P. 1
Samuel Beckett - Asteptandu-l Pe Godot

Samuel Beckett - Asteptandu-l Pe Godot

|Views: 2|Likes:
Published by Cristina Vlad
Piesa de teatru, limba romana
Piesa de teatru, limba romana

More info:

Published by: Cristina Vlad on May 24, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/26/2014

pdf

text

original

Coperta colecţiei de Micu Veniamin SAMUEL BECKETT

EN ATTENDANT GODOT

\ \

Les Editions de Minuit, 1952 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate
Editurii UNIVERS

SAMUEL BECKETT

AŞTEPTÎNDU-L
PE

GODOT

TRADUCERE DE GELLU NAUM
EDITURA

UNIVERS
şi
TEATRUL NAŢIONAL

I. L. CARAGIALE
BUCUREŞTI — 1970

Personajele Estragon Vladimir Pozzo Lucky Băiatul
ACTUL 1
Drum de ţară, cu copac. Seara. ESTRAGON, aşezat pe jos, încearcă să-şi scoată gheata. Se opinteşte îndârjit, cu amlndouă mâinile, icnind. Se opreşte, istovit, se odihneşte gîfîind, reîncepe. Acelaşi joc Intră VLADIMIR. ' ESTRAGON (renunţlnd din nou): Nimic de făcut. VLADIMIR (apropiindu-se cu paşi mărunţi şi ţepeni, cu picioarele depărtate): Şi eu încep să cred la fel. (Rămîne nemişcat.) M-am împotrivit multă vreme gîndului ăstuia spunîndu-mi: Vladimir, nu te prosti, încă n-ai încercat tot. Şi reluam lupta. (Se reculege, cu gîndul la luptă. Către Estragon.) Aşadar, iată-ne din nou. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Sînt mulţumit că te revăd. Te credeam plecat pentru totdeauna. ESTRAGON: Şi eu la fel. VLADIMIR: Ce facem ca să sărbătorim întîlnirea? (Se

gândeşte.) Ridică-te să te pup. îi întinde mîna. ESTRAGON (nervos): Imediat, imediat. Tăcere. VLADIMIR (jignit, rece): Pot să ştiu unde şi-a petrecut domnul noaptea? ESTRAGON: Într-un şanţ. VLADIMIR (uimit): Un şanţ! Unde asta? ESTRAGON (fără gest): Pe 'colo. VLADIMIR: Si nu te-au bătut?
(7)

ESTRAGON: Ba da... Nu prea tare. VLADIMIR: Aceiaşi? ESTRAGON: Aceiaşi? Nu ştiu. Tăcere. VLADIMIR: Cînd mă gîndesc... de pe-atunci... mă întreb... ce-ai fi devenit tu... fără mine... (Cu glas hotărit.) La ora asta n-ai fi fost decît o grămăjoară de oase, fără doar şi poate. ESTRAGON (înţepat): Ei şi? VLADIMIR (copleşit): E prea mult pentru un singur om. (Pauză. Apoi, cu vioiciune.) Pe de altă parte, la ce bun să te descurajezi acum, iată ce-mi zic. Trebuia să mă gîndesc la asta acum o veşnicie, pe la 1900... ESTRAGON: Destul. Ajută-mă să-mi scot scîrba asta. VLADIMIR: Mînă în mînă, ne-am fi aruncat amîndoi din vîrful Turnului Eiffel, printre primii. Arătam bine pe-atunci. Acum e prea tîrziu. Nu ne-ar mai lăsa nici să ne Urcăm măcar. (Estragon se căzneşte cu gheata.) Ce faci acolo? ESTRAGON: Mă descalţ. Ţie nu ţi s-a întîmplat niciodată? VLADIMIR: De cînd îţi tot spun că trebuie să le scoţi în fiecare zi? Ai face mai bine să mă asculţi. ESTRAGON (slab): Ajută-mă. VLADIMIR: Te doare? ESTRAGON: Dacă mă doare! Mă întreabă dacă mă doare! VLADIMIR (cu mlnie): Numai tu suferi, totdeauna! Eu nu contez. Tare aş vrea să te văd în locul meu. Atunci să te-aud. ESTRAGON: Te-a durut? VLADIMIR: Dacă m-a durut! Mă întreabă dacă m-a durut! ESTRAGON (arătînd cu degetul): Asta nu-i un motiv să nu te închei. VLADIMIR (aplecindu-se): Adevărat. (îşi încheie nasturele.) Să nu fim neglijenţi în lucrurile mărunte. ESTRAGON: Ce să-ţi spun, tu aştepţi totdeauna ultimu moment. VLADIMIR (visător): Ultimul moment... (Meditează.) E lung, dar o să fie bun. Cine spunea asta? ESTRAGON: Nu vrei să mă ajuţi? VLADIMIR: Cîteodată îmi spun că vine, totuşi. Atunci mă simt tare ciudat. (îşi scoate pălăria, se uită la ea, îşi plimbă mina pe dinăuntru, o scutură, şi o pune pe cap.) Cum să spun? Uşurat şi în acelaşi timp... (Caută)... inspăimîntat. (Cu emfază.) ÎN-SPĂI-MÎNTAT. (îşi scoate din nou pălăria şi se uită la ea.) Nemaipomenit! (Bate uşurel deasupra pălăriei, ca şi cum ar vrea să cadă ceva din ea, se uită din nou înăuntru, şi -o pune pe cap.) în fine... Estragon, cu preţul unui efort suprem, reuşeşte

să-şi scoată gheata. Se uită la ea, îşi plimbă mina înăuntru, o întoarce, o scutură, caută pe jos dacă n-a căzut ceva, nu găseşte nimic, îşi trece din nou mina prin gheată, cu ochii în gol. VLADIMIR: Ei? ESTRAGON: Nimic. VLADIMIR: Dă să văd. ESTRAGON: Nu-i nimic de văzut. VLADIMIR: încearcă s-o pui din nou. ESTRAGON (care şi-a examinat piciorul): Am să-l las să mai respire un pic. VLADIMIR: Iată omul, în întregime, supărat pe gheată cînd e de vină piciorul lui. (îşi scoate, încă o dată, pălăria, se uită în ea, îşi trece mina înăuntru, o scutură, bate uşurel în ea, suflă înăuntru şi o pune pe cap.) începe să mă îngrijoreze. (Tăcere. Estragon îşi mişcă piciorul, jucînd din degete ca să circule aerul mai bine.) Unul din tâlhari a fost salvat. (Pauză.) E un procent cinstit. (Pauză.) Gogo... ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: Dacă ne-am căi? ESTRAGON: Pentru ce? VLADIMIR: Păi... (Caută.) N-ar fi nevoie să intrăm în amănunte. ESTRAGON: Că ne-am născut? Vladimir se porneşte pe rîs, dar îşi înăbuşă hohotele imediat, ducîndu-şi mîna la pubis, cu faţa crispată.
(8)

(9) VLADIMIR: Nici nu mai îndrăznim să rîdem. ESTRAGON: Grozavă oprelişte. VLADIMIR: Numai să zîmbim. (Faţa i se despică într-un zîmbet maxim care încremeneşte, durează un timp, apoi se şterge brusc.) Nu-i totuna. în fine... (Pauză.) Gogo... ESTRAGON (agasat): Ce mai vrei? VLADIMIR: Ai citit Biblia? ESTRAGON: Biblia... (Se gîndeşte.) Probabil că mi-am aruncat ochii prin ea. VLADIMIR (mirat): La şcoala fără Dumnezeu? ESTRAGON: Habar n-am dacă era cu sau fără. VLADIMIR: Pesemne că o confunzi cu Ocna. ESTRAGON: Se poate. îmi amintesc hărţile Ţării Sfinte în culori. Foarte frumoase. Marea Moartă era bleu pal. Mi se făcea sete numai cînd mă uitam la ea. Şi -mi spuneam: acolo o să mergem să ne petrecem luna de miere. O să înotăm. O să fim fericiţi. VLADIMIR: Ar fi trebuit să te faci poet. ESTRAGON: Am fost. (Gest spre zdrenţele lui.) Nu se vede? Tăcere. VLADIMIR: Ce spuneam... Cum îţi merge cu piciorul? ESTRAGON: Se umflă. VLADIMIR: A, da, ştiu, povestea cu tîlharii. Ţi-aduci aminte? ESTRAGON: Nu. VLADIMIR: Vrei să ţi-o povestesc? ESTRAGON: Nu. VLADIMIR: Ca să ne treacă timpul. (Pauză.) Erau doi hoţi, răstigniţi o dată cu Mîntuitorul. Şi... ESTRAGON: Cu cine? VLADIMIR: Cu Mîntuitorul. Doi hoţi. Se zice că unul a fost mîntuit, iar celălalt... (Caută contrariul lui mîntuit.)...afurisit.

ESTRAGON: Mîntuit, de ce? VLADIMIR: De iad. ESTRAGON: Mă duc. Nu se mişcă din loc. (10) VLADIMIR: Şi totuşi... (Pauză.) Cum se face că... Sper că nu te plictisesc. ESTRAGON: N-ascult. VLADIMIR: Cum se face că dintre cei patru evanghelişti, unul singur prezintă faptele aşa? Erau, totuşi, toţi patru acolo — în fine — erau pe-aproape. Şi numai unul singur vorbeşte despre un tîlhar salvat. (Pauză.) Zău, Gogo... trebuie să mai arunci şi tu cîte-o vorbuliţă din cînd în cînd. ESTRAGON: Eu ascult. VLADIMIR: Unul din patru. Dintre ceilalţi trei, doi nu pomenesc un cuvînt, iar al treilea spune că i -au făcut gură am îndoi. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Cum? ESTRAGON: Nu înţeleg nimic. (Pauză.) Cui i-au făcut gură? VLADIMIR: Mîntuitorului. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Fiindcă n-a vrut să-i scape. ESTRAGON: De iad? VLADIMIR: Da' de unde! De moarte. ESTRAGON: Şi pe urmă? VLADIMIR: Pe urmă au trebuit să fie afurisiţi amîndoi. ESTRAGON: Şi pe urmă? VLADIMIR: Dar celălalt zice că a fost unul salvat. ESTRAGON: Ei şi? Nu sînt de acord între ei şi -atîta tot. VLADIMIR: Erau acolo toţi patru. Şi unul singur pome neşte de-un tîlhar salvat. De ce să-l crezi pe el, şi nu pe ceilalţi? ESTRAGON: Cine-l crede? VLADIMIR: Toată lumea. Nu se cunoaşte decît versiunea asta. ESTRAGON: Oamenii sînt nişte tîmpiţi. Se ridică anevoie, merge şchiopătînd spre culisa stîngă, se opreşte, priveşte în zare, cu palma deasupra ochilor, se întoarce, merge spre culisa dreaptă, priveşt e (11)

în zare. Vladimir îl urmăreşte cu privirea, apoi se duce să ia gheata, se uită în ea, îi dă drumul jos, repede. VLADIMIR: Phui! Scuipă jos. Estragon revine în centrul scenei, priveşte spre fundal. ESTRAGON: încîntător loc. (Se întoarce, "înaintează pînă la rampă, priveşte spre public.) Plăcut peisaj. (Se întoarce spre Vladimir.) Să ne cărăm. VLADIMIR: Nu se poate. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot... ESTRAGON: Adevărat. (Scurtă pauză.) Eşti sigur că aici? VLADIMIR: Ce? ESTRAGON: Că aici trebuie să aşteptăm? VLADIMIR: A zis în faţa copacului. (Priveşte copacul.) Mai vezi alţii? ESTRAGON: Ăsta ce e? VLADIMIR: Pare salcie. ESTRAGON: Unde-i sînt frunzele? VLADIMIR: Pesemne că e moartă. ESTRAGON: A terminat cu plînsul.

VLADIMIR: Doai dacă n -o fi anotimpul. ESTRAGON: Nu crezi mai curînd că e un copăcel? VLADIMIR: Un arbust. ESTRAGON: Un copăcel. VLADIMIR: Un... {Se opreşte.) ...adică ce vrei să insinuezi? Că am greşit locul? ESTRAGON: Trebuia să fie aici. VLADIMIR: N-a spus că vine sigur. ESTRAGON: Şi dacă nu vine? VLADIMIR: Ne întoarcem mîine? ESTRAGON: Şi pe urmă poimîine? VLADIMIR: Poate. ESTRAGON: Şi aşa mai departe. VLADIMIR: Adică... ESTRAGON: Pînă cînd vine... VLADIMIR Eşti fără milă. ESTRAGON: Am mai venit şi ieri. VLADIMIR: A, nu, aici te-nşeli... ESTRAGON: Dar ce-am făcut noi ieri? VLADIMIR: Ce-am făcut ieri? ESTRAGON: Da. VLADIMIR: Păi... (Supărîndu-se.) Cînd e vorba să arunci îndoiala în sufletul omului, nu te-ntrece nimeni. ESTRAGON: Eu cred că am fost aici. VLADIMIR (privire circulară): Locul ţi se pare cunoscut? ESTRAGON: Nu spun asta. VLADIMIR: Atunci? ESTRAGON: Asta nu împiedică... VLADIMIR: Totuşi... copacul ăsta... (întorcîndu-se spre public.) ...turbăria asta. ESTRAGON: Eşti sigur că astă-seară? VLADIMIR: Ce? ESTRAGON: Că astă-seară trebuia să-l aşteptăm? VLADIMIR: El a zis că sîmbătă. (Scurtă pauză.) Aşa mi se pare. ESTRAGON: După muncă. VLADIMIR: Cred că am notat tot. Îşi scotoceşte buzunarele, arhipline cu tot felul de gunoaie. ESTRAGON: Dar în care sîmbătă? Şi-apoi, e azi sîmbătă? Nu e mai degrabă duminică? Sau luni? Sau vineri? VLADIMIR (priveşte înnebunit în jurul lui, ca şi cum data ar fi scrisă pe peisaj): Nu se poate. ESTRAGON: Sau joi. VLADIMIR: Cum să facem? ESTRAGON: Dacă s-a deranjat de pomană aseară, fii sigur că azi n-o să mai vină de loc. VLADIMIR: Dar zici că noi am venit aseară. ESTRAGON: S-ar putea să mă înşel. (Scurtă pauză.) Ia să tăcem un pic, vrei? VLADIMIR (slab): Sigur că vreau. (Estragon se aşază iar pe pămînt. Vladimir umblă de colo-colo, agitat, se opreşte din cînd în cînd să scruteze zarea. Estragon adoarme.
(13)
1

Vladimir se opreşte în faţa lui.) Gogo... (Tăcere.) Gogo... (Tăcere.) GOGO! Estragon se trezeşte speriat. ESTRAGON (realizînd toată oroarea situaţiei lui): Dormeam. (Dojenitor.) De ce nu mă laşi niciodată să

Se îmbrăţişează. VLADIMIR: Nu-l povestii ESTRAGON: Visam că...) Englezii spun caaarn. Estragon se dă brusc înapoi. Pas înainte. c-ar fi un mare neajuns? (Scurtă pauză. într-adevăr. ESTRAGON (pas înainte): Eşti supărat? (Tăcere. De-asta ţipă ele cînd le smulgi. VLADIMIR: NU-L POVESTI! ESTRAGON (gest spre univers): Asta ţi-ajunge? (Tăcere.dorm? VLADIMIR: Mă simţeam singur.) Puţi a usturoi. Cui vrei să-i povestesc coşmarurile mele personale. Sînt oameni caaami. Didi! (Tăcere. Didi? VLADIMIR: Fii calm. Nu ştiai? ESTRAGON: Să ne spînzurăm imediat. (Vladimir devine ţeapăn..) Spune. cresc mătrăgune.) Dă-mi mîna! (Vladimir se întoarce. calm. Calm..) Nu-i aşa. Didi. Estragon face un pas înainte. ESTRAGON (cu blîndeţe): Vroiai să-mi vorbeşti? (Vladimir nu răspunde.. dar pînă atunci. ESTRAGON: Dacă ne-am spînzura? VLADIMIR: Ar fi un mijloc să se scoale.) Aveai să-mi spui ceva? (Tăcere. Estragon se ridică şi-l urmează pînă la limita scenei.. ESTRAGON: Calm. o brună sau o roşcată.) Avînd în vedere frumuseţea drumului. trece prin faţa lui Estragon. (Tăcere.. (Scurtă pauză. (Scurtă pauză. se opreşte. Pas înainte. se duce la bordel. Ştii bine că nu suport.. ESTRAGON: Un englez. Patroana îl întreabă dacă vrea o blondă. VLADIMIR (fără să se întoarcă): N-am nimic să-ţi spun. un mare neajuns.. . VLADIMIR: Ajunge. ESTRAGON: Dar tot am putea să încercăm. cu tot ce urmează.) Zău.. Continuă tu.) Şi bunătatea călătorilor. VLADIMIR: N-ai merge departe. list. (Tăcere. după ce s-a îmbătat. cu ochii plecaţi. VLADIMIR: Da. ESTRAGON: Ar fi. VLADIMIR: Pentru rinichi. ESTRAGON: Am avut un vis.. Didi. ESTRAGON: Povesteşte-mi-o. ESTRAGON (interesat): Se scoală? VLADIMIR: Da.) N-aş avea încredere.) Ce facem acum? ESTRAGON: Aşteptăm.) Iartă-mă. Estragon face cîţiva paşi spre el.. (Pe gînduri.) Ştii povestea cu englezul la bordel? VLADIMIR: Da. VLADIMIR: De-o creangă? (Se apropie amîndoi de copac şi-l privesc. Vladimir revine. îi atinge umărul.) Nu-i aşa. ESTRAGON (rece): Există momente cînd mă întreb dacă n-am face mai bine să ne despărţim. Alt pas înainte.) Sărută-mă.. Estragon priveşte cu atenţie copacul. (Scurtă pauză. dacă nu ţie? VLADIMIR: Să rămînă personale. traversează scena.) Lasă-mă pe mine! (Vladimir se înduplecă. Şi acolo unde pică. VLADIMIR: Destul! Vladimir iese. (Scurtă pauză.. Didi.) Nu eşti drăguţ. Mimica lui Estragon e analoagă celei pe care o smulge spectatorilor eforturile unui pugi(14) .

VLADIMIR: înainte de-a se pronunţa. ESTRAGON: Gîndeşte-te niţel.. VLADIMIR: Atunci ce facem? ESTRAGON: Să nu facem nimic. Gogo uşor-creanga nu rupe-Gogo mort. ESTRAGON: Corespondenţii. ESTRAGON: Pe de altă parte. Una din două... ESTRAGON: După tine. Vladimir se gîndeşte. VLADIMIR: Dacă vrei tu..) Pe cînd dacă. ESTRAGON: Contul la bancă. VLADIMIR: Ei bine. ESTRAGON: Asta e.. VLADIMIR: Şi mie la fel. VLADIMIR: Dar cîntăresc eu oare mai mult ca tine? ESTRAGON: Tu spui. VLADIMIR: Nu.. VLADIMIR: Chiar aşa. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Tu eşti mai uşor decît mine.. ESTRAGON: Cu mintea odihnită. ESTRAGON: Că nu poate să promită nimic. VLADIMIR: Că trebuie să se mai gîndeasca. VLADIMIR: E mai bine să ştim sigur mai întîi. zău aşa. ESTRAGON (care a găsit): Cine poate mult poate şi puţin. VLADIMIR: Nu înţeleg. Eu nu ştiu. . E mai prudent. ESTRAGON (cu efort). Caută expresia justă. ESTRAGON: Păi tocmai.. creanga.VLADIMIR: încearcă. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Godot. VLADIMIR: Să-şi consulte familia. Nimic precis. (16) VLADIMIR: Agenţii. VLADIMIR: Să aşteptăm întîi ce-o să ne spună el. am face poate mai bine dacă am bate fierul pînă nu îngheaţă. Sau aproximativ. Asta nu ne angajează cu nimic. ESTRAGON: De fapt. ESTRAGON: Prietenii. ESTRAGON: O cerere vagă. ESTRAGON: Şi el ce ţi-a răspuns? VLADIMIR: Că o să vadă. întii tu. VLADIMIR: Sînt curios să ştiu ce-o să ne spună el.) Creanga. (Furios. VLADIMIR: Nu-i aşa? ESTRAGON: Aşa mi se pare. nu. Pauză. (Pauză. ESTRAGON: E şi normal. VLADIMIR: La asta nu mă gîndisem. VLADIMIR (în cele din urmă): Nu înţeleg. VLADIMIR: Registrele. ESTRAGON: Un fel de rugăminte.) Dar încearcă să înţelegi! VLADIMIR: Mă bizui pe tine. (15] ESTRAGON: Am să-ţi explic. (Se gîndeşte. ce i-am cerut? "VLADIMIR: Nu erai acolo? ESTRAGON: N-am fost atent. Didi greu-creanga rupe-Didi singur.

) E un nap! VLADIMIR: Oh. ESTRAGON: Mi-ai făcut frică. Rămîn neclintiţi. VLADIMIR: E încă ziuă. Se agaţă de braţul lui (17) Vladimir. cu capul în piept. dragul meu. ESTRAGON: Şi de ce ar fi strigat el? VLADIMIR: După cal.) Numai napi. Tăcere. pe paie.) Iată. că nu mai e altul. Oftat de uşurare. scoate un nap şi i-l dă lui Estragon. (Scoate. (Estragon îl şterge pe mînecă şi începe să-l mănînce. în sfîrşit. Nu? ESTRAGON: Nu toată noaptea. Acelaşi joc.) Mersi. care se clatină. (Estragon îi dă napul. la loc uscat.) Nici eu. ESTRAGON: Le-am pierdut? VLADIMIR (răspicat): Le-am dat pe nimic. (Muşcă din nap. Se depărtează unul de altul. VLADIMIR: Am crezut că e el. minus zîmbetul. e cît pe-aci să cadă. VLADIMIR. cu braţele atîrnate. Estragon îşi pierde echilibrul.} Fă-l să ţină mult. Ascultă amîndoi. Destindere. VLADIMIR: Vrei un morcov? ESTRAGON: Altceva n-ai? VLADIMIR: Cred că mai am nişte napi. (Caută mereu. VLADIMIR: Aş fi jurat că sînt strigăte. dacă aş avea nevoie. un morcov şi i-l dă lui Estragon. înghesuiţi unul în altul. pardon! Aş fi jurat că-i morcov. Merită să aşteptăm. ESTRAGON: Mi-e foame. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Godot. ESTRAGON: Nu aud nimic. Jalnic.) Stai. VLADIMIR: Ssst! (Ascultă amândoi.ESTRAGON (neliniştit): Şi noi? VLADIMIR: Poftim? ESTRAGON: Am zis. Tăcere. ESTRAGON: Să ne cărăm. ESTRAGON: Dă-mi un morcov. Tăcere. cu genunchii frînţi.) Dă-mi înapoi napul. VLADIMIR: Unde? (Scurtă pauză. ESTRAGON: Pînă acolo am ajuns? VLADIMIR: Domnul are vreo reclamaţie de făcut? ESTRAGON: Nu mai avem drepturi? Rîsul lui Vladimir. (Se scotoceşte din nou prin buzunare şi nu găseşte decît un nap.) Pesemne că pe ultimul l-ai mîncat tu. şi noi? VLADIMIR: Nu înţeleg.: M-ai face să rîd. ESTRAGON (mestecînd): Ţi-am pus o întrebare. ESTRAGON (slab): Nu sîntem legaţi? (Scurtă pauză. pe care şi-l întrerupe brusc? ca mai înainte. (18) VLADIMIR: A! . ESTRAGON: Ph! Vîntul prin trestii. (Caută.) Poate că în seara asta o să ne culcăm la el. cu burta plină.) Ai? VLADIMIR (ridicînd mîna): Ascultă! Ascultă amîndoi înţepeniţi grotesc. am găsit. (Vladimir se scotoceşte prin buzunare. ochi în ochi. la căldurică. VLADIMIR: Rolul nostru? Cel care cere. ESTRAGON: Care e rolul nostru în toate astea? VLADIMIR: Rolul nostru? ESTRAGON: Nu te pripi.

VLADIMIR: Fondul nu se schimbă. înlănţuiţi. cu cît înaintez. cu atît e mai puţin bun. ESTRAGON (mestecă. Vladimir nu face legătura.. Pozzo are un bici în mină. Ei traversează scena. cu atît mai bine. Pozzo. (Mestecă. cu toată . (îi suge capătul.) Grozav morcovul tău. cu apreciere. apoi dă fuga la Vladimir.) Ce voiai să ştii? ESTRAGON: Nu-mi aduc aminte.. (Priveşte morcovul. îl răsuceşte în aer cu vîrfurile degetelor. Pozzo trage cu: putere de ea. un scaun pliant. VLADIMIR: N-ai ce-i face. ESTRAGON: Oricît te-ai suci.. se opreşte. Primul ii mină pe al doilea cu ajutorul unei funii trecute pe după gît. întorcînd spatele primejdiei. văzîndu-i pe Estragon şi pe Vladimir. VLADIMIR: Cum legaţi? ESTRAGON: De mîini şi de picioare. A căzut Lucky. se opreşte din nou. cu capetele vîrîte în umeri.) Curios. VLADIMIR: Pentru mine e contrariul. ESTRAGON: Ia te uită! (Ridică restul morcovului. ESTRAGON: Oricît te-ai zbate.ESTRAGON: Ce mi-ai răspuns? VLADIMIR: E bun morcovul tău? ESTRAGON: E dulce. Lucky trece prin faţa lui Vladimir şi Estragon şi iese.) Vrei să-l termini tu? Un ţipăt cumplit răsună în imediata apropiere. se întoarce. Estragon scapă morcovul. (Scurtă pauză.) Asta mă plictiseşte. şi Vladimir încremenesc. ridică morcovul. VLADIMIR: Legaţi? ESTRAGON: Legaţi. Estragon se opreşte la jumătatea drumului. amindoi aşteaptă. ESTRAGON: Nimic de făcut. Pozzo apare. distrat): Nu sîntem legaţi? VLADIMIR: Nu aud nimic. se întoarce de unde a plecat. meditativ. VLADIMIR: Legaţi de ce? De cine? ESTRAGON: De omul tău. şi-l răsuceşte prin faţa ochilor. Intră Pozzo şi Lucky. ESTRAGON: îl cheamă Godot? VLADIMIR: Cred că da. de capătul cu frunze. Rupe o îmbucătură. VLADIMIR: Cu atît mai bine. VLADIMIR: De Godot? Legaţi de Godot? Ce idee! Nici gînd! (Scurtă pauză. ESTRAGON: Adică? VLADIMIR: Eu mă deprind cu gustul pe măsură ce mănînc. dă fuga spre Vladimir care îl aşteaptă. îşi ia gheata.) Stai că-mi aduc aminte. Lucky poartă o valiză grea.) înapoi! Zgomot de cădere. un coş cu provizii şi un pardesiu pe braţ. POZZO (în culise): Mai repede! (Pocnet de bici. ESTRAGON (dupăces-a gîndit îndelung): Asta e contrariul? VLADIMIR: Chestie de temperament. VLADIMIR: Ei? ESTRAGON (cu gura plină. Şi el. îl vira în buzunar. apoi se precipită spre culise. (îi întinde lui Vladimir restul morcovului.) Nu încă. înghite): Întreb dacă sîntem legaţi.. (19) 2* VLADIMIR: Rămîi cum eşti. ESTRAGON: De caracter. Funia se întinde. în aşa fel încît apare întîi Lucky urmat de funia destul de lungă ca el să poată ajunge în mijlocul platoului înainte ca Pozzo să iasă din culise.

. domnule... da... dar aşa e. ESTRAGON: Adică..) Numele ăsta nu vă spune nimic? (Tăcere. VLADIMIR: Dă-mi drumu'! ESTRAGON: Stai liniştit! POZZO: Atenţie! E rău! (Estragon şi Vladimir îl privesc.. bine. VLADIMIR (conciliant): Eu am cunoscut o familie Gozzo. domnule.. VLADIMIR: Fireşte. Vladimir şi Estragon îl privesc simţind tot odată şi dorinţa de-a da fuga să-l ajute şi teama de-a se amesteca unde nu le fierbe oala. VLADIMIR: Pozzo sau Bozzo? ESTRAGON: Pozzo. nu-l ascultaţi! POZZO: Aşteptarea? Va să zică îl aşteptaţi? VLADIMIR: Adică.... POZZO: M-aţi luat drept el. ESTRAGON: Da' de unde.. întunericul. unu. Pozzo.. dar totuşi. o clipă. ESTRAGON: Eu.) Din aceeaşi specie cu mine. Estragon îl opreşte apucîndu-l de mînecă.. VLADIMIR: Ba nu.. mărturisesc. POZZO: Drumul e al tuturor. ESTRAGON (către Pozzo): Nu sînteţi domnul Godot. ESTRAGON (repede): Nu sîntem de pe-aici. Pozzo înaintează ameninţător.. POZZO: Aici? Pe moşia mea? VLADIMIR: N-aveam nici un gînd rău.. aşteptarea. Pozzo. oboseala. POZZO: E o ruşine.... domnule. Da. slăbiciunea.... VLADIMIR: A. .. VLADIMIR (la fel): Pozzo.... Mama broda la gherghef.... Nu.. Nu-l cunoaştem prea bine..... (Izbucneşte într-un hohot de rîs enorm. nici nu l-aş recunoaşte măcar. eun. Vladimir face un pas spre Lucky... POZZO: Cine e? VLADIMIR: Ei.)? Cu străinii. sînteţi fiinţe umane... (îşi pune ochelarii..povara lui.) Vă întreb dacă numele ăsta nu vă spune nimic? Vladimir şi Estragon se întreabă din ochi. abia dacă-l cunoaştem. Bozzo.. ESTRAGON: O făceam cu intenţii bune. nu văd. ESTRAGON (încet): El e? VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Ei!. nu.) Din aceeaşi specie cu Pozzo! De origine divină! VLADIMIR: Adică? POZZO (tăios): Cine e Godot? ESTRAGON: Godot? POZZO: M-aţi luat drept Godot. domnule.. e o cunoştinţă. (21) VLADIMIR: Nu-l ascultaţi. VLADIMIR: Aşa socoteam şi noi. am crezut. ESTRAGON (făcindu-se că ar căuta): Bozzo... domnule? POZZO (cu voce cumplită): Eu sînt Pozzo! (Tăcere. POZZO: Pozzo! ESTRAGON: A. nici o clipă.. (20) VLADIMIR: Godot? POZZO: Mă numesc Pozzo. POZZO (oprindu-se): Şi totuşi.

reia valiza şi coşul. Pozzo începe să-şi pună pardesiul. se pleacă şi ia biciul în dinţi..) Mai încoace! (Lucky înaintează. reia valiza. Pozzo priveşte scaunul. Către Vladimir şi Estragon. am să rămîn o clipă lîngă voi. mută scaunul. (Trage de funie.) Stai! (Lucky se opreşte.) E răcoare aici. (Trage de funie.) întoarce-te! (Lucky se întoarce. se inspectează. (îi priveşte pe cei doi semeni. (Către Lucky.) De cîte ori cade.) Stai! (Lucky se opreşte. Lucky se apropie şi. îl ajută pe Pozzo să se îmbrace. se apleacă. se dă înapoi.) Da. Tăcere.şase ore. da. drumul e lung cînd călătoreşti singur timp de. (Deschide coşul. se opreşte.) Mai încolo! (Lucky se dă înapoi. (Către (22) Lucky.) Aerul face foame. ESTRAGON: De ce nu-şi lasă bagajele jos? VLADIMIR: Ştiu eu? (Se apropie amîndoi şi mai mult de Lucky. rămîne ne mişcat.timp de (calculează) .) Ţine! (Pozzo îi întinde biciul.) Scaun! (Lucky lasă valiza şi coşul.) Haina! (Lucky pune va.. dă pardesiul. se dă înapoi. (Către Lucky. chiar atîta.) Coşul! (Lucky înaintează. apoi se dă înapoi. şase ore la rînd. îl cercetează pe toate părţile. Lasă sticla şi începe să mănînce. scîrnăvie ! (Zgomotul lui Lucky care se ridică şi-şi adună lucrurile. mă bucur sincer. se dă înapoi.) Stai! (Lucky se opreşte. se apleacă.) înapoi! (Lucky intră de-a-ndăratelea. scoate o bucată de pui.) în sănătatea noastră. pînă ce valiza atinge pămîntul.liza jos. dă coşul. adoarme. se dă înapoi. (In faţa expresiei lor neîncrezătoare.. fără să -ntîlneşti ţipenie de om. se dă înapoi.) De asta.) Chiar cînd ei nu-mi seamănă decît într -o mică măsură.. înaintează. Lucky se trage înapoi. Pozzo se aşază.ESTRAGON: N-ai ce să-i faci. Pozzo îi smulge biciul din gură. Către Vladimir şi Estragon.) Vedeţi. ESTRAGON: Ce are? VLADIMIR: Pare obosit. se învîrtesc în jurul lui Lucky.) Dragii mei.. mută scaunul. da. reia valiza şi coşul.) Atenţie! ESTRAGON: Dacă i-am vorbi? .. reîncepe să se îndoaie. Estragon şi Vladimir prind curaj.) Haina! (Lucky lasă totul jos. Pozzo muşcă din pui cu lăcomie. ia coşul. amabil. se apropie. Ritmul unuia care doarme de -a-npicioarele. aruncă oasele după ce le-a supt. (Bea o duşcă direct din sticlă.) Scoală-te! (Scurtă pauză.. (Trage de funie. POZZO (cu un gest larg): Să nu mai vorbim despre asta. o bucată de pîine şi o sticlă de vin. reia totul.) Acolo! Pute. mă bucur din toată inima că v-am întîlnit. înainte de-a mă aventura mai departe.. nu pot să mă lipsesc mult timp de societatea semenilor mei.) Mai încoace! (Lucky lasă jos valiza şi coşul. (se uită la ceas) . dragii mei. Către Vladimir şi Estragon. (Termină de încheiat pardesiul. propteşte vîrful biciului în pieptul lui Lucky şi împinge. Lucky se îndoaie încet. Către Lucky. se trage înapoi.) Biciul! (Lucky înaintează. înaintează. se ridică. nemaiavînd mîini libere. se îndreaptă brusc.) înapoi! (Luckyse dă înapoi.) Coşul! (Lucky înaintează. înaintează. dacă n-aveţi nimic împotrivă. Pozzo trage de funie. încetul cu încetul.) Vedeţi.) Scoală.

VLADIMIR: Tot frecînd. strîmbîndu-se): Găseşti? VLADIMIR: Cam feminizat. ESTRAGON (privind gîtul): Nu văd nimic. VLADIMIR (Intinzlnd capul): Parcă are guşă. ESTRAGON: După mine. ESTRAGON: Face spume.. oasele-i revin hamalului. (Estragon se opreşte. ESTRAGON ('acelaşi joc): Nu-i sigur. se întoarce la loc. (23) ESTRAGON: într-adevăr. ESTRAGON: Funia.. în principiu. Lui trebuie deci să i le cereţi. nu-i de meserie.) Ce vreţi. îşi şterge gura cu dosul mînecii. sfîrşind de mîncat. POZZO: Lăsaţi-l dracului! (Ei se întorc spre Pozzo. Pozzo aruncă chibritul şi trage de funie (24) cu furie. îşi revine. VLADIMIR: Treci aici.. VLADIMIR: Carne vie. acum e mai bine. oprindu-se la faţă. nu mîncaţi. ESTRAGON: Un cretin. întinde picioarele.. de oase. cu lăcomie. (Scurtă pauză.) Ah.. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Ce riscăm? ESTRAGON (uimit): Domnule. domnule? VLADIMIR (indignat): Nu puteai să mai aştepţi? POZZO: Ba nu.. ESTRAGON: E normal. VLADIMIR: Poate e un idiot.....VLADIMIR: Ia uită-te-aiciI ESTRAGON: Ce e? VLADIMIR (neliniştit): Gîtul..) Coşul! (Cum Lucky nu se mişcă. îşi reia poziţia. VLADIMIR: Gîfîie. VLADIMIR: Şi ochii! ESTRAGON: Ce-i cu ei? VLADIMIR: îi ies.. ESTRAGON: Ii curg balele.. îşi reîncep examinarea. ESTRAGON: E fatal.) Dar. Pozzo scapără un al doilea chibrit şi-şi aprinde pipa.. Estragon trece pe locul lui Vladimir.) Coşul! (Lucky e cît p-aci să cadă.) Nu vedeţi că vrea să se odihnească? (Îşi scoate pipa şi începe s-o îndese cu tutun. VLADIMIR: N-are încotro.) întreabă-l ceva. le priveşte fix. (Trage un fum. VLADIMIR: Nu-i sigur..) Dar.. e gata să crape. (Estragon se .. 'ESTRAGON (ridicînd din umeri. flăcăule? ESTRAGON: Hm.. ESTRAGON (mai tare): Domnule. POZZO: Ce-i.. (Estragon face un pas spre oase..) Nu. ESTRAGON: Ce vrei. VLADIMIR: Mai tare.. care. VLADIMIR: Nu-i rău. VLADIMIR: Nodul. pune sticla în coş. Dacă am nevoie de oase? (Le mişcă cu vîrful biciului. Pozzo scapără un chibrit şi începe să-şi aprindă pipa. ESTRAGON (timid): Domnule. ba nu. Estragon priveşte ţintă oasele. înaintează. personal nu mai am nevoie de ele. n -aveţi nevoie.. e normal. Estragon observă oasele de pui pe jos.

Lucky îl mută din loc. POZZO (încîntat): Domnule! (Lucky îşi pleacă fruntea. e o ruşine. cere-i. Lucky se dă înapoi. o absorbi...) Cîţi ani poate să aibă? ESTRAGON: întrebaţi-l pe el. Pozzo e foarte calm.) Şaizeci? Şaptezeci? (Către Estragon.în felul ăsta.) Mai aşa! Aici! (Se aşază.. începe să-şi umple pipa. POZZO: Sînt indiscret. domnule. (Estragon se repede la oase. . (Către Vladimir. (îşi goleşte pipa lovind-o de bici. (Scurtă pauză.) Vă las..) Ce zici? (Tăcere.) Hail ESTRAGON: Pardon.. Să vedem.. (25) VLADIMIR (izbucnind): E o ruşine! Tăcere. Estragon merge spre Lucky şi se opreşte în faţa lui. Da? Nu? în sfîrşit..) Sînt ale dumitale. POZZO (către Vladimir): Faci aluzie la ceva anume? VLADIMIR (hotărît şi bolborosind): Să trateze un om.. Se gîndeşte.. pe Vladimir şi pe Pozzo. stupefiat.. după ce m-am ridicat în picioare? Fără să par — cum să spun — că mă plec? (Către Vladimir.) Sper că n-are de gînd să-mi tragă clapa îmbolnăvindu-se.) Eu nu sînt decît un fumător mărunt. Estragon. oasele astea.) cîţi ani ai. POZZO: Ţi se vorbeşte. îi priveşte.. Pozzo pocneşte din bici. reia valiza şi coşul.) Din cauza nicotinei. fiindcă (îşi duce mîna la inimă) face să-mi bată inima.) Ce să-i faci? (Tăcere.) N-ai zis nimic? (Tăcere. (Se gîndeşte. nu-i prea important. se ridică. şi n -am obiceiul să fumez două pipe una după alta.. o să-ţi spună el.) Iată-mă. se opreşte din ronţăit. (Tăcere. le vrei dumneata? Lucky îl priveşte lung pe Estragon..) Totuşi.) Dacă mai fumez o pipă cu voi? Ce ziceţi? (Ei nu zic nimic. Aruncă oasele..întoarce spre Lucky.. o fiinţă umană.) Răspunde! Le vrei sau nu le vrei? (Lucky tace. VLADIMIR: Să plecăm. un fumător mic de tot. pardon. găsesc că. porcule! Răspunde! (Către Estragon. Lucky nu se clinteşte. instalat..) N-are importanţă. POZZO: Sînteţi severi. (Gest spre Lucky. dacă nu sînt indiscret? (Tăcere. Lucky saltă capul.) Cere-i. Vladimir e din ce în ce mai jenat. VLADIMIR: Să plecăm. le adună şi începe să\le roadă. domnule. rînd pe rînd. Trage din pipă... ) Dar cum să mă aşez acum.) . Către Estragon.) Dar poate că voi nu sînteţi fumători. ESTRAGON: Domnule. .. Mulţumesc că mi-aţi ţinut de urît. firesc. (Oftează. nu. ESTRAGON (nevrînd nici el să se lase mai prejos): Un scandal! Reîncepe să roadă. din nou. în ciuda precauţiilor.. mi se par e ciudat. (îl priveşte pe Lucky cu nelinişte. E pentru prima oară cînd refuză un os. şovăie. n-avea teamă. ESTRAGON: Ah! Parcă e mai bine.) Scaunul! (îl arată cu (26) biciul. ESTRAGON: De pe-acum? POZZO: O clipă! (Trage de funie.

... trage de funie. unul lîngă altul... Chiar voi (îipriveşte atent unul după altul.. Mai staţi un pic. înainte de a face o imprudenţă. POZZO: Am să vă răspund! (Către Estragon.) Dar e bună.) Bun.) . îţi guşti mai bine fericirea. (îşi pune iar pipa în gură. POZZO: Nu mai poate să-mi sufere prezenţa. Nemişcaţi. ESTRAGON: Are dreptate.). (Tăcere. vreau să zic. în cazul ăsta. cine ştie. ce se întîmplă cu întîlnirea voastră cu. De la cea mai neînsemnată creatură înveţi cîteceva.în fine. (Toţi trei privesc cerul.) . POZZO: Perfect.) Dar stai la un loc.POZZO: Sper că nu plecaţi din cauza mea. Godet. chiar voi. poate că mi-aţi adus ceva.. ESTRAGON: De ce nu-şi lasă el bagajele jos? POZZO: Dar m-ar mira. VLADIMIR: Chiar aşa. VLADIMIR: Mă duc.. îmi calci pe nervi. ESTRAGON: Mă întreb şi eu. Acum îmi pui întrebări. ESTRAGON: Ce să-l întreb? VLADIMIR: De ce nu-şi lasă bagajele jos. n-o să vă pară rău. POZZO (care şi-a aprins pipa): A doua e totdeauna mai puţin bună. POZZO (către Estragon): Sînteţi de acord. o priveşte. (îşi aprinde iar pipa.în cazul ăsta. Cu cît întîlnesc mai mulţi oameni. o să ne simpatizăm. VLADIMIR (către Estragon): Cred că te-ascultă. VLADIMIR: Vino încoace. E treaz. Să zicem că pleci acum. ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: O să vorbească. de teamă să nu piardă întrebarea): Mă întrebi de ce nu-şi lasă bagajele jos.. VLADIMIR: De unde ştiţi? POZZO: Iată-l că-mi vorbeşte iar! Pînă la urmă. ESTRAGON: De ce nu-şi lasă el bagajele jos? POZZO: Şi eu aş fi fericit să-l întîlnesc. după cum spui. ori cît. nu? ESTRAGON (continuînd să dea roată în jurul lui Lucky): Suflă ca o focă.. te rog. O să se termine rău. înţelegeţi cu cine vreau să spun.. Ce se întîmplă în cazul ăsta cu. (îşi scoate pipa din gură. cînd e încă lumină.. ca să se ştie că e vorba de amîndoi).... tremurînd. dar e ăsta un motiv? (Către Vladimir. Lucky saltă .. hai.m-am stins.. căci.) Gîndeşte-te.. de care depinde viitorul vostru (Tăcere.. Probabil că nu sînt prea uman. aşteaptă. (27) VLADIMIR: Vi se pune o întrebare. ESTRAGON (care a început iar să-i dea tîrcoale lui Lucky): Ce? VLADIMIR: Acum poţi să-l întrebi. ESTRAGON (simţind că e rost de pomană): Avem timp.) Decît prima. cu atît sînt mai fericit.. Godot... te îmbogăţeşti.) Adineauri îmi spuneai domnule. POZZO (care a urmărit discuţia cu o atenţie îngrijorată. Godin. viitorul vostru imediat...) în fine. E toată lumea aici? Mă priveşte toată lumea? (Priveşte spre Lucky. POZZO (înclntat): O întrebare? Cine? Care? (Tăcere. totuşi. VLADIMIR: Dar întreabă-l pe el. (Scoate pipa din gură şi o priveşte. mai e încă lumină.

Dacă soarta n -ar fi fost împotrivă. înseamnă deci că nu vrea? Iată ceva bine gîndit. (îşi pune pipa în buzunar.) Ce spuneam? (Scurtă pauză.) Atlas. scoate iar vaporizatorul. Nu-i de meserie. dacă-l văd hamal bun. Mă ascultă toată lumea? (Se uită la Lucky. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Vrea să mă ducă. Să încercăm să vedem clar. ESTRAGON: Eu plec. POZZO (furios): Nu mă întrerupe! (Scurtă pauză.. Mai calm. am să vă spun. ESTRAGON (cu tărie): Bagajele! (Arată cu degetul spre Lucky.) Uită-te la mine.) Perfect. (Scurtă pauză.) Ce spuneam? Vladimir mimează un om care duce o povară grea.) Niciodată să lase.) Atunci ce? (Lucky saltă capul.) Domnilor. ca să-l păstrez. fiu ispitit să-l folosesc şi pe viitor în funcţia asta. se ridică uşurat. Dar în loc să-l alung. Bun. Trebuia să-mi spuneţi mai demult. ESTRAGON: Nu-l mai vreţi? POZZO: în realitate. VLADIMIR: Atenţie! POZZO: Ca să mă impresioneze. Se gîndeşte. (Desface palmele.) Acolo! [(Lucky se opreşte.. după cum aş fi putut. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Ţine seama că s-ar fi putut să fiu eu în locul lui şi el într-al meu. Nu are drept»!? Are. De ce nu se face comod. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Ce zici? VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Aşa e.) E toată lumea gata? (îi priveşte pe toţi trei. Mai tare. am să. fiul lui Jupiter! (Tăcere. să renunţ să mă despart de el. n -o mai scoatem la capăt. POZZO: De fapt.) Gata. Ăsta e calculul lui nenorocit. . dar n -o să-i meargă. Şi de ce nu vrea? (Scurtă pauză. Caută să-mi facă milă ca.) De ce? Mereu să ţină. ultimul pe (28) Lucky. trage de funie.capul. ce m-aţi întrebat? VLADIMIR: De ce el. Pozzo îl priveşte fără să înţeleagă. Cred că v-am răspuns la întrebare. trage de funie. scuipă. Ca şi (29) cum ar fi lipsă de oameni de povară! (Toţi trei îl privesc pe Lucky. Să vedem. (Mimează un om încovoiat de povară. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: îşi închipuie că dacă-l văd neobosit am să-mi regret hotărîrea. Fiecăruia ce i se cuvine..) Gata. nu-i tocmai asta. repune vaporizatorul în buzunar.) Dacă vorbim toţi odată. repune vaporizatorul în buzunar.. îşi vaporizează gîtlejul. scoate un mic vaporizator şi îşi vaporizează gîtlejul. Mai aveţi altele? Jocul cu vaporizatorul. gîfîind. Nu. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: îşi închipuie că. porcule! (Lucky îl priveşte.) De ce? POZZO: înţeleg. horcăie ca să-şi cureţe beregata.) Nu-mi place să vorbesc în gol. ESTRAGON:Cum? POZZO: Poate că m-am exprimat prost.) Mai încoace! (Lucky înaintează. duce bagajele ca un porc.

(Estragon se apropie de Lucky şi se pregăteşte să-i şteargă ochii. se opreşte din plîns.) Pe lîngă el. (îi întinde . Lucky ii arde o lovitură de picior în tibias. par tinerel. VLADIMIR: Dă-mi-o. Estragon nu vrea să-i dea batista.A&.) Ia-o. undeva.) Lacrimile lumii sînt imuabile.) L-ai înlocuit. (Visător.) Batista! Lucky lasă valiza şi coşul. (30) ESTRAGON: Ticălosule! Bestie! (Îşi ridică pantalonul. apoi se duce să se aşeze acolo unde se afla la ridicarea cortinei. (Rîde. niciodată n -aş fi simţit decît lucruri josnice. Către Pozzo. VLADIMIR: încearcă să umbli. ar trebui să-l omori. La fel e şi cu rîsul. oarecum. Pentru fiecare om care începe să plîngă. VLADIMIR (încetînd. să mai cerceteze cerul): Un knuk? POZZO: Curînd au să se-mplinească 60 de ani de cînd durează toate astea.)1 M-a schilodit! POZZO: Ţi-am spus că nu-i plac străinii.) Nu se cunoaşte.. ridică batista. Ea nu e de loc mai nenorocită decît cele dinaintea ei. înaintează.) El! VLADIMIR (privind cerul): Nu mai vine noaptea odată?' POZZO: Fără el.. Estragon şovăie încă.} La nevoie. îi şterg eu ochii.) Deci să nu ne vorbim de rău epoca.) Consolează-l. Ca să faci bine. nu-i aşa? (Vladimir îl priveşte pe Lucky. legate de meseria mea de— n-are importanţă. se opreşte în faţa lui Lucky şi îl scuipă. reia valiza şi coşul. pentru graţie. Aţintindu-şi degetul spre Lucky. mînios. (Tăcere.vreau să zic că în loc să-l dau pur şi simplu afară pe poartă. o să se simtă mai puţin părăsit. un altul. Aşa. Estragon porneşte şchiopătind. pentru marile adevăruri. mi-am luat un knuk. într-atît de mare mi-e bunătatea.) Pălăria . curînd au să fie 60.) Să nu mai vorbim de loc.) E adevărat că populaţia a sporit. nu e posibil să alungi asemenea fiinţe. (Estragon îi arata piciorul. (Estragon şovăie. Către Lucky. Şi-atunci. (Scurtă pauză. niciodată n-aş fi gîndit. (Socoteşte în gînd. cu cîteva picioare în cur. Mă ştiam incapabil pentru frumuseţe. nu? (Scurtă pauză. face turul platoului şchiopătind şi urlînd de durere. (Tăcere. fără voia lui. o dă lui Pozzo. Estragon scapă batista. (Estragon ia batista.) Şi nici de bine să n-o vorbim. Lucky plinge. unde sper să scot ceva pe el. dacă ţi-e milă. POZZO: Grăbiţi-vă! Curînd n-o să mai plîngă. ESTRAGON (ţinînd în aer piciorul rănit): N-am să mai pot umbla! VLADIMIR (tandru): Am să te duc eu.. POZZO: Uite-l că nu mai plînge. (Ridicîndu-se mîndru.) îi curge sînge! POZZO: E semn bun. se dă înapoi. POZZO: Dulăii bătrîni au mai multă demnitate. Gesturi de copil. ESTRAGON: Plînge. îl duc. se aruncă înapoi. VLADIMIR (către Estragon): Arată. La drept vorbind. lui Estragon o batistă. (Tăcere.) Şterge-i ochii. POZZO: Ştiţi cine m-a învăţat toate lucrurile astea frumoase?' (Scurtă pauză.. (Către Estragon. la tîrgul Mîntuitorului.).

mă ucide.... VLADIMIR: Şi încă nu s-a sfîrşit.) Ce mi-am făcut pipa? VLADIMIR: Frumoasă seară. POZZO (calmat): Domnilor.. (Se îndreaptă..) Aţi văzut? VLADIMIR: Ce-i aia un knuk? POZZO: Nu eşti de pe-aici. ESTRAGON: E groaznic. într -adevăr! POZZO (plîngînd în hohote): Pe vremuri. mă făcea mai bun..) Par eu omul pe care-l face cineva să sufere? Nu.. e înspăimîntător. nu mai pot. Vă cer iertare... VLADIMIR: După ce i-ai supt măduva. Tăcere. Cei care pot să-şi permită. ESTRAGON: Cum? VLADIMIR: Nu ştiu. (32) VLADIMIR: Nu cred. Lucky tresare. Uitaţi totul. VLADIMIR: înnebuneşte. apucîndu-se cu mîinile de cap): Nu mai pot. trebuie să plece. (caută) ca pe-o coajă de banană.. ESTRAGON: De neuitat. îşi scoate pălăria.(31) (Lucky lasă coşul. mă distra. se bate în piept. mă ajuta. dar puteţi fi siguri că nici un cuvînt nu era adevărat.. Părul alb şi abundent îi cade în jurul feţei. VLADIMIR: La music-hall. oamenii aveau bufoni... E complet chel. Toţi îl privesc pe Pozzo.. ESTRAGON: La circ. VLADIMIR (către Lucky): Cum îndrăzneşti? E ruşinos! Un stăpîn atît de bun! Să-l faci să sufere în halul ăsta! După atîţia ani. ESTRAGON: E teribil..) Nu prea ştiu ce-am spus. ESTRAGON: La circ. VLADIMIR: Şi acum îl alungaţi? O slugă atît de bătrînă şi de credincioasă? ESTRAGON: Scîrnăvie! Pozzo e din ce în ce mai agitat.. ce face. ESTRAGON: S-ar zice că nu.... Lucky îşi pune pălăria sub braţ şi reia coşul. POZZO: Dar ce mi-am făcut pipa? .înnebunesc..) Acum priviţi. îşi pune pălăria pe cap.. Trebuie să recunoaşteţi că.. nu ştiu ce m-a apucat. Acum au knuki. VLADIMIR: Nu mai poate. era drăguţ cu mine.. 1 ToaTe aceste personaje poartă pălării-melon... VLADIMIR: Te-ai crede la spectacol.... nu puteţi să ştiţi. acum.. Dar eşti măcar din secolul nostru? Pe vremuri. (Din ce în ce mai stăpîn pe sine. POZZO (gemînd... (Pozzo îşi scoate pălăria1. zău ! (Se scotoceşte prin buzunare. (Se prăbuşeşte cu capul în mîini. să suport.. (ridică braţele) . să-l arunci ca peun..) Nu mai pot. VLADIMIR: Abia începe... ESTRAGON: E dezgustător. ESTRAGON: Trebuie să-l întrebăm. ESTRAGON (către Vladimir): Vrea să-l înlocuiască? VLADIMIR: Cum? ESTRAGON: N-am înţeles dacă vrea să-l înlocuiască sau dacă nu mai vrea altul după el....

VLADIMIR (oprinduse): Nu mai vine noaptea odată? Toţi trei privesc cerul. POZZO: Crezi? ESTRAGON: E absolut sigur. (Observă lipsa lui Vladimir.. aş aştepta să se facă întuneric beznă. nu. ridică scaunul. simt asta. cît a putut. ESTRAGON: S-a ţinut el. înainte de-a renunţa. pe stînga. POZZO: Se potoleşte. mai calm. Godet. în locul vostru. nu mai staţi aşa.. Vladimir se opreşte... POZZO: Mi-am pierdut Abdulahul! ESTRAGON (strîmbîndu-se de rîs): Să mori de rîs.) Oh! A plecat!. în picioare. o să răciţi. dezolat. aşezaţi-vă. dacă aş avea întîlnire cu un Godin. ESTRAGON: Pot să vă ajut? POZZO: Dacă mi-ai cere.. domnule. Fără să-şi ia rămas bun ! Nu e elegant! Ar fi trebuit să-l ţii. Vladimir revine posomorit. înţelegeţi. POZZO: Nu-i mulţumit? ESTRAGON: Aţi pierdut o chestie formidabilă. (Priveşte scaunul. (Se uită la ceas.. (Se aşază...) Atunci e-n regulă! ESTRAGON: Veniţi încoace. înţelegeţi cu cine vreau să zic. ESTRAGON: Ce? POZZO: Dacă mi-ai cere să mă aşez.ESTRAGON: Are haz! Şi-a pierdut ciubucul! Rîde zgomotos. dar nu ştiu cum să fac. Pozzo se ridică şi merge spre Estragon. îşi reia umbletul. repede.) Dar . dragul meu. e firesc.. agitat.. VLADIMIR: Păstrează-mi locul. ESTRAGON: Priviţi. umblă de colocolo. Din slăvi coboară o linişte adîncă. e cît se poate de firesc. Păcat. POZZO: Oh! (Scurtă pauză.. Iese.) Mersi. Godot.) Mi-ar place să mă aşez iar.) Insistă un pic. ESTRAGON: Zău. POZZO: Sigur. (Privire circulară. POZZO: Nu ţineţi să plecaţi pînă nu vine? ESTRAGON: Vedeţi că. POZZO: Vreţi să mă scol? ESTRAGON: Veniţi. Ascultaţi. în sfîrşit. ESTRAGON: Hai.. POZZO:Ţ! Ţ!Ţ! Ţ! ESTRAGON: 8-a terminat. ESTRAGON: O să vedeţi. (34) POZZO: Nu....) Pan doarme. nu alta! POZZO (ridicînd capul): N-ai văzut cumva.. ESTRAGON: în fundul culoarului. (Scurtă pauză. ESTRAGON: V-ar ajuta? POZZO: Aşa mi se pare.) De altfel. vă rog. poate. 3(33) Aşteptîndu-l pe Godot POZZO: De ce?. ii imbrînceşte pe Lucky. VLADIMIR: Mă întorc. nu-i nevoie.. răstoarnă scaunul cu o lovitură de picior. POZZO: Fără îndoială că ai dreptate. Încet.. veniţi. Şi eu. totul se potoleşte. Iată-mă reinstalat. Se îndreaptă spre culise. (Ridică mina.

(Estragon şi Vladimir îşi continuă manejul. gest larg. în picioare. ESTRAGON (către Pozzo): Azi vede totul în negru. cîte puţin. observînd.) Cum te cheamă? ESTRAGON (prompt): Catulle. POZZO: Adevărat. în afară de Lucky. nu ştiţi încă ce înseamnă un amurg. Gheata lui Estragon şi pălăria lui Vladimir le scapă din mîini. porcule! (Lucky dă capul pe spate. o să vină şi asta. (Priveşte cerul.) La această latitudine. ESTRAGON: Din moment ce sîntem preveniţi. E de (35) 3* ajuns. care a reînceput să moţăie. VLADIMIR: N-avem de ce să ne îngrijorăm. (Tăcere.vremea frumoasă.) Acum un ceas (priveşte cerul. care coboară treptat) cîte puţin. nu sînteţi de pe-aici.) Nu mai face doi bani biciul ăsta.) Ce are biciul ăsta? (Se ridică şi pocneşte mai cu putere.) Priveşte cerul. (Saltă capul. POZZO (punîndu-şi ceasul la ureche): Să nu crezi asta. da. mulţumit de ce a spus.) Tot ce vrei. domnule. Estragon şi Vladimir au reînceput să-şi examineze unul gheata. ESTRAGON: Dar nu mai staţi aşa. în dosul vălului acestuia de blîndeţe şi de calm (ridică ochii spre cer. POZZO (care n-a ascultat): A. (Se aşază. fără ca el să-şi dea seama. fără răgaz. (Vocea îi devine cîntătoare. altfel n -o să mai ajungem niciodată la vreun rezultat. pînă la urmă cu succes. Lucky doarme pe jumătate. Vreţi să vă spun eu? (Tăcere. . Pozzo aruncă biciul. Lucky tresare.) Doresc să vă satisfac. noaptea. după ce ne-a turnat de la (ezită. celălalt pălăria. trage de funie. (Joc cu vaporizatorul. cu ambele mîini care se despart) pac! gata! nu se mai mişcă. să zicem de la zece dimineaţa (ridică tonul). Voce posomorîtă.) Aşa se petrec lucrurile pe ticălosul ăsta de pămînt. numai asta nu. (Scurtăpauză. o să crăpaţi. pînă cînd (pauză dramatică. Pozzo.) Ce-i oare atît de nefiresc? în calitatea lui de cer? E pal şi luminos ca oricare cer la ora aceasta a zilei. Pălăria lui Lucky cade.) Răbdare. ESTRAGON: Ştim la ce ne putem aştepta.) Puţină atenţie. ceilalţi îl imită. Dar înţeleg. (Tăcere. torente de lumină roşie şi albă.) Priviţi. a început să-şi piardă din strălucire. la noi. orizontal. VLADIMIR: Putem să avem răbdare. în afară de Lucky) noaptea galopează (vocea îi devine mai vibrantă) şi va veni să se năpustească peste noi (pocneşte din degete) pfff! aşa (inspiraţia îl părăseşte) în clipa cînd ne aşteptam cel mai puţin. (Toţi privesc cerul. vă rog.) Cînd e. Să nu crezi asta. ton prozaic) aproximativ (din nou ton liric). VLADIMIR: Timpul s-a oprit pe loc.) Dar fiţi un pic mai atenţi. (Îşi priveşte auditoriul. dacă ţin să nu întîrzii. (Rîde. Lungă tăcere. Pozzo poc neşte din bici. ESTRAGON: N-avem decît să aşteptăm. (Scurtăpauză. (Îşipune ceasul în buzunar. neizbutind să scoată decît un sunet foarte slab. să pălească (gestul cu ambele mîini. coboară tonul).) Ce spuneam? VLADIMIR: Să plecăm. (Ei coboară capetele. Către Estragon.) Bun.) Dar (ridică o mînă dojenitoare) — dar. POZZO: în afară de firmament.e timpul să vă părăsesc.

iată ce-mi spun. foarte bun. foarte. se uită în ea. nimic mai uşor.. ESTRAGON: Cine? POZZO: Cine! Parcă voi ştiţi să gîndiţi! VLADIMIR: El gîndeşte? POZZO: Perfect. POZZO (către Estragon): Şi dumneata. ESTRAGON: Nu-i aşa.) Bun?Mediocru? Bunicel? Oarecare? Rău cu adevărat? VLADIMIR (înţelegînd primul): O. Dar sînt generos. domnilor! (Scurtă pauză. se pleacă şi ia biciul. POZZO: E oare de-ajuns? Fără îndoială.) Am atîta nevoie de încurajare. să cînte. N-aţi observat? VLADIMIR: O. e sigur. E de-ajuns? ESTRAGON: Măcar cinci franci. VLADIMIR: Nu sîntem cerşetori. POZZO (dezolat): Te plictiseşti? ESTRAGON: Cam. ESTRAGON: Un pol ar fi bine venit. VLADIMIR (lui Pozzo): Se poate? POZZO: Sigur.. Pozzo e în pragul unei lupte lăuntrice. ESTRAGON: Sînt pe cale. n-am ce face.) Am fost puţin mai slab spre sfîrşit. Astăzi. Ce-aş putea să fac la rîndul meu pentru oamenii aceştia de treabă care se plictisesc. VLADIMIR: Taci din gură. şi ordinea fi - . aţi fost. ESTRAGON: Da' de unde! VLADIMIR: Ce idee! POZZO: Ba da. le-am explicat amurgul.. Acum. gîndea chiar foarte drăguţ. (37) (Se cutremură. Lucky ii priveşte. POZZO: Domnilor.) în sfîrşit. Aşa că mă întreb. (Trage de funie. să gîndească. Le-am dat oase. foarte bine. de altfel.. grozav de bine. un pic de tot. nu se întîmplă nimic. Dar e de-ajuns oare? Iată ce mă chinuie. E. foarte bun. domnule? ESTRAGON (accent englezesc): O. se înţelege. să recite.. POZZO: Cum m-aţi găsit? (Estragon şi Vladimir îl privesc fără să înţeleagă. ESTRAGON: Deocamdată.) Căci am să sufăr..) Ce preferaţi? Să joace. POZZO: Fiindcă memoria mi-e defectuoasă. o scutură. domnule? VLADIMIR: Nu ne omoară distracţia. ESTRAGON: Am crezut că faceţi dinadins. Aşa mi-e felul. (36) POZZO (cu elan): Mulţumesc. (caută). POZZO: Nu neapărat.. ESTRAGON: N-ar putea mai întîi să joace şi pe urmă să gîndească? Dacă nu-i cer prea mult.. Cu-atît mai rău pentru mine.VLADIMIR: Sîntem obişnuiţi. Didi. POZZO: Ce-aş putea face ca timpul să li se pară mai puţin lung. (Cugetă. puteam să-l ascult ore şi ore.. că ar fi mai vesel? VLADIMIR: Mi-ar place să-l aud gîndind. (Fără săseridice. Aşadar. Îşi ridică pălăria. poate. POZZO (către Vladimir): Şi dumneata. Tăcere. aţi fost corecţi. ba da. o pune pe cap.. le-am vorbit despre una şi despre alta. Pe vremuri.. Cu glas tare.. ar fi mai vesel. Şi încă nu spun tot ce am de făcut. vreţi să ne gîndească ceva? ESTRAGON: Mi-ar place mai mult să joace. să.cumsecade cu mine.

) Staţi! (Se gîndeşte.. Estragonse scoală ca să privească mai bine.rească. Ei şi? VLADIMIR: Dacă a lăsat bagajele jos. (Se caută prin buzunare. POZZO (ca la un cal): Ptruuu! Lucky încremeneşte. POZZO (lui Lucky): Auzi? ESTRAGON: Nu refuză niciodată? POZZO: Vă explic imediat. ESTRAGON (triumfător): Aaaa ! VLADIMIR: A găsit. Tăcere.) Mi-am pierdut pulverizatorul! ESTRAGON (cu voce stinsă): Plămînul meu stîng e foarte slab.) Ce-am făcut para? (Caută. VLADIMIR: Cancerul bătrînilor. crispaţi.) Joacă.) Aşteptaţi. nu! POZZO: Eşti sigur? VLADIMIR: Păi asta ne-aţi mai spus. VLADIMIR: Atunci să joace. înaintează puţin spre rampă.) Cu un pic de antrenament. VLADIMIR: E obosit. (38) VLADIMIR (cu tertipuri de estet): E ceva. Ţopăia. (Caută. dansa frecată. Lungă tăcere. Ce vă spuneam? (Se gîndeşte.) Aş putea să fac şi eu ca el. e imposibil ca noi să fi întrebat de ce nu le lasă. îşi duc mina la frunte. POZZO: Staţi! Toţi trei îşi scot simultan pălăriile. (Imită mişcările lui Lucky. Lucky joacă puţin şi se opreşte. scîrbă! Lucky lasă valiza şi coşul.) Nemaipomenit! (Ridică fruntea. POZZO: Bine gîndit! ESTRAGON: Şi de ce le-a lăsat? POZZO: Asta e. (Lui Lucky.) Ajutaţi-mă! ESTRAGON: Caut. POZZO: Dansul plasei. Lucky se pregăteşte să se întoarcă spre povară. Se crede încurcat într-o plasă. ESTRAGON: Nu refuză niciodată? POZZO: Am să vă explic eu.) Asta-i bună! (Face un cap năucit. dansa jiga. fandangoul şi hornpipe-ul. se întoarce spre Pozzo. POZZO: Pe vremuri dansa farandola. am să mă lipsesc de el. dansa din buric.. le-a lăsat jos. (Tuşeşte uşor. ESTRAGON (priveşte spre Lucky): E-adevărat. Şi ştiţi cum numeşte el dansul ăsta? ESTRAGON: Moartea lampagiului. cu glas tunător. e cît pe-aci să cadă. VLADIMIR: Şi eu. Acum nu mai joacă decît ce-aţi văzut. POZZO: V-am mai spus? ESTRAGON: Ne-a mai spus? VLADIMIR: De altfel. se concentrează. se opreşte. .) Dar plămînul meu drept e în stare perfectă! POZZO (cu voce normală): Nu-i nimic. ESTRAGON: Asta-i tot? POZZO: încă! Lucky repetă aceleaşi mişcări. POZZO (nerăbdător): Ei? ESTRAGON: De ce nu-şi lasă el bagajele jos? VLADIMIR: Nu. Rîs scurt. ESTRAGON: Uite drăcie! (Imită mişcările lui Lucky.

ESTRAGON: Eu! După lovitura pe care mi -a tras-o! Nici în ruptul capului! VLADIMIR: Am să i-o dau eu. POZZO (ridicînd mîna): Staţi! (Scurtă pauză. sau să gîn dească. nu vine nimeni. POZZO: Iată cum se petrec lucrurile. sau să.) Am găsit. ESTRAGON: Fiţi lung. n-avea teamă. Continuaţi. Să zicem că-i cer să joace. ESTRAGON: Astea-s gogoşi.. de pildă. Nu mă-ntrerupeţi.) Gata! (îşi pune pălăria pe cap. e clar. POZZO: Unde eram? VLADIMIR: îi cereţi să joace. după cum i-am cerut.. Bun. fie să joace. ESTRAGON: Să cînte. fie să gîndească. Şi ce se întîmplă atunci? Sau cîntă. continuaţi. ESTRAGON:1 B-adevărat. cum să fiu scurt şi totodată clar? Lăsaţi-mă să mă gîndesc. POZZO: Sau îi cer ceva. ESTRAGON (Impreunînd mîinile): Vă implor. Şi vă întreb. ESTRAGON: Nu se întîmplă nimic. Dar e greu de spus. ESTRAGON: Delirează. în loc să cînte. Ce se întîmplă atunci? ESTRAGON: El începe să fluiere. POZZO: Dă-i pălăria. căci se face tîrziu. VLADIMIR: Vă rog. Estragon şi Vladimir îşi pun şi ei pălăriile. POZZO: O. ESTRAGON: Despre ce e vorba? ^ POZZO: Ai să vezi. una din două. ESTRAGON: O să ne spună acum că nu-i pic de adevăr în _ce spune. VLADIMIR (lui Estragon): Dă-i pălăria. Dar vreau să fiu scurt. VLADIMIR: Nu spuneţi. începe să joace. . POZZO: Insistaţi un pic. de pildă. domnule. VLADIMIR: A găsit. VLADIMIR: Ca să joace. POZZO: E mai bine să i se dea. (40 VLADIMIR: E clar. e cumplit. POZZO (supărat): Nu vă mai spun nimic. am înţeles. după cum i-am cerut. îi cer să cînte. POZZO: Aşa e. e pasionant. ESTRAGON: Să şi-o ia singur. nu pleacă nimeni.. ca să-l păstrez. VLADIMIR: Pălăria lui? POZZO: Fără pălărie nu poate să gîndească. sau. VLADIMIR: Nu e sigur. VLADIMIR (lui Pozzo): SpUneţi-i să gîndească. POZZO: Sînt obosit. am să reuşesc. fie să cînte.(39) . VLADIMIR (lui Pozzo): Dumneavoastră nu protestaţi?. VLADIMIR: Bine. continuaţi. POZZO (după ce s-a gîndit): O să meargă.. POZZO: Dar nu-i cer nimic. Vedeţi.. continuaţi-vă expunerea. ESTRAGON: Ajunge! VLADIMIR: Totuşi astă-seară face tot ce-i cereţi. bine. ca să dureze mai puţin. Nu se mişcă.) Nici o vorbă! (Scurtă pauză. . POZZO: Ca să mă înduioşeze. continuaţi.. Mă întrerupeţi mereu.

POZZO: Trebuie să i-o pui.) Gîndeşte! Scurtă pauză. VLADIMIR: Am să i-o pun. ne iubeşte cu cîteva excepţii. ESTRAGON: Ce mai aşteaptă? (41) POZZO: Daţi-vă la o parte.) Acolo! (Lucky se opreşte. din Berne en Bresse de Testu şi Conard a D£S£u_r_a^ stabilit fără altă posibilitate de eroare decît iare şi silă cea aferentă calculelor umane că în ciuda cerla Pozzo. se apropie încetişor. ESTRAGON (lui Pozzo): Spuneţi-i să şi-o ia.) Acolo! (Lucky ze opreşte. Îi dă ocol lui Lucky.. personal cua cua cua cua cu barbă albă cuacua în afara timpului întinderii care din înălţimea divinei sale apatii. Lucky nu se clinteşte.) Opreşte-te! (Lucky se opreşte. Pozzo trage de funie.) Gîndeşte! LUCKY (glas monoton): Dată fiind existenţa aşa cum ţîşneşte din recentele lucrări publice ale lui Poingon şi Wattmann ale unui Dumnezeu. POZZO: Opreşte-te! (Lucky tace. Tăcere. rilor lui Poincon şi Wattmann pare tot atît de clar atît de clar încît Inoît în vederea muncilor grele ale lui Fartov şi Belcher neterminate neterminate nu se ştie de ce de Testu şi Conard neterminate neterminate reiese" că omul contrar părerii contrare că omul în Bresse de Testu şi Conard că omul în sfîrşit pe scurt că omul pe scurt în sfîrşit în ciuda progresuluXaJimentaţiei .) Apropie-te! (Lucky vine spre Pozzo. POZZO: E mai bine să i-o pui. cetărilor neterminate şi terminate ale lui Testu şi Conard fiind stabilit bilit bilit ceea c mează ce urmează ce urmează adică da să nu anticipăm nu se ştie de ce în urm '"' (42) Primele murmure ale lui Estragon şi Vladimir Suferinţă crescIn da la Pozzo. LUCKY: Pe de altă parte.VLADIMIR: I-o dau eu. Estragon şi Vladimir se calmează. Pozzo se agită ^din ce în ce şi geme tot mai tare. Lucky îi priveşte. nu se ştie de ce dar asta va ^veni şi suferă după exemplul divinei Miranda eu cei care sînt nu se" ştie de ce dar 'avem timp în zbucium în focuri ale căror focuri flăcările măcar să dureze un pic şi cine se poate îndoi vor pune la sfîrşitfocul la grinzi adică vor duce' infernul în văzduhul atît de albastru_uneori şi astăzi ş\_ calm atît de calm de un calm care dacă Atenţie este intermitent este totuşi binevenit dar să nu susţinută anticipăm şi dat fiind pe de altă parte că în din partea urma unor cercetări neterminate să nu anticiîui Estra păm cercetări neterminate dar totuşi premiate gon şi Vla. a divinei sale atambii a divinei sale afazii. în ceea ce priveşte. (Estragon şi Vladimir se depărtează de Lucky..) înapoi! (Lucky se dă înapoi.) Gîndeşte porcule (Pauză scurtă. pe la spate. reîncep să asculte. îi pune pălăria pe cap şi se trage .de Acacacacademia de Antropopopopometrie dimir. Ridică pălăria şi i-o întinde lui Lucky de la distanţă. cu prudenţă. Lucky nu se clinteşte.) Hăis! (Lucky se întoarce spre public.repede înapoi. Lucky începe să joace.

se uită în ea.: Pietrele!. aerul şi pămîntul prin gerurile mari ale aerului şi pămîntul face pentru pietre prin marile geruri vai în a şaptea eră a lor eterul pămîntul marea geruri pentru pietre în marile străfunduri ale marilor geruri pe mare pe pămînt şi în aere reiau nu se ştie de ce în ciuda tenisului faptele vorbesc nu se ştie de ce reiau următorul pe scurt în fine vai următorul pentru pietrele cine poate să se îndoiască reiau dar să nu anticipăm reiau capul totodată paralel nu se ştie de ce în ciuda tenisului următorul barba flăcările plînsetele pietrele atît de albastre şi calme vai capul capulcapul capul înNormandie înciuda tenisului muncilor grele părăsite neterminate mai grav pietrele pe scurt reiau vai vai părăsite neterminate capul capul în Normandie în ciuda tenisului capul vai pietrele Conard Conard (Toţise aruncă grămadă peste el.... Vladimir priveşte îndelung pălăria lui Lucky. atît de calme!. Pozzo se ridică dintr-un salt. nu se ştie de ce în ciuda tenisului reiau aviaţia golful atît cu nouă cît şi cu optsprezece găuri tenisul pe gheaţă pe scurt nu se ştie de ce în Seine et Oise Seine-et-Marne Marne et Oise adică în acelaşi timp paralel nu se ştie de ce a slăbit a se micşora reiau Oise Marne pe~"scurt "paguba pe cap de om de la moartea lui Yallaic£_fiind circa de două degete suta de grame pe cap de om circa în medie aproximativ în cifre rotunde bine cîntărite dezbrăcat în Normandie nu se ştie de ce pe scurt în sfîrşit puţin importă faptele vorbesc şi considerînd pe de altă parte ceea ce este şi mai grav că reiese ceea ce este încă şi mai grav că la lumina lumina experienţelor în curs ale lui Steinweg şi Petermann reiese ceea ce este şi mai grav mai grav la lumina experienţelor părăsite de Steinweg şi Petermann că la ţară l a munte şi la malul mării şi al cursurilor de apă şi de foc aerul este acelaşi şi pămîntul adică (43) Exclamaţiile lui Vladimir şi Estragon. . POZZO: Luaţi-i pălăria! Vladimir smulge pălăria lui Lucky şi cade 1_Mare tăcere. trage de Iunie.) Tenis!. Lucky. ESTRAGON: Sînt răzbunat... Toţi se aruncă peLucky. Conard!.. Neterminate!.tină.Toţi strigă.) (Lucky mai vociferează un timp.penicilina_ş_L_succedaneele pe scurt reiau în acelaşi timp paralel de a micşora. bească şi în acelaşi timp paralel nu se ştie de ce în ciuda culturii fizice a practicării sporturilor* precum precum precum tenisul fotbalul cursele pe jos şi pe bicicletă nataţia călăria aviaţia conaţia tenisul comoţia patinajul şi pe gheaţă şi pe asfalt tenisul aviaţia sporturile sporturile de iarnă de vară de toamnă şi toamnă tenisul pe iarbă pe brad şi pe pămînt bătătorit aviaţia tenisul hockeyul pe pămînt pe mare şi în aer...şi al eliminaţiei deşeurilor este pe cale să slă. tras de fu. se cla.nie. care se zbate şi îşi urlă textul. învingătorii gîfîie din greu. urlă...

[se încovoaie.) Stînga-mprejur! (Lucky face întoarcerea.-încet.) înapoi! (Lucky se dă înapoi. (Caută pe jos. îşi apropie capul de pîntece. (îi trage cîteva lovituri de picior lui Lucky. să mai încercăm o dată. care îi dă imediat drumul.) Nu vă mişcaţi! (Pozzo se duce să ia valiza şi coşul şi le aduce spre Lucky).) Mai ţineţi-l! (Acelaşi joc cu coşul. POZZO: Drepţi! Lepădătură! (Trage de funie. la atingerea valizei. Lucky alu^ necă puţin. Mi-l dăduse bunicul(Se scotoceşte.. VLADIMIR: O să-l omorîţi.) Asta-i bună! (Faţa îi e răvăşită. domnilor. îl susţin. ca şi Vladimir şi Estragon. ESTRAGON: Face dinadins. hai. îl ridică. amîndoi pe Lucky. VLADIMIR: Hai.) Mulţumesc. o aruncă pe pămînt.) Asta-i bună! VLADIMIR: Să nu fie în buzunarul de la vestă...) Gata..) Mi se pare \ că ar trebui să i se audă tic-tac-ul. Pozzo se dă înapoi. şi daţi-mi voie să vă. POZZO: Să nu-l scăpaţi! (Estragon şi Vladimir se clatină. POZZO: Trebuie sprijinit. sare pe ea-Aşa nu o să mai gîndească] VLADIMIR: Dar o să se poată orienta? POZZO: Am să-l orientez eu. Pozzo întoarce cu piciorul resturile pălăriei lui Lucky.) Gata. Lucky îşi revine şi degetele i se strîng pînă la urmă pe mîner. ESTRAGON: . POZZO (drSamăglT): Pe dracu ! VLADIMIR: Linişte! Toţi ascultă. Tăcere. POZZO: Unde? VLADIMIR: E ini.) Te pomeneşti că a căzut. încet..) înainte! (Lucky înaintează.) Nu-i daţi drumul! (Reîncepe.) Hai. ~~ Toţi ascultă.) Ajutaţi-mă.) Sus! Porcule ESTRAGON: Poate căe mort. aplecaţi.. (întorcîndu-se spre Estragon şi Vladimir.) N-aud nimic! (Le face semn să se (45) apropie. (Estragon şi Vladimir vin spre el... Lucky cade iar. Ţineţi-l bine! (Pune valiza în mîna lui Lucky. Puteţi să-i daţi drumul.POZZO: Dă-o încoace\Smulge pălăria din mîinile lui Vladimir. pocneşte din bici. (Se scotoceşte...) Veniţi să vedeţi. VLADIMIR: Linişte! . Ascultă. POZZO: Aşteptaţi! (Se frînge în două. arăta şi 1 secundele. care se poticneşte. ridicaţi-l! ESTRAGON: M-am plictisit... Către Estragon şi Vladimir. ESTRAGON: Eu aud ceva. (Scurtă pauză. (Se scotoceşte prin buzunare. apoi îi dau drumul. Poate să umble..) Era un ceas cu capac.ma. (Estragon şi Vladimir se depărtează de Lucky. se clatină. cu valiza şi coşul în mînă. ESTRAGON: Drept cine ne ia? VLADIMIR: Hai. dar rămîne în picioare. să vă urez. (44) VLADIMIR: Dar cum? POZZO: Ridicaţi-l! Estragon şi Vladimir îl pun pe Lucky pe picioare şi îl sprijină o clipă. se apleacă pe pîntecul lui.

ESTRAGON: Adio. (47) VLADIMIR: Nu se poate. TRAGON: Ce facem acum? LADIMIR: Habar n-am. Pocnete de bici. se depărtează de Lucky. Pozzo pocneşte din funie şi din bici. VLADIMIR: Adio. Zgomotul lui Lucky care cade.) Adio! Mai repede! Porcule! Dieeee! Adio! Tăcere. strigă. ESTRAGON: Ar fi trecut el şi altfel. ESTRAGON: Aşa-i viaţa. adică la culise. POZZO: Mai repede! (Iese din culise. POZZO: Adio.) Scaunul! (Vladimir se duce de ia scaunul şi i-l dă lui Pozzo.) Adio! TRAGON şi VLADIMIR (făcînd semne cu mina): Adio! Adio! POZZO: Sus! Porcule! (Zgomotul lui Lucky care se ridică. îşi fac semne cu mina. spre culise. (46) POZZO: Dar nu reuşesc. dar mai puţin repede. ESTRAGON: Ba da.) Înainte! Lucky nu se mişcă. Estragon şi Vladimir îşi scot pălăriile. VLADIMIR: Noi vă mulţumim. traversează scena în urma lui Lucky. se opreşte. Nu se mişcă nimeni. VLADIMIR: Ba da. ESTRAGON: Atunci adio. Pozzo se întoarce. Tăcere. se întoarce..) Mai repede! Mai repedeI (în clipa cînd să dispară la rîndul său..)..} înainte! (Pozzo iese. VLADIMIR: Adio.SĂ plec.) La O parte! (Estragon şi Vladimir se aranjează spre fundal. ESTRAGON: înainte! VLADIMIR: înainte! Pocnet de bici.Se ridică toţi. (Ajuns la capătul funiei. privesc spre Pozzo. care-l aruncă spre Lucky. ESTRAGON: Adio. Tăcere. Lucky se pune în mişcare. a tr ecut timpul. Funia se întinde. ESTRAGON: De ce? . Lucky iese. TRAGON: Să plecăm. VLADIMIR: Aţi pornit în sens invers. [POZZO: Trebuie să-mi fac vînt.. LADIMIR: Aşa. Pozzo se opreşte. POZZO: Ba nu. dînd drumul funiei treptat-treptat. Pauză. (Şovăie. POZZO: Ba nu. POZZO: Şi vă mulţumesc. Tăcere. POZZO: Adio. POZZO: N-aveţi pentru ce. Da. se întoarce. POZZO iCare din voi pute în halul ăsta? ^ ESTRAGON•(Lui îi pute gura^ mie picioarele POZZO: Am să vă părăsesc ESTRAGON: Şi ceasul cu capac? POZZO: Probabil că l-am lăsat la castel.

Numai noi nu izbutim să ne schim băm. Şi-apoi. pe noi m ne recunoaşte niciodată nimeni. Tace. VLADIMIR (lui Estragon) Lasă-l în pace. ESTRAGON: Frică. ESTRAGON: Ce doreşti? (48) VLADIMIR: Apropie-te! Băiatul nu se mişcă. Intră un băiat sfios. îi cunoşti. VLADIMIR: Nu-i aşa că s-au schimbat mult? ESTRAGON: Probabil. Au ! (Vladimir nu se mişcă.) Ştii cît e ceasul? BĂIATUL (dndu-se înapoi): Nu-i vina mea. băiete.) De ce vii aşa de tîrziu? VLADIMIR: Ai să ne spui ceva din partea domnului Godot? BĂIATUL: Da. domnule.VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. Ceea ce. VLADIMIR: Probabil? E sigur. ESTRAGON: Adevărat. de ce? De noi? (Scurtă pauză. VLADIMIR: Fireşte.. Pauză. VLADIMIR: Ba da. VLADIMIR: Asta nu înseamnă nimic.) Apropie-te. Băiatul nu se mişcă. BĂIATUL: Mi-era frică. Dar eu nu-i cunosc. • ESTRAGON: Didi! Celălalt picior! Se îndreaptă şehiopătlnd spre locul unde se afla la ridicarea cortinei. se opreşte. Se opreşte. (Scurtă pauză. VOCE ÎN CULISE: Domnule! Estragon se opreşte. ESTRAGON: începe din nou. nici ei nu ne-au recunoscut. VLADIMIR: S-au schimbat mult. să mai stăm niţeluş de vorbă. Au! VLADIMIR: Doar dacă n-or fi aceiaşi. . ESTRAGON: Ba nu. ESTRAGON: Destul. se opreşte. Tu uiţi tot. (Apropiindu-se de băiat. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Ăştia doi. ESTRAGON (cu putere): Apropie-te. ESTRAGON: Aşa. neştiind cui să răspundă. aşa. BĂIATUL: Domnul Albert? VLADIMIR: Eu sînt.) Doar dacă n-or fi aceiaşi. VLADIMIR: Dă-i drumu'! ESTRAGON: De ce vii aşa de tîrziu? Băiatul se uită clnd la unul. VLADIMIR: Ce e? BĂIATUL: Domnul Godot.. n-auzi? Băiatul se apropie sfios. Amlndoi privesc în direcţii vocii. cind la altul. ESTRAGON (lui Vladimir): Lasă-mă tu dracului în pace. ESTRAGON: Ca dovadă. L-au speriat ceilalţi.. (Scurtă pauză. VLADIMIR: îţi spun eu că-i cunoaştem. ESTRAGON (cu putere): Apropie-te.. domnule. n-auzi? (Băiatul se apropie cu teamă. VLADIMIR: Vino încoace. I-ai văzut bine? ESTRAGON: Dacă vrei. domnule.) Răspunde ! VLADIMIR: înţeleg. ESTRAGON: Te pomeneşti c-o fi a mea.

domnule. (49) VLADIMIR: îi cunoşti? BĂIATUL: Nu. îşi acoperă faţa cu palmele. domnule. domnule. VLADIMIR: Tu nu mă cunoşti? BĂIATUL: Nu. VLADIMIR: Nu zău! De cînd? ESTRAGON: Uitasem. ESTRAGON: Toate astea sînt minciuni! (îl apucă pe băiat de mîini şi îl zgîlţîie. domnule. VLADIMIR: Şi ce faci? BĂIATUL: Sînt cu caprele.ESTRAGON: De cît timp eşti aici? BĂIATUL: De adineauri. VLADIMIR (întrerupîndu-l): Te-am mai văzut eu. continuă. VLADIMIR: Şi ce face? BĂIATUL: E cu oile. VLADIMIR: îţi dă să mănînci destul? (Băiatul ezită.) Hai.. se dă înapoi. (Scurtă pauză. dar că mîine vine sigur. domnule. domnule. VLADIMIR: N-ai venit şi ieri? BĂIATUL: Nu. Estragon vrea să vorbească. Vladi mir şi băiatul ii privesc. VLADIMIR: Atît? BĂIATUL: Da. am spus adevărul. domnule. domnule. Tăcere. domnule VLADIMIR: Lasă-l în pace odată! Ce ai? (Estragon lasă băiatul. VLADIMIR: E cumsecade cu tine? BĂIATUL: Da.. nu-i aşa? BĂIATUL: Nu ştiu. VLADIMIR: De cei doi domni? BĂIATUL: Da. VLADIMIR: Tu nu mă cunoşti? BĂIATUL: Nu. VLADIMIR: Eşti de pe-aici? BĂIATUL: Da.) Ce ai? ESTRAGON: Sînt nenorocit. pe mine nu. VLADIMIR: Şi de ce nu te bate pe tine? BĂIATUL: Nu ştiu. domnule. domnule. dar renunţă şi se duce şchiopătînd. VLADIMIR: Dar pe cine bate? BĂIATUL: Pe frate-meu. ESTRAGON: Ei? BĂIATUL: Domnul Godot.) îţi . VLADIMIR: E prima dată cînd vii? BĂIATUL: Da. descompus.) Spune adevărul! BĂIATUL (tremurînd): Păi. VLADIMIR: Aşa zici tu. domnule. VLADIMIR: Nu te bate? BĂIATUL: Nu. domnule. VLADIMIR: Memoria ne joacă asemenea feste. Către băiat. domnule. VLADIMIR: A! Ai un frate? BĂIATUL: Da. domnule. domnule. VLADIMIR: De strigăte? BĂIATUL: Da. BĂIATUL (pe nerăsuflate): Domnul Godot mi-a spus să vă spun că n-o să vină astă-seară. domnule.se aşază şi începe să se descalţe. VLADIMIR: Ţi-a fost frică de bici? BĂIATUL: Da. domnule. domnule. domnule. (50) VLADIMIR: Lucrezi la domnul Godot? BĂIATUL: Da. domnule. BĂIATUL: Nu ştiu. domnule. Estragon îşi descoperă faţa. VLADIMIR: I-oi fi drag.

VLADIMIR: în fîn? BĂIATUL: Da..) Hai! Îl trage. VLADIMIR: Dar acolo era cald! Era plăcut! ESTRAGON: Da. Lumina începe să scadă brusc. se întoarce şi iese în goană.. apoi se împotriveşte. VLADIMIR: Zău.) O să vină un altul. (Scurtă pauză. domnule. scăldînd scena într-o lumină argintie. Să tot fie vreo cincizeci de ani. ESTRAGON: Cum adică? VLADIMIR: N-ai auzit ce-a spus băiatul? ESTRAGON: Nu. ESTRAGON: Nici în altă parte. domnule. domnule. VLADIMIR: Cu frate-tău? BĂIATUL: Da. ESTRAGON: De cît timp sîntem noi mereu împreună? VLADIMIR: Habar n-am. domnule. rămîne nemişcată. se ridică şi priveşte luna. VLADIMIR: Nu ştii dacă eşti nenorocit sau nu? BĂIATUL: Nu... tot aşa. VLADIMIR: Hai! Se lasă frig. şi-au să-l facă fericit. ESTRAGON: Ţi-aduci aminte ziua cînd m-am aruncat în Durance? . VLADIMIR: A spus că Godot o să vină sigur mîine. ■» . Le pune lîngă rampă. VLADIMIR: în sfîrşit! (Estragon se ridică şi merge spre Vladimir.) Unde dormi? BĂIATUL: în pod.) Auzi? BĂIATUL: Da. şovăie. domnule. mă uit la gălbejita asta. domnule. du-te. VLADIMIR: Isus! Ce-ţi veni cu Isus? Doar n-oi fi avînd de gînd să te compari cu el! ESTRAGON: De cînd mă ştiu mă compar cu el. Şi se răstignea la iuţeală.. Acelaşi joc. Pauză. BĂIATUL: Ce să-i spun domnului Godot? (51) 4* VLADIMIR: Spune-i că. (52) ESTRAGON (privind copacul): Păcat că n-avem un capăt de funie. cu amîndouă ghetele în mînă. Gogo. VLADIMIR: Dar nu poţi să umbli desculţ. Luna se înalţă pe cer. VLADIMIR: Ca şi mine. Se opresc amîndoi. ESTRAGON: Adu-mi aminte să aduc o funie. (Scurtă pauză. mîine. Se dă înapoi. domnule. VLADIMIR: Bine. nu-i aşa? BĂIATUL: Da.) Asta nu-ţi spune nimic? ESTRAGON: Atunci n-avem decît să aşteptăm aici. (ezită) spune-i că ne-ai văzut. Hai! îl trage. Estragon cedează la început.dă să mănînci bine? BĂIATUL: Destul de bine. VLADIMIR: Nu mai avem ce căuta aici. dar cu picior mai mic. Mîine totul o să fie bine. ESTRAGON: Şi Isus a umblat desculţ. îl trage. (îl ia_ pe Estragon de braţ. nu fi şi tu aşa.) Ne-ai văzut bine. VLADIMIR: Bine. Acelaşi joc. ( Scurtă pauză. ca mine. domnule. VLADIMIR: Nu eşti nenorocit? (Băiatul ezită. (Scurtă pauză. într-o clipă se înnoptează.. tot aşa. VLADIMIR: Şi? BĂIATUL: Nu ştiu. VLADIMIR: Eşti nebun! Trebuie să ne adăpostim undeva.) Ce faci? ESTRAGON: Fac ca şi tine. VLADIMIR: Voiam să te întreb ce faci cu ghetele? ESTRAGON: Le las aici.

Aceeaşi oră. VLADIMIR: Adevărat. priveşte îndelung în zare. Se opreşte lîngă culisa stîngă.. se apleacă. Intră Vladimir. Umblet.. îşi reia plimbarea precipitată. putem să ne despărţim. o repune cu grijă la locul ei. Acelaşi joc. se opreşte. brusc. o examinează. (Se opreşte. Tăcere. lîngă rampă. nimic nu-i sigur.) Nu eram făcuţi pentru acelaşi drum. VLADIMIR: Un cîine vrea să fure (Fiindcă a luat un ton prea jos. (53) ACTUL II A doua zi. (Se opreşte. reia:) (54) Iar ceilalţi cîini la groapă îl cară în sicriu Şi-i pun la cap o cruce Şi peste cruce scriu: Un cîine vrea să fure Cîrnatul din dulap Dar şefu' îl croieşte Cu polonicu-n cap. cu palma pusă deasupra ochilor. . Nu se clintesc. îşi dă capul pe spate şi începe să cînte cît îl ţine gura. ESTRAGON: Tu m-ai scos din apă. nu te mai gîndi.. vioi. Acelaşi loc. Ghetele lui Estragon. Rămlne din nou nemişcat în faţa ghetelor. ESTRAGON: Hainele mi s-au uscat la soare. cu vîrfurile depărtate.VLADIMIR: Era pe vremea culesului. ESTRAGON: Mă-ntreb dacă n-am fi făcut mai bine să rămînem singuri. VLADIMIR: Lasă. Copacul e plin de frunze. cu tocurile lipite. Iar ceilalţi cîini la groapă îl cară în sicriu. fiecare de partea lui.. pălăria lui Lucky pe locul ei. acum nu mai face. ESTRAGON: Atunci. Apoi..) îl cară în sicriu. VLADIMIR (fără să se supere): Asta nu-i sigur. Acelaşi joc..) Un cîine vrea să fure Cîrnatul din dulap Dar şefu' îl croieşte Cu polonicu-n cap. Se opreşte şi priveşte îndelung arborele. ESTRAGON: Mai stai! VLADIMIR: Mi-e frig. o miroase de parcă ar adulmeca o urmă. VLADIMIR: Toate astea sînt moarte şi -ngropate. Hai! Acelaşi joc. Iar ceilalţi cîini la groapă îl cară în sicriu. tuşeşte şl reîncepe ceva mai sus. Se opreşte brusc. ia una. se gîndeşte un pic. mergem? VLADIMIR: Să mergem. începe să străbată scena în toate sensurile. ESTRAGON: Acum nu mai face. Se opreşte lîngă culisa dreaptă. îşi pune palmele lipite pe piept. (Scurtă pauză. Umblet. VLADIMIR: Dacă tu crezi că aşa e mai bine. ESTRAGON: Nu.

(trist) iată-mă.) Vino să te pup ! ESTRAGON: Nu mă atinge! Vladimir se opreşte din mers. priveşte în zare. Vladimir îl priveşte cu atenţie. (Tăcere. Estragon intră prin culisa stîngă. abătut.. (Estragon nu se mişcă. ESTRAGON: Nu făceam nimic. Fiindcă nu ştii să te aperi. te-am auzit. VLADIMIR: Vrei să plec? (Scurtă pauză. Se apropie unul de altul.. bătîndu-se cu palma pe spate. ESTRAGON: S-a mai dus o zi. apoi începe să străbată febril scena în toate sensurile. Cu glas tunător. Tăcere. ESTRAGON: Pentru mine e sfîrşită.) Uită-te la mine cînd îţi spun! Estragon ridică ochii.. şi 'traversează lent scena. VLADIMIR: Unde ţi-ai petrecut noaptea! Tăcere. ESTRAGON: Ce zi! VLADIMIR: Cine te-a snopit în halul ăsta? Povesteşte-mi. Se privesc amîndoi îndelung.. tremurlnd din ce în ce mai mult. VLADIMIR: Nu poţi să fii vesel sau trist la comandă. şi cîntă. Eu nu i -aş fi lăsat să te bată. VLADIMIR: Iar tu ! (Estragonse opreşte. (vesel) iată-te. Estragon nemaifiind sprijinit.. îmi ziceam. ESTRAGON: Şi acum? VLADIMIR (după ce a reflectat): Acum. dar nu ridică capul. te simţi mai puţin bine cînd sînt eu aici.. ( ESTRAGON: Vezi.. (Scurtăpauză. Şi eu mă simt mai bine singur.) Gogo! (Scurtă pauză. desculţ.. VLADIMIR: încă una. Vladimir vine spre el. Rămîne un moment nemişcat. ESTRAGON: Nu mă atinge! Nu mă-ntreba nimic! Nu-mi spune nimic! Rămîi cu mine! VLADIMIR: Te-am părăsit eu vreodată? ESTRAGON: Tu m-ai lăsat să plec. Se opreşte din nou în faţa copacului. umblă de colo-colo prin faţa ghetelor. Vladimir înaintează. VLADIMIR: Uită-te la mine. VLADIMIR: îţi simţeam lipsa — şi în acelaşi timp eram mulţumit. VLADIMIR: De ce? ESTRAGON: Erau zece.) Gogo! ESTRAGON tace mai departe cu capul plecat. apoi deodată se îmbrăţişează. te pişi mai bine cînd nu sînt lîngă tine. ESTRAGON: Asta m-a mîhnit. M -am simţit toată ziua într-o formă grozavă. în momentul acesta. VLADIMIR (înţepat): Atunci de ce te-ai mai întors? ESTRAGON: Nu ştiu. mi-aduc aminte. VLADIMIR: E-adevărat. ESTRAGON: N-ai fi putut să-i împiedici. Nu-i curios? ESTRAGON (jignit): Mulţumit? VLADIMIR (după ce s-a gîndit): Poate că nu-i chiar ăsta cuvîntul. VLADIMIR: Nu. (neutru) iată-ne. dîndu-se înapoi. VLADIMIR: Eu ştiu.) Adineaori cîntai. priveşte în zare. e cît p-aci să cadă. vreau să zic că te-aş fi împiedicat sa le dai motiv să te bată. mă crede plecat pentru totdeauna.) Nu m-am trezit azi-noapte nici măcar o dată. orice s -ar mai întîmpla.Tăcere. Vladimir se întoarce şi îl vede. ESTRAGON (trist): Vezi. E singur. .) Te-au bătut? (Scurtă pauză. Sfîrşitul îmbrăţişării. aleargă la culisa stingă. aleargă la culisa dreaptă. cu capul plecat. apropiindu-se iar şi plecînd capul (55) ca în faţa unui obiect de artă.

ESTRAGON: Şi dacă nu vine? VLADIMIR (după o clipă de neînţelegere): O să vedem. ESTRAGON: Sîntem mulţumiţi. sînt lucruri care ţie îţi scapă. ESTRAGON: Mulţumit. VLADIMIR: Şi Pozzo. şi Lucky? I-ai uitat şi pe ei? ESTRAGON: Pozzo şi Lucky? VLADIMIR: A uitat tot. VLADIMIR: De ieri e ceva nou aici. ESTRAGON: Cine s-a fript cu ciorbă. nu-ţi aduci aminte? ESTRAGON: Mi-a dat oase. Gogo. (Tăcere. să nu mai vorbim de asta. dar care mie nu-mi scapă. Te-ai întors şi mă simt foarte mulţumit. (Despărţind silabele. ■ VLADIMIR: Copacul. Era cît p«-aci să (56) (57) ne spînzurăm de el. Sau uit imediat. Tăcere. (Scurtă pauză. Estragon priveşte copacul. VLADIMIR: Nu. cînd sîntem mulţumiţi. VLADIMIR: Era Pozzo. Tu nu-ţi aminteşti. VLADIMIR: Şi eu.. ESTRAGON: Şi zici că astea s-au întîmplat ieri? VLADIMIR: Mai întrebi? ESTRAGON: Şi aici? VLADIMIR: Păi sigur! Nu recunoşti? ESTRAGON (subit furios): Să recunosc! Ce e de recunoscut? Mi-am trăit porcăria asta de viaţă în mijlocul nisipurilor. VLADIMIR: Tot ce se poate. Trebuie să le simţi. ESTRAGON: Totul picură. Dar cînd s-a întîmplat? VLADIMIR: Şi de celălalt. şi tu trebuie să fii mulţumit. de ce? VLADIMIR: Că m-ai regăsit. VLADIMIR: Sîntem mulţumiţi. ESTRAGON: Şi eu.) Da. ESTRAGON: Adevărat. vezi. VLADIMIR: Se poate să fi uitat de ieri pînă azi? ESTRAGON: Aşa sînt eu.) îţi spun că de ieri e ceva nou aici. ESTRAGON: Ce trebuie să spun? VLADIMIR: Spune: sînt mulţumit. ESTRAGON: Ieri nu era aici? VLADIMIR: Ba da. VLADIMIR: Era Lucky! ESTRAGON: Asta mi-amintesc.) Să ne spîn-zu-răm. ESTRAGON: Erau zece.VLADIMIR: Atunci de ce te-au bătut? ESTRAGON: Nu ştiu.) Şi acum. ESTRAGON: îţi spun că nu făceam nimic. Şi tu mai vrei să văd nuanţe! (Privire . Mărturiseşte. VLADIMIR: Uită-te la copac. care îl mîna. aşa e. dacă ţii la pielea ta. Dar tu n -ai vrut.. Nu-ţi aminteşti? ESTRAGON: Ai visat. chiar dacă nu e adevărat. Pe urmă a făcut pe tîmpitu'. sau nu uit nici odată. ESTRAGON: Sînt mulţumit. Dar există şi maniera. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Spune aşa. îţi spun să te uiţi la el. ESTRAGON: îmi amintesc de-un huligan care mi-a ars cîteva şuturi. felul în care nu faci nimic. VLADIMIR: în fond. ce facem? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. (Se glndeşte. în fine.

ESTRAGON: Murmură. ESTRAGON: De frunze. îţi spun că mi-am tîrît toată scursoare. VLADIMIR: Greu e de trăit cu tine. ESTRAGON: De frunze. Eu n-am observat. VLADIMIR: Dar acolo totul e roşu! ESTRAGON (sătul): îţi spun că n-am observat nimic! Tăcere. da v la unu' Bonnelly. mi-aş pune mîna-n foc c-am fost împreună în Vaucluse. în Roussillon. VLADIMIR: Vocile moarte au zgomot de aripi. VLADIMIR: Mereu spui aşa. ESTRAGON: Murmură. VLADIMIR: Care celălalt? (Scurtă pauză. să-ncercăm să discutăm. ESTRAGON: Deocamdată. ESTRAGON: Toate vocile moarte. ESTRAGON: Fiecare pentru sine. Tăcere. VLADIMIR (sentenţios): Fiecare cu cruciuliţa lui. VLADIMIR: E-adevărat.) în timpul micimii de-acum şi-a scurtului de-apoi. VLADIMIR: De nisip. VLADIMIR: De cenuşă. Şi de fiecare dată te reîntorci . VLADIMIR: Oricum. ESTRAGON: Trebuie să mai şi vorbească despre asta. o mare deosebire.circulară. (59) VLADIMIR: Vîjîie. asta de viaţă aici! Aici! în Cacacluse! (58) VLADIMIR: Totuşi. VLADIMIR: Nu le e de-ajuns că sînt moarte. VLADIMIR: Nu le e de-ajuns c-au trăit. VLADIMIR: Mai degrabă şoptesc. fără să ne exaltăm. VLADIMIR: Calm. VLADIMIR: Şi vorbesc toate în acelaşi timp. Gogo.) Uită-te la gunoiul ăsta! Nu m-am clintit niciodată din el. . fiindcă nu sîntem în stare să tăcem.) Care celălalt? ESTRAGON: Ca pe miliardele de ceilalţi. totuşi. ESTRAGON (mai calm): Tot ce se poate. ca pe celălalt. Vorbeşte-mi de subsol. VLADIMIR: Avem scuze. VLADIMIR: Ce-or fi spunînd? ESTRAGON: Vorbesc de viaţa lor. Vladimir oftează adînc. Tăcere. ESTRAGON: Asta ca să nu gîndim. ar trebui să mă ucizi. E. Tăcere. ESTRAGON: Vaucluse! Ţi-a pomenit cineva de Vaucluse? VLADIMIR: Păi n -ai fost şi tu în Vaucluse? ESTRAGON: Da' de unde! N-am călcat în viaţa mea prii Vaucluse. ESTRAGON: Ca să nu auzim. ESTRAGON: De fapt. calm! ESTRAGON: Atunci lasă-mă dracului în pace cu peisajele tale cu tot. ESTRAGON: Atîta nu-i de-ajuns. sîntem nesecătuiţi. VLADIMIR: Avem motive. (Oftează. Am lucrat la culesul viilor. Tăcere. ESTRAGON : Ar fi mai bine să ne despărţim. VLADIMIR: Parc-ar fi un foşnet de pene: ESTRAGON: De frunze. Tăcere. n-o să-mi spui tu mie că locul ăsta (gest) seamănă cu Vaucluse.

VLADIMIR: Am încercat. .ESTRAGON: De frunze. VLADIMIR: Sigur. nu! (Caută. ESTRAGON: Se poate porni de la orice. ESTRAGON: Atunci? Dacă ne-am socoti fericiţi? VLADIMIR: Grozav e că am gîndit. sigur. ESTRAGON: La început de tot. VLADIMIR: Greu mai e! ESTRAGON: Dacă ai cînta? VLADIMIR: Nu. Tăcere. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Nu mai e nici o primejdie să gîndim. VLADIMIR: Trebuie că am gîndit un pic. ESTRAGON: Gîndeşti. VLADIMIR: O groapă comună. dar trebuie să te hotărăşti. VLADIMIR: Cînd cauţi. ESTRAGON: Adevărat. VLADIMIR. ESTRAGON: CUm? VLADIMIR: Oricum ai face. Tăcere. totuşi. VLADIMIR: Nu poţi să gîndeşti. să ne punem întrebări. Lungă tăcere. dar e ceva. ESTRAGON: Nu ni s-a mai întîmplat niciodată să gîndim? VLADIMIR: De unde vin toate cadavrele astea? ESTRAGON: Toate osemintele astea? VLADIMIR: Iată. ESTRAGON: Aşa e. VLADIMIR (adînc neliniştit): Spune orice! ESTRAGON: Ce facem acum? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. nu'-i cel mai rău lucru. Lungă tăcere. VLADIMIR: Şi fiindcă auzi. Fireşte. VLADIMIR: Atrage ochiul. ESTRAGON: Sigur. ESTRAGON: Sigur. VLADIMIR: Imposibil. VLADIMIR: Da. VLADIMIR: Da> de unde! E imposibil! ESTRAGON: Aşa! Să ne contrazicem. ESTRAGON: Adevărat? Tăcere. ESTRAGON: Atunci de ce ne văietăm? VLADIMIR: Să gîndeşti. nu e cel mai rău lucru. aşa. VLADIMIR: Cum e ceva? ESTRAGON: Aşa. nu poţi să găseşti.) N-avem decît s-o luăm de la început. (61) ESTRAGON: Ar trebui să ne-ntoarcem hotărît spre natură. VLADIMIR: Zi ceva! ESTRAGON: Caut. VLADIMIR: Oricum ai face. ESTRAGON: N-ai decît să nu te uiţi în ea. VLADIMIR: Ce vrei să zici cu e ceva? ESTRAGON: E ceva mai puţin. ESTRAGON: Adevărat. ■ ESTRAGON: Aşa e. (60) VLADIMIR: Ajută-mă! ESTRAGON: Caut. cu oseminte. nu cred c-ar fi prea greu. auzi. ESTRAGON: Adevărat. VLADIMIR: E greu pînă porneşti. ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: Că am gîndit. ESTRAGON: E-adevărat.

) Aha. ne-am pupat... VLADIMIR: Dar într-o singură noapte! ESTRAGON: îţi spun că nu eram aici aseară. eram mulţumiţi.. Acum. stai să vedem. VLADIMIR: Dar am fi putu. Doar nu de lipsa vidului ne putem plînge.. ESTRAGON: Nu văd nimic. ESTRAGON: Parcă erau oase de peşte. acum. Estragon priveşte copacul. Tăcere. VLADIMIR: N-ai observat nimic neobişnuit? ESTRAGON: Vai! VLADIMIR: Şi Pozzo? Şi Lucky? ESTRAGON: Pozzo? VLADIMIR: Oasele. VLADIMIR: Păi aseară era negru de tot şi scheletic! Iar astăzi e-acoperit de frunze.. Ai avut u» coşmar. ESTRAGON: N-ai ce-i face. VLADIMIR: Şi. VLADIMIR (sigur de sine): Bun. ESTRAGON: Dă-o dracului.. n-a fost rău.. aşteptăm.. Didi. mulţumiţi. ESTRAGON: Ca mic antrenament. Spuneam.. despre nişte fleacuri.. (Cu siguranţă. VLADIMIR: Nu-ţi aminteşti nici un fapt. (62) ESTRAGON: De frunze? VLADIMIR: lntr-o singură noapte.... VLADIMIR: Ce spuneam? Am putea să pornim de-acolo ESTRAGON: De unde? VLADIMIR: De la început de tot.. ştiu. VLADIMIR: Da. în altă parte. aseară am pălăvrăgit despre nişte fleacuri.. cînd sîntem mulţumiţi.. aşteptăm. ca de obicei. VLADIMIR: Soarele? Luna? Nu-ţi aminteşti? ESTRAGON: Pesemne că erau aici.. ESTRAGON: De la începutul cui? VLADIMIR: De la începutul serii de azi.ESTRAGON: Fireşte. VLADIMIR (stăpînindu-se): în legătură cu ce? ESTRAGON: O. Asta facem de vreo cincizeci de ani. îmi aduc aminte. încep să-mi aduc aminte.... ESTRAGON: Păi. cred că am pălăvrăgit. Se gîndesc. prea-mi ceri mult... VLADIMIR: Să vedem. VLADIMIR: Stai niţel. în alt compar timent. A! Copacul! ESTRAGON: Copacul? VLADIMIR: Nu-ţi aminteşti? ESTRAGON: Sînt obosit.... VLADIMIR: Ştiu.. . ce-am făcut noi aseară? ESTRAGON: Ce-am făcut? VLADIMIR: Caută să-ţi aminteşti. spuneam că. unde eram aseară? ESTRAGON: Habar n-am. ce facem acum cînd sîntem mulţumiţi. după tine.t să ne lipsim. Stai niţel. ESTRAGON: Pesemne că e primăvară. fără nici o legătură. VLADIMIR: Priveşte-l. dar acum o să trebuiască să găsim altceva ESTRAGON: Să vedem. nici o întîmplare? ESTRAGON (sătul): Nu mă mai chinui. aşteptăm... ESTRAGON: Să vedem. Aseară eram aici..

ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. le -a| luat pe-ale tale şi le-a lăsat pe-ale lui. ESTRAGON: Dar eu nu mai pot.l Vladimir o priveşte şi-o aruncă mînios. Estragon se duce la ghete. VLADIMIR: Eşti sigur că ale tale erau negre? ESTRAGON: Adică erau gri.) Atunci ce facem? VLADIMIR: Nu e nimic de făcut. (Scurtă pauză. Estragon se clatină. Da. VLADIMIR: Lucky te-a lovit. (Estragon într-un picior.) Celălalt am spus! (Acelaşi joc cu celălalt picior. (Scurtă pauză. face puroi. ESTRAGON: Dar ale mele erau mici.) Chiar pe locul unde le-ai pus tu aseară.VLADIMIR: Pozzo ţi le-a dat. VLADIMIR: Vrei o ridiche? ESTRAGON: Atîta e? VLADIMIR: Sînt ridichi şi napi.. ESTRAGON: Care? VLADIMIR: Amîndouă. (Estragon dă acelaşi picior.. ESTRAGON: Morcovi nu mai sînt? VLADIMIR: Nu.) Uitei rana. Astea sînt galbene.. Nu pentru el. da. VLADIMIR (apropiindu-se): Arată! (Estragon îi dă gheata. Vladimir îi ridică pantalonul... totul e. VLADIMIR: Nu sînt ale tale! ESTRAGON: Ale mele erau negre. VLADIMIR: Pentru tine. se apleacă. le exami. ESTRAGON: Şi toate astea au fost ieri? VLADIMIR: Ia arată piciorul. . Şi le-a luat pe-ale tale.) Asta-i prea de tot! ESTRAGON: Vezi. ESTRAGON: Nu sînt ale mele. VLADIMIR: Şi astea sînt galbene? Ia arată -le. ESTRAGON (ridicînd o gheată): în fine. VLADIMIR: Nu. De altfel. Ridică-ţi pantalonul. VLADIMIR: Şi lovitura? ESTRAGON: Cu piciorul? E-adevărat.) Să plecăm.. ESTRAGON: Totul e. VLADIMIR: Cînd? ESTRAGON: Nu ştiu. Vladimir ii prinde piciorul. VLADIMIR (arătînd ghetele): Iată-le.. ESTRAGON: De ce? (64) VLADIMIR: Ale lui nu-i veneau bine. VLADIMIR: De ce? ESTRAGON: Nu-mi aduc aminte. nează de aproape. VLADIMIR: Nu se poate.. cam exagerezi cu morcovii. Estragon e cît pe-aci să cadă ■ VLADIMIR: Celălalt. ESTRAGON: Adevărat. îi priveşte piciorul îi dă drumul. ESTRAGON (clătinîndu-se): Nu pot. VLADIMIR: E simplu ca bună ziua. văd ce s -a-ntîmplat.) Ridică-ţi pantalonul. am fost lovit cu piciorul. întinde piciorul spre Vladimir şi e cît (63) pe-aci să cadă. ESTRAGON: Sînt obosit. A venit un tip. VLADIMIR: Văd eu ce e. sînt verzui. vreau să zic de ce le-ai aruncat? ESTRAGON: Mă băteau la degete. ESTRAGON: Nu ştiu. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Unde-ţi sînt ghetele? ESTRAGON: Se vede că le-am aruncat. (Estragon priveşt ghetele.

Estragon i-o dă. ESTRAGON: Mă ajuţi? VLADIMIR: Sigur. porcule! (Estragon ridică celălalt picior. ESTRAGON: Ne descurcăm destul de bine împreună. sigur. sigur. nu. din ochi. ESTRAGON: Aşa e. ESTRAGON: Găsim totdeauna cîte ceva care să ne dea im presia că trăim. ESTRAGON: O mică plăcere.duc totuşi să mă aşez. ESTRAGON: Nu destul încă. un loc. ESTRAGON (cu vehemenţă): Nu. se clatină de-a lungul scenei. o miroase. ESTRAGON: Mă duc să caut un morcov. scoate în sfîrşit o ridiche. (Estragon se apropie de el. care o examinează. Sîntem vrăjitori. Dar să nu ne abatem de la ce-am hotărît. VLADIMIR (scoţlnd o sfoară din buzunar): Acum s-o legăm. (Vladimir se scotoceşte prin buzunare. . ridică piciorul. VLADIMIR: Vreau să zic ghetele. doar ştii bine. Caută. (Acelaşi joc.) Hai..) încearcă să mergi. dă-mi o ridiche. ESTRAGON: îmi sînt prea mari.) E neagră! VLADIMIR: E ridiche. VLADIMIR: Da. fără şiret. Hai. (Ridică gheata. Nu se mişcă. ESTRAGON: Crezi? (65) VLADIMIR: Ca să mai treacă timpul. dar. nu găseşte decît napi. ESTRAGON: Ajunge! (Tăcere.) Ei? ESTRAGON: îmi vine şi asta. VLADIMIR: Atunci.ESTRAGON: Atunci. nu-i aşa.) Mă .) Mai sus! (înghesuiţi unul în altul.) Te asigur că o să fie o variaţie. ESTRAGON: O mică plăcere' VLADIMIR: O distracţie. dă piciorul.) Ei? ESTRAGON: îmi vine bin e. Didi? VLADIMIR (nerăbdător): Sigur.) Celălalt. le păstrezi? ESTRAGON: Am vorbit destul despre ghete. fără şiret. Tăcere. VLADIMIR: Atunci nu vrei? ESTRAGON: Nu-mi plac decît ridichile de lună! VLADIMIR: Atunci dă-o înapoi. apoi se duce să se aşeze unde stătea la începutul primului act. VLADIMIR: încearcă. Vladimir reuşeşte pînă la urmă să-i pună gheata. încearcă pe stîngul mai întîi.. Didi? VLADIMIR: Sigur. pe care i-o dă lui Estragon. VLADIMIR: Poate că într-o bună zi ai să ai şi ciorapi. ESTRAGON: Nu-mi plac decît ridichile de lună. VLADIMIR: Dacă le-ai încerca? ESTRAGON: Am încercat tot. VLADIMIR: Atunci poţi să le păstrezi. (Estragon ezită. . nu-i aşa. (Estragon încearcă. VLADIMIR: Nu te strîng? ESTRAGON (făcînd cîţiva paşi apăsaţi): Nu încă. S-o încercăm şi pe cealaltă. (66) VLADIMIR: Acolo stăteai aseară. VLADIMIR: Asta devine într-adevăr lucru de nimic. VLADIMIR: Greşeşti.

se duce să-şi ia haina şi o pune pe el. cu violenţă): Nu mai termini odată cu bocitul? începi să-mi calci pe nervi cu • gemetele tale. dînd din mîini ca să se încălzească... înnebunit. ESTRAGON: Eram pe un. VLADIMIR (ceva mai încet): Nani-nani Na-ni-na-ni Na-ni-na-ni Na-ni. (Vladimir îşi reia plimbarea. gata. îl ia pe Estragon de braţ şi-l face să umble în lung şi-n lat. ESTRAGON: Plec. îi dă drumul lui Estragon. Vladimir îşi scoate haina şi-i acoperă umerii. sărind în sus.) Nu poţi să stai liniştit locului? VLADIMIR: Mi-e frig. Ia o poziţie uterină. Se apropie de Estragon şi cîntă cu glas puternic: Nani-nani. face cîţiva paşi. Nu te mai gîndi. ESTRAGON: Şi-apoi o să fie întuneric. îl cuprinde cu braţele. VLADIMIR: Stai. (Scurtă pauză.... VLADIMIR: Nu putem. Estragon se tre zeşte brusc. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Îl aşteptăm pe Godot. VLADIMIR: Nu. VLADIMIR: Cum vrei tu. VLADIMIR: Şi-o să putem pleca. Estragon adoarme. ESTRAGON: Dar noaptea nu cade. ESTRAGON (ridică capul): Nu aşa tare. sînt aici. cu capul intre picioare.. ESTRAGON: Adevărat.. ESTRAGON: Dacă aş putea să dorm.Tăcere. nu. ESTRAGON: Cădeam. ESTRAGON: Am venit prea devreme. VLADIMIR: S-a terminat... pînă cînd Estragon refuză să meargă mai departe. VLADIMIR: Stai puţin. VLADIMIR: O să cadă ea.. apoi începe să umble în lung şi in lat. VLADIMIR: Am venit totdeauna la căderea nopţii. n-avea teamă.) De-un .. stai. ESTRAGON: Ah! VLADIMIR: Stai. dintr -odată. VLADIMIR: Aseară ai dormit. ESTRAGON: Destul! Sînt obosit! VLADIMIR: îţi place mai mult să stai fără să faci nimic? ESTRAGON: Da.) Ce-i de făcut? Ce-i de făcut? VLADIMIR (oprindu-se din mers. Hai să umblăm puţin. VLADIMIR (zărindpălăria lui Luky): Ia te uită! ESTRAGON: Adio! VLADIMIR: Pălăria lui Lucky! (Se apropie de ea. (67) 5 ESTRAGON: Să plecăm.. stai. ESTRAGON: Şi-apoi o să fie iar ziuă.. ESTRAGON: Am să încerc.. ca ieri. Vladimir aleargă spre el. nu spune nimic.

A mea mă supără. care o ia şi o întinde lui Estragon. ESTRAGON: Plec. ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: Ţine asta. pe care i-o întinde lui Vladimir. Vladimir îşi.) Dă-i drumu'l (69) ESTRAGON: Ce trebuie să fac? VLADIMIR: Zbiară la mine. Estragon îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Vladimir. Estragon îi întinde pălăria lui Vladimir.) Mă zgîrie. o priveşte cu admiraţie. Estragon îşi pune pălăria lui Vladimir în locul pălăriei lui. Estragon îşi pune pălăria lui Lucky în locul pălăriei lui Vladimir. VLADIMIR: Nu. Estragon ia pălăria lui Vladimir. ia atitudini de manechin. Vladimir îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria sa. Vladimir ia pălăria lui Estragon. Estragon ia pălăria lui Lucky. Estragon îl priveşte uluit.) Ţine. (Ridică pălăria lui Lucky. pe care i-o întinde lui Vladimir. (Ia atitudinea lui Lucky.) Perfect! ESTRAGON: N-ai să mă mai vezi. (Scurtă pauză. ESTRAGON: Căzătură! Javră! . ESTRAGON: Nu cunosc. Vladimir îşi pune pălăria în locul pălăriei lui Estragon. care o ia şi o aruncă. Vladimir îşi ia pălăria. . Acum sîntem liniştiţi. Estragon ia pălăria lui Vladimir. Estragon îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Lucky. pe care i -o întinde lui Estragon. Estragon îşi pune pălăria sa în locul pălăriei lui Lucky. Estragon îşi aranjează pălăria cu amîndouă mîinile. Vladimir îşi pune pălăria lui Lucky în locul pălăriei sale. pe care i -o întinde lui Vladimir. încovoindu-se sub povara bagajelor. de-a ce? VLADIMIR: Ne-am putea juca de-a Pozzo şi Lucky. VLADIMIR: Atunci pot s-o păstrez. aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Luky. VLADIMIR: Nu vrei să ne jucăm? ESTRAGON: Să ne jucăm. ESTRAGON: Ticălosule! VLADIMIR: Mai tare.) Frumoasă trebuie c-a mai fost! (Opune în locul pălăriei lui. Vladimir îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Lucky. Tată această scenă într-un ritm viu. dar cum mă găseşti tu? întoarce capul cochet. Vladimir îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Estragon. pe care i-o întinde lui Estragon. Vladimir îşi pune pălăria lui Estragon în locul pălăriei lui Lucky. tu ai fi Pozzo.) Cum să spun? (Scurtă pauză. Estragon îşi ia pălăria. Vladimir ia pălăria lui Lucky. VLADIMIR: îmi vine? ESTRAGON: Nu ştiu. VLADIMIR: Va să zică n -am greşit locul. pe care i-o întinde lui Estragon.ceas sint aici şi n -am văzut-o! (Foarte mulţumit. pe care i-o (68) întinde lui Estragon. •ESTRAGON: îngrozitor ! VLADIMIR: Mai îngrozitor ca de obicei? ESTRAGON: La fel. VLADIMIR: Eu aş fi Lucky. care o ia şi i -o întinde lui Vladimir. la dreapta şi la stînga.

Estragon se împotriveşte. VLADIMIR: Zi-mi să gîndesc. ESTRAGON:Cum? VLADIMIR: Zi. se încurcă în ea. Iasă vedem. mereu încovoiat. Se opresc la cîţiva paşi unul de altul. Estragon se dă înapoi înspăimîntat. Gest către spectatori. ESTRAGON: Plec. Estragon se repede spre pînza fundalului. (Se gîndeşte.) Nu vrei? Zău. porcule! ESTRAGON: Gîndeşte.) Repede. VLADIMIR: Sîntem încercuiţi! (înnebunit.Vladimir înaintează. sîntem serviţi pe platou. gîfîind. cu spatele .) Gogo! (Tăcere. VLADIMIR: Nu pot! ESTRAGON: Destul! VLADIMIR: Zi-mi să joc. VLADIMIR: Joacă.) Nu cumva eşti nebun? ESTRAGON (mai calm): Mi-am pierdut capul. Estragon reintră grăbit. scapă. (Către Estragon. Estragon reintră grăbii.) Iată-te iar! ESTRAGON: Sînt blestemat pe vecie! VLADIMIR: Ai fost departe? ESTRAGON: Pînă la marginea pantei. ESTRAGON: Tu o să te postezi acolo. ruşinat. scoate un ţipăt sfişietor.) Nu mişca.) Gata! Acum ai să vezi! Spune-mi ce trebuie să fac. porcule! Tăcere.) Gogo! Vino-napoi! (Tăcere. porcule! (Se zvîrcoleşte pe loc.) Iată-te. începe să străbată scena aproape în goană. Estragon iese grăbit.) Acolo nu-i nimeni.) Nu pot! (Ridică ochii. joacă. priveşte în zare. VLADIMIR: Nu-i nimic de făcut. şează pe Estragon cu însufleţire. Vladimir aleargă la culisa prin care Estragon se (70) întorsese. gîndeşte. îl pune în axul drumului. se dă înapoi. sîntem pe-un platou. Sigur. aleargă spre Vladimir care se întoarce. ESTRAGON: Unde? VLADIMIR: După copac. (Estragon iese de după copac. (Estragon ezită. ESTRAGON: Şi pe-acolo vin.• E Godot! însfîrşitl (îl îmbrăţi. După copac! (Estragon dă fuga după copacul care nu-l acoperă decît pe jumătate. Fugi pe-acolo! Hai! (îl împinge spre fosă. VLADIMIR: Cîţi sînt? ESTRAGON: Nu ştiu.) Sigur.) Gogo! E Godot! Sîntem salvaţi! Să-i ieşim înainte! Vino! (îl trage pe Estragon spre culise.) Iartă-mă! (Ridică mîndru capul. iese fugind pe cealaltă parte. cade. (îşi lasă în jos capul.) Dobitocule! pe-acolo nu-i ieşirea! (Vladimir se duce să-l ridice. te înţeleg. Vine. în sfîrşit! ESTRAGON (gîfîind): Stat blestemat! VLADIMIR: Unde ai fost? Te credeam plecat pentru totdeauna! ESTRAGON: Pînă la marginea pantei. vede că Estragon nu mai este acolo. îl aduce spre rampă. (îl duce pe Vladimir spre culisa stîngă. VLADIMIR (triumfînd).) Nu-ţi rămîne decît să dispari. VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Nu ştiu. aleargă spre Vladimir. copacul ăsta nu ne-ar fi servit la nimic. VLADIMIR: Adevărat.

. VLADIMIR (oprindu-se): Nu sîntem în formă. lasă politeţea. .) Hai. Lungă tăcere. Sînt obosit. Estragon se opreşte. Tăcere. ESTRAGON: Ba da! VLADIMIR: Te-am întrerupt! ESTRAGON: Dimpotrivă. se întoarce. VLADIMIR: Ce uşor trece timpul cînd ne distrăm! Tăcere.. VLADIMIR: De supleţe.) Acum să ne împăcăm. Tăcere. ESTRAGON: Ce facem acum? VLADIMIR: Aşteptînd.la scenă. VLADIMIR: O. cîteva respiraţii. VLADIMIR: Hai. Tăcere. (72) VLADIMIR: Dacă ne-am face exerciţiile? ESTRAGON: Mişcările. (71) VLADIMIR: Cred că te-ai înşelat. VLADIMIR: Ca să ne încălzim. Lungă tăcere. ESTRAGON (oprindu-se): Destul. ' VLADIMIRşiESTRAGON (se întorc simultan). pardon! ESTRAGON: Te ascult. VLADIMIR: Nu. nu te mişca şi cască ochii. ESTRAGON: Hai.) Nu vezi venind pe nimeni? VLADIMIR (întorcîndu-se): Cum? ESTRAGON (mai tare): Nu vezi venind pe nimeni? VLADIMIR: Nu. Cum? VLADIMIR (mai tare): Cred că te-ai înşelat. ESTRAGON: Nu ţipa. înăuntru! ESTRAGON: Haide! Se îmbrăţişează. VLADIMIR (cu putere): Termină-ţi fraza. nu fi încăpăţînat. Să facem. ESTRAGON: De relaxare. Amîndoi se privesc peste umăr. VLADIMIR: Hai. se opresc. VLADIM-IR: Gogo! ESTRAGON: Didi! VLADIMIR: Dă mîna! ESTRAGON: Iat-o! VLADIMIR: Vino în braţele mele! ESTRAGON: în braţele tale? VLADIMIR (deschizînd braţele): Aici. VLADIMIR: De circumducţiune.. ESTRAGON: Nici eu. nu. Tăcere. ca pe vremuri! (Continuă să se privească un timp. ESTRAGON (la fel): Termin-o tu pe-a ta. (Aleargă spre cealaltă culisă.Nucumva. ESTRAGON (întorcîndu-se).totuşi. ESTRAGON: Ca să ne liniştim. VLADIMIR: Ticălosule! ESTRAGON: Aşa! Să ne înjurăm! (Schimb de insulte. Estragon îl imită. apoi fiecare îşi reia pînda. Se privesc mînioşi. priveşte în zare. Vladimir îl priveşte peste umăr. ESTRAGON: Aşteptînd. îşi reiau pînda. începe să sară.) Spate în_ spate. ESTRAGON: De relaxare. Vin unul spre altul.

A şi început ziua de mîine. (oprindu-se): E rîndul tău. POZZO: Ajutor! VLADIMIR: De pe-acum timpul curge cu totul altfel. (73) POZZO (agăţîndu-se de Lucky. să aşteptăm — să aşteptăm. ESTRAGON: Să plecăm. continuîndu-şi drumul. se ciocneşte de el. ar borele. sub această nouă povara^ se clatină): Ce s-a întîmplat? Cine a strigat? Lucky cade.ESTRAGON: Nu mai vreau să respir. şi noi o să plecăm de-aici. întăriri! POZZO (speriat): Ajutor! ESTRAGON: E Godot? VLADIMIR: începusem să ne pierdem curajul. Pozzo a devenit orb. lăsind să-i scape tot. Ne-am luptat toată seara numai cu mijloacele noastre. VLADIMIR: Ai dreptate. Rămîn amîndoi lungiţi. clătinîndu-se. VLADIMIR: Nu mai sîntem singuri. să aşteptăm noaptea. ridicînd pumnii. fără mişcări în mijlocul bagajelor. ai milă de mine! VLADIMIR (vexat): Şi eu? ESTRAGON (acelaşi joc): De mine! Fie-ţi milă! De mine! Intră Pozzo şi Lucky. (74) . un de Estragon. dar mult mai scurtă. ESTRAGON: Nu-i Godot? VLADIMIR: Nu-i Godot. ESTRAGON: Crezi că Dumnezeu mă vede? VLADIMIR: Trebuie să închizi ochii. ca să-i permită lui Pozzo s-o urmeze mai comod. ESTRAGON: Dar ei sînt numai în trecere. Acum s-a terminat. ESTRAGON (oprindu-se. Vladimir şi Estragon se dau înapoi. el se opreşte. Lucky • e împovărat ca în primul act. care. să-l aşteptăm pe Godot. Pozzo. Funia. Sfîrşitul serii ne e asigurat. ESTRAGON: E Godot? VLADIMIR: Pică la fix! (Se îndreaptă spre grămadă. La vederea lui Estragon şi a lui Vladimir. VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Godot. Lucky are o pălărie nouă. luna o să răsară. POZZO: Ajutor! ESTRAGON: Strigă ajutor. ESTRAGON: Atunci cine-i? VLADIMIR: E Pozzo. şi trîntindu-l pe Pozzo în cădere. VLADIMIR: O să ne fie de-ajuns. clătinîndu-se. POZZO: Eu sînt! Eu sînt! Ridicaţi-mă ! VLADIMIR: Nu poate să se ridice. Estragon face arborele. ESTRAGON: Dar ei sînt numai în trecere.) în sfîrşit. strigînd cît îl ţine gura): Doamne. se clatină şi mai tare. POZZO: Fie-vămilă! VLADIMIR: Bietul Pozzo! ESTRAGON: Ştiam că e el. VLADIMIR. pentru echilibru. Estragon închide ochii. ca în primul act.) Să facem* totuşi. VLADIMIR: Dar nu-i de loc Godot. ESTRAGON: Arborele? Vladimir face arborele. (Pauză. Soarele o să apună.

Am fi raşi! ESTRAGON: Lucky? VLADIMIR: El te-a atacat ieri. Dar poate să se dezlănţuie dintr -o clipă în alta . Dar sîntem în stare? Şi el. VLADIMIR: Pare deştept ce spui. loveşte pămîntul cu pumnii. VLADIMIR: Vrea să se ridice.VLADIMIR: Nu putem. Şi alţii ar putea să facă treaba la fel de bine. VLADIMIR: Nu. Strigătul pe care l-am auzit adineauri se adresa mai degrabă întregii omeniri. Pozzo se zvîrcoleşte. VLADIMIR: Să nu ne mai pierdem vremea cu vorbe goale. dacă nu şi mai bine chiar. Dar mă tem de-un lucru. chit că ne place . VLADIMIR: Dacă l-aş ajuta. Nu-ţi aduci aminte? ESTRAGON: El era? VLADIMIR: Da. VLADIMIR: Poate că mai are oase pentru tine. mai întîi? ESTRAGON: Ce să facă? VLADIMIR: Să se ridice. La drept vorbind nici nu e neapărată nevoie de noi. mai bine am profita că Pozzo cere ajutor. ESTRAGON: Dacă i-am cere mai întîi oasele? Apoi. înainte. Cu vehemenţă. ESTRAGON: E aici? (75) 1 VLADIMIR: Uite-l. ESTRAGON: Tot ce se poate. ESTRAGON: Nu poate să se ridice.) Să facem ceva. cel care ţi-a tras şuturile. ESTRAGON: Adevărat.. (Gest. VLADIMIR: Vrei să zici că-l avem la mînă? ESTRAGON: Da. dacă nu le dă. ESTRAGON: De care? VLADIMIR: Să nu se mişte Lucky. geme.) Deocamdată pare mort. VLADIMIR: Nu poate. ESTRAGON: Păi nu mai cere nimic. noi sîntem omenirea. bizuindu-ne pe recunoştinţa lui. ca să-l ajutăm. dacă am tăbărî pe el cît doarme? ESTRAGON: Da. Dar aici. VLADIMIR: Bună idee. VLADIMIR: Şi că trebuie să-i punem condiţii ca să-l ajutăm? ESTRAGON: Da.) Nu.. pe neaşteptate. ESTRAGON: Oase? VLADIMIR: De pui. ESTRAGON: Dacă i-am trage amîndoi o mamă de bătaie? VLADIMIR: Vrei să zici. ESTRAGON : îţi spun că erau zece. Dar. cît avem ocazia! Doar nu e nevoie de noi în fiecare zi. ESTRAGON: Atunci să se ridice.' (Scurtă pauză. doarme oare cu adevărat? (Scurtă pauză. îl lăsăm acolo. VLADIMIR: Fiindcă şi-a pierdut speranţa. ESTRAGON: Dar ce are? VLADIMIR: Nu ştiu.. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. ESTRAGON: întreabă-l. în clipa de faţă.

Bun. în această imensă confuzie. Tigrul sare să-şi ajute semenii • fără să stea pe gînduri. pînănu-ipreatîrziu. O să zici că toate astea n -au alt rost decît să ne împiedice prăbuşirea raţiunii. ESTRAGON: Adevărat. Nu sîntem "sfinţi. (Scurtă pauză. ESTRAGON: Găseşti că e destul? VLADIMIR: Nu. dar sîntem la întîlnire. în mijlocul singurătă ţilor. (înaintează. se împiedică de bagaje. nu poate. Ne plictisim. vreau să spun că n-aş merge pînă la a zice ca n-avem mintea întreagă încă de pe cîn d venim pe lume. Visează. POZZO: Ajutor! VLADIMIR: Ce e sigur. Dar oare nu rătăceşte ea de-pe-acum în bezna permanentă a marilor adîncimi? iată ce mă întreb uneori. spre Pozzo. Hai. POZZO: Două sute! VLADIMIR: Imediat! încearcă să-l ridice pe Pozzo. ne plictisim de moarte. Iar cîte unii rămîn. Dar nu asta e problema.. specia în care ne-a vîrît nenorocirea.) Nu. în cearcă să se ridice. Se * înţelege că-i aşa.) într-o secundă. VLADIMIR: N-aş merge pînă acolo. îşi reînnoieşte eforturile. VLADIMIR: Se prea poate. VLADIMIR: Sau să cadă noaptea. Şi avem norocul să ştim. Sau fuge în adîncul desişurilor. dar cu care sîntem obişnuiţi. VLADIMIR: Nu mă lăsa! Au să mă ucidă! POZZO: Unde mă aflu? VLADIMIR: Gogo! . ESTRAGON: Nu-i destul. Ce părere ai? ESTRAGON: N-am ascultat. VLADIMIR: Aşteptăm. o să fim iar singuri. VLADIMIR: Crezi? (76) ESTRAGON: Nu ştiu. nu protestez. facem şi aşa cinste condiţiei umane. Ce facem noi aici. un singur lucru e clar: aşteptăm să vină Godot. Îmi urmăreşti raţionamentul? ESTRAGON: Toţi ne naştem nebuni. iată ce trebuie să ne întrebăm. totul o să se risipească. Ni se iveşte o diversiune. Cîţi oameni pot să spună asemenea lucruri? ESTRAGON: Nenumăraţi. cum să spun. care la prima vedere pot apărea raţionale. ESTRAGON: Ce v-a apucat pe toţi? VLADIMIR: Ajutor! (77) ESTRAGON: Eu plec. şi noi ce facem? O lăsăm să se ducă de rîpă. Dar nu asta e problema.) Sîntem la întîlnire şi-atît. Să-profităm. asta e incontestabil. vă dau bani! ESTRAGON: Cît? POZZO: O sută de franci. se opreşte. VLADIMIR: E drept că dacă stai să cîntăreşti cu braţele încrucişate argumentele pro şi contra.Săreprezentăm cu demnitate. Da. (Ridică mîna. măcar o dată. nu izbuteşte. POZZO: Ajutor. POZZO: Două sute. cade. la muncă. asta sau nu. e că timpul trece greu în asemenea condiţii şi că ne sileşte să-l umplem cu fapte care.

POZZO: Ajutor! VLADIMIR: Ajută-mă! ESTRAGON: Eu plec. VLADIMIR: Lasă-mă în pace. ESTRAGON: îndată. Patru sute! ESTRAGON: De cînd mă ştiu. Arde-i vreo cîteva! VLADIMIR (cărîndu-i pumni lui Pozzo): N-ai terminat? Nu vrei să laşi gura? Vierme! (Pozzo se desprinde. (Scurtă pauză. ESTRAGON: Dacă am încerca să dormim? VLADIMIR: L-ai auzit? Vrea să ştie ce s-a întîmplat 1 ESTRAGON: Lasă-l. apoi o să plecăm împreună. VLADIMIR: La urma urmei.) Eu plec. . VLADIMIR: Tot ticălosul ăsta de Pozzo. o să răceşti. am să mă ridic şi singur. ESTRAGON: Şi-o să mergem în Ariege? VLADIMIR: Unde vrei tu. VLADIMIR: încearcă. Dormi. Din cînd. ESTRAGON: Te-apucă scîrba! VLADIMIR: Repede! Repede! Dă-mi mîna! ESTRAGON: Eu plec. îndată. ESTRAGON: Şi n -o să ne mai întoarcem niciodată? VLADIMIR: Niciodată. Lungă tăcere. POZZO: Fie-vă milă! Milă! ESTRAGON (tresare): Ce? Ce-i aici? VLADIMIR: Dormeai? ESTRAGON: Aşa cred. Didi. . care se grăbeşte s-o apuce.VLADIMIR: Ai să te plimbi. ESTRAGON: Hai. Tăcere. şi se depărtează. " VLADIMIR: întîi ajută-mă. ESTRAGON: Ce ai? VLADIMIR: Cară-te. POZZO: Eu sint! Eu sînt! Fie-vă milă de mine. ESTRAGON: Care te-ai împuţit? VLADIMIR: Pozzo. POZZO: Trei sute. ţiplnd de durere. "ESTRAGON: îmi promiţi? VLADIMIR: îţi jur. Recade. Tăcere. hop ! VLADIMIR: Trage! Estragon trage. nu fi încăpăţînat. de-a buşilea.) Mai curînd sau mai tîrziu. (Încearcă să se ridice. ESTRAGON: Tu rămîi aici? VLADIMIR: Deocamdată. ridică-te. ESTRAGON: Hai. Tăcere. (78) POZZO: Ajutor! VLADIMIR: Aici sîntem. cade. Apoi tare.) Hai. (Întinde mina spre Vladimir. am visat să mă plimb prin Ariege. POZZO: Cine sînteţi voi? VLADIMIR: Nişte oameni. ESTRAGON: Spune-i să lase gura. POZZO: Ce s-a întîmplat? VLADIMIR (cu putere): Nu mai taci odată? Holera dracului! Nu se gîndeşte decît la el. se poticneşte. ESTRAGON: Ce bine e pe jos! VLADIMIR: Poţi să te ridici? ESTRAGON: Nu ştiu.

. rezemat în cot. VLADIMIR şi ESTRAGON: Pozzo! Pozzo! VLADIMIR: A mişcat. cheamă-l.) ■Cain! Cain! • m POZZO: Ajutor! ESTRAGON: E toată omenirea aici. fiindcă am vrut să -l ajutăm.) Ia te uită la noruleţul ăla. ESTRAGON: Adevărat. ESTRAGON: Nu cumva l-ai pocnit prea tare? VLADIMIR: I-am tras cîţiva pumni zdraveni. ESTRAGON: Asta o să vedem noi.) Ce ţi se pare atît de extraordinar? Tăcere. ESTRAGON: Ar fi nostim.) Pozzo! (Scurtă pauză. VLADIMIR: Adevărat. "ESTRAGON: E-adevărat. la zenit. chemlndu-l pe Lucky. ESTRAGON: Am dat de bucluc. VLADIMIR: Ce-ar fi nostim? ESTRAGON: Să încercăm alte nume. ESTRAGON: Hai am îndoi odată. (Strigă. Să încercăm. spintecă cerul cu gesturi de orb. A stăruit. Şi l-am bătut. unul după altul. (Se gîndeşte o clipă. Şi-l nimerim noi pînă la urmă pe cel bun. VLADIMIR: Se aşezase în genunchi. VLADIMIR: Pozzo! (Scurtă pauză. Vladimir. VLADIMIR: Ei şi? Ce-i cu el? (Scurtăpauză. Poate că e mort. ESTRAGON: Poate că pe-ălălalt îl cheamă Cain. Ca să treacă timpul.) Nu răspunde. VLADIMIR: Tu ai vrut. (Tăcere. ESTRAGON: Eşti sigur că-l cheamă Pozzo? VLADIMIR (îngrijorat): Domnule Pozzo! Veniţi înapoi! N-o să vă facem nici un rău. ESTRAGON: N-ar fi trebuit. VLADIMIR: Nu se mai mişcă. ESTRAGON: Păi zici că a căzut. VLADIMIR: Ne-a implorat să-l ajutăm. VLADIMIR (ridicînd ochii): Unde e? ESTRAGON: Colo.) Abel! Abel! POZZO: Ajutor! ESTRAGON: Vezi! (80) VLADIMIR: încep să mă satur de cîntecul ăsta.) A scăpat! (Pozzo se prăbuşeşte. Tă- cere. ESTRAGON: Dacă am încerca cu alte nume? VLADIMIR: Mi-e teamă să nu fie atins serios. (Tăcere. (Scurtă pauza. îl urmăreşte cu privirea.în cînd se opreşte.) Ce facem acum? VLADIMIR: Dacă m-aş putea tîrî pînă la el. VLADIMIR: îţi spun că-l cheamă Pozzo. Tăcere. ESTRAGON: Nu mă părăsi! VLADIMIR: Dacă l-aş chema? ESTRAGON: Aşa e. Şi am rămas surzi.. (79) ESTRAGON: Asta nu ni se întîmplă des.) Poate că am fost cam prea duri..) A căzut! ESTRAGON: Se ridicase? VLADIMIR: Nu.

) Trebuie să se obişnuiască iar cu statul în picioare. (Către Pozzo. VLADIMIR: Şapte?. atîrnat de gîtul lor.. VLADIMIR: Nu putem. VLADIMIR: Să nu mai discutăm despre asta. Opt?.) După cît spune el. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Vrea să-l ajutăm să se ridice. VLADIMIR (către Pozzo): De cînd? POZZO: Aveam o vedere foarte bună — dar sînteţi prieteni. între amîndoi. ESTRAGON: Depinde de anotimp. ESTRAGON: Dar la ce? VLADIMIR: Asta e! Tăcere. VLADIMIR: Totul e să vrei. Se ridică amindoi. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Dovadă că l-am ajutat.. ESTRAGON: Pentru început. Pozzo recade. Pozzo rămîne . Tăcere.ESTRAGON: Acum să trecem la altceva.. ESTRAGON: Evident. ESTRAGON: Adevărat. Vrei? VLADIMIR: Tocmai voiam să-ţi propun.. POZZO: Nu mă lăsaţi! VLADIMIR: Nici vorbă să vă lăsăm. şi tu! E orb! ESTRAGON: La naiba! Aşa e. ESTRAGON: N-a fost cine ştie ce greu. dacă ne-am ridica? VLADIMIR: Să încercăm.) Ce facem? POZZO: Ajutoor! VLADIMIR: Dacă l-am ajuta? ESTRAGON: Ce trebuie făcut? VLADIMIR: Vrea să se ridice. (Scurtă pauză. ESTRAGON (rlde zgomotos): întreabă dacă sîntem prieteni ! VLADIMIR: Nu. ESTRAGON: Deocamdată. ESTRAGON: Şi acum? POZZO: Ajutor! ESTRAGON: Să ne cărăm. ESTRAGON: Poate că vede clar în viitor... se depărtează de el.) Vă e mai bine? POZZO: Cine sînteţi? VLADIMIR: Nu ne recunoaşteţi? POZZO: Sînt orb. vrea să zică prieteni de-ai lui. în picioare. (Acelaşi joc. (81) VLADIMIR: Trebuie sprijinit. Ce mai aşteptăm? îl ajută pe Pozzo să se ridice. (Scurtă pauză. ESTRAGON: Asta e! L-am fi ajutat dacă nu-i eram prieteni? VLADIMIR: Poate. ESTRAGON: Atunci să-l ajutăm. POZZO: Cît e ceasul? ESTRAGON (cercetînd cerul): Să vedem. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. POZZO: E seară? * . POZZO: Nu sînteţi tîlhari? ESTRAGON: Tîlhari? Semănăm noi a tîlhari? VLADIMIR: Ei.

ESTRAGON: Parcă s-ar înălţa. domnule. foarte bună. (Scurtă pauză.. POZZO: Nu mă întrebaţi. Nu e nimic pe el. (83) 6* VLADIMIR: Ia te uită ! Aş fi jurat contrariul.. spuneaţi că pe vremuri aţi avut o vedere foarte bună. VLADIMIR: Nu vorbi prostii. Dar n -am trăit degeaba toată ziua asta lungă şi pot să vă asigur că e aproape la capătul repertoriului. POZZO: De ce nu răspunde cînd îl chem? VLADIMIR: Nu ştiu. POZZO: Da. VLADIMIR: Cînd asta? POZZO: Nu ştiu. şi trebuie să mărturisesc că m-a făcut să şovăi o clipă. nici nu s-a clintit. foarte bună. ESTRAGON: îţi spun că se înalţă. Prietenul meu încearcă să mă facă să mă îndoiesc că-i seară.) Cîteodată mă mai întreb dacă nu dorm încă. VLADIMIR: Şi v-*a apucat aşa. Mai pe larg! VLADIMIR: Lasă-l în pace. . ESTRAGON: Ce ştii tu?. POZZO: Atunci nu e Scîndura. am ajuns la saară. ESTRAGON (enervat): Mai pe larg. (Scurtă pauză. îl reia văzînd că-i gata să cadă. POZZO (cu spaimă): E seară? VLADIMIR: De altfel."E un copac. (Scurtă pauză.) Şi nici lucrurile timpului nu le văd. VLADIMIR (liniştitor): E seară... Nu vezi că a început să-şiamintească de fericire? (Scurtă pauză.Tăcere.) Altminteri.. Poate că e mort.. dintr -o dată? POZZO: Foarte bună.) Doar nu sîntem cariatide. (82) VLADIMIR: Nu se poate. VLADIMIR: Dar de-abia ieri..) Memoria praeteritorum bonorum — trebuie să fie groaznic. Acolo e apusul.Nu Seamănă a nimic. POZZO: Da. VLADIMIR: Vă întreb dacă v-a apucat dintr-o dată? POZZO: într-o zi m-am trezit orb ca destinul. ESTRAGON: Eu plec. cum vă mai simţiţi? ESTRAGON: Cît timp o să trebuiască să -l maicărăm după noi? (îl lasă pe jumătate. POZZO : A ce seamănă peisajul? VLADIMIR (privire circulară): nu se poate descrie. ESTRAGON (Incovoindu-se): Dacă şi asta mai e diversiune! POZZO: Unde mi-e sluga? VLADIMIR: E colo. POZZO: Unde sîntem? VLADIMIR: Nu ştiu. POZZO: Nu tumva la locul numit Scîndura? VLADIMIR: Nu cunosc. VLADIMIR: Dacă am auzit bine. de fapt? ESTRAGON: De fapt! VLADIMIR: Aţi căzut amîndoi. POZZO: Ce s-a întîmplat. POZZO: De ce nu-mi răspundeţi? ESTRAGON: Fiindcă nu vrem să vă spunem o tîmpenie. Orbii n -au noţiunea timpului. Tăcere. Pare că doarme. Estragon şi Vladimir privesc amurgul. ESTRAGON: Dacă ar fi zorile..

VLADIMIR (lui Pozzo): V-am spus că prietenul meu se teme. VLADIMIR: Ca să se odihnească. VLADIMIR: Poate că s-au pitit pe undeva. pe cît se poate. POZZO: Aşa. VLADIMIR: Poate»că s-au oprit. VLADIMIR. O halucinaţie. asta-l face să se mişte. dar curînd va renunţa. să nu-l sugrume. să se ducă prietenul dumitale. cu grijă. ESTRAGON: Aşa e.POZZO: Duceţi-vă să vedeţi dacă e rănit.pe cînd el nu voia decît să-i şteargă lacrimile. Lucky se trezeşte. (84) ESTRAGON* Să se refacă. VLADIMIR: De fapt. Se îndreaptă spre Lucky. ESTRAGON: Aşa e. VLADIMIR (lui Estragon): Du-te tu. ESTRAGON: Nu-mi amintesc nimic. cu braţele în faţa capului. îţi aminteşti că ţi-a făcut ceva. POZZO: Da. Estragon îl burduşeşte pe Lucky cu picioarele. mai jos depîntece şi în obraz. fireşte. nu trebuie să fii niciodată drăguţ cu oamenii ăştia. VLADIMIR: Atunci. se va aşeza ghemuit. n-ai de ce să te temi. VLADIMIR: Poate că au făcut stînga împrejur. VLADIMIR: Dar nu vă putem lăsa. cu capul între picioare. nu se apără niciodată. VLADIMIR: Am să zbor în ajutorul tău. Dar se loveşte la picior şi se depărtează şchiopătînd şi gemînd. ESTRAGON (oprindu-se într-un picior): Oh. ESTRAGON: Aşa e. ca un prunc. POZZO: Nu e nevoie să mergeţi amîndoi. VLADIMIR: Du-te de-l trezeşte. VLADIMIR: Adevărat. ESTRAGON: O iluzie. ESTRAGON: Nu mă slăbi din ochi. ESTRAGON: O iluzie. POZZO: N-are de ce să se teamă. porcu! Estragon se aşază. nu. De obicei. (85) . ESTRAGON. în sfîrşit. N-are nici un rost să-l pocneşti dacă e mort. ESTRAGON: Şi dacă se apără? POZZO: Nu. POZZO: Ce mai aşteaptă? VLADIMIR (către Estragon): Ce mai aştepţi? ESTRAGON: îl aştept pe Godot. pur şi simplu. VLADIMIR (lui Estragon): Ia spune. să-i tragă cîteva picioare. urllnd. arde-l! Dezlănţuit subit. ce trebuie să facă? POZZO: Să tragă mai întîi de funie. Ieri sluga dumneavoastră l-a atacat. Nu suportă. VLADIMIR: Poate a fost o viziune. ca să ne pîn dească. încotro s-au dus oa menii pe care i-ai văzut? ESTRAGON: Habar n-am. (Către Pozzo.)Prietenul meu se teme. Pute cumplit. Tu mi-ai spus. încearcă să-şi scoată ghetele. VLADIMIR: Vezi. E chiar o ocazie să te răzbuni. (aplecîndu-se peste Lucky): Respiră. VLADIMIR: Vezi mai întîi dacă e viu. Dacă nu. VLADIMIR: Ah. ESTRAGON: După ce mi-a făcut? Niciodată.

A gîndit. ca să-l vindeţi. Pozzo îl urmează. (Tăcere. VLADIMIR: Cum v-aţi schimbat! Lucky. VLADIMIR: Nu plecaţi încă. POZZO: Biciul! (Lucky lasă bagajele. adună bagajele. Dar mîine n-o să-mi amintesc că am întîlnit pe cineva astăzi. Vladimir îi trage cîteva picioare lui Lucky. VLADIMIR: Aceiaşi de ieri? POZZO: De ieri? VLADIMIR: Ne-am văzut ieri. ajunge.) S-a ridicat. POZZO: Ce s-a întîmplat? VLADIMIR: A căzut. vine să se aşeze în faţa lui Pozzo. Funia se întinde. reia bagajele. dumneavoastră sînteţi Pozzo? POZZO : Sigur că sînt Pozzo. VLADIMIR: Ce e în valiză? (86) POZZO: Nisip. i-ll dă lui Pozzo. îl găseşte. VLADIMIR: Sus. POZZO: Cui? -VLADIMIR: Lui Lucky. încărcat cu bagajele. POZZO: Plec. porcule! Porcule. caută biciul. se clatină pe loc. pune capătul funiei în mîna lui Pozzo. Aţi vorbit cu noi. Vedeaţi bine. fă-l să se ridice pînă nu adoarme. VLADIMIR: Ce faceţi cînd cădeţi departe de orice ajutor? POZZO: Aşteptăm să ne putem ridica. (Lucky se ridică.) înainte! Lucky se pune în mişcare. Drepţi! VLADIMIR: îl duceaţi la tîrgul Mîntuitorului. POZZO (întinde mîna). spuneţi-i să cînte. Peurmă plecăm iar. lasă funia la timp. reia bagajele. VLADIMIR: Înainte de-a pleca. Funia! Lucky lasă bagajele. (Trage de funie. dacă vrei să te infor mezi. Şi-acum.POZZO: Ce s-a mai întîmplat? VLADIMIR: Prietenul meu s-a lovit. Pozzo se poticneşte.) Nu vă aduceţi aminte? POZZO: Nu-mi amintesc să fi întîlnit pe cineva ieri. VLADIMIR: Dar n-o să cădeţi dacă vă dau drumul? POZZO: Nu cred. Nu te baza deci pe mine. POZZO: Şi Lucky? VLADIMIR: Atunci e chiar el? POZZO: Cum? VLADIMIR: Atunci e chiar Lucky? POZZO: Nu înţeleg. POZZO: Repede. POZZO: Dacă ţii neapărat. VLADIMIR: Şi unde mergeţi acum? POZZO: Nu mă ocup cu asta. . te rog. El a jucat. Lasă-mă.) Drepţi! VLADIMIR: Se ridică. Pozzo se opreşte. (Vladimir se dă la o parte. Lucky cade. VLADIMIR: Şi dumneavoastră. reia bagajele. Vladimir îl sprijină. adună bagajele. Lucky se ridică. pune capătul funiei în mîna lui Pozzo. POZZO: Bine face. VLADIMIR: O clipă.) Funia! Lucky lasă bagajele. scăpînd bagajele.

Vladimir îi urmează la limita scenei. ESTRAGON (gesturi înnebunite. apoi. într -o bună zi ne-am (87) născut.. (Scurtă pauză. a trecut timpul. anunţă că cei doi au căzut din nou.. băiatul fuge ca o săgeată. VLADIMIR: Nu! Nu ESTRAGON Au! VLADIMIR: Nu ştiu ce să mai cred. ca toate zilele. sprijinit de mimica lui Vladimir. VLADIMIR: Mut! POZZO: Sigur. (Trage de funie. Adevărat. vine spre Vladimir.) Nu. eşti sigur că m-ai văzut? N-o să-mi spui mîine că nu i-ai văzut niciodată? Tăcere. Am să mă ridic.) (88) Spune. cu ghetele în mînă. VLADIMIR: Taci! (Tăcere. apoi): De ce nu mă laşi niciodată să dorm? VLADIMIR: Mă simţeam singur. ESTRAGON: Ai visat tu. ESTRAGON: Visam că.. Sau să gîndească. Vladimir face deodată un salt înainte. Estragon se tre zeşte. (Scurtă pauză. în aceeaşi clipă. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Mi s-a părut că ne vede. VLADIMIR: Aşa. în aceeaşi bună zi.. îi priveşte depărtîndu-se. ziua străluceşte o clipă. ESTRAGON: Ce ai? . apoi îl trezeşte. într-o bună zi o să surzim. nu-ţi ajunge? (Mai cumpănit.) Eşti sigur că nu era el? VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Godot? VLADIMIR: Dar cine? ESTRAGON: Pozzo. apoi se face iar noapte. Vladimir rămîne nemişcat. Tăcere. ESTRAGON: Visam că eram fericit. îl priveşte o clipă. POZZO: Păi e mut. se ridică.) Ele nasc călare pe-un mormînt. Zgomot de cădere. (Se ridică anevoie.POZZO: Să cînte? VLADIMIR: Da.. într -o bună zi eu am or bit. pune ghetele în faţa rampei. intr-o bună zi o să murim. ESTRAGON: E orb? VLADIMIR: Aşa ne-a spus.) Mă întreb dacă e într-adevăr orb. Tăcere. se descalţă. cuvinte incoherente. Nu se poate. Sau să recite.) înainte! Ies. el a amuţit.. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Ar spun e un orb adevărat că n -are noţiunea timpului? ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Pozzo. De cînd? POZZO (subit furios): Tot n-ai terminat să mă otrăveşti cu poveştile dumitale de timp? E o nebunie! Cînd! Cînd! într-o bună zi. nu-ţi ajunge? într-o bună zi. Nu e în stare nici să geamă. Vladimir merge spre Estragon care doarme. (Scurtă pauză. luna se înalţă. totuşi. Soarele apune.) Să plecăm. VLADIMIR: Mut. îlpriveşte.

VLADIMIR: E prea scurtă.) Dacă i-am trage chiulul? VLADIMIR: Ne-ar pedepsi.) Număr copacul trăieşte. VLADIMIR: Şi de-ale mele cine-o să tragă? ESTRAGON: Aşa e. ESTRAGON: Unde plecăm? VLADIMIR: Nu departe. ESTRAGON: Nu. îi cad pe călcîie. VLADIMIR: Da. ESTRAGON (privind copacul): Ce-i ăsta? VLADIMIR: Copacul. (Tăcere. să plecăm departe! VLADIMIR: Nu putem. o salcie. Tăcere. ESTRAGON: Didi. Ei sînt cît pe-aci să cadă. e noapte. Rămln amîndoi nemişcaţi în faţa lui. VLADIMIR: Da. VLADIMIR: Asta e. ESTRAGON: Eu o-ntind. ESTRAGON: Atunci nu putem. VLADIMIR: Şi eu. (îl trage pe Vladimir spre copac. ce fel de copac e? VLADIMIR: Nu ştiu. Tăcere. VLADIMIR: S-o vedem. ESTRAGON: Şi dacă i-am trage chiulul? (Scurtă pauză. (Scurtă pauză. ESTRAGON: O să mă tragi de picioare. ESTRAGON: Dacăne-am despărţi? Poate ne-ar merge mai . ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Mîine trebuie să ne întoarcem iar. VLADIMIR: Aşa se spune. ESTRAGON: Ba nu. Tăcere.) Şi dacă ne-am spînzura? VLADIMIR: Cu ce? ESTRAGON: N-ai un capăt de fun iie? VLADIMIR: Nu.VLADIMIR: N-am nimic. Amîndoi. ESTRAGON: Stai. VLADIMIR: Să ne cărăm. VLADIMIR: Nu face nici cît o ceapă degerată. la nevoie. ESTRAGON: Am dormit mult? VLADIMIR: Nu ştiu. (91) ESTRAGON: Vino să vezi. Funia se rupe. Priveşte copacul. ESTRAGON: Nu mai pot să continui aşa. Tăcere. Dar e solidă? ESTRAGON: O să vedem. mai e cureaua mea. Na! Apucă fiecare de cîte-un capăt al funiei şi trag.) N-a venit? VLADIMIR: Nu. ESTRAGON: Şi acum e prea tîrziu. (Estragon deznoadă capătul funiei care-i ţine pantalonii.privesc funia. mult prea largi. ESTRAGON: Ce să facem? VLADIMIR: Să-l aşteptăm pe Godot.) Ar putea să meargă. totuşi. ESTRAGON: Adevărat. Tăcere. ESTRAGON: Atunci o să aducem o funie ca lumea. ESTRAGON: Şi zici cămîine trebuie să ne-ntoarcem iar? VLADIMIR: Da. Aceştia.

ESTRAGON: Adevărat. VLADIMIR: O-ntindem? ESTRAGON: Hai. ESTRAGON: Cum? VLADIMIR: Saltă-ţi pantalonii. îşi ridică pantalonii.bine. (92) . VLADIMIR: Ne spînzurăm mîine. Dacă nu vine Godot. o scutură şi o pune pe cap. ESTRAGON: Atunci. Vladimir îşi scoate pălăria — a lui Lucky — se uită în ea. îşi vîră mîna înăuntru. Nu se . o-ntindem? VLADIMIR: Saltă-ţi pantalonii. ESTRAGON: Să-mi scot pantalonii? VLADIMIR: Saltă-ţi pantalonii. mişcă din loc.ESTRAGON: Şi dacă vine? VLADIMIR: O să fim salvaţi. Tăcere.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->