A.

) INFLATIA SCURTA INTRODUCERE: Inflatia reprezinta unul dintre cele mai nocive fenomene economice care se manifesta n economiile contemporane. Totusi, aceasta nu reprezinta un fenomen nou, manifestarile ei fiind ntlnite nca din secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, si considerata drept o maladie cronica, greu de stapnit. Tema inflatiei a fost adesea pusa n discutie de numerosi specialisti (economisti si nu numai), acestia ncercnd sa defineasca fenomenul, sa explice cauzele aparitiei inflatiei, impactul acesteia asupra populatiei si agentilor economici, formele sale de manifestare etc.. Din punct de vedere etimologic, termenul de inflatie provine de la latinescul "inflare" , care are semnificatia de a se umfla in mod exagerat. Preluarea si folosirea acestui termen in limbajul de specialitate al teoriei economice sunt pe deplin motivate, de la nceputul manifestarii sale si pna n zilele noastre , fenomenul denumit inflatie, s-a caracterizat sub raportul continutului si al formei de manifestare , printr-o crestere exagerata a preturilor. Desi este foarte usor perceptibila, inflatia reprezinta unul dintre fenomenele complexe, foarte greu de explicat si ncadrat n anumite granite fixe. Din acest motiv definitia inflatiei nu este una stricta, unanim acceptata de specialistii economisti, ci ea se nscrie intr-o gama foarte variata, fiecare dintre cei care o definesc ncercnd sa includa ceea ce este esential in continutul si manifestarea procesului. TEORIA MODERNA A INFLATIEI: Inflatia contemporana reprezinta un dezechilibru structural monetaro-real, care exprima existenta in circulatie a unei mase monetare ce depaseste nevoile economiei, fapt ce antreneaza deprecierea banilor neconvertibili in aur, precum si cresterea durabila si generalizata a preturilor. Conform definitiei, inflatia reprezinta o disfunctie grava intre marimile economice reale si, cele nominale, monetare. Functia esentiala a banilor, de masurare a valorii bunurilor prin intermediul preturilor este grav perturbata. Masa monetara se gaseste intr-o cantitate mai mare dect valoarea bunurilor pe care trebuie sa o exprime. Trebuie mentionat totodata si faptul ca nu orice crestere a preturilor este sinonima cu inflatia. Practic, aceasta crestere de preturi trebuie sa fie anormala , foarte puternica, pentru a se constitui drept inflatie. Aceasta inseamna, implicit, ca trebuie sa raportam cresterea la un sistem de referinta, la un prag admisibil socotit normal. FORMELE INFLATIEI: Fenomenul inflationist, care a dobndit, de-a lungul timpului, dimensiuni gigantice, prezinta, pentru ultima jumatate de secol, doua caracteristici, astfel: - cresterea preturilor a cunoscut rate diferite de la un sector de activitate la altul, ceea ce a permis o crestere disproportionata a consumului; - inflatia reprezinta semnul unei devalorizari monetare; Inflatia, ca principala forma de manifestare a dezechilibrului monetar se manifesta n diferite forme, n functie de cauzele care au generat-o: 1.) Inflatia prin cerere este generata de dezechilibrele care se manifesta pe piata bunurilor si serviciilor, ntre cererea de bunuri si oferta globala inelastica. Efectul unui asemenea dezechilibru este cresterea preturilor bunurilor si serviciilor respective, iar la baza fenomenului se afla majorarea ofertei de moneda. Cauzele care antreneaza cresterea cantitatii de moneda sunt legate de excedentul balantei de plati, creatia monetara excesivasi modificari n raportul dintre consum si economii. Lipsa de elasticitate a ofertei provine din insuficienta stocului de produse sau chiar din absenta acestora si poate fi temporara, sau pe termen lung. Asemenea dezechilibre se manifesta, initial, n cadrul unui sector de activitate, extinzndu-se, prin mecanisme specifice, la nivelul ntregii economii. Mecanismele specifice de transmitere a dezechilibrelor constau n urmatoarele:

relatiile interindustriale; cresterea veniturilor populatiei si cresterea cererii de produse; efectul de contagiune, referitor la cresterea veniturilor; generalizarea cresterilor de pret;

2.) Inflatia prin costuri este generata de revendicarile grupurilor sindicale pentru cresterea salariilor si n acele domenii de activitate unde nu se obtin cresteri de productivitate. Consecinta majorarilor de salarii este majorarea costurilor bunurilor si serviciilor care sunt produse, si ulterior, cresterea preturilor.Inflatia prin costuri se declanseaza pe piata factorilor de productie, iar salariul, ca principala componenta a costului, antreneaza sporirea generala a preturilor. 3.) Inflatia importata este un rezultat al participarii economiilor la fluxurile internationale de capital, bunuri si servicii si se manifesta, ca urmare a importului de materii prime si produse pe care le realizeaza a anumita tara. Variatia cursurilor de schimb n sensul unei evolutii nefavorabile a acestora, pentru importatori, constituie o modalitate de generare a procesului inflationist, datorita majorarii costurilor de productie sub presiunea preturilor de import. 4.) Inflatia structurala este determinata de strategia adoptata de unele tari, de dezvoltare accelerata si de crestere economica rapida, ceea ce implica mobilizarea intensiva a factorilor de productie. n economie se creeaza dezechilibre, concretizate n declinul unor sectoare de activitate, aparitia unor noi ramuri si crearea de noi capacitati de productie. Finantarea noilor activitati este, n general, realizata prin fonduri bugetare sau credite bancare, situatie care duce la un aflux monetar n economie si la majorarea cererii. Accentuarea procesului inflationist este sustinuta, n continuare de sarcinile fiscale si sociale, corespunzatoare noilor activitati, ceea ce afecteaza obiectivele anumitor categorii sociale. n acest mod, inflatia structurala este continuata de inflatia prin venituri. La baza inflatiei structurale se afla, de asemenea, factori precum sustinerea unor sectoare de activitate (sub forma sustinerii preturilor pentru produsele excedentare) si rigiditatea economiei, care se manifesta n domeniul procurarii capitalului, al asigurarii de resurse materiale sau al utilizarii fortei de munca. Alte criterii de clasificare a inflatiei conduc la distingerea urmatoarelor forme:

n functie de asteptarile inflationiste, se poate manifesta o inflatie anticipata si o inflatie neanticipata. Prima forma are drept caracteristica faptul ca este primitasi asteptata de fiecare participant pe piata; a doua forma produce efecte importante asupra economiilor, fortei de munca si productiei, ceea ce afecteaza echilibrul general; dupa functionarea mecanismului pietei, se manifesta o inflatie deschisa si o inflatie reprimata. n cazul inflatiei deschise, mecanismul de functionare al economiei se bazeaza pe preturi fixe si se manifesta pe fundalul unei insuficiente a bunurilor, serviciilor si fortei de munca din economie. Inflatia reprimata apare ca rezultat al interventiilor guvernamentale n cresterea preturilor si salariilor, prin care se reduce cererea de bunuri si servicii. dupa ritmul de crestere al preturilor, inflatia poate fi moderata (ritm de crestere al preturilor de 2 3% anual), galopanta (peste 10%) si hiperinflatie (peste 50% lunar).

Alte concepte:

Deflaia caracterizeaz situaia n care pe termen lung, oferta de bunuri i servicii este mai mare dect cererea, avnd loc scderea preurilor.Este opusul inflaiei. Inflaia caracterizeaz situaia n care pe termen lung, cererea de bunuri i servicii este mai mare dect oferta, ceea ce determin creterea preurilor. Stagflaia este caracterizat de stagnarea produciei, fr ca masa monetar s se micoreze, accentunduse dezechilibrul dintre cerere i ofert i fenomenul inflaie.

Slumpflaia se caracterizeaz prin declinul economiei, timp n care producia naional scade iar inflaia se manifest cu intensitate ridicat.

CAUZELE INFLATIEI:

cresterea excesiva a creditului; acoperirea deficitelor bugetare; acoperirea balantei de plati externe; cresterea costurilor; cresterea salariilor fara acoperire in cresterea productivitatii muncii; scaderea productiei de bunuri si servicii; cresterea excesiva a masei monetare;

EFECTELE INFLATIEI: a.) Efectele inflatiei asupra populatiei: La ntrebarea, cine pierde, cine cstiga, raspunsul trebuie nuantat, deoarece se poate spune ca populatia pierde atunci cnd economiseste si cstiga n calitate de debitor. ntruct inflatia nu creeaza bogatie, rezulta ca cei care cstiga o fac n detrimentul celor care pierd, iar suma pierderilor si castigurilor este nula. Cei care pierd sunt, n principal, titularii unor venituri fixe sau modeste si cei care economisesc. Acestia din urma constituie principala victima a inflatiei, ca urmare a dobnzilor reale scazute, chiar negative, si ca urmare a devalorizarii capitalului lor financiar. n schimb, proprietarii de bunuri imobiliare si funciare, precum si de alte active reale, beneficiaza de inflatie ntruct, la modul general, pretul acestor bunuri se majoreaza mai repede dect al altora. Beneficiaza, de asemenea, de inflatie, cei care se ndatoreaza ntruct rambursarea datoriilor se realizeaza ntr-o moneda depreciata. b.) Efectele asupra intreprinderilor: ntreprinderile sunt, n egala masura, beneficiare si victime ale inflatiei. Astfel, sunt favorizate investitiile, pe de o parte, si se degaja o marja de autofinantare suplimentara, pe de alta parte, prin diminuarea sarcinii cu rambursarea datoriilor. Inflatia provoaca, deseori, cresterea salariilor si a ponderii acestora n valoarea adaugata, n detrimentul profiturilor, de unde rezulta o scadere a rentabilitatii economice. Un alt fenomen l constituie influenta inflatiei asupra contabilitatii ntreprinderilor, n sensul ca da iluzia realizarii de profituri, majoreaza baza impozabilasi distribuirea de dividende. Rezulta ca efectele pozitive sunt de mai mica importanta dect cele negative, ceea ce permite justificarea ncetinirii cresterii economice.

MASURI ANTIINFLATIONSITE: a.) de aparare/ protejare a agentilor economici impotriva maririi preturilor si scaderii puterii de cumparare a banilor:

indexarea (cresterea procentuala sau in sume absolute) a veniturilor agentilor economici, in special a salariilor si pensiilor, astfel incat sa acopere partial sau total cresterea preturilor si scaderea puterii de cumpararea a banilor: cresterea dobanzilor platite pentru economii depuse; compensatii (date de stat, intreprinderi); subventionarea preturilor unor produse;

b.) de diminuare si control al inflatiei:

reducerea masei monetare (cresterea dobanzilor la credite, limitarea creditului de consum, cresterea rezervei monetare obligatorii ale bancilor, inghetarea salariilor si preturilor, echilibrarea bugetului de stat si a balantei de plati externe); cresterea volumului de bunuri si servicii (dezvoltarea activitatii productive, noi bunuri si servicii pe piata, schimbarea si adaptarea structurii activitatii economice);

SOLUTII/ CAI DE COMBATERE A INFLATIEI: a.) deflatia: - reducerea provocata prin masuri de politica monetara a veniturilor nominale ale populatiei, care sa conduca la reducerea preturilor sau limitarea cresterii lor; b.) devalorizarea: - reducerea oficiala a valorii de schimb a monedei nationale in raport cu aurul sau cu alte valute; c.) revalorizarea: - ridicarea continutului in aur a monedei nationale si modificarea corespunzatoare a paritatii ei fata de alte monede; d.) nulificarea: - actiunea de indepartare a insemnelor banesti depreciate si introducerea unor semne banesti cu un alt continut in aur;

POLITICI ANTIINFLATIONISTE FRECVENT UTILIZATE:

politica blocarii masei monetare prin limitarea creditelor (prin inscrierea sa in anumite limite si majorarea ratei dobanzii); politica de blocare a cheltuielilor publice (de rationalizare si de reducere a acestora); politica blocarii veniturilor si costurilor (in primul rand a salariilor si a preturilor); politica cresterii productivitatii si a stimularii concurentei;

De subliniat faptul ca majoritatea economistilor si cercurilor guvernamentale din tarile dezvoltate au inteles si arata ca lupta impotriva infltiei nu poate fi dusa doar cu instrumente monetare, fiind necesara elaborarea unor ample programe antiinflationiste (de exemplu: Programul Antiinflationist Gerald Ford si Programul Raymond Barre).

Inflatia in teoria economica

Fenomenul inflationost s-a facut simtit in viata oamenilor inca de la inceputuri sub diverse forme,care au afectat intr-o mare masura bunul mers al vietii economice,sociale si politice. In literatura de specialitate,inflatia se desfasoara ca fiind o crestere generalizata a preturilor in conditiile in care puterea de cumparare pe piata scade.Acest lucru se exprima in termeni monetari prin faptul ca preturile bunurilor si serviciilor cresc,cantitatea de bani(fizici si de cont)creste,iar puterea de cumparare a unei unitati monetare scade. Putem spune deci ca inflatia ar putea fi legata in mod direct de aparitia banilor in relatiile de schimb pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii.Totusi,chiar si inainte de aparitia banilor putem vorbi de o forma primara a inflatiei,in sensul ca forma de schimb bazata pe troc nu permitea primirea restului rezultat din operatia de vanzare-cumparare,deoarece erau raporturi stabilite sub forma cutumiara intre bunuri,pe parcursul a zeci si sute de ani,fara sa se aiba in vedere elementele calitative. Este stiut faptul ca primul obiectiv al tuturor politicilor economice a fost stabilitatea preturilor la care s-a adugat foarte repede echilibrul balantei de plati.Daca nu ar fi existat probleme legate de aceasta stabilitate a preturilor de la inceputul societatii omenesti,acest obiectiv nu ar fi stat in centrul atentiei politicilor economice promovate de toate curentele de doctrina economica.Aceasta prezenta in randul obiectivelor de politica economica ne demonstreaza ca problema stabilitatii preturilor s-a pus inaintea structurarii primelor idei si curente de doctrina economica. In sens restrans,putem vorbi despre inflatie din momentul aparitiei banilor de hartie pusi in circulatie de bancile centrale de emisiune,ca un instrument in mana statului de a face fata cheltuielilor publice mai mari decat veniturile aferente.Principala consecinta a unei asemenea practici a fost marirea preturilor la bunurile si serviciile din economie,urmata de somaj,conflicte sociale etc.

In sens larg,pana la aparitia banilor,societatea omeneasca s-a confruntat cu o pseudoinflatie prin troc,deoarece a existat fenomenul deprecierii unitatilor de schimb de pe piata,in timp ce,dupa aparitia banilor,aceasta a cunoscut o inflatie prin bani(monede),datorata scaderii puterii de cumparare a detinatorilor de moneda din metal pretios prin diferite tehnici. Pierre Bezbakh,in lucrarea sa Inflatie,dezinflatie,deflatie prezinta criza economica si politica din sec. al III-lea,prin care a trecut Imperiul Roman de Apus,cand majorarea preturilor marfurilor si a remunerarii fortei de munca au fost considerabile.Incercarile de refacere a stabilitatii preturilor de imparatul Dioclitian din anul 301 e.n. se soldeaza cu un esec total,chiar in conditiile pedepsei cu moartea a celor care incalcau Edictul preturilor maximale prin majorarea abiziva a acestora.Reforma monetara a lui Constantin (306-337 e.n.) prin care s-au pus in circulatie bani noi a dus la restabilirea increderii in acestia.Fenomenul nu este definit ca fiind inflatie,ci numai ca o maladie a economiei,in care moneda buna este scoasa din economie de moneda rea.Pentru sec. al XVI-lea autorul este de parere ca nivelul preturilor a crescut cu 400%.Motivatia aparitiei acestei cresteri este urmatoarea:Daca inflatia din secolul al III-lea se explica,in parte,prin penuria de metal,cea din secolul al XVIlea isi are sursa,dimpotriva,in abundenta de aur si argint provenite din coloniile americane ale Spaniei si Portugaliei.

Incadrarea fenomenului inflationist DIVIZIUNEA MINCII SCIMB BAZAT PE TROC APARITIA SI INTENSIFICAREA RELATIILOR DE SCHIMB BUNURI PREFERATE SCHIMBULUI,OBIECTEMONEDE

PSEUDOINFLATIE

DRUGI,DRUGI MARCATI,MONEDE DIN METAL PRETIOS SCHIMB BAZAT PE BANI

EMISUNIE

INFLATIE

MONEDE DIN METAL BANCNOTE BANI DE CONT

In acest tabel este prezentata incadrarea fenomenului inflationist in corelare cu dezvoltarea relatiilor de schimb specifice fiecarui stadiu de dezvoltare a societatii omenesti.

Definitii,concepte si clasificari ale inflatiei

In 1975,D.E.W.Laidler si M.J.Parkin definesc inflatia ca fiind fenomenul de crestere continua a preturilor sau de depreciere continua a preturilor sau de depreciere continua a valorii banilor.Anterior,in 1963,M.Bronfenbrener si F.D.Holzman prezentasera patru definitii,preluate de H.Frisch in lucrarea sa(Teorii ale inflatiei): 1.Inflatia este o stare de generalizare a excesului de cerere,in care prea multi bani alearga dupa prea putine lucruri. 2.Inflatia reprezinta o crestere a rezervelor banesti sau a veniturilor,fie in suma totala,fie pe cap de locuitor. Ambele definitii sunt de tip cauzal. In primul caz inflatia se pune in legatura cu cererea manifestata pe piata bunurilor de consum;in cel de-al doilea ea este explicata ca fiind rezultatul modificarii ofertei de bani. In unele dezbateri recente,M.Friedman a facut cunoscuta definitia cauzala de tip monetarist:Inflatia este pretutindeni si intotdeauna un fenomen monetarsi poate fi determinata numai de o crestere mai rapida a cantitatii de bani decat a productiei. 3.Inflatia reprezinta o crestere a nivelului preturilor avand si urmatoarele caracteristici sau conditii aditionale:este anticipata cu lipsa de precizie;duce(prin cresterea costurilor) la noi cresteri de preturi;nu sporeste gradul de ocupare a fortei de munca si nici productia reala;este mai rapida decat o asa-numita rata inofensiva;se manifesta ca fenomen banesc;se masoara prin preturi nete,adica prin preturi din care au fost scazute impozitele si/sau este reversibila; 4.Inflatia reprezinta o scadere a valorii banilor in raport cu alte monede,masurata prin cursurile de schimb valutar ori prin pretul aurului sau indicata de un exces de cerere pentru aur sau pentru valuta la cursurile oficiale. Cea de-a patra definitie subliniaza rolul evolutiilor externe in evolutia nivelului general al preturilor.Inflatia se masoara prin miscarile cursului

valutar,aceasta metoda fiind potrivita,in anumite situatii,pentru economiile deschise. Aceste definitii acopera majoritatea aspectelor inflatiei,fiecare din ele scotand in evidenta atat aspecte diferite,cat si un aspect comun,si anume,acela ca inflatia se face cunoscuta prin bani si prin pret la nivelul consumatorilor si prin dezechilibre cronice la nivel macroeconomic.

Clasificari ale inflatiei

Desi exista o mare diversitate de clasificari ale inflatiei in literatura economica,o clasificare sintetica este facuta de H.Frich,si anume: a) Dupa functionarea mecanismului pietei exista o inflatie deschisa si o inflatie reprimata. Inflatia deschisa permite sistemului economic sa functioneze ca un mecanism in care preturile devin fixe.Acest tip de inflatie este in legatura directa cu insuficienta bunurilor,a serviciilor si a fortei de munca din economie,astfel incat pot sa apara speculatii pe acest fond.Inflatia reprimata este rezultatul interventiei guvernamentale in cresterea preturilor si salariilor.Prin aceasta interventie cererea de bunuri si servicii este redusa fortat (reprimata),de unde si denumirea asociata. b) Dupa ritmul de crestere a preturilor apare : -inflatie taratoare,exprimata printr-un ritm mediu anual de crestere a preturilor de consum de pana la 3%; -inflatie moderata,daca preturile respective cresc in ritm de pana la 6%; -inflatie rapida,atunci cand respectivul ritm se apropie de 10%; -inflatie galopanta (cu doua cifre),cand cresterea preturilor de consum depaseste 10%; -hiperinflatia,atunci cand ritmul mediu lunar depaseste 50%.

c) In functie de asteptarile inflationiste se manifesta o inflatie anticipata si o inflatie neanticipata. Inflatia anticipata,comparativ cu cea neanticipata,este primita si pregatita de fiecare actor pe piata,in timp ce a doua produce urmari asupra economiilor,fortei de munca si productiei marfare fara sa fie anticipata. d) Dupa principalele cauze inflationiste poate exista o inflatie prin costuri si o inflatie prin cerere. Inflatia prin cerere (demand-pull inflation) este acea inflatie care rezulta din cresterea cererii agregate.Cresterea cererii agregate este explicata de unii specialisti prin cresterea veniturilor banesti ale populatiei. Alti specialisti apreciaza ca cererea agregata poate sa sporeasca,chiar daca oferta de moneda ramane aceeasi.La o crestere a cererii agregate,firmele vor raspunde partial prin cresterea preturilor si partial prin cresterea productiei. Efectul inflatiei prin cerere este surprins in urmatoarea figura.

Ca/2 Oa IPC Ca/1

P2
+

P1

0 Q1 Q2 Q

Inflatia prin cererea agregata nominala

Cresterea cererii agregate este ilustrata prin deplasarea ei catre dreapta de la Ca/1 la Ca/2.In acest caz,preturile vor creste de la P1 la P2,iar oferta agregata va spori de la Q1 la Q2.Cu cat curba ofertei agregate este mai inelastica (mai apropiata de verticala imaginara),cu atat preturile vor creste mai mult,iar productia oferita va spori mai putin.Daca in economie nu exista capacitati de productie subutilizate si somajul este redus ca nivel,atunci firmele vor raspunde la cresterea cererii indeosebi prin ridicari de pret.

Figura de mai sus sugereaza o singura crestere a cererii agregate (un soc al cererii).De pilda,un astfel de soc poate fi provocat de o crestere substantiala a cheltuielilor guvernamentale.Efectul acestui soc poate fi o singura crestere a preturilor,dupa care ele vor ramane la acelasi nivel.Pentru ca inflatia sa persiste este necesara o crestere continua a cererii agregate,deci si ocrestere continua a nivelului general al preturilor de consum.De regula,o astfel de inflatie este specifica perioadelor de boom economic prelungit. Inflatia prin costuri,prin oferta (cost-push sau supply-side inflation) apare in situatia in care costurile de productie cresc independent de cererea agregata.Daca firmele sunt confruntate cu o sporire a costului,ele vor raspunde partial prin cresterea pretului de vanzare si partial prin reducerea volumului activitatii. Aceasta forma de inflatie este sugerata in figura urmatoare.

IPC Qa/3 Qa/1

P3
+

P1 Ca

0 Q3 Q1 Inflatia prin costuri Q

Asa cu se poate observa in figura de mai sus,deplasarea catre stanga a ofertei va determina o crestere a nivelului pretului de la P1 la P3 si o reducere a nivelului productiei de la Q1 la Q3. Masura in care firmele vor mari preturile si vor reduce productia depinde de inclinatia pantei cererii agregate.Cu cat cererea agregata este mai inelastica,cu atat productia se va reduce mai putin,povara costurilor mari fiind transferata asupra consumatorului prin preturi mai mari. Daca are loc o singura deplasare a ofertei agregate spre stanga va avea loc o singura crestere a nivelului general al preturilor. Daca guvernul mareste,de pilda,accizele la petrol,va avea loc o singura crestere a pretului petrolului si a preturilor tuturor produselor derivate.Dupa ce aceasta unda s-a propagat,preturile se vor stabiliza la acest nou nivel,iar inflatia va redeveni zero. Daca socurile ofertei vor continua,atunci oferta agregata se va deplasa continuu catre stanga,iar inflatia va persista.Deplasarea ofertei agregate in ritmuri mai rapide ca da inflatiei un trend crescator.

Rezulta ca efectul inflatiei asupra productiei nationale si asupra ocuparii difera in cazul inflatiei prin costuri de cel al inflatiei prin cerere.Daca inflatia prin costuri antreneaza,de regula,scaderea productiei si a ocuparii,cea prin cerere conduce,dimpotriva,la sporirea acestora. Inflatia prin cerere si inflatia prin costuri se pot manifesta simultan.Aceasta deoarece cresterile de preturi si de salarii pot fi determinate fie de cresteri ale cererii agregate,fie de factori ce duc la sporirea costurilor.Cele doua genuri de inflatie ajung sa se intrepatrunda chiar daca procesul demareaza din cauza unui singur factor(sa zicem,din cauza sporirii costurilor).Un proces inflationist prin costuri poate fi alimentat ulterior de politicile guvernamentale,de sporirea cererii agregate,prin care se cauta evitarea cresterii somajului.Invers,un proces inflationist demarat printr-un puseu de cerere agregata poate duce la consolidarea unor grupari de interese,care isi vor utiliza aceasta putere pentru a-si majora veniturile;veniturile majorate,de partea acestor unitati,vor insemna costuri mai ridicate pentru ceilalti agenti economici. Asemenea interdependente intre cauzele inflatiei contemporane sunt puse in evidenta cu ajutorul instrumentului spirala inflationista. Sa presupunem ca un grup puternic de interese determina in mod constant cresteri ale costurilor.Oferta agregata se deplaseaza in mod constant catre stanga.Daca in acelasi timp autoritatea guvernamentala stimuleaza cererea globala pentru a preveni sporirea somajului,cererea agregata se va deplasa constant catre dreapta.Efectul acestor confruntari de interese se va concretiza intr-un proces inflationist puternic.Daca deplasarile aratate au amplitudini din ce in ce mai mari,va rezulta o spirala inflationista cu rate crescande ale preturilor. IPC Qa/3 Qa/2 Qa/1 P3

Ca/3 P2 Ca/2 P1 Ca/1

Oa;Ca Spirala inflationista

De fapt,in conditiile permanentizarii inflatiei este dificil de precizat cine si cu ce instrumente declanseaza primul puseu inflationist.

Cauzele inflatiei
Multitudinea de cauze ce stau la baza aparitiei acestui fenomen ce se manifesta la scara mondiala cu particularitati pentru fiecare economie,a facut obiectul de cercetare a specialistilor in domeniu. Literatura de specialitate din ultimele decenii analizeaza cu prioritate factorii care au declansat si intretinut inflatia de mare amploare din anii 70 si anii 80 ai secolului al XX-lea in tarile dezvoltate economic.S-a discutat putin sau deloc despre cauzele originare ale procesului si despre mecanismele intretinerii lui de-a lungul secolelor.Evident,fiind preocupati de inflatia contemporana si de efectele ei,autorii si institutiile specializate si-au concentrat atentia asupra cauzelor unei astfel de inflatii pentru a-i pune diagnosticul si a fundamenta retete de tratare.Cu toate acestea,numerosi specialisti in domeniu grupeaza factorii inflatiei in generali (universali) si in particulari,specifici (concretistorici),respectiv,in cauze pe termen lung si cauze pe termen scurt. Cauzele si factorii inflatiei se ierarhizeaza in maniere diferite pe tari si grupe de tari.Se poate constata ca in unele tari o anumita cauza a jucat rolul principal in declansarea unei inflatii puternice autointretinute,in timp ce in alte tari nu a influentat procesul in cauza.

In conditiile schimbarii rapide a sensului si a intensitatii dezechilibrului macroeconomic (trecerii de la inflatia redusa la hiperinflatie si invers,ale trecerii de la inflatie la deflatie si/sau la dezinflatie),devine deosebit de importanta cunoasterea cauzelor si circumstantelor economice,sociale si politice-interne si internationale-care fac necesare si posibile asemenea schimbari de stari inflationiste. Adesea,inflatia este explicata doar prin emisiunea excesiva de semne banesti (inflatia prin moneda).Economistul american M.Friedman sustine ca inflatia este legata de inflatia de moneda.Suplimentarea monedei in circulatie decurge-continua el-din deciziile organismelor economice si monetare specializate,decizii ce vizeaza sporirea banilor de credit,active asupra carora au putere de dispozitie. In alte lucrari,puseul inflationist este pus pe seama excesului de cerere solvabila (inflatia prin cerere).Este vorba despre acele impulsuri dinspre cerere care statueaza si consolideaza un dezechilibru de piata,cererea nominala solvabila mentinandu-se mai mare decat oferta.Majorarea preturilor nu se explica prin simpla crestere a cantitatii de bani,ci prin marimea cererii pe care aceasta o permite.Or,acest efect asupra preturilor se va infaptui printr-o succesiune de cheltuieli. Un loc aparte ocupa acele conceptii care considera drept cauza principala (unica) a inflatiei insuficienta productiei (inflatia prin oferta).Sporirea veniturilor,indeosebi a salariilor,nu este compensata printr-o crestere corespunzatoare a productiei si productivitatii.Apare,astfel,o penurie de bunuri si servicii economice.Specialistii numesc un asemenea dezechilibru inflatie reala. Cresterea substantiala a creditului duce relativ repede la dezechilibrul inflationist,la excesul de cerere nominala pentru bunurile de consum (inflatie prin credit).In anumite conditii,profiturile cresc mai incet decat masa economiilor disponibile ale intreprinderilor.Ca urmare,guvernele cauta sa promoveze programe proprii de investitii pe seama bugetului.Dar,o asemenea politica pune problema gasirii surselor de finantare.Profiturile fiind insuficiente,iar salariile neputand fi atacate frontal fara riscuri sociale enorme,se recurge la credit.Aceasta solutie este nu numai necesara,dar si posibila,existand premisele cresterii creditului:rata scazuta a dobanzii;depuneri relativ mari la banci;concentrari de resurse financiare la societatile de asigurari. Masa monetara suplimentara se exprima in sporirea imediata a cererii de consum,in timp ce noile investitii nu se materializeaza inca in cresteri ale ofertei.Ca urmare,cresc preturile de piata,are loc prelevarea inflationista a profiturilor si se reduce puterea de cumparare a salariilor nominale.

Exista numerosi economisti care considera ca inflatia are drept cauza sporirea costurilor de productie (inflatia prin costuri).O asemenea inflatie se declanseaza si se mentine atunci cand si acolo unde intreprinderile,guvernele,salariatii si consumatorii actioneaza parca convergent in directia cresterii costurilor.Economistul J.K.Galbraith sustine ca variatiile salariilor nominale,sporirea costurilor salariale conduc la inflatie.Spre deosebire de acesta,economista britanica Joan Robinson leaga inflatia atat de cresterea salariilor nominale,cat si de cea a profiturilor. Deci declansarea inflatiei are loc atunci cand in cadrul sistemului economiei nationale apar conditii de dezechilibru economic,cum sunt: 1. Existenta si lansarea continua pe piata a unor cantitati mari de bani 2. Dezechilibrul intre rata consumuli si rata investitiilor 3. Deficitul bugetar excesiv inregistrat prin majorarea cheltuielilor,influentate de inflatie,in conditiile unei anumite cresteri mai lente a veniturilor. 4. Cresterea preturilor ca urmare a costurilor in crestere 5. Dezechilibrarea cererii agregate in raport cu oferta agregata 6. Intensificarea relatiilor de creditare prin crearea banilor de cont 7. Concurenta si diferenta de productivitate la producator 8. Calitatea si strategia actului de guvernare 9. Conditiile internationale de racordare a economiei nationale la economia mondiala Asemenea cauze au ca finalitate declansarea fenomenului inflationist.Sansele aparitiei a acestor conditii declansatoare ale fenomenului inflationist cresc atunci cand in economia nationala se fac simtite urmarile unor catastrofe naturale (seceta,inundatii etc.),razboaie,presiuni si reactii ale grupurilor sindicale,schimbari de sistem economic,conjuncturi internationale (embargouri),politici ale administratiei. Toate aceste cauze sunt generate de raritatea unor produse (prin disparitia/lipsa productiei la un moment dat),in conditiile existentei unui surplus cantitativ de moneda care va duce la o crestere de durata si autointretinuta a preturilor cu implicatii la nivel general. In lucrarea Linflation,M.Flamant precizeaza ca,dupa gradul de intensitate,exista trei momente intermediare declansarii fenomenului inflationist: a) Cresterea tensiunii inflationiste in anumite sectoare importante ale economiei ca urmare a dezechilibrului ofertei prin raportare la cerere.In prima faza aceasta manifestare este usor sesizabila,dar odata cu trecerea timpului se acutizeaza si efectele sunt preluate in celelalte sectoare.

b) Presiunea inflationista,ca o continuare a tensiunii,se manifesta ca o crestere de ansamblu a preturilor.Din aceasta faza cresterea preturilor se autointretine. c) Socul inflationist,care poate urma cresterilor a) si b),dar care se poate instala si direct ca urmare a unor evenimente deosebite (de exemplu,socul petrolier din 1973/1974 si cel din 1979,intoarcerea a 710000 de soldati din Algeria in 1962 direct la Paris,razboiul din Golf din 1991).In S.U.A.,inflatia din 1973 s-a datorat cresterii penuriei de produse de baza,cresterii preturilor la produsele agricole,deprecierii dolarului si crizei petrolului,care in cea mai mare parte s-au suprapus. Desigur,este posibil ca in economiile altor tari declansarea procesului inflationist sa fie rezultatul importarii acestuia din alte economii cu car eprimele intretin legaturi puternice de schimb sau creditare,cu atat mai mult cu cat moneda importatorilor/beneficiarilor este mslaba decat moneda exportatorilor de inflatie.

Efectele(costurile) inflatiei
Efectele inflatiei difera de la tara la tara,iar in cadrul unei tari,de la o perioada la alta. Aceste efecte sunt dependente in mare masura de forma si intensitatea inflatiei , de capacitatea de anticipare a participantilor la activitatile economice,precum si de disponibilitatea si profesionalismul autoritatilor monetare si economice de a o tine sub control. Costurile inflatiei sunt abordate in raport de mai multe criterii. Aceste costuri sunt analizate si apreciate , in primul rand ,in functie de intensitatea si de sensul de evolutie a procesului inflationist.Pe baza acestui criteriu, numerosi autori surprind efectele inflatiei moderate si controlate, pe de o parte, si efectele hiperinflatiei scapate de sub control, pe de alta parte. In al doilea rand,efectele inflatiei sunt urmarite pe orizonturi de timp: pe termen foarte scurt si scurt; pe termen mediu si lung. In al treilea rand,sunt numeroase incercarile de a analiza costurile procesului inflationist, pornindu-se de la calitatea prognozarii lui.In acest sens , unele sunt efectele inflatiei anticipate corect si cu totul altele cele ale inflatiei anticipate eronat sau pur si simplu cele neanticipate. S-au identificat urmatoarele costuri ale inflatiei anticipate eronat sau neanticipate: -aceasta viciaza corelatiile dintre preturile diferitelor bunuri, dintre variabilele activitatii economice, anuland posibilitatea efectuarii calculelor de eficienta si de rentabilitate,denaturand rezultatele compararii acestora in timp si

spatiu;masa monetara creste excesiv,moneda depreciata devine bunul cel mai detestabil; -hiperinflatia necontrolata cu trend crescator descurajeaza investitiile productive si orienteaza resursele banesti disponibile spre actiuni speculative si/sau spre risipa,spre consum nerational; -procesele inflationiste de acest gen accentueaza oscilatiile cursurilor valutare,cu efecte negative pentru economiile cu monede neconvertibile,moneda nationala pierzandu-si aproape intreaga valoare in raport cu monedele straine.Deoarece ratele inflatiei sunt inegale si au timpi diferiti de declansare a puseurilor,procesele genereaza dezechilibre si tensiuni in plan zonal si mondial; -inflatia puternica scapata de sub control contribuie la decaderea societatii civile in general.Antrenand saracirea clasei de mijloc,hiperinflatia submineaza sistemul de impunere fiscala,genereaza coruptie si degradare morala in cadrul institutiilor sociale,in societate in general; -deficitul bugetului de stat atinge cifre colosale,finantarea sa devenind tot mai dificila. In literatura de specialitate s-au impus insa costurile inflatiei moderate si controlate,proces inflationist care caracterizeaza tarile avansate economic si care este considerat o tinta de atins in acele tari care se confrunta cu hiperinflatie necontrolata sau controlata insuficient. Economistii teoreticieni au identificat si trateaza sase costuri ale inflatiei moderate anticipate (corect). 1) Primul tip de cheltuieli-pierderi sociale-cu inflatia respectiva sunt cele legate de deprecierea inflationista a banilor existenti la populatie. Cresterea ratei inflatiei antreneaza sporirea ratei nominale a dobanzii,ceea ce,la randul ei,duce la diminuarea rezervelor de mijloace banesti in expresie reala.Or,daca masa medie de bani numerar devine mai mica,populatia va fi nevoita sa se deplaseze de mai multe ori la banca pentru a scoate bani numerar din cont. In plus,inflatia erodeaza valoarea banilor.Dar,intrucat dobanda nominala tinde sa fie superioara,comparativ cu situatia cand preturile erau stabile,cu cat rata inflatiei este mai mare,cu atat costul oportun al detinerii de lichiditati tinde sa fie mai mare.Ca urmare,gospodariile si firmele cheltuiesc mult timp pentru a transfera banii dintr-un cont in altul,pentru a constitui acea structura de depozite care ar urma sa le maximizeze dobanda. 2) Al doilea tip de costuri ale inflatiei este legat de necesitatea deselor calculari si recalculari de preturi,de operatiunile de afisare a acestora.Acestea sunt denumite costuri de mediu.In conditii de inflatie,restaurantele trebuie sa schimbe preturile bunurilor pe care le

ofera,magazinele cu amanuntul sunt nevoite sa puna noi etichete cu preturile,iar firmele producatoare sunt nevoite sa calculeze noile preturi si sa tipareasca alte si alte cataloage de oferta,ca si alte liste de preturi.In cazul capitalului fix,modificarea preturilor acestuia presupune operatiuni foarte costisitoare. 3) In al treilea rand,inflatia viciaza corelatiile istorice intre preturile relative ale diferitelor bunuri materiale si servicii.Ca urmare,devine imposibila calcularea cu oarecare rigoare a eficientei si rentabilitatii la nivel de firma si de ramura.Daca se incearca compararea acestora in timp si spatiu,efortul respectiv este sortit aproape total esecului.Tocmai la aceste costuri se refera acei specialisti care apreciaza procesul inflationist ca fiind dezordinea dezordinilor oricarei economii. 4) Un al patrulea gen de cost al inflatiei consta in potentarea incertitudinii si riscului in economie.Cu cat rata inflatiei este mai mare si inregistreaza fluctuatii puternice,cu atat firmele vor intampina dificultati in a previziona incasarile si costurile,deci si in a-si calcula profiturile. 5) In al cincilea rand,inflatia antreneaza redistribuiri arbitrare ale avutiei si ale veniturilor intre gospodarii,firme si stat.Aceasta redistribuire este de notorietate generala in cazul persoanelor care dispun de venituri fixe,care,adesea,nu sunt indexate la inflatie sau se indexeaza la cote mai mici decat rata inflatiei.Daca rata reala a dobanzii scade ca rezultat al inflatiei,va aparea un transfer de resurse monetare de la creditori la debitori,acestia din urma achitandu-si datoriile in bani depreciati. 6) Costurile psihologice si costurile politice reprezinta cel de-al saselea cost al inflatiei.Adesea,oamenii o duc mai prost,chiar daca veniturile lor cresc mai mult decat rata inflatiei.Ratele ridicate ale inflatiei neasteptate perturba ordinea sociala existenta.De aceea,aceasta inflatie este insotita de tensiuni sociale si,adesea,de schimbari profunde. 7) In al saptelea rand,inflatia contribuie la inrautatirea raporturilor economice externe ale tarii ceea ce dezechilibreaza balanta de plati externe.explicatia consta in faptul ca inflatia intr-o tara fiind mai mare decat in alte tari,exporturile tarii respective apar mai scumpe si deci mai putin competitive,iar importurile mai ieftine,in comparatie cu produsele indigene.Drept urmare,exporturile scad,importurile cresc,balanta de plati devine deficitara,iar cursul de schimb al monedei nationale se inrautateste.Mai trebuie luat in considerare si faptul ca prin ieftinirea produselor din import se descurajeaza productia interna cu toate urmarile ei. 8) Inflatia implica folosirea suplimentara a unor resurse in comparatie cu perioada de stabilitate a preturilor.Este vorba de cheltuielile ce se fac cu

urmarirea evolutiei fenomenului inflationist la toate nivelele:firme,sindicate,banci,guvern. Inflatia este unul dintre cele mai perverse dezechilibre macroeconomice actuale.In unele tari si perioade,inflatia a fost si este pericolul (inamicul) numarul unu al dezvoltarii si progresului economic.Dimpotriva,in alte circumstante de loc si timp,politicile de inflatie-deflatie-dezinflatie se pot incadra in strategiile de dezvoltare ale guvernelor. Efectele multiple ale inflatiei,ca si favorabilitatile posibile ale procesului vor putea fi intelese in masura in care se va clasifica continutul acestui proces.

Cauzele si consecintele inflatiei Inflatia este provocata de numeroase cauze interne si externe care determina fie cresterea cererii solvabile, fie diminuarea ofertei de bunuri si servicii disponibile, fie ambele categorii de efecte in mod concomitent. Dintre acestea cu o actiune directa asupra cresterii excesive a masei monetare in circulatie pot fii mentionate: 1. aparitia si perpetuarea deficitului bugetar in situatia in care statul inregistreaza cheltuieli bugetare mai mari ca veniturile curente, cel mai usor mijloc de a finanta diferenta este recurgerea la imprumutul bancii de emisiune drept urmare masa monetara in circulatie creste fara ca nevoile circulatiei sa fi crescut si deoarece statul se imprumuta nu pentru a produce si a pune pe piata marfuri si servicii ci pentru a consuma reducand astfel volumul marfurilor sui serviciilor disponibile. Dezechilibrul monetar astfel creat este specific de regula situatilor exceptionale.in zilele noastre insa intalnim destul de frecventa aceasta situatie si in conditii de pace ca urmare a incercarilor de stimula pe aceasta cale economia. 2. expansiunea creditului bancar, in cazul in care bancile acorda credite fara sa efectueze o analiza riguroasa a scopuirlor urmarite de debitor sau cu intentia expresa de a sprijinii expansiunea anumitor intreprinderi sau a economiei in ansamblul sau, se produce o crestere exagerata a masei nou de cont ale carei efecte inflationiste sunt similare cu cele ale cresterii cantitative ce numar in circulatie. 3. aparitia si perpetuarea excedentului sau deficitului balantei de plati externe Atunci cand intra o mare cantitate mare de valuta straina fie ca urmare a unui excedent masiv al exportului fata de import, fie ca urmare a invaziei de capital speculativ, rezervele valuatare cresc. In conditiile in care aceste rezerve de valuta straina formeaza baza pentru o noua emisiune monetara in moneda nationala , aceasta nu-si mai gaseste un corespondent echivalent de marfuri si servicii pe piata interna. Acelasi dezechilibru se produce si atunci cand valuta straina convetita in moneda nationala este introdusa in rezerva de mijloace de plata a statului in cauza, deoarece economia nu ofera suplimentar o cantitate de bunuri si servicii. La fel de nociv este si deficitul balantei de plati aduca situatia in care incasarile externe sunt inferioare platilor intr-o perioada de timp data. In astfel de cazuri cursul monedei straine fata de cele straine scade, deci este necesar sa se cheltuieli o suma mai mare in moneda nationala pentru a obtine o suma data in valuta straina sau o cantitate de marfuri al caror pret este exprimat intr-o valuta straina. Cresterea preturilor produselor importate este transmisa apoi asupra structurii preturilor interne majorarii nivelului general al acestora fie prin cresterea costurilor produselor interne pentru fabricarea caror au fost folosite produsele importate, fie cresterea directa a preturilor bunurilor de consum care au fost importate si destinate pietei interne. Efectele preturilor ridicate ale bunurilor importate asupra preturilor bunurilor indigene si asupra costului vietii determina adeseori revendicarii salariale si prin sub semnul intrebarii efecacitate programelor bugetare elaborate de guvern national. 4. actionarea depozitelor banesti tinute in rezerva: O asemenea cauza actioneaza atunci cand deprecierea inflationista a monedei nationale inregistreaza deja un ritm ridicat iar posesorii de banii devin constientii de pierderea puterii de cumparare pe care le o provoaca sumele detinute in rezerva. Createrea pe aceasta cale a masei monetare active precum si accelerarea vitezei de circulatie a monedei accentueaza la randul lor ritmul procesului inflationist.

Indiferent de formele de manifestare si de cauzele care o genereaza inflatia provoaca multiple si complexe consecinte (datorita dezechilibrului pe care le creaza in acest context consecinta dominanta a inflatiei asupra evolutiei relatiilor economice internationale a societatii in general este reprezentata de redistribuirea de mari proportii a veniturilor si avutiei nationale). Se creaza astfel un conflict al repartitiei in care sunt implicate un numar mare de grupuri si categorii sociale, inflatia depasind sfera problemei monetare si devenind o problema economica si sociala deosebit de complexa. Perpetuarea procesului inflationist conduce la subminarea finantelor publice astfel reducerea continua a puterii de cumparare a banilor conduce la o scadere a valorii reale a veniturilor bugetare in timp ce cheltuielile bugetare cresc cu mult peste prevederile initiale. Se creaza astfel climatul cresterii emisiunii monetare dincolo de deficitul prevazut fapt care intensifica procesul inflationist. In final accentuarea inflatiei are repercursiuni si in domeniul relatiilor valutare, tarile cu moneda depreciata recurgand la diverse politici monetare.