESTRAGON (privind copacul): Ce-i ăsta? VLADIMIR: Copacul. VLADIMIR: Aşa se spune. Tăcere. totuşi. Aceştia. Priveşte copacul. ESTRAGON: Şi acum e prea tîrziu.) Număr copacul trăieşte. mult prea largi. VLADIMIR: Să ne cărăm. Tăcere.) Ar putea să meargă.

o scutură şi o pune pe cap. Vladimir îşi scoate pălăria — a lui Lucky — se uită în ea. VLADIMIR: O-ntindem? ESTRAGON: Hai.ESTRAGON: Şi dacă vine? VLADIMIR: O să fim salvaţi. ESTRAGON: Atunci. mişcă din loc. îşi vîră mîna înăuntru. Tăcere. VLADIMIR: Ne spînzurăm mîine. ESTRAGON: Adevărat. o-ntindem? VLADIMIR: Saltă-ţi pantalonii. Nu se . ESTRAGON: Să-mi scot pantalonii? VLADIMIR: Saltă-ţi pantalonii. (92) .bine. ESTRAGON: Cum? VLADIMIR: Saltă-ţi pantalonii. îşi ridică pantalonii. Dacă nu vine Godot.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful