In declaratia Universala a Drepturilor Copilului, adoptata de Adunarea Generala a O.N.U.

in noiembrie 1989, la care a aderat si Romania, se precizeaza intr-un articol: copilulul are dreptul sa traiasca in familie si sa fie incojurat cu dragoste si intelegere, ... el are dreptul la educatie, la cultura, lacunoasterea tuturor valorilor umane si a valorilor spirituale. Tot aici sunt precizate o serie de imperative care insotesc drepturile copiilor si anume: prietenie, dragoste, respect, solidaritate, pace , intelegere, libertate. Educatia este cea care desavarseste fiinta umana:Omul nu poate devenii Om decat prin educatie, spune Imanuel Kand, educatie pe care copilul o primeste desigur in familie, in gradinita, de la comunitate si scoala. Programul educatiei timpurii pune un accent mare pe participarea familiei in cadrul acestui program deoarece familiile sunt primii dascali ai copiilor, au cea mai mare influenta asupra lor si doresc binele copiilor lor pentru a devenii cetateni realizati si plini de succes. Pe masura trecerii timpului si castigarii increderii familiilor au descoperit multe lucruri despre nevoile, interesele si talentele lor. Este foarte important ca familia si echipa de educatoare sa intemeieze o relatie puternica inca din ziua inscrierii copilului asigurandule numeroase ocazii de a se implica, de a schimba informatii. Stabilirea clara a rolurilor si responsabilitatilor fiecarui membru ai echipei ajuta la luarea unei decizi si la ducerea la indeplinire a actiunilor. Relatiile sunt mentinute prin comunicare, respect reciproc, acceptarea caracteristicilor fiecarui individ si ai intereselor fiecarui copil. Viata, mediul in care se dezvolta copilul ofera cele mai diferite exemple: unele izvor de invataminte frumoase, utile, altele model de fapte si purtari corespunzatoare; unele se produc cu voia noastra, altele isi croiesc drum catre sufletul copiilor fara sa ne dam seama; unele exemple sunt de scurta durata, de o clipa poate, altele actioneaza luni intregi, ani sau poate toata viata, multe exemple se petrec in familie, altele in afara, unele radiaza din paginile cartii, altele din filme, piese de teatru. Copilul care abia paseste in viata, care invata sa cunoasca lumea pas cu pas are nevoie de exemple de modele pe care sa le imite. Pentru copii, omul matur este persoana care stie totul, care are experienta multa, care nu greseste. Rolul gradinitei, familiei, scolii este de a dezvolta aptitudinile individuale ale copilului, trimitand in viata fiinte ganditoare capabile de a

medita la implicatiile sociale, istorice si filozofice, castigandu-si increderea in ei devenind cetateni activi preocupati de probleme umane esentiale cum ar fi sensul fiintei noastre, structura spatiului si a timpului, ordinea universala si locul existentei universale in ea. Liz Lorent de la Institutul pentru o societate deschisa a afirmat : Este foarte important pentru copii sa se dezvolte in sensul libertatii lor individuale. Toti copiii trebuie sa invete, sa aleaga si sa ia singuri decizii. Personalul didactic, parintii si comunitatea joaca un rol vital in modelarea vietii copiilor, prin faptul ca ele creaza cai de stimulare sau de reducere a capacitatii lor de a trai intr-o democratie si de asi conduce viata dupa principiile democratice. Dr Carol Seefeledt afirma din fiecare experienta copiii invata ca sunt demni de lauda, valorosi si respectati. Ei stiu ca necesitatile si dorintele lor personale vor fi indeplinite si ca drepturile lor vor fi protejate. In acelasi timp, ei invata sa-si largeasca aria preocuparilor si sa renunte la o parte din egocentrismul lor in favoarea altora si a grupului. In calitate de membrii ai unei comunitati democratice copiii isi dezvolta simtul civic, recunoscand ca interesele lor proprii se suprapun partial cu interesele celorlalti si ca bunastarea lor este impletita cu bunastarea celorlalti. Copiilor li se dezvolta deprinderile sociale prin interactiunea cu tovarasii lui de joaca. Ei invata ce sunt regulile cum se stabilesc ele, ce inseamna dreptate si cinstea, cum sa colaboreze si cum sa comunice. Isi dezvolta stima pentru propria persoana antrenandu-se, interactionand cu alti copii si facand fata cu succes promovarilor personale, fizice, intelectuale si sociale. Frost si Jacobs 1995 pag 47. Comunicarea deschisa si eficienta intre director, educatoare, parinti, copii si comunitate este absolut necesara pentru pregatirea lor de a devenii cetateni activi intr-o societate democratica. Fiecare vorbitor isi asuma responsabilitate de a spune clar si concis ce are de spus , de o maniera care nu reprezinta o amenintare. Astfel sansele de a purta un dialog deschis, onest si reciproc sunt mai mari ducand la rezolvarea problemelor. Pentru realizarea unui parteneriat performant si al evalua trebuie sa il intelegem, sa il putem explica, sa-i cunoastem posiblitatile si limitele si sa stablim clar obiectivele fiecarei dintre parti, toate conducand la formarea unei imaginii favorabile gradinitei. In prescolaritate se produc largirea interactiunilor sociale ale copilului prin integrarea sa in colectivitati unde se stabileste o categorie specifica de relatii. Numai gradinita poate intregii experienta sociala a copilului generata de confruntarea cu cei care au aceleasi nevoi si dorinte, aceleasi capacitati fizice si psihice. Copilul care nu traieste printre cei asemanatori lui nu poate sa se identifice cu acestia, nu poate sa se

oglindeasca in ei, nu isi gaseste partener pe marsura, este lipsit de acea exuberanta si atractie spre joc si fantezie caracteristicie grupurilor prescolare . Formarea personalitatii umane este rezilvatul unui proces complex in care actiunile si influentele societatii, ale institutiilor ( scoala, alte institutii cu vocatii etica, culturale ) grupuri sociale ( familie ) carora le apartine individul se impletesc cu eforturile proprii de autoformare ale fiecarei persoane intreprinse in tot cursul vietii. Prin tot ce intreprinde prin personalitatea sa, directorul, educatoarea reprezinta un model pentru copil, un sprijin pentru familie, un factor de cultura in comunitate. Educatoarea are rolul de a sporii si accentua colaborarea cu o serie de factori si institutii, cu persoane implicate direct sau indirect in educatie, cu sponsori, firme si societati. Pe primul loc se situeaza relatiile educatoarei cu: parintii copiilor din gradinita ( eventual adoptivi, frati, bunici, care sunt tutoti oficiali care se ocupa de copii in situatii speciale : deces, divort abandon ) comitetul de parinti; invatatorii din scoala sau scolile spre care se vor orienta copiii dupa absolvirea gradinitei; colegele din gradinita unde functioneaza: director, educatoare, evetuale profesorii care predau optionale, personalul administrativ; conducatori de institutii persoane civile, societati sau asociatii de sprijinire a copiilor aflati in dificultate; psihologi, pedagogi, logopezi ce pot sprijinii permanent, sporadic sau la un moment dat educatorul, dar trebuie sa fie atrasi prin forme stimulative de ordin moral ( invitate la activitati ... ) ; Fiecare parinte este in mod obiectiv subiectiv cu proprii copii. In ultima instanta gradinita, scoala si familia au de rezolvat impreuna cateva probleme majore: sprijinirea prin mijloace specifice, a dezvoltarii intelectuale a copilului; dezvoltarea fizica armonioasa a acestuia; insusirea la nivelul specific varstei a unor valori si norme morale estetice; dezvoltarea unor comportamente adecvate acestor norme tot in limitele oferite de particularitatile varstei;

fundamentarea dimensiunii vocationale a educatiei prin familiarizarea cu un camp cat mai larg de posesie prin depistarea primelor premise aptitudinale si forme incipiente de manifestare a aptitudinilor cu stimularea acestora prin dezolvatarea unor imagini cat mai obiective despre posibilitatile reale ale fiecarui copil. O situatie normala nu este decat cea data de un model familial pozitiv, protector, continuata pe un plan superior de un model scolar stimulant in sens motivational. In aceste situatii copilul este stimulatat, i se ofera motivatii, i se dezvolta interese, ii sunt cultivate vocatii, se formeaza caractere si o constiinta a responsabilitatii si datoriei, toate contribuind la formarea unei personalitati echilibrate si stabile conditia progresului individual. Eficiente parteneriatului gradinita familie scoala comunitate este evidenta atat pentru copii, pentru familiei, pentru gradinita scoala, cat si pentru comunitate si putem preciza urmatoarele: in gradinita actul educational are o eficienta sporita daca este implicata si familia, stabilindu-se un sistem unitar de cerinte; parintii au posibilitatea sa-si cunoasca mai bine copiii, modul lor de manifestarea in viata lor de grup , de colectiv, in viata sociala, parintii pot cunoaste calitatea raspunsurilor la solicitarile educatorului parintii inteleg mai bine rolul lor educativ si isi insusesc procedee educative pe care se le aplice in educatia copiilor lor. Se stabilesc relatii mai apropiate si mai deschise intre educatoare si parinti, iar parintii cunoscandu-se mai bine intre ei pot colabora mai usor in luarea unor decizii importante pentru gradinita Comunitatea poate sa realizeze ca investitiile facute in gradinita nu sunt fara rost, ca alaturi de noi comunitatea pune piatra de temelie pentru viitorul societatii.