Sunteți pe pagina 1din 1

Anul 1989 in istoria Europei In istoria Europei si a intregii lumi, memorabilul an 1989 reprezinta un moment istoric de cotitura, pe parcursul

caruia regimurile totalitare din Europa Centrala s-au prabusit in lant, intr-un ritm accelarat, iar intre 25 dec 1989, ziua executiei sotilor Ceausescu si 25 dec 1991 ziua dezmembrarii URSS s-au produs schimbari de neinmaginat cu un an sau doi inainte. Cauzele marii schimbari democratice, antitotalitare, desfasurate cu succes in spatiul geopolitic cunoscut, precum si urmarile acesteia pe termen mediu sau lung sunt inca departe de a fi elucidate. Se pare ca lumea occidentala si SUA inca nu s-au dezmetiit in fata unor realitati la care nici nu visa: disparitia Tratatului de la Varsovia, divolvarea CAER, disparitia dipozitivului militar rusesc din Germania si Europa Centrala si retragerea acestuia cu peste 1500 km la est, disparitia marii URSS si dezmembrarea Armatei Rosii si unificarea Germaniei. Marile schimbari ale sfirsitului de secolXX concertate de Mihail Gorbaciov au realizat o surprindere politica totala pentru SUA si aliatii lor din NATO, efectele acesteia putind sa dureze chiar si secole( istorii si analistii se mai ocupa inca de Revolutia americana de la 1776, Revolutia franceza din 1789-1794, Revolutiile din Europa de la 1848, Revolutia bolsevica din 1917, Revolutia chineza din 1949, fiind subiecte de dezbateri si surse de noi interpretari). Esenta SURPRINDERII POLITICE a lumii occidentale consta in disparitia pericolului comunist care a constituit platforma politica fundamentala a SUA pe plan extern cit si liantul prin care americanii au realizat alinierea si concentrarea fortelor lumii capitaliste impotriva URSS. Cauza fundamentala, dar nu unica a procesului revolutionar al anului 1989, ce a produs caderea comunimului a fost de natura economica, economiile statelor foste comuniste, desi unele avansate(Cehoslovacia, RDG, Ungaria), esuind in raporturile lor cu standardele economice din statele cele mai avansate ale lumii precum Franta, Germania, Suedia, SUA, Marea Britanie, deoarece aveau la baza vointa politica a factorilor de conducere si nu criteriile firesti ale pietei(cererea si oferta) interne si internationale. Analistii americani apreciaza ca Revolutia antitotalitara din Europa Centrala, din punct de vedere al duratei s-a desfasurat astfel: zece ani in Polonia; zece luni in Ungaria; zece saptamini in Cehoslovacia; zece zile in RDG; si zece ore in Romnia cu acelasi rezultat final: abandonarea sistemului economiei centralizate, distrugerea monopolului puterii politice a Partidelor Coministe, trecerea la sistemul economiei de piata si la democratia pluralista, iesirea de sub hegemonia sovietica (mai putin Romania, care realizase acest lucru in 1964), orientarea spre Europa occidentala si a valorilor sale. Revolutiile democratice, antitotalitare din statele Europei Centrale si de Est s-au deosebit fundamental fata de tot ceea ce acumulase omenirea in materie de miscari revolutionare pina atunci, dovedindu-se a fi unice in istorie si prin aceea ca nu si-au propus aducerea pe scena lumii a unui nou proiect social, ca in cazul revolutiilor franceze si ruse. Tarile in care s-au produs aceste revolutii isi propun in cadrul perioadei de tranzitie sa realizeze ceea ce deja exista in Europa de Vest, in SUA si Canada, adica o societate democratica, bazata pe o economie de piata moderna, un stat de drept, in care omul sa se poata bucura de toate drepturile la nivelul standardelor de civilizatie ale sec XX si XXI. Aceasta opera sociala dificila are 3 surse: valorile democratiei ocidentale, valorile nationale precomuniste si valorile autentice rezultate din experienta epocii socialismului(dreptul la un loc de munca, la o casa, la protectie sociala, la o echitabila distribuire a avutiei nationale). Ceea ce leaga natiunile din centrul si estul Europei experienta lor istorica comuna, conexiunile si influientele lor reciproce sunt mult mai puternice, mai numeroase si mai durabile, mai ales prin prisma integrarii europene, decit ceea ce le separa. Evenimentele revolutionare din anul 1989 nu pot fi intelese decit printr-o abordare globala, in unitatea lor cauzala si prin influientare reciproca. Revolutia romana din decembrie 1989 este parte integranta a acestui process European.