Coperta colecţiei de Micu Veniamin SAMUEL BECKETT

EN ATTENDANT GODOT

\ \

Les Editions de Minuit, 1952 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate
Editurii UNIVERS

SAMUEL BECKETT

AŞTEPTÎNDU-L
PE

GODOT

TRADUCERE DE GELLU NAUM
EDITURA

UNIVERS
şi
TEATRUL NAŢIONAL

I. L. CARAGIALE
BUCUREŞTI — 1970

Personajele Estragon Vladimir Pozzo Lucky Băiatul
ACTUL 1
Drum de ţară, cu copac. Seara. ESTRAGON, aşezat pe jos, încearcă să-şi scoată gheata. Se opinteşte îndârjit, cu amlndouă mâinile, icnind. Se opreşte, istovit, se odihneşte gîfîind, reîncepe. Acelaşi joc Intră VLADIMIR. ' ESTRAGON (renunţlnd din nou): Nimic de făcut. VLADIMIR (apropiindu-se cu paşi mărunţi şi ţepeni, cu picioarele depărtate): Şi eu încep să cred la fel. (Rămîne nemişcat.) M-am împotrivit multă vreme gîndului ăstuia spunîndu-mi: Vladimir, nu te prosti, încă n-ai încercat tot. Şi reluam lupta. (Se reculege, cu gîndul la luptă. Către Estragon.) Aşadar, iată-ne din nou. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Sînt mulţumit că te revăd. Te credeam plecat pentru totdeauna. ESTRAGON: Şi eu la fel. VLADIMIR: Ce facem ca să sărbătorim întîlnirea? (Se

gândeşte.) Ridică-te să te pup. îi întinde mîna. ESTRAGON (nervos): Imediat, imediat. Tăcere. VLADIMIR (jignit, rece): Pot să ştiu unde şi-a petrecut domnul noaptea? ESTRAGON: Într-un şanţ. VLADIMIR (uimit): Un şanţ! Unde asta? ESTRAGON (fără gest): Pe 'colo. VLADIMIR: Si nu te-au bătut?
(7)

ESTRAGON: Ba da... Nu prea tare. VLADIMIR: Aceiaşi? ESTRAGON: Aceiaşi? Nu ştiu. Tăcere. VLADIMIR: Cînd mă gîndesc... de pe-atunci... mă întreb... ce-ai fi devenit tu... fără mine... (Cu glas hotărit.) La ora asta n-ai fi fost decît o grămăjoară de oase, fără doar şi poate. ESTRAGON (înţepat): Ei şi? VLADIMIR (copleşit): E prea mult pentru un singur om. (Pauză. Apoi, cu vioiciune.) Pe de altă parte, la ce bun să te descurajezi acum, iată ce-mi zic. Trebuia să mă gîndesc la asta acum o veşnicie, pe la 1900... ESTRAGON: Destul. Ajută-mă să-mi scot scîrba asta. VLADIMIR: Mînă în mînă, ne-am fi aruncat amîndoi din vîrful Turnului Eiffel, printre primii. Arătam bine pe-atunci. Acum e prea tîrziu. Nu ne-ar mai lăsa nici să ne Urcăm măcar. (Estragon se căzneşte cu gheata.) Ce faci acolo? ESTRAGON: Mă descalţ. Ţie nu ţi s-a întîmplat niciodată? VLADIMIR: De cînd îţi tot spun că trebuie să le scoţi în fiecare zi? Ai face mai bine să mă asculţi. ESTRAGON (slab): Ajută-mă. VLADIMIR: Te doare? ESTRAGON: Dacă mă doare! Mă întreabă dacă mă doare! VLADIMIR (cu mlnie): Numai tu suferi, totdeauna! Eu nu contez. Tare aş vrea să te văd în locul meu. Atunci să te-aud. ESTRAGON: Te-a durut? VLADIMIR: Dacă m-a durut! Mă întreabă dacă m-a durut! ESTRAGON (arătînd cu degetul): Asta nu-i un motiv să nu te închei. VLADIMIR (aplecindu-se): Adevărat. (îşi încheie nasturele.) Să nu fim neglijenţi în lucrurile mărunte. ESTRAGON: Ce să-ţi spun, tu aştepţi totdeauna ultimu moment. VLADIMIR (visător): Ultimul moment... (Meditează.) E lung, dar o să fie bun. Cine spunea asta? ESTRAGON: Nu vrei să mă ajuţi? VLADIMIR: Cîteodată îmi spun că vine, totuşi. Atunci mă simt tare ciudat. (îşi scoate pălăria, se uită la ea, îşi plimbă mina pe dinăuntru, o scutură, şi o pune pe cap.) Cum să spun? Uşurat şi în acelaşi timp... (Caută)... inspăimîntat. (Cu emfază.) ÎN-SPĂI-MÎNTAT. (îşi scoate din nou pălăria şi se uită la ea.) Nemaipomenit! (Bate uşurel deasupra pălăriei, ca şi cum ar vrea să cadă ceva din ea, se uită din nou înăuntru, şi -o pune pe cap.) în fine... Estragon, cu preţul unui efort suprem, reuşeşte

să-şi scoată gheata. Se uită la ea, îşi plimbă mina înăuntru, o întoarce, o scutură, caută pe jos dacă n-a căzut ceva, nu găseşte nimic, îşi trece din nou mina prin gheată, cu ochii în gol. VLADIMIR: Ei? ESTRAGON: Nimic. VLADIMIR: Dă să văd. ESTRAGON: Nu-i nimic de văzut. VLADIMIR: încearcă s-o pui din nou. ESTRAGON (care şi-a examinat piciorul): Am să-l las să mai respire un pic. VLADIMIR: Iată omul, în întregime, supărat pe gheată cînd e de vină piciorul lui. (îşi scoate, încă o dată, pălăria, se uită în ea, îşi trece mina înăuntru, o scutură, bate uşurel în ea, suflă înăuntru şi o pune pe cap.) începe să mă îngrijoreze. (Tăcere. Estragon îşi mişcă piciorul, jucînd din degete ca să circule aerul mai bine.) Unul din tâlhari a fost salvat. (Pauză.) E un procent cinstit. (Pauză.) Gogo... ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: Dacă ne-am căi? ESTRAGON: Pentru ce? VLADIMIR: Păi... (Caută.) N-ar fi nevoie să intrăm în amănunte. ESTRAGON: Că ne-am născut? Vladimir se porneşte pe rîs, dar îşi înăbuşă hohotele imediat, ducîndu-şi mîna la pubis, cu faţa crispată.
(8)

(9) VLADIMIR: Nici nu mai îndrăznim să rîdem. ESTRAGON: Grozavă oprelişte. VLADIMIR: Numai să zîmbim. (Faţa i se despică într-un zîmbet maxim care încremeneşte, durează un timp, apoi se şterge brusc.) Nu-i totuna. în fine... (Pauză.) Gogo... ESTRAGON (agasat): Ce mai vrei? VLADIMIR: Ai citit Biblia? ESTRAGON: Biblia... (Se gîndeşte.) Probabil că mi-am aruncat ochii prin ea. VLADIMIR (mirat): La şcoala fără Dumnezeu? ESTRAGON: Habar n-am dacă era cu sau fără. VLADIMIR: Pesemne că o confunzi cu Ocna. ESTRAGON: Se poate. îmi amintesc hărţile Ţării Sfinte în culori. Foarte frumoase. Marea Moartă era bleu pal. Mi se făcea sete numai cînd mă uitam la ea. Şi -mi spuneam: acolo o să mergem să ne petrecem luna de miere. O să înotăm. O să fim fericiţi. VLADIMIR: Ar fi trebuit să te faci poet. ESTRAGON: Am fost. (Gest spre zdrenţele lui.) Nu se vede? Tăcere. VLADIMIR: Ce spuneam... Cum îţi merge cu piciorul? ESTRAGON: Se umflă. VLADIMIR: A, da, ştiu, povestea cu tîlharii. Ţi-aduci aminte? ESTRAGON: Nu. VLADIMIR: Vrei să ţi-o povestesc? ESTRAGON: Nu. VLADIMIR: Ca să ne treacă timpul. (Pauză.) Erau doi hoţi, răstigniţi o dată cu Mîntuitorul. Şi... ESTRAGON: Cu cine? VLADIMIR: Cu Mîntuitorul. Doi hoţi. Se zice că unul a fost mîntuit, iar celălalt... (Caută contrariul lui mîntuit.)...afurisit.

ESTRAGON: Mîntuit, de ce? VLADIMIR: De iad. ESTRAGON: Mă duc. Nu se mişcă din loc. (10) VLADIMIR: Şi totuşi... (Pauză.) Cum se face că... Sper că nu te plictisesc. ESTRAGON: N-ascult. VLADIMIR: Cum se face că dintre cei patru evanghelişti, unul singur prezintă faptele aşa? Erau, totuşi, toţi patru acolo — în fine — erau pe-aproape. Şi numai unul singur vorbeşte despre un tîlhar salvat. (Pauză.) Zău, Gogo... trebuie să mai arunci şi tu cîte-o vorbuliţă din cînd în cînd. ESTRAGON: Eu ascult. VLADIMIR: Unul din patru. Dintre ceilalţi trei, doi nu pomenesc un cuvînt, iar al treilea spune că i -au făcut gură am îndoi. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Cum? ESTRAGON: Nu înţeleg nimic. (Pauză.) Cui i-au făcut gură? VLADIMIR: Mîntuitorului. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Fiindcă n-a vrut să-i scape. ESTRAGON: De iad? VLADIMIR: Da' de unde! De moarte. ESTRAGON: Şi pe urmă? VLADIMIR: Pe urmă au trebuit să fie afurisiţi amîndoi. ESTRAGON: Şi pe urmă? VLADIMIR: Dar celălalt zice că a fost unul salvat. ESTRAGON: Ei şi? Nu sînt de acord între ei şi -atîta tot. VLADIMIR: Erau acolo toţi patru. Şi unul singur pome neşte de-un tîlhar salvat. De ce să-l crezi pe el, şi nu pe ceilalţi? ESTRAGON: Cine-l crede? VLADIMIR: Toată lumea. Nu se cunoaşte decît versiunea asta. ESTRAGON: Oamenii sînt nişte tîmpiţi. Se ridică anevoie, merge şchiopătînd spre culisa stîngă, se opreşte, priveşte în zare, cu palma deasupra ochilor, se întoarce, merge spre culisa dreaptă, priveşt e (11)

în zare. Vladimir îl urmăreşte cu privirea, apoi se duce să ia gheata, se uită în ea, îi dă drumul jos, repede. VLADIMIR: Phui! Scuipă jos. Estragon revine în centrul scenei, priveşte spre fundal. ESTRAGON: încîntător loc. (Se întoarce, "înaintează pînă la rampă, priveşte spre public.) Plăcut peisaj. (Se întoarce spre Vladimir.) Să ne cărăm. VLADIMIR: Nu se poate. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot... ESTRAGON: Adevărat. (Scurtă pauză.) Eşti sigur că aici? VLADIMIR: Ce? ESTRAGON: Că aici trebuie să aşteptăm? VLADIMIR: A zis în faţa copacului. (Priveşte copacul.) Mai vezi alţii? ESTRAGON: Ăsta ce e? VLADIMIR: Pare salcie. ESTRAGON: Unde-i sînt frunzele? VLADIMIR: Pesemne că e moartă. ESTRAGON: A terminat cu plînsul.

VLADIMIR: Doai dacă n -o fi anotimpul. ESTRAGON: Nu crezi mai curînd că e un copăcel? VLADIMIR: Un arbust. ESTRAGON: Un copăcel. VLADIMIR: Un... {Se opreşte.) ...adică ce vrei să insinuezi? Că am greşit locul? ESTRAGON: Trebuia să fie aici. VLADIMIR: N-a spus că vine sigur. ESTRAGON: Şi dacă nu vine? VLADIMIR: Ne întoarcem mîine? ESTRAGON: Şi pe urmă poimîine? VLADIMIR: Poate. ESTRAGON: Şi aşa mai departe. VLADIMIR: Adică... ESTRAGON: Pînă cînd vine... VLADIMIR Eşti fără milă. ESTRAGON: Am mai venit şi ieri. VLADIMIR: A, nu, aici te-nşeli... ESTRAGON: Dar ce-am făcut noi ieri? VLADIMIR: Ce-am făcut ieri? ESTRAGON: Da. VLADIMIR: Păi... (Supărîndu-se.) Cînd e vorba să arunci îndoiala în sufletul omului, nu te-ntrece nimeni. ESTRAGON: Eu cred că am fost aici. VLADIMIR (privire circulară): Locul ţi se pare cunoscut? ESTRAGON: Nu spun asta. VLADIMIR: Atunci? ESTRAGON: Asta nu împiedică... VLADIMIR: Totuşi... copacul ăsta... (întorcîndu-se spre public.) ...turbăria asta. ESTRAGON: Eşti sigur că astă-seară? VLADIMIR: Ce? ESTRAGON: Că astă-seară trebuia să-l aşteptăm? VLADIMIR: El a zis că sîmbătă. (Scurtă pauză.) Aşa mi se pare. ESTRAGON: După muncă. VLADIMIR: Cred că am notat tot. Îşi scotoceşte buzunarele, arhipline cu tot felul de gunoaie. ESTRAGON: Dar în care sîmbătă? Şi-apoi, e azi sîmbătă? Nu e mai degrabă duminică? Sau luni? Sau vineri? VLADIMIR (priveşte înnebunit în jurul lui, ca şi cum data ar fi scrisă pe peisaj): Nu se poate. ESTRAGON: Sau joi. VLADIMIR: Cum să facem? ESTRAGON: Dacă s-a deranjat de pomană aseară, fii sigur că azi n-o să mai vină de loc. VLADIMIR: Dar zici că noi am venit aseară. ESTRAGON: S-ar putea să mă înşel. (Scurtă pauză.) Ia să tăcem un pic, vrei? VLADIMIR (slab): Sigur că vreau. (Estragon se aşază iar pe pămînt. Vladimir umblă de colo-colo, agitat, se opreşte din cînd în cînd să scruteze zarea. Estragon adoarme.
(13)
1

Vladimir se opreşte în faţa lui.) Gogo... (Tăcere.) Gogo... (Tăcere.) GOGO! Estragon se trezeşte speriat. ESTRAGON (realizînd toată oroarea situaţiei lui): Dormeam. (Dojenitor.) De ce nu mă laşi niciodată să

.. dacă nu ţie? VLADIMIR: Să rămînă personale. ESTRAGON: Ar fi. (Pe gînduri. VLADIMIR: De-o creangă? (Se apropie amîndoi de copac şi-l privesc.) Nu-i aşa. Continuă tu. Nu ştiai? ESTRAGON: Să ne spînzurăm imediat. un mare neajuns.) Iartă-mă. Pas înainte.) Sărută-mă. VLADIMIR (fără să se întoarcă): N-am nimic să-ţi spun. VLADIMIR: NU-L POVESTI! ESTRAGON (gest spre univers): Asta ţi-ajunge? (Tăcere. VLADIMIR: Ajunge.. după ce s-a îmbătat. Se îmbrăţişează. Patroana îl întreabă dacă vrea o blondă. VLADIMIR: Nu-l povestii ESTRAGON: Visam că. c-ar fi un mare neajuns? (Scurtă pauză.) Nu-i aşa. (Scurtă pauză.. (Vladimir devine ţeapăn.. De-asta ţipă ele cînd le smulgi. Sînt oameni caaami. cresc mătrăgune.) N-aş avea încredere.) Ce facem acum? ESTRAGON: Aşteptăm. VLADIMIR: N-ai merge departe. Pas înainte.) Aveai să-mi spui ceva? (Tăcere. (Scurtă pauză. (Scurtă pauză. ESTRAGON: Dar tot am putea să încercăm.) Şi bunătatea călătorilor. Estragon face un pas înainte.. dar pînă atunci. . VLADIMIR: Pentru rinichi. ESTRAGON: Am avut un vis. Estragon face cîţiva paşi spre el. îi atinge umărul. Didi. ESTRAGON: Un englez. ESTRAGON (interesat): Se scoală? VLADIMIR: Da.. ESTRAGON: Dacă ne-am spînzura? VLADIMIR: Ar fi un mijloc să se scoale. Didi.. calm. se opreşte. Vladimir revine. ESTRAGON (rece): Există momente cînd mă întreb dacă n-am face mai bine să ne despărţim.) Nu eşti drăguţ.) Lasă-mă pe mine! (Vladimir se înduplecă.) Puţi a usturoi. VLADIMIR: Da. cu tot ce urmează. Alt pas înainte..) Ştii povestea cu englezul la bordel? VLADIMIR: Da. se duce la bordel.. trece prin faţa lui Estragon. Şi acolo unde pică. cu ochii plecaţi.dorm? VLADIMIR: Mă simţeam singur.. traversează scena. list.) Avînd în vedere frumuseţea drumului.) Spune. VLADIMIR: Destul! Vladimir iese. (Tăcere. Cui vrei să-i povestesc coşmarurile mele personale... ESTRAGON: Calm. Ştii bine că nu suport. o brună sau o roşcată. Estragon priveşte cu atenţie copacul. Mimica lui Estragon e analoagă celei pe care o smulge spectatorilor eforturile unui pugi(14) . Estragon se ridică şi-l urmează pînă la limita scenei. Didi? VLADIMIR: Fii calm. Estragon se dă brusc înapoi. Didi! (Tăcere.) Dă-mi mîna! (Vladimir se întoarce. (Scurtă pauză.) Englezii spun caaarn. Didi. ESTRAGON (cu blîndeţe): Vroiai să-mi vorbeşti? (Vladimir nu răspunde. (Tăcere. într-adevăr.) Zău. Calm.. ESTRAGON: Povesteşte-mi-o. ESTRAGON (pas înainte): Eşti supărat? (Tăcere.

ESTRAGON: După tine. ESTRAGON: Că nu poate să promită nimic. ESTRAGON: Un fel de rugăminte. Sau aproximativ.. VLADIMIR: Nu. VLADIMIR: Sînt curios să ştiu ce-o să ne spună el. VLADIMIR: Nu-i aşa? ESTRAGON: Aşa mi se pare.) Dar încearcă să înţelegi! VLADIMIR: Mă bizui pe tine. ESTRAGON: O cerere vagă. VLADIMIR: Şi mie la fel. Vladimir se gîndeşte. VLADIMIR: Să aşteptăm întîi ce-o să ne spună el. (Se gîndeşte. am face poate mai bine dacă am bate fierul pînă nu îngheaţă. ESTRAGON (cu efort). ESTRAGON: Asta e. Eu nu ştiu.) Pe cînd dacă. VLADIMIR: Chiar aşa. ESTRAGON: De fapt. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Tu eşti mai uşor decît mine. VLADIMIR: înainte de-a se pronunţa. Caută expresia justă. VLADIMIR: Nu înţeleg. VLADIMIR: Registrele.. VLADIMIR: Să-şi consulte familia. creanga. (Furios. ce i-am cerut? "VLADIMIR: Nu erai acolo? ESTRAGON: N-am fost atent. ESTRAGON: Păi tocmai. VLADIMIR: Dacă vrei tu. Pauză.VLADIMIR: încearcă. E mai prudent. VLADIMIR: Dar cîntăresc eu oare mai mult ca tine? ESTRAGON: Tu spui. ESTRAGON (care a găsit): Cine poate mult poate şi puţin. (Pauză.. VLADIMIR (în cele din urmă): Nu înţeleg. VLADIMIR: Atunci ce facem? ESTRAGON: Să nu facem nimic. Una din două. (15] ESTRAGON: Am să-ţi explic. ESTRAGON: Corespondenţii. VLADIMIR: E mai bine să ştim sigur mai întîi. ESTRAGON: Prietenii. ESTRAGON: E şi normal.. ESTRAGON: Cu mintea odihnită.) Creanga. (16) VLADIMIR: Agenţii.. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Godot. nu. ESTRAGON: Pe de altă parte. Didi greu-creanga rupe-Didi singur.. Nimic precis. ESTRAGON: Gîndeşte-te niţel. VLADIMIR: Ei bine. ESTRAGON: Contul la bancă. ESTRAGON: Şi el ce ţi-a răspuns? VLADIMIR: Că o să vadă. VLADIMIR: Că trebuie să se mai gîndeasca.. Asta nu ne angajează cu nimic. VLADIMIR: La asta nu mă gîndisem. Gogo uşor-creanga nu rupe-Gogo mort. întii tu.. . zău aşa.

cu genunchii frînţi. Tăcere. (Estragon îl şterge pe mînecă şi începe să-l mănînce.) Ai? VLADIMIR (ridicînd mîna): Ascultă! Ascultă amîndoi înţepeniţi grotesc. ESTRAGON: Dă-mi un morcov. Oftat de uşurare. ESTRAGON: Nu aud nimic. cu braţele atîrnate. ESTRAGON: Şi de ce ar fi strigat el? VLADIMIR: După cal.ESTRAGON (neliniştit): Şi noi? VLADIMIR: Poftim? ESTRAGON: Am zis. ESTRAGON (slab): Nu sîntem legaţi? (Scurtă pauză. cu burta plină. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Godot. la loc uscat. înghesuiţi unul în altul. la căldurică. ESTRAGON: Pînă acolo am ajuns? VLADIMIR: Domnul are vreo reclamaţie de făcut? ESTRAGON: Nu mai avem drepturi? Rîsul lui Vladimir. VLADIMIR: Am crezut că e el.) Dă-mi înapoi napul.} Fă-l să ţină mult. că nu mai e altul. (18) VLADIMIR: A! . un morcov şi i-l dă lui Estragon. (Vladimir se scotoceşte prin buzunare. în sfîrşit. VLADIMIR: Unde? (Scurtă pauză. (Scoate. cu capul în piept.) Stai. VLADIMIR: Rolul nostru? Cel care cere.) Pesemne că pe ultimul l-ai mîncat tu. Nu? ESTRAGON: Nu toată noaptea. VLADIMIR: Aş fi jurat că sînt strigăte. VLADIMIR: Ssst! (Ascultă amândoi. Se agaţă de braţul lui (17) Vladimir. care se clatină. Ascultă amîndoi. VLADIMIR: E încă ziuă. Se depărtează unul de altul. ochi în ochi.: M-ai face să rîd. (Caută.) Iată. ESTRAGON (mestecînd): Ţi-am pus o întrebare.) Numai napi. am găsit. Destindere. minus zîmbetul. pe care şi-l întrerupe brusc? ca mai înainte. pe paie. Merită să aşteptăm. ESTRAGON: Ph! Vîntul prin trestii.) Mersi.) Nici eu. Acelaşi joc. (Caută mereu. (Estragon îi dă napul. ESTRAGON: Mi-ai făcut frică.) Poate că în seara asta o să ne culcăm la el. ESTRAGON: Să ne cărăm. Tăcere. e cît pe-aci să cadă. Jalnic. (Muşcă din nap. ESTRAGON: Le-am pierdut? VLADIMIR (răspicat): Le-am dat pe nimic. scoate un nap şi i-l dă lui Estragon. VLADIMIR. (Se scotoceşte din nou prin buzunare şi nu găseşte decît un nap. dacă aş avea nevoie. şi noi? VLADIMIR: Nu înţeleg. pardon! Aş fi jurat că-i morcov.) E un nap! VLADIMIR: Oh. Tăcere. Estragon îşi pierde echilibrul. ESTRAGON: Mi-e foame. dragul meu. Rămîn neclintiţi. ESTRAGON: Care e rolul nostru în toate astea? VLADIMIR: Rolul nostru? ESTRAGON: Nu te pripi. VLADIMIR: Vrei un morcov? ESTRAGON: Altceva n-ai? VLADIMIR: Cred că mai am nişte napi.

cu capetele vîrîte în umeri. ESTRAGON (mestecă. se întoarce de unde a plecat. se opreşte. VLADIMIR: De Godot? Legaţi de Godot? Ce idee! Nici gînd! (Scurtă pauză. apoi dă fuga la Vladimir. (îi suge capătul. ESTRAGON: Ia te uită! (Ridică restul morcovului. ESTRAGON: Oricît te-ai suci. un coş cu provizii şi un pardesiu pe braţ. înghite): Întreb dacă sîntem legaţi. Rupe o îmbucătură. ESTRAGON: Oricît te-ai zbate.) Vrei să-l termini tu? Un ţipăt cumplit răsună în imediata apropiere. Pozzo apare. cu apreciere. (Mestecă. Lucky trece prin faţa lui Vladimir şi Estragon şi iese. de capătul cu frunze. ridică morcovul. şi Vladimir încremenesc. VLADIMIR: Cu atît mai bine. cu cît înaintez. VLADIMIR: Fondul nu se schimbă. meditativ.) Stai că-mi aduc aminte. ESTRAGON: De caracter. Lucky poartă o valiză grea. VLADIMIR: Cum legaţi? ESTRAGON: De mîini şi de picioare. Pozzo trage cu: putere de ea. (Scurtă pauză. Ei traversează scena. VLADIMIR: Ei? ESTRAGON (cu gura plină. văzîndu-i pe Estragon şi pe Vladimir. VLADIMIR: Legaţi? ESTRAGON: Legaţi.) Asta mă plictiseşte. apoi se precipită spre culise.. şi-l răsuceşte prin faţa ochilor. dă fuga spre Vladimir care îl aşteaptă. VLADIMIR: Legaţi de ce? De cine? ESTRAGON: De omul tău. A căzut Lucky.) Nu încă.ESTRAGON: Ce mi-ai răspuns? VLADIMIR: E bun morcovul tău? ESTRAGON: E dulce.) Curios. Intră Pozzo şi Lucky. se opreşte din nou. cu atît mai bine. amindoi aşteaptă. ESTRAGON (dupăces-a gîndit îndelung): Asta e contrariul? VLADIMIR: Chestie de temperament. îşi ia gheata. Şi el. Pozzo are un bici în mină. POZZO (în culise): Mai repede! (Pocnet de bici. un scaun pliant. (Priveşte morcovul. cu toată . înlănţuiţi.) Grozav morcovul tău.. întorcînd spatele primejdiei.) Ce voiai să ştii? ESTRAGON: Nu-mi aduc aminte. Pozzo. (19) 2* VLADIMIR: Rămîi cum eşti. Vladimir nu face legătura. îl răsuceşte în aer cu vîrfurile degetelor. VLADIMIR: Pentru mine e contrariul. ESTRAGON: Adică? VLADIMIR: Eu mă deprind cu gustul pe măsură ce mănînc. cu atît e mai puţin bun. ESTRAGON: îl cheamă Godot? VLADIMIR: Cred că da.) înapoi! Zgomot de cădere. Estragon scapă morcovul. Primul ii mină pe al doilea cu ajutorul unei funii trecute pe după gît. îl vira în buzunar. Estragon se opreşte la jumătatea drumului. Funia se întinde. distrat): Nu sîntem legaţi? VLADIMIR: Nu aud nimic. se întoarce. VLADIMIR: N-ai ce-i face.. ESTRAGON: Nimic de făcut.. în aşa fel încît apare întîi Lucky urmat de funia destul de lungă ca el să poată ajunge în mijlocul platoului înainte ca Pozzo să iasă din culise. (îi întinde lui Vladimir restul morcovului.

Estragon îl opreşte apucîndu-l de mînecă. VLADIMIR: Fireşte. bine... (20) VLADIMIR: Godot? POZZO: Mă numesc Pozzo.. ESTRAGON (către Pozzo): Nu sînteţi domnul Godot.. VLADIMIR: Ba nu. e o cunoştinţă. (Izbucneşte într-un hohot de rîs enorm. POZZO: Aici? Pe moşia mea? VLADIMIR: N-aveam nici un gînd rău... domnule. Mama broda la gherghef.. da. POZZO: Drumul e al tuturor. abia dacă-l cunoaştem.. domnule...)? Cu străinii. ESTRAGON (încet): El e? VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Ei!....... POZZO: E o ruşine. POZZO: M-aţi luat drept el. Pozzo. ESTRAGON (făcindu-se că ar căuta): Bozzo.. nici o clipă. nu-l ascultaţi! POZZO: Aşteptarea? Va să zică îl aşteptaţi? VLADIMIR: Adică.. Vladimir şi Estragon îl privesc simţind tot odată şi dorinţa de-a da fuga să-l ajute şi teama de-a se amesteca unde nu le fierbe oala.) Din aceeaşi specie cu mine.) Vă întreb dacă numele ăsta nu vă spune nimic? Vladimir şi Estragon se întreabă din ochi.. ESTRAGON (repede): Nu sîntem de pe-aici. dar aşa e. Da... POZZO (oprindu-se): Şi totuşi. domnule? POZZO (cu voce cumplită): Eu sînt Pozzo! (Tăcere.. .. Nu... Pozzo înaintează ameninţător. Bozzo.. (21) VLADIMIR: Nu-l ascultaţi. VLADIMIR: Aşa socoteam şi noi. VLADIMIR: Dă-mi drumu'! ESTRAGON: Stai liniştit! POZZO: Atenţie! E rău! (Estragon şi Vladimir îl privesc. Vladimir face un pas spre Lucky. ESTRAGON: Da' de unde. am crezut... ESTRAGON: O făceam cu intenţii bune. domnule. slăbiciunea.. VLADIMIR (la fel): Pozzo. POZZO: Pozzo! ESTRAGON: A. mărturisesc... întunericul. unu..... VLADIMIR: A.. aşteptarea. (îşi pune ochelarii. ESTRAGON: Eu.. nu.... dar totuşi. VLADIMIR (conciliant): Eu am cunoscut o familie Gozzo. domnule..povara lui..) Din aceeaşi specie cu Pozzo! De origine divină! VLADIMIR: Adică? POZZO (tăios): Cine e Godot? ESTRAGON: Godot? POZZO: M-aţi luat drept Godot. ESTRAGON: Adică.) Numele ăsta nu vă spune nimic? (Tăcere. Pozzo. eun. Nu-l cunoaştem prea bine. sînteţi fiinţe umane. nu văd. VLADIMIR: Pozzo sau Bozzo? ESTRAGON: Pozzo. POZZO: Cine e? VLADIMIR: Ei... o clipă. oboseala. nici nu l-aş recunoaşte măcar..

) Dragii mei.. dragii mei. înainte de-a mă aventura mai departe.timp de (calculează) . amabil. rămîne ne mişcat. dacă n-aveţi nimic împotrivă. îl cercetează pe toate părţile.. înaintează. se opreşte.) Stai! (Lucky se opreşte. (Termină de încheiat pardesiul.) De asta. (Bea o duşcă direct din sticlă. Către Vladimir şi Estragon.) E răcoare aici. aruncă oasele după ce le-a supt.. reia totul. chiar atîta... (Trage de funie.ESTRAGON: N-ai ce să-i faci. se trage înapoi. mută scaunul. ESTRAGON: Ce are? VLADIMIR: Pare obosit. se pleacă şi ia biciul în dinţi.) Da. reîncepe să se îndoaie. Lucky se trage înapoi. da. ESTRAGON: De ce nu-şi lasă bagajele jos? VLADIMIR: Ştiu eu? (Se apropie amîndoi şi mai mult de Lucky. nemaiavînd mîini libere.. (Deschide coşul. (îi priveşte pe cei doi semeni. înaintează. Pozzo începe să-şi pună pardesiul. am să rămîn o clipă lîngă voi. fără să -ntîlneşti ţipenie de om. nu pot să mă lipsesc mult timp de societatea semenilor mei.) Ţine! (Pozzo îi întinde biciul. Pozzo se aşază. drumul e lung cînd călătoreşti singur timp de. reia valiza şi coşul. reia valiza şi coşul. Lasă sticla şi începe să mănînce.) Coşul! (Lucky înaintează. Pozzo îi smulge biciul din gură. se apropie.) Stai! (Lucky se opreşte. scoate o bucată de pui. dă coşul.) înapoi! (Lucky intră de-a-ndăratelea. (Trage de funie.) Acolo! Pute. dă pardesiul.) Haina! (Lucky lasă totul jos. Pozzo priveşte scaunul.. se dă înapoi. da. Către Vladimir şi Estragon. înaintează. pînă ce valiza atinge pămîntul. Către Lucky. (Către Lucky..) Aerul face foame.) Scaun! (Lucky lasă valiza şi coşul. Lucky se îndoaie încet. (Către (22) Lucky.) Vedeţi. Estragon şi Vladimir prind curaj. scîrnăvie ! (Zgomotul lui Lucky care se ridică şi-şi adună lucrurile. încetul cu încetul. Pozzo muşcă din pui cu lăcomie. se apleacă.) De cîte ori cade. se îndreaptă brusc.) Scoală-te! (Scurtă pauză. adoarme.) Stai! (Lucky se opreşte.) în sănătatea noastră.) Scoală. se învîrtesc în jurul lui Lucky. Ritmul unuia care doarme de -a-npicioarele. propteşte vîrful biciului în pieptul lui Lucky şi împinge. (Trage de funie. apoi se dă înapoi. se inspectează. Pozzo trage de funie. Lucky se apropie şi. (Către Lucky.) Haina! (Lucky pune va.) Mai încoace! (Lucky înaintează.) Mai încolo! (Lucky se dă înapoi.) Vedeţi. şase ore la rînd.) Biciul! (Lucky înaintează.) Chiar cînd ei nu-mi seamănă decît într -o mică măsură.) întoarce-te! (Lucky se întoarce. se dă înapoi. se dă înapoi.) Coşul! (Lucky înaintează.) Mai încoace! (Lucky lasă jos valiza şi coşul. POZZO (cu un gest larg): Să nu mai vorbim despre asta. se dă înapoi.) Atenţie! ESTRAGON: Dacă i-am vorbi? . mă bucur sincer. îl ajută pe Pozzo să se îmbrace. Către Vladimir şi Estragon.) înapoi! (Luckyse dă înapoi. se ridică. (se uită la ceas) . mă bucur din toată inima că v-am întîlnit. mută scaunul. o bucată de pîine şi o sticlă de vin. (In faţa expresiei lor neîncrezătoare.liza jos. se apleacă.şase ore. ia coşul. se dă înapoi. reia valiza. Tăcere.

sfîrşind de mîncat.. Estragon trece pe locul lui Vladimir. (Estragon face un pas spre oase. pune sticla în coş. Pozzo aruncă chibritul şi trage de funie (24) cu furie. VLADIMIR: Poate e un idiot... înaintează. personal nu mai am nevoie de ele. (Estragon se .) Ah. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Ce riscăm? ESTRAGON (uimit): Domnule.) Ce vreţi. VLADIMIR: Gîfîie. 'ESTRAGON (ridicînd din umeri.) Dar. le priveşte fix.. oprindu-se la faţă... ESTRAGON (mai tare): Domnule.) Dar. în principiu...) întreabă-l ceva.. strîmbîndu-se): Găseşti? VLADIMIR: Cam feminizat.. Pozzo scapără un chibrit şi începe să-şi aprindă pipa... (Trage un fum. îşi şterge gura cu dosul mînecii. VLADIMIR: Nu-i sigur.. ESTRAGON ('acelaşi joc): Nu-i sigur. Lui trebuie deci să i le cereţi.. îşi revine..) Nu. VLADIMIR: Şi ochii! ESTRAGON: Ce-i cu ei? VLADIMIR: îi ies. îşi reîncep examinarea.. cu lăcomie. Estragon priveşte ţintă oasele. Dacă am nevoie de oase? (Le mişcă cu vîrful biciului. nu-i de meserie.) Nu vedeţi că vrea să se odihnească? (Îşi scoate pipa şi începe s-o îndese cu tutun. VLADIMIR: Nu-i rău.. ESTRAGON (timid): Domnule. VLADIMIR: Mai tare.. de oase. (23) ESTRAGON: într-adevăr. VLADIMIR: Tot frecînd.. oasele-i revin hamalului. domnule? VLADIMIR (indignat): Nu puteai să mai aştepţi? POZZO: Ba nu. VLADIMIR: Carne vie. ESTRAGON: Face spume. se întoarce la loc. VLADIMIR: Treci aici.) Coşul! (Cum Lucky nu se mişcă. flăcăule? ESTRAGON: Hm.) Coşul! (Lucky e cît p-aci să cadă. ESTRAGON (privind gîtul): Nu văd nimic. n -aveţi nevoie. ESTRAGON: După mine. VLADIMIR: N-are încotro. îşi reia poziţia. ESTRAGON: Ce vrei. întinde picioarele.. e gata să crape. care. e normal. (Estragon se opreşte. Pozzo scapără un al doilea chibrit şi-şi aprinde pipa. VLADIMIR: Nodul. acum e mai bine. POZZO: Lăsaţi-l dracului! (Ei se întorc spre Pozzo. ba nu. POZZO: Ce-i. VLADIMIR (Intinzlnd capul): Parcă are guşă. ESTRAGON: E fatal.. nu mîncaţi. ESTRAGON: Ii curg balele. ESTRAGON: Un cretin.. ESTRAGON: E normal. ESTRAGON: Funia. (Scurtă pauză.VLADIMIR: Ia uită-te-aiciI ESTRAGON: Ce e? VLADIMIR (neliniştit): Gîtul. Estragon observă oasele de pui pe jos.

Lucky îl mută din loc. (Estragon se repede la oase.. le adună şi începe să\le roadă. pardon.) N-are importanţă. E pentru prima oară cînd refuză un os. Estragon merge spre Lucky şi se opreşte în faţa lui.. o absorbi..) Iată-mă. Aruncă oasele. dacă nu sînt indiscret? (Tăcere. Se gîndeşte. nu. POZZO (încîntat): Domnule! (Lucky îşi pleacă fruntea. găsesc că. .. instalat. Către Estragon. Estragon. Mulţumesc că mi-aţi ţinut de urît.. stupefiat. Vladimir e din ce în ce mai jenat. pe Vladimir şi pe Pozzo. o să-ţi spună el. oasele astea.) Răspunde! Le vrei sau nu le vrei? (Lucky tace. o fiinţă umană. ESTRAGON: De pe-acum? POZZO: O clipă! (Trage de funie..) . şi n -am obiceiul să fumez două pipe una după alta. POZZO: Sînteţi severi.) Vă las.întoarce spre Lucky. îi priveşte..) Eu nu sînt decît un fumător mărunt. se ridică. POZZO: Ţi se vorbeşte. nu-i prea important. (Către Vladimir.) Ce zici? (Tăcere.. în ciuda precauţiilor.) Hail ESTRAGON: Pardon. fiindcă (îşi duce mîna la inimă) face să-mi bată inima..) Sînt ale dumitale. Pozzo e foarte calm.în felul ăsta. ESTRAGON: Ah! Parcă e mai bine. Lucky se dă înapoi. începe să-şi umple pipa. (îl priveşte pe Lucky cu nelinişte... şovăie. mi se par e ciudat.) Scaunul! (îl arată cu (26) biciul... ESTRAGON: Domnule.. POZZO: Sînt indiscret. reia valiza şi coşul. ESTRAGON (nevrînd nici el să se lase mai prejos): Un scandal! Reîncepe să roadă.) Totuşi... un fumător mic de tot. Pozzo pocneşte din bici. (Gest spre Lucky. VLADIMIR: Să plecăm. (Oftează. din nou. Să vedem. e o ruşine.) Din cauza nicotinei. cere-i.. Lucky nu se clinteşte.) cîţi ani ai. se opreşte din ronţăit. rînd pe rînd.) Cere-i. (Se gîndeşte. domnule. (25) VLADIMIR (izbucnind): E o ruşine! Tăcere.) Dacă mai fumez o pipă cu voi? Ce ziceţi? (Ei nu zic nimic.) Dar poate că voi nu sînteţi fumători.. Trage din pipă.. Da? Nu? în sfîrşit.) Cîţi ani poate să aibă? ESTRAGON: întrebaţi-l pe el. (Tăcere. POZZO (către Vladimir): Faci aluzie la ceva anume? VLADIMIR (hotărît şi bolborosind): Să trateze un om.) Şaizeci? Şaptezeci? (Către Estragon. le vrei dumneata? Lucky îl priveşte lung pe Estragon.) Ce să-i faci? (Tăcere. Lucky saltă capul. domnule.) N-ai zis nimic? (Tăcere. . VLADIMIR: Să plecăm.. n-avea teamă. porcule! Răspunde! (Către Estragon.) Mai aşa! Aici! (Se aşază. (îşi goleşte pipa lovind-o de bici. firesc. după ce m-am ridicat în picioare? Fără să par — cum să spun — că mă plec? (Către Vladimir. (Scurtă pauză.) Sper că n-are de gînd să-mi tragă clapa îmbolnăvindu-se. ) Dar cum să mă aşez acum.

vreau să zic.în cazul ăsta. Ce se întîmplă în cazul ăsta cu... POZZO: Perfect. te îmbogăţeşti. nu? ESTRAGON (continuînd să dea roată în jurul lui Lucky): Suflă ca o focă. Nemişcaţi. ESTRAGON: De ce nu-şi lasă el bagajele jos? POZZO: Şi eu aş fi fericit să-l întîlnesc. ESTRAGON: De ce nu-şi lasă el bagajele jos? POZZO: Dar m-ar mira. Godin. Probabil că nu sînt prea uman. POZZO (care a urmărit discuţia cu o atenţie îngrijorată. tremurînd..) Adineauri îmi spuneai domnule. înainte de a face o imprudenţă. VLADIMIR: Dar întreabă-l pe el. cînd e încă lumină.. (Tăcere. de care depinde viitorul vostru (Tăcere. unul lîngă altul.. aşteaptă. cine ştie... Să zicem că pleci acum. (Scoate pipa din gură şi o priveşte. mai e încă lumină. VLADIMIR: Vino încoace.) Gîndeşte-te. dar e ăsta un motiv? (Către Vladimir.. cu atît sînt mai fericit. n-o să vă pară rău..) Bun. ESTRAGON: Are dreptate.. POZZO: Nu mai poate să-mi sufere prezenţa. de teamă să nu piardă întrebarea): Mă întrebi de ce nu-şi lasă bagajele jos. totuşi. ori cît. ce se întîmplă cu întîlnirea voastră cu... îţi guşti mai bine fericirea. POZZO (care şi-a aprins pipa): A doua e totdeauna mai puţin bună. o să ne simpatizăm. hai.) . POZZO (înclntat): O întrebare? Cine? Care? (Tăcere. Chiar voi (îipriveşte atent unul după altul.. ESTRAGON (care a început iar să-i dea tîrcoale lui Lucky): Ce? VLADIMIR: Acum poţi să-l întrebi. viitorul vostru imediat. POZZO (către Estragon): Sînteţi de acord. Godot. E toată lumea aici? Mă priveşte toată lumea? (Priveşte spre Lucky. (îşi aprinde iar pipa..) . (îşi scoate pipa din gură. trage de funie.) Decît prima. De la cea mai neînsemnată creatură înveţi cîteceva.POZZO: Sper că nu plecaţi din cauza mea. VLADIMIR: Mă duc.. ESTRAGON (simţind că e rost de pomană): Avem timp. căci.. POZZO: Am să vă răspund! (Către Estragon. chiar voi. ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: O să vorbească.. E treaz. (27) VLADIMIR: Vi se pune o întrebare. ESTRAGON: Mă întreb şi eu. VLADIMIR (către Estragon): Cred că te-ascultă.) Dar stai la un loc. (îşi pune iar pipa în gură. îmi calci pe nervi. o priveşte. Acum îmi pui întrebări. ESTRAGON: Ce să-l întreb? VLADIMIR: De ce nu-şi lasă bagajele jos.) în fine.. Cu cît întîlnesc mai mulţi oameni.. (Toţi trei privesc cerul. O să se termine rău.. Mai staţi un pic. te rog.m-am stins. VLADIMIR: Chiar aşa. înţelegeţi cu cine vreau să spun.). după cum spui.. VLADIMIR: De unde ştiţi? POZZO: Iată-l că-mi vorbeşte iar! Pînă la urmă.. Lucky saltă ..în fine. poate că mi-aţi adus ceva. Godet. în cazul ăsta..) Dar e bună. ca să se ştie că e vorba de amîndoi).

Pozzo îl priveşte fără să înţeleagă. după cum aş fi putut. Nu-i de meserie.. Cred că v-am răspuns la întrebare.. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Ce zici? VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Aşa e. ESTRAGON (cu tărie): Bagajele! (Arată cu degetul spre Lucky. înseamnă deci că nu vrea? Iată ceva bine gîndit. nu-i tocmai asta. ESTRAGON:Cum? POZZO: Poate că m-am exprimat prost. Dar în loc să-l alung. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: îşi închipuie că dacă-l văd neobosit am să-mi regret hotărîrea. am să vă spun. ca să-l păstrez. Ca şi (29) cum ar fi lipsă de oameni de povară! (Toţi trei îl privesc pe Lucky. îşi vaporizează gîtlejul. ESTRAGON: Nu-l mai vreţi? POZZO: în realitate..) De ce? POZZO: înţeleg.) E toată lumea gata? (îi priveşte pe toţi trei.) Atunci ce? (Lucky saltă capul.) Ce spuneam? Vladimir mimează un om care duce o povară grea. Mă ascultă toată lumea? (Se uită la Lucky.) Gata. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Ţine seama că s-ar fi putut să fiu eu în locul lui şi el într-al meu. Mai tare.) Gata.) De ce? Mereu să ţină. fiul lui Jupiter! (Tăcere. Nu are drept»!? Are. Dacă soarta n -ar fi fost împotrivă. De ce nu se face comod. dar n -o să-i meargă.) Mai încoace! (Lucky înaintează. ESTRAGON: Eu plec.) Niciodată să lase. trage de funie. duce bagajele ca un porc. Se gîndeşte. am să.) Atlas. Mai aveţi altele? Jocul cu vaporizatorul. (Scurtă pauză. scoate iar vaporizatorul.) Perfect. repune vaporizatorul în buzunar. Nu. Şi de ce nu vrea? (Scurtă pauză. scuipă. horcăie ca să-şi cureţe beregata. să renunţ să mă despart de el. Fiecăruia ce i se cuvine. Să vedem. se ridică uşurat.. ultimul pe (28) Lucky.) Ce spuneam? (Scurtă pauză. scoate un mic vaporizator şi îşi vaporizează gîtlejul. dacă-l văd hamal bun. trage de funie.capul. fiu ispitit să-l folosesc şi pe viitor în funcţia asta. Bun. n -o mai scoatem la capăt. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: îşi închipuie că. Trebuia să-mi spuneţi mai demult. POZZO: De fapt. (Mimează un om încovoiat de povară. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Vrea să mă ducă.) Acolo! [(Lucky se opreşte.) Uită-te la mine. repune vaporizatorul în buzunar. Să încercăm să vedem clar. ce m-aţi întrebat? VLADIMIR: De ce el. . Ăsta e calculul lui nenorocit.) Dacă vorbim toţi odată.) Domnilor. POZZO (furios): Nu mă întrerupe! (Scurtă pauză. gîfîind. VLADIMIR: Atenţie! POZZO: Ca să mă impresioneze. porcule! (Lucky îl priveşte. Caută să-mi facă milă ca. (îşi pune pipa în buzunar. Mai calm. (Desface palmele.) Nu-mi place să vorbesc în gol.

) Consolează-l.). pentru marile adevăruri. Lucky ii arde o lovitură de picior în tibias. Estragon şovăie încă.vreau să zic că în loc să-l dau pur şi simplu afară pe poartă.) Pe lîngă el. ar trebui să-l omori. face turul platoului şchiopătind şi urlînd de durere. Aţintindu-şi degetul spre Lucky. niciodată n-aş fi gîndit.) Să nu mai vorbim de loc. (Scurtă pauză. cu cîteva picioare în cur. o dă lui Pozzo. undeva. (Estragon ia batista. Mă ştiam incapabil pentru frumuseţe. ESTRAGON (ţinînd în aer piciorul rănit): N-am să mai pot umbla! VLADIMIR (tandru): Am să te duc eu.} La nevoie. (30) ESTRAGON: Ticălosule! Bestie! (Îşi ridică pantalonul. curînd au să fie 60.) Şi nici de bine să n-o vorbim.) Pălăria .) îi curge sînge! POZZO: E semn bun. (Către Estragon. POZZO: Grăbiţi-vă! Curînd n-o să mai plîngă. (Rîde. o să se simtă mai puţin părăsit. Lucky plinge. (îi întinde . nu-i aşa? (Vladimir îl priveşte pe Lucky.) L-ai înlocuit. Gesturi de copil.) Nu se cunoaşte. dacă ţi-e milă.) Batista! Lucky lasă valiza şi coşul. VLADIMIR: încearcă să umbli. niciodată n -aş fi simţit decît lucruri josnice. ridică batista. nu? (Scurtă pauză. (Tăcere. reia valiza şi coşul. la tîrgul Mîntuitorului. (Estragon se apropie de Lucky şi se pregăteşte să-i şteargă ochii. se opreşte din plîns. VLADIMIR (către Estragon): Arată. îi şterg eu ochii.) Ia-o. (Visător. par tinerel. mînios.)1 M-a schilodit! POZZO: Ţi-am spus că nu-i plac străinii.) Lacrimile lumii sînt imuabile. La drept vorbind.. Estragon nu vrea să-i dea batista. se dă înapoi. Estragon porneşte şchiopătind. într-atît de mare mi-e bunătatea. Către Pozzo. (Tăcere. La fel e şi cu rîsul. lui Estragon o batistă. pentru graţie.. înaintează. îl duc. ESTRAGON: Plînge. Către Lucky.. (Socoteşte în gînd. unde sper să scot ceva pe el.) Şterge-i ochii.A&. Ea nu e de loc mai nenorocită decît cele dinaintea ei. (Estragon şovăie. Şi-atunci. POZZO: Dulăii bătrîni au mai multă demnitate. nu e posibil să alungi asemenea fiinţe. oarecum.) Deci să nu ne vorbim de rău epoca. mi-am luat un knuk. Aşa. VLADIMIR: Dă-mi-o. fără voia lui. POZZO: Ştiţi cine m-a învăţat toate lucrurile astea frumoase?' (Scurtă pauză. (Ridicîndu-se mîndru. Estragon scapă batista. Pentru fiecare om care începe să plîngă. se opreşte în faţa lui Lucky şi îl scuipă. un altul.) E adevărat că populaţia a sporit. (Tăcere. să mai cerceteze cerul): Un knuk? POZZO: Curînd au să se-mplinească 60 de ani de cînd durează toate astea..) El! VLADIMIR (privind cerul): Nu mai vine noaptea odată?' POZZO: Fără el. legate de meseria mea de— n-are importanţă. Ca să faci bine. se aruncă înapoi. (Estragon îi arata piciorul. POZZO: Uite-l că nu mai plînge. VLADIMIR (încetînd. apoi se duce să se aşeze acolo unde se afla la ridicarea cortinei.

Trebuie să recunoaşteţi că.(31) (Lucky lasă coşul. (caută) ca pe-o coajă de banană... ESTRAGON: La circ. trebuie să plece. POZZO (gemînd.. VLADIMIR: La music-hall.. (Din ce în ce mai stăpîn pe sine. Dar eşti măcar din secolul nostru? Pe vremuri. nu puteţi să ştiţi. ESTRAGON: E teribil.) Par eu omul pe care-l face cineva să sufere? Nu... VLADIMIR: Abia începe.. ESTRAGON: S-ar zice că nu. mă ajuta. VLADIMIR: Nu mai poate.. dar puteţi fi siguri că nici un cuvînt nu era adevărat. se bate în piept.. ce face.. mă făcea mai bun. Părul alb şi abundent îi cade în jurul feţei. ESTRAGON: E dezgustător. VLADIMIR: Şi acum îl alungaţi? O slugă atît de bătrînă şi de credincioasă? ESTRAGON: Scîrnăvie! Pozzo e din ce în ce mai agitat. (Pozzo îşi scoate pălăria1.. mă distra. ESTRAGON: E groaznic... VLADIMIR: După ce i-ai supt măduva. Toţi îl privesc pe Pozzo. VLADIMIR (către Lucky): Cum îndrăzneşti? E ruşinos! Un stăpîn atît de bun! Să-l faci să sufere în halul ăsta! După atîţia ani. să-l arunci ca peun. acum.) Nu mai pot.... să suport. ESTRAGON: Cum? VLADIMIR: Nu ştiu. Lucky tresare... E complet chel.. Tăcere.. POZZO: Dar ce mi-am făcut pipa? . VLADIMIR: Şi încă nu s-a sfîrşit. Acum au knuki..) Acum priviţi. nu mai pot. POZZO (calmat): Domnilor. apucîndu-se cu mîinile de cap): Nu mai pot... ESTRAGON: La circ. într -adevăr! POZZO (plîngînd în hohote): Pe vremuri... ESTRAGON: Trebuie să-l întrebăm. era drăguţ cu mine. zău ! (Se scotoceşte prin buzunare... Vă cer iertare.... ESTRAGON (către Vladimir): Vrea să-l înlocuiască? VLADIMIR: Cum? ESTRAGON: N-am înţeles dacă vrea să-l înlocuiască sau dacă nu mai vrea altul după el. oamenii aveau bufoni.. 1 ToaTe aceste personaje poartă pălării-melon. (Se îndreaptă..) Aţi văzut? VLADIMIR: Ce-i aia un knuk? POZZO: Nu eşti de pe-aici..) Nu prea ştiu ce-am spus. mă ucide. VLADIMIR: Te-ai crede la spectacol. îşi scoate pălăria.. îşi pune pălăria pe cap. Uitaţi totul. (32) VLADIMIR: Nu cred. (Se prăbuşeşte cu capul în mîini. ESTRAGON: De neuitat. nu ştiu ce m-a apucat.înnebunesc. VLADIMIR: înnebuneşte.. (ridică braţele) . Cei care pot să-şi permită.. e înspăimîntător. Lucky îşi pune pălăria sub braţ şi reia coşul.) Ce mi-am făcut pipa? VLADIMIR: Frumoasă seară...

) Pan doarme.. aş aştepta să se facă întuneric beznă. dar nu ştiu cum să fac.. aşezaţi-vă. Godot.. simt asta. Godet. POZZO: Oh! (Scurtă pauză. ESTRAGON: Pot să vă ajut? POZZO: Dacă mi-ai cere. VLADIMIR: Păstrează-mi locul. Iese. agitat. veniţi. dezolat. (Priveşte scaunul. POZZO: Crezi? ESTRAGON: E absolut sigur. nu.. (Se uită la ceas... înainte de-a renunţa. răstoarnă scaunul cu o lovitură de picior.. Păcat. repede.. în locul vostru.... Fără să-şi ia rămas bun ! Nu e elegant! Ar fi trebuit să-l ţii.) Mi-ar place să mă aşez iar. Pozzo se ridică şi merge spre Estragon. POZZO: Vreţi să mă scol? ESTRAGON: Veniţi..) De altfel. (Ridică mina. Se îndreaptă spre culise. domnule. POZZO: Se potoleşte. VLADIMIR: Mă întorc..) Insistă un pic. ESTRAGON: Ce? POZZO: Dacă mi-ai cere să mă aşez. POZZO: Nu-i mulţumit? ESTRAGON: Aţi pierdut o chestie formidabilă. Şi eu. POZZO: Nu ţineţi să plecaţi pînă nu vine? ESTRAGON: Vedeţi că. înţelegeţi. (Privire circulară. dragul meu. ESTRAGON: Hai.. totul se potoleşte. vă rog. POZZO: Mi-am pierdut Abdulahul! ESTRAGON (strîmbîndu-se de rîs): Să mori de rîs. nu-i nevoie. POZZO: Fără îndoială că ai dreptate.) Atunci e-n regulă! ESTRAGON: Veniţi încoace. VLADIMIR (oprinduse): Nu mai vine noaptea odată? Toţi trei privesc cerul. POZZO:Ţ! Ţ!Ţ! Ţ! ESTRAGON: 8-a terminat. Iată-mă reinstalat. nu alta! POZZO (ridicînd capul): N-ai văzut cumva.ESTRAGON: Are haz! Şi-a pierdut ciubucul! Rîde zgomotos. ii imbrînceşte pe Lucky. pe stînga. Vladimir se opreşte.) Oh! A plecat!. Ascultaţi.. înţelegeţi cu cine vreau să zic. în sfîrşit. ESTRAGON: O să vedeţi. ridică scaunul. poate. o să răciţi. (Se aşază. îşi reia umbletul. ESTRAGON: V-ar ajuta? POZZO: Aşa mi se pare. cît a putut. în picioare. Din slăvi coboară o linişte adîncă. (Scurtă pauză. ESTRAGON: în fundul culoarului.. nu mai staţi aşa. ESTRAGON: Priviţi. ESTRAGON: S-a ţinut el. umblă de colocolo.) Mersi. dacă aş avea întîlnire cu un Godin. e cît se poate de firesc. Vladimir revine posomorit.. POZZO: Sigur. (Observă lipsa lui Vladimir.) Dar . (34) POZZO: Nu. 3(33) Aşteptîndu-l pe Godot POZZO: De ce?.. e firesc. Încet. ESTRAGON: Zău. mai calm.

Lucky doarme pe jumătate. în picioare.) Aşa se petrec lucrurile pe ticălosul ăsta de pămînt. altfel n -o să mai ajungem niciodată la vreun rezultat. E de (35) 3* ajuns. o să vină şi asta. (Îşi priveşte auditoriul. care coboară treptat) cîte puţin.) Bun. Pălăria lui Lucky cade.) Priviţi. ton prozaic) aproximativ (din nou ton liric). dacă ţin să nu întîrzii. Gheata lui Estragon şi pălăria lui Vladimir le scapă din mîini. nu ştiţi încă ce înseamnă un amurg. coboară tonul). POZZO (punîndu-şi ceasul la ureche): Să nu crezi asta. torente de lumină roşie şi albă. POZZO: Adevărat. (Saltă capul. Lungă tăcere. cu ambele mîini care se despart) pac! gata! nu se mai mişcă. a început să-şi piardă din strălucire. (Tăcere. observînd. Pozzo. să zicem de la zece dimineaţa (ridică tonul). în dosul vălului acestuia de blîndeţe şi de calm (ridică ochii spre cer. cîte puţin. neizbutind să scoată decît un sunet foarte slab. pînă la urmă cu succes. ESTRAGON (către Pozzo): Azi vede totul în negru. Să nu crezi asta. Lucky tresare.) Dar fiţi un pic mai atenţi. o să crăpaţi. VLADIMIR: Timpul s-a oprit pe loc. ESTRAGON: N-avem decît să aşteptăm. (Joc cu vaporizatorul. (Tăcere. fără ca el să-şi dea seama. pînă cînd (pauză dramatică.) Ce are biciul ăsta? (Se ridică şi pocneşte mai cu putere. porcule! (Lucky dă capul pe spate. (Rîde. Vreţi să vă spun eu? (Tăcere. noaptea. Voce posomorîtă.) Doresc să vă satisfac. POZZO: în afară de firmament. la noi.) Cum te cheamă? ESTRAGON (prompt): Catulle.vremea frumoasă.) La această latitudine. vă rog. Pozzo aruncă biciul. POZZO (care n-a ascultat): A.) Acum un ceas (priveşte cerul.) Puţină atenţie. da. mulţumit de ce a spus. (Priveşte cerul.) Ce-i oare atît de nefiresc? în calitatea lui de cer? E pal şi luminos ca oricare cer la ora aceasta a zilei. Estragon şi Vladimir au reînceput să-şi examineze unul gheata. Pozzo poc neşte din bici. (Ei coboară capetele.) Dar (ridică o mînă dojenitoare) — dar. fără răgaz. Către Estragon. (Scurtăpauză.) Ce spuneam? VLADIMIR: Să plecăm. să pălească (gestul cu ambele mîini. numai asta nu. (Se aşază. ESTRAGON: Ştim la ce ne putem aştepta. ceilalţi îl imită. . care a reînceput să moţăie.) Nu mai face doi bani biciul ăsta.) Răbdare. nu sînteţi de pe-aici. trage de funie. VLADIMIR: Putem să avem răbdare. gest larg.) Priveşte cerul. (Îşipune ceasul în buzunar. ESTRAGON: Dar nu mai staţi aşa. celălalt pălăria. orizontal.) Cînd e. Dar înţeleg. după ce ne-a turnat de la (ezită. (Toţi privesc cerul.e timpul să vă părăsesc. (Scurtăpauză.) Tot ce vrei. VLADIMIR: N-avem de ce să ne îngrijorăm. în afară de Lucky) noaptea galopează (vocea îi devine mai vibrantă) şi va veni să se năpustească peste noi (pocneşte din degete) pfff! aşa (inspiraţia îl părăseşte) în clipa cînd ne aşteptam cel mai puţin. (Vocea îi devine cîntătoare. ESTRAGON: Din moment ce sîntem preveniţi. în afară de Lucky. (Estragon şi Vladimir îşi continuă manejul. domnule.

. POZZO: Fiindcă memoria mi-e defectuoasă.) Bun?Mediocru? Bunicel? Oarecare? Rău cu adevărat? VLADIMIR (înţelegînd primul): O. grozav de bine. ESTRAGON: Da' de unde! VLADIMIR: Ce idee! POZZO: Ba da.. Didi. foarte. foarte bun. Le-am dat oase. Astăzi. un pic de tot.) în sfîrşit. POZZO: Cum m-aţi găsit? (Estragon şi Vladimir îl privesc fără să înţeleagă. foarte bun. ESTRAGON: N-ar putea mai întîi să joace şi pe urmă să gîndească? Dacă nu-i cer prea mult. nimic mai uşor... Dar e de-ajuns oare? Iată ce mă chinuie. Cu glas tare. E..VLADIMIR: Sîntem obişnuiţi. E de-ajuns? ESTRAGON: Măcar cinci franci. Dar sînt generos. POZZO: E oare de-ajuns? Fără îndoială.) Am atîta nevoie de încurajare. POZZO: Ce-aş putea face ca timpul să li se pară mai puţin lung. Îşi ridică pălăria.) Am fost puţin mai slab spre sfîrşit. Aşadar. gîndea chiar foarte drăguţ. să gîndească. ba da. (37) (Se cutremură. Tăcere. domnilor! (Scurtă pauză. POZZO: Domnilor. Pe vremuri. poate. Aşa că mă întreb. puteam să-l ascult ore şi ore. (Cugetă.. nu se întîmplă nimic. ar fi mai vesel. ESTRAGON: Nu-i aşa. Acum.. o pune pe cap. de altfel. Aşa mi-e felul. Şi încă nu spun tot ce am de făcut. Cu-atît mai rău pentru mine. N-aţi observat? VLADIMIR: O. (36) POZZO (cu elan): Mulţumesc. foarte bine. şi ordinea fi - .. o scutură. domnule? VLADIMIR: Nu ne omoară distracţia. ESTRAGON: Un pol ar fi bine venit. POZZO (către Estragon): Şi dumneata. ESTRAGON: Sînt pe cale.. iată ce-mi spun. că ar fi mai vesel? VLADIMIR: Mi-ar place să-l aud gîndind. Pozzo e în pragul unei lupte lăuntrice. se uită în ea. VLADIMIR: Taci din gură. Ce-aş putea să fac la rîndul meu pentru oamenii aceştia de treabă care se plictisesc. (caută).. se înţelege.) Căci am să sufăr. (Trage de funie.. le-am vorbit despre una şi despre alta. le-am explicat amurgul. VLADIMIR: Nu sîntem cerşetori. e sigur. aţi fost corecţi. ESTRAGON: Deocamdată. să cînte.cumsecade cu mine. POZZO: Nu neapărat. n-am ce face. se pleacă şi ia biciul.) Ce preferaţi? Să joace. ESTRAGON: Am crezut că faceţi dinadins. ESTRAGON: Cine? POZZO: Cine! Parcă voi ştiţi să gîndiţi! VLADIMIR: El gîndeşte? POZZO: Perfect. să. să recite. aţi fost. POZZO (dezolat): Te plictiseşti? ESTRAGON: Cam. domnule? ESTRAGON (accent englezesc): O. (Fără săseridice. VLADIMIR (lui Pozzo): Se poate? POZZO: Sigur. Lucky ii priveşte. POZZO (către Vladimir): Şi dumneata. vreţi să ne gîndească ceva? ESTRAGON: Mi-ar place mai mult să joace..

Acum nu mai joacă decît ce-aţi văzut. e imposibil ca noi să fi întrebat de ce nu le lasă. . dansa frecată.) Nemaipomenit! (Ridică fruntea. nu! POZZO: Eşti sigur? VLADIMIR: Păi asta ne-aţi mai spus. ESTRAGON: Nu refuză niciodată? POZZO: Am să vă explic eu. Tăcere. POZZO (lui Lucky): Auzi? ESTRAGON: Nu refuză niciodată? POZZO: Vă explic imediat.. cu glas tunător. Ei şi? VLADIMIR: Dacă a lăsat bagajele jos.) Aşteptaţi.) Asta-i bună! (Face un cap năucit. POZZO: Dansul plasei. ESTRAGON (triumfător): Aaaa ! VLADIMIR: A găsit. e cît pe-aci să cadă. VLADIMIR: E obosit. ESTRAGON (priveşte spre Lucky): E-adevărat.. VLADIMIR: Cancerul bătrînilor.) Joacă. POZZO: V-am mai spus? ESTRAGON: Ne-a mai spus? VLADIMIR: De altfel. se opreşte. POZZO: Pe vremuri dansa farandola. POZZO: Staţi! Toţi trei îşi scot simultan pălăriile. le-a lăsat jos. se concentrează. Ţopăia.) Mi-am pierdut pulverizatorul! ESTRAGON (cu voce stinsă): Plămînul meu stîng e foarte slab. (Caută.) Staţi! (Se gîndeşte.rească. POZZO: Bine gîndit! ESTRAGON: Şi de ce le-a lăsat? POZZO: Asta e. Lucky se pregăteşte să se întoarcă spre povară. crispaţi. ESTRAGON: Uite drăcie! (Imită mişcările lui Lucky. Lungă tăcere. am să mă lipsesc de el. se întoarce spre Pozzo. Estragonse scoală ca să privească mai bine. VLADIMIR: Atunci să joace. (Imită mişcările lui Lucky. (Tuşeşte uşor. VLADIMIR: Şi eu. dansa jiga. Lucky joacă puţin şi se opreşte.) Ajutaţi-mă! ESTRAGON: Caut. scîrbă! Lucky lasă valiza şi coşul. Şi ştiţi cum numeşte el dansul ăsta? ESTRAGON: Moartea lampagiului. îşi duc mina la frunte. Se crede încurcat într-o plasă. dansa din buric.) Dar plămînul meu drept e în stare perfectă! POZZO (cu voce normală): Nu-i nimic. (38) VLADIMIR (cu tertipuri de estet): E ceva. POZZO (ca la un cal): Ptruuu! Lucky încremeneşte. fandangoul şi hornpipe-ul. înaintează puţin spre rampă. ESTRAGON: Asta-i tot? POZZO: încă! Lucky repetă aceleaşi mişcări.) Aş putea să fac şi eu ca el. POZZO (nerăbdător): Ei? ESTRAGON: De ce nu-şi lasă el bagajele jos? VLADIMIR: Nu.) Ce-am făcut para? (Caută. Ce vă spuneam? (Se gîndeşte.) Cu un pic de antrenament. (Lui Lucky. Rîs scurt. (Se caută prin buzunare.

continuaţi. e clar. ESTRAGON: Să cînte. POZZO (ridicînd mîna): Staţi! (Scurtă pauză. e pasionant. de pildă. Dar vreau să fiu scurt. ESTRAGON: Despre ce e vorba? ^ POZZO: Ai să vezi. cum să fiu scurt şi totodată clar? Lăsaţi-mă să mă gîndesc. fie să cînte. Continuaţi. Nu mă-ntrerupeţi. Mă întrerupeţi mereu. (40 VLADIMIR: E clar. POZZO: Insistaţi un pic. în loc să cînte. continuaţi-vă expunerea. POZZO: Dă-i pălăria. Ce se întîmplă atunci? ESTRAGON: El începe să fluiere. POZZO (supărat): Nu vă mai spun nimic. continuaţi. fie să joace.(39) . ESTRAGON: Ajunge! VLADIMIR: Totuşi astă-seară face tot ce-i cereţi. n-avea teamă. una din două. Şi vă întreb. VLADIMIR: Bine. Să zicem că-i cer să joace.) Gata! (îşi pune pălăria pe cap. după cum i-am cerut.) Am găsit. VLADIMIR (lui Estragon): Dă-i pălăria. POZZO: Unde eram? VLADIMIR: îi cereţi să joace. ca să dureze mai puţin. POZZO: Aşa e. VLADIMIR: Nu spuneţi. Şi ce se întîmplă atunci? Sau cîntă. domnule. căci se face tîrziu. VLADIMIR: Vă rog. VLADIMIR: A găsit. după cum i-am cerut. ESTRAGON:1 B-adevărat.. Bun.. POZZO: Sau îi cer ceva. ESTRAGON: Delirează. ESTRAGON: Să şi-o ia singur.) Nici o vorbă! (Scurtă pauză. e cumplit. ESTRAGON: Eu! După lovitura pe care mi -a tras-o! Nici în ruptul capului! VLADIMIR: Am să i-o dau eu. bine.. ESTRAGON: Nu se întîmplă nimic. Nu se mişcă. am să reuşesc. nu pleacă nimeni... POZZO: Sînt obosit. VLADIMIR: Nu e sigur. POZZO: O. Estragon şi Vladimir îşi pun şi ei pălăriile. de pildă. . ESTRAGON (Impreunînd mîinile): Vă implor. VLADIMIR: Ca să joace. continuaţi. fie să gîndească. . îi cer să cînte. ESTRAGON: O să ne spună acum că nu-i pic de adevăr în _ce spune. Dar e greu de spus. POZZO: E mai bine să i se dea. Vedeţi. POZZO (după ce s-a gîndit): O să meargă. POZZO: Dar nu-i cer nimic. VLADIMIR (lui Pozzo): SpUneţi-i să gîndească. nu vine nimeni. VLADIMIR: Pălăria lui? POZZO: Fără pălărie nu poate să gîndească. sau. POZZO: Ca să mă înduioşeze. ESTRAGON: Fiţi lung. sau să. ca să-l păstrez. POZZO: Iată cum se petrec lucrurile. ESTRAGON: Astea-s gogoşi. am înţeles. sau să gîn dească. VLADIMIR (lui Pozzo): Dumneavoastră nu protestaţi?. începe să joace..

VLADIMIR: Am să i-o pun. în ceea ce priveşte. cu prudenţă. Pozzo trage de funie. POZZO: Trebuie să i-o pui.) Gîndeşte! Scurtă pauză.) Apropie-te! (Lucky vine spre Pozzo.) Hăis! (Lucky se întoarce spre public. POZZO: E mai bine să i-o pui.VLADIMIR: I-o dau eu.) Gîndeşte porcule (Pauză scurtă. Estragon şi Vladimir se calmează.) Gîndeşte! LUCKY (glas monoton): Dată fiind existenţa aşa cum ţîşneşte din recentele lucrări publice ale lui Poingon şi Wattmann ale unui Dumnezeu. rilor lui Poincon şi Wattmann pare tot atît de clar atît de clar încît Inoît în vederea muncilor grele ale lui Fartov şi Belcher neterminate neterminate nu se ştie de ce de Testu şi Conard neterminate neterminate reiese" că omul contrar părerii contrare că omul în Bresse de Testu şi Conard că omul în sfîrşit pe scurt că omul pe scurt în sfîrşit în ciuda progresuluXaJimentaţiei . ne iubeşte cu cîteva excepţii. cetărilor neterminate şi terminate ale lui Testu şi Conard fiind stabilit bilit bilit ceea c mează ce urmează ce urmează adică da să nu anticipăm nu se ştie de ce în urm '"' (42) Primele murmure ale lui Estragon şi Vladimir Suferinţă crescIn da la Pozzo.) Acolo! (Lucky ze opreşte.) înapoi! (Lucky se dă înapoi. se apropie încetişor.de Acacacacademia de Antropopopopometrie dimir. Lucky nu se clinteşte. Îi dă ocol lui Lucky. pe la spate.. Lucky începe să joace. reîncep să asculte. personal cua cua cua cua cu barbă albă cuacua în afara timpului întinderii care din înălţimea divinei sale apatii. Lucky îi priveşte. POZZO: Opreşte-te! (Lucky tace.) Acolo! (Lucky se opreşte. din Berne en Bresse de Testu şi Conard a D£S£u_r_a^ stabilit fără altă posibilitate de eroare decît iare şi silă cea aferentă calculelor umane că în ciuda cerla Pozzo. ESTRAGON: Ce mai aşteaptă? (41) POZZO: Daţi-vă la o parte.repede înapoi. îi pune pălăria pe cap şi se trage . ESTRAGON (lui Pozzo): Spuneţi-i să şi-o ia. Pozzo se agită ^din ce în ce şi geme tot mai tare. Tăcere. a divinei sale atambii a divinei sale afazii. nu se ştie de ce dar asta va ^veni şi suferă după exemplul divinei Miranda eu cei care sînt nu se" ştie de ce dar 'avem timp în zbucium în focuri ale căror focuri flăcările măcar să dureze un pic şi cine se poate îndoi vor pune la sfîrşitfocul la grinzi adică vor duce' infernul în văzduhul atît de albastru_uneori şi astăzi ş\_ calm atît de calm de un calm care dacă Atenţie este intermitent este totuşi binevenit dar să nu susţinută anticipăm şi dat fiind pe de altă parte că în din partea urma unor cercetări neterminate să nu anticiîui Estra păm cercetări neterminate dar totuşi premiate gon şi Vla.) Opreşte-te! (Lucky se opreşte. LUCKY: Pe de altă parte. (Estragon şi Vladimir se depărtează de Lucky.. Ridică pălăria şi i-o întinde lui Lucky de la distanţă. Lucky nu se clinteşte.

Neterminate!. aerul şi pămîntul prin gerurile mari ale aerului şi pămîntul face pentru pietre prin marile geruri vai în a şaptea eră a lor eterul pămîntul marea geruri pentru pietre în marile străfunduri ale marilor geruri pe mare pe pămînt şi în aere reiau nu se ştie de ce în ciuda tenisului faptele vorbesc nu se ştie de ce reiau următorul pe scurt în fine vai următorul pentru pietrele cine poate să se îndoiască reiau dar să nu anticipăm reiau capul totodată paralel nu se ştie de ce în ciuda tenisului următorul barba flăcările plînsetele pietrele atît de albastre şi calme vai capul capulcapul capul înNormandie înciuda tenisului muncilor grele părăsite neterminate mai grav pietrele pe scurt reiau vai vai părăsite neterminate capul capul în Normandie în ciuda tenisului capul vai pietrele Conard Conard (Toţise aruncă grămadă peste el. Pozzo se ridică dintr-un salt. atît de calme!. care se zbate şi îşi urlă textul. POZZO: Luaţi-i pălăria! Vladimir smulge pălăria lui Lucky şi cade 1_Mare tăcere. învingătorii gîfîie din greu.tină. Conard!.: Pietrele!. tras de fu.şi al eliminaţiei deşeurilor este pe cale să slă. nu se ştie de ce în ciuda tenisului reiau aviaţia golful atît cu nouă cît şi cu optsprezece găuri tenisul pe gheaţă pe scurt nu se ştie de ce în Seine et Oise Seine-et-Marne Marne et Oise adică în acelaşi timp paralel nu se ştie de ce a slăbit a se micşora reiau Oise Marne pe~"scurt "paguba pe cap de om de la moartea lui Yallaic£_fiind circa de două degete suta de grame pe cap de om circa în medie aproximativ în cifre rotunde bine cîntărite dezbrăcat în Normandie nu se ştie de ce pe scurt în sfîrşit puţin importă faptele vorbesc şi considerînd pe de altă parte ceea ce este şi mai grav că reiese ceea ce este încă şi mai grav că la lumina lumina experienţelor în curs ale lui Steinweg şi Petermann reiese ceea ce este şi mai grav mai grav la lumina experienţelor părăsite de Steinweg şi Petermann că la ţară l a munte şi la malul mării şi al cursurilor de apă şi de foc aerul este acelaşi şi pămîntul adică (43) Exclamaţiile lui Vladimir şi Estragon....) (Lucky mai vociferează un timp. Vladimir priveşte îndelung pălăria lui Lucky.penicilina_ş_L_succedaneele pe scurt reiau în acelaşi timp paralel de a micşora.. bească şi în acelaşi timp paralel nu se ştie de ce în ciuda culturii fizice a practicării sporturilor* precum precum precum tenisul fotbalul cursele pe jos şi pe bicicletă nataţia călăria aviaţia conaţia tenisul comoţia patinajul şi pe gheaţă şi pe asfalt tenisul aviaţia sporturile sporturile de iarnă de vară de toamnă şi toamnă tenisul pe iarbă pe brad şi pe pămînt bătătorit aviaţia tenisul hockeyul pe pămînt pe mare şi în aer.Toţi strigă. se cla.) Tenis!. . Lucky. trage de Iunie. se uită în ea.nie...... Toţi se aruncă peLucky. urlă. ESTRAGON: Sînt răzbunat..

Pozzo se dă înapoi.. (Se scotoceşte. Puteţi să-i daţi drumul.. la atingerea valizei. [se încovoaie. se apleacă pe pîntecul lui. se clatină.) înapoi! (Lucky se dă înapoi.) Mi se pare \ că ar trebui să i se audă tic-tac-ul.) Mai ţineţi-l! (Acelaşi joc cu coşul. dar rămîne în picioare. Ţineţi-l bine! (Pune valiza în mîna lui Lucky. Lucky alu^ necă puţin. POZZO: Drepţi! Lepădătură! (Trage de funie. Lucky cade iar. ESTRAGON: Drept cine ne ia? VLADIMIR: Hai. Mi-l dăduse bunicul(Se scotoceşte.. ca şi Vladimir şi Estragon.) Asta-i bună! (Faţa îi e răvăşită. care se poticneşte. Ascultă. aplecaţi.) Nu vă mişcaţi! (Pozzo se duce să ia valiza şi coşul şi le aduce spre Lucky).) Gata.) înainte! (Lucky înaintează. hai. POZZO (drSamăglT): Pe dracu ! VLADIMIR: Linişte! Toţi ascultă... amîndoi pe Lucky.) Mulţumesc. care îi dă imediat drumul. încet. (Estragon şi Vladimir se depărtează de Lucky..) Stînga-mprejur! (Lucky face întoarcerea. (Scurtă pauză. Lucky îşi revine şi degetele i se strîng pînă la urmă pe mîner.) Te pomeneşti că a căzut. să mai încercăm o dată. ridicaţi-l! ESTRAGON: M-am plictisit. ESTRAGON: . POZZO: Unde? VLADIMIR: E ini. (Estragon şi Vladimir vin spre el. Pozzo întoarce cu piciorul resturile pălăriei lui Lucky...) Nu-i daţi drumul! (Reîncepe. VLADIMIR: Hai. (Caută pe jos. cu valiza şi coşul în mînă. domnilor. POZZO: Să nu-l scăpaţi! (Estragon şi Vladimir se clatină.) Ajutaţi-mă. arăta şi 1 secundele... îşi apropie capul de pîntece. Poate să umble.) Era un ceas cu capac. ESTRAGON: Face dinadins. (întorcîndu-se spre Estragon şi Vladimir. ~~ Toţi ascultă. Tăcere. POZZO: Aşteptaţi! (Se frînge în două.) Hai. şi daţi-mi voie să vă. să vă urez..POZZO: Dă-o încoace\Smulge pălăria din mîinile lui Vladimir.) Asta-i bună! VLADIMIR: Să nu fie în buzunarul de la vestă. îl susţin.) Gata.) N-aud nimic! (Le face semn să se (45) apropie. VLADIMIR: Linişte! . (44) VLADIMIR: Dar cum? POZZO: Ridicaţi-l! Estragon şi Vladimir îl pun pe Lucky pe picioare şi îl sprijină o clipă.) Sus! Porcule ESTRAGON: Poate căe mort.-încet. (îi trage cîteva lovituri de picior lui Lucky. pocneşte din bici. VLADIMIR: O să-l omorîţi. îl ridică. o aruncă pe pămînt.. (Se scotoceşte prin buzunare. POZZO: Trebuie sprijinit.) Veniţi să vedeţi. ESTRAGON: Eu aud ceva. sare pe ea-Aşa nu o să mai gîndească] VLADIMIR: Dar o să se poată orienta? POZZO: Am să-l orientez eu.. apoi îi dau drumul. Către Estragon şi Vladimir.ma.

Pozzo pocneşte din funie şi din bici. dînd drumul funiei treptat-treptat. POZZO: Mai repede! (Iese din culise. dar mai puţin repede. TRAGON: Ce facem acum? LADIMIR: Habar n-am. Tăcere. Pocnete de bici. Tăcere. (Ajuns la capătul funiei. ESTRAGON: De ce? . POZZO: N-aveţi pentru ce.) Mai repede! Mai repedeI (în clipa cînd să dispară la rîndul său.. ESTRAGON: Ar fi trecut el şi altfel. ESTRAGON: înainte! VLADIMIR: înainte! Pocnet de bici.Se ridică toţi. ESTRAGON: Aşa-i viaţa. POZZO: Şi vă mulţumesc. care-l aruncă spre Lucky. VLADIMIR: Ba da. VLADIMIR: Adio.) Adio! Mai repede! Porcule! Dieeee! Adio! Tăcere. strigă. Lucky iese. ESTRAGON: Atunci adio. Lucky se pune în mişcare. (46) POZZO: Dar nu reuşesc..) Înainte! Lucky nu se mişcă. traversează scena în urma lui Lucky. Pozzo se întoarce.. se întoarce. privesc spre Pozzo. VLADIMIR: Noi vă mulţumim. POZZO: Adio.} înainte! (Pozzo iese. POZZO iCare din voi pute în halul ăsta? ^ ESTRAGON•(Lui îi pute gura^ mie picioarele POZZO: Am să vă părăsesc ESTRAGON: Şi ceasul cu capac? POZZO: Probabil că l-am lăsat la castel. Nu se mişcă nimeni. ESTRAGON: Adio.) La O parte! (Estragon şi Vladimir se aranjează spre fundal. VLADIMIR: Aţi pornit în sens invers. Estragon şi Vladimir îşi scot pălăriile. spre culise. se întoarce. TRAGON: Să plecăm. (Şovăie.SĂ plec.). Pauză. [POZZO: Trebuie să-mi fac vînt. Da.) Adio! TRAGON şi VLADIMIR (făcînd semne cu mina): Adio! Adio! POZZO: Sus! Porcule! (Zgomotul lui Lucky care se ridică. ESTRAGON: Adio.. LADIMIR: Aşa. Pozzo se opreşte. (47) VLADIMIR: Nu se poate. se opreşte. ESTRAGON: Ba da. Funia se întinde. POZZO: Ba nu. adică la culise. POZZO: Adio. Tăcere.) Scaunul! (Vladimir se duce de ia scaunul şi i-l dă lui Pozzo. îşi fac semne cu mina. a tr ecut timpul. se depărtează de Lucky. Zgomotul lui Lucky care cade. POZZO: Ba nu. VLADIMIR: Adio.

) De ce vii aşa de tîrziu? VLADIMIR: Ai să ne spui ceva din partea domnului Godot? BĂIATUL: Da. pe noi m ne recunoaşte niciodată nimeni.) Răspunde ! VLADIMIR: înţeleg. • ESTRAGON: Didi! Celălalt picior! Se îndreaptă şehiopătlnd spre locul unde se afla la ridicarea cortinei. nici ei nu ne-au recunoscut. I-ai văzut bine? ESTRAGON: Dacă vrei.. Ceea ce. băiete. ESTRAGON: Te pomeneşti c-o fi a mea. Intră un băiat sfios. ESTRAGON: Aşa. ESTRAGON (lui Vladimir): Lasă-mă tu dracului în pace. domnule. VLADIMIR: Dă-i drumu'! ESTRAGON: De ce vii aşa de tîrziu? Băiatul se uită clnd la unul.VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. ESTRAGON: Ba nu. L-au speriat ceilalţi. ESTRAGON: Ce doreşti? (48) VLADIMIR: Apropie-te! Băiatul nu se mişcă. Tace. n-auzi? (Băiatul se apropie cu teamă. (Apropiindu-se de băiat. BĂIATUL: Domnul Albert? VLADIMIR: Eu sînt. Au ! (Vladimir nu se mişcă. aşa. VLADIMIR: Fireşte. VLADIMIR: îţi spun eu că-i cunoaştem. (Scurtă pauză.) Ştii cît e ceasul? BĂIATUL (dndu-se înapoi): Nu-i vina mea. VLADIMIR: Nu-i aşa că s-au schimbat mult? ESTRAGON: Probabil. Şi-apoi. Se opreşte. Pauză. neştiind cui să răspundă. BĂIATUL: Mi-era frică. ESTRAGON (cu putere): Apropie-te. se opreşte. să mai stăm niţeluş de vorbă. VLADIMIR: S-au schimbat mult. VLADIMIR (lui Estragon) Lasă-l în pace. Dar eu nu-i cunosc.. Tu uiţi tot. cind la altul. ESTRAGON: Frică. VLADIMIR: Ba da. ESTRAGON: începe din nou. Băiatul nu se mişcă. Amlndoi privesc în direcţii vocii.. de ce? De noi? (Scurtă pauză. Numai noi nu izbutim să ne schim băm. . VLADIMIR: Asta nu înseamnă nimic. ESTRAGON: Destul. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Ăştia doi. Au! VLADIMIR: Doar dacă n-or fi aceiaşi. ESTRAGON: Adevărat.. VLADIMIR: Vino încoace. domnule.) Doar dacă n-or fi aceiaşi. ESTRAGON (cu putere): Apropie-te. VOCE ÎN CULISE: Domnule! Estragon se opreşte.) Apropie-te. domnule. (Scurtă pauză. VLADIMIR: Probabil? E sigur. n-auzi? Băiatul se apropie sfios. se opreşte. VLADIMIR: Ce e? BĂIATUL: Domnul Godot. îi cunoşti. ESTRAGON: Ca dovadă.

VLADIMIR (întrerupîndu-l): Te-am mai văzut eu. VLADIMIR: Tu nu mă cunoşti? BĂIATUL: Nu. Vladi mir şi băiatul ii privesc..) îţi . VLADIMIR: E cumsecade cu tine? BĂIATUL: Da. domnule. VLADIMIR: Şi ce faci? BĂIATUL: Sînt cu caprele. domnule. VLADIMIR: Şi de ce nu te bate pe tine? BĂIATUL: Nu ştiu.ESTRAGON: De cît timp eşti aici? BĂIATUL: De adineauri.) Ce ai? ESTRAGON: Sînt nenorocit. BĂIATUL: Nu ştiu. domnule. se dă înapoi. ESTRAGON: Toate astea sînt minciuni! (îl apucă pe băiat de mîini şi îl zgîlţîie. domnule. domnule. (49) VLADIMIR: îi cunoşti? BĂIATUL: Nu. VLADIMIR: îţi dă să mănînci destul? (Băiatul ezită. dar că mîine vine sigur. domnule. domnule.. domnule. Estragon îşi descoperă faţa. Către băiat. BĂIATUL (pe nerăsuflate): Domnul Godot mi-a spus să vă spun că n-o să vină astă-seară. VLADIMIR: Dar pe cine bate? BĂIATUL: Pe frate-meu. domnule. VLADIMIR: Şi ce face? BĂIATUL: E cu oile. domnule. VLADIMIR: I-oi fi drag. (Scurtă pauză. continuă. am spus adevărul.) Hai. domnule. Estragon vrea să vorbească. VLADIMIR: Atît? BĂIATUL: Da. Tăcere. domnule VLADIMIR: Lasă-l în pace odată! Ce ai? (Estragon lasă băiatul. domnule. domnule. domnule. (50) VLADIMIR: Lucrezi la domnul Godot? BĂIATUL: Da. descompus. VLADIMIR: Tu nu mă cunoşti? BĂIATUL: Nu. ESTRAGON: Ei? BĂIATUL: Domnul Godot. VLADIMIR: De cei doi domni? BĂIATUL: Da. domnule.) Spune adevărul! BĂIATUL (tremurînd): Păi. VLADIMIR: De strigăte? BĂIATUL: Da. domnule. VLADIMIR: Eşti de pe-aici? BĂIATUL: Da. VLADIMIR: N-ai venit şi ieri? BĂIATUL: Nu. pe mine nu. VLADIMIR: Aşa zici tu. VLADIMIR: Memoria ne joacă asemenea feste. domnule. dar renunţă şi se duce şchiopătînd. domnule. VLADIMIR: Nu zău! De cînd? ESTRAGON: Uitasem. nu-i aşa? BĂIATUL: Nu ştiu. VLADIMIR: E prima dată cînd vii? BĂIATUL: Da. VLADIMIR: A! Ai un frate? BĂIATUL: Da.se aşază şi începe să se descalţe. VLADIMIR: Nu te bate? BĂIATUL: Nu. domnule. îşi acoperă faţa cu palmele. VLADIMIR: Ţi-a fost frică de bici? BĂIATUL: Da. domnule. domnule.

) Ce faci? ESTRAGON: Fac ca şi tine. (ezită) spune-i că ne-ai văzut. nu-i aşa? BĂIATUL: Da. Lumina începe să scadă brusc. VLADIMIR: Nu eşti nenorocit? (Băiatul ezită. domnule. VLADIMIR: Nu ştii dacă eşti nenorocit sau nu? BĂIATUL: Nu. rămîne nemişcată. VLADIMIR: Zău. BĂIATUL: Ce să-i spun domnului Godot? (51) 4* VLADIMIR: Spune-i că. ■» . ESTRAGON: De cît timp sîntem noi mereu împreună? VLADIMIR: Habar n-am. Pauză. Să tot fie vreo cincizeci de ani.. (52) ESTRAGON (privind copacul): Păcat că n-avem un capăt de funie. scăldînd scena într-o lumină argintie. Acelaşi joc. VLADIMIR: în sfîrşit! (Estragon se ridică şi merge spre Vladimir. apoi se împotriveşte. Acelaşi joc.) Auzi? BĂIATUL: Da. ca mine.. VLADIMIR: Eşti nebun! Trebuie să ne adăpostim undeva.dă să mănînci bine? BĂIATUL: Destul de bine. Gogo. dar cu picior mai mic. Luna se înalţă pe cer. mă uit la gălbejita asta. domnule. VLADIMIR: Bine. se ridică şi priveşte luna. VLADIMIR: Cu frate-tău? BĂIATUL: Da... VLADIMIR: Hai! Se lasă frig.. tot aşa. mîine. nu fi şi tu aşa. VLADIMIR: A spus că Godot o să vină sigur mîine. domnule. ESTRAGON: Cum adică? VLADIMIR: N-ai auzit ce-a spus băiatul? ESTRAGON: Nu. du-te. (Scurtă pauză. (Scurtă pauză. Hai! îl trage. domnule. domnule. ESTRAGON: Nici în altă parte. Şi se răstignea la iuţeală.) Asta nu-ţi spune nimic? ESTRAGON: Atunci n-avem decît să aşteptăm aici. VLADIMIR: Dar acolo era cald! Era plăcut! ESTRAGON: Da. Le pune lîngă rampă. VLADIMIR: Bine. VLADIMIR: Voiam să te întreb ce faci cu ghetele? ESTRAGON: Le las aici. îl trage. tot aşa.) Unde dormi? BĂIATUL: în pod. domnule.. domnule. cu amîndouă ghetele în mînă. şovăie. VLADIMIR: în fîn? BĂIATUL: Da. VLADIMIR: Dar nu poţi să umbli desculţ. ESTRAGON: Şi Isus a umblat desculţ. (Scurtă pauză. ESTRAGON: Ţi-aduci aminte ziua cînd m-am aruncat în Durance? . Se dă înapoi. VLADIMIR: Şi? BĂIATUL: Nu ştiu. într-o clipă se înnoptează. Estragon cedează la început. Se opresc amîndoi. ( Scurtă pauză. se întoarce şi iese în goană.) Hai! Îl trage. Mîine totul o să fie bine. domnule. VLADIMIR: Ca şi mine. ESTRAGON: Adu-mi aminte să aduc o funie.) O să vină un altul.) Ne-ai văzut bine. şi-au să-l facă fericit. VLADIMIR: Isus! Ce-ţi veni cu Isus? Doar n-oi fi avînd de gînd să te compari cu el! ESTRAGON: De cînd mă ştiu mă compar cu el. VLADIMIR: Nu mai avem ce căuta aici. (îl ia_ pe Estragon de braţ.

cu vîrfurile depărtate. ESTRAGON: Nu. Umblet. Copacul e plin de frunze. o examinează.) îl cară în sicriu. lîngă rampă.) Un cîine vrea să fure Cîrnatul din dulap Dar şefu' îl croieşte Cu polonicu-n cap. ESTRAGON: Atunci. priveşte îndelung în zare. ESTRAGON: Hainele mi s-au uscat la soare. mergem? VLADIMIR: Să mergem. Umblet. VLADIMIR: Adevărat. VLADIMIR (fără să se supere): Asta nu-i sigur.. îşi dă capul pe spate şi începe să cînte cît îl ţine gura. (Se opreşte. cu palma pusă deasupra ochilor. o miroase de parcă ar adulmeca o urmă. fiecare de partea lui. îşi pune palmele lipite pe piept. ESTRAGON: Acum nu mai face. cu tocurile lipite.. (53) ACTUL II A doua zi. reia:) (54) Iar ceilalţi cîini la groapă îl cară în sicriu Şi-i pun la cap o cruce Şi peste cruce scriu: Un cîine vrea să fure Cîrnatul din dulap Dar şefu' îl croieşte Cu polonicu-n cap. nu te mai gîndi. ESTRAGON: Mai stai! VLADIMIR: Mi-e frig.. pălăria lui Lucky pe locul ei. VLADIMIR: Dacă tu crezi că aşa e mai bine. Apoi. VLADIMIR: Lasă. se gîndeşte un pic. vioi. o repune cu grijă la locul ei. Iar ceilalţi cîini la groapă îl cară în sicriu. începe să străbată scena în toate sensurile. Acelaşi loc. Se opreşte lîngă culisa stîngă. Nu se clintesc. Se opreşte şi priveşte îndelung arborele. ESTRAGON: Tu m-ai scos din apă. Iar ceilalţi cîini la groapă îl cară în sicriu. Acelaşi joc. Rămlne din nou nemişcat în faţa ghetelor. acum nu mai face. VLADIMIR: Toate astea sînt moarte şi -ngropate. (Scurtă pauză. Intră Vladimir. VLADIMIR: Un cîine vrea să fure (Fiindcă a luat un ton prea jos. . nimic nu-i sigur. Aceeaşi oră... Tăcere. ESTRAGON: Mă-ntreb dacă n-am fi făcut mai bine să rămînem singuri.. (Se opreşte.VLADIMIR: Era pe vremea culesului. îşi reia plimbarea precipitată. se apleacă. brusc. Acelaşi joc. se opreşte. Se opreşte lîngă culisa dreaptă. Hai! Acelaşi joc. putem să ne despărţim. tuşeşte şl reîncepe ceva mai sus. Ghetele lui Estragon. Se opreşte brusc. ia una.) Nu eram făcuţi pentru acelaşi drum.

) Nu m-am trezit azi-noapte nici măcar o dată. îmi ziceam. şi 'traversează lent scena.) Gogo! ESTRAGON tace mai departe cu capul plecat. Vladimir vine spre el. VLADIMIR: E-adevărat. Se apropie unul de altul. abătut. E singur. umblă de colo-colo prin faţa ghetelor. ESTRAGON: Ce zi! VLADIMIR: Cine te-a snopit în halul ăsta? Povesteşte-mi. Tăcere. VLADIMIR: Vrei să plec? (Scurtă pauză. aleargă la culisa stingă. mă crede plecat pentru totdeauna. ESTRAGON: Asta m-a mîhnit.. (Estragon nu se mişcă. dar nu ridică capul. VLADIMIR (înţepat): Atunci de ce te-ai mai întors? ESTRAGON: Nu ştiu.. Fiindcă nu ştii să te aperi. VLADIMIR: Iar tu ! (Estragonse opreşte.) Vino să te pup ! ESTRAGON: Nu mă atinge! Vladimir se opreşte din mers. desculţ. ESTRAGON: N-ai fi putut să-i împiedici. Sfîrşitul îmbrăţişării. Se privesc amîndoi îndelung..Tăcere. ( ESTRAGON: Vezi. VLADIMIR: De ce? ESTRAGON: Erau zece. apoi începe să străbată febril scena în toate sensurile. Şi eu mă simt mai bine singur. Vladimir îl priveşte cu atenţie. ESTRAGON: Nu mă atinge! Nu mă-ntreba nimic! Nu-mi spune nimic! Rămîi cu mine! VLADIMIR: Te-am părăsit eu vreodată? ESTRAGON: Tu m-ai lăsat să plec. VLADIMIR: Nu. mi-aduc aminte. VLADIMIR: Unde ţi-ai petrecut noaptea! Tăcere. te pişi mai bine cînd nu sînt lîngă tine. M -am simţit toată ziua într-o formă grozavă. VLADIMIR: Nu poţi să fii vesel sau trist la comandă.) Te-au bătut? (Scurtă pauză. Cu glas tunător. e cît p-aci să cadă. Estragon nemaifiind sprijinit. ESTRAGON: Şi acum? VLADIMIR (după ce a reflectat): Acum. VLADIMIR: încă una. apropiindu-se iar şi plecînd capul (55) ca în faţa unui obiect de artă.. ESTRAGON: Nu făceam nimic.. bătîndu-se cu palma pe spate. şi cîntă. te-am auzit. (Tăcere.) Uită-te la mine cînd îţi spun! Estragon ridică ochii. ESTRAGON: Pentru mine e sfîrşită.) Adineaori cîntai. priveşte în zare. Se opreşte din nou în faţa copacului. Vladimir înaintează. priveşte în zare. dîndu-se înapoi. tremurlnd din ce în ce mai mult. Eu nu i -aş fi lăsat să te bată. ESTRAGON: S-a mai dus o zi. te simţi mai puţin bine cînd sînt eu aici. Nu-i curios? ESTRAGON (jignit): Mulţumit? VLADIMIR (după ce s-a gîndit): Poate că nu-i chiar ăsta cuvîntul. orice s -ar mai întîmpla. apoi deodată se îmbrăţişează. în momentul acesta.. (Scurtăpauză. ESTRAGON (trist): Vezi. (vesel) iată-te. Estragon intră prin culisa stîngă.. (trist) iată-mă. cu capul plecat. Rămîne un moment nemişcat. VLADIMIR: Eu ştiu. Vladimir se întoarce şi îl vede. VLADIMIR: îţi simţeam lipsa — şi în acelaşi timp eram mulţumit.. vreau să zic că te-aş fi împiedicat sa le dai motiv să te bată. (neutru) iată-ne. VLADIMIR: Uită-te la mine. aleargă la culisa dreaptă.) Gogo! (Scurtă pauză. .

care îl mîna. VLADIMIR: în fond. VLADIMIR: Era Lucky! ESTRAGON: Asta mi-amintesc. vezi. Era cît p«-aci să (56) (57) ne spînzurăm de el.) Da.) îţi spun că de ieri e ceva nou aici. ESTRAGON: Şi zici că astea s-au întîmplat ieri? VLADIMIR: Mai întrebi? ESTRAGON: Şi aici? VLADIMIR: Păi sigur! Nu recunoşti? ESTRAGON (subit furios): Să recunosc! Ce e de recunoscut? Mi-am trăit porcăria asta de viaţă în mijlocul nisipurilor. VLADIMIR: Tot ce se poate.. ESTRAGON: Sînt mulţumit. ESTRAGON: Mulţumit. de ce? VLADIMIR: Că m-ai regăsit.VLADIMIR: Atunci de ce te-au bătut? ESTRAGON: Nu ştiu. (Despărţind silabele. Te-ai întors şi mă simt foarte mulţumit. sau nu uit nici odată. ESTRAGON: îmi amintesc de-un huligan care mi-a ars cîteva şuturi. Trebuie să le simţi. Nu-ţi aminteşti? ESTRAGON: Ai visat. ESTRAGON: Cine s-a fript cu ciorbă. VLADIMIR: Era Pozzo. ESTRAGON: Şi dacă nu vine? VLADIMIR (după o clipă de neînţelegere): O să vedem. VLADIMIR: De ieri e ceva nou aici. (Scurtă pauză. chiar dacă nu e adevărat. cînd sîntem mulţumiţi. Estragon priveşte copacul. Mărturiseşte. dacă ţii la pielea ta. VLADIMIR: Sîntem mulţumiţi. ESTRAGON: Erau zece. ESTRAGON: Şi eu. Sau uit imediat. dar care mie nu-mi scapă. Gogo. Dar există şi maniera. ESTRAGON: Ieri nu era aici? VLADIMIR: Ba da. felul în care nu faci nimic. Tu nu-ţi aminteşti. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Spune aşa. aşa e. ESTRAGON: Ce trebuie să spun? VLADIMIR: Spune: sînt mulţumit. ■ VLADIMIR: Copacul. şi tu trebuie să fii mulţumit. ce facem? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot.) Să ne spîn-zu-răm. ESTRAGON: Sîntem mulţumiţi. VLADIMIR: Se poate să fi uitat de ieri pînă azi? ESTRAGON: Aşa sînt eu. Pe urmă a făcut pe tîmpitu'. Şi tu mai vrei să văd nuanţe! (Privire . Dar cînd s-a întîmplat? VLADIMIR: Şi de celălalt. VLADIMIR: Uită-te la copac. să nu mai vorbim de asta. sînt lucruri care ţie îţi scapă. VLADIMIR: Şi eu. (Se glndeşte. îţi spun să te uiţi la el. ESTRAGON: Totul picură. ESTRAGON: îţi spun că nu făceam nimic. Tăcere. VLADIMIR: Nu. ESTRAGON: Adevărat. VLADIMIR: Şi Pozzo.) Şi acum. nu-ţi aduci aminte? ESTRAGON: Mi-a dat oase. în fine. Dar tu n -ai vrut. (Tăcere. şi Lucky? I-ai uitat şi pe ei? ESTRAGON: Pozzo şi Lucky? VLADIMIR: A uitat tot..

asta de viaţă aici! Aici! în Cacacluse! (58) VLADIMIR: Totuşi. VLADIMIR: Dar acolo totul e roşu! ESTRAGON (sătul): îţi spun că n-am observat nimic! Tăcere.) Care celălalt? ESTRAGON: Ca pe miliardele de ceilalţi. VLADIMIR: Nu le e de-ajuns că sînt moarte. îţi spun că mi-am tîrît toată scursoare. în Roussillon. ar trebui să mă ucizi. VLADIMIR: E-adevărat. ESTRAGON : Ar fi mai bine să ne despărţim. Tăcere. VLADIMIR: Greu e de trăit cu tine. Tăcere. Eu n-am observat. ESTRAGON: De frunze. să-ncercăm să discutăm. (Oftează. ESTRAGON: Vaucluse! Ţi-a pomenit cineva de Vaucluse? VLADIMIR: Păi n -ai fost şi tu în Vaucluse? ESTRAGON: Da' de unde! N-am călcat în viaţa mea prii Vaucluse.circulară. ESTRAGON: Trebuie să mai şi vorbească despre asta. VLADIMIR: Mereu spui aşa. . ESTRAGON: Deocamdată. Am lucrat la culesul viilor. Tăcere. ESTRAGON: De frunze. Vorbeşte-mi de subsol. VLADIMIR: De nisip. n-o să-mi spui tu mie că locul ăsta (gest) seamănă cu Vaucluse. ESTRAGON: Murmură. (59) VLADIMIR: Vîjîie. ESTRAGON: Asta ca să nu gîndim.) Uită-te la gunoiul ăsta! Nu m-am clintit niciodată din el. o mare deosebire. fără să ne exaltăm. VLADIMIR: Oricum. da v la unu' Bonnelly. VLADIMIR: Nu le e de-ajuns c-au trăit. sîntem nesecătuiţi. Vladimir oftează adînc. VLADIMIR (sentenţios): Fiecare cu cruciuliţa lui. fiindcă nu sîntem în stare să tăcem. VLADIMIR: Avem scuze. VLADIMIR: Calm. ca pe celălalt. ESTRAGON: Murmură.) în timpul micimii de-acum şi-a scurtului de-apoi. VLADIMIR: Ce-or fi spunînd? ESTRAGON: Vorbesc de viaţa lor. mi-aş pune mîna-n foc c-am fost împreună în Vaucluse. ESTRAGON: Ca să nu auzim. ESTRAGON: Atîta nu-i de-ajuns. ESTRAGON: Fiecare pentru sine. ESTRAGON (mai calm): Tot ce se poate. VLADIMIR: Mai degrabă şoptesc. Tăcere. totuşi. Gogo. VLADIMIR: Şi vorbesc toate în acelaşi timp. VLADIMIR: De cenuşă. Şi de fiecare dată te reîntorci . ESTRAGON: De fapt. VLADIMIR: Vocile moarte au zgomot de aripi. VLADIMIR: Parc-ar fi un foşnet de pene: ESTRAGON: De frunze. ESTRAGON: Toate vocile moarte. VLADIMIR: Care celălalt? (Scurtă pauză. E. Tăcere. VLADIMIR: Avem motive. calm! ESTRAGON: Atunci lasă-mă dracului în pace cu peisajele tale cu tot.

ESTRAGON: Sigur. ESTRAGON: E-adevărat. nu! (Caută. ESTRAGON: Atunci? Dacă ne-am socoti fericiţi? VLADIMIR: Grozav e că am gîndit. Tăcere. VLADIMIR. VLADIMIR: Greu mai e! ESTRAGON: Dacă ai cînta? VLADIMIR: Nu. aşa. sigur. (61) ESTRAGON: Ar trebui să ne-ntoarcem hotărît spre natură. VLADIMIR: Şi fiindcă auzi. VLADIMIR: Cînd cauţi. ESTRAGON: Nu ni s-a mai întîmplat niciodată să gîndim? VLADIMIR: De unde vin toate cadavrele astea? ESTRAGON: Toate osemintele astea? VLADIMIR: Iată. ESTRAGON: Adevărat? Tăcere. ESTRAGON: Gîndeşti. VLADIMIR (adînc neliniştit): Spune orice! ESTRAGON: Ce facem acum? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. cu oseminte. Lungă tăcere. VLADIMIR: Cum e ceva? ESTRAGON: Aşa. nu e cel mai rău lucru. ESTRAGON: Sigur. ESTRAGON: Atunci de ce ne văietăm? VLADIMIR: Să gîndeşti. ESTRAGON: Adevărat. VLADIMIR: Ce vrei să zici cu e ceva? ESTRAGON: E ceva mai puţin.) N-avem decît s-o luăm de la început. ■ ESTRAGON: Aşa e. ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: Că am gîndit. VLADIMIR: Da> de unde! E imposibil! ESTRAGON: Aşa! Să ne contrazicem. VLADIMIR: O groapă comună. auzi. nu cred c-ar fi prea greu. VLADIMIR: Nu poţi să gîndeşti. dar e ceva. VLADIMIR: E greu pînă porneşti. VLADIMIR: Oricum ai face. VLADIMIR: Imposibil. dar trebuie să te hotărăşti. nu'-i cel mai rău lucru. . VLADIMIR: Am încercat. Fireşte. Lungă tăcere. VLADIMIR: Atrage ochiul. VLADIMIR: Da. VLADIMIR: Trebuie că am gîndit un pic. ESTRAGON: Adevărat. nu poţi să găseşti. ESTRAGON: La început de tot. să ne punem întrebări. ESTRAGON: Se poate porni de la orice. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Nu mai e nici o primejdie să gîndim.ESTRAGON: De frunze. totuşi. VLADIMIR: Sigur. Tăcere. (60) VLADIMIR: Ajută-mă! ESTRAGON: Caut. ESTRAGON: N-ai decît să nu te uiţi în ea. ESTRAGON: CUm? VLADIMIR: Oricum ai face. ESTRAGON: Aşa e. ESTRAGON: Adevărat. VLADIMIR: Zi ceva! ESTRAGON: Caut.

VLADIMIR: Ştiu. aseară am pălăvrăgit despre nişte fleacuri... despre nişte fleacuri.. Ai avut u» coşmar. VLADIMIR: Să vedem. eram mulţumiţi. (Cu siguranţă. îmi aduc aminte.. cred că am pălăvrăgit.. Spuneam.. VLADIMIR: Dar am fi putu. nici o întîmplare? ESTRAGON (sătul): Nu mă mai chinui. prea-mi ceri mult. ESTRAGON: Ca mic antrenament. (62) ESTRAGON: De frunze? VLADIMIR: lntr-o singură noapte. ESTRAGON: Păi. n-a fost rău. VLADIMIR: Şi. aşteptăm. VLADIMIR: Da. Doar nu de lipsa vidului ne putem plînge.) Aha.. VLADIMIR: Păi aseară era negru de tot şi scheletic! Iar astăzi e-acoperit de frunze. VLADIMIR: Ce spuneam? Am putea să pornim de-acolo ESTRAGON: De unde? VLADIMIR: De la început de tot. ne-am pupat... în alt compar timent. stai să vedem.. VLADIMIR: Priveşte-l.. ESTRAGON: Nu văd nimic. VLADIMIR: Soarele? Luna? Nu-ţi aminteşti? ESTRAGON: Pesemne că erau aici. Acum. ESTRAGON: Dă-o dracului... dar acum o să trebuiască să găsim altceva ESTRAGON: Să vedem. aşteptăm. VLADIMIR: Stai niţel. ce-am făcut noi aseară? ESTRAGON: Ce-am făcut? VLADIMIR: Caută să-ţi aminteşti.. cînd sîntem mulţumiţi. Stai niţel... fără nici o legătură. VLADIMIR: Dar într-o singură noapte! ESTRAGON: îţi spun că nu eram aici aseară... Aseară eram aici...ESTRAGON: Fireşte. ESTRAGON: De la începutul cui? VLADIMIR: De la începutul serii de azi.. ce facem acum cînd sîntem mulţumiţi. ESTRAGON: Pesemne că e primăvară. ESTRAGON: N-ai ce-i face. A! Copacul! ESTRAGON: Copacul? VLADIMIR: Nu-ţi aminteşti? ESTRAGON: Sînt obosit.. VLADIMIR: N-ai observat nimic neobişnuit? ESTRAGON: Vai! VLADIMIR: Şi Pozzo? Şi Lucky? ESTRAGON: Pozzo? VLADIMIR: Oasele.. în altă parte.t să ne lipsim. după tine.. aşteptăm. ca de obicei. ştiu. VLADIMIR: Nu-ţi aminteşti nici un fapt. Tăcere. . ESTRAGON: Să vedem... mulţumiţi. spuneam că. VLADIMIR (sigur de sine): Bun. Se gîndesc. încep să-mi aduc aminte. VLADIMIR (stăpînindu-se): în legătură cu ce? ESTRAGON: O. Asta facem de vreo cincizeci de ani.. ESTRAGON: Parcă erau oase de peşte. Estragon priveşte copacul. acum. unde eram aseară? ESTRAGON: Habar n-am.. Didi..

VLADIMIR: Vrei o ridiche? ESTRAGON: Atîta e? VLADIMIR: Sînt ridichi şi napi.. am fost lovit cu piciorul.. Astea sînt galbene. ESTRAGON (ridicînd o gheată): în fine. ESTRAGON: De ce? (64) VLADIMIR: Ale lui nu-i veneau bine. VLADIMIR: Nu. vreau să zic de ce le-ai aruncat? ESTRAGON: Mă băteau la degete. VLADIMIR: Pentru tine. (Scurtă pauză. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. ESTRAGON: Şi toate astea au fost ieri? VLADIMIR: Ia arată piciorul. VLADIMIR: Lucky te-a lovit.) Să plecăm. cam exagerezi cu morcovii.) Ridică-ţi pantalonul. Nu pentru el.) Celălalt am spus! (Acelaşi joc cu celălalt picior. VLADIMIR: De ce? ESTRAGON: Nu-mi aduc aminte. le -a| luat pe-ale tale şi le-a lăsat pe-ale lui. Şi le-a luat pe-ale tale. ESTRAGON: Morcovi nu mai sînt? VLADIMIR: Nu. întinde piciorul spre Vladimir şi e cît (63) pe-aci să cadă. Vladimir îi ridică pantalonul. Vladimir ii prinde piciorul.. Estragon se duce la ghete. ESTRAGON: Nu sînt ale mele. ESTRAGON (clătinîndu-se): Nu pot. A venit un tip. VLADIMIR: Nu sînt ale tale! ESTRAGON: Ale mele erau negre. văd ce s -a-ntîmplat. VLADIMIR: Şi lovitura? ESTRAGON: Cu piciorul? E-adevărat. ESTRAGON: Sînt obosit. VLADIMIR: Cînd? ESTRAGON: Nu ştiu.. îi priveşte piciorul îi dă drumul. ESTRAGON: Totul e. se apleacă. face puroi. VLADIMIR: Văd eu ce e. da. Ridică-ţi pantalonul. nează de aproape. De altfel. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Unde-ţi sînt ghetele? ESTRAGON: Se vede că le-am aruncat. (Estragon într-un picior. Estragon e cît pe-aci să cadă ■ VLADIMIR: Celălalt.l Vladimir o priveşte şi-o aruncă mînios. ESTRAGON: Dar eu nu mai pot.VLADIMIR: Pozzo ţi le-a dat.) Chiar pe locul unde le-ai pus tu aseară. sînt verzui. VLADIMIR: Eşti sigur că ale tale erau negre? ESTRAGON: Adică erau gri. le exami. VLADIMIR: Nu se poate. totul e. VLADIMIR (arătînd ghetele): Iată-le. ESTRAGON: Adevărat.) Asta-i prea de tot! ESTRAGON: Vezi. (Estragon dă acelaşi picior... ESTRAGON: Care? VLADIMIR: Amîndouă..) Uitei rana. Estragon se clatină. . (Scurtă pauză. VLADIMIR: Şi astea sînt galbene? Ia arată -le. ESTRAGON: Dar ale mele erau mici. VLADIMIR: E simplu ca bună ziua. Da. ESTRAGON: Nu ştiu.) Atunci ce facem? VLADIMIR: Nu e nimic de făcut. (Estragon priveşt ghetele. VLADIMIR (apropiindu-se): Arată! (Estragon îi dă gheata..

porcule! (Estragon ridică celălalt picior. . Tăcere.duc totuşi să mă aşez. nu-i aşa. (Estragon încearcă.) Te asigur că o să fie o variaţie.) Mai sus! (înghesuiţi unul în altul. VLADIMIR: Dacă le-ai încerca? ESTRAGON: Am încercat tot. nu. fără şiret. (Ridică gheata. VLADIMIR (scoţlnd o sfoară din buzunar): Acum s-o legăm. scoate în sfîrşit o ridiche. ESTRAGON: Mă duc să caut un morcov. VLADIMIR: Nu te strîng? ESTRAGON (făcînd cîţiva paşi apăsaţi): Nu încă. care o examinează.) Hai. VLADIMIR: Asta devine într-adevăr lucru de nimic. sigur.) Ei? ESTRAGON: îmi vine bin e. Didi? VLADIMIR: Sigur. Nu se mişcă. din ochi. se clatină de-a lungul scenei. ESTRAGON: Mă ajuţi? VLADIMIR: Sigur. VLADIMIR: încearcă.. ESTRAGON: Găsim totdeauna cîte ceva care să ne dea im presia că trăim. VLADIMIR: Atunci.) E neagră! VLADIMIR: E ridiche. sigur. fără şiret. VLADIMIR: Vreau să zic ghetele. ESTRAGON (cu vehemenţă): Nu.) Mă . VLADIMIR: Greşeşti. ESTRAGON: îmi sînt prea mari. ESTRAGON: O mică plăcere. (Estragon ezită. (66) VLADIMIR: Acolo stăteai aseară.. VLADIMIR: Poate că într-o bună zi ai să ai şi ciorapi. Estragon i-o dă. dar. Sîntem vrăjitori. Dar să nu ne abatem de la ce-am hotărît. pe care i-o dă lui Estragon. Caută. apoi se duce să se aşeze unde stătea la începutul primului act.ESTRAGON: Atunci. ESTRAGON: Ajunge! (Tăcere. încearcă pe stîngul mai întîi. ESTRAGON: Crezi? (65) VLADIMIR: Ca să mai treacă timpul. . VLADIMIR: Atunci nu vrei? ESTRAGON: Nu-mi plac decît ridichile de lună! VLADIMIR: Atunci dă-o înapoi. ESTRAGON: Ne descurcăm destul de bine împreună. dă piciorul. ESTRAGON: Aşa e. ESTRAGON: Nu destul încă.) încearcă să mergi.) Celălalt. dă-mi o ridiche. Hai. doar ştii bine. (Estragon se apropie de el. (Acelaşi joc. o miroase. VLADIMIR: Da. nu-i aşa. ridică piciorul. ESTRAGON: Nu-mi plac decît ridichile de lună.) Ei? ESTRAGON: îmi vine şi asta. S-o încercăm şi pe cealaltă. VLADIMIR: Atunci poţi să le păstrezi. un loc. Vladimir reuşeşte pînă la urmă să-i pună gheata. (Vladimir se scotoceşte prin buzunare. nu găseşte decît napi. Didi? VLADIMIR (nerăbdător): Sigur. ESTRAGON: O mică plăcere' VLADIMIR: O distracţie. le păstrezi? ESTRAGON: Am vorbit destul despre ghete.

nu spune nimic. stai. îl ia pe Estragon de braţ şi-l face să umble în lung şi-n lat. VLADIMIR: Aseară ai dormit. VLADIMIR: Şi-o să putem pleca. VLADIMIR: Stai. ESTRAGON: Şi-apoi o să fie întuneric.. îi dă drumul lui Estragon. pînă cînd Estragon refuză să meargă mai departe. cu violenţă): Nu mai termini odată cu bocitul? începi să-mi calci pe nervi cu • gemetele tale. se duce să-şi ia haina şi o pune pe el.. VLADIMIR: Am venit totdeauna la căderea nopţii. Estragon adoarme. Nu te mai gîndi. Se apropie de Estragon şi cîntă cu glas puternic: Nani-nani.. ESTRAGON: Dacă aş putea să dorm.. gata. ESTRAGON: Eram pe un. ESTRAGON (ridică capul): Nu aşa tare. VLADIMIR (ceva mai încet): Nani-nani Na-ni-na-ni Na-ni-na-ni Na-ni.. nu.) De-un . VLADIMIR: O să cadă ea.. ESTRAGON: Am să încerc. VLADIMIR (zărindpălăria lui Luky): Ia te uită! ESTRAGON: Adio! VLADIMIR: Pălăria lui Lucky! (Se apropie de ea. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Îl aşteptăm pe Godot. Hai să umblăm puţin. dînd din mîini ca să se încălzească. Vladimir îşi scoate haina şi-i acoperă umerii.. VLADIMIR: Cum vrei tu. (Scurtă pauză. ESTRAGON: Ah! VLADIMIR: Stai. ESTRAGON: Cădeam. VLADIMIR: Nu. sărind în sus. ESTRAGON: Dar noaptea nu cade. îl cuprinde cu braţele. ESTRAGON: Plec.... face cîţiva paşi. (Vladimir îşi reia plimbarea. n-avea teamă. VLADIMIR: Stai puţin.Tăcere..) Ce-i de făcut? Ce-i de făcut? VLADIMIR (oprindu-se din mers. ESTRAGON: Destul! Sînt obosit! VLADIMIR: îţi place mai mult să stai fără să faci nimic? ESTRAGON: Da. (67) 5 ESTRAGON: Să plecăm.. ESTRAGON: Adevărat.. dintr -odată. VLADIMIR: S-a terminat. înnebunit.. Ia o poziţie uterină. ca ieri. ESTRAGON: Şi-apoi o să fie iar ziuă. stai. cu capul intre picioare. Vladimir aleargă spre el.) Nu poţi să stai liniştit locului? VLADIMIR: Mi-e frig. sînt aici. ESTRAGON: Am venit prea devreme. apoi începe să umble în lung şi in lat. Estragon se tre zeşte brusc. VLADIMIR: Nu putem.

(Ridică pălăria lui Lucky. Estragon ia pălăria lui Vladimir. VLADIMIR: Eu aş fi Lucky. Vladimir îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Estragon. VLADIMIR: Nu. o priveşte cu admiraţie. VLADIMIR: Nu vrei să ne jucăm? ESTRAGON: Să ne jucăm. Vladimir îşi pune pălăria lui Estragon în locul pălăriei lui Lucky. Vladimir îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria sa. Vladimir ia pălăria lui Estragon. Estragon îşi pune pălăria sa în locul pălăriei lui Lucky. Estragon îşi pune pălăria lui Lucky în locul pălăriei lui Vladimir. Estragon îşi ia pălăria.) Dă-i drumu'l (69) ESTRAGON: Ce trebuie să fac? VLADIMIR: Zbiară la mine. . Tată această scenă într-un ritm viu.ceas sint aici şi n -am văzut-o! (Foarte mulţumit. Vladimir îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Lucky. pe care i-o (68) întinde lui Estragon. ESTRAGON: Ticălosule! VLADIMIR: Mai tare. Vladimir ia pălăria lui Lucky. pe care i-o întinde lui Vladimir. dar cum mă găseşti tu? întoarce capul cochet. Vladimir îşi pune pălăria în locul pălăriei lui Estragon. care o ia şi o aruncă.) Mă zgîrie. pe care i -o întinde lui Vladimir. care o ia şi i -o întinde lui Vladimir.) Frumoasă trebuie c-a mai fost! (Opune în locul pălăriei lui. Vladimir îşi pune pălăria lui Lucky în locul pălăriei sale. Vladimir îşi ia pălăria. Vladimir îşi. (Scurtă pauză. Acum sîntem liniştiţi. Estragon îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Lucky. (Ia atitudinea lui Lucky. aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Luky. •ESTRAGON: îngrozitor ! VLADIMIR: Mai îngrozitor ca de obicei? ESTRAGON: La fel. pe care i-o întinde lui Vladimir. A mea mă supără. pe care i -o întinde lui Estragon. tu ai fi Pozzo. Estragon îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Vladimir. încovoindu-se sub povara bagajelor. la dreapta şi la stînga. ESTRAGON: Nu cunosc.) Perfect! ESTRAGON: N-ai să mă mai vezi. VLADIMIR: Va să zică n -am greşit locul. Estragon îşi aranjează pălăria cu amîndouă mîinile. VLADIMIR: îmi vine? ESTRAGON: Nu ştiu. pe care i-o întinde lui Estragon. Estragon îi întinde pălăria lui Vladimir. VLADIMIR: Atunci pot s-o păstrez. de-a ce? VLADIMIR: Ne-am putea juca de-a Pozzo şi Lucky. Estragon îşi pune pălăria lui Vladimir în locul pălăriei lui. care o ia şi o întinde lui Estragon. ia atitudini de manechin. Estragon ia pălăria lui Vladimir.) Cum să spun? (Scurtă pauză. Estragon îl priveşte uluit. ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: Ţine asta.) Ţine. ESTRAGON: Plec. Estragon ia pălăria lui Lucky. ESTRAGON: Căzătură! Javră! . pe care i-o întinde lui Estragon.

îl aduce spre rampă. porcule! ESTRAGON: Gîndeşte. Estragon iese grăbit.) Repede. Estragon se dă înapoi înspăimîntat. aleargă spre Vladimir care se întoarce.) Iată-te iar! ESTRAGON: Sînt blestemat pe vecie! VLADIMIR: Ai fost departe? ESTRAGON: Pînă la marginea pantei. După copac! (Estragon dă fuga după copacul care nu-l acoperă decît pe jumătate. şează pe Estragon cu însufleţire. VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Nu ştiu. Se opresc la cîţiva paşi unul de altul. Estragon se împotriveşte.) Nu mişca. se încurcă în ea.) Nu cumva eşti nebun? ESTRAGON (mai calm): Mi-am pierdut capul. te înţeleg. VLADIMIR: Joacă. (Estragon iese de după copac. Sigur.) Acolo nu-i nimeni.) Dobitocule! pe-acolo nu-i ieşirea! (Vladimir se duce să-l ridice. gîndeşte. Gest către spectatori.) Iartă-mă! (Ridică mîndru capul. (îşi lasă în jos capul.) Sigur. scapă. (îl duce pe Vladimir spre culisa stîngă. ESTRAGON: Şi pe-acolo vin. (Se gîndeşte. aleargă spre Vladimir. se dă înapoi.• E Godot! însfîrşitl (îl îmbrăţi.) Iată-te. ESTRAGON: Plec. începe să străbată scena aproape în goană. Estragon reintră grăbit. cade. cu spatele . îl pune în axul drumului. iese fugind pe cealaltă parte. VLADIMIR: Adevărat.) Gogo! E Godot! Sîntem salvaţi! Să-i ieşim înainte! Vino! (îl trage pe Estragon spre culise.Vladimir înaintează. ESTRAGON: Unde? VLADIMIR: După copac. VLADIMIR: Cîţi sînt? ESTRAGON: Nu ştiu. priveşte în zare. mereu încovoiat.) Gata! Acum ai să vezi! Spune-mi ce trebuie să fac. copacul ăsta nu ne-ar fi servit la nimic. Fugi pe-acolo! Hai! (îl împinge spre fosă.) Nu vrei? Zău. ruşinat. VLADIMIR: Nu-i nimic de făcut.) Nu-ţi rămîne decît să dispari.) Gogo! Vino-napoi! (Tăcere. joacă. Vladimir aleargă la culisa prin care Estragon se (70) întorsese.) Gogo! (Tăcere. Vine. porcule! (Se zvîrcoleşte pe loc. porcule! Tăcere. VLADIMIR: Sîntem încercuiţi! (înnebunit. Estragon se repede spre pînza fundalului. scoate un ţipăt sfişietor. Iasă vedem. (Estragon ezită. sîntem pe-un platou. Estragon reintră grăbii. VLADIMIR: Nu pot! ESTRAGON: Destul! VLADIMIR: Zi-mi să joc. în sfîrşit! ESTRAGON (gîfîind): Stat blestemat! VLADIMIR: Unde ai fost? Te credeam plecat pentru totdeauna! ESTRAGON: Pînă la marginea pantei. gîfîind. VLADIMIR: Zi-mi să gîndesc. (Către Estragon. ESTRAGON: Tu o să te postezi acolo. VLADIMIR (triumfînd). sîntem serviţi pe platou. vede că Estragon nu mai este acolo.) Nu pot! (Ridică ochii. ESTRAGON:Cum? VLADIMIR: Zi.

ESTRAGON: De relaxare. ESTRAGON (întorcîndu-se).totuşi. nu fi încăpăţînat. ESTRAGON: Nu ţipa. Amîndoi se privesc peste umăr. Tăcere. se întoarce. nu te mişca şi cască ochii. ESTRAGON: Aşteptînd.. ESTRAGON: Nici eu. VLADIMIR: Nu. ESTRAGON: De relaxare. ESTRAGON: Hai. ESTRAGON (la fel): Termin-o tu pe-a ta. Estragon se opreşte. (71) VLADIMIR: Cred că te-ai înşelat.Nucumva. . VLADIMIR (oprindu-se): Nu sîntem în formă.) Spate în_ spate. ESTRAGON (oprindu-se): Destul. înăuntru! ESTRAGON: Haide! Se îmbrăţişează. VLADIMIR (cu putere): Termină-ţi fraza. Vin unul spre altul. îşi reiau pînda. VLADIMIR: Ca să ne încălzim. ' VLADIMIRşiESTRAGON (se întorc simultan). Lungă tăcere. (72) VLADIMIR: Dacă ne-am face exerciţiile? ESTRAGON: Mişcările. VLADIMIR: De supleţe. începe să sară. priveşte în zare. ESTRAGON: Ce facem acum? VLADIMIR: Aşteptînd. (Aleargă spre cealaltă culisă. Lungă tăcere. lasă politeţea. Să facem.) Acum să ne împăcăm. VLADIMIR: De circumducţiune.. cîteva respiraţii. se opresc.) Hai. VLADIM-IR: Gogo! ESTRAGON: Didi! VLADIMIR: Dă mîna! ESTRAGON: Iat-o! VLADIMIR: Vino în braţele mele! ESTRAGON: în braţele tale? VLADIMIR (deschizînd braţele): Aici. Sînt obosit. apoi fiecare îşi reia pînda. Estragon îl imită. VLADIMIR: Ticălosule! ESTRAGON: Aşa! Să ne înjurăm! (Schimb de insulte. Se privesc mînioşi. Cum? VLADIMIR (mai tare): Cred că te-ai înşelat.) Nu vezi venind pe nimeni? VLADIMIR (întorcîndu-se): Cum? ESTRAGON (mai tare): Nu vezi venind pe nimeni? VLADIMIR: Nu. Tăcere. pardon! ESTRAGON: Te ascult. Vladimir îl priveşte peste umăr. ESTRAGON: Ba da! VLADIMIR: Te-am întrerupt! ESTRAGON: Dimpotrivă. ca pe vremuri! (Continuă să se privească un timp. ESTRAGON: Ca să ne liniştim. nu. Tăcere. VLADIMIR: Ce uşor trece timpul cînd ne distrăm! Tăcere. VLADIMIR: O. VLADIMIR: Hai. . VLADIMIR: Hai.la scenă. Tăcere.

strigînd cît îl ţine gura): Doamne. VLADIMIR. ca să-i permită lui Pozzo s-o urmeze mai comod. ESTRAGON: Arborele? Vladimir face arborele. lăsind să-i scape tot. ESTRAGON: Dar ei sînt numai în trecere. VLADIMIR: Dar nu-i de loc Godot. ridicînd pumnii. ai milă de mine! VLADIMIR (vexat): Şi eu? ESTRAGON (acelaşi joc): De mine! Fie-ţi milă! De mine! Intră Pozzo şi Lucky.ESTRAGON: Nu mai vreau să respir. ESTRAGON: Nu-i Godot? VLADIMIR: Nu-i Godot. Soarele o să apună. luna o să răsară. dar mult mai scurtă. ca în primul act. să aşteptăm noaptea. Vladimir şi Estragon se dau înapoi. Estragon închide ochii. Pozzo. POZZO: Ajutor! ESTRAGON: Strigă ajutor. ESTRAGON: Dar ei sînt numai în trecere. POZZO: Eu sînt! Eu sînt! Ridicaţi-mă ! VLADIMIR: Nu poate să se ridice. VLADIMIR: O să ne fie de-ajuns. ar borele. fără mişcări în mijlocul bagajelor. se clatină şi mai tare. Lucky • e împovărat ca în primul act.) Să facem* totuşi. care. sub această nouă povara^ se clatină): Ce s-a întîmplat? Cine a strigat? Lucky cade. să-l aşteptăm pe Godot. Acum s-a terminat. clătinîndu-se. Sfîrşitul serii ne e asigurat. VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Godot. (74) . ESTRAGON (oprindu-se.) în sfîrşit. el se opreşte. Pozzo a devenit orb. VLADIMIR: Ai dreptate. (73) POZZO (agăţîndu-se de Lucky. continuîndu-şi drumul. POZZO: Ajutor! VLADIMIR: De pe-acum timpul curge cu totul altfel. întăriri! POZZO (speriat): Ajutor! ESTRAGON: E Godot? VLADIMIR: începusem să ne pierdem curajul. să aşteptăm — să aşteptăm. Lucky are o pălărie nouă. şi trîntindu-l pe Pozzo în cădere. ESTRAGON: Atunci cine-i? VLADIMIR: E Pozzo. ESTRAGON: Să plecăm. Funia. şi noi o să plecăm de-aici. (oprindu-se): E rîndul tău. se ciocneşte de el. pentru echilibru. un de Estragon. Estragon face arborele. Ne-am luptat toată seara numai cu mijloacele noastre. ESTRAGON: E Godot? VLADIMIR: Pică la fix! (Se îndreaptă spre grămadă. La vederea lui Estragon şi a lui Vladimir. VLADIMIR: Nu mai sîntem singuri. Rămîn amîndoi lungiţi. POZZO: Fie-vămilă! VLADIMIR: Bietul Pozzo! ESTRAGON: Ştiam că e el. clătinîndu-se. A şi început ziua de mîine. (Pauză. ESTRAGON: Crezi că Dumnezeu mă vede? VLADIMIR: Trebuie să închizi ochii.

ESTRAGON: Păi nu mai cere nimic. (Gest. dacă nu le dă. ESTRAGON: E aici? (75) 1 VLADIMIR: Uite-l. VLADIMIR: Dacă l-aş ajuta. Pozzo se zvîrcoleşte. ESTRAGON: De care? VLADIMIR: Să nu se mişte Lucky. mai întîi? ESTRAGON: Ce să facă? VLADIMIR: Să se ridice. în clipa de faţă. La drept vorbind nici nu e neapărată nevoie de noi. VLADIMIR: Bună idee. Strigătul pe care l-am auzit adineauri se adresa mai degrabă întregii omeniri. cît avem ocazia! Doar nu e nevoie de noi în fiecare zi. Nu-ţi aduci aminte? ESTRAGON: El era? VLADIMIR: Da. dacă nu şi mai bine chiar. VLADIMIR: Vrei să zici că-l avem la mînă? ESTRAGON: Da. Dar aici. loveşte pămîntul cu pumnii. Dar poate să se dezlănţuie dintr -o clipă în alta . VLADIMIR: Fiindcă şi-a pierdut speranţa. Dar sîntem în stare? Şi el. ESTRAGON: întreabă-l. Cu vehemenţă. ESTRAGON: Dacă i-am cere mai întîi oasele? Apoi.VLADIMIR: Nu putem. ESTRAGON: Nu poate să se ridice. mai bine am profita că Pozzo cere ajutor.) Să facem ceva. Şi alţii ar putea să facă treaba la fel de bine. pe neaşteptate. VLADIMIR: Să nu ne mai pierdem vremea cu vorbe goale. ESTRAGON: Atunci să se ridice. geme. VLADIMIR: Vrea să se ridice. cel care ţi-a tras şuturile. ESTRAGON: Dacă i-am trage amîndoi o mamă de bătaie? VLADIMIR: Vrei să zici. ESTRAGON: Oase? VLADIMIR: De pui. ESTRAGON : îţi spun că erau zece. noi sîntem omenirea. VLADIMIR: Nu. Dar. doarme oare cu adevărat? (Scurtă pauză. Am fi raşi! ESTRAGON: Lucky? VLADIMIR: El te-a atacat ieri. dacă am tăbărî pe el cît doarme? ESTRAGON: Da.) Deocamdată pare mort. VLADIMIR: Şi că trebuie să-i punem condiţii ca să-l ajutăm? ESTRAGON: Da. ca să-l ajutăm.' (Scurtă pauză. înainte. VLADIMIR: Poate că mai are oase pentru tine. ESTRAGON: Tot ce se poate. ESTRAGON: Adevărat.. VLADIMIR: Pare deştept ce spui. Dar mă tem de-un lucru. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. bizuindu-ne pe recunoştinţa lui. ESTRAGON: Dar ce are? VLADIMIR: Nu ştiu.) Nu. îl lăsăm acolo.. chit că ne place .. VLADIMIR: Nu poate.

ESTRAGON: Nu-i destul. O să zici că toate astea n -au alt rost decît să ne împiedice prăbuşirea raţiunii. Ni se iveşte o diversiune. dar cu care sîntem obişnuiţi. POZZO: Două sute! VLADIMIR: Imediat! încearcă să-l ridice pe Pozzo. Dar nu asta e problema. în această imensă confuzie. ESTRAGON: Adevărat. asta sau nu. îşi reînnoieşte eforturile. în mijlocul singurătă ţilor. VLADIMIR: Aşteptăm. Hai. VLADIMIR: N-aş merge pînă acolo. facem şi aşa cinste condiţiei umane. Sau fuge în adîncul desişurilor. cum să spun. Iar cîte unii rămîn. la muncă. Visează. cade. un singur lucru e clar: aşteptăm să vină Godot. VLADIMIR: Nu mă lăsa! Au să mă ucidă! POZZO: Unde mă aflu? VLADIMIR: Gogo! . spre Pozzo. Da. Cîţi oameni pot să spună asemenea lucruri? ESTRAGON: Nenumăraţi. dar sîntem la întîlnire. (Scurtă pauză.. nu protestez. POZZO: Ajutor! VLADIMIR: Ce e sigur. nu izbuteşte. care la prima vedere pot apărea raţionale. vă dau bani! ESTRAGON: Cît? POZZO: O sută de franci. e că timpul trece greu în asemenea condiţii şi că ne sileşte să-l umplem cu fapte care. specia în care ne-a vîrît nenorocirea. ESTRAGON: Găseşti că e destul? VLADIMIR: Nu. Să-profităm. iată ce trebuie să ne întrebăm. Dar oare nu rătăceşte ea de-pe-acum în bezna permanentă a marilor adîncimi? iată ce mă întreb uneori. Ce facem noi aici. VLADIMIR: E drept că dacă stai să cîntăreşti cu braţele încrucişate argumentele pro şi contra. în cearcă să se ridice.) într-o secundă. VLADIMIR: Crezi? (76) ESTRAGON: Nu ştiu. Şi avem norocul să ştim. vreau să spun că n-aş merge pînă la a zice ca n-avem mintea întreagă încă de pe cîn d venim pe lume. o să fim iar singuri. POZZO: Două sute. ESTRAGON: Ce v-a apucat pe toţi? VLADIMIR: Ajutor! (77) ESTRAGON: Eu plec. Bun.) Nu. se împiedică de bagaje.) Sîntem la întîlnire şi-atît. VLADIMIR: Sau să cadă noaptea. Se * înţelege că-i aşa. Dar nu asta e problema. Îmi urmăreşti raţionamentul? ESTRAGON: Toţi ne naştem nebuni. şi noi ce facem? O lăsăm să se ducă de rîpă. nu poate. Nu sîntem "sfinţi. pînănu-ipreatîrziu. Ce părere ai? ESTRAGON: N-am ascultat. Ne plictisim. asta e incontestabil. ne plictisim de moarte. se opreşte. (înaintează. măcar o dată. totul o să se risipească. (Ridică mîna. VLADIMIR: Se prea poate. Tigrul sare să-şi ajute semenii • fără să stea pe gînduri.Săreprezentăm cu demnitate. POZZO: Ajutor.

Tăcere. Tăcere. VLADIMIR: Lasă-mă în pace. ţiplnd de durere. Didi. POZZO: Eu sint! Eu sînt! Fie-vă milă de mine. nu fi încăpăţînat. ESTRAGON: Dacă am încerca să dormim? VLADIMIR: L-ai auzit? Vrea să ştie ce s-a întîmplat 1 ESTRAGON: Lasă-l. (Scurtă pauză.) Mai curînd sau mai tîrziu. apoi o să plecăm împreună. "ESTRAGON: îmi promiţi? VLADIMIR: îţi jur. Recade. îndată. VLADIMIR: La urma urmei. POZZO: Ce s-a întîmplat? VLADIMIR (cu putere): Nu mai taci odată? Holera dracului! Nu se gîndeşte decît la el. POZZO: Fie-vă milă! Milă! ESTRAGON (tresare): Ce? Ce-i aici? VLADIMIR: Dormeai? ESTRAGON: Aşa cred. de-a buşilea.) Eu plec. POZZO: Trei sute. VLADIMIR: încearcă. ESTRAGON: Care te-ai împuţit? VLADIMIR: Pozzo. am să mă ridic şi singur. care se grăbeşte s-o apuce. Arde-i vreo cîteva! VLADIMIR (cărîndu-i pumni lui Pozzo): N-ai terminat? Nu vrei să laşi gura? Vierme! (Pozzo se desprinde. şi se depărtează. (Întinde mina spre Vladimir. ESTRAGON: Hai. ridică-te.VLADIMIR: Ai să te plimbi. ESTRAGON: Ce bine e pe jos! VLADIMIR: Poţi să te ridici? ESTRAGON: Nu ştiu. Tăcere. ESTRAGON: îndată. ESTRAGON: Şi-o să mergem în Ariege? VLADIMIR: Unde vrei tu. o să răceşti. Apoi tare. ESTRAGON: Şi n -o să ne mai întoarcem niciodată? VLADIMIR: Niciodată. " VLADIMIR: întîi ajută-mă.) Hai. . am visat să mă plimb prin Ariege. Patru sute! ESTRAGON: De cînd mă ştiu. ESTRAGON: Tu rămîi aici? VLADIMIR: Deocamdată. VLADIMIR: Tot ticălosul ăsta de Pozzo. ESTRAGON: Ce ai? VLADIMIR: Cară-te. hop ! VLADIMIR: Trage! Estragon trage. ESTRAGON: Te-apucă scîrba! VLADIMIR: Repede! Repede! Dă-mi mîna! ESTRAGON: Eu plec. (78) POZZO: Ajutor! VLADIMIR: Aici sîntem.POZZO: Ajutor! VLADIMIR: Ajută-mă! ESTRAGON: Eu plec. Din cînd. cade. ESTRAGON: Hai. ESTRAGON: Spune-i să lase gura. POZZO: Cine sînteţi voi? VLADIMIR: Nişte oameni. Lungă tăcere. se poticneşte. . Dormi. (Încearcă să se ridice.

spintecă cerul cu gesturi de orb..) A căzut! ESTRAGON: Se ridicase? VLADIMIR: Nu. ESTRAGON: Nu mă părăsi! VLADIMIR: Dacă l-aş chema? ESTRAGON: Aşa e. VLADIMIR: Adevărat. ESTRAGON: N-ar fi trebuit. îl urmăreşte cu privirea.) Ia te uită la noruleţul ăla. VLADIMIR: Tu ai vrut. la zenit. ESTRAGON: Eşti sigur că-l cheamă Pozzo? VLADIMIR (îngrijorat): Domnule Pozzo! Veniţi înapoi! N-o să vă facem nici un rău. VLADIMIR: Pozzo! (Scurtă pauză.) ■Cain! Cain! • m POZZO: Ajutor! ESTRAGON: E toată omenirea aici. (Scurtă pauza. (Tăcere. chemlndu-l pe Lucky. ESTRAGON: Nu cumva l-ai pocnit prea tare? VLADIMIR: I-am tras cîţiva pumni zdraveni. Tăcere. (Strigă. VLADIMIR: Nu se mai mişcă.) Ce ţi se pare atît de extraordinar? Tăcere. fiindcă am vrut să -l ajutăm. (Tăcere. Poate că e mort.) Ce facem acum? VLADIMIR: Dacă m-aş putea tîrî pînă la el. ESTRAGON: Păi zici că a căzut. ESTRAGON: Ar fi nostim. ESTRAGON: Am dat de bucluc. rezemat în cot.) Abel! Abel! POZZO: Ajutor! ESTRAGON: Vezi! (80) VLADIMIR: încep să mă satur de cîntecul ăsta. . (Se gîndeşte o clipă.. Să încercăm. (79) ESTRAGON: Asta nu ni se întîmplă des. ESTRAGON: Asta o să vedem noi. ESTRAGON: Poate că pe-ălălalt îl cheamă Cain. VLADIMIR: Se aşezase în genunchi. Vladimir. Ca să treacă timpul.în cînd se opreşte. Şi l-am bătut. cheamă-l. unul după altul. VLADIMIR: Ce-ar fi nostim? ESTRAGON: Să încercăm alte nume. ESTRAGON: Dacă am încerca cu alte nume? VLADIMIR: Mi-e teamă să nu fie atins serios.) Poate că am fost cam prea duri.) A scăpat! (Pozzo se prăbuşeşte. VLADIMIR (ridicînd ochii): Unde e? ESTRAGON: Colo. VLADIMIR: Ei şi? Ce-i cu el? (Scurtăpauză.) Nu răspunde. "ESTRAGON: E-adevărat. Tă- cere. A stăruit. Şi am rămas surzi. VLADIMIR: Ne-a implorat să-l ajutăm. VLADIMIR: îţi spun că-l cheamă Pozzo. Şi-l nimerim noi pînă la urmă pe cel bun. ESTRAGON: Hai am îndoi odată.) Pozzo! (Scurtă pauză. ESTRAGON: Adevărat. VLADIMIR şi ESTRAGON: Pozzo! Pozzo! VLADIMIR: A mişcat.

. VLADIMIR: Să nu mai discutăm despre asta. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Dovadă că l-am ajutat. Vrei? VLADIMIR: Tocmai voiam să-ţi propun. ESTRAGON: Poate că vede clar în viitor. VLADIMIR: Şapte?. şi tu! E orb! ESTRAGON: La naiba! Aşa e. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. Opt?. atîrnat de gîtul lor.ESTRAGON: Acum să trecem la altceva.) Ce facem? POZZO: Ajutoor! VLADIMIR: Dacă l-am ajuta? ESTRAGON: Ce trebuie făcut? VLADIMIR: Vrea să se ridice. (81) VLADIMIR: Trebuie sprijinit. POZZO: Cît e ceasul? ESTRAGON (cercetînd cerul): Să vedem.) Trebuie să se obişnuiască iar cu statul în picioare. ESTRAGON (rlde zgomotos): întreabă dacă sîntem prieteni ! VLADIMIR: Nu. ESTRAGON: Dar la ce? VLADIMIR: Asta e! Tăcere. VLADIMIR: Totul e să vrei. (Scurtă pauză. Se ridică amindoi. POZZO: E seară? * ..) După cît spune el. ESTRAGON: Evident. Pozzo recade. în picioare. vrea să zică prieteni de-ai lui. se depărtează de el. Ce mai aşteptăm? îl ajută pe Pozzo să se ridice. (Către Pozzo. VLADIMIR: Nu putem. VLADIMIR (către Pozzo): De cînd? POZZO: Aveam o vedere foarte bună — dar sînteţi prieteni.) Vă e mai bine? POZZO: Cine sînteţi? VLADIMIR: Nu ne recunoaşteţi? POZZO: Sînt orb. ESTRAGON: Adevărat. ESTRAGON: Deocamdată. ESTRAGON: Asta e! L-am fi ajutat dacă nu-i eram prieteni? VLADIMIR: Poate. dacă ne-am ridica? VLADIMIR: Să încercăm. POZZO: Nu mă lăsaţi! VLADIMIR: Nici vorbă să vă lăsăm.. între amîndoi. Pozzo rămîne .. Tăcere. ESTRAGON: N-a fost cine ştie ce greu. ESTRAGON: Depinde de anotimp. ESTRAGON: Pentru început. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Vrea să-l ajutăm să se ridice.. (Acelaşi joc. ESTRAGON: Atunci să-l ajutăm.. (Scurtă pauză. POZZO: Nu sînteţi tîlhari? ESTRAGON: Tîlhari? Semănăm noi a tîlhari? VLADIMIR: Ei. ESTRAGON: Şi acum? POZZO: Ajutor! ESTRAGON: Să ne cărăm.

VLADIMIR: Şi v-*a apucat aşa. foarte bună. Dar n -am trăit degeaba toată ziua asta lungă şi pot să vă asigur că e aproape la capătul repertoriului. dintr -o dată? POZZO: Foarte bună. VLADIMIR: Dacă am auzit bine.) Doar nu sîntem cariatide. cum vă mai simţiţi? ESTRAGON: Cît timp o să trebuiască să -l maicărăm după noi? (îl lasă pe jumătate. POZZO: Unde sîntem? VLADIMIR: Nu ştiu.) Memoria praeteritorum bonorum — trebuie să fie groaznic. Pare că doarme. POZZO: Ce s-a întîmplat.) Cîteodată mă mai întreb dacă nu dorm încă. VLADIMIR: Dar de-abia ieri. POZZO: Atunci nu e Scîndura. de fapt? ESTRAGON: De fapt! VLADIMIR: Aţi căzut amîndoi.. Acolo e apusul. POZZO: De ce nu răspunde cînd îl chem? VLADIMIR: Nu ştiu. îl reia văzînd că-i gata să cadă. Mai pe larg! VLADIMIR: Lasă-l în pace. Tăcere. Prietenul meu încearcă să mă facă să mă îndoiesc că-i seară. ESTRAGON: Ce ştii tu?.Tăcere. (Scurtă pauză.Nu Seamănă a nimic. Nu vezi că a început să-şiamintească de fericire? (Scurtă pauză..) Altminteri. . ESTRAGON: îţi spun că se înalţă. VLADIMIR (liniştitor): E seară. ESTRAGON: Dacă ar fi zorile. Estragon şi Vladimir privesc amurgul. ESTRAGON: Eu plec.."E un copac. (Scurtă pauză. (Scurtă pauză. Poate că e mort. ESTRAGON (enervat): Mai pe larg. POZZO: Nu mă întrebaţi. VLADIMIR: Nu vorbi prostii. ESTRAGON (Incovoindu-se): Dacă şi asta mai e diversiune! POZZO: Unde mi-e sluga? VLADIMIR: E colo. şi trebuie să mărturisesc că m-a făcut să şovăi o clipă. am ajuns la saară. spuneaţi că pe vremuri aţi avut o vedere foarte bună... POZZO: Nu tumva la locul numit Scîndura? VLADIMIR: Nu cunosc. VLADIMIR: Vă întreb dacă v-a apucat dintr-o dată? POZZO: într-o zi m-am trezit orb ca destinul.. POZZO: De ce nu-mi răspundeţi? ESTRAGON: Fiindcă nu vrem să vă spunem o tîmpenie. (82) VLADIMIR: Nu se poate. VLADIMIR: Cînd asta? POZZO: Nu ştiu. POZZO: Da. POZZO: Da. POZZO (cu spaimă): E seară? VLADIMIR: De altfel. nici nu s-a clintit.) Şi nici lucrurile timpului nu le văd. (83) 6* VLADIMIR: Ia te uită ! Aş fi jurat contrariul. Nu e nimic pe el. ESTRAGON: Parcă s-ar înălţa. Orbii n -au noţiunea timpului... foarte bună. domnule. POZZO : A ce seamănă peisajul? VLADIMIR (privire circulară): nu se poate descrie.

VLADIMIR: Poate»că s-au oprit. încotro s-au dus oa menii pe care i-ai văzut? ESTRAGON: Habar n-am. să nu-l sugrume. VLADIMIR. (84) ESTRAGON* Să se refacă. ESTRAGON: Aşa e. n-ai de ce să te temi. să se ducă prietenul dumitale. Estragon îl burduşeşte pe Lucky cu picioarele. porcu! Estragon se aşază. fireşte. asta-l face să se mişte. VLADIMIR (lui Estragon): Du-te tu. ESTRAGON: Şi dacă se apără? POZZO: Nu. VLADIMIR: Dar nu vă putem lăsa.pe cînd el nu voia decît să-i şteargă lacrimile. ESTRAGON: Aşa e. VLADIMIR: Poate că au făcut stînga împrejur. ESTRAGON: După ce mi-a făcut? Niciodată. VLADIMIR: De fapt. ESTRAGON (oprindu-se într-un picior): Oh. POZZO: Ce mai aşteaptă? VLADIMIR (către Estragon): Ce mai aştepţi? ESTRAGON: îl aştept pe Godot. ESTRAGON: O iluzie. Lucky se trezeşte. VLADIMIR (lui Pozzo): V-am spus că prietenul meu se teme. VLADIMIR: Ah. arde-l! Dezlănţuit subit. ESTRAGON. cu braţele în faţa capului. VLADIMIR (lui Estragon): Ia spune. (85) . nu se apără niciodată. îţi aminteşti că ţi-a făcut ceva. nu. mai jos depîntece şi în obraz. VLADIMIR: Poate că s-au pitit pe undeva. ESTRAGON: Nu-mi amintesc nimic. POZZO: Da. VLADIMIR: Adevărat. Tu mi-ai spus. ESTRAGON: Aşa e. VLADIMIR: Vezi.)Prietenul meu se teme. N-are nici un rost să-l pocneşti dacă e mort. O halucinaţie. se va aşeza ghemuit. dar curînd va renunţa. VLADIMIR: Atunci. ca să ne pîn dească. ca un prunc. POZZO: Aşa. De obicei. Dacă nu. POZZO: Nu e nevoie să mergeţi amîndoi. cu grijă. VLADIMIR: Am să zbor în ajutorul tău. pur şi simplu. (Către Pozzo. să-i tragă cîteva picioare. Dar se loveşte la picior şi se depărtează şchiopătînd şi gemînd. VLADIMIR: Vezi mai întîi dacă e viu. POZZO: N-are de ce să se teamă. ce trebuie să facă? POZZO: Să tragă mai întîi de funie. E chiar o ocazie să te răzbuni. urllnd. VLADIMIR: Ca să se odihnească. Se îndreaptă spre Lucky. în sfîrşit. încearcă să-şi scoată ghetele. VLADIMIR: Poate a fost o viziune. ESTRAGON: O iluzie. nu trebuie să fii niciodată drăguţ cu oamenii ăştia. cu capul între picioare.POZZO: Duceţi-vă să vedeţi dacă e rănit. pe cît se poate. ESTRAGON: Nu mă slăbi din ochi. Ieri sluga dumneavoastră l-a atacat. Nu suportă. (aplecîndu-se peste Lucky): Respiră. Pute cumplit. VLADIMIR: Du-te de-l trezeşte.

) Funia! Lucky lasă bagajele. Şi-acum. fă-l să se ridice pînă nu adoarme. lasă funia la timp.) înainte! Lucky se pune în mişcare. Pozzo se poticneşte. Pozzo se opreşte.) Nu vă aduceţi aminte? POZZO: Nu-mi amintesc să fi întîlnit pe cineva ieri. VLADIMIR: Dar n-o să cădeţi dacă vă dau drumul? POZZO: Nu cred. reia bagajele. pune capătul funiei în mîna lui Pozzo. VLADIMIR: Şi dumneavoastră. Funia! Lucky lasă bagajele. te rog. POZZO: Plec. Lucky cade. Vedeaţi bine.POZZO: Ce s-a mai întîmplat? VLADIMIR: Prietenul meu s-a lovit. pune capătul funiei în mîna lui Pozzo. POZZO (întinde mîna). A gîndit. adună bagajele. Lasă-mă. Drepţi! VLADIMIR: îl duceaţi la tîrgul Mîntuitorului.) Drepţi! VLADIMIR: Se ridică. ajunge. POZZO: Ce s-a întîmplat? VLADIMIR: A căzut. Peurmă plecăm iar. . Vladimir îl sprijină. (Tăcere. VLADIMIR: Nu plecaţi încă. VLADIMIR: Aceiaşi de ieri? POZZO: De ieri? VLADIMIR: Ne-am văzut ieri. Funia se întinde. porcule! Porcule. scăpînd bagajele. încărcat cu bagajele. (Vladimir se dă la o parte. POZZO: Şi Lucky? VLADIMIR: Atunci e chiar el? POZZO: Cum? VLADIMIR: Atunci e chiar Lucky? POZZO: Nu înţeleg. i-ll dă lui Pozzo. dumneavoastră sînteţi Pozzo? POZZO : Sigur că sînt Pozzo. Nu te baza deci pe mine. VLADIMIR: Şi unde mergeţi acum? POZZO: Nu mă ocup cu asta. Dar mîine n-o să-mi amintesc că am întîlnit pe cineva astăzi. (Lucky se ridică. Aţi vorbit cu noi. vine să se aşeze în faţa lui Pozzo. VLADIMIR: Ce e în valiză? (86) POZZO: Nisip. reia bagajele.) S-a ridicat. îl găseşte. VLADIMIR: Cum v-aţi schimbat! Lucky. Pozzo îl urmează. Lucky se ridică. POZZO: Repede. adună bagajele. ca să-l vindeţi. caută biciul. El a jucat. dacă vrei să te infor mezi. VLADIMIR: O clipă. POZZO: Biciul! (Lucky lasă bagajele. VLADIMIR: Înainte de-a pleca. spuneţi-i să cînte. VLADIMIR: Ce faceţi cînd cădeţi departe de orice ajutor? POZZO: Aşteptăm să ne putem ridica. POZZO: Cui? -VLADIMIR: Lui Lucky. se clatină pe loc. POZZO: Bine face. Vladimir îi trage cîteva picioare lui Lucky. (Trage de funie. POZZO: Dacă ţii neapărat. VLADIMIR: Sus. reia bagajele.

. în aceeaşi bună zi. ESTRAGON: Ai visat tu. îi priveşte depărtîndu-se. îl priveşte o clipă. într -o bună zi ne-am (87) născut. anunţă că cei doi au căzut din nou. Vladimir îi urmează la limita scenei. pune ghetele în faţa rampei. ESTRAGON (gesturi înnebunite. Vladimir rămîne nemişcat.) (88) Spune. VLADIMIR: Nu! Nu ESTRAGON Au! VLADIMIR: Nu ştiu ce să mai cred.) Nu. Soarele apune. a trecut timpul. Tăcere. Sau să recite. se descalţă.. apoi.) Eşti sigur că nu era el? VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Godot? VLADIMIR: Dar cine? ESTRAGON: Pozzo. (Scurtă pauză. vine spre Vladimir. Adevărat. ESTRAGON: Ce ai? . Sau să gîndească. POZZO: Păi e mut. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Mi s-a părut că ne vede. Am să mă ridic. într-o bună zi o să surzim. VLADIMIR: Taci! (Tăcere. apoi): De ce nu mă laşi niciodată să dorm? VLADIMIR: Mă simţeam singur.) înainte! Ies. Estragon se tre zeşte. Vladimir merge spre Estragon care doarme.POZZO: Să cînte? VLADIMIR: Da. (Se ridică anevoie. Vladimir face deodată un salt înainte.) Să plecăm. băiatul fuge ca o săgeată. VLADIMIR: Mut. el a amuţit. intr-o bună zi o să murim. (Scurtă pauză. cu ghetele în mînă. ESTRAGON: E orb? VLADIMIR: Aşa ne-a spus. totuşi. De cînd? POZZO (subit furios): Tot n-ai terminat să mă otrăveşti cu poveştile dumitale de timp? E o nebunie! Cînd! Cînd! într-o bună zi. eşti sigur că m-ai văzut? N-o să-mi spui mîine că nu i-ai văzut niciodată? Tăcere. ESTRAGON: Visam că eram fericit. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Ar spun e un orb adevărat că n -are noţiunea timpului? ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Pozzo. nu-ţi ajunge? într-o bună zi. Zgomot de cădere. nu-ţi ajunge? (Mai cumpănit.) Ele nasc călare pe-un mormînt.. (Trage de funie. ca toate zilele. luna se înalţă. Nu e în stare nici să geamă. VLADIMIR: Mut! POZZO: Sigur. ESTRAGON: Visam că. (Scurtă pauză. apoi se face iar noapte.. ziua străluceşte o clipă. VLADIMIR: Aşa. cuvinte incoherente.) Mă întreb dacă e într-adevăr orb. apoi îl trezeşte. se ridică.. sprijinit de mimica lui Vladimir. într -o bună zi eu am or bit.. în aceeaşi clipă. Nu se poate. Tăcere. îlpriveşte.

(Estragon deznoadă capătul funiei care-i ţine pantalonii. VLADIMIR: E prea scurtă. ESTRAGON: Nu. VLADIMIR: Da. ESTRAGON: Ce să facem? VLADIMIR: Să-l aşteptăm pe Godot.) Dacă i-am trage chiulul? VLADIMIR: Ne-ar pedepsi.) Număr copacul trăieşte. VLADIMIR: Da. VLADIMIR: Să ne cărăm. Tăcere. totuşi. Priveşte copacul. Amîndoi. ESTRAGON: Unde plecăm? VLADIMIR: Nu departe. (Scurtă pauză. Tăcere. mult prea largi.VLADIMIR: N-am nimic. Rămln amîndoi nemişcaţi în faţa lui. VLADIMIR: Şi de-ale mele cine-o să tragă? ESTRAGON: Aşa e.) N-a venit? VLADIMIR: Nu. să plecăm departe! VLADIMIR: Nu putem. ESTRAGON: Nu mai pot să continui aşa. ce fel de copac e? VLADIMIR: Nu ştiu. Tăcere. VLADIMIR: Nu face nici cît o ceapă degerată. ESTRAGON: Dacăne-am despărţi? Poate ne-ar merge mai . ESTRAGON: Şi dacă i-am trage chiulul? (Scurtă pauză.) Şi dacă ne-am spînzura? VLADIMIR: Cu ce? ESTRAGON: N-ai un capăt de fun iie? VLADIMIR: Nu. o salcie. Tăcere. (91) ESTRAGON: Vino să vezi.privesc funia. e noapte.) Ar putea să meargă. ESTRAGON: Atunci nu putem. ESTRAGON: Stai. VLADIMIR: Şi eu. mai e cureaua mea. VLADIMIR: Aşa se spune. VLADIMIR: S-o vedem. Ei sînt cît pe-aci să cadă. Funia se rupe. ESTRAGON: O să mă tragi de picioare. la nevoie. ESTRAGON: Şi zici cămîine trebuie să ne-ntoarcem iar? VLADIMIR: Da. îi cad pe călcîie. VLADIMIR: Asta e. Na! Apucă fiecare de cîte-un capăt al funiei şi trag. ESTRAGON: Şi acum e prea tîrziu. ESTRAGON: Eu o-ntind. ESTRAGON: Ba nu. Aceştia. Dar e solidă? ESTRAGON: O să vedem. ESTRAGON: Am dormit mult? VLADIMIR: Nu ştiu. (îl trage pe Vladimir spre copac. Tăcere. ESTRAGON: Adevărat. ESTRAGON: Didi. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Mîine trebuie să ne întoarcem iar. ESTRAGON (privind copacul): Ce-i ăsta? VLADIMIR: Copacul. (Tăcere. ESTRAGON: Atunci o să aducem o funie ca lumea.

mişcă din loc. o scutură şi o pune pe cap. Dacă nu vine Godot. ESTRAGON: Să-mi scot pantalonii? VLADIMIR: Saltă-ţi pantalonii.ESTRAGON: Şi dacă vine? VLADIMIR: O să fim salvaţi. îşi ridică pantalonii. Nu se . ESTRAGON: Adevărat. VLADIMIR: Ne spînzurăm mîine.bine. îşi vîră mîna înăuntru. Vladimir îşi scoate pălăria — a lui Lucky — se uită în ea. (92) . ESTRAGON: Atunci. Tăcere. o-ntindem? VLADIMIR: Saltă-ţi pantalonii. VLADIMIR: O-ntindem? ESTRAGON: Hai. ESTRAGON: Cum? VLADIMIR: Saltă-ţi pantalonii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful