P. 1
Efectele Poluarii Apei Asupra Sanatatii

Efectele Poluarii Apei Asupra Sanatatii

|Views: 247|Likes:
Published by Drob Anamaria

More info:

Published by: Drob Anamaria on May 24, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/15/2013

pdf

text

original

UNIVERSITATEA MARITIMA CONSTANTA FACULTATE ELECTROMECANICA NAVALA SPECIALIZARE INGINERIA SI PROTECTIA MEDIULUI IN INDUSTRIE

Efectele poluarii apei asupra sanatatii

ELABORATORI : DROB ANAMARIA CIUCA MARIA-VALENTINA

CONSTANTA, 2013

CUPRINS Introducere 1. Apa în natură 1.1. Apa ca resursă 1.1.1 Apa subterană 1.1.2 Apa de suprafaţă 1.1.3. Apa potabilă 1.2 Compoziţia fizico-chimică a apelor naturale 2. Poluarea apei 1.2. 1.3. 1.4. 1.5. 1.6. 1.7. 1.8. 1.9. Cauzele poluării apei Surse de poluare Tipuri de poluanţi Consecinte asupra mediului Consecinte asupra sănătăţii Consecinte asupra calităţii apei Autopurificarea apelor Măsuri de protecţie a apelor şi ecosistemelor acvatice

3. Consecinţele poluării apei

4. Protecţia apelor

5. Concluzii 6. Bibliografie 7. Anexe

Introducere Apa are o importanţă covârşitoare pentru existenţa vieţii.Putem afirma că pe pământ nu exista organism care poate să supravieţuiască în afara apei. În aceeaşi măsură,apa intră în constituirea atmosferei,precum şi în alcătuirea majorităţii mineralelor şi rocilor............ .. Apa este un component indispensabil vieţii. Un om consuma în medie 3 l apa/zi, iar corpul său are un conţinut de 60-70 apa. Un pom evapora aproximativ 200 l apa/zi. În organismele vii, apa este conţinuta în formă: intracelulara (50 ), interstiţială (15 ) şi circulantă. (5 ).. .............Ţesutul adipos şi oasele conţin 33 apa, muşchii 77 , plămânii şi rinichii 80 , substanţa cenuşie 85 , iar lichidele biologice: plasma 90 , saliva 99,5 . . Un om adult, cântărind 70 kg conţine apă într-un procent de 65-70 din Fiinţele vii nu pot supravieţui în absenţa apei, toleranţă la deshidratare depinzând de specia respectivă............ Apa este nu numai un constituent al organismelor vii dar joacă şi un rol extrem de important ca cel de regulator termic sau de irigator al ţesuturilor vii. Un adult normal trebuie să absoarbă aproximativ 2,5-3 l apa/zi, preluaţi fie sub formă de băuturi sau apă conţinută în alimente precum şi apa de combustie a alimentelor şi ţesuturilor. Dacă apa joacă un rol atât de important pentru viaţă, în mod firesc se pune întrebarea: care este rezistentă organismelor în condiţiile lipsei apei?............ Cămilele traversând deşertul îşi pot produce aproximativ 40 l apa prin oxidarea grăsimilor ce se găsesc în cocoaşă. În condiţii normale, camila se hrăneşte însă cu plante verzi, ce conţin multă apă. Omul s-a adaptat la condiţiile mediului înconjurator- populaţia nomadă a greutatea sa, adică până la 50 kg apă.........

...... Pentru evaporare se consuma o cantitate de căldură de 600 calorii pentru 1 l sudoare.. cantitatea de transpiraţie poate atinge chiar 10-15 l în 24 ore................. Sanctorius pierdea aproape un kg.................deserturilor consuma o cantitate mai mică de apă decât populaţia sedentară. se evapora 250-1700 g apa... prestata pe vreme uscată şi caldă.. chiar dacă temperatura ambientală este de 40-50 C.............. Extrem de interesant este experimentul realizat cu 300 de ani în urmă de un savant.. ...................... temperatura corpului uman se menţine la valori în jurul a 37 C....... iar prin piele şi mai multă. Pe această cale...... Corpul omenesc furnizează pentru evaporare doar o cantitate mică de căldură....... Iată suficiente aspecte ce relevă importanţa biologică a apei............. pe vreme rece..... Dacă această căldură ar fi toată furnizată de corpul omenesc. organismul combate de fapt supraîncălzirea..... Cauzele sunt multiple: prin îndepărtarea CO2 din organism.. dar permite evitarea supraîncălzirii. Prin transpiraţie..............Apei i-a fost dată puterea magică de a deveni seva vieţii pe Pământ!” Leonardo ... Numai datorită evaporării apei la nivelul plămânilor şi pielii............ astfel transpiraţia nu poate asigura răcirea corpului....... El a construit un cântar mare şi aşezat ore în şir pe acest cântar îşi urmărea propria greutate..... motiv pentru care este considerată pe drept cuvânt ‚‚izvorul vietii''......care a observat că greutatea organismului uman se modifica neîncetat..... greutatea omului scade cu 7585 g în 24 ore.... temperatura lui ar coborî cu aproximativ 10 C.. Pe cale pulmonară se evapora 150-500 g apa zilnic...... Peste noapte........Sanctorius.. În cazul unei munci fizice dificile.

apa de pe planeta noastră „Pământ” este indispensabilă vieţii umane de zi cu zi. În organism apa intră în compoziţia organelor. • Obţinerea oxigenului şi hidrogenului prin electroliză. • În agricultură pentru irigaţii.1. ia parte la reglarea temperaturii. Fără discuţie.etc. Apa ca resursă Fiecare aspect al vieţii noastre este legat de apă. fiind cel mai cunoscut solvent.prepararea hranei. evaporându-se pe suprafaţa corpului. Pe lângă aer şi lumina Soarelui. • Prepararea celor mai importanţi acizi anorganici. Lipsa de apă sau consumul de apă poluată are multiple consecinţe negative asupra omului şi sănătăţii sale.1. menţine constantă concentraţia sărurilor în organism şi. Apa contribuie la fenomenele osmotice din plante şi are o deosebită importanta în procesul de fotosinteză. . apa este un element esenţial al existenţei oricărei fiinţe. ţesuturilor şi lichidelor biologice. Apa in natura Apa este un factor de mediu indispensabil vieţii. . Ea dizolvă şi transportă substanţele asimilate şi dezasimilate. Să nu uităm că în mediul acvatic au apărut primele forme de viaţă de pe Terra. Apa este folosită în aproape toate procesele industriale sau activităţile casnice cotidiene: • Prepararea soluţiilor. 1.. colorat. albit. • Spălat. • Producerea energiei electrice. Fără apă nu ar putea exista viaţă.

ceea ce a mai rămâne pentru consumul omenirii reprezintă conţinutul unei linguriţe. mărilor şi oceanelor se evapora dând naştere apei atmosferice (vapori de apă din aer). apa râurilor. mare parte este înglobata fie în gheţurile polare. zăpada). 69% este repartizat agricultirii. Figura 1 Distributia rezervelor de apa ale Pamantului Apă în natură se găseşte într-un circuit permanent. Ajunsă pe sol. fie este prea poluată pentru a fi folosită drept apă potabilă şi astfel. Aceasta circulă fiind purtată de curenţii de aer până când ajunge într-o zonă mai rece unde se condensează şi cade la suprafaţa solului sub formă de apă meteorică (ploaie. Astfel. Dacă însă întâlneşte un strat impermeabil rămâne la suprafaţă unde împreună cu apa subterană ajunsă la suprafaţă (izvoare) formează apa de suprafaţă. apa meteorică dacă întâlneşte un strat permeabil îl străbate până ajunge la unul impermeabil şi formează apa subterană. Din consumul mondial de apă. 15 şi jumătate dintre ele ar conţine apa sărată a oceanelor şi mărilor. Din jumătatea de pahar rămasă. .Dacă toată apa de pe pământ ar fi turnată în 16 pahare cu apa. 23% industriei şi numai 8% în domeniul casnic.

Apă potabilă – de o importanţă deosebită – provine de foarte multe ori din astfel de surse. În adâncul pământului. Apă de izvor/apă subterană. • poluarea cu solvenţi proveniţi din procesele industriale. constituind astfel apa subterană (pânza freatică). la distanţe variabile faţă de suprafaţă. • poluarea cu deşeuri toxice. de regulă pură biologic. are o calitate foarte bună. Apa subterană. căci se filtrează prin sol. apa freatică nu scapă însă de efectele activităţii umane. cei mai mulţi având un potenţial de risc cancerigen. în plus are o foarte mică capacitate de autopurificare. Aceştia pot rămâne în apă freatică decenii întregi. dar este în general în cantitate mică şi nu poate servi decât pentru micile colectivităţi . provenite din scurgeri apărute în zonele de .Figura 2 Circuitului apei în natură 1. conţine minerale în soluţie.acvifer -. printre care: • poluarea cu nitraţi proveniţi din îngrăşămintele agricole. apa se depozitează întro serie de roci poroase . Există mai multe căi de poluare a apelor subterane.

nefiind în nici un fel protejată este considerată apriori poluată . influenţează în mod direct regimul hidraulic al apelor de suprafaţă şi calitatea acestora. Evaluarea cantităţilor de substanţă cu caracter poluant se realizează prin măsurători de natură fizică. Apele conţin diferite substanţe ce pot fi sub formă de soluţii.1. de aceea este interzis a folosi apa de suprafaţă ca atare. Concentraţia acestora defineşte gradul de puritate al apelor. Astfel. ea trebuie purificată (tratată) înainte de utilizare. durata şi intensitatea precipitaţiilor. Prezenţa substanţelor cu caracter poluant din apă este strâns legată de activităţile umane şi de acţiunea factorilor de mediu. în special râurile. biologică etc. Apa de suprafaţă Mările şi oceanele.depozitare a acestora. lacurile naturale şi artificiale precum şi apele curgătoare reprezintă apele de suprafaţă. sunt principala sursă de apă potabilă. chimică. suspensii şi coloizi. Dar având debite variabile se preconizează folosirea lacurilor de acumulare unde se adună apa şi unde suferă şi un fenomen de autopurificare (se limpezeşte). Apa de suprafaţă este în cantitate mare şi este folosită mai ales de marile colectivităţi. Dar. Apele curgătoare. gradul de acoperire cu vegetaţie. Arabia etc. Apa atmosferică şi cea meteorică sunt utilizate pentru aprovizionarea cu apă decât în mod excepţional (Sahara. umiditatea şi temperatura solului. poluare şi de incendii.2. .) de cele mai multe ori se foloseşte apa subterană şi cea de suprafaţă. mărimea suprafeţelor din fondul forestier afectate de tăieri masive. 1. Factorii de mediu influenţează procesele naturale cum sunt autoepurarea şi oxigenarea apelor.

. o parte a substanţelor ce contaminează râurile şi apele subterane pot fi găsite în apa potabilă. există o îngrijorare provocată de eventuale amestecuri ale anumitor substanţe. incoloră. Figura 3 Apa potabilă Se dosebeşte de apa distilată. Până acum au fost depistate peste 300 substanţe chimice diferite. fără miros sau gust deosebit. În conformitate cu STAS 1342-1950.3. În ciuda purificării acesteia prin diverse metode. apa potabilă trebuie: • Să fie limpede. rezervoare şi ape subterane. • Să aibă temperatura cuprinsă între 70 şi 150C şi să nu varieze mult în timpul anului. Deşi nu toţi aceşti constituenţi ai apei potabile sunt periculoşi.1. adesea constituind un amestec al celor trei surse. în special datorită faptului că nu se cunosc efectele pe termen lung pe care acestea le au asupra sănătăţii. Apa potabilă Provine din râuri.1.

• Să nu conţină NH3 sau fosfaţi care pot proveni prin contaminarea apei cu substanţe organice în prutefactii şi nici metan. Al. săruri metalice precipitabile cu H 2S sau cu (NH4)2S. dar şi mineralele toxice provenite de la ţevi şi fitinguri. Aşadar.. au mai multe şanse să contamineze apa. atunci când folosiţi apa de la robinet pentru gătit sau băut. probabil veţi găsi utile sfaturile pe care vi le voi da. Nici nu vrem să ne gândim la aceia dintre dumneavoastră care încă mai aveţi elemente din plumb în componenţa instalaţiilor de apă.• Să nu conţină materii străine în suspensie sau germeni patogeni. atunci când vreţi să folosiţi aceasta apă “stătută” este indicat să o lăsaţi să curgă aproximativ treizeci de secunde până când o veţi bea sau folosi la gătit. • Aerisirea Clorul introdus în apă pentru epurarea ei rămâne suficient de mult încât să . Prin urmare. • Să conţină aer şi CO2 în soluţie. schimbarea bruscă de presiune datorată deschiderii robinetului poate face ca elementele poluante de pe ţeava să se desprindă şi să intre în apă. încercaţi că de fiecare dată să deschideţi robinetul gradual şi apoi să aşteptaţi aproximativ 30 secunde până să o folosiţi. cum se întâmplă de obicei noaptea. Mn. Metode pentru reducerea poluanţilor din apă potabilă : Dacă trebuie să beţi apă de la robinet şi cantitatea de poluanţi din ea nu va da pace. metalele. • Să nu conţină azotiţi sau sulfuri. cu excepţia micilor cantităţi de Fe. • Metoda celor treizeci de secunde Dacă apa sta prea mult în interioriul ţevii. Chiar dacă apa nu a stat foarte mult în interiorul ţevii. • Substanţele dizolvate raportate la un litru trebuie să se încadreze între anumite limite.

Nu uitaţi să acoperiţi gura malaxorului cu un capac pentru a evita o situaţie “umedă”. • Malaxorul Agitarea apei într-un malaxor electric timp de zece minute va “determina” contaminanţii volatili să se evapore. NU trebuie fiartă într-un recipient din aluminiu pentru că aceasta combinaţie se pare că stă de multe ori la baza apariţiei anumitor boli (ex. Au fost anumite discuţii vizavi de fierbere. . atunci ar trebui să renunţaţi la această variantă. Apa pe care urmează să o beţi. fierberea înlătură clorul rămas. adică se evapora uşor.: Alzheimer). deoarece se pretinde că poluanţii care nu se volatilizează devin mult mai concentraţi odată cu scăderea nivelului apei. acesta nu este un argument solid. Fierberea O excelentă modalitate de a epura apa este fierberea ei pentru zece minute. dar nu vor putea înlătura toţi potenţialii poluanţi. timp de două-trei zile veţi scăpa de o bună parte din cantitatea de clor. Dacă malaxorul dumneavoastră nu poate fi utilizat pe viteze mici. Totodată.putem “beneficia” şi noi de pe urma lui. Pentru că vaporii de clor să poată ieşi din malaxor. deoarece cantitatea de apă care se evaporă în zece minute este suficient de mică să nu favorizeze concentrarea poluanţilor rămaşi. precum în procesul de fierbere. Toate metodele de mai sus vor îmbunătăţi calitatea apei de la robinet. Apa epurată prin aceste metode nu ar trebui folosită pe perioade lungi de timp din momentul epurării. capacul va trebui să fie prevăzut cu aerisire. datorită evaporării în urma fierberii. Din fericire clorul este volatil. Totuşi. Permiţând apei să stea într-un recipient cu deschidere mare (o cratiţă). cât şi alţi poluanţi volatili.

o anumită apă nu poate conţine toate aceste impurităţi concomitent. . coloizi şi soluţii. impurităţile pot fi solide. şi se pot clasifica după dimensiunile particulelor dispersate în suspensii.1. cu atât mai mult cu cât existenţa unora dintre acestea este incompatibilă cu echilibrul chimic stabilit în apă.2 Compoziţia fizico chimică a apelor naturale Figura 4 Ape naturale Calitatea apelor naturale este determinată. Din punct de vedere al stării lor. se pot clasifica conform tabelului 1. în general. particulele în suspensie şi organismele vii prezente. într-o cantitate suficientă pentru a influenţa calitatea lor. Desigur. gazele dizolvate. de totalitatea substanţelor minerale sau organice. lichide sau gazoase. Majoritatea substanţelor care se găsesc în apele naturale. Acestea pot fi dispersate în apă.

Surse de apariţie Suspensi i Substanţe Coloizi Gaze neionizate pozi şi dipoli tivi Ioni Ioni negativ i Din solul mineral şi roci -nămol -nisip -alte substanţe anorganic e argila SiO2 Fe2O3 Al2O3 MnO2 CO2 2+ Mg2+ Na+ K+ Ca Fe HCO3ClSO42NO3- Din atmosferă -sol organic -resturi N2 O2 CO2 SO2 -materii CO2 vegetale NH3 organice O2 2+ CO32Mn2+ HSiO3Zn2+ H2BO3HPO42H2PO4OHFH+ HCO3SO42-materii vegetale colorate -resturi organice Na+ ClNH4+ HCO3H+ NO2NO3OHHSradicali organici Din descompuner ea organice -resturi N2 materiei organice H2S organice CH4 H2 -peşti -alge diatomee organism e -viruşi -bacterii -alge -diatomee Organisme vii .

în apele naturale se mai pot găsi şi alte tipuri de impurităţi. alcalii. cloruri. Doar apa distilată în condiţii restrictive poate fi etichetată ca fiind pură chimic şi biologic! Apa din natură este în acelaşi timp electrolit. dar numai în unele cazuri de ape subterane concentraţia acestora atinge valori periculos de mari. Unele ape naturale conţin seleniu sau arsen într-o cantitate suficientă ca să le afecteze calitatea. Alte surse naturale conţin crom. se poate afirma că toate apele naturale conţin substanţe radioactive. suport pentru săruri şi mediu de cultură pentru dezvoltări biologice uni sau pluricelulare. toate aduse în receptori de apele uzate provenite din industrie sau aglomeraţii urbane. plumbul sau cuprul se pot întâlni în urma proceselor de tratare a apelor sau datorită sistemului de transport precum şi din apele meteorice.minuscul e Tabel 1 Substanţe întâlnite în apele naturale În afara acestor substanţe menţionate. De asemenea. Astfel. Figura 1. diferite metale sau poluanţi organici.5. în principal radium. Apă poluată . acizi. cianuri.

dar şi deversări deliberate a unor poluanţi.U. atât cele tratate cât şi cele netratate. ca urmare a activităţii omului. se poate depăşi capacitatea staţiilor de tratare a . şi care provoacă prin natura lor. Stockholm. creează disconfort sau împiedica folosirea unor componente ale mediului esenţiale vieţii.2. cadmiul reprezintă un deşeu al procesului de fabricare al detergenţilor cu fosfaţi.1. (Conferinţa Mondială a O. 1972) Din cuprinsul definiţiei se poate constata clar că cea mai mare responsabilitate pentru poluarea mediului o poartă omul. Fiind deversat din fabricile ce produc astfel de detergenţi. numite poluanţi. sunt deversate în râuri şi mări. Industria este responsabilă pentru un procent mai mare de 38% din totalul activităţilor ce poluează mediul acvatic. el ajunge să atace orice sistem viu cu care vine în contact.. Sistemele de canalizare Toate apele provenite din sistemele de canalizare. prin concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează. În râuri este eliberată în genere apă tratată. chiar şi atunci când se găseşte în concentraţii reduse. ajung în râuri şi în mări. poluarea fiind consecinţă activităţii mai ales social – economice a acestuia. Aproape toate ramurile industriale produc deşeuri. care pe diferite căi. Poluarea apei Poluarea reprezintă modificarea componentelor naturale prin prezenţa unor componente străine. dar în cazul unor ploi torenţiale. De exemplu. Cauzele poluării apei Scurgeri accidentale de reziduuri de la diverse fabrici.N. efecte nocive asupra sănătăţii. 2.

mai ales produse petroliere. în ambalaje şi locuri necorespunzătoare. Dar plantele nu pot consuma tot azotul împrăştiat pe câmp. Majoritatea îngrăşămintelor sunt compuse din trei elemente: azot. în apele râurilor putând ajunge astfel şi substanţe netratate şi deşeuri. Pesticidele şi ierbicidele administrate în lucrările agricole care se deplasează prin sol fiind transportate de apă de ploaie sau de la irigaţii până la pânza freatică. fiecare acţionând asupra unui grup specific de organisme. cauzând o serie de probleme ecologice. iar fungicidele sunt folosite pentru controlarea bolilor provocate de fungi – ciuperci. pentru combaterea buruienilor se utilizează ierbicidele. Îngrăşămintele chimice folosite în agricultură Îngrăşămintele anorganice sunt folosite în mod curent în agricultură pentru realizarea unor recolte mai mari. azotul se amestecă . Altă cale de penetrare a acestor substanţe în mediul ambiant este determinată de proasta depozitare a acestora. el fiind un nutrient foarte important. ajungând în lacuri. fiind antrenat în subsol de apă provenită de la ploaie sau de la irigaţii. Cele mai folosite sunt îngrăşămintele ce conţin azot şi nitraţi. Acolo. râuri sau canale unde provoacă fenomenul de eutrofizare O altă cantitate de azot pătrunde în pământ. astfel o mare parte este spălată de ploi. Agricultura modernă este foarte dependentă de utilizarea pe scară largă a substanţelor chimice sintetice. pentru combaterea insectelor se folosesc insecticidele. Astfel. Acest azot este absorbit de către plante. fiind spălate de pe suprafeţele agricole. fosfor şi potasiu. Scurgeri de la rezervoare de depozitare şi conducte de transport subterane. În mări se deversează apă netratată în prealabil.apelor uzate. Altele ajung în apele de suprafaţă cu ocazia împrăştierii lor din avioane sau alte utilaje. care au capacitatea de a ucide dăunătorii agricoli.O parte a acestor substanţe ajung în apă subterană sau în râuri. Există mai multe feluri de pesticide. Unele substanţe persistă în mediu un timp foarte îndelungat.

care sunt clasificate în funcţie de: • Acţiunea poluanţilor în timp continuă. -----accidentale (avarii la rezervoare sau instalaţii). cauzează probleme majore de poluare a apelor curate.. .).. Activitatea fermelor şi combinatelor zootehnice Poluarea provenită din activităţile fermelor poate fi devastatoare. nave. La poluarea apei contribuie un număr mare de surse.. S-a constatat că lichidul de fermentaţie al nutreţului este de 200 ori mai periculos decât apele uzate provenite din canalizări..2. ploile acide. Deşeurile şi reziduurile menajere. Lichidul provenit de la dejecţiile animale (urină şi fecale) şi cel rezultat din procesele de fermentaţie ale nutreţului depozitat ca rezervă sau pentru compostare.. cu caracter permanent (canalizarea unui oraş. care este purtată prin sol de apă de ploaie şi zăpadă topită. Depunerile de poluanţi din atmosferă.). autovehicule..cu apa din rocile poroase – pânza freatică– unde poate rămâne o perioadă lungă de timp – ani de zile.. în condiţii şi în concentraţii ce pot schimba caracteristicile apei.instalaţi industriale deplasabile etc. Surse de poluare Poluanţii apei sunt produsele de orice natură care conţin substanţe în stare solidă..discontinua sau temporară (colonii provizorii.. industrii etc. Sarea presărată în timpul iernii pe şosele. . lichida sau gazoasă... 2.. locuinţe. făcând-o dăunătoare sănătăţii.. Efectul provocat de aceste reziduuri este diminuarea cantităţii de oxigen din ape – eutrofizare – ceea ce determină moartea peştilor şi a celorlalte forme de viaţă acvatică.

sunt reprezentate de apele meteorice (ploaie. semifinite şi finite. ca solvent sau separator. . reziduurile solide de tot felul. Sursele neorganizate. Poluanţi de natura fizică: • depunerile radioactive. subterană sau de suprafaţă. 2. cât şi pentru alimentarea animalelor şi salubritatea crescătoriilor de animale.apele reziduale industriale. provenite mai ales ca urmare a utilizării apei în scopuri agricole (irigaţii). . care rezultă din utilizarea apei în locuinţe şi instituţii publice. sau a ustensilelelor şi instalaţiilor. bogate în microrganisme. provenite din diverse procese de fabricaţie sau sunt utilizate la transport. la purificarea şi spălarea materiilor prime. diversele utilizări necorespunzătoare (topirea inului sau cânepii). întrucât depistarea sursei de poluare este dificilă.apele reziduale agro – zootehnice. Pericolul este deosebit de grav în cazul apelor subterane.3. apariţia poluării produce mari probleme. zăpada). iar pentru tratarea apelor subterane nu se prevăd deseori nici un fel de instalaţii. şi au o compoziţie heterogenă.apele reziduale comunale. dintre care multe patogene.• Provenienţa poluanţilor Surse organizate: . Oricare ar fi sursa. Tipuri de poluanţi Substanţele şi agenţii care schimba caracteristicile iniţiale ale apelor naturale în care sunt evacuate se numesc poluanţi. . După provenienţa şi caracterele comune se disting următoarele tipuri de poluanţi: A.

Poluanţi de natura chimică: Mercurul provenit din: deşeuri industriale. Zincul provenit din: apa sau băuturi cu conţinut de zinc. gazele de eşapament ale autovehiculelor. detergenţi. B. aerosoli. . Azotaţii proveniţi din: îngrăşăminte chimice. inhalarea vaporilor ca urmare a unor scăpări accidentale determinate de deteriorarea unor termometre sau tuburi fluorescente. • deşeuri radioactive. deversările unor uzine producătoare de fungicide organomercurice. manipularea greşită a tetraetilplumbului folosit ca activ antidetonant la benzina. Cadminiul provenit din: ape în care sau deversat reziduuri de cadminiu. Plumbul provenit din: evacuările uzinelor industriale.• ape folosite în uzine atomice. pesticide organofosforice. • lichide calde provenite de la răcirea instalaţiilor industriale sau a centelor termoelectrice şi atomo – electrice. ingerarea accidentală a unor săruri sau oxizi ai acestuia (vopsele). ingerarea accidentală de compuşi anorganici. • ape termale.

pulverizările aeriene. tutunul). . arderea incompletă a combustibililor fosili (cărbuni. detergenţi. fungicidele provenite din: apele reziduale de la fabricile de produse antiparazitare. arderea incompletă a biomasei (lemnul. spălarea acestor substanţe de către apă de ploaie de pe terenurile agricole tratate. insecticidele. substanţele organice fermentescibile. scurgerile de ţiţei. din deşeuri sau scăpări industriale Hidrocarburile provenite din: gazele de eşapament ale autovehiculelor. Pesticidele.dizolvarea de către soluţii acide a zincului din vase. petrol şi gaze naturale). Poluanţi de natură biologică: microorganismele patogene. fumul de ţigară.

numită şi 'moartea lacurilor'. 1. În sfârşit. este eutrofizarea lacurilor. sunt ameninţate un şir de activităţi economice. mai ales fosfaţi şi nitraţi. deoarece ea tinde să reducă resursele alimentare obţinute din mari tocmai într-un moment în care se are în vedere ulizarea mai largă a acestora. Puţin câte puţin. După aceea. este în joc sănătatea omului. Figura 6 Lac natural nepoluat Eutrofizarea este un fenomen ce apare ca urmare a îmbogăţirii mediului .2.3. Un efect al poluării apelor. care favorizează proliferarea fitiplanctonului şi a plantelor acvatice. lacul se colmatează. ca urmare a creşterii fertilităţii acestora prin aport de elemente nutritive. În primul rând. degradarea vieţii acvatice este plină de consecinţe. Consecintele poluarii Amploarea şi diversitatea distrugerilor cauzate de poluare e uşor de măsurat. Asupra mediului: Posibilitatea contaminării sau poluării chimice a mediului acvatic. se îngustează şi dispare. deosebit de grav.

în acelaşi timp. când mari cantităţi de alge mor şi încep să se descompună sub acţiunea bacteriilor aerobe mineralizatoare. provoacă o creştere necontrolată a numărului de alge – aceasta ducând la scăderea cantităţii de oxigen din apă. sunt foarte toxici pentru flora microbiană a apelor. De exemplu. Lipsa de oxigen omoară peştii şi celelalte forme de viaţă acvatică. Îngrăşămintele agricole. Astfel. acestora adăugându-li-se şi nitraţii. râuri şi mări – procesul de eutrofizare este puternic accelerat. fenomen însoţit de un mare consum de O2. iar în cazuri extreme. Principalii nutrienţi care provoacă eutrofizarea sunt fosfaţii. pe de altă parte. zborul deasupra apei. Acesta este un proces natural. de cele mai multe ori. prin împrăştierea hidrocarburilor sunt păsările care au obiceiul să se aşeze pe mare sau să plonjeze pentru a apuca peşti. Această cantitate. Poluat de . mai ales erbicide. care apare după perioade îndelungate de sute de ani. deoarece pernă de aer reţinută de penaj îndeplineşte rolul de regulator termic şi permite. Peştii pot muri din cauza tuturor tipurilor de poluare. sărurile de cupru şi cromaţii sunt toxice pentru alge. perioada de apariţie a fenomenului scurtându-se considerabil. fapt produs mai ales toamna. Fitoplanctonul este puternic afectat de numeroase pesticide. după natura agentului contaminat. “în plus” faţă de cea naturală. apa se transformă într-o “supă moartă”. erbicidele din grupa Ureelor blochează creşterea fitoflagelatelor. Detergenţii sintetici. Se ştie că în mod normal apa nu poate să pătrundă prin penajul lor. ceea ce le permite să plonjeze şi să rămână scufundate în ape foarte reci. deşeurile animale şi deversările sistemelor de canalizare introduc în mediul acvatic o mare cantitate de nutrienţi. Poluarea chimică a apelor afectează fitoplanctonul şi macrofitele în mod diiferit. dar majoritatea cazurilor mortale sunt provocate de lipsă oxigenului dizolvat în apă şi datorită pesticidelor şi a reziduurilor toxice. Datorită activităţii umane – deversarea substanţelor organice în lacuri. Cele dintâi victime ale pânzelor plutitoare formate.acvatic în nutrienţi organici.

de exemplu în porturi. Aceste maree negre aduc. care în anumite cazuri poate merge până la dispariţia oricărei forme de viaţă vegetală. un prejudiciu considerabil şi activităţilor turistice. poluarea apelor cu metale grele. care atinge o mare acumulare pe lanţul trofic. Flora marină este ameninţată deoarece pelicula uleioasă formează un ecran şi împiedică oxidarea apei. deoarece uleiurile. . Figura 7 Natura în stare pură Acolo unde poluarea atinge un anumit grad. Se înţelege de la sine ca flora din zona de coastă este cea dintâi atinsă. deoarece el poate face ca peştii şi crustaceele să devină necomestibile. Se înţelege de la sine că petrolul este duşmanul crescătorilor de stridii şi al pescarilor. penajul pierde aceste însuşiri şi pasărea moare de frig. de asemenea. activităţile economice din zonele litorale. fără a se putea smulge din mediul lichid. totodată.se constată o sărăcire generală a florei. Ansamblul consecinţelor ecologice ce rezulta din poluarea biosferei cu mercur constituie un semnal de alarma pentru a se pune capăt comportamentului iresponsabil al civilizaţiei industriale cu privire la calitatea apei. se aglomerează împreună cu microorganismele şi formează sedimente care înăbuşă fundul mării. Probleme grave ridică. În toate cazurile curăţarea ţărmurilor este foarte costisitoare. mai ales cu mercur.hidrocarburi. Poluarea perturba. dar aceasta nu înseamnă că flora de pe fundul mării este în afara pericolului. fireşte. răscolite şi iar răscolite de mare.

Boli infecţioase: boli microbiene: febră tifoidă. dizenteria. giardiaza. boli virotive: poliomielită. fructelor sau a zarzavaturilor. Distrugerea florei microbiene proprii apei ceea ce determină micşorarea capacităţii de debarasare faţă de diverşi poluanţi prezenţi la un moment dat. holeria. afectează sistemul nervis central. . De fapt. provocând ecefalopatia saturnina şi cel perifieric cu dereglări motorii. din păcate. afectează globulele roşii. putând provoca o serie de boli: I. nocivitatea poluării apei se răsfrânge direct sau indirect asupra omului şi de aceea este necesar să se cunoască mai bine aceste pericole. hepatita epidemică. inclusiv efectele pe care le pot avea asupra omului chiar cantităţile mici de substanţe chimice din sursele de apă Deşi se poate afirma că există tehnologii pentru a menţine calitatea bacteriologică bună a apei şi pentru a îndepărta multe din substanţele chimice periculoase din apă potabilă. Majoritatea bolilor din organism sunt cauzate de faptul că oamenii nu beau suficientă apă sau apă băută nu are cele mai bune calităţi. II.3. potrivit cerinţelor. Boli neinfecţioase: determinate de contaminarea apei cu substanţe chimice cu potenţial toxic: • Intoxicaţia cu plumb (saturnism).2 Asupra sănătăţii: Contaminarea bacteriologică sau poluarea chimică şi radioactivă a legumelor. acestea nu se aplică pe o scară largă. vasele sanguine. boli parazitare:dizenteria. se manifestă prin: oboseala nejustificată.

diaree. malformaţii congenitale ale fătului în cazul femeilor însărcinate. afecţiuni ale sistemului nervos central.• Intoxicaţia cu mercur: dureri de cap. muşchilor şi sistemului cardiovascular. Asupra calităţii apelor: . • Intoxicaţia cu zinc: dureri epigastrice. este uşor de înţeles că sănătatea noastră poate fi grav afectată : se ştie că anumite uleiuri deversate în mare conţin produse cancerigene. greaţă. oboseala. Şi faptul că ea poate să fie fatală culturilor de stridii se înţelege de la sine. ameţeli. afecţiuni ale rinichilor. insomnie. nărilor. tulburări vizuale. • Intoxicaţia cu pesticide: alterarea funcţiilor ficatului până la formarea hepatitei cronice. afecţiuni hepato-renale. pareze. • Intoxicaţia cu cadminiu: cefalee. Faptul ca poluarea poate prejudicia turismul este lesne de înţeles : rari sunt aceia care nu au întâlnit încă o plajă murdară. • Intoxicaţia cu azotaţi şi fosfaţi: învineţirea buzelor. malformaţii congenitale. Tot asfel. scăderea tensiuni arteriale. tremurături. afecţiuni ale sistemului nervos. encefalopatii. cefalee. agitaţia până la convulsii. fetei.

apele care conţin argila coloidală au o culoare galben-bruna. al poluării cu substanţe chimice sau ape reziduale. Mirosul apei provine de la substanţele volatile pe care le conţine ca rezultat al încărcării cu substanţe organice în descompunere. apele sunt utilizate zilnic atât ca aliment cât şi în asigurarea igienei personale. Culoarea apei poate da indicaţii asupra modificării calităţii astfel: apele de culoare arămie sau brună provin de la distilările de cărbune amestecate cu ape industriale care conţin fier. apele de culoare brun închis sunt apele de la fabricile de celuloză. 4. Protectia apelor . în 24 de ore. apele bogate în fier sunt cele provenite de la tăbăcarii şi au culoarea verde închis sau neagră. ionii de cupru conferă apei o culoare albastră. chimice sau ape reziduale cu atât mirosul este mai uşor de perceput. Cu cât apa conţine mai multe substanţe organice. un om adult consuma în scopuri alimentare 2-10L de apă. ionii de fier dau apelor o culoare galbenă. În medie.În viaţa colectivităţilor umane.

cunoaşte un fenomen de autopurificare. fapt contestat de unii autori. reducere. diferite organisme din apă sunt bacterivore. care este influenţată de temperatură. În plus. germenii proprii apei.prin reacţii chimice de oxidare.1 Autopurificarea apelor Apa. se hrănesc cu germeni atât din flora proprie apei cât şi cu cei din flora supraadăugată. eliberează în apă o serie de metaboliţi cu acţiune antibiotică faţă de germenii poluanţi. dar . Astfel. dar care având o putere mică de penetraţie nu acţionează eficient decât în cazul apelor curate. prezenta bacteriofagilor în apă face prin fenomenul de liza să distrugă germenii patogeni. care se realizează prin procese fizice şi fizico-chimice şi procese biologice şi biochimice.. viteza de scurgere a apei etc. ca şi aerul. -prin acţiunea radiaţiilor solare (ultraviolete) cu efecte antibacteriene. Procesele biologice şi biochimice constau în primul rând în concurenţă sau antagonismul dintre flora proprie apei şi flora poluantă pătrunsă în apă. Procesele fizice şi fizico-chimice de autopurificare Acestea constau în: sedimentarea materilor mai grele. atât saprofiţi cât mai ales patogeni.4. prin reacţii chimice chiar numai între substanţele chimice din apă poluată. germeni saprofiţi. limpezi şi nu prea adânci. În fine. ducând în cele din urmă la distrugerea germenilor patogeni. sedimentare. neutralizare care au loc între substanţele chimice din apă şi cele din apă poluată care se varsă. . Dar numărul germenilor proprii apei nu scade căci ei se dezvolta la 20°C. pe cată vreme cei patogeni au nevoie de o temperatură de 37°C ceea ce nu găsesc în apă şi ca atare numărul lor scade treptat.

5. ale întregii populaţii a pământului. astăzi însă. Autopurificarea a reprezentat în trecut un proces important de reducere naturală a poluării şi păstrarea calităţii surselor naturale de apă. Privită istoric. ale statelor şi guvernelor. menţinerea şi ameliorarea calităţii şi productivităţii naturale ale acestora în scopul evitării unor efecte negative asupra mediului. poluarea mediului a apărut odată cu omul. de descompunere a substanţelor organice din apă. 4. În plus. sănătăţii umane şi bunurilor materiale. din cauza cantităţilor mari de poluanţi ajunşi în apă chiar prin poluări repetate. care de asemenea contribuie activ la autopurificarea apei şi la dispariţia suportului nutritiv (de hrană) a eventualilor germeni patogeni pătrunşi prin poluare. tot germenii proprii apei iau parte activă la procesele de degradare. Toate aceste fenomene conduc la autopurificarea apei de flora patogenă.confirmat de faptul că bacteriofagii din apă se pot dezvolta chiar fără îmbogăţire pe germenele omolog. fenomen denumit din această cauză biodegradare.2 Măsuri de protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice Protecţia apelor de suprafaţă şi subterane şi a ecosistemelor acvatice are ca obiect. care trebuie înlocuită cu protecţia calităţii apei. nu mai putem conta doar pe autopurificare. ajungând astăzi una dintre importantele preocupări ale specialiştilor din diferite domenii ale ştiinţei şi tehnicii. dar s-a dezvoltat şi s-a diversificat pe măsura evoluţiei societăţii umane. Concluzii .

unităţile industriei cărnii. în primul rând. putem micşora nivelul de poluare al apelor. agricultura organică – unde produsele sunt cultivate fără a se folosi nici un fel de îngrăşământ artificial sau chimic – reprezintă o alternativă. abatoarele. Masa . Scăderea concurenţei acestor substanţe poate reduce nivelul de eutrofizare în mediul acvatic. în spiritul ideilor pentru combaterea poluării apelor sunt: Interzicerea evacuării la întâmplare a reziduurilor de orice fel care ar putea polua apa şi. şi depozitând corect orice substanţe chimice sau petroliere. Distrugerea prin dezimfecţie a germenilor patogeni conţinuţi în ape reziduale ale unor instituţii (spitale). Construirea de staţii sau sisteme de epurare specifice pentru apele reziduale ale unităţii industriale în vederea reţinerii şi neutralizării substanţelor chimice potenţial toxice. Acestea trebuie colectate şi îndepărtate prin sisteme de canalizare sau instalaţii locale de colectare. comunale şi industriale. Opinia publică trebuie să se convingă de gravitatea situaţiei actuale. Controlul depozitării deşeurilor solide. Anumite produse casnice (substanţe chimice folosite pentru grădinărit. Înzestrarea cu sisteme de reţinere şi colectare a substanţelor radioactive din ape reziduale.În concluzie măsuri urgente pe plan naţional şi internaţional. De asemenea. Practica rotaţiei culturilor ar necesita o mai mică folosinţă a chimicalelor în agricultură. Fosfaţii pot fi îndepărtaţi din apele uzate prin procedee speciale. Evitând folosirea unor astfel de produse. Construirea de staţii de epurare pentru reţinerea şi degradarea substanţelor organice poluante conţinute în apele reziduale ale localităţilor şi unităţilor zootehnice înainte de eliminarea lor în apă. solvenţi şi detergenţi) conţin substituenţi poluanţi. astfel încât acestea să nu fie antrenate sau purtate în sursele de apă de suprafaţă sau subterane. a apelor reziduale.

Chimia şi protecţia mediului. Bibliografie Elena Irina Moater. dacă nu luăm măsuri pentru a preveni pericolul. 2006 . Ed. ceea ce înseamnă că. Bibliotheca.substanţelor poluante pe care le deversăm în ape creşte cu fiecare zi. poluarea de azi nu va reprezenta nimic în comparaţie cu poluarea de mâine.

2006 Jerghiuţă S.Chimia şi viaţa . Nicoleta Drăgan.( coordonatori). Crepuscul. Ed. Ed. Iaşi.Emilia Meiroşu. 1997 Anexe . Nastasia Tomescu – Chimia mediului şi a calităţii mediului. Document .

Poluarea apei prin sistemele de canalizare Eutrofizarea Mării Negre .

Apă poluată .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->