Coperta colecţiei de Micu Veniamin SAMUEL BECKETT

EN ATTENDANT GODOT

\ \

Les Editions de Minuit, 1952 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate
Editurii UNIVERS

SAMUEL BECKETT

AŞTEPTÎNDU-L
PE

GODOT

TRADUCERE DE GELLU NAUM
EDITURA

UNIVERS
şi
TEATRUL NAŢIONAL

I. L. CARAGIALE
BUCUREŞTI — 1970

Personajele Estragon Vladimir Pozzo Lucky Băiatul
ACTUL 1
Drum de ţară, cu copac. Seara. ESTRAGON, aşezat pe jos, încearcă să-şi scoată gheata. Se opinteşte îndârjit, cu amlndouă mâinile, icnind. Se opreşte, istovit, se odihneşte gîfîind, reîncepe. Acelaşi joc Intră VLADIMIR. ' ESTRAGON (renunţlnd din nou): Nimic de făcut. VLADIMIR (apropiindu-se cu paşi mărunţi şi ţepeni, cu picioarele depărtate): Şi eu încep să cred la fel. (Rămîne nemişcat.) M-am împotrivit multă vreme gîndului ăstuia spunîndu-mi: Vladimir, nu te prosti, încă n-ai încercat tot. Şi reluam lupta. (Se reculege, cu gîndul la luptă. Către Estragon.) Aşadar, iată-ne din nou. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Sînt mulţumit că te revăd. Te credeam plecat pentru totdeauna. ESTRAGON: Şi eu la fel. VLADIMIR: Ce facem ca să sărbătorim întîlnirea? (Se

gândeşte.) Ridică-te să te pup. îi întinde mîna. ESTRAGON (nervos): Imediat, imediat. Tăcere. VLADIMIR (jignit, rece): Pot să ştiu unde şi-a petrecut domnul noaptea? ESTRAGON: Într-un şanţ. VLADIMIR (uimit): Un şanţ! Unde asta? ESTRAGON (fără gest): Pe 'colo. VLADIMIR: Si nu te-au bătut?
(7)

ESTRAGON: Ba da... Nu prea tare. VLADIMIR: Aceiaşi? ESTRAGON: Aceiaşi? Nu ştiu. Tăcere. VLADIMIR: Cînd mă gîndesc... de pe-atunci... mă întreb... ce-ai fi devenit tu... fără mine... (Cu glas hotărit.) La ora asta n-ai fi fost decît o grămăjoară de oase, fără doar şi poate. ESTRAGON (înţepat): Ei şi? VLADIMIR (copleşit): E prea mult pentru un singur om. (Pauză. Apoi, cu vioiciune.) Pe de altă parte, la ce bun să te descurajezi acum, iată ce-mi zic. Trebuia să mă gîndesc la asta acum o veşnicie, pe la 1900... ESTRAGON: Destul. Ajută-mă să-mi scot scîrba asta. VLADIMIR: Mînă în mînă, ne-am fi aruncat amîndoi din vîrful Turnului Eiffel, printre primii. Arătam bine pe-atunci. Acum e prea tîrziu. Nu ne-ar mai lăsa nici să ne Urcăm măcar. (Estragon se căzneşte cu gheata.) Ce faci acolo? ESTRAGON: Mă descalţ. Ţie nu ţi s-a întîmplat niciodată? VLADIMIR: De cînd îţi tot spun că trebuie să le scoţi în fiecare zi? Ai face mai bine să mă asculţi. ESTRAGON (slab): Ajută-mă. VLADIMIR: Te doare? ESTRAGON: Dacă mă doare! Mă întreabă dacă mă doare! VLADIMIR (cu mlnie): Numai tu suferi, totdeauna! Eu nu contez. Tare aş vrea să te văd în locul meu. Atunci să te-aud. ESTRAGON: Te-a durut? VLADIMIR: Dacă m-a durut! Mă întreabă dacă m-a durut! ESTRAGON (arătînd cu degetul): Asta nu-i un motiv să nu te închei. VLADIMIR (aplecindu-se): Adevărat. (îşi încheie nasturele.) Să nu fim neglijenţi în lucrurile mărunte. ESTRAGON: Ce să-ţi spun, tu aştepţi totdeauna ultimu moment. VLADIMIR (visător): Ultimul moment... (Meditează.) E lung, dar o să fie bun. Cine spunea asta? ESTRAGON: Nu vrei să mă ajuţi? VLADIMIR: Cîteodată îmi spun că vine, totuşi. Atunci mă simt tare ciudat. (îşi scoate pălăria, se uită la ea, îşi plimbă mina pe dinăuntru, o scutură, şi o pune pe cap.) Cum să spun? Uşurat şi în acelaşi timp... (Caută)... inspăimîntat. (Cu emfază.) ÎN-SPĂI-MÎNTAT. (îşi scoate din nou pălăria şi se uită la ea.) Nemaipomenit! (Bate uşurel deasupra pălăriei, ca şi cum ar vrea să cadă ceva din ea, se uită din nou înăuntru, şi -o pune pe cap.) în fine... Estragon, cu preţul unui efort suprem, reuşeşte

să-şi scoată gheata. Se uită la ea, îşi plimbă mina înăuntru, o întoarce, o scutură, caută pe jos dacă n-a căzut ceva, nu găseşte nimic, îşi trece din nou mina prin gheată, cu ochii în gol. VLADIMIR: Ei? ESTRAGON: Nimic. VLADIMIR: Dă să văd. ESTRAGON: Nu-i nimic de văzut. VLADIMIR: încearcă s-o pui din nou. ESTRAGON (care şi-a examinat piciorul): Am să-l las să mai respire un pic. VLADIMIR: Iată omul, în întregime, supărat pe gheată cînd e de vină piciorul lui. (îşi scoate, încă o dată, pălăria, se uită în ea, îşi trece mina înăuntru, o scutură, bate uşurel în ea, suflă înăuntru şi o pune pe cap.) începe să mă îngrijoreze. (Tăcere. Estragon îşi mişcă piciorul, jucînd din degete ca să circule aerul mai bine.) Unul din tâlhari a fost salvat. (Pauză.) E un procent cinstit. (Pauză.) Gogo... ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: Dacă ne-am căi? ESTRAGON: Pentru ce? VLADIMIR: Păi... (Caută.) N-ar fi nevoie să intrăm în amănunte. ESTRAGON: Că ne-am născut? Vladimir se porneşte pe rîs, dar îşi înăbuşă hohotele imediat, ducîndu-şi mîna la pubis, cu faţa crispată.
(8)

(9) VLADIMIR: Nici nu mai îndrăznim să rîdem. ESTRAGON: Grozavă oprelişte. VLADIMIR: Numai să zîmbim. (Faţa i se despică într-un zîmbet maxim care încremeneşte, durează un timp, apoi se şterge brusc.) Nu-i totuna. în fine... (Pauză.) Gogo... ESTRAGON (agasat): Ce mai vrei? VLADIMIR: Ai citit Biblia? ESTRAGON: Biblia... (Se gîndeşte.) Probabil că mi-am aruncat ochii prin ea. VLADIMIR (mirat): La şcoala fără Dumnezeu? ESTRAGON: Habar n-am dacă era cu sau fără. VLADIMIR: Pesemne că o confunzi cu Ocna. ESTRAGON: Se poate. îmi amintesc hărţile Ţării Sfinte în culori. Foarte frumoase. Marea Moartă era bleu pal. Mi se făcea sete numai cînd mă uitam la ea. Şi -mi spuneam: acolo o să mergem să ne petrecem luna de miere. O să înotăm. O să fim fericiţi. VLADIMIR: Ar fi trebuit să te faci poet. ESTRAGON: Am fost. (Gest spre zdrenţele lui.) Nu se vede? Tăcere. VLADIMIR: Ce spuneam... Cum îţi merge cu piciorul? ESTRAGON: Se umflă. VLADIMIR: A, da, ştiu, povestea cu tîlharii. Ţi-aduci aminte? ESTRAGON: Nu. VLADIMIR: Vrei să ţi-o povestesc? ESTRAGON: Nu. VLADIMIR: Ca să ne treacă timpul. (Pauză.) Erau doi hoţi, răstigniţi o dată cu Mîntuitorul. Şi... ESTRAGON: Cu cine? VLADIMIR: Cu Mîntuitorul. Doi hoţi. Se zice că unul a fost mîntuit, iar celălalt... (Caută contrariul lui mîntuit.)...afurisit.

ESTRAGON: Mîntuit, de ce? VLADIMIR: De iad. ESTRAGON: Mă duc. Nu se mişcă din loc. (10) VLADIMIR: Şi totuşi... (Pauză.) Cum se face că... Sper că nu te plictisesc. ESTRAGON: N-ascult. VLADIMIR: Cum se face că dintre cei patru evanghelişti, unul singur prezintă faptele aşa? Erau, totuşi, toţi patru acolo — în fine — erau pe-aproape. Şi numai unul singur vorbeşte despre un tîlhar salvat. (Pauză.) Zău, Gogo... trebuie să mai arunci şi tu cîte-o vorbuliţă din cînd în cînd. ESTRAGON: Eu ascult. VLADIMIR: Unul din patru. Dintre ceilalţi trei, doi nu pomenesc un cuvînt, iar al treilea spune că i -au făcut gură am îndoi. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Cum? ESTRAGON: Nu înţeleg nimic. (Pauză.) Cui i-au făcut gură? VLADIMIR: Mîntuitorului. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Fiindcă n-a vrut să-i scape. ESTRAGON: De iad? VLADIMIR: Da' de unde! De moarte. ESTRAGON: Şi pe urmă? VLADIMIR: Pe urmă au trebuit să fie afurisiţi amîndoi. ESTRAGON: Şi pe urmă? VLADIMIR: Dar celălalt zice că a fost unul salvat. ESTRAGON: Ei şi? Nu sînt de acord între ei şi -atîta tot. VLADIMIR: Erau acolo toţi patru. Şi unul singur pome neşte de-un tîlhar salvat. De ce să-l crezi pe el, şi nu pe ceilalţi? ESTRAGON: Cine-l crede? VLADIMIR: Toată lumea. Nu se cunoaşte decît versiunea asta. ESTRAGON: Oamenii sînt nişte tîmpiţi. Se ridică anevoie, merge şchiopătînd spre culisa stîngă, se opreşte, priveşte în zare, cu palma deasupra ochilor, se întoarce, merge spre culisa dreaptă, priveşt e (11)

în zare. Vladimir îl urmăreşte cu privirea, apoi se duce să ia gheata, se uită în ea, îi dă drumul jos, repede. VLADIMIR: Phui! Scuipă jos. Estragon revine în centrul scenei, priveşte spre fundal. ESTRAGON: încîntător loc. (Se întoarce, "înaintează pînă la rampă, priveşte spre public.) Plăcut peisaj. (Se întoarce spre Vladimir.) Să ne cărăm. VLADIMIR: Nu se poate. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot... ESTRAGON: Adevărat. (Scurtă pauză.) Eşti sigur că aici? VLADIMIR: Ce? ESTRAGON: Că aici trebuie să aşteptăm? VLADIMIR: A zis în faţa copacului. (Priveşte copacul.) Mai vezi alţii? ESTRAGON: Ăsta ce e? VLADIMIR: Pare salcie. ESTRAGON: Unde-i sînt frunzele? VLADIMIR: Pesemne că e moartă. ESTRAGON: A terminat cu plînsul.

VLADIMIR: Doai dacă n -o fi anotimpul. ESTRAGON: Nu crezi mai curînd că e un copăcel? VLADIMIR: Un arbust. ESTRAGON: Un copăcel. VLADIMIR: Un... {Se opreşte.) ...adică ce vrei să insinuezi? Că am greşit locul? ESTRAGON: Trebuia să fie aici. VLADIMIR: N-a spus că vine sigur. ESTRAGON: Şi dacă nu vine? VLADIMIR: Ne întoarcem mîine? ESTRAGON: Şi pe urmă poimîine? VLADIMIR: Poate. ESTRAGON: Şi aşa mai departe. VLADIMIR: Adică... ESTRAGON: Pînă cînd vine... VLADIMIR Eşti fără milă. ESTRAGON: Am mai venit şi ieri. VLADIMIR: A, nu, aici te-nşeli... ESTRAGON: Dar ce-am făcut noi ieri? VLADIMIR: Ce-am făcut ieri? ESTRAGON: Da. VLADIMIR: Păi... (Supărîndu-se.) Cînd e vorba să arunci îndoiala în sufletul omului, nu te-ntrece nimeni. ESTRAGON: Eu cred că am fost aici. VLADIMIR (privire circulară): Locul ţi se pare cunoscut? ESTRAGON: Nu spun asta. VLADIMIR: Atunci? ESTRAGON: Asta nu împiedică... VLADIMIR: Totuşi... copacul ăsta... (întorcîndu-se spre public.) ...turbăria asta. ESTRAGON: Eşti sigur că astă-seară? VLADIMIR: Ce? ESTRAGON: Că astă-seară trebuia să-l aşteptăm? VLADIMIR: El a zis că sîmbătă. (Scurtă pauză.) Aşa mi se pare. ESTRAGON: După muncă. VLADIMIR: Cred că am notat tot. Îşi scotoceşte buzunarele, arhipline cu tot felul de gunoaie. ESTRAGON: Dar în care sîmbătă? Şi-apoi, e azi sîmbătă? Nu e mai degrabă duminică? Sau luni? Sau vineri? VLADIMIR (priveşte înnebunit în jurul lui, ca şi cum data ar fi scrisă pe peisaj): Nu se poate. ESTRAGON: Sau joi. VLADIMIR: Cum să facem? ESTRAGON: Dacă s-a deranjat de pomană aseară, fii sigur că azi n-o să mai vină de loc. VLADIMIR: Dar zici că noi am venit aseară. ESTRAGON: S-ar putea să mă înşel. (Scurtă pauză.) Ia să tăcem un pic, vrei? VLADIMIR (slab): Sigur că vreau. (Estragon se aşază iar pe pămînt. Vladimir umblă de colo-colo, agitat, se opreşte din cînd în cînd să scruteze zarea. Estragon adoarme.
(13)
1

Vladimir se opreşte în faţa lui.) Gogo... (Tăcere.) Gogo... (Tăcere.) GOGO! Estragon se trezeşte speriat. ESTRAGON (realizînd toată oroarea situaţiei lui): Dormeam. (Dojenitor.) De ce nu mă laşi niciodată să

VLADIMIR: Da.. VLADIMIR (fără să se întoarcă): N-am nimic să-ţi spun.) Puţi a usturoi. Alt pas înainte.. Mimica lui Estragon e analoagă celei pe care o smulge spectatorilor eforturile unui pugi(14) . un mare neajuns. după ce s-a îmbătat. ESTRAGON (rece): Există momente cînd mă întreb dacă n-am face mai bine să ne despărţim. traversează scena. Estragon se dă brusc înapoi.. ESTRAGON: Povesteşte-mi-o.) Spune. dacă nu ţie? VLADIMIR: Să rămînă personale.) Nu-i aşa. se opreşte.) Sărută-mă.) Lasă-mă pe mine! (Vladimir se înduplecă.) Nu-i aşa.. ESTRAGON: Dacă ne-am spînzura? VLADIMIR: Ar fi un mijloc să se scoale. dar pînă atunci. Pas înainte. se duce la bordel. Patroana îl întreabă dacă vrea o blondă. VLADIMIR: Pentru rinichi.) Iartă-mă. cu tot ce urmează..) Şi bunătatea călătorilor. Nu ştiai? ESTRAGON: Să ne spînzurăm imediat.) Englezii spun caaarn. calm. Didi? VLADIMIR: Fii calm. (Scurtă pauză..) Ce facem acum? ESTRAGON: Aşteptăm. trece prin faţa lui Estragon.. Vladimir revine. ESTRAGON (pas înainte): Eşti supărat? (Tăcere. (Vladimir devine ţeapăn. Didi. Estragon face cîţiva paşi spre el. Estragon priveşte cu atenţie copacul. (Scurtă pauză. ESTRAGON (interesat): Se scoală? VLADIMIR: Da. Ştii bine că nu suport. (Pe gînduri... Se îmbrăţişează. VLADIMIR: De-o creangă? (Se apropie amîndoi de copac şi-l privesc.dorm? VLADIMIR: Mă simţeam singur. Estragon face un pas înainte. Didi! (Tăcere. Cui vrei să-i povestesc coşmarurile mele personale.. ESTRAGON: Ar fi. ESTRAGON: Am avut un vis. (Tăcere. (Tăcere. Estragon se ridică şi-l urmează pînă la limita scenei. .. Şi acolo unde pică.) Nu eşti drăguţ..) Aveai să-mi spui ceva? (Tăcere. VLADIMIR: NU-L POVESTI! ESTRAGON (gest spre univers): Asta ţi-ajunge? (Tăcere. într-adevăr.) Avînd în vedere frumuseţea drumului. De-asta ţipă ele cînd le smulgi. VLADIMIR: Destul! Vladimir iese. Didi. Continuă tu. (Scurtă pauză. îi atinge umărul. ESTRAGON: Dar tot am putea să încercăm.) Dă-mi mîna! (Vladimir se întoarce.) N-aş avea încredere. list.. ESTRAGON (cu blîndeţe): Vroiai să-mi vorbeşti? (Vladimir nu răspunde. Pas înainte.) Zău. Calm. VLADIMIR: Nu-l povestii ESTRAGON: Visam că.. Didi. cu ochii plecaţi.) Ştii povestea cu englezul la bordel? VLADIMIR: Da. o brună sau o roşcată. ESTRAGON: Un englez. (Scurtă pauză. VLADIMIR: Ajunge. cresc mătrăgune. c-ar fi un mare neajuns? (Scurtă pauză. VLADIMIR: N-ai merge departe. ESTRAGON: Calm. Sînt oameni caaami.

ESTRAGON: Prietenii. VLADIMIR: Registrele. ESTRAGON: Un fel de rugăminte. .. Sau aproximativ. Pauză. ESTRAGON (cu efort). ESTRAGON: Şi el ce ţi-a răspuns? VLADIMIR: Că o să vadă. VLADIMIR: Nu-i aşa? ESTRAGON: Aşa mi se pare.. ESTRAGON: Contul la bancă. VLADIMIR: Dacă vrei tu.VLADIMIR: încearcă. E mai prudent..) Dar încearcă să înţelegi! VLADIMIR: Mă bizui pe tine... Asta nu ne angajează cu nimic. VLADIMIR: Şi mie la fel. (16) VLADIMIR: Agenţii. am face poate mai bine dacă am bate fierul pînă nu îngheaţă. ce i-am cerut? "VLADIMIR: Nu erai acolo? ESTRAGON: N-am fost atent. Gogo uşor-creanga nu rupe-Gogo mort. ESTRAGON: E şi normal. creanga. (Se gîndeşte. Nimic precis. nu. VLADIMIR: Atunci ce facem? ESTRAGON: Să nu facem nimic. ESTRAGON: De fapt. VLADIMIR: Dar cîntăresc eu oare mai mult ca tine? ESTRAGON: Tu spui.) Pe cînd dacă. VLADIMIR: înainte de-a se pronunţa. zău aşa. VLADIMIR: Sînt curios să ştiu ce-o să ne spună el.. Una din două. (15] ESTRAGON: Am să-ţi explic. ESTRAGON: Asta e. ESTRAGON: Păi tocmai. Caută expresia justă. VLADIMIR: Să-şi consulte familia. Eu nu ştiu. ESTRAGON: Corespondenţii. ESTRAGON: Gîndeşte-te niţel.. VLADIMIR: E mai bine să ştim sigur mai întîi. VLADIMIR: Nu înţeleg. (Pauză. ESTRAGON: După tine. ESTRAGON: Cu mintea odihnită. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Godot. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Tu eşti mai uşor decît mine. (Furios. VLADIMIR: Nu.) Creanga. VLADIMIR: Chiar aşa. VLADIMIR: Că trebuie să se mai gîndeasca. VLADIMIR: Să aşteptăm întîi ce-o să ne spună el. VLADIMIR: Ei bine.. întii tu. Didi greu-creanga rupe-Didi singur. ESTRAGON (care a găsit): Cine poate mult poate şi puţin. Vladimir se gîndeşte. ESTRAGON: Pe de altă parte. VLADIMIR (în cele din urmă): Nu înţeleg. ESTRAGON: Că nu poate să promită nimic. ESTRAGON: O cerere vagă. VLADIMIR: La asta nu mă gîndisem.

} Fă-l să ţină mult. Rămîn neclintiţi. pe paie. VLADIMIR: Rolul nostru? Cel care cere. (18) VLADIMIR: A! . Oftat de uşurare. pe care şi-l întrerupe brusc? ca mai înainte.) Nici eu. (Scoate. Destindere. Merită să aşteptăm. pardon! Aş fi jurat că-i morcov. dacă aş avea nevoie. ESTRAGON (mestecînd): Ţi-am pus o întrebare. minus zîmbetul. în sfîrşit.: M-ai face să rîd. VLADIMIR. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Godot. ESTRAGON: Pînă acolo am ajuns? VLADIMIR: Domnul are vreo reclamaţie de făcut? ESTRAGON: Nu mai avem drepturi? Rîsul lui Vladimir. VLADIMIR: E încă ziuă. la căldurică. un morcov şi i-l dă lui Estragon. am găsit.) Poate că în seara asta o să ne culcăm la el. VLADIMIR: Aş fi jurat că sînt strigăte. ESTRAGON: Mi-e foame. (Caută.) Stai. cu burta plină. Tăcere. ESTRAGON: Nu aud nimic. VLADIMIR: Am crezut că e el. ESTRAGON (slab): Nu sîntem legaţi? (Scurtă pauză. la loc uscat. ESTRAGON: Dă-mi un morcov. VLADIMIR: Vrei un morcov? ESTRAGON: Altceva n-ai? VLADIMIR: Cred că mai am nişte napi. ESTRAGON: Şi de ce ar fi strigat el? VLADIMIR: După cal. ochi în ochi. (Vladimir se scotoceşte prin buzunare. (Muşcă din nap. dragul meu.) Ai? VLADIMIR (ridicînd mîna): Ascultă! Ascultă amîndoi înţepeniţi grotesc.) Dă-mi înapoi napul. (Se scotoceşte din nou prin buzunare şi nu găseşte decît un nap. VLADIMIR: Unde? (Scurtă pauză. (Estragon îi dă napul. care se clatină. cu braţele atîrnate.) Pesemne că pe ultimul l-ai mîncat tu. cu genunchii frînţi.ESTRAGON (neliniştit): Şi noi? VLADIMIR: Poftim? ESTRAGON: Am zis. Jalnic. (Estragon îl şterge pe mînecă şi începe să-l mănînce. scoate un nap şi i-l dă lui Estragon. ESTRAGON: Mi-ai făcut frică. Nu? ESTRAGON: Nu toată noaptea. şi noi? VLADIMIR: Nu înţeleg. Acelaşi joc. Tăcere. (Caută mereu. Se agaţă de braţul lui (17) Vladimir.) E un nap! VLADIMIR: Oh. Tăcere. Se depărtează unul de altul. înghesuiţi unul în altul. Estragon îşi pierde echilibrul. ESTRAGON: Să ne cărăm. e cît pe-aci să cadă. Ascultă amîndoi.) Mersi. cu capul în piept. ESTRAGON: Care e rolul nostru în toate astea? VLADIMIR: Rolul nostru? ESTRAGON: Nu te pripi. că nu mai e altul. VLADIMIR: Ssst! (Ascultă amândoi.) Iată.) Numai napi. ESTRAGON: Ph! Vîntul prin trestii. ESTRAGON: Le-am pierdut? VLADIMIR (răspicat): Le-am dat pe nimic.

şi-l răsuceşte prin faţa ochilor. de capătul cu frunze. Estragon se opreşte la jumătatea drumului. Rupe o îmbucătură. ESTRAGON: Ia te uită! (Ridică restul morcovului. un scaun pliant. cu atît e mai puţin bun. Primul ii mină pe al doilea cu ajutorul unei funii trecute pe după gît. îl răsuceşte în aer cu vîrfurile degetelor. apoi dă fuga la Vladimir. se opreşte.ESTRAGON: Ce mi-ai răspuns? VLADIMIR: E bun morcovul tău? ESTRAGON: E dulce. un coş cu provizii şi un pardesiu pe braţ. cu apreciere..) Nu încă. ridică morcovul. Pozzo. Lucky poartă o valiză grea. se întoarce de unde a plecat. înlănţuiţi. Pozzo trage cu: putere de ea. (Scurtă pauză. (îi întinde lui Vladimir restul morcovului. meditativ. se opreşte din nou. Şi el.. Lucky trece prin faţa lui Vladimir şi Estragon şi iese. ESTRAGON: Adică? VLADIMIR: Eu mă deprind cu gustul pe măsură ce mănînc. întorcînd spatele primejdiei. ESTRAGON: Oricît te-ai suci. (îi suge capătul.) Asta mă plictiseşte. VLADIMIR: N-ai ce-i face. apoi se precipită spre culise.) Grozav morcovul tău. VLADIMIR: Fondul nu se schimbă. Estragon scapă morcovul. ESTRAGON (dupăces-a gîndit îndelung): Asta e contrariul? VLADIMIR: Chestie de temperament. ESTRAGON: De caracter. amindoi aşteaptă. VLADIMIR: Cum legaţi? ESTRAGON: De mîini şi de picioare. înghite): Întreb dacă sîntem legaţi. se întoarce. cu toată . (Priveşte morcovul. VLADIMIR: Legaţi? ESTRAGON: Legaţi.) Curios. îşi ia gheata. VLADIMIR: De Godot? Legaţi de Godot? Ce idee! Nici gînd! (Scurtă pauză.. şi Vladimir încremenesc. dă fuga spre Vladimir care îl aşteaptă.) Ce voiai să ştii? ESTRAGON: Nu-mi aduc aminte. VLADIMIR: Cu atît mai bine.) Stai că-mi aduc aminte.) înapoi! Zgomot de cădere. (Mestecă. văzîndu-i pe Estragon şi pe Vladimir.. cu atît mai bine. distrat): Nu sîntem legaţi? VLADIMIR: Nu aud nimic. VLADIMIR: Ei? ESTRAGON (cu gura plină. Ei traversează scena. A căzut Lucky. ESTRAGON: Oricît te-ai zbate. Vladimir nu face legătura. (19) 2* VLADIMIR: Rămîi cum eşti. VLADIMIR: Pentru mine e contrariul. ESTRAGON: îl cheamă Godot? VLADIMIR: Cred că da. POZZO (în culise): Mai repede! (Pocnet de bici. Pozzo apare. ESTRAGON (mestecă. VLADIMIR: Legaţi de ce? De cine? ESTRAGON: De omul tău. Pozzo are un bici în mină.) Vrei să-l termini tu? Un ţipăt cumplit răsună în imediata apropiere. Intră Pozzo şi Lucky. îl vira în buzunar. în aşa fel încît apare întîi Lucky urmat de funia destul de lungă ca el să poată ajunge în mijlocul platoului înainte ca Pozzo să iasă din culise. Funia se întinde. cu capetele vîrîte în umeri. cu cît înaintez. ESTRAGON: Nimic de făcut.

VLADIMIR (conciliant): Eu am cunoscut o familie Gozzo.. Vladimir şi Estragon îl privesc simţind tot odată şi dorinţa de-a da fuga să-l ajute şi teama de-a se amesteca unde nu le fierbe oala.. POZZO: M-aţi luat drept el. Nu.povara lui. Estragon îl opreşte apucîndu-l de mînecă..... slăbiciunea. Bozzo.........) Din aceeaşi specie cu Pozzo! De origine divină! VLADIMIR: Adică? POZZO (tăios): Cine e Godot? ESTRAGON: Godot? POZZO: M-aţi luat drept Godot. unu. VLADIMIR (la fel): Pozzo. ESTRAGON: Eu. ESTRAGON: O făceam cu intenţii bune.. VLADIMIR: Ba nu.... POZZO: E o ruşine. bine. domnule. dar aşa e... (îşi pune ochelarii. (20) VLADIMIR: Godot? POZZO: Mă numesc Pozzo. ESTRAGON (repede): Nu sîntem de pe-aici.) Numele ăsta nu vă spune nimic? (Tăcere. sînteţi fiinţe umane. da. POZZO: Cine e? VLADIMIR: Ei... POZZO: Aici? Pe moşia mea? VLADIMIR: N-aveam nici un gînd rău.)? Cu străinii. .. domnule. ESTRAGON (făcindu-se că ar căuta): Bozzo.. nici o clipă. nu.. VLADIMIR: Fireşte. Pozzo. nu văd. Da. domnule? POZZO (cu voce cumplită): Eu sînt Pozzo! (Tăcere... am crezut. oboseala..... VLADIMIR: Pozzo sau Bozzo? ESTRAGON: Pozzo.. Nu-l cunoaştem prea bine. ESTRAGON (către Pozzo): Nu sînteţi domnul Godot.. VLADIMIR: Dă-mi drumu'! ESTRAGON: Stai liniştit! POZZO: Atenţie! E rău! (Estragon şi Vladimir îl privesc. domnule. (21) VLADIMIR: Nu-l ascultaţi... Pozzo..) Vă întreb dacă numele ăsta nu vă spune nimic? Vladimir şi Estragon se întreabă din ochi.. VLADIMIR: Aşa socoteam şi noi.. ESTRAGON: Da' de unde. ESTRAGON (încet): El e? VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Ei!. Pozzo înaintează ameninţător.. nici nu l-aş recunoaşte măcar... (Izbucneşte într-un hohot de rîs enorm.. mărturisesc. POZZO: Pozzo! ESTRAGON: A. o clipă. abia dacă-l cunoaştem. eun. POZZO (oprindu-se): Şi totuşi. domnule. POZZO: Drumul e al tuturor.... aşteptarea. ESTRAGON: Adică. Mama broda la gherghef. e o cunoştinţă. dar totuşi.) Din aceeaşi specie cu mine. VLADIMIR: A. întunericul. Vladimir face un pas spre Lucky. nu-l ascultaţi! POZZO: Aşteptarea? Va să zică îl aşteptaţi? VLADIMIR: Adică.

) Stai! (Lucky se opreşte. (Către (22) Lucky. Pozzo muşcă din pui cu lăcomie. rămîne ne mişcat. se îndreaptă brusc.) Mai încoace! (Lucky lasă jos valiza şi coşul. se apleacă. (Trage de funie.) Da. înainte de-a mă aventura mai departe.) Haina! (Lucky pune va. Către Vladimir şi Estragon. îl ajută pe Pozzo să se îmbrace. dacă n-aveţi nimic împotrivă.) E răcoare aici.) înapoi! (Luckyse dă înapoi. se opreşte.) De cîte ori cade.) Coşul! (Lucky înaintează.) Stai! (Lucky se opreşte. Pozzo începe să-şi pună pardesiul.) Scaun! (Lucky lasă valiza şi coşul. propteşte vîrful biciului în pieptul lui Lucky şi împinge. (Deschide coşul. adoarme. (Bea o duşcă direct din sticlă. Lucky se trage înapoi. chiar atîta. se trage înapoi..) Acolo! Pute.) Atenţie! ESTRAGON: Dacă i-am vorbi? .) Dragii mei. (Trage de funie.) Biciul! (Lucky înaintează. ESTRAGON: Ce are? VLADIMIR: Pare obosit. ia coşul. Către Vladimir şi Estragon. da. pînă ce valiza atinge pămîntul.) Mai încolo! (Lucky se dă înapoi. reia valiza şi coşul. Estragon şi Vladimir prind curaj. Ritmul unuia care doarme de -a-npicioarele. Pozzo trage de funie. apoi se dă înapoi. Lucky se apropie şi. (îi priveşte pe cei doi semeni.ESTRAGON: N-ai ce să-i faci. Către Lucky. reia valiza. îl cercetează pe toate părţile.timp de (calculează) . o bucată de pîine şi o sticlă de vin. reîncepe să se îndoaie. Lucky se îndoaie încet..) Vedeţi. înaintează..) De asta.) Scoală.) Mai încoace! (Lucky înaintează. reia totul. aruncă oasele după ce le-a supt. (Către Lucky. înaintează. ESTRAGON: De ce nu-şi lasă bagajele jos? VLADIMIR: Ştiu eu? (Se apropie amîndoi şi mai mult de Lucky. (se uită la ceas) .) Ţine! (Pozzo îi întinde biciul. dă coşul.. mută scaunul. Lasă sticla şi începe să mănînce. se apropie.) Chiar cînd ei nu-mi seamănă decît într -o mică măsură. Pozzo îi smulge biciul din gură.. se dă înapoi. înaintează. se ridică. mută scaunul. (Termină de încheiat pardesiul. Pozzo priveşte scaunul. dă pardesiul.) înapoi! (Lucky intră de-a-ndăratelea. se dă înapoi. Către Vladimir şi Estragon. drumul e lung cînd călătoreşti singur timp de. dragii mei.) întoarce-te! (Lucky se întoarce. scîrnăvie ! (Zgomotul lui Lucky care se ridică şi-şi adună lucrurile.) Coşul! (Lucky înaintează. Pozzo se aşază. se învîrtesc în jurul lui Lucky. încetul cu încetul.. (In faţa expresiei lor neîncrezătoare. se inspectează. se dă înapoi.şase ore. (Către Lucky. se apleacă.) în sănătatea noastră. POZZO (cu un gest larg): Să nu mai vorbim despre asta. reia valiza şi coşul. mă bucur sincer.. şase ore la rînd. Tăcere. da. se dă înapoi. se pleacă şi ia biciul în dinţi. nemaiavînd mîini libere. am să rămîn o clipă lîngă voi.liza jos. fără să -ntîlneşti ţipenie de om.) Vedeţi. amabil. se dă înapoi.) Aerul face foame.) Scoală-te! (Scurtă pauză. scoate o bucată de pui.) Stai! (Lucky se opreşte. nu pot să mă lipsesc mult timp de societatea semenilor mei.) Haina! (Lucky lasă totul jos. (Trage de funie.. mă bucur din toată inima că v-am întîlnit.

VLADIMIR: Gîfîie. (Scurtă pauză. cu lăcomie.. domnule? VLADIMIR (indignat): Nu puteai să mai aştepţi? POZZO: Ba nu.) Coşul! (Lucky e cît p-aci să cadă. nu-i de meserie.. ESTRAGON: E normal. Estragon trece pe locul lui Vladimir. le priveşte fix.. ESTRAGON: După mine. pune sticla în coş.. îşi reia poziţia. (Estragon face un pas spre oase. VLADIMIR: Carne vie..) Nu vedeţi că vrea să se odihnească? (Îşi scoate pipa şi începe s-o îndese cu tutun.. VLADIMIR: Mai tare. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Ce riscăm? ESTRAGON (uimit): Domnule.. îşi şterge gura cu dosul mînecii. (Trage un fum. ESTRAGON: Un cretin. Lui trebuie deci să i le cereţi.VLADIMIR: Ia uită-te-aiciI ESTRAGON: Ce e? VLADIMIR (neliniştit): Gîtul. Pozzo scapără un al doilea chibrit şi-şi aprinde pipa. se întoarce la loc. n -aveţi nevoie. oasele-i revin hamalului. e normal.) Coşul! (Cum Lucky nu se mişcă. ESTRAGON (privind gîtul): Nu văd nimic.) Ah. ESTRAGON: E fatal.. Dacă am nevoie de oase? (Le mişcă cu vîrful biciului... ESTRAGON: Face spume. ESTRAGON: Funia. îşi reîncep examinarea. 'ESTRAGON (ridicînd din umeri. e gata să crape..) Dar.) întreabă-l ceva. ESTRAGON: Ii curg balele.) Ce vreţi. VLADIMIR: Tot frecînd. strîmbîndu-se): Găseşti? VLADIMIR: Cam feminizat.. acum e mai bine.. VLADIMIR: Poate e un idiot.. Pozzo scapără un chibrit şi începe să-şi aprindă pipa.. ESTRAGON: Ce vrei. (Estragon se opreşte.. (Estragon se . (23) ESTRAGON: într-adevăr. flăcăule? ESTRAGON: Hm. ESTRAGON ('acelaşi joc): Nu-i sigur. Pozzo aruncă chibritul şi trage de funie (24) cu furie. VLADIMIR (Intinzlnd capul): Parcă are guşă. îşi revine. oprindu-se la faţă.. în principiu.. VLADIMIR: Nu-i sigur. sfîrşind de mîncat. nu mîncaţi. de oase.. VLADIMIR: Treci aici. care. personal nu mai am nevoie de ele. Estragon priveşte ţintă oasele.. VLADIMIR: Şi ochii! ESTRAGON: Ce-i cu ei? VLADIMIR: îi ies. Estragon observă oasele de pui pe jos. VLADIMIR: Nodul. întinde picioarele.) Nu.) Dar... VLADIMIR: N-are încotro. POZZO: Lăsaţi-l dracului! (Ei se întorc spre Pozzo. ESTRAGON (mai tare): Domnule. ba nu. POZZO: Ce-i. înaintează. VLADIMIR: Nu-i rău. ESTRAGON (timid): Domnule.

) cîţi ani ai. Trage din pipă. stupefiat.) Cîţi ani poate să aibă? ESTRAGON: întrebaţi-l pe el. reia valiza şi coşul. (Scurtă pauză. Pozzo pocneşte din bici..) N-ai zis nimic? (Tăcere.) Din cauza nicotinei.. o absorbi. o să-ţi spună el. după ce m-am ridicat în picioare? Fără să par — cum să spun — că mă plec? (Către Vladimir. Să vedem. din nou. nu. ESTRAGON: De pe-acum? POZZO: O clipă! (Trage de funie.) Ce zici? (Tăcere.. Lucky se dă înapoi. porcule! Răspunde! (Către Estragon.) Şaizeci? Şaptezeci? (Către Estragon. POZZO (încîntat): Domnule! (Lucky îşi pleacă fruntea. E pentru prima oară cînd refuză un os. îi priveşte.) Ce să-i faci? (Tăcere. (îşi goleşte pipa lovind-o de bici. oasele astea...) Dacă mai fumez o pipă cu voi? Ce ziceţi? (Ei nu zic nimic. VLADIMIR: Să plecăm..) Mai aşa! Aici! (Se aşază. în ciuda precauţiilor.. le adună şi începe să\le roadă. Vladimir e din ce în ce mai jenat. (Se gîndeşte. un fumător mic de tot. Lucky îl mută din loc. Pozzo e foarte calm. POZZO: Sînt indiscret...în felul ăsta. fiindcă (îşi duce mîna la inimă) face să-mi bată inima.) Sînt ale dumitale. domnule.) Scaunul! (îl arată cu (26) biciul.. Aruncă oasele. rînd pe rînd..) Eu nu sînt decît un fumător mărunt... . nu-i prea important. le vrei dumneata? Lucky îl priveşte lung pe Estragon. (Estragon se repede la oase. (Oftează. cere-i. domnule. ) Dar cum să mă aşez acum. mi se par e ciudat.întoarce spre Lucky.) Sper că n-are de gînd să-mi tragă clapa îmbolnăvindu-se. (Gest spre Lucky.) Vă las. firesc.) Hail ESTRAGON: Pardon.. POZZO (către Vladimir): Faci aluzie la ceva anume? VLADIMIR (hotărît şi bolborosind): Să trateze un om. VLADIMIR: Să plecăm. Estragon. instalat. (25) VLADIMIR (izbucnind): E o ruşine! Tăcere.. POZZO: Ţi se vorbeşte.. ESTRAGON: Domnule. dacă nu sînt indiscret? (Tăcere. pe Vladimir şi pe Pozzo.) Iată-mă. se opreşte din ronţăit. (Către Vladimir. şovăie. ESTRAGON (nevrînd nici el să se lase mai prejos): Un scandal! Reîncepe să roadă. pardon. şi n -am obiceiul să fumez două pipe una după alta. e o ruşine. ESTRAGON: Ah! Parcă e mai bine. Către Estragon. Lucky nu se clinteşte.) Totuşi. (Tăcere.) N-are importanţă. Mulţumesc că mi-aţi ţinut de urît.) Cere-i. .) Răspunde! Le vrei sau nu le vrei? (Lucky tace... se ridică. Estragon merge spre Lucky şi se opreşte în faţa lui. Lucky saltă capul. (îl priveşte pe Lucky cu nelinişte. o fiinţă umană.) ..) Dar poate că voi nu sînteţi fumători. POZZO: Sînteţi severi. Se gîndeşte.. Da? Nu? în sfîrşit. găsesc că. n-avea teamă. începe să-şi umple pipa.

Să zicem că pleci acum. unul lîngă altul. De la cea mai neînsemnată creatură înveţi cîteceva.în fine. POZZO (care şi-a aprins pipa): A doua e totdeauna mai puţin bună. chiar voi. ESTRAGON (care a început iar să-i dea tîrcoale lui Lucky): Ce? VLADIMIR: Acum poţi să-l întrebi.. cine ştie.. ESTRAGON: Ce să-l întreb? VLADIMIR: De ce nu-şi lasă bagajele jos. E treaz. Cu cît întîlnesc mai mulţi oameni. POZZO: Perfect..). ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: O să vorbească... îmi calci pe nervi. Godin. te rog. VLADIMIR: Chiar aşa.. înţelegeţi cu cine vreau să spun. totuşi. te îmbogăţeşti. de teamă să nu piardă întrebarea): Mă întrebi de ce nu-şi lasă bagajele jos. POZZO (care a urmărit discuţia cu o atenţie îngrijorată. POZZO (înclntat): O întrebare? Cine? Care? (Tăcere.. ESTRAGON: Mă întreb şi eu.. nu? ESTRAGON (continuînd să dea roată în jurul lui Lucky): Suflă ca o focă.. (îşi scoate pipa din gură. înainte de a face o imprudenţă.. VLADIMIR (către Estragon): Cred că te-ascultă. o să ne simpatizăm. ESTRAGON: De ce nu-şi lasă el bagajele jos? POZZO: Şi eu aş fi fericit să-l întîlnesc. (27) VLADIMIR: Vi se pune o întrebare. Nemişcaţi.. POZZO (către Estragon): Sînteţi de acord. ori cît. O să se termine rău. Godot. Chiar voi (îipriveşte atent unul după altul.. POZZO: Nu mai poate să-mi sufere prezenţa..) Decît prima. mai e încă lumină.) .. căci.. Godet. Mai staţi un pic. vreau să zic.m-am stins. VLADIMIR: Dar întreabă-l pe el. (îşi pune iar pipa în gură. tremurînd. Lucky saltă .. VLADIMIR: Vino încoace. ESTRAGON: Are dreptate.POZZO: Sper că nu plecaţi din cauza mea. o priveşte. (Scoate pipa din gură şi o priveşte. VLADIMIR: De unde ştiţi? POZZO: Iată-l că-mi vorbeşte iar! Pînă la urmă. hai.) Gîndeşte-te. poate că mi-aţi adus ceva. viitorul vostru imediat.) Dar e bună. în cazul ăsta. ce se întîmplă cu întîlnirea voastră cu.în cazul ăsta.) în fine. îţi guşti mai bine fericirea. aşteaptă. (Tăcere. după cum spui.. VLADIMIR: Mă duc. Acum îmi pui întrebări. Probabil că nu sînt prea uman. ca să se ştie că e vorba de amîndoi). E toată lumea aici? Mă priveşte toată lumea? (Priveşte spre Lucky. POZZO: Am să vă răspund! (Către Estragon. trage de funie.) .. ESTRAGON (simţind că e rost de pomană): Avem timp.) Bun. ESTRAGON: De ce nu-şi lasă el bagajele jos? POZZO: Dar m-ar mira. de care depinde viitorul vostru (Tăcere. n-o să vă pară rău.) Dar stai la un loc.) Adineauri îmi spuneai domnule. cînd e încă lumină... (Toţi trei privesc cerul. Ce se întîmplă în cazul ăsta cu... dar e ăsta un motiv? (Către Vladimir. (îşi aprinde iar pipa... cu atît sînt mai fericit.

Se gîndeşte.) Mai încoace! (Lucky înaintează. ESTRAGON:Cum? POZZO: Poate că m-am exprimat prost. Nu-i de meserie. Mai aveţi altele? Jocul cu vaporizatorul.. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: îşi închipuie că dacă-l văd neobosit am să-mi regret hotărîrea. ultimul pe (28) Lucky. Dar în loc să-l alung. trage de funie. n -o mai scoatem la capăt. repune vaporizatorul în buzunar. scoate un mic vaporizator şi îşi vaporizează gîtlejul.) De ce? POZZO: înţeleg. ca să-l păstrez. VLADIMIR: Atenţie! POZZO: Ca să mă impresioneze. Fiecăruia ce i se cuvine. fiul lui Jupiter! (Tăcere. (Scurtă pauză. Trebuia să-mi spuneţi mai demult.) Perfect. scuipă.) De ce? Mereu să ţină. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: îşi închipuie că. Să vedem. îşi vaporizează gîtlejul.capul. porcule! (Lucky îl priveşte. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Vrea să mă ducă. Nu.) Atlas. De ce nu se face comod. am să vă spun. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Ce zici? VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Aşa e.. ESTRAGON: Nu-l mai vreţi? POZZO: în realitate.) Ce spuneam? (Scurtă pauză.. gîfîind. Caută să-mi facă milă ca.) Uită-te la mine. am să. POZZO: De fapt. Pozzo îl priveşte fără să înţeleagă. . (Mimează un om încovoiat de povară. duce bagajele ca un porc. dacă-l văd hamal bun.) E toată lumea gata? (îi priveşte pe toţi trei.) Dacă vorbim toţi odată. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Ţine seama că s-ar fi putut să fiu eu în locul lui şi el într-al meu. înseamnă deci că nu vrea? Iată ceva bine gîndit. horcăie ca să-şi cureţe beregata.) Nu-mi place să vorbesc în gol.. Mă ascultă toată lumea? (Se uită la Lucky. ESTRAGON: Eu plec. POZZO (furios): Nu mă întrerupe! (Scurtă pauză. Dacă soarta n -ar fi fost împotrivă. Nu are drept»!? Are. Ăsta e calculul lui nenorocit. nu-i tocmai asta. ce m-aţi întrebat? VLADIMIR: De ce el. scoate iar vaporizatorul.) Acolo! [(Lucky se opreşte. Să încercăm să vedem clar.) Gata. trage de funie. ESTRAGON (cu tărie): Bagajele! (Arată cu degetul spre Lucky.) Domnilor. după cum aş fi putut. fiu ispitit să-l folosesc şi pe viitor în funcţia asta. Mai calm. Bun. să renunţ să mă despart de el. Ca şi (29) cum ar fi lipsă de oameni de povară! (Toţi trei îl privesc pe Lucky. Mai tare.) Atunci ce? (Lucky saltă capul. Şi de ce nu vrea? (Scurtă pauză. Cred că v-am răspuns la întrebare. (îşi pune pipa în buzunar.) Niciodată să lase. dar n -o să-i meargă. (Desface palmele. repune vaporizatorul în buzunar.) Gata. se ridică uşurat.) Ce spuneam? Vladimir mimează un om care duce o povară grea.

Estragon şovăie încă. ar trebui să-l omori. POZZO: Ştiţi cine m-a învăţat toate lucrurile astea frumoase?' (Scurtă pauză. (Tăcere. (Rîde. ESTRAGON (ţinînd în aer piciorul rănit): N-am să mai pot umbla! VLADIMIR (tandru): Am să te duc eu. ridică batista. îi şterg eu ochii. undeva.) Pe lîngă el. Şi-atunci.) Să nu mai vorbim de loc. o să se simtă mai puţin părăsit. o dă lui Pozzo. La drept vorbind. Către Pozzo. Mă ştiam incapabil pentru frumuseţe. se opreşte din plîns. VLADIMIR (către Estragon): Arată. ESTRAGON: Plînge.)1 M-a schilodit! POZZO: Ţi-am spus că nu-i plac străinii.. lui Estragon o batistă. oarecum.) Batista! Lucky lasă valiza şi coşul. (Tăcere. (30) ESTRAGON: Ticălosule! Bestie! (Îşi ridică pantalonul.) Pălăria .. se aruncă înapoi. POZZO: Dulăii bătrîni au mai multă demnitate. mi-am luat un knuk.) El! VLADIMIR (privind cerul): Nu mai vine noaptea odată?' POZZO: Fără el. (Estragon îi arata piciorul. VLADIMIR (încetînd. să mai cerceteze cerul): Un knuk? POZZO: Curînd au să se-mplinească 60 de ani de cînd durează toate astea. (Scurtă pauză. (Ridicîndu-se mîndru.) Şi nici de bine să n-o vorbim. face turul platoului şchiopătind şi urlînd de durere. se opreşte în faţa lui Lucky şi îl scuipă. nu e posibil să alungi asemenea fiinţe. Ea nu e de loc mai nenorocită decît cele dinaintea ei. niciodată n-aş fi gîndit. VLADIMIR: Dă-mi-o. se dă înapoi. (Estragon ia batista. par tinerel.. (Socoteşte în gînd. un altul. Estragon porneşte şchiopătind.A&.) Consolează-l.) Ia-o. cu cîteva picioare în cur. niciodată n -aş fi simţit decît lucruri josnice. curînd au să fie 60. (Către Estragon. Către Lucky. apoi se duce să se aşeze acolo unde se afla la ridicarea cortinei.) E adevărat că populaţia a sporit. nu-i aşa? (Vladimir îl priveşte pe Lucky. Gesturi de copil. VLADIMIR: încearcă să umbli. într-atît de mare mi-e bunătatea. (Estragon şovăie.) îi curge sînge! POZZO: E semn bun. POZZO: Uite-l că nu mai plînge. Estragon scapă batista. (îi întinde . Lucky ii arde o lovitură de picior în tibias.) Şterge-i ochii. fără voia lui. la tîrgul Mîntuitorului. îl duc. (Tăcere.) Nu se cunoaşte.). Aşa.) Deci să nu ne vorbim de rău epoca. Aţintindu-şi degetul spre Lucky. Lucky plinge.) L-ai înlocuit. dacă ţi-e milă. pentru marile adevăruri. Estragon nu vrea să-i dea batista.. (Estragon se apropie de Lucky şi se pregăteşte să-i şteargă ochii.) Lacrimile lumii sînt imuabile. pentru graţie. La fel e şi cu rîsul. POZZO: Grăbiţi-vă! Curînd n-o să mai plîngă.vreau să zic că în loc să-l dau pur şi simplu afară pe poartă. Ca să faci bine. unde sper să scot ceva pe el. mînios. legate de meseria mea de— n-are importanţă.} La nevoie. reia valiza şi coşul. înaintează. Pentru fiecare om care începe să plîngă. (Visător. nu? (Scurtă pauză.

. Uitaţi totul. se bate în piept.. Toţi îl privesc pe Pozzo. acum. îşi pune pălăria pe cap. E complet chel... mă făcea mai bun.. mă ucide... într -adevăr! POZZO (plîngînd în hohote): Pe vremuri.) Nu mai pot.) Acum priviţi... VLADIMIR: înnebuneşte. (ridică braţele) .. VLADIMIR: La music-hall. era drăguţ cu mine. VLADIMIR: Abia începe. ESTRAGON: Trebuie să-l întrebăm.. Tăcere. VLADIMIR: După ce i-ai supt măduva.. (caută) ca pe-o coajă de banană. Vă cer iertare.... ESTRAGON (către Vladimir): Vrea să-l înlocuiască? VLADIMIR: Cum? ESTRAGON: N-am înţeles dacă vrea să-l înlocuiască sau dacă nu mai vrea altul după el. (Din ce în ce mai stăpîn pe sine. VLADIMIR (către Lucky): Cum îndrăzneşti? E ruşinos! Un stăpîn atît de bun! Să-l faci să sufere în halul ăsta! După atîţia ani. VLADIMIR: Te-ai crede la spectacol. să-l arunci ca peun.. oamenii aveau bufoni. 1 ToaTe aceste personaje poartă pălării-melon. ESTRAGON: E dezgustător. (32) VLADIMIR: Nu cred.... (Se îndreaptă. ESTRAGON: Cum? VLADIMIR: Nu ştiu.. ESTRAGON: E groaznic. trebuie să plece. zău ! (Se scotoceşte prin buzunare. să suport.. ESTRAGON: La circ. Lucky tresare. VLADIMIR: Nu mai poate. Lucky îşi pune pălăria sub braţ şi reia coşul.. dar puteţi fi siguri că nici un cuvînt nu era adevărat.. e înspăimîntător. ESTRAGON: E teribil. apucîndu-se cu mîinile de cap): Nu mai pot... Cei care pot să-şi permită.. mă ajuta.) Par eu omul pe care-l face cineva să sufere? Nu... mă distra.) Aţi văzut? VLADIMIR: Ce-i aia un knuk? POZZO: Nu eşti de pe-aici. ESTRAGON: S-ar zice că nu.... POZZO: Dar ce mi-am făcut pipa? . nu ştiu ce m-a apucat. VLADIMIR: Şi acum îl alungaţi? O slugă atît de bătrînă şi de credincioasă? ESTRAGON: Scîrnăvie! Pozzo e din ce în ce mai agitat. nu mai pot. (Se prăbuşeşte cu capul în mîini... Trebuie să recunoaşteţi că. ce face. POZZO (gemînd..) Ce mi-am făcut pipa? VLADIMIR: Frumoasă seară.. VLADIMIR: Şi încă nu s-a sfîrşit. Acum au knuki. Părul alb şi abundent îi cade în jurul feţei. (Pozzo îşi scoate pălăria1.. nu puteţi să ştiţi. îşi scoate pălăria.(31) (Lucky lasă coşul.înnebunesc. ESTRAGON: De neuitat. POZZO (calmat): Domnilor. Dar eşti măcar din secolul nostru? Pe vremuri.) Nu prea ştiu ce-am spus.. ESTRAGON: La circ..

dar nu ştiu cum să fac. POZZO: Crezi? ESTRAGON: E absolut sigur.. nu-i nevoie. e firesc.) Mersi. vă rog. POZZO: Vreţi să mă scol? ESTRAGON: Veniţi. nu alta! POZZO (ridicînd capul): N-ai văzut cumva.) Pan doarme. mai calm. nu. Ascultaţi. Se îndreaptă spre culise. Păcat. (Se aşază.. (Observă lipsa lui Vladimir. ESTRAGON: Pot să vă ajut? POZZO: Dacă mi-ai cere. VLADIMIR (oprinduse): Nu mai vine noaptea odată? Toţi trei privesc cerul.) Insistă un pic. înainte de-a renunţa. Vladimir se opreşte. POZZO:Ţ! Ţ!Ţ! Ţ! ESTRAGON: 8-a terminat. VLADIMIR: Păstrează-mi locul.. POZZO: Nu ţineţi să plecaţi pînă nu vine? ESTRAGON: Vedeţi că. în sfîrşit.. POZZO: Oh! (Scurtă pauză.. pe stînga. ESTRAGON: Zău.) Mi-ar place să mă aşez iar.. ridică scaunul. cît a putut.. Godot. (34) POZZO: Nu.. Pozzo se ridică şi merge spre Estragon. ii imbrînceşte pe Lucky. (Scurtă pauză. nu mai staţi aşa. POZZO: Nu-i mulţumit? ESTRAGON: Aţi pierdut o chestie formidabilă. Fără să-şi ia rămas bun ! Nu e elegant! Ar fi trebuit să-l ţii. veniţi.. dacă aş avea întîlnire cu un Godin. (Ridică mina. înţelegeţi cu cine vreau să zic. o să răciţi. POZZO: Fără îndoială că ai dreptate. ESTRAGON: Hai. simt asta. răstoarnă scaunul cu o lovitură de picior. POZZO: Sigur.) Dar . Şi eu. aşezaţi-vă. ESTRAGON: O să vedeţi. îşi reia umbletul. în locul vostru. dezolat. aş aştepta să se facă întuneric beznă. (Se uită la ceas. repede.ESTRAGON: Are haz! Şi-a pierdut ciubucul! Rîde zgomotos.. VLADIMIR: Mă întorc.. POZZO: Se potoleşte. ESTRAGON: V-ar ajuta? POZZO: Aşa mi se pare. ESTRAGON: Priviţi. Iată-mă reinstalat. Vladimir revine posomorit.) Oh! A plecat!. Godet.) Atunci e-n regulă! ESTRAGON: Veniţi încoace. în picioare.. domnule. Încet. ESTRAGON: Ce? POZZO: Dacă mi-ai cere să mă aşez. ESTRAGON: S-a ţinut el.) De altfel. înţelegeţi.. e cît se poate de firesc. umblă de colocolo. (Priveşte scaunul. POZZO: Mi-am pierdut Abdulahul! ESTRAGON (strîmbîndu-se de rîs): Să mori de rîs. 3(33) Aşteptîndu-l pe Godot POZZO: De ce?.. (Privire circulară... agitat... ESTRAGON: în fundul culoarului. Din slăvi coboară o linişte adîncă. dragul meu. poate. Iese. totul se potoleşte.

care a reînceput să moţăie. coboară tonul). POZZO: în afară de firmament.) Răbdare. POZZO: Adevărat. (Ei coboară capetele. Lucky doarme pe jumătate. trage de funie. (Estragon şi Vladimir îşi continuă manejul. cu ambele mîini care se despart) pac! gata! nu se mai mişcă. după ce ne-a turnat de la (ezită. porcule! (Lucky dă capul pe spate. POZZO (punîndu-şi ceasul la ureche): Să nu crezi asta. (Vocea îi devine cîntătoare. Să nu crezi asta. observînd. POZZO (care n-a ascultat): A. Dar înţeleg. (Joc cu vaporizatorul. altfel n -o să mai ajungem niciodată la vreun rezultat. pînă cînd (pauză dramatică. neizbutind să scoată decît un sunet foarte slab.) Ce spuneam? VLADIMIR: Să plecăm. Estragon şi Vladimir au reînceput să-şi examineze unul gheata.) Cînd e.) Aşa se petrec lucrurile pe ticălosul ăsta de pămînt. ceilalţi îl imită.) Priviţi.) Cum te cheamă? ESTRAGON (prompt): Catulle. Vreţi să vă spun eu? (Tăcere.) Puţină atenţie. Lucky tresare. la noi. nu ştiţi încă ce înseamnă un amurg. o să vină şi asta. care coboară treptat) cîte puţin. gest larg. pînă la urmă cu succes. în dosul vălului acestuia de blîndeţe şi de calm (ridică ochii spre cer. Pozzo aruncă biciul. (Scurtăpauză. ESTRAGON: Dar nu mai staţi aşa. Lungă tăcere. o să crăpaţi.e timpul să vă părăsesc. (Tăcere.) Ce are biciul ăsta? (Se ridică şi pocneşte mai cu putere. orizontal. Pălăria lui Lucky cade. (Rîde. să pălească (gestul cu ambele mîini. ton prozaic) aproximativ (din nou ton liric). ESTRAGON: Din moment ce sîntem preveniţi. ESTRAGON (către Pozzo): Azi vede totul în negru.) La această latitudine. celălalt pălăria. în afară de Lucky. . (Îşipune ceasul în buzunar. în afară de Lucky) noaptea galopează (vocea îi devine mai vibrantă) şi va veni să se năpustească peste noi (pocneşte din degete) pfff! aşa (inspiraţia îl părăseşte) în clipa cînd ne aşteptam cel mai puţin. Pozzo.) Nu mai face doi bani biciul ăsta.) Tot ce vrei. fără răgaz. domnule. ESTRAGON: Ştim la ce ne putem aştepta. cîte puţin. fără ca el să-şi dea seama.) Priveşte cerul. Pozzo poc neşte din bici. (Se aşază. torente de lumină roşie şi albă. nu sînteţi de pe-aici. VLADIMIR: Putem să avem răbdare. noaptea. da. (Priveşte cerul. în picioare. să zicem de la zece dimineaţa (ridică tonul). vă rog.) Bun. (Saltă capul. dacă ţin să nu întîrzii. VLADIMIR: N-avem de ce să ne îngrijorăm. (Tăcere. mulţumit de ce a spus. ESTRAGON: N-avem decît să aşteptăm. VLADIMIR: Timpul s-a oprit pe loc.) Doresc să vă satisfac. (Îşi priveşte auditoriul.) Acum un ceas (priveşte cerul. (Scurtăpauză. Voce posomorîtă. a început să-şi piardă din strălucire. Către Estragon. E de (35) 3* ajuns. numai asta nu.) Ce-i oare atît de nefiresc? în calitatea lui de cer? E pal şi luminos ca oricare cer la ora aceasta a zilei.) Dar (ridică o mînă dojenitoare) — dar.) Dar fiţi un pic mai atenţi.vremea frumoasă. Gheata lui Estragon şi pălăria lui Vladimir le scapă din mîini. (Toţi privesc cerul.

. foarte. VLADIMIR: Nu sîntem cerşetori. ba da. le-am vorbit despre una şi despre alta. nu se întîmplă nimic. Tăcere.) Căci am să sufăr. să recite.. un pic de tot. ESTRAGON: Un pol ar fi bine venit. poate. foarte bine. Lucky ii priveşte. Le-am dat oase. E. Pozzo e în pragul unei lupte lăuntrice. le-am explicat amurgul. Îşi ridică pălăria. E de-ajuns? ESTRAGON: Măcar cinci franci. aţi fost corecţi. Dar e de-ajuns oare? Iată ce mă chinuie. o pune pe cap. n-am ce face. Aşadar. se pleacă şi ia biciul. Dar sînt generos. gîndea chiar foarte drăguţ.) Bun?Mediocru? Bunicel? Oarecare? Rău cu adevărat? VLADIMIR (înţelegînd primul): O. domnilor! (Scurtă pauză. se înţelege. ESTRAGON: Nu-i aşa. Cu glas tare. să.. POZZO: E oare de-ajuns? Fără îndoială. Aşa mi-e felul. POZZO: Nu neapărat. ESTRAGON: Sînt pe cale. VLADIMIR: Taci din gură. să cînte.. iată ce-mi spun. Didi. o scutură. de altfel. (36) POZZO (cu elan): Mulţumesc. Cu-atît mai rău pentru mine. domnule? ESTRAGON (accent englezesc): O. se uită în ea. POZZO: Ce-aş putea face ca timpul să li se pară mai puţin lung.) în sfîrşit.. (37) (Se cutremură. domnule? VLADIMIR: Nu ne omoară distracţia.VLADIMIR: Sîntem obişnuiţi. ar fi mai vesel. N-aţi observat? VLADIMIR: O. că ar fi mai vesel? VLADIMIR: Mi-ar place să-l aud gîndind. foarte bun..) Ce preferaţi? Să joace.) Am fost puţin mai slab spre sfîrşit. ESTRAGON: N-ar putea mai întîi să joace şi pe urmă să gîndească? Dacă nu-i cer prea mult. grozav de bine.. ESTRAGON: Am crezut că faceţi dinadins. Aşa că mă întreb. ESTRAGON: Deocamdată. Acum. (Cugetă. aţi fost. VLADIMIR (lui Pozzo): Se poate? POZZO: Sigur.. POZZO (dezolat): Te plictiseşti? ESTRAGON: Cam. şi ordinea fi - . puteam să-l ascult ore şi ore. foarte bun.) Am atîta nevoie de încurajare. vreţi să ne gîndească ceva? ESTRAGON: Mi-ar place mai mult să joace. nimic mai uşor. e sigur. (Fără săseridice. (caută). POZZO: Cum m-aţi găsit? (Estragon şi Vladimir îl privesc fără să înţeleagă. ESTRAGON: Cine? POZZO: Cine! Parcă voi ştiţi să gîndiţi! VLADIMIR: El gîndeşte? POZZO: Perfect. POZZO: Fiindcă memoria mi-e defectuoasă. Astăzi. ESTRAGON: Da' de unde! VLADIMIR: Ce idee! POZZO: Ba da.. să gîndească. (Trage de funie.. POZZO (către Estragon): Şi dumneata.cumsecade cu mine. POZZO: Domnilor. Şi încă nu spun tot ce am de făcut.. Ce-aş putea să fac la rîndul meu pentru oamenii aceştia de treabă care se plictisesc. Pe vremuri.. POZZO (către Vladimir): Şi dumneata.

fandangoul şi hornpipe-ul. VLADIMIR: Cancerul bătrînilor. VLADIMIR: E obosit. am să mă lipsesc de el.) Cu un pic de antrenament. Rîs scurt.) Asta-i bună! (Face un cap năucit.rească.) Ajutaţi-mă! ESTRAGON: Caut. POZZO: Pe vremuri dansa farandola. (38) VLADIMIR (cu tertipuri de estet): E ceva. se opreşte. (Lui Lucky. ESTRAGON (triumfător): Aaaa ! VLADIMIR: A găsit. POZZO: Staţi! Toţi trei îşi scot simultan pălăriile. dansa din buric. Tăcere.) Mi-am pierdut pulverizatorul! ESTRAGON (cu voce stinsă): Plămînul meu stîng e foarte slab. Lungă tăcere. se întoarce spre Pozzo. crispaţi. POZZO (nerăbdător): Ei? ESTRAGON: De ce nu-şi lasă el bagajele jos? VLADIMIR: Nu. Lucky se pregăteşte să se întoarcă spre povară. POZZO: Dansul plasei. VLADIMIR: Atunci să joace. Şi ştiţi cum numeşte el dansul ăsta? ESTRAGON: Moartea lampagiului. scîrbă! Lucky lasă valiza şi coşul. (Imită mişcările lui Lucky. VLADIMIR: Şi eu. (Se caută prin buzunare. POZZO: Bine gîndit! ESTRAGON: Şi de ce le-a lăsat? POZZO: Asta e.) Ce-am făcut para? (Caută. (Tuşeşte uşor. Ţopăia. se concentrează.. POZZO (lui Lucky): Auzi? ESTRAGON: Nu refuză niciodată? POZZO: Vă explic imediat. Estragonse scoală ca să privească mai bine. înaintează puţin spre rampă.) Dar plămînul meu drept e în stare perfectă! POZZO (cu voce normală): Nu-i nimic. le-a lăsat jos. ESTRAGON (priveşte spre Lucky): E-adevărat.) Aşteptaţi. îşi duc mina la frunte.) Nemaipomenit! (Ridică fruntea. (Caută. cu glas tunător. Acum nu mai joacă decît ce-aţi văzut. Ce vă spuneam? (Se gîndeşte.. POZZO (ca la un cal): Ptruuu! Lucky încremeneşte. e imposibil ca noi să fi întrebat de ce nu le lasă. dansa frecată. dansa jiga. .) Joacă. Lucky joacă puţin şi se opreşte. ESTRAGON: Nu refuză niciodată? POZZO: Am să vă explic eu. POZZO: V-am mai spus? ESTRAGON: Ne-a mai spus? VLADIMIR: De altfel. e cît pe-aci să cadă.) Aş putea să fac şi eu ca el. nu! POZZO: Eşti sigur? VLADIMIR: Păi asta ne-aţi mai spus. ESTRAGON: Uite drăcie! (Imită mişcările lui Lucky. Se crede încurcat într-o plasă. ESTRAGON: Asta-i tot? POZZO: încă! Lucky repetă aceleaşi mişcări.) Staţi! (Se gîndeşte. Ei şi? VLADIMIR: Dacă a lăsat bagajele jos.

VLADIMIR: Nu e sigur.) Am găsit. VLADIMIR: Ca să joace. ca să dureze mai puţin. nu pleacă nimeni. POZZO: Ca să mă înduioşeze. POZZO: Sînt obosit. POZZO: Dar nu-i cer nimic. Dar vreau să fiu scurt. e pasionant. continuaţi. căci se face tîrziu. POZZO: Sau îi cer ceva. ESTRAGON: Eu! După lovitura pe care mi -a tras-o! Nici în ruptul capului! VLADIMIR: Am să i-o dau eu.. VLADIMIR (lui Pozzo): SpUneţi-i să gîndească. ESTRAGON: Nu se întîmplă nimic. POZZO (ridicînd mîna): Staţi! (Scurtă pauză. nu vine nimeni. (40 VLADIMIR: E clar.. fie să joace. VLADIMIR (lui Estragon): Dă-i pălăria. ca să-l păstrez. ESTRAGON (Impreunînd mîinile): Vă implor. VLADIMIR: A găsit. POZZO (după ce s-a gîndit): O să meargă. am să reuşesc. ESTRAGON: Fiţi lung. . de pildă. Nu se mişcă. POZZO: Unde eram? VLADIMIR: îi cereţi să joace. ESTRAGON:1 B-adevărat. VLADIMIR (lui Pozzo): Dumneavoastră nu protestaţi?. Mă întrerupeţi mereu. în loc să cînte. Continuaţi. POZZO: O. POZZO: Aşa e. . n-avea teamă. ESTRAGON: Să cînte. sau să.(39) . domnule. continuaţi-vă expunerea. Vedeţi. ESTRAGON: Să şi-o ia singur. POZZO: Iată cum se petrec lucrurile. ESTRAGON: O să ne spună acum că nu-i pic de adevăr în _ce spune. Bun.. îi cer să cînte. POZZO (supărat): Nu vă mai spun nimic. sau să gîn dească. Nu mă-ntrerupeţi. VLADIMIR: Nu spuneţi.. VLADIMIR: Vă rog. Estragon şi Vladimir îşi pun şi ei pălăriile. continuaţi. sau. Şi ce se întîmplă atunci? Sau cîntă. bine.) Nici o vorbă! (Scurtă pauză. POZZO: Dă-i pălăria. continuaţi. după cum i-am cerut. începe să joace. fie să cînte. e clar. una din două. ESTRAGON: Astea-s gogoşi. fie să gîndească. cum să fiu scurt şi totodată clar? Lăsaţi-mă să mă gîndesc.) Gata! (îşi pune pălăria pe cap.. VLADIMIR: Bine. ESTRAGON: Despre ce e vorba? ^ POZZO: Ai să vezi. Ce se întîmplă atunci? ESTRAGON: El începe să fluiere. după cum i-am cerut. am înţeles.. POZZO: E mai bine să i se dea. Să zicem că-i cer să joace. VLADIMIR: Pălăria lui? POZZO: Fără pălărie nu poate să gîndească. e cumplit. Şi vă întreb. Dar e greu de spus. POZZO: Insistaţi un pic. ESTRAGON: Delirează. ESTRAGON: Ajunge! VLADIMIR: Totuşi astă-seară face tot ce-i cereţi. de pildă.

Ridică pălăria şi i-o întinde lui Lucky de la distanţă. Lucky nu se clinteşte. ESTRAGON: Ce mai aşteaptă? (41) POZZO: Daţi-vă la o parte. a divinei sale atambii a divinei sale afazii. din Berne en Bresse de Testu şi Conard a D£S£u_r_a^ stabilit fără altă posibilitate de eroare decît iare şi silă cea aferentă calculelor umane că în ciuda cerla Pozzo. POZZO: Trebuie să i-o pui. cetărilor neterminate şi terminate ale lui Testu şi Conard fiind stabilit bilit bilit ceea c mează ce urmează ce urmează adică da să nu anticipăm nu se ştie de ce în urm '"' (42) Primele murmure ale lui Estragon şi Vladimir Suferinţă crescIn da la Pozzo.) Apropie-te! (Lucky vine spre Pozzo.) înapoi! (Lucky se dă înapoi. Lucky începe să joace.) Gîndeşte! LUCKY (glas monoton): Dată fiind existenţa aşa cum ţîşneşte din recentele lucrări publice ale lui Poingon şi Wattmann ale unui Dumnezeu. nu se ştie de ce dar asta va ^veni şi suferă după exemplul divinei Miranda eu cei care sînt nu se" ştie de ce dar 'avem timp în zbucium în focuri ale căror focuri flăcările măcar să dureze un pic şi cine se poate îndoi vor pune la sfîrşitfocul la grinzi adică vor duce' infernul în văzduhul atît de albastru_uneori şi astăzi ş\_ calm atît de calm de un calm care dacă Atenţie este intermitent este totuşi binevenit dar să nu susţinută anticipăm şi dat fiind pe de altă parte că în din partea urma unor cercetări neterminate să nu anticiîui Estra păm cercetări neterminate dar totuşi premiate gon şi Vla. Tăcere. Lucky îi priveşte. Pozzo se agită ^din ce în ce şi geme tot mai tare.repede înapoi.) Hăis! (Lucky se întoarce spre public. Îi dă ocol lui Lucky. în ceea ce priveşte. ne iubeşte cu cîteva excepţii. rilor lui Poincon şi Wattmann pare tot atît de clar atît de clar încît Inoît în vederea muncilor grele ale lui Fartov şi Belcher neterminate neterminate nu se ştie de ce de Testu şi Conard neterminate neterminate reiese" că omul contrar părerii contrare că omul în Bresse de Testu şi Conard că omul în sfîrşit pe scurt că omul pe scurt în sfîrşit în ciuda progresuluXaJimentaţiei .. Lucky nu se clinteşte. îi pune pălăria pe cap şi se trage . LUCKY: Pe de altă parte.) Gîndeşte! Scurtă pauză. se apropie încetişor. pe la spate. Pozzo trage de funie. POZZO: Opreşte-te! (Lucky tace. (Estragon şi Vladimir se depărtează de Lucky. VLADIMIR: Am să i-o pun. reîncep să asculte.VLADIMIR: I-o dau eu..de Acacacacademia de Antropopopopometrie dimir.) Opreşte-te! (Lucky se opreşte.) Acolo! (Lucky ze opreşte.) Acolo! (Lucky se opreşte. POZZO: E mai bine să i-o pui. personal cua cua cua cua cu barbă albă cuacua în afara timpului întinderii care din înălţimea divinei sale apatii. Estragon şi Vladimir se calmează. cu prudenţă.) Gîndeşte porcule (Pauză scurtă. ESTRAGON (lui Pozzo): Spuneţi-i să şi-o ia.

tină.. Lucky.penicilina_ş_L_succedaneele pe scurt reiau în acelaşi timp paralel de a micşora.Toţi strigă... Conard!. . Vladimir priveşte îndelung pălăria lui Lucky. POZZO: Luaţi-i pălăria! Vladimir smulge pălăria lui Lucky şi cade 1_Mare tăcere. urlă. care se zbate şi îşi urlă textul.. ESTRAGON: Sînt răzbunat.. se uită în ea. bească şi în acelaşi timp paralel nu se ştie de ce în ciuda culturii fizice a practicării sporturilor* precum precum precum tenisul fotbalul cursele pe jos şi pe bicicletă nataţia călăria aviaţia conaţia tenisul comoţia patinajul şi pe gheaţă şi pe asfalt tenisul aviaţia sporturile sporturile de iarnă de vară de toamnă şi toamnă tenisul pe iarbă pe brad şi pe pămînt bătătorit aviaţia tenisul hockeyul pe pămînt pe mare şi în aer. aerul şi pămîntul prin gerurile mari ale aerului şi pămîntul face pentru pietre prin marile geruri vai în a şaptea eră a lor eterul pămîntul marea geruri pentru pietre în marile străfunduri ale marilor geruri pe mare pe pămînt şi în aere reiau nu se ştie de ce în ciuda tenisului faptele vorbesc nu se ştie de ce reiau următorul pe scurt în fine vai următorul pentru pietrele cine poate să se îndoiască reiau dar să nu anticipăm reiau capul totodată paralel nu se ştie de ce în ciuda tenisului următorul barba flăcările plînsetele pietrele atît de albastre şi calme vai capul capulcapul capul înNormandie înciuda tenisului muncilor grele părăsite neterminate mai grav pietrele pe scurt reiau vai vai părăsite neterminate capul capul în Normandie în ciuda tenisului capul vai pietrele Conard Conard (Toţise aruncă grămadă peste el..: Pietrele!... atît de calme!.) (Lucky mai vociferează un timp.nie.. trage de Iunie. nu se ştie de ce în ciuda tenisului reiau aviaţia golful atît cu nouă cît şi cu optsprezece găuri tenisul pe gheaţă pe scurt nu se ştie de ce în Seine et Oise Seine-et-Marne Marne et Oise adică în acelaşi timp paralel nu se ştie de ce a slăbit a se micşora reiau Oise Marne pe~"scurt "paguba pe cap de om de la moartea lui Yallaic£_fiind circa de două degete suta de grame pe cap de om circa în medie aproximativ în cifre rotunde bine cîntărite dezbrăcat în Normandie nu se ştie de ce pe scurt în sfîrşit puţin importă faptele vorbesc şi considerînd pe de altă parte ceea ce este şi mai grav că reiese ceea ce este încă şi mai grav că la lumina lumina experienţelor în curs ale lui Steinweg şi Petermann reiese ceea ce este şi mai grav mai grav la lumina experienţelor părăsite de Steinweg şi Petermann că la ţară l a munte şi la malul mării şi al cursurilor de apă şi de foc aerul este acelaşi şi pămîntul adică (43) Exclamaţiile lui Vladimir şi Estragon.şi al eliminaţiei deşeurilor este pe cale să slă. învingătorii gîfîie din greu. Toţi se aruncă peLucky.) Tenis!. tras de fu.. Pozzo se ridică dintr-un salt. se cla. Neterminate!.

) Nu vă mişcaţi! (Pozzo se duce să ia valiza şi coşul şi le aduce spre Lucky). se apleacă pe pîntecul lui.) Ajutaţi-mă. (Scurtă pauză.) Gata. (Caută pe jos. Tăcere..) Gata. dar rămîne în picioare.. Pozzo întoarce cu piciorul resturile pălăriei lui Lucky.. Pozzo se dă înapoi. POZZO: Să nu-l scăpaţi! (Estragon şi Vladimir se clatină. să vă urez. Ascultă.POZZO: Dă-o încoace\Smulge pălăria din mîinile lui Vladimir. VLADIMIR: Linişte! .) Asta-i bună! (Faţa îi e răvăşită.. Lucky cade iar. POZZO: Aşteptaţi! (Se frînge în două.) Sus! Porcule ESTRAGON: Poate căe mort. cu valiza şi coşul în mînă. ESTRAGON: .) Mai ţineţi-l! (Acelaşi joc cu coşul. Ţineţi-l bine! (Pune valiza în mîna lui Lucky. VLADIMIR: Hai.) Asta-i bună! VLADIMIR: Să nu fie în buzunarul de la vestă. VLADIMIR: O să-l omorîţi. Lucky îşi revine şi degetele i se strîng pînă la urmă pe mîner. [se încovoaie.) N-aud nimic! (Le face semn să se (45) apropie. care se poticneşte.) Veniţi să vedeţi. îl ridică. POZZO: Drepţi! Lepădătură! (Trage de funie. Puteţi să-i daţi drumul. ESTRAGON: Eu aud ceva. (Se scotoceşte..) Stînga-mprejur! (Lucky face întoarcerea.-încet.. (întorcîndu-se spre Estragon şi Vladimir.) Mulţumesc. care îi dă imediat drumul. (Se scotoceşte prin buzunare. o aruncă pe pămînt. Lucky alu^ necă puţin. apoi îi dau drumul. POZZO (drSamăglT): Pe dracu ! VLADIMIR: Linişte! Toţi ascultă. POZZO: Trebuie sprijinit..) Te pomeneşti că a căzut. şi daţi-mi voie să vă. (Estragon şi Vladimir vin spre el.) înapoi! (Lucky se dă înapoi. să mai încercăm o dată. ca şi Vladimir şi Estragon.. sare pe ea-Aşa nu o să mai gîndească] VLADIMIR: Dar o să se poată orienta? POZZO: Am să-l orientez eu.) Hai. (îi trage cîteva lovituri de picior lui Lucky.) Era un ceas cu capac. îl susţin. aplecaţi. Poate să umble. ESTRAGON: Drept cine ne ia? VLADIMIR: Hai.. ESTRAGON: Face dinadins. la atingerea valizei.. (44) VLADIMIR: Dar cum? POZZO: Ridicaţi-l! Estragon şi Vladimir îl pun pe Lucky pe picioare şi îl sprijină o clipă..ma..) înainte! (Lucky înaintează. hai. Către Estragon şi Vladimir. încet. arăta şi 1 secundele.) Mi se pare \ că ar trebui să i se audă tic-tac-ul. ridicaţi-l! ESTRAGON: M-am plictisit.) Nu-i daţi drumul! (Reîncepe. ~~ Toţi ascultă.. pocneşte din bici. îşi apropie capul de pîntece. POZZO: Unde? VLADIMIR: E ini. Mi-l dăduse bunicul(Se scotoceşte. se clatină. (Estragon şi Vladimir se depărtează de Lucky. amîndoi pe Lucky. domnilor.

se opreşte. VLADIMIR: Ba da. Tăcere. Pozzo se întoarce. Lucky iese. POZZO: Adio.) Adio! TRAGON şi VLADIMIR (făcînd semne cu mina): Adio! Adio! POZZO: Sus! Porcule! (Zgomotul lui Lucky care se ridică.) Înainte! Lucky nu se mişcă. privesc spre Pozzo. spre culise. POZZO: Ba nu.. TRAGON: Să plecăm. ESTRAGON: De ce? . Tăcere. Da.) Mai repede! Mai repedeI (în clipa cînd să dispară la rîndul său.. (Şovăie. POZZO: Mai repede! (Iese din culise. dînd drumul funiei treptat-treptat.} înainte! (Pozzo iese. POZZO iCare din voi pute în halul ăsta? ^ ESTRAGON•(Lui îi pute gura^ mie picioarele POZZO: Am să vă părăsesc ESTRAGON: Şi ceasul cu capac? POZZO: Probabil că l-am lăsat la castel. Pauză. VLADIMIR: Adio. Lucky se pune în mişcare. Pozzo se opreşte. a tr ecut timpul. care-l aruncă spre Lucky. POZZO: Ba nu.) La O parte! (Estragon şi Vladimir se aranjează spre fundal. Estragon şi Vladimir îşi scot pălăriile. se depărtează de Lucky. îşi fac semne cu mina.. adică la culise. dar mai puţin repede. Funia se întinde. TRAGON: Ce facem acum? LADIMIR: Habar n-am. ESTRAGON: Atunci adio. VLADIMIR: Aţi pornit în sens invers. ESTRAGON: Ba da. (Ajuns la capătul funiei. Zgomotul lui Lucky care cade. POZZO: Adio.. ESTRAGON: Aşa-i viaţa. se întoarce. Nu se mişcă nimeni.) Adio! Mai repede! Porcule! Dieeee! Adio! Tăcere. Pozzo pocneşte din funie şi din bici.) Scaunul! (Vladimir se duce de ia scaunul şi i-l dă lui Pozzo. strigă. ESTRAGON: Adio.).Se ridică toţi. LADIMIR: Aşa. POZZO: N-aveţi pentru ce. POZZO: Şi vă mulţumesc. traversează scena în urma lui Lucky. [POZZO: Trebuie să-mi fac vînt. ESTRAGON: înainte! VLADIMIR: înainte! Pocnet de bici. Pocnete de bici. ESTRAGON: Adio.SĂ plec. (47) VLADIMIR: Nu se poate. se întoarce. (46) POZZO: Dar nu reuşesc. ESTRAGON: Ar fi trecut el şi altfel. VLADIMIR: Noi vă mulţumim. VLADIMIR: Adio. Tăcere.

) Apropie-te. I-ai văzut bine? ESTRAGON: Dacă vrei. Amlndoi privesc în direcţii vocii. L-au speriat ceilalţi. băiete.) De ce vii aşa de tîrziu? VLADIMIR: Ai să ne spui ceva din partea domnului Godot? BĂIATUL: Da. VLADIMIR: îţi spun eu că-i cunoaştem. VLADIMIR: S-au schimbat mult.) Ştii cît e ceasul? BĂIATUL (dndu-se înapoi): Nu-i vina mea. Au ! (Vladimir nu se mişcă.) Doar dacă n-or fi aceiaşi. neştiind cui să răspundă.. . se opreşte. ESTRAGON (cu putere): Apropie-te. BĂIATUL: Mi-era frică. (Scurtă pauză. nici ei nu ne-au recunoscut. VLADIMIR: Dă-i drumu'! ESTRAGON: De ce vii aşa de tîrziu? Băiatul se uită clnd la unul. aşa.. n-auzi? Băiatul se apropie sfios. se opreşte. VLADIMIR: Nu-i aşa că s-au schimbat mult? ESTRAGON: Probabil. Ceea ce. pe noi m ne recunoaşte niciodată nimeni. Tu uiţi tot. VLADIMIR: Ba da. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Ăştia doi. Intră un băiat sfios. cind la altul. Dar eu nu-i cunosc.VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot.. BĂIATUL: Domnul Albert? VLADIMIR: Eu sînt. ESTRAGON: Ca dovadă. ESTRAGON: Te pomeneşti c-o fi a mea. VLADIMIR: Asta nu înseamnă nimic. să mai stăm niţeluş de vorbă. (Apropiindu-se de băiat. domnule. ESTRAGON: Ce doreşti? (48) VLADIMIR: Apropie-te! Băiatul nu se mişcă. VLADIMIR: Ce e? BĂIATUL: Domnul Godot. Tace. VLADIMIR (lui Estragon) Lasă-l în pace. Se opreşte. ESTRAGON: Aşa. • ESTRAGON: Didi! Celălalt picior! Se îndreaptă şehiopătlnd spre locul unde se afla la ridicarea cortinei. Au! VLADIMIR: Doar dacă n-or fi aceiaşi. n-auzi? (Băiatul se apropie cu teamă. ESTRAGON: Destul. ESTRAGON: Ba nu. domnule. VLADIMIR: Fireşte.) Răspunde ! VLADIMIR: înţeleg. Şi-apoi. de ce? De noi? (Scurtă pauză. ESTRAGON: începe din nou. Băiatul nu se mişcă. ESTRAGON: Frică. Numai noi nu izbutim să ne schim băm. ESTRAGON (cu putere): Apropie-te. Pauză. VOCE ÎN CULISE: Domnule! Estragon se opreşte. (Scurtă pauză. ESTRAGON (lui Vladimir): Lasă-mă tu dracului în pace. domnule. VLADIMIR: Vino încoace. îi cunoşti. VLADIMIR: Probabil? E sigur.. ESTRAGON: Adevărat.

VLADIMIR: Tu nu mă cunoşti? BĂIATUL: Nu. domnule.se aşază şi începe să se descalţe. VLADIMIR: Nu te bate? BĂIATUL: Nu. domnule. VLADIMIR: Şi ce faci? BĂIATUL: Sînt cu caprele. VLADIMIR: Şi de ce nu te bate pe tine? BĂIATUL: Nu ştiu. VLADIMIR: Tu nu mă cunoşti? BĂIATUL: Nu. Tăcere. dar renunţă şi se duce şchiopătînd. VLADIMIR: N-ai venit şi ieri? BĂIATUL: Nu. continuă. BĂIATUL (pe nerăsuflate): Domnul Godot mi-a spus să vă spun că n-o să vină astă-seară. domnule.ESTRAGON: De cît timp eşti aici? BĂIATUL: De adineauri. VLADIMIR: Eşti de pe-aici? BĂIATUL: Da. VLADIMIR: Şi ce face? BĂIATUL: E cu oile. domnule. domnule. VLADIMIR: Nu zău! De cînd? ESTRAGON: Uitasem. domnule. domnule. VLADIMIR: I-oi fi drag. (50) VLADIMIR: Lucrezi la domnul Godot? BĂIATUL: Da. Către băiat.. domnule. VLADIMIR: E cumsecade cu tine? BĂIATUL: Da. BĂIATUL: Nu ştiu.) îţi . VLADIMIR: Memoria ne joacă asemenea feste. dar că mîine vine sigur. ESTRAGON: Toate astea sînt minciuni! (îl apucă pe băiat de mîini şi îl zgîlţîie. nu-i aşa? BĂIATUL: Nu ştiu. domnule VLADIMIR: Lasă-l în pace odată! Ce ai? (Estragon lasă băiatul.) Hai.) Spune adevărul! BĂIATUL (tremurînd): Păi. domnule. VLADIMIR: Aşa zici tu. VLADIMIR: De cei doi domni? BĂIATUL: Da. îşi acoperă faţa cu palmele. VLADIMIR: A! Ai un frate? BĂIATUL: Da. am spus adevărul. VLADIMIR: îţi dă să mănînci destul? (Băiatul ezită. descompus. domnule. domnule. pe mine nu.. Vladi mir şi băiatul ii privesc. se dă înapoi. VLADIMIR: Dar pe cine bate? BĂIATUL: Pe frate-meu.) Ce ai? ESTRAGON: Sînt nenorocit. domnule. domnule. domnule. domnule. domnule. (49) VLADIMIR: îi cunoşti? BĂIATUL: Nu. VLADIMIR: De strigăte? BĂIATUL: Da. ESTRAGON: Ei? BĂIATUL: Domnul Godot. Estragon îşi descoperă faţa. domnule. VLADIMIR: Atît? BĂIATUL: Da. VLADIMIR (întrerupîndu-l): Te-am mai văzut eu. VLADIMIR: E prima dată cînd vii? BĂIATUL: Da. domnule. VLADIMIR: Ţi-a fost frică de bici? BĂIATUL: Da. domnule. Estragon vrea să vorbească. (Scurtă pauză. domnule. domnule.

VLADIMIR: Isus! Ce-ţi veni cu Isus? Doar n-oi fi avînd de gînd să te compari cu el! ESTRAGON: De cînd mă ştiu mă compar cu el. VLADIMIR: Şi? BĂIATUL: Nu ştiu. VLADIMIR: Nu eşti nenorocit? (Băiatul ezită. VLADIMIR: Dar acolo era cald! Era plăcut! ESTRAGON: Da.) Unde dormi? BĂIATUL: în pod.. Gogo. ESTRAGON: De cît timp sîntem noi mereu împreună? VLADIMIR: Habar n-am. ESTRAGON: Şi Isus a umblat desculţ. domnule... Lumina începe să scadă brusc. mă uit la gălbejita asta. tot aşa. domnule. domnule. se ridică şi priveşte luna. VLADIMIR: Hai! Se lasă frig. (52) ESTRAGON (privind copacul): Păcat că n-avem un capăt de funie. (ezită) spune-i că ne-ai văzut. apoi se împotriveşte. (îl ia_ pe Estragon de braţ. dar cu picior mai mic. scăldînd scena într-o lumină argintie. (Scurtă pauză. şovăie.) O să vină un altul. VLADIMIR: Dar nu poţi să umbli desculţ. Mîine totul o să fie bine. Acelaşi joc. cu amîndouă ghetele în mînă. domnule. domnule. ■» . ca mine.dă să mănînci bine? BĂIATUL: Destul de bine. nu-i aşa? BĂIATUL: Da. Hai! îl trage. ESTRAGON: Cum adică? VLADIMIR: N-ai auzit ce-a spus băiatul? ESTRAGON: Nu. se întoarce şi iese în goană.) Hai! Îl trage..) Ce faci? ESTRAGON: Fac ca şi tine. domnule. domnule. ESTRAGON: Ţi-aduci aminte ziua cînd m-am aruncat în Durance? . Să tot fie vreo cincizeci de ani. Estragon cedează la început. BĂIATUL: Ce să-i spun domnului Godot? (51) 4* VLADIMIR: Spune-i că. VLADIMIR: Bine. nu fi şi tu aşa. şi-au să-l facă fericit. Le pune lîngă rampă. VLADIMIR: Nu ştii dacă eşti nenorocit sau nu? BĂIATUL: Nu. Se opresc amîndoi. VLADIMIR: Cu frate-tău? BĂIATUL: Da. Luna se înalţă pe cer.) Ne-ai văzut bine. Acelaşi joc. VLADIMIR: Bine. VLADIMIR: Voiam să te întreb ce faci cu ghetele? ESTRAGON: Le las aici. Pauză. VLADIMIR: Eşti nebun! Trebuie să ne adăpostim undeva. ESTRAGON: Nici în altă parte.) Auzi? BĂIATUL: Da. VLADIMIR: A spus că Godot o să vină sigur mîine. tot aşa. ( Scurtă pauză. (Scurtă pauză. Se dă înapoi. domnule.) Asta nu-ţi spune nimic? ESTRAGON: Atunci n-avem decît să aşteptăm aici. mîine. ESTRAGON: Adu-mi aminte să aduc o funie. (Scurtă pauză.. VLADIMIR: în sfîrşit! (Estragon se ridică şi merge spre Vladimir. rămîne nemişcată. VLADIMIR: în fîn? BĂIATUL: Da. du-te. într-o clipă se înnoptează.. VLADIMIR: Zău. îl trage. Şi se răstignea la iuţeală. VLADIMIR: Ca şi mine. VLADIMIR: Nu mai avem ce căuta aici.

vioi. ESTRAGON: Mai stai! VLADIMIR: Mi-e frig.VLADIMIR: Era pe vremea culesului. Se opreşte lîngă culisa stîngă. mergem? VLADIMIR: Să mergem. ESTRAGON: Mă-ntreb dacă n-am fi făcut mai bine să rămînem singuri. tuşeşte şl reîncepe ceva mai sus.) Un cîine vrea să fure Cîrnatul din dulap Dar şefu' îl croieşte Cu polonicu-n cap.. Acelaşi joc. Intră Vladimir. VLADIMIR: Un cîine vrea să fure (Fiindcă a luat un ton prea jos. o miroase de parcă ar adulmeca o urmă. reia:) (54) Iar ceilalţi cîini la groapă îl cară în sicriu Şi-i pun la cap o cruce Şi peste cruce scriu: Un cîine vrea să fure Cîrnatul din dulap Dar şefu' îl croieşte Cu polonicu-n cap.) Nu eram făcuţi pentru acelaşi drum. cu vîrfurile depărtate. brusc. ESTRAGON: Tu m-ai scos din apă. Rămlne din nou nemişcat în faţa ghetelor.. Aceeaşi oră. VLADIMIR (fără să se supere): Asta nu-i sigur. cu palma pusă deasupra ochilor. acum nu mai face. Ghetele lui Estragon. priveşte îndelung în zare. ESTRAGON: Nu. pălăria lui Lucky pe locul ei. Nu se clintesc. . se gîndeşte un pic. VLADIMIR: Lasă. Iar ceilalţi cîini la groapă îl cară în sicriu. ESTRAGON: Acum nu mai face. Umblet.. îşi pune palmele lipite pe piept. Apoi. nimic nu-i sigur. cu tocurile lipite. Hai! Acelaşi joc. Acelaşi joc. îşi dă capul pe spate şi începe să cînte cît îl ţine gura. Umblet. lîngă rampă. fiecare de partea lui. (Se opreşte. nu te mai gîndi.. Tăcere. se opreşte. Iar ceilalţi cîini la groapă îl cară în sicriu. Se opreşte şi priveşte îndelung arborele.. Copacul e plin de frunze. (Se opreşte. (Scurtă pauză. ia una. Se opreşte lîngă culisa dreaptă. o examinează. ESTRAGON: Atunci. se apleacă. începe să străbată scena în toate sensurile.. Se opreşte brusc. (53) ACTUL II A doua zi. putem să ne despărţim. ESTRAGON: Hainele mi s-au uscat la soare. VLADIMIR: Adevărat.) îl cară în sicriu. VLADIMIR: Dacă tu crezi că aşa e mai bine. VLADIMIR: Toate astea sînt moarte şi -ngropate. îşi reia plimbarea precipitată. Acelaşi loc. o repune cu grijă la locul ei.

te pişi mai bine cînd nu sînt lîngă tine. VLADIMIR: Uită-te la mine. ESTRAGON: S-a mai dus o zi. Vladimir vine spre el. ESTRAGON: Şi acum? VLADIMIR (după ce a reflectat): Acum. VLADIMIR: Nu poţi să fii vesel sau trist la comandă. aleargă la culisa dreaptă. Rămîne un moment nemişcat. VLADIMIR: încă una.. Estragon nemaifiind sprijinit. VLADIMIR: Unde ţi-ai petrecut noaptea! Tăcere. ESTRAGON (trist): Vezi.) Gogo! ESTRAGON tace mai departe cu capul plecat. dar nu ridică capul. ESTRAGON: Nu făceam nimic. VLADIMIR: Vrei să plec? (Scurtă pauză.) Gogo! (Scurtă pauză. dîndu-se înapoi. VLADIMIR: De ce? ESTRAGON: Erau zece. Şi eu mă simt mai bine singur. Se opreşte din nou în faţa copacului. apoi deodată se îmbrăţişează. Cu glas tunător. priveşte în zare. VLADIMIR: Nu.) Adineaori cîntai. (Tăcere.. cu capul plecat. mă crede plecat pentru totdeauna. te-am auzit. Vladimir îl priveşte cu atenţie. aleargă la culisa stingă. orice s -ar mai întîmpla. apoi începe să străbată febril scena în toate sensurile. ESTRAGON: N-ai fi putut să-i împiedici. mi-aduc aminte. apropiindu-se iar şi plecînd capul (55) ca în faţa unui obiect de artă. Nu-i curios? ESTRAGON (jignit): Mulţumit? VLADIMIR (după ce s-a gîndit): Poate că nu-i chiar ăsta cuvîntul. tremurlnd din ce în ce mai mult.Tăcere.. ( ESTRAGON: Vezi. priveşte în zare. Sfîrşitul îmbrăţişării. Eu nu i -aş fi lăsat să te bată. Tăcere. te simţi mai puţin bine cînd sînt eu aici. ESTRAGON: Nu mă atinge! Nu mă-ntreba nimic! Nu-mi spune nimic! Rămîi cu mine! VLADIMIR: Te-am părăsit eu vreodată? ESTRAGON: Tu m-ai lăsat să plec.) Vino să te pup ! ESTRAGON: Nu mă atinge! Vladimir se opreşte din mers. Estragon intră prin culisa stîngă. Fiindcă nu ştii să te aperi. VLADIMIR (înţepat): Atunci de ce te-ai mai întors? ESTRAGON: Nu ştiu. VLADIMIR: Iar tu ! (Estragonse opreşte. (neutru) iată-ne. în momentul acesta. Se privesc amîndoi îndelung.. E singur. ESTRAGON: Pentru mine e sfîrşită. (trist) iată-mă.) Nu m-am trezit azi-noapte nici măcar o dată. Vladimir înaintează.. ESTRAGON: Asta m-a mîhnit.) Te-au bătut? (Scurtă pauză. (Scurtăpauză. (vesel) iată-te. umblă de colo-colo prin faţa ghetelor. (Estragon nu se mişcă. M -am simţit toată ziua într-o formă grozavă. şi cîntă. vreau să zic că te-aş fi împiedicat sa le dai motiv să te bată. VLADIMIR: E-adevărat.. Vladimir se întoarce şi îl vede. VLADIMIR: îţi simţeam lipsa — şi în acelaşi timp eram mulţumit.. îmi ziceam. . Se apropie unul de altul. VLADIMIR: Eu ştiu. abătut. e cît p-aci să cadă.) Uită-te la mine cînd îţi spun! Estragon ridică ochii. desculţ. ESTRAGON: Ce zi! VLADIMIR: Cine te-a snopit în halul ăsta? Povesteşte-mi.. şi 'traversează lent scena. bătîndu-se cu palma pe spate.

Pe urmă a făcut pe tîmpitu'. ESTRAGON: Şi eu. cînd sîntem mulţumiţi. Trebuie să le simţi. aşa e. VLADIMIR: Sîntem mulţumiţi. Dar tu n -ai vrut. (Se glndeşte. VLADIMIR: Şi Pozzo. ESTRAGON: Erau zece.) îţi spun că de ieri e ceva nou aici. îţi spun să te uiţi la el. chiar dacă nu e adevărat. ESTRAGON: Sîntem mulţumiţi. sau nu uit nici odată. de ce? VLADIMIR: Că m-ai regăsit. ESTRAGON: Mulţumit. care îl mîna. VLADIMIR: Era Lucky! ESTRAGON: Asta mi-amintesc. ESTRAGON: Adevărat. VLADIMIR: Era Pozzo. (Tăcere. Şi tu mai vrei să văd nuanţe! (Privire . VLADIMIR: Uită-te la copac. ESTRAGON: Şi zici că astea s-au întîmplat ieri? VLADIMIR: Mai întrebi? ESTRAGON: Şi aici? VLADIMIR: Păi sigur! Nu recunoşti? ESTRAGON (subit furios): Să recunosc! Ce e de recunoscut? Mi-am trăit porcăria asta de viaţă în mijlocul nisipurilor. ce facem? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. Era cît p«-aci să (56) (57) ne spînzurăm de el. ■ VLADIMIR: Copacul. Te-ai întors şi mă simt foarte mulţumit. Tăcere. Nu-ţi aminteşti? ESTRAGON: Ai visat. Mărturiseşte. ESTRAGON: Cine s-a fript cu ciorbă. felul în care nu faci nimic.) Şi acum. ESTRAGON: Totul picură. VLADIMIR: Nu. Sau uit imediat. nu-ţi aduci aminte? ESTRAGON: Mi-a dat oase.. Estragon priveşte copacul.) Să ne spîn-zu-răm. VLADIMIR: Se poate să fi uitat de ieri pînă azi? ESTRAGON: Aşa sînt eu. VLADIMIR: în fond. VLADIMIR: Tot ce se poate. ESTRAGON: Şi dacă nu vine? VLADIMIR (după o clipă de neînţelegere): O să vedem. ESTRAGON: Ce trebuie să spun? VLADIMIR: Spune: sînt mulţumit. Tu nu-ţi aminteşti. vezi. ESTRAGON: Ieri nu era aici? VLADIMIR: Ba da. ESTRAGON: îţi spun că nu făceam nimic. VLADIMIR: De ieri e ceva nou aici. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Spune aşa.) Da. în fine. VLADIMIR: Şi eu. dar care mie nu-mi scapă. să nu mai vorbim de asta. Gogo. (Scurtă pauză.. ESTRAGON: Sînt mulţumit. ESTRAGON: îmi amintesc de-un huligan care mi-a ars cîteva şuturi. (Despărţind silabele. sînt lucruri care ţie îţi scapă. şi tu trebuie să fii mulţumit. şi Lucky? I-ai uitat şi pe ei? ESTRAGON: Pozzo şi Lucky? VLADIMIR: A uitat tot. Dar există şi maniera. dacă ţii la pielea ta.VLADIMIR: Atunci de ce te-au bătut? ESTRAGON: Nu ştiu. Dar cînd s-a întîmplat? VLADIMIR: Şi de celălalt.

ESTRAGON: De fapt. o mare deosebire. VLADIMIR (sentenţios): Fiecare cu cruciuliţa lui. să-ncercăm să discutăm. ESTRAGON: Murmură.) Care celălalt? ESTRAGON: Ca pe miliardele de ceilalţi. fără să ne exaltăm. VLADIMIR: Mai degrabă şoptesc. VLADIMIR: Şi vorbesc toate în acelaşi timp. ESTRAGON: Toate vocile moarte. E. VLADIMIR: E-adevărat. VLADIMIR: Avem motive. Tăcere. Am lucrat la culesul viilor. VLADIMIR: Avem scuze. calm! ESTRAGON: Atunci lasă-mă dracului în pace cu peisajele tale cu tot. mi-aş pune mîna-n foc c-am fost împreună în Vaucluse. ESTRAGON (mai calm): Tot ce se poate. ESTRAGON: Murmură. Tăcere. VLADIMIR: Ce-or fi spunînd? ESTRAGON: Vorbesc de viaţa lor. VLADIMIR: Mereu spui aşa. VLADIMIR: Vocile moarte au zgomot de aripi. VLADIMIR: Parc-ar fi un foşnet de pene: ESTRAGON: De frunze. ESTRAGON: Deocamdată. Gogo. Tăcere. ESTRAGON: Ca să nu auzim. VLADIMIR: De nisip. ESTRAGON: Asta ca să nu gîndim.circulară. VLADIMIR: Calm. Vorbeşte-mi de subsol. da v la unu' Bonnelly. ESTRAGON: De frunze. Tăcere. asta de viaţă aici! Aici! în Cacacluse! (58) VLADIMIR: Totuşi. VLADIMIR: Oricum. sîntem nesecătuiţi. ESTRAGON: Vaucluse! Ţi-a pomenit cineva de Vaucluse? VLADIMIR: Păi n -ai fost şi tu în Vaucluse? ESTRAGON: Da' de unde! N-am călcat în viaţa mea prii Vaucluse. (59) VLADIMIR: Vîjîie. fiindcă nu sîntem în stare să tăcem. Eu n-am observat. ESTRAGON: Trebuie să mai şi vorbească despre asta. îţi spun că mi-am tîrît toată scursoare. în Roussillon. ESTRAGON: Fiecare pentru sine. n-o să-mi spui tu mie că locul ăsta (gest) seamănă cu Vaucluse. (Oftează. VLADIMIR: Nu le e de-ajuns c-au trăit. . ESTRAGON: Atîta nu-i de-ajuns. ESTRAGON: De frunze. VLADIMIR: Nu le e de-ajuns că sînt moarte. Tăcere. VLADIMIR: De cenuşă. totuşi. Şi de fiecare dată te reîntorci . Vladimir oftează adînc. ar trebui să mă ucizi. VLADIMIR: Dar acolo totul e roşu! ESTRAGON (sătul): îţi spun că n-am observat nimic! Tăcere.) în timpul micimii de-acum şi-a scurtului de-apoi. ca pe celălalt. VLADIMIR: Greu e de trăit cu tine. VLADIMIR: Care celălalt? (Scurtă pauză.) Uită-te la gunoiul ăsta! Nu m-am clintit niciodată din el. ESTRAGON : Ar fi mai bine să ne despărţim.

ESTRAGON: Gîndeşti. sigur. ESTRAGON: N-ai decît să nu te uiţi în ea. VLADIMIR: Nu poţi să gîndeşti. Fireşte. Lungă tăcere. ESTRAGON: La început de tot. VLADIMIR: Da> de unde! E imposibil! ESTRAGON: Aşa! Să ne contrazicem. VLADIMIR (adînc neliniştit): Spune orice! ESTRAGON: Ce facem acum? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. ESTRAGON: Sigur. VLADIMIR: Zi ceva! ESTRAGON: Caut. ESTRAGON: CUm? VLADIMIR: Oricum ai face. nu poţi să găseşti. VLADIMIR: Şi fiindcă auzi. cu oseminte. VLADIMIR: Ce vrei să zici cu e ceva? ESTRAGON: E ceva mai puţin. VLADIMIR: Atrage ochiul. ESTRAGON: Adevărat. ESTRAGON: Atunci de ce ne văietăm? VLADIMIR: Să gîndeşti. . nu! (Caută. VLADIMIR: Am încercat. VLADIMIR: Oricum ai face. ESTRAGON: Nu ni s-a mai întîmplat niciodată să gîndim? VLADIMIR: De unde vin toate cadavrele astea? ESTRAGON: Toate osemintele astea? VLADIMIR: Iată. totuşi. (60) VLADIMIR: Ajută-mă! ESTRAGON: Caut. nu'-i cel mai rău lucru. VLADIMIR: Greu mai e! ESTRAGON: Dacă ai cînta? VLADIMIR: Nu. VLADIMIR: Cum e ceva? ESTRAGON: Aşa. VLADIMIR: Da. VLADIMIR: Cînd cauţi. VLADIMIR: Sigur. (61) ESTRAGON: Ar trebui să ne-ntoarcem hotărît spre natură. dar trebuie să te hotărăşti. ESTRAGON: Adevărat. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Nu mai e nici o primejdie să gîndim. Tăcere. ESTRAGON: Adevărat. VLADIMIR: Trebuie că am gîndit un pic. ESTRAGON: Aşa e. ESTRAGON: E-adevărat. VLADIMIR: O groapă comună. Tăcere. ESTRAGON: Sigur. VLADIMIR. VLADIMIR: E greu pînă porneşti. Lungă tăcere. ESTRAGON: Atunci? Dacă ne-am socoti fericiţi? VLADIMIR: Grozav e că am gîndit. ■ ESTRAGON: Aşa e. auzi. ESTRAGON: Se poate porni de la orice. nu cred c-ar fi prea greu.ESTRAGON: De frunze. să ne punem întrebări. dar e ceva. nu e cel mai rău lucru. aşa. ESTRAGON: Adevărat? Tăcere.) N-avem decît s-o luăm de la început. VLADIMIR: Imposibil. ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: Că am gîndit.

. VLADIMIR: Şi... VLADIMIR: Dar am fi putu. dar acum o să trebuiască să găsim altceva ESTRAGON: Să vedem. Asta facem de vreo cincizeci de ani. Aseară eram aici. Spuneam. în altă parte. ca de obicei.. ESTRAGON: Ca mic antrenament. VLADIMIR: Să vedem. aşteptăm. VLADIMIR: Stai niţel. în alt compar timent.. unde eram aseară? ESTRAGON: Habar n-am.. Didi. (62) ESTRAGON: De frunze? VLADIMIR: lntr-o singură noapte. nici o întîmplare? ESTRAGON (sătul): Nu mă mai chinui. VLADIMIR (stăpînindu-se): în legătură cu ce? ESTRAGON: O.. aşteptăm. cred că am pălăvrăgit. Ai avut u» coşmar. stai să vedem.) Aha.. ESTRAGON: Pesemne că e primăvară. eram mulţumiţi. spuneam că. mulţumiţi. prea-mi ceri mult.. Doar nu de lipsa vidului ne putem plînge. Se gîndesc.. ESTRAGON: Dă-o dracului.. ştiu. Tăcere. cînd sîntem mulţumiţi. ESTRAGON: De la începutul cui? VLADIMIR: De la începutul serii de azi... ESTRAGON: N-ai ce-i face. VLADIMIR: Soarele? Luna? Nu-ţi aminteşti? ESTRAGON: Pesemne că erau aici.. VLADIMIR (sigur de sine): Bun.. acum. VLADIMIR: Nu-ţi aminteşti nici un fapt. VLADIMIR: Ştiu. ESTRAGON: Păi.ESTRAGON: Fireşte. VLADIMIR: Dar într-o singură noapte! ESTRAGON: îţi spun că nu eram aici aseară. ne-am pupat. n-a fost rău. Acum..t să ne lipsim. Estragon priveşte copacul.. VLADIMIR: Da. (Cu siguranţă. VLADIMIR: N-ai observat nimic neobişnuit? ESTRAGON: Vai! VLADIMIR: Şi Pozzo? Şi Lucky? ESTRAGON: Pozzo? VLADIMIR: Oasele.. VLADIMIR: Păi aseară era negru de tot şi scheletic! Iar astăzi e-acoperit de frunze.. Stai niţel... fără nici o legătură. despre nişte fleacuri. VLADIMIR: Priveşte-l.. după tine.. îmi aduc aminte.... ce facem acum cînd sîntem mulţumiţi. VLADIMIR: Ce spuneam? Am putea să pornim de-acolo ESTRAGON: De unde? VLADIMIR: De la început de tot. aseară am pălăvrăgit despre nişte fleacuri. A! Copacul! ESTRAGON: Copacul? VLADIMIR: Nu-ţi aminteşti? ESTRAGON: Sînt obosit. aşteptăm. ESTRAGON: Parcă erau oase de peşte. ESTRAGON: Să vedem.. încep să-mi aduc aminte... ce-am făcut noi aseară? ESTRAGON: Ce-am făcut? VLADIMIR: Caută să-ţi aminteşti. ESTRAGON: Nu văd nimic..

Estragon se clatină. VLADIMIR: Nu. ESTRAGON: Dar ale mele erau mici. VLADIMIR: Cînd? ESTRAGON: Nu ştiu. ESTRAGON: Totul e. ESTRAGON: Nu ştiu. ESTRAGON (clătinîndu-se): Nu pot. îi priveşte piciorul îi dă drumul. se apleacă.) Asta-i prea de tot! ESTRAGON: Vezi. (Estragon priveşt ghetele. VLADIMIR: Nu sînt ale tale! ESTRAGON: Ale mele erau negre. ESTRAGON: Sînt obosit. A venit un tip.) Atunci ce facem? VLADIMIR: Nu e nimic de făcut. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. Vladimir îi ridică pantalonul. Ridică-ţi pantalonul.) Ridică-ţi pantalonul.. VLADIMIR: Văd eu ce e. cam exagerezi cu morcovii.. sînt verzui. VLADIMIR (arătînd ghetele): Iată-le... ESTRAGON (ridicînd o gheată): în fine. nează de aproape. totul e. le exami. VLADIMIR: Lucky te-a lovit. VLADIMIR: Vrei o ridiche? ESTRAGON: Atîta e? VLADIMIR: Sînt ridichi şi napi.l Vladimir o priveşte şi-o aruncă mînios. Da. am fost lovit cu piciorul. Nu pentru el.VLADIMIR: Pozzo ţi le-a dat. văd ce s -a-ntîmplat. întinde piciorul spre Vladimir şi e cît (63) pe-aci să cadă. De altfel.) Chiar pe locul unde le-ai pus tu aseară..) Să plecăm. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Unde-ţi sînt ghetele? ESTRAGON: Se vede că le-am aruncat.. ESTRAGON: Şi toate astea au fost ieri? VLADIMIR: Ia arată piciorul. ESTRAGON: Dar eu nu mai pot. (Scurtă pauză. Astea sînt galbene. VLADIMIR (apropiindu-se): Arată! (Estragon îi dă gheata. (Estragon dă acelaşi picior.. VLADIMIR: Eşti sigur că ale tale erau negre? ESTRAGON: Adică erau gri. ESTRAGON: Morcovi nu mai sînt? VLADIMIR: Nu. Vladimir ii prinde piciorul.. vreau să zic de ce le-ai aruncat? ESTRAGON: Mă băteau la degete. ESTRAGON: Care? VLADIMIR: Amîndouă. Şi le-a luat pe-ale tale. da. VLADIMIR: Şi lovitura? ESTRAGON: Cu piciorul? E-adevărat. VLADIMIR: E simplu ca bună ziua. le -a| luat pe-ale tale şi le-a lăsat pe-ale lui. VLADIMIR: Şi astea sînt galbene? Ia arată -le. Estragon se duce la ghete. face puroi. VLADIMIR: Nu se poate. (Estragon într-un picior. ESTRAGON: Adevărat. VLADIMIR: Pentru tine. ESTRAGON: Nu sînt ale mele.) Celălalt am spus! (Acelaşi joc cu celălalt picior. VLADIMIR: De ce? ESTRAGON: Nu-mi aduc aminte. . (Scurtă pauză. Estragon e cît pe-aci să cadă ■ VLADIMIR: Celălalt.) Uitei rana. ESTRAGON: De ce? (64) VLADIMIR: Ale lui nu-i veneau bine.

(Acelaşi joc. ridică piciorul. sigur. apoi se duce să se aşeze unde stătea la începutul primului act. o miroase.duc totuşi să mă aşez. (Vladimir se scotoceşte prin buzunare. VLADIMIR: Greşeşti. nu-i aşa. ESTRAGON: O mică plăcere' VLADIMIR: O distracţie.. un loc. Nu se mişcă. Caută. încearcă pe stîngul mai întîi. fără şiret. VLADIMIR: Atunci nu vrei? ESTRAGON: Nu-mi plac decît ridichile de lună! VLADIMIR: Atunci dă-o înapoi. ESTRAGON: O mică plăcere.) Mă .) Te asigur că o să fie o variaţie. Dar să nu ne abatem de la ce-am hotărît. (66) VLADIMIR: Acolo stăteai aseară. VLADIMIR: Asta devine într-adevăr lucru de nimic. pe care i-o dă lui Estragon. ESTRAGON: Găsim totdeauna cîte ceva care să ne dea im presia că trăim. VLADIMIR: încearcă. (Estragon ezită. fără şiret. ESTRAGON: Ajunge! (Tăcere. VLADIMIR: Vreau să zic ghetele. le păstrezi? ESTRAGON: Am vorbit destul despre ghete.) încearcă să mergi. porcule! (Estragon ridică celălalt picior. . nu găseşte decît napi. VLADIMIR: Atunci. (Estragon încearcă. sigur. nu. ESTRAGON: îmi sînt prea mari. nu-i aşa. ESTRAGON: Mă duc să caut un morcov. VLADIMIR: Poate că într-o bună zi ai să ai şi ciorapi. S-o încercăm şi pe cealaltă. ESTRAGON: Nu-mi plac decît ridichile de lună. Tăcere. ESTRAGON: Mă ajuţi? VLADIMIR: Sigur. VLADIMIR: Nu te strîng? ESTRAGON (făcînd cîţiva paşi apăsaţi): Nu încă. VLADIMIR (scoţlnd o sfoară din buzunar): Acum s-o legăm. doar ştii bine. Estragon i-o dă. Sîntem vrăjitori. VLADIMIR: Atunci poţi să le păstrezi. Didi? VLADIMIR: Sigur.) Ei? ESTRAGON: îmi vine şi asta.) Mai sus! (înghesuiţi unul în altul. (Ridică gheata. dă-mi o ridiche.) Hai. (Estragon se apropie de el.ESTRAGON: Atunci. scoate în sfîrşit o ridiche. din ochi. ESTRAGON: Aşa e. ESTRAGON: Crezi? (65) VLADIMIR: Ca să mai treacă timpul. ..) Ei? ESTRAGON: îmi vine bin e.) Celălalt. VLADIMIR: Dacă le-ai încerca? ESTRAGON: Am încercat tot. VLADIMIR: Da. care o examinează. dar. Didi? VLADIMIR (nerăbdător): Sigur. Hai. Vladimir reuşeşte pînă la urmă să-i pună gheata.) E neagră! VLADIMIR: E ridiche. se clatină de-a lungul scenei. ESTRAGON (cu vehemenţă): Nu. ESTRAGON: Ne descurcăm destul de bine împreună. ESTRAGON: Nu destul încă. dă piciorul.

) De-un . pînă cînd Estragon refuză să meargă mai departe.. îl ia pe Estragon de braţ şi-l face să umble în lung şi-n lat. îi dă drumul lui Estragon. VLADIMIR: Şi-o să putem pleca. stai.. Estragon adoarme.. ESTRAGON: Dacă aş putea să dorm. ESTRAGON: Şi-apoi o să fie iar ziuă. ESTRAGON: Cădeam. ESTRAGON: Am venit prea devreme. n-avea teamă. (Vladimir îşi reia plimbarea.. Vladimir îşi scoate haina şi-i acoperă umerii.. se duce să-şi ia haina şi o pune pe el. VLADIMIR: Cum vrei tu. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Îl aşteptăm pe Godot. ESTRAGON: Şi-apoi o să fie întuneric. gata. ESTRAGON: Plec. VLADIMIR: Am venit totdeauna la căderea nopţii. VLADIMIR: Nu. dînd din mîini ca să se încălzească. ESTRAGON: Am să încerc. VLADIMIR (zărindpălăria lui Luky): Ia te uită! ESTRAGON: Adio! VLADIMIR: Pălăria lui Lucky! (Se apropie de ea. ESTRAGON: Eram pe un. VLADIMIR: Aseară ai dormit. dintr -odată.. VLADIMIR: Nu putem. Nu te mai gîndi. Vladimir aleargă spre el.) Nu poţi să stai liniştit locului? VLADIMIR: Mi-e frig. sărind în sus. Hai să umblăm puţin. Estragon se tre zeşte brusc. nu spune nimic. cu violenţă): Nu mai termini odată cu bocitul? începi să-mi calci pe nervi cu • gemetele tale. ESTRAGON (ridică capul): Nu aşa tare. VLADIMIR (ceva mai încet): Nani-nani Na-ni-na-ni Na-ni-na-ni Na-ni.. cu capul intre picioare.. apoi începe să umble în lung şi in lat. nu. înnebunit. Ia o poziţie uterină. (67) 5 ESTRAGON: Să plecăm. ca ieri. Se apropie de Estragon şi cîntă cu glas puternic: Nani-nani.. ESTRAGON: Dar noaptea nu cade... VLADIMIR: Stai. sînt aici.) Ce-i de făcut? Ce-i de făcut? VLADIMIR (oprindu-se din mers. VLADIMIR: S-a terminat.. stai. îl cuprinde cu braţele.Tăcere.. VLADIMIR: O să cadă ea. VLADIMIR: Stai puţin. ESTRAGON: Ah! VLADIMIR: Stai. ESTRAGON: Destul! Sînt obosit! VLADIMIR: îţi place mai mult să stai fără să faci nimic? ESTRAGON: Da. (Scurtă pauză.. ESTRAGON: Adevărat. face cîţiva paşi.

) Frumoasă trebuie c-a mai fost! (Opune în locul pălăriei lui. care o ia şi o aruncă. pe care i-o întinde lui Estragon. Vladimir ia pălăria lui Estragon. Estragon îşi pune pălăria lui Lucky în locul pălăriei lui Vladimir. VLADIMIR: îmi vine? ESTRAGON: Nu ştiu. Vladimir îşi ia pălăria. pe care i -o întinde lui Estragon. Vladimir îşi pune pălăria lui Lucky în locul pălăriei sale. Estragon îşi aranjează pălăria cu amîndouă mîinile. Estragon îi întinde pălăria lui Vladimir. la dreapta şi la stînga. Vladimir ia pălăria lui Lucky. Vladimir îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria sa. VLADIMIR: Va să zică n -am greşit locul. ESTRAGON: Căzătură! Javră! . Estragon îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Vladimir. VLADIMIR: Nu vrei să ne jucăm? ESTRAGON: Să ne jucăm. Estragon ia pălăria lui Lucky.) Perfect! ESTRAGON: N-ai să mă mai vezi.) Cum să spun? (Scurtă pauză. Estragon ia pălăria lui Vladimir. Vladimir îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Lucky. Estragon îşi pune pălăria lui Vladimir în locul pălăriei lui.) Dă-i drumu'l (69) ESTRAGON: Ce trebuie să fac? VLADIMIR: Zbiară la mine. pe care i-o întinde lui Estragon. ESTRAGON: Plec. VLADIMIR: Nu. Vladimir îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Estragon. tu ai fi Pozzo. Vladimir îşi pune pălăria în locul pălăriei lui Estragon. Estragon îşi pune pălăria sa în locul pălăriei lui Lucky. ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: Ţine asta. care o ia şi o întinde lui Estragon. pe care i-o întinde lui Vladimir. •ESTRAGON: îngrozitor ! VLADIMIR: Mai îngrozitor ca de obicei? ESTRAGON: La fel. pe care i -o întinde lui Vladimir. o priveşte cu admiraţie. A mea mă supără. dar cum mă găseşti tu? întoarce capul cochet. VLADIMIR: Atunci pot s-o păstrez. Estragon ia pălăria lui Vladimir. ia atitudini de manechin. (Ridică pălăria lui Lucky. Acum sîntem liniştiţi. ESTRAGON: Nu cunosc. Estragon îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Lucky. Estragon îl priveşte uluit. pe care i-o întinde lui Vladimir. Estragon îşi ia pălăria.ceas sint aici şi n -am văzut-o! (Foarte mulţumit.) Ţine. pe care i-o (68) întinde lui Estragon. de-a ce? VLADIMIR: Ne-am putea juca de-a Pozzo şi Lucky.) Mă zgîrie. Vladimir îşi. (Ia atitudinea lui Lucky. VLADIMIR: Eu aş fi Lucky. . (Scurtă pauză. Tată această scenă într-un ritm viu. care o ia şi i -o întinde lui Vladimir. aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Luky. ESTRAGON: Ticălosule! VLADIMIR: Mai tare. încovoindu-se sub povara bagajelor. Vladimir îşi pune pălăria lui Estragon în locul pălăriei lui Lucky.

se încurcă în ea. sîntem serviţi pe platou. Vine. După copac! (Estragon dă fuga după copacul care nu-l acoperă decît pe jumătate. ESTRAGON: Tu o să te postezi acolo.) Nu-ţi rămîne decît să dispari. ESTRAGON:Cum? VLADIMIR: Zi. Estragon se dă înapoi înspăimîntat. aleargă spre Vladimir care se întoarce. priveşte în zare.) Gogo! E Godot! Sîntem salvaţi! Să-i ieşim înainte! Vino! (îl trage pe Estragon spre culise. te înţeleg. Vladimir aleargă la culisa prin care Estragon se (70) întorsese.) Gogo! Vino-napoi! (Tăcere. în sfîrşit! ESTRAGON (gîfîind): Stat blestemat! VLADIMIR: Unde ai fost? Te credeam plecat pentru totdeauna! ESTRAGON: Pînă la marginea pantei.) Nu pot! (Ridică ochii.Vladimir înaintează. (îşi lasă în jos capul. Iasă vedem. (Se gîndeşte. Fugi pe-acolo! Hai! (îl împinge spre fosă.) Gogo! (Tăcere.) Gata! Acum ai să vezi! Spune-mi ce trebuie să fac. VLADIMIR: Adevărat. sîntem pe-un platou. (îl duce pe Vladimir spre culisa stîngă.) Iată-te. Estragon se repede spre pînza fundalului. ESTRAGON: Şi pe-acolo vin. VLADIMIR: Nu pot! ESTRAGON: Destul! VLADIMIR: Zi-mi să joc. porcule! (Se zvîrcoleşte pe loc. Estragon se împotriveşte. Gest către spectatori. copacul ăsta nu ne-ar fi servit la nimic. vede că Estragon nu mai este acolo. (Estragon ezită. VLADIMIR: Cîţi sînt? ESTRAGON: Nu ştiu. începe să străbată scena aproape în goană. îl pune în axul drumului. scapă. scoate un ţipăt sfişietor. (Estragon iese de după copac. Estragon reintră grăbii.) Nu cumva eşti nebun? ESTRAGON (mai calm): Mi-am pierdut capul. gîfîind. cu spatele .) Dobitocule! pe-acolo nu-i ieşirea! (Vladimir se duce să-l ridice. Estragon reintră grăbit. porcule! ESTRAGON: Gîndeşte. îl aduce spre rampă. VLADIMIR: Sîntem încercuiţi! (înnebunit. Se opresc la cîţiva paşi unul de altul.) Repede. gîndeşte. cade. VLADIMIR: Zi-mi să gîndesc. ESTRAGON: Unde? VLADIMIR: După copac.) Nu mişca. VLADIMIR: Joacă. VLADIMIR (triumfînd). VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Nu ştiu. aleargă spre Vladimir. joacă. se dă înapoi.• E Godot! însfîrşitl (îl îmbrăţi.) Iartă-mă! (Ridică mîndru capul. şează pe Estragon cu însufleţire. Sigur.) Sigur.) Iată-te iar! ESTRAGON: Sînt blestemat pe vecie! VLADIMIR: Ai fost departe? ESTRAGON: Pînă la marginea pantei. mereu încovoiat. iese fugind pe cealaltă parte.) Acolo nu-i nimeni. Estragon iese grăbit. porcule! Tăcere. ruşinat. (Către Estragon.) Nu vrei? Zău. ESTRAGON: Plec. VLADIMIR: Nu-i nimic de făcut.

Cum? VLADIMIR (mai tare): Cred că te-ai înşelat. ESTRAGON: Aşteptînd.) Nu vezi venind pe nimeni? VLADIMIR (întorcîndu-se): Cum? ESTRAGON (mai tare): Nu vezi venind pe nimeni? VLADIMIR: Nu. Lungă tăcere. VLADIMIR (oprindu-se): Nu sîntem în formă. nu fi încăpăţînat. începe să sară.) Spate în_ spate. VLADIMIR: Ticălosule! ESTRAGON: Aşa! Să ne înjurăm! (Schimb de insulte. priveşte în zare. ESTRAGON (întorcîndu-se).la scenă. înăuntru! ESTRAGON: Haide! Se îmbrăţişează. apoi fiecare îşi reia pînda. cîteva respiraţii. ESTRAGON: Nu ţipa. . Vin unul spre altul. nu te mişca şi cască ochii. ' VLADIMIRşiESTRAGON (se întorc simultan).. îşi reiau pînda. Tăcere. ESTRAGON: De relaxare. Estragon se opreşte. VLADIMIR: De supleţe. Sînt obosit. Se privesc mînioşi. Lungă tăcere. Estragon îl imită. VLADIMIR: O. Tăcere. pardon! ESTRAGON: Te ascult.totuşi. VLADIMIR: Ce uşor trece timpul cînd ne distrăm! Tăcere. nu. ESTRAGON: Ca să ne liniştim.. VLADIMIR: De circumducţiune. VLADIMIR: Ca să ne încălzim. ESTRAGON: Ce facem acum? VLADIMIR: Aşteptînd. ESTRAGON (la fel): Termin-o tu pe-a ta. ESTRAGON (oprindu-se): Destul. VLADIMIR: Hai. se întoarce. VLADIMIR: Nu. VLADIM-IR: Gogo! ESTRAGON: Didi! VLADIMIR: Dă mîna! ESTRAGON: Iat-o! VLADIMIR: Vino în braţele mele! ESTRAGON: în braţele tale? VLADIMIR (deschizînd braţele): Aici.Nucumva. VLADIMIR (cu putere): Termină-ţi fraza. ESTRAGON: Ba da! VLADIMIR: Te-am întrerupt! ESTRAGON: Dimpotrivă. Să facem. Tăcere. Tăcere. ca pe vremuri! (Continuă să se privească un timp. VLADIMIR: Hai. (Aleargă spre cealaltă culisă. lasă politeţea. Vladimir îl priveşte peste umăr. (72) VLADIMIR: Dacă ne-am face exerciţiile? ESTRAGON: Mişcările. Amîndoi se privesc peste umăr. ESTRAGON: De relaxare. ESTRAGON: Nici eu. ESTRAGON: Hai. .) Hai. se opresc.) Acum să ne împăcăm. (71) VLADIMIR: Cred că te-ai înşelat.

fără mişcări în mijlocul bagajelor. ESTRAGON: Nu-i Godot? VLADIMIR: Nu-i Godot.ESTRAGON: Nu mai vreau să respir. Estragon închide ochii. el se opreşte. ca să-i permită lui Pozzo s-o urmeze mai comod. se clatină şi mai tare. Sfîrşitul serii ne e asigurat. Ne-am luptat toată seara numai cu mijloacele noastre. ESTRAGON: Să plecăm. Funia. Vladimir şi Estragon se dau înapoi. POZZO: Ajutor! VLADIMIR: De pe-acum timpul curge cu totul altfel. se ciocneşte de el. sub această nouă povara^ se clatină): Ce s-a întîmplat? Cine a strigat? Lucky cade. dar mult mai scurtă. VLADIMIR: O să ne fie de-ajuns. ESTRAGON: Dar ei sînt numai în trecere. Pozzo a devenit orb. POZZO: Ajutor! ESTRAGON: Strigă ajutor. Soarele o să apună. ai milă de mine! VLADIMIR (vexat): Şi eu? ESTRAGON (acelaşi joc): De mine! Fie-ţi milă! De mine! Intră Pozzo şi Lucky. (Pauză. Acum s-a terminat. clătinîndu-se. ridicînd pumnii. să aşteptăm noaptea. ar borele. ca în primul act. POZZO: Eu sînt! Eu sînt! Ridicaţi-mă ! VLADIMIR: Nu poate să se ridice. La vederea lui Estragon şi a lui Vladimir. pentru echilibru. VLADIMIR. care. Lucky are o pălărie nouă. POZZO: Fie-vămilă! VLADIMIR: Bietul Pozzo! ESTRAGON: Ştiam că e el. să aşteptăm — să aşteptăm. ESTRAGON: E Godot? VLADIMIR: Pică la fix! (Se îndreaptă spre grămadă. A şi început ziua de mîine. strigînd cît îl ţine gura): Doamne. (oprindu-se): E rîndul tău. lăsind să-i scape tot.) în sfîrşit. clătinîndu-se. ESTRAGON: Atunci cine-i? VLADIMIR: E Pozzo. ESTRAGON: Crezi că Dumnezeu mă vede? VLADIMIR: Trebuie să închizi ochii. (73) POZZO (agăţîndu-se de Lucky.) Să facem* totuşi. (74) . VLADIMIR: Ai dreptate. şi noi o să plecăm de-aici. VLADIMIR: Dar nu-i de loc Godot. luna o să răsară. un de Estragon. ESTRAGON (oprindu-se. Pozzo. să-l aşteptăm pe Godot. şi trîntindu-l pe Pozzo în cădere. continuîndu-şi drumul. Estragon face arborele. ESTRAGON: Dar ei sînt numai în trecere. Lucky • e împovărat ca în primul act. VLADIMIR: Nu mai sîntem singuri. VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Godot. Rămîn amîndoi lungiţi. întăriri! POZZO (speriat): Ajutor! ESTRAGON: E Godot? VLADIMIR: începusem să ne pierdem curajul. ESTRAGON: Arborele? Vladimir face arborele.

ESTRAGON: Păi nu mai cere nimic. ESTRAGON: Adevărat. VLADIMIR: Vrea să se ridice. mai întîi? ESTRAGON: Ce să facă? VLADIMIR: Să se ridice. Strigătul pe care l-am auzit adineauri se adresa mai degrabă întregii omeniri. Cu vehemenţă. VLADIMIR: Pare deştept ce spui.' (Scurtă pauză. VLADIMIR: Bună idee. (Gest. Pozzo se zvîrcoleşte. pe neaşteptate. loveşte pămîntul cu pumnii. ESTRAGON: E aici? (75) 1 VLADIMIR: Uite-l. dacă nu le dă. Şi alţii ar putea să facă treaba la fel de bine. Nu-ţi aduci aminte? ESTRAGON: El era? VLADIMIR: Da.. ESTRAGON: Dacă i-am cere mai întîi oasele? Apoi. VLADIMIR: Vrei să zici că-l avem la mînă? ESTRAGON: Da.. dacă nu şi mai bine chiar. Am fi raşi! ESTRAGON: Lucky? VLADIMIR: El te-a atacat ieri.) Nu.) Să facem ceva. ca să-l ajutăm. ESTRAGON : îţi spun că erau zece.. Dar mă tem de-un lucru. La drept vorbind nici nu e neapărată nevoie de noi. înainte. geme. VLADIMIR: Poate că mai are oase pentru tine. Dar. mai bine am profita că Pozzo cere ajutor. cît avem ocazia! Doar nu e nevoie de noi în fiecare zi. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. ESTRAGON: Dacă i-am trage amîndoi o mamă de bătaie? VLADIMIR: Vrei să zici. VLADIMIR: Dacă l-aş ajuta. în clipa de faţă. ESTRAGON: Nu poate să se ridice. VLADIMIR: Nu. VLADIMIR: Nu poate. ESTRAGON: Tot ce se poate. ESTRAGON: Atunci să se ridice. VLADIMIR: Să nu ne mai pierdem vremea cu vorbe goale. îl lăsăm acolo. Dar poate să se dezlănţuie dintr -o clipă în alta . VLADIMIR: Şi că trebuie să-i punem condiţii ca să-l ajutăm? ESTRAGON: Da. ESTRAGON: întreabă-l. Dar aici. ESTRAGON: Dar ce are? VLADIMIR: Nu ştiu.VLADIMIR: Nu putem. VLADIMIR: Fiindcă şi-a pierdut speranţa. bizuindu-ne pe recunoştinţa lui. noi sîntem omenirea.) Deocamdată pare mort. dacă am tăbărî pe el cît doarme? ESTRAGON: Da. ESTRAGON: Oase? VLADIMIR: De pui. Dar sîntem în stare? Şi el. ESTRAGON: De care? VLADIMIR: Să nu se mişte Lucky. chit că ne place . cel care ţi-a tras şuturile. doarme oare cu adevărat? (Scurtă pauză.

nu protestez. POZZO: Două sute! VLADIMIR: Imediat! încearcă să-l ridice pe Pozzo. (Ridică mîna. totul o să se risipească. se împiedică de bagaje. Sau fuge în adîncul desişurilor. Şi avem norocul să ştim.) Sîntem la întîlnire şi-atît. VLADIMIR: Sau să cadă noaptea. Hai. Îmi urmăreşti raţionamentul? ESTRAGON: Toţi ne naştem nebuni. Ni se iveşte o diversiune. Ce facem noi aici. Visează. Să-profităm. e că timpul trece greu în asemenea condiţii şi că ne sileşte să-l umplem cu fapte care. ESTRAGON: Adevărat. facem şi aşa cinste condiţiei umane. asta sau nu. POZZO: Ajutor! VLADIMIR: Ce e sigur. nu izbuteşte. cade. VLADIMIR: N-aş merge pînă acolo. îşi reînnoieşte eforturile. ESTRAGON: Nu-i destul. (Scurtă pauză. şi noi ce facem? O lăsăm să se ducă de rîpă.. pînănu-ipreatîrziu. VLADIMIR: Crezi? (76) ESTRAGON: Nu ştiu. Dar oare nu rătăceşte ea de-pe-acum în bezna permanentă a marilor adîncimi? iată ce mă întreb uneori. Dar nu asta e problema. POZZO: Ajutor. asta e incontestabil. care la prima vedere pot apărea raţionale. în această imensă confuzie. Tigrul sare să-şi ajute semenii • fără să stea pe gînduri.Săreprezentăm cu demnitate. o să fim iar singuri. Se * înţelege că-i aşa. Ce părere ai? ESTRAGON: N-am ascultat. în mijlocul singurătă ţilor. Da. spre Pozzo. VLADIMIR: Se prea poate. se opreşte. VLADIMIR: Aşteptăm. vreau să spun că n-aş merge pînă la a zice ca n-avem mintea întreagă încă de pe cîn d venim pe lume. Bun. ESTRAGON: Ce v-a apucat pe toţi? VLADIMIR: Ajutor! (77) ESTRAGON: Eu plec. în cearcă să se ridice. cum să spun. dar sîntem la întîlnire. nu poate. un singur lucru e clar: aşteptăm să vină Godot. iată ce trebuie să ne întrebăm. Dar nu asta e problema. ne plictisim de moarte. VLADIMIR: Nu mă lăsa! Au să mă ucidă! POZZO: Unde mă aflu? VLADIMIR: Gogo! . ESTRAGON: Găseşti că e destul? VLADIMIR: Nu. la muncă.) într-o secundă. dar cu care sîntem obişnuiţi. O să zici că toate astea n -au alt rost decît să ne împiedice prăbuşirea raţiunii. specia în care ne-a vîrît nenorocirea. POZZO: Două sute. Ne plictisim.) Nu. vă dau bani! ESTRAGON: Cît? POZZO: O sută de franci. Cîţi oameni pot să spună asemenea lucruri? ESTRAGON: Nenumăraţi. (înaintează. măcar o dată. Nu sîntem "sfinţi. VLADIMIR: E drept că dacă stai să cîntăreşti cu braţele încrucişate argumentele pro şi contra. Iar cîte unii rămîn.

(78) POZZO: Ajutor! VLADIMIR: Aici sîntem. "ESTRAGON: îmi promiţi? VLADIMIR: îţi jur. (Încearcă să se ridice. ESTRAGON: Care te-ai împuţit? VLADIMIR: Pozzo. Lungă tăcere. Tăcere. ESTRAGON: Te-apucă scîrba! VLADIMIR: Repede! Repede! Dă-mi mîna! ESTRAGON: Eu plec. ESTRAGON: Şi n -o să ne mai întoarcem niciodată? VLADIMIR: Niciodată. (Scurtă pauză. ESTRAGON: Hai. ţiplnd de durere. îndată.) Eu plec. POZZO: Cine sînteţi voi? VLADIMIR: Nişte oameni. VLADIMIR: Tot ticălosul ăsta de Pozzo. ESTRAGON: îndată. Tăcere. de-a buşilea. ESTRAGON: Şi-o să mergem în Ariege? VLADIMIR: Unde vrei tu. Dormi. care se grăbeşte s-o apuce. Din cînd. .) Hai. ESTRAGON: Ce bine e pe jos! VLADIMIR: Poţi să te ridici? ESTRAGON: Nu ştiu.) Mai curînd sau mai tîrziu. ESTRAGON: Dacă am încerca să dormim? VLADIMIR: L-ai auzit? Vrea să ştie ce s-a întîmplat 1 ESTRAGON: Lasă-l. hop ! VLADIMIR: Trage! Estragon trage. ESTRAGON: Spune-i să lase gura. am visat să mă plimb prin Ariege. " VLADIMIR: întîi ajută-mă. am să mă ridic şi singur. VLADIMIR: încearcă. VLADIMIR: La urma urmei. cade. şi se depărtează. apoi o să plecăm împreună. POZZO: Eu sint! Eu sînt! Fie-vă milă de mine. Tăcere. ridică-te. POZZO: Trei sute. VLADIMIR: Lasă-mă în pace. Apoi tare. Arde-i vreo cîteva! VLADIMIR (cărîndu-i pumni lui Pozzo): N-ai terminat? Nu vrei să laşi gura? Vierme! (Pozzo se desprinde.VLADIMIR: Ai să te plimbi. . ESTRAGON: Hai. o să răceşti. (Întinde mina spre Vladimir. nu fi încăpăţînat. POZZO: Fie-vă milă! Milă! ESTRAGON (tresare): Ce? Ce-i aici? VLADIMIR: Dormeai? ESTRAGON: Aşa cred. Patru sute! ESTRAGON: De cînd mă ştiu. ESTRAGON: Ce ai? VLADIMIR: Cară-te. ESTRAGON: Tu rămîi aici? VLADIMIR: Deocamdată. se poticneşte. POZZO: Ce s-a întîmplat? VLADIMIR (cu putere): Nu mai taci odată? Holera dracului! Nu se gîndeşte decît la el.POZZO: Ajutor! VLADIMIR: Ajută-mă! ESTRAGON: Eu plec. Didi. Recade.

VLADIMIR: Pozzo! (Scurtă pauză. Şi am rămas surzi. (Se gîndeşte o clipă.) ■Cain! Cain! • m POZZO: Ajutor! ESTRAGON: E toată omenirea aici. ESTRAGON: Am dat de bucluc. (Tăcere. (Strigă.) A scăpat! (Pozzo se prăbuşeşte. VLADIMIR (ridicînd ochii): Unde e? ESTRAGON: Colo. ESTRAGON: Păi zici că a căzut. VLADIMIR: Ne-a implorat să-l ajutăm. (Tăcere.) Ce ţi se pare atît de extraordinar? Tăcere..) Abel! Abel! POZZO: Ajutor! ESTRAGON: Vezi! (80) VLADIMIR: încep să mă satur de cîntecul ăsta. ESTRAGON: Eşti sigur că-l cheamă Pozzo? VLADIMIR (îngrijorat): Domnule Pozzo! Veniţi înapoi! N-o să vă facem nici un rău. ESTRAGON: Hai am îndoi odată. ESTRAGON: Ar fi nostim. chemlndu-l pe Lucky.) Pozzo! (Scurtă pauză. A stăruit.în cînd se opreşte. unul după altul.. cheamă-l.) Ce facem acum? VLADIMIR: Dacă m-aş putea tîrî pînă la el.) Poate că am fost cam prea duri.) Nu răspunde.) A căzut! ESTRAGON: Se ridicase? VLADIMIR: Nu. Să încercăm. Tă- cere. îl urmăreşte cu privirea. VLADIMIR: Se aşezase în genunchi. Tăcere. VLADIMIR şi ESTRAGON: Pozzo! Pozzo! VLADIMIR: A mişcat. VLADIMIR: Adevărat. VLADIMIR: Tu ai vrut. VLADIMIR: Ce-ar fi nostim? ESTRAGON: Să încercăm alte nume. ESTRAGON: N-ar fi trebuit. Şi-l nimerim noi pînă la urmă pe cel bun. Şi l-am bătut. rezemat în cot. . VLADIMIR: Nu se mai mişcă. VLADIMIR: îţi spun că-l cheamă Pozzo. ESTRAGON: Nu mă părăsi! VLADIMIR: Dacă l-aş chema? ESTRAGON: Aşa e. ESTRAGON: Asta o să vedem noi. la zenit. Poate că e mort.) Ia te uită la noruleţul ăla. ESTRAGON: Nu cumva l-ai pocnit prea tare? VLADIMIR: I-am tras cîţiva pumni zdraveni. VLADIMIR: Ei şi? Ce-i cu el? (Scurtăpauză. spintecă cerul cu gesturi de orb. Vladimir. "ESTRAGON: E-adevărat. (Scurtă pauza. ESTRAGON: Dacă am încerca cu alte nume? VLADIMIR: Mi-e teamă să nu fie atins serios. (79) ESTRAGON: Asta nu ni se întîmplă des. ESTRAGON: Poate că pe-ălălalt îl cheamă Cain. ESTRAGON: Adevărat. fiindcă am vrut să -l ajutăm. Ca să treacă timpul.

ESTRAGON: Pentru început. ESTRAGON: Deocamdată.) Ce facem? POZZO: Ajutoor! VLADIMIR: Dacă l-am ajuta? ESTRAGON: Ce trebuie făcut? VLADIMIR: Vrea să se ridice. atîrnat de gîtul lor. (Acelaşi joc. ESTRAGON: N-a fost cine ştie ce greu.ESTRAGON: Acum să trecem la altceva. VLADIMIR: Nu putem. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Dovadă că l-am ajutat..) Vă e mai bine? POZZO: Cine sînteţi? VLADIMIR: Nu ne recunoaşteţi? POZZO: Sînt orb. ESTRAGON (rlde zgomotos): întreabă dacă sîntem prieteni ! VLADIMIR: Nu.) Trebuie să se obişnuiască iar cu statul în picioare. VLADIMIR: Să nu mai discutăm despre asta. vrea să zică prieteni de-ai lui. VLADIMIR: Şapte?.. dacă ne-am ridica? VLADIMIR: Să încercăm. ESTRAGON: Adevărat. în picioare. Ce mai aşteptăm? îl ajută pe Pozzo să se ridice. ESTRAGON: Depinde de anotimp. se depărtează de el. POZZO: E seară? * . POZZO: Cît e ceasul? ESTRAGON (cercetînd cerul): Să vedem. ESTRAGON: Atunci să-l ajutăm. ESTRAGON: Evident. Tăcere.) După cît spune el. Opt?. (81) VLADIMIR: Trebuie sprijinit. ESTRAGON: Şi acum? POZZO: Ajutor! ESTRAGON: Să ne cărăm. VLADIMIR (către Pozzo): De cînd? POZZO: Aveam o vedere foarte bună — dar sînteţi prieteni. Pozzo rămîne . Vrei? VLADIMIR: Tocmai voiam să-ţi propun. ESTRAGON: Poate că vede clar în viitor. POZZO: Nu mă lăsaţi! VLADIMIR: Nici vorbă să vă lăsăm.. (Către Pozzo. POZZO: Nu sînteţi tîlhari? ESTRAGON: Tîlhari? Semănăm noi a tîlhari? VLADIMIR: Ei. (Scurtă pauză... ESTRAGON: Dar la ce? VLADIMIR: Asta e! Tăcere. (Scurtă pauză. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot.. între amîndoi. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Vrea să-l ajutăm să se ridice. Pozzo recade. ESTRAGON: Asta e! L-am fi ajutat dacă nu-i eram prieteni? VLADIMIR: Poate. Se ridică amindoi. şi tu! E orb! ESTRAGON: La naiba! Aşa e. VLADIMIR: Totul e să vrei.

(Scurtă pauză. ESTRAGON: Parcă s-ar înălţa. Acolo e apusul.. VLADIMIR: Dacă am auzit bine.. Mai pe larg! VLADIMIR: Lasă-l în pace. Dar n -am trăit degeaba toată ziua asta lungă şi pot să vă asigur că e aproape la capătul repertoriului. Nu e nimic pe el. am ajuns la saară. (Scurtă pauză..) Cîteodată mă mai întreb dacă nu dorm încă.Nu Seamănă a nimic. POZZO: De ce nu-mi răspundeţi? ESTRAGON: Fiindcă nu vrem să vă spunem o tîmpenie. ESTRAGON: Ce ştii tu?. (82) VLADIMIR: Nu se poate.) Şi nici lucrurile timpului nu le văd. POZZO: Nu tumva la locul numit Scîndura? VLADIMIR: Nu cunosc. (83) 6* VLADIMIR: Ia te uită ! Aş fi jurat contrariul. VLADIMIR: Şi v-*a apucat aşa. Pare că doarme. POZZO: Unde sîntem? VLADIMIR: Nu ştiu. Orbii n -au noţiunea timpului. domnule. Poate că e mort. VLADIMIR: Vă întreb dacă v-a apucat dintr-o dată? POZZO: într-o zi m-am trezit orb ca destinul. POZZO : A ce seamănă peisajul? VLADIMIR (privire circulară): nu se poate descrie. ESTRAGON: îţi spun că se înalţă.."E un copac. POZZO: Atunci nu e Scîndura. dintr -o dată? POZZO: Foarte bună. ESTRAGON: Eu plec. Nu vezi că a început să-şiamintească de fericire? (Scurtă pauză. îl reia văzînd că-i gata să cadă. POZZO (cu spaimă): E seară? VLADIMIR: De altfel. ESTRAGON (enervat): Mai pe larg. spuneaţi că pe vremuri aţi avut o vedere foarte bună. VLADIMIR: Cînd asta? POZZO: Nu ştiu. cum vă mai simţiţi? ESTRAGON: Cît timp o să trebuiască să -l maicărăm după noi? (îl lasă pe jumătate. ESTRAGON (Incovoindu-se): Dacă şi asta mai e diversiune! POZZO: Unde mi-e sluga? VLADIMIR: E colo.. foarte bună. POZZO: Da. foarte bună.Tăcere. (Scurtă pauză. VLADIMIR (liniştitor): E seară. Prietenul meu încearcă să mă facă să mă îndoiesc că-i seară. ESTRAGON: Dacă ar fi zorile. POZZO: Da..) Doar nu sîntem cariatide. Estragon şi Vladimir privesc amurgul.. de fapt? ESTRAGON: De fapt! VLADIMIR: Aţi căzut amîndoi. şi trebuie să mărturisesc că m-a făcut să şovăi o clipă.) Memoria praeteritorum bonorum — trebuie să fie groaznic. POZZO: Nu mă întrebaţi. VLADIMIR: Nu vorbi prostii.) Altminteri. Tăcere. nici nu s-a clintit. POZZO: Ce s-a întîmplat. VLADIMIR: Dar de-abia ieri. .. POZZO: De ce nu răspunde cînd îl chem? VLADIMIR: Nu ştiu.

VLADIMIR: Du-te de-l trezeşte. arde-l! Dezlănţuit subit. VLADIMIR (lui Estragon): Ia spune. urllnd. pe cît se poate. VLADIMIR: Ca să se odihnească. VLADIMIR: Atunci. ESTRAGON: Nu mă slăbi din ochi. Lucky se trezeşte. îţi aminteşti că ţi-a făcut ceva. ca să ne pîn dească. Dar se loveşte la picior şi se depărtează şchiopătînd şi gemînd. ESTRAGON. VLADIMIR: Poate că au făcut stînga împrejur. să nu-l sugrume. VLADIMIR: Adevărat. ESTRAGON: O iluzie. VLADIMIR (lui Estragon): Du-te tu. ESTRAGON: Aşa e. (84) ESTRAGON* Să se refacă. porcu! Estragon se aşază. fireşte. POZZO: Aşa.)Prietenul meu se teme. mai jos depîntece şi în obraz. E chiar o ocazie să te răzbuni. O halucinaţie. Dacă nu. Estragon îl burduşeşte pe Lucky cu picioarele. în sfîrşit. asta-l face să se mişte. POZZO: Ce mai aşteaptă? VLADIMIR (către Estragon): Ce mai aştepţi? ESTRAGON: îl aştept pe Godot. ESTRAGON: Aşa e. cu braţele în faţa capului. ca un prunc. De obicei. POZZO: N-are de ce să se teamă. (85) . pur şi simplu. ESTRAGON: Şi dacă se apără? POZZO: Nu. încotro s-au dus oa menii pe care i-ai văzut? ESTRAGON: Habar n-am. n-ai de ce să te temi. nu. (aplecîndu-se peste Lucky): Respiră. POZZO: Da. Nu suportă. ESTRAGON: După ce mi-a făcut? Niciodată. VLADIMIR (lui Pozzo): V-am spus că prietenul meu se teme. Tu mi-ai spus. N-are nici un rost să-l pocneşti dacă e mort. nu se apără niciodată. VLADIMIR: Am să zbor în ajutorul tău. ce trebuie să facă? POZZO: Să tragă mai întîi de funie. să-i tragă cîteva picioare. ESTRAGON: Nu-mi amintesc nimic. VLADIMIR: Vezi mai întîi dacă e viu. Pute cumplit. cu grijă. VLADIMIR: Vezi. VLADIMIR: Poate că s-au pitit pe undeva. nu trebuie să fii niciodată drăguţ cu oamenii ăştia. VLADIMIR: De fapt. ESTRAGON: O iluzie. VLADIMIR: Dar nu vă putem lăsa. ESTRAGON (oprindu-se într-un picior): Oh. VLADIMIR: Poate»că s-au oprit. VLADIMIR: Ah.POZZO: Duceţi-vă să vedeţi dacă e rănit. cu capul între picioare. să se ducă prietenul dumitale. VLADIMIR: Poate a fost o viziune. (Către Pozzo. VLADIMIR. POZZO: Nu e nevoie să mergeţi amîndoi. se va aşeza ghemuit. ESTRAGON: Aşa e. Se îndreaptă spre Lucky.pe cînd el nu voia decît să-i şteargă lacrimile. dar curînd va renunţa. Ieri sluga dumneavoastră l-a atacat. încearcă să-şi scoată ghetele.

POZZO: Şi Lucky? VLADIMIR: Atunci e chiar el? POZZO: Cum? VLADIMIR: Atunci e chiar Lucky? POZZO: Nu înţeleg.) S-a ridicat. reia bagajele. pune capătul funiei în mîna lui Pozzo. Vedeaţi bine. VLADIMIR: Ce faceţi cînd cădeţi departe de orice ajutor? POZZO: Aşteptăm să ne putem ridica. ca să-l vindeţi. dacă vrei să te infor mezi. VLADIMIR: Dar n-o să cădeţi dacă vă dau drumul? POZZO: Nu cred. VLADIMIR: Ce e în valiză? (86) POZZO: Nisip. lasă funia la timp.) Nu vă aduceţi aminte? POZZO: Nu-mi amintesc să fi întîlnit pe cineva ieri. El a jucat. POZZO: Repede. (Vladimir se dă la o parte. (Tăcere. Pozzo se opreşte. reia bagajele. POZZO: Dacă ţii neapărat. VLADIMIR: Înainte de-a pleca. POZZO: Cui? -VLADIMIR: Lui Lucky. POZZO: Ce s-a întîmplat? VLADIMIR: A căzut. Pozzo îl urmează. dumneavoastră sînteţi Pozzo? POZZO : Sigur că sînt Pozzo. VLADIMIR: Nu plecaţi încă. A gîndit. încărcat cu bagajele. POZZO: Bine face. (Trage de funie. Aţi vorbit cu noi. se clatină pe loc. caută biciul. Peurmă plecăm iar. Funia se întinde. vine să se aşeze în faţa lui Pozzo. ajunge. Vladimir îi trage cîteva picioare lui Lucky. Vladimir îl sprijină. VLADIMIR: Cum v-aţi schimbat! Lucky. Şi-acum. fă-l să se ridice pînă nu adoarme. spuneţi-i să cînte. îl găseşte.POZZO: Ce s-a mai întîmplat? VLADIMIR: Prietenul meu s-a lovit. Lucky se ridică. VLADIMIR: Aceiaşi de ieri? POZZO: De ieri? VLADIMIR: Ne-am văzut ieri. (Lucky se ridică. pune capătul funiei în mîna lui Pozzo. VLADIMIR: Sus. POZZO (întinde mîna).) înainte! Lucky se pune în mişcare. i-ll dă lui Pozzo. Drepţi! VLADIMIR: îl duceaţi la tîrgul Mîntuitorului. POZZO: Plec.) Drepţi! VLADIMIR: Se ridică. Lasă-mă. VLADIMIR: O clipă. adună bagajele. reia bagajele. POZZO: Biciul! (Lucky lasă bagajele. .) Funia! Lucky lasă bagajele. Lucky cade. VLADIMIR: Şi unde mergeţi acum? POZZO: Nu mă ocup cu asta. Dar mîine n-o să-mi amintesc că am întîlnit pe cineva astăzi. Funia! Lucky lasă bagajele. scăpînd bagajele. Nu te baza deci pe mine. VLADIMIR: Şi dumneavoastră. adună bagajele. Pozzo se poticneşte. porcule! Porcule. te rog.

ESTRAGON (gesturi înnebunite. luna se înalţă. ESTRAGON: Ce ai? . intr-o bună zi o să murim. (Scurtă pauză. apoi): De ce nu mă laşi niciodată să dorm? VLADIMIR: Mă simţeam singur.. Vladimir rămîne nemişcat. ziua străluceşte o clipă. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Ar spun e un orb adevărat că n -are noţiunea timpului? ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Pozzo.) (88) Spune.) Eşti sigur că nu era el? VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Godot? VLADIMIR: Dar cine? ESTRAGON: Pozzo. Nu se poate. VLADIMIR: Aşa. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Mi s-a părut că ne vede. nu-ţi ajunge? într-o bună zi. apoi îl trezeşte. ca toate zilele. POZZO: Păi e mut. VLADIMIR: Mut. (Trage de funie. VLADIMIR: Mut! POZZO: Sigur. el a amuţit. cuvinte incoherente..) înainte! Ies.. eşti sigur că m-ai văzut? N-o să-mi spui mîine că nu i-ai văzut niciodată? Tăcere. a trecut timpul. De cînd? POZZO (subit furios): Tot n-ai terminat să mă otrăveşti cu poveştile dumitale de timp? E o nebunie! Cînd! Cînd! într-o bună zi. îlpriveşte. îl priveşte o clipă. Nu e în stare nici să geamă. VLADIMIR: Taci! (Tăcere. nu-ţi ajunge? (Mai cumpănit. în aceeaşi clipă.) Nu..) Ele nasc călare pe-un mormînt. (Scurtă pauză. Vladimir îi urmează la limita scenei. într -o bună zi ne-am (87) născut. Tăcere. cu ghetele în mînă. (Se ridică anevoie. Sau să recite.. anunţă că cei doi au căzut din nou..) Mă întreb dacă e într-adevăr orb. Sau să gîndească. într -o bună zi eu am or bit. apoi. ESTRAGON: Ai visat tu. băiatul fuge ca o săgeată. sprijinit de mimica lui Vladimir. într-o bună zi o să surzim. Vladimir face deodată un salt înainte. Am să mă ridic. se ridică. apoi se face iar noapte. (Scurtă pauză.POZZO: Să cînte? VLADIMIR: Da. Zgomot de cădere. pune ghetele în faţa rampei. Adevărat. totuşi. vine spre Vladimir. Tăcere. Estragon se tre zeşte. Soarele apune. se descalţă. în aceeaşi bună zi. ESTRAGON: E orb? VLADIMIR: Aşa ne-a spus. ESTRAGON: Visam că. Vladimir merge spre Estragon care doarme. VLADIMIR: Nu! Nu ESTRAGON Au! VLADIMIR: Nu ştiu ce să mai cred.) Să plecăm. ESTRAGON: Visam că eram fericit. îi priveşte depărtîndu-se.

totuşi.privesc funia. Aceştia. ESTRAGON: Didi. Rămln amîndoi nemişcaţi în faţa lui. Amîndoi. ESTRAGON: Stai.) Ar putea să meargă. (91) ESTRAGON: Vino să vezi. să plecăm departe! VLADIMIR: Nu putem. (Estragon deznoadă capătul funiei care-i ţine pantalonii. Tăcere. ESTRAGON: Şi zici cămîine trebuie să ne-ntoarcem iar? VLADIMIR: Da. (îl trage pe Vladimir spre copac. ESTRAGON: Nu mai pot să continui aşa. ce fel de copac e? VLADIMIR: Nu ştiu. ESTRAGON: Am dormit mult? VLADIMIR: Nu ştiu. ESTRAGON: Şi acum e prea tîrziu. Tăcere. Dar e solidă? ESTRAGON: O să vedem. ESTRAGON: O să mă tragi de picioare. Tăcere. Funia se rupe. la nevoie. ESTRAGON: Atunci o să aducem o funie ca lumea.) Număr copacul trăieşte. mult prea largi. VLADIMIR: E prea scurtă. ESTRAGON: Atunci nu putem. ESTRAGON: Unde plecăm? VLADIMIR: Nu departe.) N-a venit? VLADIMIR: Nu. VLADIMIR: Da. VLADIMIR: Şi eu. (Tăcere. ESTRAGON: Nu. VLADIMIR: Nu face nici cît o ceapă degerată. mai e cureaua mea. ESTRAGON: Şi dacă i-am trage chiulul? (Scurtă pauză. VLADIMIR: Să ne cărăm. o salcie. VLADIMIR: Aşa se spune. ESTRAGON: Adevărat. VLADIMIR: Şi de-ale mele cine-o să tragă? ESTRAGON: Aşa e. e noapte. VLADIMIR: Da. Priveşte copacul.VLADIMIR: N-am nimic. Na! Apucă fiecare de cîte-un capăt al funiei şi trag. (Scurtă pauză. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Mîine trebuie să ne întoarcem iar.) Dacă i-am trage chiulul? VLADIMIR: Ne-ar pedepsi. îi cad pe călcîie. ESTRAGON: Eu o-ntind. VLADIMIR: S-o vedem. ESTRAGON: Ce să facem? VLADIMIR: Să-l aşteptăm pe Godot. ESTRAGON: Dacăne-am despărţi? Poate ne-ar merge mai .) Şi dacă ne-am spînzura? VLADIMIR: Cu ce? ESTRAGON: N-ai un capăt de fun iie? VLADIMIR: Nu. ESTRAGON: Ba nu. Tăcere. ESTRAGON (privind copacul): Ce-i ăsta? VLADIMIR: Copacul. Tăcere. Ei sînt cît pe-aci să cadă. VLADIMIR: Asta e.

o-ntindem? VLADIMIR: Saltă-ţi pantalonii. Nu se . îşi vîră mîna înăuntru.ESTRAGON: Şi dacă vine? VLADIMIR: O să fim salvaţi.bine. ESTRAGON: Adevărat. Vladimir îşi scoate pălăria — a lui Lucky — se uită în ea. Tăcere. ESTRAGON: Cum? VLADIMIR: Saltă-ţi pantalonii. mişcă din loc. ESTRAGON: Atunci. o scutură şi o pune pe cap. VLADIMIR: O-ntindem? ESTRAGON: Hai. ESTRAGON: Să-mi scot pantalonii? VLADIMIR: Saltă-ţi pantalonii. VLADIMIR: Ne spînzurăm mîine. îşi ridică pantalonii. Dacă nu vine Godot. (92) .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful