P. 1
Despre Moarte

Despre Moarte

|Views: 13|Likes:
Published by Violeta Botezatu

More info:

Published by: Violeta Botezatu on May 25, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/04/2014

pdf

text

original

Cine poate să fie sigur că vom ajunge până mâine sau peste un ceas?

De aceea, pentru că viaţa noastră este nesigură pe pământ şi toate se opresc la mormânt, în cele ce urmează vom vorbi despre două lucruri: despre moarte şi conştiinţă. Mai întâi, după dreptate, să vorbim despre moarte. Porunca cea dintâi a lui Dumnezeu, după greşeala protopărinţilor noştri, a fost aceasta: Cu moarte veţi muri. Şi, într-adevăr, după călcarea poruncii, două morţi au venit asupra neamului omenesc. Adam, după 930 de ani, şi Eva, după 950 de ani, au primit moartea trupească, iar moartea duhovnicească a fost lungă de 5508 ani, până la venirea în trup a Noului Adam - Hristos, Dumnezeul şi Mântuitorul nostru. Dar oare din care pricină, Adam, a numit-o pe Eva, adică “viaţă”, deşi se cuvenea s-o numească moarte, că prin ea a venit moartea în lume? Aşa era cu dreptate. Dar în loc s-o numească moarte, o numeşte viaţă, că zice: Şi a pus Adam numele femeii sale Eva, ce se tâlcuieşte viaţă. Deci cum prin Eva vine moartea şi Adam o numeşte viaţă? Care-i pricina? Care-i taina dezlegării aici? Iată care! Să auzim ce spune Sfântul Grigore de Nissa: “Pentru două pricini Adam a pus numele femeii sale Eva, adică viaţă. Mai întâi pentru că ea trebuia să fie maica tuturor celor vii după trup, că ea a născut primul copil, pe Cain, şi a adus în viaţă prima fiinţă omenească. A doua, că prin Eva cea tainică, prin strănepoata Evei cea dintâi, adică prin Preasfânta, Preacurata Născătoarea de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria, avea să vină în lume viaţa, adică Hristos. Iată pentru care pricină Adam, fiind prooroc şi făptura cea dintâi a lui Dumnezeu, a proorocit ca Evei să i se pună numele acesta, pentru aceste două pricini. Mai întâi, că va fi maica tuturor celor vii, cum arată Scriptura - deci o tâlcuire o avem în Scriptură şi una în Tradiţie, de la Sfinţii Părinți - iar a doua, că deşi moartea a venit prin femeie, tot prin femeie va trebui să vină la plinirea vremii şi viaţa. A luat satana în Rai trei lucruri, pentru a dărâma neamul omenesc: femeia, lemnul şi neascultarea. La plinirea vremii, noul Adam - Hristos tot cu aceste trei arme l-a biruit pe satana: femeia, lemnul şi ascultarea. Cu cele împotrivă, pe cele împotrivă le-a surpat.

Cu ascultarea lui Hristos de Părintele ceresc, până la moarte şi cu moartea pe Cruce, a vindecat neascultarea lui Adam şi a noastră; cu lemnul Crucii s-a vindecat rana cea venită prin lemn; gustarea din lemnul oprit, prin gustarea fierii şi a oţetului; şi prin Preasfânta, Preacurata Fecioară Maria, Eva cea tainică, s-a vindecat păcatul Evei şi moartea care a venit în lume. Dar cuvântul nostru priveşte în altă parte. Au trecut de la Adam până la potop 2642 de ani. În acest timp n-a scăzut din viaţa omului nimic. A trăit Adam 930 de ani şi Eva 950 de ani, iar Noe, al doilea Adam al omenirii, a trăit 950 de ani. Noe, fiind mare prooroc şi plăcut lui Dumnezeu din neamul său, a avut mare grijă să păzească în toată vremea lui, de când s-a născut, un mare dar; oasele lui Adam, corpul lui Adam strămoşul lui. Cele mai scumpe moaşte din lume le păstra el şi până la dânsul le-au păstrat alţi patriarhi mai vechi decât dânsul. Noe a fost al optulea de la Adam, iar Matusalem, al şaselea. Şi le-a dat unul la altul, ca pe un dar preascump: prima zidire ieşită din mâna lui Dumnezeu - oasele lui Adam. Noe, când era de 500 de ani, aţi auzit Scriptura, s-a căsătorit şi 100 de ani trăind, a avut pe cei trei fii: pe Sim, Ham şi Iafet. Şi când era Noe de 600 de ani a început potopul şi a ţinut un an de zile furia potopului. A plouat numai 40 de zile şi 40 de nopți, iar corabia abia la un an de zile s-a oprit, pentru că ai auzit ce spune la Facere: “Iar din luna a zecea până în luna a şasea au scăzut apele, trei luni de zile, şi de-abia au început să se vadă vârfurile munţilor celor mai mari din lume”. Să fi fost atunci cu corabia lângă Noe, să vezi de-abia în toată România vârful Ceahlăului sau al Negoiului, sau Moldoveanul, sau vârful Ineului din Maramureş, sau dacă erai în Asia, vârful Himalaia sau alţi munţi. Abia se zăreau atunci numai vârfurile munţilor, iar vuietul apelor şi tulburarea văzduhului nu încetase. Din luna a şaptea până în luna a patra mai scăzând apele, a dat drumul Noe porumbelului celuilalt. Când a ieşit Noe din corabie, lângă Munţii Ararat, azi în Armenia, pustiu era pământul, plin de mâl, plin de furia şi urgia lui Dumnezeu, că se înecase tot ce era viu, afară de cei ce erau în

pântecele corabiei. Au ieşit în câmpia Senar şi au adus jertfă lui Dumnezeu. Apoi s-a arătat curcubeul, după cum ştiţi, semn de legătură veşnică între om şi Dumnezeu, că nu va mai fi potop cu apă. Şi au ieşit fiii lui Noe Sim, Ham şi Iafet. Lui Sim i-a dat Asia, lui Ham i-a dat Africa - de aceea sunt negri acolo, că Ham a fost blestemat - iar lui Iafet i-a dat Europa. Dar a avut grijă mare Noe, când a despărţit pe fiii săi, că au plecat fiecare în altă direcţie, după ce s-au înmulţit, să le dea un mare odor nepreţuit pe care îl purtase în corabie şi a avut grijă mai mult decât de tot aurul de acest odor. Era trupul lui Adam, aşa cum l-a făcut Dumnezeu. Era scheletul lui Adam. Şi le-a zis Noe: “Dragii mei, pământul este înaintea voastră; de acum creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul, că aşa a zis Dumnezeu”; că a doua oară a binecuvântat pe om cu acelaşi cuvânt dintâi, cum este scris în Biblie. “Eu nu vă dau aur, eu nu vă dau argint, eu nu vă dau pietre scumpe. Acestea le veţi găsi voi pe pământ şi prin munţi şi oriunde. Vă dau un lucru mai scump decât toate: vă dau trupul protopărintelui nostru Adam, primul om din lume”. Şi le-a împărţit lor oasele lui Adam. Capul l-a dat lui Sim, în Asia, mijlocul l-a dat lui Iafet, înspre Europa, iar picioarele le-a dat lui Ham. Iar fiii lui Noe l-au întrebat: - Dar ce ne folosesc nouă acestea aşa de mult? - Mare folos veţi lua de câte ori veţi privi la dânsele! - Care folos? - Când veţi vedea capul lui Adam, vă veţi aduce aminte că sufletul lui este în chinurile iadului, pentru că a greşit lui Dumnezeu şi vă veţi trezi şi veţi zice: “Doamne, fereşte! Să nu ajungem ca strămoşul nostru! Să nu mâniem pe făcătorul nostru, că iată, oasele lui Adam sunt aici şi sufletul lui se chinuieşte în muncile iadului pentru că a călcat porunca lui Dumnezeu”. Iată filosofia cea mai înaltă pe care a dat-o Noe feciorilor săi: să nu uite că vor muri. Să vadă oasele lui Adam şi să-şi aducă aminte că şi ei sunt praf şi cenuşă şi îndată după moarte urmează judecata şi vai de acela care calcă porunca lui Dumnezeu.

Cea mai înaltă filosofie de sub cer este cugetarea la moarte. Marele Vasile a fost întrebat de marele filosof din Alexandria, Eubul: - Spune-mi mie, o, minunatule! - că făcuseră şcoala împreună la Atena, pe vremea aceea fiind şi la Alexandria mare cetate de cultură creştină şi păgână - spune-ne nouă, o, minunatule, care este cea mai înaltă filosofie a creştinului? Si a zis marele Vasile: - Cea mai înaltă filosofie de sub cer este să avem de-a pururea moartea înaintea ochilor noştri. Pentru că strămoşii noştri, atâta vreme cât au avut moartea în faţă, n-au greşit. De câte ori în Rai, le dădea satana în minte: “Ia, duceţi-vă la pom şi mâncaţi!” Căci era frumos la vedere şi bun la gust rodul ce l-a omorât. Dar când s-a apropiat Adam zicea: “Nu mă duc”. Dar de ce? “A spus Dumnezeu că în ziua când voi mânca din pomul acesta, cu moarte voi muri”. Şi de frica morţii nu se apuca să mănânce. Văzând satana că sunt înarmaţi strămoşii noştri cu această armă puternică, adică cugetarea morţii, de către Făcătorul lor, ce-a gândit întâi? Să le smulgă din minte moartea. S-a băgat în şarpe, cum zice marele Vasile, că în Rai vorbeau toate animalele şi şarpele avea picioare înalte, nu mergea târâş. După ce l-a amăgit pe Adam, Dumnezeu l-a blestemat să se târască pe pântece, i s-au luat picioarele. Picioarele şarpelui sunt în pântece şi astăzi. Şi asta că să se împlinească porunca să meargă numai pe piept, să mănânce pământ şi să fie blestemat pentru că prin şarpe a reuşit satana să intre şi să vorbească cu Adam. - Ce-a zis Dumnezeu? a întrebat şarpele. - Iată ce a zis, a răspuns Adam: “Toţi pomii Raiului, toate grădinile, desfătarea asta negrăită este a noastră, dar din cutare pom să nu mâncăm”. - Dar de ce? a întrebat şarpele viclean. - A spus că oricând vom mânca, cu moarte vom muri. - Nu-i adevărat! - zice satana prin şarpe - nu veţi muri cu moarte. - Cum se poate? Dar de ce? - Ştiţi de ce v-a spus Dumnezeu aşa? Se teme foarte tare că dacă veţi mânca din pomul acela, vă veţi face dumnezei ca şi Dânsul şi veţi fi asemenea Lui şi din mare răutate ce are pe voi, ca să nu vă înălţaţi ca El,

ori la două mii. Auzi ce spune dumnezeiescul şi preaînţeleptul Isus. adică pe satana. Atât de mult foloseşte pentru creştini cugetarea la moarte. că ai să mori! Nu te judeca cu altul. Rai şi Iad. omule. nu gândi rău. că ai să mori! Nu fi beţiv. ochii voştri se vor deschide şi veţi fi ca nişte dumnezei! Auzi? Dumnezeu spune lui Adam că va muri şi şarpele îi spune că nu va muri! Şi Adam lasă pe Ziditorul său şi ascultă pe şarpe. nu numai de a-l vorbi sau de a-l face. Auzi ce spune în “Uşa pocăinţei”? Vedeţi că acea carte tratează patru lucruri: moarte. nici îngerii. ci moartea: “Ia-ţi sfetnic. dacă ar fi tiparită în zeci de mii de exemplare. nici îngerii. mi-a ajutat mila Domnului. nici filosofii lumii. calcă porunca şi moşteneşte îndoită moarte: şi pe cea trupească şi pe cea duhovnicească! Părinţilor. noi nam mai greşi lui Dumnezeu. şi atâta înţelepciune are să te înveţe. care vorbea prin gura şarpelui. maicilor şi surorilor. tot atât mă costă. Pentru ce? Dacă cuget la moarte. am vorbit la mii de oameni pe la hramuri şi ori aş vorbi la două urechi. Eu cred că acea carte. Acolo spune că cel mai mare sfetnic în viaţă nu este nici filosoful. Deci. Eu ştiu că Dumnezeu o să-mi cântărească şi gândurile şi cuvintele şi lucrurile vieţii mele. că ai să mori! Nu înjura. că ai să mori! Nu fuma.v-a oprit să mâncaţi de acolo. dacă voi cugeta la moarte. adu-ţi aminte de cele mai de pe urmă ale tale şi în veac nu vei greşi. Dar suntem câteva suflete aici. Şi crezând acestea. încât. nu intenţiona să faci rău nimănui. că ne arată ce-i omul şi unde se duce şi ce va fi în ziua morţii sau a judecăţii. judecată. nimeni nu te va folosi pe tine ca moartea”. că ai să mori!” . că ai să mori! Nu urî pe fratele tău. fiul lui Sirah: Fiule. nici Solomon în toată înţelepciunea sa. când îmi voi da sufletul. câteva suflete sunteţi aici. Pentru ce? Moartea te sfătuieşte: “Omule. toată lumea ar merge în Rai. că în orice zi veţi mânca. iubiţi credincioşi. mă feresc de toate. Dacă n-am uita noi învăţătura cea preascumpă a Sfinţilor Părinţi şi a Sfintei Scripturi. moartea mă opreşte şi de a gândi răul. Numai dacă ar înţelegeo. că ai să mori! Nu fi desfrânat. ia seama de sufletul tău. pe moarte. Eu în viaţa mea.

Nici un păcat nu trece de la minte la simţire.învăţase filosofia despre suflet şi moarte. că cel ce pururea cugetă la tine. omule. lepădându-se de Dumnezeu după 40 de ani de domnie. trăim. de la acel mare filosof din antichitate. să dai seama de tot ce ai gândit. dacă nu uităm moartea. şi-a nălucit-o cu mintea şi a greşit lui Dumnezeu vreodată? Deci prea bun tovarăş de drum. Vino s-o vezi. tot ce ai făcut. să le facă şi capişte. moarte. să se lepede de Dumnezeu şi să se închine la idoli”. că nu greşim până nu uităm de moarte. dacă avem înaintea ochilor moartea. mai bine te-am numi pe tine viaţă. Ce zice Alexandru Macedon. Zice marele Vasile: “Şi Solomon acela. murim.Măria Ta. prea bună prietenă şi prea mare sfetnic ne este nouă moartea. pururea viază”. dacă n-ar fi uitat moartea. cel plin de darul înţelepciunii. aur mult. Pe el îl mustră cartea înţelepciunii lui Isus. Cine a gândit vreodată la moarte. Dacă uităm moartea. Totdeauna îţi va spune: păzeşte-te de păcate. măcar! . Pentru ce? A uitat că va muri. Veneau filosofii şi îi spuneau: .Câtă filosofie aduce moartea! Auzi ce spune Sfântul Ioan Damaschin: “O. să ajungă de batjocura lor. iubitorul de înţelepciune. Vrei să ştii că nici Solomon nu poate învăţa atâta înţelepciune ca moartea. mare filosof . fiul lui Sirah: “Te-ai întărit în trup. cu care ai condus poporul acesta 40 de ani”. palate are Darius şi sabia lui Darius este făcută în formă de octogon cu opt muchii şi are mânerul împodobit cu două kilograme jumătate de pietre nestemate şi poleită cu aur curat. suntem vii cu sufletul în vecii vecilor. moarte. Aristotel . Să nu ne temem de ea. vei muri şi vei sta înaintea Lui Dumnezeu. Care ţi-a dat înţelepciunea.când a luat împărăţia Persiei şi a bătut pe Darius şi împărăţia Egiptului şi a luat împărăţiile de lângă Eufrat şi împărăţiile lui Boz şi celelalte. Niciodată moartea nu te va învăţa de rău. pietre scumpe. tot ce ai lucrat. Pentru ce? Pentru că-ţi spune negreşit că eşti trecător. Vai de noi şi de noi. a ajuns închinător la idoli şi a zidit capişte zeilor. nu-l biruiau femeile. Cel mai mare filosof în viaţă să avem moartea. Solomon cel preaînţelept. nici prin imaginaţia noastră. Iată. că ai să mori! Şi-ţi spune cel mai mare adevăr. te-ai întărit în păcat şi ai uitat pe Ziditorul.

a zis: . nepoţii lui.Dumnezeul oştirilor. Care a făcut cerul şi pământul. Îl cheamă Savaot! . Când era să moară. când am cucerit Palestina. generalii. . Măria ta! El conduce oştirile cele din cer. cum ma învăţat arhiereul evreilor. împărate. şi ia pe soţia lui Darius că el a fugit şi l-au spânzurat doi oşteni. care pe unde îi pusese. nu-i nimic! Ce-am să fac eu cu sabia lui Darius în război? Uite. Acela mi-a spus că este un singur Dumnezeu. Eu. când a văzut că-i dăduseră otravă dulce. uşoară. .Ce înseamnă Savaot? . care am cucerit atâtea popoare cu puterea lui Dumnezeu. .Nu cumva conduce oştirile de jos? .dar totdeauna.Cum îl cheamă pe Dumnezeul vostru? l-am întrebat pe arhiereu. nici de frumuseţe! . l-au întrebat generalii lui: .N-ai grijă.Iar el le-a răspuns: .Ia una din fetele lui Darius.Eu nu mă tem de moarte! Eu cred întru unul singur Dumnezeu. nu-i nimic! De aceea şi când murea. nici de aur.Astăzi am băut pahar dulce şi amar! .Cine l-a spânzurat pe Darius? Cine le-a dat voie? Să-i spânzuraţi pe aceia.că el cucerea toate împărăţiile şi trecea mai departe. că-ţi tai capul. Iar el le-a zis: .ştiţi istoria lui . Alţii îi ziceau: .Dacă-i moarte.Nu! Dacă-i moarte. Cu acelea nu te poţi măsura! Aceluia mă închin şi eu. Măria ta? . după ce a bătut toate împărăţiile.Mor! Se adunaseră filosofii. am sabia asta ca fulgerul în mâna mea. Aceea-i paradă. S-o iau s-o leg la curea s-o ducă calul.Unul este Dumnezeu. cum îi spunea Ptolemeu Filadei şi Seneca secretarul lui şi Antioh şi Nicanor şi Vizantie şi ceilalţi şi Chir cu toată suita lui: . să vadă lumea că străluceşte la brâu? . Şi Macedon le-a zis: . Aşa a cunoscut Alexandru Macedon pe Dumnezeu şi a început să fie un om foarte milostiv.Măria Ta. nu-ţi pasă de nimic. . căci are cele mai frumoase fete de pe lume! Două fete avem.Vino. mă biruiesc de frumuseţea unei femei? Acest împărat a murit la 35 de ani necăsătorit şi otrăvit . căci nu am dat eu ordin să omori omul! Am spus să iei împărăţia şi să-l laşi să trăiască .Ce este.Să nu le aduci să le văd. împăraţii.

numit omul morţii. DESPRE MOARTEA CELOR PĂCĂTOŞI Să vă spun două cazuri de morţi năprasnice. Ci să-mi faceţi mormântul şi sicriul din granit şi să nu cumva să mă îmbrăcaţi în haine aurite. ca să vadă toţi că nimic n-am luat cu mine după moarte. ca un simplu om. Că moartea nu alege nici tânăr. . Ce le-a folosit? Le-au luat cu ei? Nu. că noi călugării avem mari jurăminte înaintea lui Dumnezeu şi cugetăm totdeauna la moarte.Da de ce asta? . Ştii ce-au luat cu ei? Fapta bună! Dacă au făcut-o. care era plătit la curtea împărătească. va lua ceva cu dânsul. nu-i nimic! Să nu-mi faceţi mormântul meu din aur şi din alte pietre scumpe. nici bătrân. înţelepciunea împăratului Alexandru Macedon? Să nu creadă cineva că. de iachint.. bea şi te veseleşte. după moarte. dar adu-ţi aminte că ai să mori!” Dar să revenim. la buletin de identitate. Şi când bea împăratul si mânca şi cânta muzica şi se veselea. nu te caută la contigente. pregătit sau nepregătit. venea acest slujitor cu o căpăţână de mort şi i-o punea pe masă şi atât zicea: “Împărate. Vedeţi. Iar el le-a răspuns: . că pentru moarte sunt încă multe de spus. Nu te caută că eşti mirean sau călugăr.Dacă-i moarte. să vedeţi cum mor cei ce nu se tem de Dumnezeu şi nu vor să se pocăiască. de onix. de ametist sau de rubin? Toate pietrele scumpe i le-au pus. Ei aveau un mare dregător. mănâncă. au fost înţelepţi. Ce-au folosit faraonii Egiptului că au pus în piramide atâta aur şi argint şi au făcut căruţe cu cai de aur? Le găsesc alţii şi se îmbogăţesc la muzee. să nu ne găsească nepregătiţi. Şi să lăsaţi la sicriu două găuri: una în stânga şi una în dreapta. fraţilor. Să ne ajute Preasfântul Dumnezeu când vom închide ochii. Ci simplu.Pe acolo să-mi scoateţi mâinile mele şi să le lăsaţi goale. de hrisolit. mai cu seamă la aceştia cu hainele negre. . Şi faraonii Egiptului aveau mare filosofie despre moarte. din ce să-ţi facem mormântul? Din marmură? De aur? De pietre scumpe.Măria ta. la livret.

unde-i mamă-ta? . l-a pedepsit Dumnezeu că s-a înecat şi a murit cu carnea în gât.i-am zis eu.Părinte. Seara când a venit de la lucru. De aceea. apoi vină la mărturisire şi-ţi voi da agheasmă mare”. Şi iată cum l-a pedepsit Dumnezeu. să-l puneţi la slujbe. că este Săptămâna Sfintelor Patimi. De aceea am venit. de când m-am căsătorit cu el. Degeaba am căutat eu să-i spun că e păcat.Ţi-am făcut . să ştiu dacă pot să-l pun sau nu la sfintele slujbe? Că pe cei necredincioși. nu se spovedea şi nu mă lăsa curată nici o săptămână în Postul Mare. poate l-o ierta Dumnezeu.Femeie. Este în bucătărie.A venit o biată femeie din Ardeal şi mi-a spus: . .Ai făcut varză cu carne? . Şi am întrebat-o: .Părinte. Aşa am putut posti şi eu câteva zile cu rugăciune. De frică să nu mă bată.Femeie. am făcut ce mi-a poruncit el. M-am dus la naşa noastră şi i-am spus copilului să-i spună soţului că sunt dusă la spital. nu se ruga. Acum la începutul Postului Mare. ce-i zi de post sau sărbătoare. că tare mai era rău şi necredincios! . că nu ştia ce-i Duminică. nu mergea la biserică. soţul meu era beţiv şi desfrânat. cum a murit soţul tău. care mor fără pocăinţă. Iar el mi-a spus: “Ascunde-te la cineva săptămâna asta ca să poţi posti cu curăţenie măcar şapte zile. m-a întrebat: . nu-i putem pomeni la Sfântul Altar. din cauza lui nu m-am putut împărtăși de mulţi ani de zile. căci era necredincios şi a murit din vina lui. părinte. bărbatul meu.Măi. înjura şi era beţiv şi desfrânat. Când vine el acasă de la lucru îl întreabă pe copil: . Acum în săptămâna Mare dinaintea Sfintelor Paşti a venit acasă de la lucru şi mi-a poruncit să-i tai o pasăre şi să-i fac mâncare cu carne. nu-l putem pune la sfintele slujbe. Într-o zi a venit o femeie dintr-un sat de pe Valea Moldovei să-mi dea un pomelnic pentru soţul ei mort subit. Vasile. nu postea. i-am zis eu. Pe când mânca. l-am întrebat pe părintele nostru ce să fac. pe beţivi şi pe desfrânaţi. ca un sinucigaş! Să vă arăt cum a murit alt om rău. Nu mergea la biserică. pe sectari. cu post şi curăţenie. Deci am făcut cum mi-a spus părintele.

ci cu tot cuvântul lui Dumnezeu.. Ce zice Mântuitorul? Nu numai cu pâine va trăi omul. numai cu verdeţuri se hrănea şi a trăit peste o sută de ani. acolo în iad. văzutelor tuturor şi nevăzutelor? . nu mă lăsa!” Şi m-a apucat de mână şi aşa a murit… Aţi văzut mânia cea dreaptă a lui Dumnezeu pentru cei care nu vor să se pocăiască? Căci iată ce spune în Psaltire: Moartea păcătosului este cumplită şi Cei ce urăsc pe dreptul. sau pâine. Făcătorul cerului şi al pământului. Ai văzut pe Sfântul Leontie de Agra în Sfântul Munte. vor greşi! Fericiţi şi de trei ori fericiţi sunt creştinii aceia care se roagă şi care ţin sfintele posturi. Numai când se împărtăşea. Ai văzut pe Sfântul Eftimie cel Mare? Treizeci de ani n-a gustat pâine şi mâncare făcută la foc. Să vină la mine. unde ard cei ce nu se pocăiesc. că mă trag în cuptoarele iadului…! Femeie. Dar să auziţi mânia lui Dumnezeu. lua o linguriţă de vin.Ia vezi. sau vin. i s-a rupt o arteră de la inima .că din cauza beţiei. Postul lungeşte viaţa. cum va răbda în vecii vecilor? Atunci va vedea fiecare! Părintele Cleopa De ce în articolul I din Simbolul Credinţei. Că dacă aici omul păcătos nu poate răbda o scânteie de foc. Atotţiitorul. Nu a mâncat toată viaţa lui mâncare fiartă la foc. În clipa aceea deodată bărbatul cade jos în casă . neputând să le mistuie stomacul. a început a vedea cuptoarele iadului şi pe diavoli. numai cu fructe şi cu rădăcini de pământ trăia. numim pe Dumnezeu: Tatăl. chemaţi salvarea să mă ducă la spital. care ne duce în pământ.şi începe a striga deznădăjduit: “Salvarea. Sfântul Vasile cel Mare zice: “Bucatele cele multe şi bucatele cele grase.Este dusă la spital! . De aceea striga: “Cuptorul… Cuptorul cu foc! Uite diavolii cum vin să mă ia…! Nu mă lăsaţi…! Nu mă lăsaţi. poate a venit. salvarea. că mor!” Şi cum s-a uitat la apus şi la miazănoapte. multe boli au adus în lume. că n-a băut nici vin. Iar postului şi înfrânării pururea îi urmează sănătatea”. nici untdelemn. N-a pus nădejdea în hoitul acesta de trup. Aşa! Şi-a pus nădejdea numai în Dumnezeu.

16). Dumnezeu a făcut lumea în timp. Treimi. Domnul însuşi spune lui Iov: „Când sau făcut stelele. din primul verset al cărţii Facerii: „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul”. Apostol Pavel. se înţelege lumea nevăzută a cerului. Ce sunt îngerii? . Psalmistul Îl laudă pentru puterea atotţiitoare: „Că în mâna Lui sunt marginile pământului şi înălţimile munţilor ale Lui sunt. a fost făcută mai întâi. 1. Dumnezeu a făcut totul din nimic. 16). ne mărturiseşte Sf. Îngerii au fost făcuţi cei dintâi. Tradiţie ne învaţă că lumea nevăzută. Despre părtăşia Cuvântului la facerea lumii. adică îngerii. La creaţiune iau parte toate cele trei persoane ale Sf. pentru a-i aduce la lumina. cele văzute şi cele nevăzute” (Col. Că a Lui este marea şi El a făcut-o şi uscatul mâinile Lui l-au zidit” (Ps. zice Păstorul lui Herma. după o anumită ordine. Cum şi de ce a făcut Dumnezeu pe îngeri? Dumnezeu a făcut pe îngeri din nimic. Apostol Pavel care. 94. cum ne spune Sf. fie începătoriile. 2). lumea îngerilor. zicând: „Ca în El (Fiul) au fost făcute toate. fie domniile. 4-5). El i-a făcut din bunătatea Sa. Despre părtaşia Duhului mărturisesc cuvintele Sf. Scriptură: „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul” (Fac. 1). fie stăpânirile: toate prin El şi pentru El s-au făcut” (Col. adaugă: „Fie scaunele. cele din ceruri şi cele de pe pământ. 1. 7). din Epistola către Coloseni. Care a fost făcută mai întâi: lumea văzută sau lumea nevăzută? Atât Sf. I-a fost de ajuns să voiască. Scriptură cât şi Sf. cu scopul de a fi fericită şi de a slăvi pe Dumnezeu. adică îngerii. cum ne explica Sf. Aceste nume arată cetele de îngeri. Prin cuvântul „cerul”. 1. Ce se înţelege prin cuvintele „nevăzutelor”? Prin aceste cuvinte se înţelege lumea nevăzută. după cum vom vedea mai departe. lăudatu-M-au cu glas mare toţi îngerii Mei” (Iov 38.Pentru că Dumnezeu a făcut cerul şi pământul şi tot ce există. 1. după citatul de mai sus. Scripturi: „Şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apei” (Fac.

Făpturile raţionale netrupeşti sunt îngerii. Deşi îngerii au cunoaştere mai înaltă decât a noastră. ei nu ştiu cele ce sunt în inimă şi nici cele viitoare. Ei îşi păstrează vrednicia prin stăruinţa în bine. când vorbeşte de „genunchiul celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesupt” (Filip. 13. Sfinţenia fiind din afară fiinţei lor. de încuietori. Deşi mărginiţi. voinţă şi putere. ci cu o formă schimbată. De aceea. de uşi. ci arată chipul de convorbire între îngeri. Tot aşa. 103. nici de urechi ci-şi arată gândurile şi hotărârile fără cuvânt material. Când sunt în cer. el nu atribuie îngerilor genunchi şi oase. se fac văzuţi şi se arată celor vrednici ci înfăţişare omenească (Fac. 2). îngerii nu li se înfăţişează cum sunt. Puterile cereşti nu sunt sfinte prin firea lor. De aceea. nu sunt pe pământ. ei nu sunt împiedicaţi de ziduri. când sunt trimişi de Dumnezeu pe pământ. de peceţi. Fiind mărginiţi. cum spune Sf. în continuă mişcare şi ştiutori. nu sunt în cer. îngerii sunt fiinţe spirituale personale. Îngerii sunt liberi. Acelora cărora Dumnezeu voieşte ca ei să li se arate. Îngerii sunt inteligenţi.1). ci arată închinarea datorată lui Dumnezeu. pentru că sunt fără de trup. Făpturile înzestrate cu minte sau raţiune se împart în îngeri şi oameni. netrupeşti şi nemateriale. dispunând în libertate de voia şi hotărârile lor. Ei sunt firi înţelegătoare. 2. aşa cum ne dovedeşte căderea lui Lucifer. 4) şi cum adevereşte Sf. Că e aşa ne-o spune şi cuvântul Mântuitorului că fiecare om e sub paza sau sub grija unui înger (Matei 18. adică fiinţe spirituale fără trup. deşi îngerii pot vorbi între ei. trupuri. Tradiţie. 18. acela are o existenţă mărginită. Ei au sfinţenia de la Duhul Sfânt. fiindcă sunt netrupeşti. Aceasta arată ca ei sunt mărginiţi. Îngerii nu sunt sfinţenia însăşi. Ce însuşiri au îngerii? Îngerii sunt nemateriali. îngerii nu sunt pretutindeni. Ei sunt prezenţi acolo unde sunt trimişi. şi să aibă o fire uşoară şi repede.Îngerii sunt duhuri. Scriptură: „Cel ce face pe îngerii Săi duhuri şi pe slujitorii Săi pară de foc” (Ps. Spre deosebire de noi. zice Teodoret al Cirului. Când Sf. «Cine a început să existe. au fost rânduiţi să locuiască sus. le aduce desăvârşirea prin împărtăşirea cu Duhul Sfânt. înzestrate cu minte. îngerii ocupă loc. oamenii. în locuri uşoare. n-au nevoie nici de limbă. după felul nostru omenesc. 10). prin aceasta. având libera voie în alegere şi necăzând niciodată din cinstea de a şedea alături de Cel Bun. Apostol Pavel ne vorbeşte despre limba îngerilor (I Cor.». . 10). ca să poată fi văzuţi. el nu le atribuie.

ei primesc măsura sfinţeniei. Îngerii n-au fost creaţi copii. au fost întăriţi în bine. Ei au fost ridicaţi la o treaptă mai presus de firea lor. 111. să primească binefaceri de la Dumnezeu. ci pentru ca şi ei. Puteri şi Stăpâniri. Unu dintre ei. Mulţi îngeri câştigând fericirea veşnică. ci prin harul lui Dumnezeu. Părinţi numără nouă cete îngereşti. privesc veşnic slava cea veşnică. A doua triadă e alcătuită din Domnii. iar în aceasta din limba greacă. printre altele. Numărul îngerilor e foarte mare. pe când Duhul Sfânt are sfinţenia prin însăşi firea Sa îngerii au sfinţenia prin împărtăşire. 112. Ioan Gură de Aur. Îngerii slujesc lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră. în însuşi actul facerii lor. 11-20). neînclinate spre rău. şi e formată din Serafimii cei cu câte şase aripi din Heruvimii cei cu ochi mulţi şi din Tronurile prea sfinte. sau greu de mişcat la aşa ceva. să vestească oamenilor voia lui Dumnezeu. Lucrul îngeresc acesta este: să facă totul pentru mântuirea fraţilor. care apoi. dacă nu mai pot greşi. Ce chemare au îngerii? Am văzut că ei sunt vestitorii voii sau hotărârilor lui Dumnezeu. zice Sf. A treia triadă e formată din Începătorii. . Dumnezeu nu ne lasă fără sprijinul Său. sfinţenia pusă în fiinţa lor. Sf. desăvârşindu-se prin exerciţiu continuu. care vine din limba latină. Ei au avut de la început. în jurul Cauzei prime. După măsura dragostei lor faţă de Dumnezeu. ca firi curate. De ce se numesc îngeri şi care e numărul lor? Cuvântul înger. Ei cântă laudele măririi dumnezeieşti. şi. Prima triadă e veşnic în jurul lui Dumnezeu. Ele au de la Duhul Sfânt o măsură de sfinţenie pe potriva lor. Ei doresc şi caută binele. nu e prin firea lor. în unire nemijlocită cu Acesta. îngerii. Ele capătă nemurirea prin har şi participă la luminare şi la har potrivit cu vrednicia şi cu rangul lor”. au ajuns demni de primirea Duhului Sfânt. Arhangheli şi Îngeri”. se mişcă continuu în cor. 26-38). iar pe preotul Zaharia că elşi soţia sa Elisabeta vor avea fiu (Luca 1. sau trei serii de câte trei. nu numai ca să se slăvească Dumnezeu.Altfel ele nu s-ar deosebi de Duhul Sfânt. aşa cum Arhanghelul Gavriil a vestit pe Fecioara Maria că va naşte pe Mântuitorul (Luca 1. de la facere. Dionisie Pseudo-Areopagitul le împarte în trei triade. Îngerii au. înseamnă vestotor. După ce am căzut în păcat. Între ei şi Duhul Sfânt e această deosebire că.

Când Dumnezeu ne trimite îngerul Său păzitor. diavolul ca un leu. că zic vouă: că îngerii lor în ceruri pururea văd faţa Tatălui Meu. 12. ducându-i la călcarea poruncilor lui Dumnezeu. s-au dus în turma de porci” (Matei 8. 2. dintru ale sale graieşte. Daniil 10. Fiecare om îşi are îngerul său păzitor care este al dreptăţii. Se cunoaşte cazul lui Iov (Iov 1.10). Când grăieşte minciună. privegheaţi. 6) şi al dracilor care se rugau de Mântuitorul zicând: „Dacă ne scoţi afară. Aceştia ispitesc pe oameni şi le insuflă gânduri rele. Dar diavolul nu poate sili pe om la păcat. care urmăresc scopuri opuse şi se străduiesc să învingă unul împotriva celuilalt. Mântuitorul însuşi ne asigură de aceasta când zice: „Căutaţi să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mai mici. Lucifer. 8. Dar duhul cel rău. care este al nedreptăţii nu-i dă pace şi caută tot timpul să-1 ispitească. De unde le vine diavolilor această răutate? . Ei pot rătăci mintea oamenilor. prin iuţeala firii lor. nici altei făpturi dacă nu are învoirea de la Dumnezeu. devenind duhuri rele. în frunte cu căpetenia lor. îndată acolo unde le porunceşte voinţa lui Dumnezeu. Unii îngeri. Diavolul sau satana poate chiar ucide oameni. Fiecare om e pus sub pază sau sub grija unui înger. după cuvântul Mântuitorului: „Acela ucigător de oameni a fost din început şi nu a stat întru adevăr. pentru că potrivnicul vostru. 8). Care este în ceruri” (Matei 18. Îngerii sunt păzitorii oamenilor. Deosebim aceasta după gândurile bune sau rele din inima noastră. Diavolul nu poate să facă rău nici omului. 32. ci numai îl ispiteşte. căzând deci din starea în care au fost creaţi. umblă căutând pe cine să înghită” (I Petru 5. Petru îndeamnă pe credincioşi astfel: „Fiţi treji. Ce sunt duhurile rele sau diavolii? Sunt acei îngeri care. căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8. trimite-ne în turmă de porci. Omul se afla între doi. 44).El ne trimite câte un înger ca să ajute vieţii noastre. din trufie. ca Arhanghelii. 114. răcnind. ca să distrugă viaţa noastră. pentru că nu este adevăr întru el. apară popoarele. satana trimite şi el îngerul său rău. cum au arătat Moise şi Daniil (Deut. 5). Iar ei ieşind. 32). Iar Sf. Şi El le-a zis: Duceţi-vă. 31. au rupt comuniunea cu Dumnezeu. 113. Ei se află. Îngerii sunt puternici şi gata să împlinească voinţa dumnezeiască.

adică pământul cu toate ale lui. 115. arată adânca înţelepciune a Ziditorului. Dumnezeu a făcut în ziua întâi lumina. tot felul de animale şi la urmă pe om (Fac. luminătorii cerului. Aşa. Omul nu putea să apară decât atunci când toate cele trebuitoare vieţii lui erau create. Creând lumea. Dumnezeu a urmat o anumită ordine a făpturilor. În ziua a doua a făcut tăria. în ziua a patra. adică fără formă (Fac. era la început nevăzut şi netocmit. 3-26). spre judecata zilei celei mari” (Iuda 1. Prin căderea lor radicală. gătit lor încă de la început (Matei 25. soarele. luna şi stelele. 1. Ordinea aceasta în care diferite feluri de viaţă şi de făpturi apar într-o înlănţuire firească şi necesară. ca să îngăduie acestora să se sprijine unele pe altele. satan împreună cu îngerii lui vor fi trimişi în focul veşnic. Pământul înseamnă lumea văzută. în ziua a şasea. sau cerul văzut. 1. 31). Pornirile cele rele ale făpturilor au fost de la început? . Părinţi spun că omul a fost făcut în urma celorlalte lucruri pentru că se cuvenea să fie pregătită împărăţia şi apoi să vină împăratul ei . 116. Apropiindu-se mult de oameni. Ce se înţelege prin cuvintele „văzutelor tuturor”? Sf. în ziua a cincea.omul.Această răutate le vine din iubirea de sine şi din mândrie. în lanţuri veşnice. 1). Am văzut mai înainte că „cerul” din aceste cuvinte înseamnă lumea nevăzută a îngerilor. 41). în înţelesul că cele ce urmau nu puteau să apară fără cele dinainte. animalele cu câte patru picioare. târâtoarele. ci şi-au părăsit lăcaşul lor. adunarea apelor. dar ei au călcat porunca ascultării de Dumnezeu şi au fost aruncaţi în întunericul cel mai adânc zice Scriptura: „Şi pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia. În ziua a şaptea Dumnezeu Sa odihnit de lucrările Sale. 1. ei au rupt total comuniunea harică cu Dumnezeu. 1. La judecata obştească. Sf. ei au o puternică influenţă asupra celor răi. 6). cum a făcut bun tot ce există (Fac. El nu putea veni în lume înainte de apariţia vieţii. uscatul şi toate ierburile şi plantele. i-a pus la păstrare sub întuneric. Plantele şi toate celelalte animale trebuiau să apară înaintea lui. începând cu lumina şi terminând cu omul. fără de care nu e cu putinţă nici o lucrare şi nici o creştere. Dumnezeu i-a făcut buni. în a treia. Această lume văzută. Scriptură ne spune că la început Dumnezeu a făcut cerul şi pământul (Fac. 2). peştii şi păsările.

ori două femei. ca să nu fie bănuiala că altcineva a fost ziditorul femeii decât Dumnezeu. 2. Adam. bărbat şi femeie. Scriptură ne spune că în ziua a şasea. pentru. în vârstă tânără. 7). pentru că în bărbat şi în femeie este o singură fire trupească. în Sf. 117. femeia. Eva. 118. 1. din el. nevinovate şi nevătămătoare atunci când au fost zidite: „Şi a privit Dumnezeu toate câte făcuse şi iată erau bune foarte” (Fac. 1. 26). „Şi. Omul a fost făcut deci printr-un act special. sau doi bărbaţi. femeie. ci din coasta lui Adam. Făpturile au fost curate. Dumnezeu. bărbătească. de la început nau fost făcuţi pereche. 8). 28). Scriptură despre femeie? Dumnezeu a văzut ca nu este bine să fie omul singur: „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său… a făcut bărbat şi femeie” (Fac. 2. ci mai întâi bărbatul şi apoi. . „Şi a făcut Domnul Dumnezeu coasta pe care a luat-o din. Omul a fost făcut din pământ. Cea dintâi femeie. 1. Şi a zis Adam: Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea. Treime. 22-23). După ce existenţa lui a fost hotărâtă înainte de facerea lumii şi la fel şi stăpânirea lui asupra acesteia. luănd Domnul Dumnezeu ţărână din pământ. Ce spune Sf. De aceea. Efrem. ea se va nume femeie. că este luată din bărbatul său” (Fac. Aceasta arată cinstea deosebită dată de Dumnezeu omului. Dumnezeu îi pregăteşte aducerea lui la existenţă şi alcătuirea fiinţei lui. De ce Eva n-a fost făcută din aceeaşi ţărână ca Adam? Eva n-a fost făcută din ţărână. 1. un singur izvor al neamului omenesc. şi a adus-o lui Adam. 27). aşa cum tot cartea Facerii spune: „Şi i-a binecuvântat Dumnezeu pe ei zicând: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul…” (Fac. 31). Eva a fost făcută din coasta lui Adam.Nu. a făcut pe om şi a suflat în faţa 1ui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie” (Fac. din mâinile lui Dumnezeu. zice Sf. Scriptură despre facerea omului şi starea lui dinainte de păcat? Sf. Ce ne descoperă Sf. a fost făcută pentru continuarea neamului omenesc. a zis: „Să facem pe om după chipul Nostru şi după asemănare” (Fac. 119. după ce a făcut toate celelalte fiinţe. cum zice un prooroc: „Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit” (Iov 10.

1. înainte de păcat? În Rai primul om era împodobit cu minte sănătoasă. Raţiunea şi voia liberă în năzuinţa lor spre Dumnezeu.2. Numai această părtăşie îi asigura lumina sfinţeniei şi apropierea de Dumnezeu. „Micşoratu-l-ai pe dânsul (pe om) cu puţin faţă de îngeri. voinţa. Mintea lui Adam era într-o continuă înălţare minunată spre Dumnezeu. Ea constă în curăţia păstrată prin împreunălucrarea chipului cu harul de la început. 121. iar asemanarea lui Dumnezeu în om este înfăptuirea acestei desăvârşiri prin împreunălucrarea harului dumnezeiesc cu silinţele omului. cât . simţirea. adevăr şi bine. cu slavă şi cu. Nu era încă în el frământarea mişcărilor neorânduite. potrivit cuvântului Scripturii: „… umpleţi pământul şi-l supuneţi şi stăpâniţi peste peştii mării. După ce Dumnezeu a făcut pe om. Firea omenească era înfrumuseţată prin părtăşia ei cu Duhul Sfânt (Fac. Dumnezeu l-a aşezat în Rai şi i-a pus hrana la îndemâna. 2. De aceea nu simţeau nevoia de a se acoperi. unde l-a aşezat? După ce a făcut pe om. Ei se acopereau cu harul divin. ci o stare de nevinovăţie şi nerăutate. 8. Care era starea omului în Rai. plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat” (Fac. 9). inimă curată şi voinţă liberă. cu care omul se îndreaptă spre Dumnezeu printr-o activitate neobosită pentru desăvârşire. primii oameni n-aveau pofta trupului. aşa cum pretind unii. căci desăvârşirea se câştigă prin încercare şi deprindere. În amănunt. Sfinţenia primilor oameni nu era desăvârşită. În Rai se aflau şi pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului. făcând „Să răsară din pământ tot soiul de pomi. peste toate animalele. dar ea nu era nici numai o stare de nepăsare şi neştiinţă copilărească. 5-6). peste toate vietăţile care se mişcă pe pământ şi peste tot pământul” (Fac. cinste l-ai încununat pe el şi l-ai pus pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale” (Ps. ferit de orice plăcere vinovată.120. chipul lui Dumnezeu înseamnă: 1. El însă nu era desăvârşit. Îmbrăcaţi în haina Duhului Sfânt. peste păsările cerului. 28). S-au acoperit cu harul. adică cu acoperământul nepiericiunii. 7). trupul era liniştit. Ce înseamnă chipul şi asemănarea lui Dumnezeu în om? Chipul lui Dumnezeu în om este mănunchiul de puteri sufleteşti: raţiunea. 122. 2. Stăpânirea peste făpturile pământului.

adică în puterea de a vorbi. trăiau o viaţă fericită. de fericire. este o lume în mic (microcosm). se arată firea raţională a omului. El este încununarea întregii zidiri. Care este porunca lui Dumnezeu. după ascultarea sau neascultarea lor faţă de porunca lui Dumnezeu. Cu ce scop a făcut Dumnezeu pe om? Dumnezeu a făcut pe om pentru ca acesta să se împărtăşească de bucuria de a fi în preajma lui Dumnezeu şi de fericirea de a cunoaşte. de putinţă de a nu muri. ci în stare de a ajunge la nemurire sau să moară. 124. ei erau îmbrăcaţi în mărirea cea de sus. Harul care punea pe Adam în legătură cu Dumnezeu l-a înzestrat cu puterea ca el să dea nume făpturilor supuse lui: „Şi a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor fiarelor pământului” (Fac. De aceea nu se ruşinau. iar prin sufletul său. el face legătura cu Dumnezeu. el face legătura cu lumea. după cum se şi putea abate de la desăvârşire. Prin urmare. de care Adam trebuia să asculte? . dată lui de Dumnezeu. pe care Ziditorul l-a pus în el: libertatea.timp au fost aproape de Dumnezeu. Scriptura zice: „Adam şi femeia lui erau amândoi goi şi nu se ruşinau” (Fac. 20). Adam apare înzestrat cu o uimitoare uşurinţă de cunoaştere şi cu o înţelepciune deosebită. După călcarea poruncii însă. Neascultarea şi păcatul nesăvârşindu-se încă. Din primele clipe ale facerii lui el se înfăţişează cu o minte ageră. 2. 123. de a iubi şi de a slăvi pe Dumnezeu. de cunoaştere. În limba. Primii oameni. deci fără trebuinţa îmbrăcămintei. ca unul care păstra în el lumina limpede şi curată. 25). Părinţi. Omul a fost făcut să fie făptura aleasă a slavei dumnezeieşti. dar nu era o stare de desăvârşire deplină. Prin trupul său. 2. înainte de păcat. şi-şi menţinea vrednicia neatinsă a firii. starea omului înainte de păcat era o stare de curăţie. Ei n-au fost zidiţi nici nemuritori. cum zic Sf. Omul putea înainta spre această desăvârşire. a venit ruşinea şi cunoaşterea goliciunii. folosindu-se de acelaşi mare dar. nici muritori. Adam si Eva trăiau în Rai ca îngerii. pe care o capătă Adam odată cu zidirea lui. Rostul său în Rai era să împlinească porunca lui Dumnezeu.

57. Iacov 3. 3-4. 12).). Dumnezeu a blestemat pe şarpe. 52. Adam şi Eva au păzit această poruncă? Un timp au păzit-o. moştenesc aplecarea spre păcat. Acest păcat a mai adus slăbirea chipului 1ui Dumnezeu în om. Dar din îndemnul diavolului în chip de şarpe şi sub pornirea mândriei lor. Rom. 128. 6-19). 5. 27. prin întunecarea în parte a puterilor sufletului şi prin înclinarea mai mult spre . Ps. ci ca o stare păcătoasă. Care au fost urmările păcatului strămoşesc? Păcatul strămoşesc a adus primilor oameni pierderea harului lui Dumnezeu. 3. 20. Biserica a rânduit botezul copiilor. şi Adam după ea. Eva întâi. 12-19. 10-12. II Cron. 1-3. fiindcă îşi are originea în căderea protopărinţilor noştri prin neascultare faţă de porunca dată lor de Dumnezeu (Fac. 2. Cum se numeşte acest păcat al lui Adam? Acest păcat se numeşte păcatul strămoşesc. personal. 6. izvorâtă din călcarea poruncii dumnezeieşti şi care este egală cu păcatul. 14-16. în faţa legii lui Dumnezeu. a prezis necazuri şi suferinţe primilor oameni. 20. care nu au păcatele celor vârstnici dar care totuşi. Ceea ce se poate spune este că păcatul acesta. Iov 4. 5. au mâncat din pomul oprit. 3. 4. Pentru că această stare păcătoasă este egală cu păcatul însuşi. 15. pe care-l moştenim din tată în fiu. 23. 8). 2. vei muri negreşit” (Fac. 17-19. I Ioan 1. adică ruperea legăturii cu Dumnezeu. 14. 2. ca o înclinare spre păcat. Apostol Pavel: „Printr-un om (Adam) a intrat păcatul în lume” (Rom. dar le-a făgăduit pe Mântuitorul (Fac. 9. 50. Cum se moşteneşte păcatul strămoşesc? Aceasta este o taină mare. 4. 127. căci în ziua în care vei mânca din el. 125. Prov. 17). Ecl. 126. i-a scos afară din Rai. călcând porunca lui Dumnezeu. 2-4. Păcatul acesta a trecut la toţi oamenii. nu ni se socoteşte ca păcat al nostru. care vine de la Adam (Fac. 3. 16-17. 13.Porunca pe care Dumnezeu a dat-o lui Adam era aceasta: „Iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci. Sirah 25. 36. prin naşterea fireasca. 25. 6. 15 şi urm. 7. cu ei înşişi şi cu lumea. cum spune Sf. 20. 7.

Prin păcatul lor. 2. care după Sf. legate de viaţa trecătoare. spre scopurile pentru care au fost create. 3. Această lucrare prin care Dumnezeu Se îngrijeşte de lume se numeşte pronie sau providenţă. priveşte mai mult spre lucrurile pieritoare. primii oameni şi-au pierdut liniştea desăvârşită a trupului. cum ne spune Mântuitorul însuşi: „Priviţi la păsările cerului.rău decât spre bine. 26). Dar această slăbire nu înseamnă ştergerea sau stingerea completă a chipului lui Dumnezeu în om. Ea nu mai vede decât anevoie pe Dumnezeu. Chipul lui Dumnezeu în el a slăbit. Apostol Pavel este „plata păcatului” (I Cor. primii oameni au pierdut sfinţenia curăţia şi putinţa de a nu muri. pedeapsa lor a fost moartea. Mintea se mişcă greu. trupurile lor sau deschis plăcerilor şi necurăţiilor. 17). Dumnezeu păstrează lumea în totalitatea ei şi fiecare lucru şi fiinţă în parte. Pedeapsa cea mai mare a păcatului a fost moartea. fiindcă a fost scos din Rai (Fac. ci numai pentru că au călcat porunca dumnezeiască. căci păcatul a trezit în ei pofta cărnii. s-a întunecat. de la cele mai mici până la cele mai mari. de care el nu s-a putut folosi. Adam şi-ar fi asigurat. moartea. Nu trebuie să se creadă că Adam şi Eva şi-au atras această pedeapsă pentru că au mâncat dintr-un anumit pom purtător de nenorociri şi de moarte. Dumnezeu însuşi a vestit primilor oameni că vor muri dacă nu vor asculta porunca (Fac. Prin păcatul strămoşesc. După facerea lumii. sufletească şi veşnică. 15. ei au fost dezbrăcaţi de înălţarea spre Dumnezeu şi de privirea directă a lui Dumnezeu. 22). Dumnezeu Se îngrijeşte de ea? Dumnezeu Se îngrijeşte de lume. Omul n-a murit cu totul pentru cele dumnezeieşti. . cu ajutorul lui Dumnezeu. nici nu seceră. Pronia sprijină orice lucrare bună. Firea întreagă s-a îmbolnăvit de păcat «prin neascultarea unuia singur». că nici nu seamănă. Prin pronie. deosebeşte anevoie cele ce are de cunoscut şi mai mult se depărtează decât se apropie de luminile curate ale Duhului. 22-23). cu cele trei trepte ale ei: trupească. nu adună în jitniţe. şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte” (Matei 6. ei au pierdut şi roadele harului. Pierzând harul care-i acoperea. la care ar fi contribuit şi pomul vieţii. 129. nici. le ocroteşte şi le îndreaptă. pe care Dumnezeu le cunoaşte şi le îngrijeşte. De ea ţine profeţia în Vechiul Testament şi planul mântuirii. Pierzând harul. prin diferite mijloace. Ea se arată în toate lucrurile lumii. Neascultând-o. Dacă ar fi ascultat porunca dumnezeiască. putinţa de a nu muri. Despărţiţi de cele veşnice şi lunecând spre piericiune. El s-a îmbolnăvit.

5). nu fără ele. 29). 2. 10). care se lucreaza prin Duhul in inima. dar El nu Se îngrijeşte de ele. Am văzut faptele oamenilor neisprăvind nimic fără Dumnezeu. «Dumnezeu. Prin pronie. dar o data premerge una. Care le conduce. Dar odată întâmplate. lipindu-se acolo de Domnul (I Cor. cum ne spune Mărturisirea lui Dositei: «Cele rele le ştie mai dinainte şi le îngăduie Dumnezeu. Am văzut cetăţi şi republici deosebite în constituţia lor şi am înţeles că toate există în rânduiala lui Dumnezeu.12. alta data alta. se intelege.6. dar şi conduce lumea spre mai multă viaţă (Ioan 10. precum voieste. ordinea şi măiestria lucrurilor văzute ne arată pronia dumnezeiască”». fără să le fi făcut. Am văzut corabie fără cârmaci scufundându-se. Despre cele doua feluri ale rugaciunii Sunt doua feluri ale unirii. Iar Clement Alexandrinul zice: «Înfăţişarea.17). prin chemarea continua a lui Iisus Hristos. Dumnezeu păstrează şi conduce lumea. zice Sf. Ioan Gură de Aur. se scurg şi pier».„Au doar nu se vând două vrăbii pentru un ban? Şi nici una dintre ele nu va cădea pe pământ fără ştirea Tatălui vostru” (Matei 10. care. cum zice Scriptura. spre desăvârşirea şi transfigurarea întregii creaţii (Evr. pentru că nici nu le-a făcut. nu numai că a adus la lumină zidirea. Sf. Turma e de la păstor. de zici arhangheli. Prin pronie. conlucrând cu puterile făpturilor. dar după ce a adus-o. de zici toate cele văzute şi nevăzute.11). dupa imputinarea patimilor. iar creşterea tuturor pe pământ e de la Dumnezeu. mai bine zis cate o intrare din fiecare parte la rugaciunea mintii. in cele doua feluri pomenite mai inainte. Am văzut lumea şi am înţeles pronia. care face sa se . Dumnezeu opreşte răul şi îl întoarce spre bine. le îmboldeşte spre mai bine cât este în puterea acestora». Dumnezeu nu numai păstrează. Uneori lucrarea se iveste in inima. Sau mintea o ia inaintea ei. De zici îngeri. toate acestea se bucură de pronia Lui. sau miscandu-se mai intai lucrarea in chip treptat atrage mintea in locul veseliei si o leaga de chemarea Domnului Iisus si in unirea cu EL Caci desi Duhul lucreaza deosebit in fiecare. Fără această lucrare ele se duc. de zici puterile cele de sus. Efrem Sirul scrie despre pronie astfel: «Am văzut case şi m-am gândit la gospodar. ele sunt îndreptate spre ceva folositor de bine nesfârşita bunătate. cum zice Apostolul (I Cor. o îngrijeşte.

in inima.arate caldura dumnezeiasca. strangand-o in adancul inimii si oprind-o de la imprastierea obisnuita. Aplecandu-te apoi cu incordare. in umeri si in grumaz.2). Alteori Duhul atrage mintea la sine.21). canta. striga staruitor cu mintea. ca unul ce e facut continuu. 125. zice Solomon. veselindu-se intr-o desfatare dumnezeiasca: "Gatit-ai inaintea mea masa. ca nu cumva sa fie o vreme care sa desparta rugaciunea ta continua si sa nimeresti ceasul in care sa fie auzita. impotriva celor ce ma necajesc" (Ps. in Sion.6). sau cu sufletul: "Doamne Iisuse Hristoase.4. osteneala si greutatea lucrului. pe cat ii este cu putinta. aduna-ti mintea din partea conducatoare.1). Atunci poate zice si ea cu proorocul: "Tie se cuvine cantare. "Iar seara sa nu inceteze mana ta" (Eccl. Dar zi mult fiecare jumatate." (Ps. ci-si muta locuinta din Babilon in Sion.11. caci . adica samanta rugaciunii.5). 52. Infraneaza-ti si miscarea plamanilor. 29. care cu Dumnezeu. cum zice Scriptura (Deut. Sezand deci de dimineata pe un scaun ca de-o palma. caci Dumnezeul nostru este foc ce mistuie patimile. Fiindca nu cunosti.24). muta-ti mintea la cealalta jumatate si zi: "Fiul lui Dumnezeu.7). miluieste-ma! Pe urma. pentru ingustimea. Cum trebuie sa fie facuta rugaciunea? "Dimineata sa semeni samanta ta". sau iarasi: "Bucura-se-va Iacob si veseli-se-va Israel. si tine-o in ea.20. caci nu trebuie sa le schimbi necontenit. adica mintea vazatoare si lucratoare. 4. din lene. ca sa nu rasufli in voie. chemata atunci ca la o masa prea imbelsugata. Mintea aceasta. si Tie se va da rugaciune in Ierusalim" (Ps. zice. Atunci mintea nu mai e dusa din Ierusalim in robie la asirieni. iar "cei ce Ma mamanca pe Mine vor flamanzi inca" (Intel. prin lucrare. adica impotriva dracilor si a patimilor. Sir. sau iarasi: "Ca a intors Domnul robia Sionului(Ps. (fiindca cele trei cuvinte nu sunt o mancare care sa se poata manca continuu. fiindca plantele ce se rasadesc continuu nu prind radacina. la loc mai inalt. biruie patimile si-L vede pe El prin contemplatie. miluieste-ma!". aceasta sau aceea. care va ajunge la tinta. ca sa simti durere in piept.

spre cele ce nu trebuie. e purtata in toate partile ca o roaba. intuneca mintea si risipeste cugetarea. Dar cand vine lucrarea rugaciunii. pierzand simtirea intelegatoare a Lui si unirea cu El intru simtire. iar pe ei sa-i biciuiesti in chip nevazut prin dumnezeiescul nume. ea tine cu adevarat mintea la sine si o veseleste si o libereaza din robie. Se intampla uneori insa. care porneste de la inima. decat numai daca se supune lui Dumnezeu si e oprita de El si se uneste cu El cu veselie.7). nu de la fire. Iar de vezi ivindu-se sau luand chip in mintea ta necuratiile duhurilor sau ale gandurilor. decat numai celor desavarsiti in Duhul Sfant. Ca urmare. 104. dar cugetarea rataceste si se indeletniceste cu altele. Caci zice Scararul: "Biciuieste pe vrajmasi cu numele lui Iisus. nu le baga in seama. si incuind mintea in inima si savârsind neincetat si staruitor chemarea Domnului Iisus. dar numai in parte si iarasi se imprastie. sau o face sa judece unele in locul altora. Caci zie: "Marturisiti-va Domnului si chemati numele cel sfant al Lui" (Ps. ca mintea se roaga si sta in inima. Chiar daca ti se arata intelesuri bune ale lucrurilor. Aceasta nu se supune nimanui. ci fiindca si-a insusit obisnuinta imprastierii prin nepurtare de grija. Rasuflarea cu gura stransa tine mintea . fiindca nu e arma mai puternica decat aceasta. in cer si pe pamant" Despre felul cum trebuie tinuta mintea Afla ca nimeni nu poate de la sine sa tina mintea. sa nu te sperii. in fiecare zi. sau o preda roaba uitarii. Ea nu mai poate sa se opreasca altfel. de nu va fi tinuta de Duhul. fara sa simta. . Caci prin calcarea poruncilor Celui ce ne-a nascut pe noi a doua oara. indreptandu-se. Alunecand mintea de acolo si despartindu-se de Dumnezeu. pe cat e cu putinta. marturisindu-i Lui. Caci este nestatornica. deprinzandu-se de la inceput cu aceasta.suflarea plamanilor. ne-am despartit de Dumnezeu. rugandu-se Lui neincetat si staruitor. atunci El iarta indata toate celor ce I se roaga cu smerenie si cu zdrobire de inima si cheama pururea numele Lui cel sfant. rapind-o de acolo. pentru ca e pururea in miscare. in chip intelegator toate cate am gresit. Ci inframandu-ti rasuflarea. care au ajuns la neimprastierea in Hristos Iisus. sa le arzi si sa le opresti pe acestea.

exista ganduri grosiere si foarte grosiere. Iar tu.7). urmareste cu atentie mersul treburilor si vezi ce ganduri le insotesc si cu care ganduri se ispravesc pentru ca prin aceasta sa le judeci pe cele ce s-au furisat de la inceput in inima. mai exact. furisarea in adancuri. des si cu staruinta si vor fugi. Ar trebui. vadindu-se mai tarziu prin lucrare. In consecinta. pofta si gand. Caci nerabdand caldura inimii izvorita din rugaciune. primele insa se strecoara pe neobserva in clipa salasluirii lor in inima.24). ci intotdeauna sa fii prudent in ceea ce le priveste. nu este neaparata nevoie sa intram in toate amanuntele razboiului cu fiecare gand in parte. Pe langa toate acestea. desi noi s-ar putea sa nu bagam de seama. Ele par a fi mai degraba altceva decat ceea ce sunt ele de fapt. Caci patimile. Gandurile pot veni si dinspre suflet si dinspre trup. sau. zice Scararul. fara vreo intinaciune a patimilor. fiindca Dumnezeul nostru este foc ce mistuie toata rautatea (Deut. ci impreuna cu Dumnezeu poarta razboiul impotriva lor.. Dar si acestia nu de la ei alunga gandurile. Cand vorbim de ganduri foarte subtiri. Domnul cel grabnic la ajutor "va face indata dreptate celor ce striga din tot sufletul catre El. Caci numai cei puternici pot razboi si alunga gandurile." (Luca 8.. nu ne referim numai la cele ale duhului.Despre alungarea gandurilor Nici un incepator nu poate alunga vreodata vreun gand. bunatate si curatie nici macar o iota. poftele si gandurile sunt toate diferite. astfel incat persoana crede ca lucreaza in curatie. ziua si noaptea. Vom face doar cateva observatii: 1) Exista ganduri subtiri si ganduri foarte subtiri. ca unii ce au imbracat toate armele Lui.un ochi scrutator va observa de indata din afara ceea ce se ascunde in noi. daca nu-l alunga Dumnezeu. o discernere deocamdata putin sporita intre ceea ce este firesc si ceea ce . e foarte bine sa avem un prieten de incredere . Insusirea lor caracteristica este subtilitatea. prin urmare. Sfantul Grigorie Sinaitul Lupta cu fiecare gand in parte Asa este razboiul cu fiecare patima. Pricina acestei [inselaciuni] este inca nepovatuita curatie a inimii. "Bate pe cei ce te razboiesc cu numele lui Iisus". venind gandurile. sa nu te mai increzi in propria-ti liniste. 4. cand de fapt lucreaza din patima. cheama pe Domnul Iisus. fug ca arse de foc. Pe acestea din urma poate simti oricine.

sa te tii de ea si sa izgonesti tot lucrul nou se iveste. deznadejdea si necredinta. De aceea trebuie sa le rabdam cu bucurie. Dupa cum arata si virtutea de toti laudata a deosebirii gandurilor. mai mult decat oricaror altora. le apartine numele de ispititoare. Poate ca primul gand l-am lzgonit cu manie. insa un al doilea si un al treilea le primim cu mai mare ingaduinta si atunci se naste pofta si patima. nu te misca spre dansul de indata.sa le izgonim de indata. separandu-le de noi insine si de libertatea noastra de a gandi si de a crede. pentru a nu face nimic pripit. Acestea sunt de fapt ispite precum: hula. Celelalte doua [feluri de ganduri] trebuie judecate sau cantarite. ele pot sa para bune.nu ne ataca de la inceput cu patima intreaga. oricat de bun ar parea el. cat la insiruirea lor. Domnul le ingaduie anume pentru a ne curati. iar cel mai adesea par inofensive. Lor.ci sunt intotdeauna de la cel viclean. Cand acestea vor spori. Sa fim cu multa luare-aminte insa nu atat la ele.este nefiresc. Vrajmasul are o lege a lui . nu se poate intocmi o lege pentru asa ceva. pentru ca nu vom intalni niciodata un om ale carui reguli sa poata fi aplicate intocmai de noi.desi dupa trasaturi sunt asemanatoare cu ea . Unii au asteptat cinci ani de zile pana au implinit un gand. sa nu le primim si sa tinem inima neinrobita de ele. chiar daca sunt prea pline de amaraciune pentru o inima in care s-a pogorat harul de curand. fiindca atentia va fi ascutita de experienta si va invata simtamintele inimii sa discearna binele si raul. cu toate acestea nu trebuie trecute cu vederea. pofte si patimi care vin pe neasteptate sub chipul unor tulburari trecatoare dar sunt si unele cu mult mai statornice. 3) Gandurile cu care trebuie sa ne luptam nu sunt intotdeauna rele. luni sau chiar ani la rand. pentru a ne incerca si a ne intari dragostea. in orice imprejurare ne-am gasi. Cele dintai sunt usoare. Aceste ganduri care vin fara de incetare sunt impovaratoare si ucigatoare. 2) Sunt ganduri. credinta si statornicia si pentru a plasmui cu mai multa intelegere omul launtric. adica [de a sti] pe care sa le primim si pe care sa le izgonim. de multe ori. si de aici mai e un pas pana la invoire si faptuire. Despre acestea se cuvine sa stim ca nu sunt de la fire . Mai bine e sa procedezi asa: sati stabilesti o ordine a lucrurilor . Legea cea mai importanta este aceasta: sa nu . gandul subtire si foarte subtire va deveni grosier si foarte grosier. Lucrul de capetenie este sa nu inclinam spre ele. ci rabda o vreme. care tin zile. ci ne-o inradacineaza printr-un gand si prin deasa repetare a lui. Cu privire la cele nelegiuite exista o lingura regula . Sa afle fiecare din propria experienta. Chiar daca un gand nu are nimic rau in sine sau in urmarile lui.

fiecare gand subtire de care nu ne dam seama ne tine in inselare. ca este chemata sa-i invete pe altii sau are darul unei vieti nemaiauzite etc. ispitindu-ne si convingandu-ne. Sfintii Parinti au ales opt patimi de capetenie si au infatisat pilde de care se poate folosi oricine vrea sa le biruie. nefiind izgonit. ganduri sufletesti si ganduri duhovnicesti. asa incat cel ce este biruit de primul se socoteste printre cei ce au pacatuit sau au cazut. iar vrajmasul se alipeste de aceasta inchipuire de sine foarte subtire si-l prinde in mrejele sale viclene pe om. dar ca. In privinta celor de mai sus. pe cand binele este pe dinafara. Pe langa acestea. Ne vom intocmi astfel un veritabil depozit de munitie. 5) Este bine ca la inceput sa adunam cunostinte despre fiecare gand in parte. Cel ce e nimic si praf si cenusa cugeta despre sine ca ar fi ceva. 6) Exista ganduri trupesti. Cea mai importanta colectie de asemenea invataminte se afla la Sfantul Ioan Scararul. si asta se intampla din pricina ca raul salasluieste inca in noi. in mod . motiv pentru care ochii nostri [launtrici] sunt incetosati. Este limpede pentru oricine ca ele pot ataca toate laolalta. pe cand cel ce pare a fi bun amageste. adica sa le pricepem obarsia. cu inceputurile si insusirile lor? Trasatura lor de capetenie este aceea ca persoana in cauza se socoteste cu toata taria a fi ceva ce de fapt nu este crede de pilda. In alte scrieri putem gasi descrierea altor patimi si regulile potrivite lor. umblam printre fantome si suntem ademeniti si inrobiti de ele intr-un chip sau altul. este oare cu putinta sa zugravesti toate inselarile. iar el incepe sa-si faca lucrarea-i blestemata. insa pentru a reusi sa facem asa ceva trebuie sa avem ganduri de rezerva. insa dar cel ce se biruie de al doilea se afla intr-o stare de amagire.te increzi in mintea si in inima ta si sa marturisesti fiecare gand parintelui tau duhovnicesc. foarte trebuincios pe timp de razboi -adica in cazul in care nu izbutim sa izgonim gandul prin ura. Nesocotirea acestei legi a fost dintotdeauna si inca este pricina inselaciunilor si a caderilor mari. iar noi trebuie sa-i punem in fata ceva care sa-i arate netemeinicia. dar constituie arma lui cea mai importanta. Acestea fiind spuse. iar noi credem ca de fapt suntem calauziti de un gand bun si evlavios. putem afirma fara putinta de tagada ca nu este minut in care noi sa nu zacem in inselare. urmarile si mijloacele de a le alunga. 4) Gandul cel rau ispiteste. Radacina si izvorul acestor pareri de sine este gandul foarte subtire ca "eu sunt ceva si inca ceva insemnat". Acestea nu sunt singura munitie de razboi.

Cu cat este cineva mai ingaduitor si cu cat se cruta mai mult. avand in el o [mare] putere de cucerire. [din aceia] care se lupta cu patimile. 9) Razboiul mintii cu gandurile. Aceasta stare a lucrurilor este hranita de mila de sine. sa se faca fara de grija din pricina unui simtamant de siguranta si sa fie biruit de aceea de propriu-i. iar toate lucrarile impreuna au umplut puterile noastre de patimi. . biruindu-si trupul. cel cu sufletul impacat poate fi lovit in duh. lupta nu se curma. atata vreme cat avem suflare. Cei dintai pacatuiesc. In general.neingaduind nici macar un gand si cu atat mai putin pofta si indulcirea in ea. cei din mijloc au purces pe drumul curatirii de sine. Crutandu-se si miluindu-se pe sine. o inima neinrobita de patimi si o vointa descatusata de inclinarile pacatoase.cu atat mai repede va dobandi curatia. omul il odihneste pe adevaratul dusman si devine propriul sau adversar. Fiecare lucrare patimasa a mai varsat un strop de patima in puterile noastre. cu atat osteneala se lungeste fiind presarata de opriri si porniri dezordonate. desteptandu-si intotdeauna un simtamant potrivnic .prin care se inlocuiesc si se inlatura toate celelalte de curatire a intinaciunilor noastre. desi poate conteni chiar pentru o perioada mai indelungata. Cand acestea apar in suflet. precum apa imbiba un burete sau mirosul intra intr-o haina. El trebuie pus neaparat in legatura cu razboiul neincetat cu patimile sau cu dezradacinarea.firesc. Trebuie sa faca astfel pentru ca nu cumva. 7) Avva Dorotei spune: "Sunt [din aceia] care lucreaza patima. Nevoitorul trebuie sa stie sa-si schimbe pozitiile de lupta potrivit cu fiecare dintre ele. ci dezradacinandu-le grabnic pe acestea din inima daca au intrat. si [din aceia] care le biruie". Fiinta lui launtrica se transforma intr-o oglinda curata in care se reflecta lucrurile duhovnicesti. Pricina este ca lucrarea patimasa a patruns puterile noastre firesti. poftele si patimile nu trebuie privit ca fiind unicul mijloc . si aceasta deoarece noi am lucrat in chip patimas. iar cei din urma sunt aproape de nepatimire. 8) Urmarea razboiului poate fi o minte lipsita de ganduri. in vreme ce gandurile sufletesti si duhovnicesti se vadesc mai tarziu. adica de nedezlipirea de patimi. cu toate ca este de o importanta covarsitoare si de neinlaturat. stingerea si indepartarea lor prin lucruri opuse. la inceput le simtim mai lesne pe cele trupesti. Cu cat este mai inversunata impotrivirea cuiva fata de o patima . omul a ajuns la nepatimire.

In primul caz trebuie sa avem drept tinta patimile de capetenie: iubirea de placeri.Prin urmare. chiar si dupa convertire patima principala trebuie sa fie cea mai apropiata tinta a luptei impotriva pacatului care are salas in noi. urmand apoi sa le risipim pe toate odata. Totusi. De aceea. . De pilda. Si atunci faptele potrivnice vin sa zdrobeasca capul sarpelui. este atat de puternica incat. asupra caracterului nevoitorului si asupra faptelor bune menite sa sustina aceasta activitate. astfel incat fiecare fapta care patrunde in puteri sa izgoneasca partea corespunzatoare de patima. si in general. atunci toata truda noastra va fi zadarnica. vei simti deja slabirea patimilor. sa ne indreptam atentia asupra firii patimilor. postul se poate insoti cu slava desarta. Aceasta metoda. Putem vadi celelalte patimi doar slabind si biruind patima principala. mai ales asupra acestei patimi este concentrata atentia nevoitorului. El trebuie sa continue intr-o stransa impreuna-lucrare cu savarsirea faptelor potrivnice. ca si cum le-ar lega de sine sau le-ar da prin sine un punct de sprijin. aceasta nu inseamna ca poti curma de acum razboiul mintii. daca se foloseste cum trebuie. pentru a stoarce toata patima e necesar sa lucram prin cele potrivnice ei. putand chiar sa inmulteasca patimile in loc sa le imputineze. care s-au nevoit fara incetare pentru a se curati. totusi patima ramane ascunsa si inca vie. Ea atrage la sine toate celelalte patimi. Apoi sa ne nevoim in necrutarea si mania fata de sine. iubirea de arginti si cugetarea trufasa. in supunerea fata de altii si in a ne socoti pe noi insine a fi nimic (vezi Sfantul Varsanufie). au privit acest fel de lucrare ca fiind prima treapta. dupa ce-o vei fi folosit de mai multe ori. atunci cand omul vine la cunoasterea propriei pacatosenii si se pocaieste. Sfintii. cat si o anumita lumina in suflet. Savarsirea a cat mai multe fapte de acest fel va sili toata patima sa iasa afara. cladind aceasta structura. deoarece de faptuirea potrivnica unei patimi se poate lipi o alta. Fagaduind sa nu mai pa-catuiasca. Daca nu ne dam seama de aceasta. Razboiul mintii nu face decat sa alunge patimile din constiinta. Pe cea de-a doua treapta se afla patima cea mai mare pe care o lucreaza cineva si care se vadeste pe sine in vremea convertirii. 10) In aceasta lupta sustinuta de indreptare a noastra trebuie sa tinem seama de randuiala si ordinea binecunoscute si. usu~ rinta si libertate. pentru ca altminteri poate ramane cu desavarsire sterp. Razboiul mintii impreuna cu razboiul activ vor lovi patima si dinauntru si din afara si o vor nimici la fel de repede precum piere un dusman impresurat si atacat si din fata si din spate.

dupa propriul sau discernamant si mai ales dupa imboldurile launtrice. asa cum uneori se intampla ca tratamentul medical sa fie reglat cu mai multa acuratete de nevoile si sensibilitatea pacientului. astfel incat sa nu alergi de la un lucru la altul. fiindca sfarsitul este cel care incununeaza toata nevointa. nu vom putea sa le biruim pe celelalte. asemenea celui risipit. Se pare ca asa se desfasoara lucrurile: imediat dupa convertire se duce un razboi activ cu patimile. Marile nevointe si lucrari ascetice nu trebuie luate asupra-ne dupa cum ne taie capul si nici nu trebuie sa-i sfatuim pe altii sa se dedea lor. dupa o anumita impartire dreapta. ura din care vine si puterea de a i ne impotrivi. cand toate sunt ingenuncheate.crescand nevointa launtrica. cu atat vei fi mai aproape de deznodamant si de pacea sufleteasca. Altminteri vei semana in sufletul tau trufia si nu vei dobandi nici roade adevarate. in sfarsit. Trebuie inaintat pas cu pas.Trebuie sa ne indreptam de la inceput toate fortele impotriva ei si aceasta mai cu seama din pricina faptului ca in acest moment avem multa ura fata de ea. . Acestea sunt scopurile luptei si ele trebuie implinite dupa randuiala cunoscuta. Staruie in lucrarea pe care ai inceput-o pana se vor ivi si roadele. virtutea este sloboda sa caute resturile ostirii dusmane. crescand si intarindu-ti treptat puterea. s reste pe potriva ei si cea exterioara si intarindu-se cea exterioara se intareste de asemenea si cea launtrica. Iar fara a o zdrobi pe aceasta dintai. Mai tarziu ele se intai resc si sporesc reciproc . chiar de la inceput se duce razboi impotriva patimilor precumpanitoare. mai tarziu impotriva izvorului lor. cand amandoua sunt indeajuns de puternice. iar apoi. Altminteri lucrarea ta va semana cu un petic nou [cusut] la o haina veche. Pe langa Respectarea randuielii aratate mai sus. nevoitorului ii vin ganduri despre osteneli si fapte ascetice care sa starpeasca definitiv patimile si sa le taie din radacina. Si nevoitorul sa ia aminte la tot ceea ce ii arata experienta sa intr-ale ostenelii duhovnicesti. Cerinta nevointei trebuie sa vina dinauntru. Astfel. astfel incat nevointele sa sporeasca o data cu sporirea puterii si indemanarii tale duhovnicesti. insasi impotrivirea trebuie sa se supuna unei cresteri treptate. indata dupa el sau impreuna cu el se face si lupta launtrica. Trebuie sa ne luptam mai intai cu patima care se desteapta si se vadeste pe sine. Cu cat lucrezi cu mai multa hotarare si staruinta. Pe a treia treapta este de la sine inteleasa necesitatea respectarii unei randuieli a faptelor celor dupa Dumnezeu.

Descoperirea gandurilor si ascultarea fata de un batran sunt cele mai puternice lucrari pentru starpirea patimilor si biruirea demonilor. Lasa-l pe el sa te calauzeasca unde si cum va voi. cand si unde va voi. insa cu mult mai mult este incununata de biruinta si de roade si cu mult mai grabnic decurge ea atunci cand o savarsim sub povatuirea altcuiva. Iata de ce a te incredinta povatuirii unui parinte duhovnicesc trebuie socotita drept cea mai buna si cea mai spornica metoda pentru indreptarea noastra. lucrul care este cel mai important. fara a marunti tot ceea ce face. Apoi incredinteaza-te lui. Toti avem nevoie de cineva care sa priveasca din afara cele prezente si cele viitoare ale noastre. facem ca si cum am curati ranile si am schimba pansamentul. o data ce l-ai aflat. astfel incat sa plasmuiasca din el un locas al Domnului. patimilor. Noua ne revine sa il ascultam fara cartire. o faptura noua. cu credinta si cu bucurie. faptelor si cuvintelor noastre. dar. sau sa nu fii in stare sa-1 biruiesti si sa-ti mentii ravna si hotararea. sau. dupa care sa te orientezi in timpul luptei. dupa planul sau. Asta il va ajuta sa-si dea seama unde ne aflam si in ce stare launtrica suntem si-i va da un punct de sprijin cat mai solid pentru povatuirea si lucrarea pe care ne-o va randui. Facand astfel. lasa-1 sa te indrume sa faci ce. descoperindu-i pe deplin constiinta sau cunoasterea gandurilor. Povatuitorul va aplica pe noi si in noi aceeasi metoda: razboiul mintii si cel activ. dorintelor. daca doresti si cauti curatia. marturiseste-i tot ceea ce vezi si cunosti tu despre tine. asculta-l intru toate cele din afara si dinauntru. Asadar. Este efectiv imposibil sa implinesti asa ceva de unul singur.11) Lupta mintii si cea activa impotriva patimilor sunt prin sine aprige. roaga-te fierbinte Domnului sa-ti descopere un parinte si o calauza si. mai cu seama. luand aminte la toate cararile si raspantiile si avand in vedere scopul. se va folosi de ea dupa propria lui judecata. Lasa-te in mainile lui precum un material brut. . adica a tot ceea ce ni se intampla sau savarsim noi. in amandoua situatiile nu vei dispune de un plan sau de o schita pregatitoare. S-ar putea intampla sa nu zaresti intotdeauna dusmanul in razboiul mintii. pe care il primim. De fiecare data cand ne marturisim gandurile si lucram intocmai dupa sfatul. arunca de la tine orice grija de sine si adaposteste-te sub aripa parintelui tau.

chiar si in aceste conditii. fara nici o randuiala. a Ťeuť-lui. mai ales atata timp cat lucrarea calauzita de voia proprie . 12) In fine. Dar. ele se nasc inca de la inceput si insotesc omul in chipul feluritelor intamplari amare si al umilirilor inimii si cu cat sporeste omul [launtric] cu cat se intetesc si ele. Aceasta se petrece in afara prin necazuri. care sa fie format. Prin ascultarea fata de un povatuitor. aceasta lucrare taie de la radacina patima egoismului. Este o nenorocire cand sufletul s-a obisnuit sa faca totul dupa propria ratiune si vointa. Nu putem spune ca aceste lucrari curatitoare apar numai la sfarsit si nu si mai inainte. prin ascultare. pe de alta parte cumva il hraneste. o purificare prin foc este savarsita de catre insusi Domnul. primeste o comoara noua. cu cat iti gasesti mai repede un povatuitor.care da nastere la indaratnicie. mai intai lacrimile sau necazurile. Se cuvine sa insistam asupra faptului ca este cu atat mai bine pentru tine. Se aseamana celui care vomita hrana stricata si primeste apoi mancare buna. astfel incat in timp ce lupta pe de o parte cu egoismul. neintinata merinde intaritoare si seva curata. fie una dupa alta. dupa convertire. Cel ce se lupta de unul singur. Ťeuť-l nostru propriu si vointa lui se risipesc si din cauza aceasta si patimile isi pierd orice sprijin. acesta este mijlocul cel mai puternic pentru a starpi patimile si a aduce pe cineva cat mai grabnic la [starea de] curatie. In general. o curatire desavarsita a intregii noastre fim-te. . El le randuieste dinadins. ceea ce este cel mai important. inspre sfarsit. Aici este cuprinsa toata experienta Parintilor si se pot aduce nenumarate exemple. fie numai una din acestea pentru o persoana si cealalta pentru alta persoana.fie toate dintr-odata. binecuvantandu-le spre a ne fi de folos in infaptuirea tuturor lucrarilor noastre launtrice si exterioare. ambitiile lor viclene sunt vadite si zadarnicite prin faptul ca se afla in camp deschis. dorinta de a-i indrepta pe altii si o tendinta de a "ajusta" sfaturile duhovnicului . neincredere. ca sa zicem asa.Un tratament extrem de eficient! Cel ce si-a marturisit durile scoate afara toata necuratia si. Nu. Insa Domnul este Cel Care le aduce peste noi. conduce el insusi atacurile. iar un parinte intelept poate face orice cu ea. Atunci ravna este arzatoare si gata de orice. iar inauntru prin lacrimi. ne da lacrimi si aduce necazurile si scarbele . Se apropie si lovesc in mod dezordonat. ingaduindu-le si. sanatoasa.n-a apucat sa prinda radacini. Cel ce s-a imbolnavit deja de acestea si si-a ales un povatuitor trebuie sa se lase mai intai vindecat pentru a putea ajunge la starea de fiu adevarat.

Pana atunci. Aceasta clipa. inima se zbate in chinuri rascolitoare. De la noi nu se cere decat credinta in purtarea de grija a lui Dumnezeu si sa primim cu intarire. tr. cat si prin deasa spovedanie facuta cu pocainta si . Duhul lui Dumnezeu Se salasluieste in ei si ii poarta asemenea rotilor din vederea lui Iezechiel [N. despre care Sfantul Isaac Sirul spune ca este intruchipat prin urcarea pe Cruce. ci ceresc.Necazurile sunt focul. necazurile necontenite. Unde sufletul nu este intarit in asemenea simtaminte. Dumnezeu Se misca intru ei. atarnand deasupra haului. Unii trec peste acest moment plini de biruinta. situatiile neplacute trimise de Dumnezeu si un duh de pocainta daruit tot de la El trebuie sa fie impreuna cu alte mijloace. Aceasta cu privire la necazuri. pentru cel ce crede si este si smerit chiar il inlocuieste. ca si cei ce s-au inaltat la cer. Zdrobirea presupune cunoasterea amanuntita a pacatelor si a tulburarilor si o dobandim atat printr-o atenta veghere asupra noastra si a ceea ce se petrece inauntru.: Iezechiel 1]. neputand sa patrunda in inima si in adancuri. fara putinta de tagada. Acesta este Botezul prin foc si prin apa. Pentru ca in acest caz Dumnezeu insusi este calauzitorul si povatuitorul si El este. mai intelept decat tot omul. se spune. nu poate fi cunoscuta decat prin experienta si de aceea cei care au trait-o nu vorbesc despre ea . cele mai puternice cai de curatire [a firii inrobite de pacat]. Ele au aceeasi putere cu cea a unui povatuitor duhovnicesc. nu mai este pamantesc. iar lacrimile sunt apa. de fapt. intorcandu-se pentru a reincepe urcusul acestui deal. precum cea patimita de Avraam care si-a adus fiul spre a fi jertfit. dedesubt este pregatit iadul. Sfantul Isaac Sirul zugraveste in amanunt modul in care Dumnezeu il calauzeste pe om prin necazuri din ce in ce mai curatitoare si in care El aprinde duhul de pocainta in acesta. Alte mijloace de purificare: necazuri si intamplari neplacute trimise de Dumnezeu Asa stau lucrurile la sfarsit. Omul se vede pe sine pierind. deasupra este asteptarea maniei. Mintea este acoperita de pacla. iar in lipsa lui ii pot tine locul intr-un chip multumitor. sau este rastignirea din urma a omului celui vechi. altii cedeaza si cad.nu este de folos altora si poate fi chiar vatamatoare. este timpul marii incercari. Starea lor este mai presus de puterea mintii. necazurile si intamplarile amare isi pierd toata puterea de a curati. Cel ce a urcat si aceasta treapta. cu bucurie si cu multumire tot ceea ce El ne trimite.

Totusi. lupta launtrica trebuie sa fie necurmata si neschimbata. Revarsarea milei dumnezeiesti poate . pentru ca puterea noastra de a le suferi cu rabdare nu este sigura. si fara zdrobirea inimii. la care te cheama insusi Dumnezeu. sa nu le cerem. Vazand ostenelile tale. care este o jertfa intotdeauna bineprimita de Dumnezeu.clipe de negraita bucurie care te fac sa uiti de toate necazurile. Fara necazurile din afara.fie prin propria noastra osteneala a mintii sau prin povatuitorii pe care ii aflam. daca e de trebuinta. se cuvine sa ai parte de stramtorare launtrica. sa nu aratam nepasare fata de zdrobirea launtrica. Am aratat deja ca iara razboiul launtric cu gandurile. ci sa duca la trezvie . este adevarat ca El daruieste alinare celui ce trece prin scarbele cele din afara . Cel mai important este sa plangi inaintea Domnului pentru necuratia ta. la fel stau lucrurile atat in privinta razboiului dus sub calauzirea unui parinte duhovnicesc cat si a curatirii savarsite de catre pronia divina. Smereste-te cat mai des cu putinta inaintea lui Dumnezeu. este cu anevoie pentru cineva sa reziste nebiruit de mandrie si de parerea de sine. lupta exterioara nu are cum sa fie incununata de biruinta. Se poate chiar afirma ca. Ea nu este grozav de puternica prin sine insasi dar atunci .poate ca aratarea biruintei inseamna de fapt ca Domnul te-a si lepadat ca pe ceva netrebnic. cum (vei putea lepada) oare de la tine egoismul launtric al fariseicei indreptatiri de sine? Cel ce nu rabda necazurile este socotit de Apostol preadesfranat intrucat nu e in puterea noastra ci in mainile lui Dumnezeu sa randuiasca scarbele din afara. un suvoi nestavilit de lacrimi prin care fata sufletului tau se va spala si in cele din urma se va curati. atunci cand nu ai parte de necazuri din afara. Ea se afla mai mult de jumatate in mainile noastre si nu este oprit a ne ruga pentru ele. De asemenea. Prin urmare. Mai degraba trebuie sa aprinda in noi ravna aprinsa pentru zdrobirea inimii. Biruinta [astfel dobandita] nu trebuie sa nasca in noi bizuirea pe sine si trambitarea de sine. El iti va darui zdrobire necontenita si. Asadar sileste-te pe cat iti ingaduie intelepciunea si pe cat iti este cu putinta. Concluzie Acestea sunt toate mijloacele prin care patimile sunt dezradacinate din noi .sau nu . fie prin lucrarea nemijlocita a Domnului insusi. iti tamaduiesc ranile si iti alunga plansul si intristarea.fi insotita de lacrimi.durere pentru pacatele savarsite. aruncandu-te cu pocainta inaintea Lui si rugandu-L sa Se milostiveasca de tine.

Sfantul Teofan Zavoratul . umbla potrivit cu planul lucrarii dii afara. cei ce plang si cei aflati sub ascultare au pierit si pier inca din pricina unei insuficiente lupte launtrice sau paze a mintii.cand lipseste. sa nu fie risipit sau sa se faca asemenea unuia inlantuit sau impresurat de propriile sale ganduri.sau. conditiile unei cat mai grabnice apropieri de El si starea celui ce s-a apropiat . izgoneste-o si zdrobeste-o si cu gandul si cu fapta. pe langa toate acestea. Putem rezuma intreaga noastra lucrare ii urmatoarea formulare: dupa ce te-ai adunat inlauntru. dar acela a fost numai inceputul. ea trebuie sa fie accentuata in mod deosebit. Daca. sub indrumarea unui parinte duhovnicesc sau a Proniei. iar stiinta acestei lucrari este [de fapt] stiinta trezviei. Toata atentia ascetului trebuie concentrata asupra acestui lucru. A lucra intr-o asemenea adunare launtrica si pazire a inimii inseamna a lucra cu trezvie. a celui care este in stare de asa ceva. desteapta-ti constiinta duhovniceasca si lucrarea vietii duhovnicesti si. temelia si scopul tuturor nevointelor ascetice. ca tocmai intr-insa se afla scopul si puterea nevointei exterioare. De indata ce isi iteste capul vreo miscare patimasa. in aceasta stare. iar toate lucrarile cele exterioare sunt mijloacele [ajutatoare]. pentru ca acesta din urma este scopul. Tipicarii si cei ce sufera. mai bine spus. neuitand fireste sa reincalzesti un duh launtric de strapungere si de durere pentru pacatele tale. trebuie sa aratam: tinderea cea mai dinauntru catre Dumnezeu a duhului ce petrece in nevointe ascetice. astfel incat. si pentru care oricine este lipsit de ea este sterp. Am vorbit despre ea. A fost amintita mai inainte pentru a arata ca cel ce se nevoieste nu trebuie sa inceapa lucrarea impotrivirii de sine si a silirii de sine altfel decat dinlauntru inspre afara. atunci se vadeste intreaga insemnatate a puterii lucrarii launtrice si oricine poate vedeai [cu usurinta] ca ea este rodul. iti aduci aminte de toate cele ce s-au spus pana aici cu privire la aplicarea lucrarii launtrice. sa umble in trezvie. mai bine spus. intrucat apropierea [de cele ceresti] vine de la Dumnezeu. Acum vom lua acelasi punct de plecare si vom porni pe scara dumnezeiescului urcus. Cu alte cuvinte. intarindu-se launtric. sau. De aceea. Observa si urmareste cu multa asprime si luare-aminte incordata tot ceea ce se petrece inlauntrul tau. Acum putem pricepe motivul pentru care toti ascetii socoteau trezvia ca fiind cea mai de seama dintre toate virtutile ascetice. toate celelalte mijloace sunt nelucratoare si nefolositoare. in cursul nevointelor ascetice.

dar omul. A respinge aceasta fire a zidirii. 15. 19). 16). firescul dumnezeiesc e peste tot amestecat aici cu nefirescul diavolesc. Dar ce inseamna sa ne lepadam de lume? Hristos a zis: "Imparatia Mea nu este din aceasta lume" (In. Ce inseamna asta? Problema este urmatoarea: cuvantul "lume" are in experienta crestina mai multe intelesuri. a cerut pentru noi de la Domnul har "ca sa fugim de desertaciunea lumeasca". adica pentru a ne lupta cu pacatul. Care a zis ca noi nu suntem din aceasta lume.Despre lume si lepadarea de lume Prin gura Evangheliei si a Sfintilor Parinti. lumea ca pacat. a bagat in ea pacatul sau. care Il urmeaza. suntem datori sa ne amintim ca crestinismul este lupta pentru Imparatia Cerurilor cu imparatia diavolului. Traind in aceasta lume. ca vatamare. cu pervertirea firii. ca pervertire a firii. prin gura preotului. 18. 2. lupta cu lumea. si acum frumusetea cea dintai e peste tot spurcata de pecetea pacatului. La Botez. Daca ai fugit de viata lumeasca nu inseamna numaidecat ca ai fugit de pacat. univers asa cum a iesit el din mainile Facatorului. 36). cum sa fugim de ea? Multi dintre cei ce vor sa se mantuiasca fug in manas-tire. insusi Ziditorul o admira. si nu la asta ne cheama Hristos. Dar cum sa ne luptam cu lumea. 31). de aceea va uraste pe voi lumea" (In. ca "nefiresc" . in deplina insingurare. asupra fiecaruia dintre noi a fost citita rugaciunea prin care Biserica. prea-plina de frumusete. care pretutindeni se poate . "Eu v-am ales pe voi din lume. in el toate sunt "bune foarte" (Fac. crestinismul spune ca pentru a atinge desavarsirea este neaparata nevoie sa ne lepadam de lume.tocmai aceasta lume nu este de la Tatal (1 In. Lumea in care traim a fost candva minunata. 1. Aceasta lume e minunata. iar dupa aceea in pustie. nu la asta ne cheama Sfintii Parinti. tocmai aceasta lume se lupta cu Dumnezeu si toceai de ea trebuie sa fugim. Cuvantul dume" mai inseamna si "pacat": tocmai aceasta lume. suntem datori sa ne amintim cuvintele Domnului. Primul dintre ele este acela de lume ca zidire a lui Dumnezeu. pacatuind. aceasta creatie a lui Dumnezeu este un lucru impotriva firii si o nebunie.

intr-o anumita masura monahii sunt pusi in conditii mai bune. Fiecare are calea sa. urand lumea. curatind si sfintind prin asta lumea in care traiesti. modul sau de a se apropia de Hristos. Pe aceeasi cale au mers toti marii sfinti ai lui Dumnezeu. Ce-i drept. Cine nu va uri sufletul sau. Lupta-te cu lumea si aminteste-ti ca ea se vara in tine tocmai prin sufletul tau. iar oamenii lumesti nu vad faptele bune ale sfintilor din aceeasi pricina. Traieste. Sfintii nu vad lucrurile pacatoase ale oamenilor lumesti intrucat le lipseste simtul trebuincios pentru asta. daca dorim sa fim crestini. mai lesnicioase pentru lupta cu lumea. dar cat priveste omul lor cel launtric ei stau de vorba cu Dumnezeu. acela nu poate sa mearga in urma lui Hristos. dar sa nu fugi in acelasi timp si de lume . greutati si ispite sunt peste tot. Nu putem fi in acelasi timp fii ai diavolului si fii ai lui Dumnezeu. facandu-le blande si supuse. Deosebirea dintre nevoitori sta numai in treapta intensitatii luptei. nu cu lumea. adevaratii crestini se folosesc de lume. in propriul tau suflet. Toti cei ce vor sa se mantuiasca trebuie sa fuga in mod exterior de lume? Nu. ca si cum nu ai fi in lume. pe aceeasi cale trebuie sa mergem si noi. Dupa spusele lui Antonie cel Mare. care a iesit el insusi din pustie in lume. ci primea hrana din mainile lor.in schimb. zice el. si a fi in stare sa primesti numai binele. poti fugi de "lume" ramanand in lume. Nu pot fi bagati toti oamenii in acelasi . inca de la botez ne-am lepadat de el. Lumea cu care trebuie sa ne luptam noi consta in satana. nu putem sluji in acelasi timp diavolului si lui Dumnezeu: ca atare sa omoram in noi insine tot ce este lumesc. Aceasta lupta este cu putinta intotdeauna si in orice conditii. a pacatului care este amestecat in lume cu binele. cu patimile. Adevarata lepadare de lume inseamna a omori inlauntrul tau trairea cu simturile impatimite a raului. Lepadarea de lume nu sta in a fugi de aceasta lume nu stiu unde. si vei afla odihna.salaslui in sufletul omului. nici de Cuviosul Serafim din Sarov in insingurarea in care traiau acestia. ci in a o vedea altfel. Trebuie sa fim morti fata de lume. "Lumea" exista insa si in manastire ea il insoteste in pustia cea mai indepartata pe cel ce nu si-a curatit sufletul. Ursul nu se temea si nu se atingea nici de Cuviosul Ser-ghie din Radonej. Curatia sufletelor de sfinti domolea animalele salbatice. Poti sa fugi in pustie. adica tot ce este lumesc in el. in lupta cu lumea totul este individual. Trebuie sa incepi a te lupta cu lumea.

"fugind de tot ce este nefiresc". Exista oameni care nu au deloc ce cauta in manastire. Asa a facut Arsenie cel Mare. lupta cu lumea este o lupta nu impotriva firii. Asadar. ci pentru fire. Ce spune aici experienta Sfintilor Parinti? Vedem ca unii dintre nevoitori fugeau de conditiile vietii lumesti. avem voie . si ca aceasta lupta are loc in sufletul nostru. pentru ca aveau neaparata nevoie sa faca asta. poti sa nu vezi diavolescul si sa nu afli dumnezeiescul. al caror suflet este plin de pacat. Dupa cuvantul Apostolului. nu in afara noastra. Dar cum sa ne dam seama ce este firesc si ce este nefiresc. Dar. impotriva firii? Fiind orb asa cum suntem noi. in privinta oricarui fenomen cultural trebuie sa ne punem inainte de toate intrebarile: "Cat dumnezeiesc este aici? Este nevoie . 31).si. pe de alta parte. "sa culegem flori de peste tot". Trebuie sa vedem si sa gasim in toate firescul. multi calugari aveau ascultari in lume. insa ca si cum nu ne-am folosi (1 Cor. Dar in privinta a tot ce ne ofera viata lumeasca. avem neaparata nevoie si de povetele unui parinte duhovnicesc iscusit in cunoasterea sufletului omenesc. iar unul dintre Sfintii Parinti chiar spune ca numai lenesii resping stiinta. Si atunci. stim ca marii Ierarhi Vasilie cel Mare. daca aceasta il inalta si il curateste sau reprezinta pentru el o sminteala. unul dintre cei mai culti oameni ai vremii sale. Exista ceva dumnezeiesc si in intelepciunea elina. Trebuie doar sa ne aducem aminte intotdeauna de faptul ca am facut legamant sa ne luptam cu lumea si cu stapanitorul acestui veac. Sa luam. cum zice Vasilie cel Mare. atitudinea Bisericii fata de stiinta. pentru a vedea avem neaparata nevoie de experienta Sfintilor Parinti.cadru. ca atare. trebuie neaparat sa ne cercetam sufletul si sa vedem cum actioneaza asupra lui ceea ce receptam. fugeau de cultura ei. si tocmai asta au cules din ea cei trei Dascali ai lumii si Ierarhi. cel ce vrea sa agoniseasca intelepciunea duhovniceasca nu este nicidecum dator sa o refuze pe cea lumeasca. de pilda. Fiecare are in aceasta privinta calea sa. Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur au studiat intelepciunea elina. . 7. ne putem folosi de toate.sa ne apropiem de fenomenul acesta?" Citind un oarecare scriitor sau privind un oarecare tablou. Toata problema consta in ceea ce luam din aceasta. Asadar. Avva Dorothei se ocupa cu medicina.

cunoscand binele si raul. Dumnezeu a inceput intr-un fel paradoxal. toata secventa istorica. si in Cartea Judecatorilor. Noe.. "isi cauta drepturile. Vin tot felul de evenimente care duc la un prim sfarsit al lumii: Potopul lui Noe. Dar nu avem nevoie sa citim in nici o Carte a Scripturii ca sa vedem imprejurul nostru. . pentru ca atunci cand vei manca. in ce hal de salbaticie ajunsese omul. invitregit de soarta lui si de destinul lui. si prin Noe a salvat omenirea si restul zidirii de la pierzania totala. Dar iata ca sarpele l-a inselat. ar fi trebuit sa urmeze o cale pe fcare Dumnezeu. cauta pe Dumnezeul lui si isi cauta tinta lui. Dupa Potop vedeti in Scripturi cum omul se salbaticise total de la Dumnezeu. fiindca Dumnezeu a mai gasit in vremea aceea pe cineva cu care putea sa aiba un dialog. Dar nu s-a sfarsit lumea. Cititi in primele Carti.iar din acel pom sa nu mananci.Sfantul Serghie Meciov Postul si iertarea. unde era vocatia lui. chipul lui Dumnezeu si asemanarea (potential asemanare. In starea de dupa despartirea aceasta din prima perioada a istoriei pamantului ." Acest chip al lui Dumnezeu isi cauta originea si destinul. in Rai . si mult mai multe.omul a ramas despartit de Dumnezeu. dar chipul nu s-a distrus in om). destin si vocatie a omului in ortodoxie De cand omul s-a despartit de Dumnezeu. ca sa devina ce trebuia sa devina. Fiindca Adam. in termeni politici moderni..omul deci. Si omul. avea sa i-o dezvaluie. vei muri!" Restrictiva nu este. incheierea acelei primi lumi . Siacest chip striga catre ale sale. de-a lungul istoriei. Facatorul. fiindca zic Parintii ca Adam nu s-ar fi oprit acolo. ci din aproape in aproape s-ar fi dus acolo unde dorea sa ajunga.imi vine sa zic: de cand "a divortat" de Facatorul lui . Dar omul ramane ce 1-a numit Dumnezeu. cu o porunca ce parea sa fie restrictiva: ". destinul lui. Dar sa luam treapta cu treapta. ramanand fara de Dumnezeu. adica sa i se deschida ochii si sa devina ca Dumnezeu.Potopul. in ce hal de salbaticie am ajuns. dar restrictiva in sensul de a nu manca. fiindca a manca spre a muri nu e o implinire. daca vreti. nu a incetat sa isi caute Dumnezeul pierdut si sa isi caute adevarata sa fiinta pe care nu si-o inchegase inca. astazi.

si tot omul in cautarea lui rataceste pe undeva. daca gaseste Dumnezeu pe cineva cu care "poate vorbi. Mantuitorul . si asa mai departe. el arata altceva. de saizeci de ani dar ce sunt saizeci de ani de cunoastere a vietii in fata a ceea ce este Viata. de la cele mai primitive. Si Dumnezeu gaseste oameni apropiati Lui. zice si Sfantul Pavel. adica vecinicia. Ei.hai sa zicem . dar si de capacitatea lui de a primi insuflare de la Duhul cel adevarat al lui Dumnezeu. Dumnezeu gaseste un Noe. toate religiile reprezinta un adevar. Prin toti acestia. in masura in care omul este "accesibil" lui Dumnezeu. In generatia aceea gaseste doua suflete.Rezultatul acestei cautari este puzderia de religii care acopera intregul pamant. mai intelepte si mai capabile decat bietul om. fiecare dintre ele care cauta sa-si afirme divinitatea proprie si cauta sa subjuge pe om poftelor acelor duhuri. dupa aceea pe Moisi. si pe de alta tot felul de devieri care reprezinta inraurirea duhurilor necurate. Si tot omul cauta pe Dumnezeul adevarat. in general. de douazeci de ani. adica un neam unde din cand in cand Dumnezeu gaseste pe cate unul: ii numim Proroci. Pe Melhisedec il lasam de-o parte din discutia noastra. . toate care contin pe de-o parte un adanc de intelepciune. adica oameni induhovniciti care au putut sa prinda ceva din Duhul lui Dumnezeu. Messia. fiecare in masura lui. fiindca duhurile rele sunt mai puternice. Amintiti-va ca unul din Psalmi zice ca "Toti Dumnezeii neamurilor sunt draci.si pe Avraam. care reprezinta pe om ca "chip al lui Dumnezeu" ce-si cauta originea si destinul. In Avraam afla Dumnezeu un om in care gaseste un ecou si din care poate sa scoata un neam ales. care preinchipuie cinul preotesc unde avea sa vina Hristos. cele mai vadit dracesti. format (sau deformat intr-o masura) si de cultura duhovniceasca in care era el in momentul acela. el nu are mostenire in istoria aceasta. pana la cele mai subtiri. In aceasta tanjire si . in masura experientei lui. dupa patru sute de ani. Dumnezeu "nu are cu cine vorbi" in lumea noastra. Toti ne-am departat. care alaltaieri sau rasalaltaieri s-a trezit din vecinica lui nefiinta. pe Melhisedec enigma aceasta de om. Dumnezeu il intampina. incepand cu Avraam si cei doi fii (adica fiul si nepotul). toti. si toate sunt o deviere de la acel Adevar pe care il cauta omul. altceva-ul pe care toti il cautam. mai viclene. si nu ale lui Dumnezeu.nevointa a omului." adica duhuri necurate." Ca. toti ratacim. adica Dumnezeul cel Vecinie? Si asa. mai tarziu gaseste pe Avraam. si astazi vietuieste pe pamant: de trei ani. cauta ale sale.

din toata vartutea ta. si femeie fiind. dar ea a ramas Fecioara: mai presus de orice consideratie trupeasca. putea odihni deplin in acest suflet ("avea cu cine sa vorbeasca"). aceasta cultura culmina cu un fenomen total de nepriceput omului. din toata mintea ta. inainte de Dumnezeu. sau poate avraamica: " Cine este Dumnezeu cel adevarat? " Aceasta cultura. Doamne. Dumnezeu ne vorbeste mai cu osebire prin alesii Lui.pe de-o parte. l-a pus in trup de femeie.ca Dumnezeu.vorbesc acuma omeneste. dintru aceasta a putut El insusi sa isi ia trup. ne vorbeste Dumnezeu despre El si despre noi. despre destinul nostru." Asta este cu precadere cine este Maica Domnului! As spune asa . si venind insusi Dumnezeu in istoria omului pentru prima oara (dar intr-un anume sens si ultima oara). ca in Psalmul 118. De neinchipuit. Intai Dumnezeu. stiind de acest suflet. dar nu uitati totusi cum era legea lui Moisi!). dar alta este totusi cand insusi Dumnezeu graieste despre El insusi. incepand cu Avraam. care in lucrarea lui Dumnezeu (si in puterea lui Dumnezeu) reprezinta o unicitate istorica: Maica Domnului. cat a putut omenirea sa primeasca. Nu numai ca Dumnezeu putea vorbi cu acest suflet. De-a lungul istoriei.incepand cu Moisi. adica linia omului. Inteleg fecioria ei mai ales in sensul acesta. adica prima porunca a lui Hristos. avem pe insusi Dumnezeu Care ne vorbeste. si incearca sa intampine aceasta cautare adamica. Dar totusi. asa cum stim. si cat a putut vorbi prin ceilalti Proroci. cat a putut "prinde" din Dumnezeu blandul Moisi (bland. din tot sufletul tau. ci nu sunt ca legea Ta. ca niciodata in acest suflet nu a fost ceva mai presus de Dumnezeu." Acuma. Multi zic: Parca alt Dumnezeu vorbeste in Vechiul. "Spus-au mie calcatorii de lege cuvinte intunecate. de .vreo doua mii de ani de la Avraam pana la venirea Domnului. nu numai "calcatori de lege. dar si inca un lucru. Multi s-au smintit in zilele noastre de diferenta dintre Vechiul si Noul Legamant. nu este alt Dumnezeu." dar si proroci si sfinti ai lui Dumnezeu au zis multe si insuflate. ca sa graiasca lucruri de neinchipuit omului. Nu. "Si sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau. feciorelnica in daruirea ei lui Dumnezeu. din toata inima ta. decat in Noul. Si Dumnezeu cultiva macar in poporul ales o cultura in care poate veni El. in care Dumnezeu cultiva in om linia profetica. dupa intelegerea mea . o cultura in care Dumnezeu poate sasi formeze oameni cu care poate vorbi mai deplin. dar vorbeste in masura in care putea sa vorbeasca .

exemplu, ce? Ca Dumnezeu este Unul, este efortul intregului Vechi Testament impotriva multiplicitatii de dumnezei ce se prezentau toti omului. Dar, pe de alta parte, acest Dumnezeu intrupat ne zice ca este Fiul unui Tata, si incepem sa vedem o a doua Persoana. Si in ultima Lui cuvantare, in foisor, vorbeste despre trimiterea Duhului Sfant, "Carele din Tatal purcede" - a treia Persoana. O revelatie a unui Dumnezeu Unul, dar in trei Persoane: ce om ar putea sa-si inchipuie asa ceva? Pana si astazi multi spun ca este o trasnaie de-a filosofarii elenistice, sau mai stiu eu ce... Nu numai asta. Trei veacuri i-au trebuit omului ca sa constientizeze aceasta noua revelatie si sa se nasca cuvantul acesta, "Treime," adica un Dumnezeu in Trei Persoane. Si multe lucruri au trebuit constientizate de-a lungul istoriei: paisprezece veacuri pana la Grigorie Palama, pentru ca omul sa constientizeze ca in Dumnezeu sunt doua aspecte: esenta lui Dumnezeu, ceea ce este El in El, insusi, cu care noi nu putem comunica. (Noi nu suntem neziditi, noi nu suntem fiinta din sine precum este Dumnezeu). Si energia, prin care Dumnezeu Se manifesta si Se daruieste total omului, si prin aceste energii omul se poate indumnezei mai mult decat isi inchipuia insusi Adam care cauta sa i se deschida ochii si sa vada ce vede Dumnezeu. Ca omul poate deveni un Dumnezeu, prin puterea si lucrarea lui Dumnezeu ca har, pana la identitate totala cu Dumnezeu. Totala, dar nu in esenta. Noi ramanem fapturi, dar viata care va fi in om in vecinicie este viata a insusi Dumnezeului celui mai nainte de veci. Viata insasi este dumnezeiasca, viata insasi este mai nainte de veci, deci fara de inceput si fara de sfarsit, si de aceasta viata se va impartasi deplin omul in desavarsirea lui, la sfarsitul veacurilor, cand Dumnezeu va deveni toate intru toti. Si-acuma am ajuns, cu Hristos si cu intruparea, in ceea ce numim noi Noul Testament sau Noul Legamant, o noua epoca a istoriei. Si ce se intampla in acest Nou Legamant? Deja Apostolii anuntau ca "lupi cumpliti" vor veni sa sfasie turma lui Hristos. Si au venit, si au sfasiat-o, si au bantuit. Acuma nu paganismul, ca paganismul reprezinta omul in necunostinta lui, si oarecum intr-o anume nevinovatie ce isi cauta originea si Dumnezeul si soarta; acuma ereziile reprezinta omul, care se arata refractar revelatiei dumnezeiesti, care acuma cunoaste si respinge si leapada adevarul. Vedeti ca, in sensul acesta erezia este mult mai cumplita, mult mai vinovata decat vechile paganisme. Si aceste erezii au fost prevazute si de Dumnezeu, si oarecum si in prorociile din Vechiul Legamant, si de Apostoli; si ereziile

acestea vor bantui pana cand rautatea isi va atinge strafundurile care sunt prorocite in Cartile Scripturii noastre. Bineinteles ca tragedie cumplita, dar in care vedem ca Dumnezeu este Cel ce tine haturile destinului istoriei, de exemplu cand zice Mantuitorul, in prorociile despre sfarsitul lumii: "Iara cand aceasta Evanghelie" adica bunavestire a imparatiei - "se va propovadui tuturor neamurilor, spre marturie lor" - adica putere de a se mantui si ele - "atunci va veni sfarsitul." Zice Mantuitorul: "Veti auzi de razboaie si vesti de razboaie, dar sfarsitul nu va fi inca; ca acestea trebuie sa vina." Deci atunci cand Dumnezeu isi va termina lucrarea de mantuire adamica, atunci, prin Pronia lui Dumnezeu, va fi la fel cum a fiast in zilele lui Noe cu Potopul (care Potop este, mai mult decat probabil, lucrarea vrajilor care se faceau in vremea aceea; daca vreti, o amintire a acestui Potop in mitologie este mitul ucenicului vrajitori care a dezlantuit apele si nu a stiut cum sa le stavileasca). Dumnezeu a stavilit acel Potop pana cand ultimul, Noe, a intrat in chivot si a inchis chepengul, si-atunci s-au dezlantuit rautatile omului. Asa cred ca va fi si sfarsitul. Are aerul ca rautatea biruie, ca ne navalesc si ne inghit toate puterile intunericului, precum a zis Hristos in Ghethsimani: "Ci acesta este ceasul vostru si stapanirea intunericului." Dar eu am inceput sa inteleg: de nu ar fi zis Cuvantul lui Dumnezeu acest cuvant, ca "acesta este ceasul vostru si stapanirea intunericului," pana astazi nu ar putea sa-I faca nimica. A fost un cuvant de ingaduinta, prin care dupa aceea s-au putut dezlantui sa-L aresteze, sa-L judece pe nedrept, sa-L osandeasca mortii pe nedrept, sa-L rastigneasca, sa-L batjocoreasca, si El - ca un neputincios. De ce? Fiindca eu sunt neputincios! Ca un vinovat - de ce? Fiindca eu sunt vinovat! Ca un pacatos - de ce? Fiindca eu sunt pacatos! A luat asupra Lui toate ale mele. "N-a putut" sa Se pogoare de pe Cruce cand l-au provocat. De ce? Fiindca eu n-as putea sa ma pogor de pe cruce, nici cei de la dreapta si de la stanga Lui; si Si-a asumat acest "canon" al pocaintei, care este al meu, pana cand prin Cruce - asa cum zice Liturghia Sfantului Vasilie - S-a "pogorat in iad ca sa plineasca cu Sine toate." Si facand aceasta, "a dezlegat durerile mortii."

Asadar, cu Hristos avem pe Dumnezeu Care ne graieste, Dumnezeu Care ne arata care este sensul zidirii, ce gand a avut Dumnezeu cand a zis "Sa facem om in chipul nostru si in a noastra asemanare," care este originea omului si care este destinul omului. Si aceasta descoperire dumnezeiasca este ceea ce numim - fie sub forma ei apostolica, fie sub forma ei de-acum - Biserica. Biserica este acolo unde, la chemarea lui Dumnezeu - hai sa zicem ca in Rai: "Adame, unde esti?" - Adam, in loc sa raspunda cum a raspuns el in Rai, sa poata raspunde: "Iata eu!"; acolo unde, la glasul chemarii lui Dumnezeu, omul se prezinta inaintea lui Dumnezeu (si zic: se prezinta asa cum este!), si unde primeste de la Dumnezeu aceasta descoperire, si incepe, cu dumnezeiasca insuflare, calatoria lui dintru aceasta nefiinta, in care suntem inca, intru fiinta. Viata aceasta care in terminologia Noului Testament se numeste pocainta nu este nimic altceva decat dinamica cautarii veciniciei, raspunsul adamic la chemarea lui Dumnezeu, si acest "Iata eu!", cand Adam, in loc sa se mai ascunda dupa copaci fiindca este pacatos, vine la Dumnezeu asa cum este. La fel cum facem noi in taina marturisirii, ne aratam precum suntem, si zic: Fara "frunze de smochin" (Dumnezeu ne acopera cu imbracaminte mai adevarata decat frunzele! noastre de smochin). Dumnezeu este Cel ce ne scoate din nefiinta, Dumnezeu este Cel ce ne imputerniceste in calatoria aceasta dintre nefiinta intru fiinta. Revenirea intru fiinta" aceasta este: pocainta, dinamica spre viata vecinica. Ea presupune dreapta intelegere, pana cand Dumnezeu va fi grait insusi cu Adam, ca din gura lui Dumnezeu sa iasa adevarata revelatie. Nici religiile pagane, dar nici Prorocii nu au putut sa daruiasca omului limpezimea acestei calatorii, adevarul, prin care omul sa poata ajunge la adevaratul sau destin. Dreapta intelegere a acestui adevar, pentru care Dumnezeu a trebuit sa Se pogoare prin intrupare, pentru care Dumnezeu a trebuit sa-si asume Lui "canonul" nostru al mortii pentru pacat, jertfa pe Cruce, pogorarea in iad, invierea a treia zi, inaltarea la ceruri, sederea de-a dreapta si cea dea doua si infricosata venire - ca si tot ceea ce emana de aici, se numeste Ortodoxie. Dreapta intelegere, dreapta proslavire a lui Dumnezeu este Ortodoxia. In invalmasagul duhovnicesc al vechii lumi, lume care culmina cu Vechiul Testament si venirea Domnului, ortodoxia era reprezentata de un Avel care se ucide de fratele lui; de Sith, care inlocuieste pe Avel, de Enoh, un nepot de-al lui Sith, apoi de Noe, prin care Dumnezeu salveaza ce poate salva din lumea veche, de Avraam si

de Melhisedec, de Moisi si de Proroci, si de Maica Domnului, care este culmea omenirii, culmea raspunsului adamic; si toata cultura de la Moisi pana la Hristos: asta reprezenta ortodoxia, dreapta slavire. In toata harababura aceea a duhovniciei primitive a lumii Vechiului Testament erau cateva glasuri si era un popor si o cultura care, de bine de rau, se tineau de Dumnezeu cel Adevarat. In Noul Legamant, adica perioada istorica de dupa Legamantul lui Hristos, Dumnezeul intrupat, ortodoxia este exprimata, asa cum se invata si in teologie, in diferite dogme ce trebuie intelese totusi nu in litera, in slova moarta, ci in duh si in adevar, cum a zis Mantuitorul Samarinencii; o intelegere care-i ingaduie omului sa urmeze calea cea adevarata ce duce la mantuire. Ce este mantuirea? Mantuirea in veacul acesta este dinamica. Mantuirea se manifesta prin faptul ca, din aproape in aproape, mai multa dreapta intelegere intra in inimile noastre, mai multa lumina ne cuprinde, lumina ce se manifesta in faptele vietii noastre. Care fapte? Pai adevaratii oameni nu suntem noi; antropologia noastra, bineinteles, e Hristos Omul, dar dupa El sunt Sfintii. Sfantul nu este un om programat candva mai nainte de catre Dumnezeu, ca sa-1 puna pe un piedestal inalt si sa-1 proslaveasca. Sfantul este un mim care din aproape in aproape si-a savarsit drept calatoria aceasta, cu din ce in ce mai putine alunecusuri, pana cand viata lui a devenit asa cum ne prezicea Hristos: "Cel ce crede in Mine, faptele care Eu le fac le va face si el," minuni, invieri din morti, cuvant prorocesc, nepatimire - in cele mai cumplite conditii. Mucenicii care patimeau (si, oarecum, nu patimeau), au putut sa-si asume chinuri de neinchipuit, si nu numai barbati vanjosi si eroi, dar femei, ba chiar copii, care au putut sa sfinteasca pamantul cu sangele lor. De unde puterea aceasta, de unde viata aceasta? Aceasta este ceea ce se numeste mantuire in aspectul ei istoric. Iar mantuirea in aspectul ei final, bineinteles, este sederea de-a dreapta lui Dumnezeu si Tatal impreuna cu Iisus Omul. Dar deocamdata mantuirea in aspectul ei dinamic se manifesta in fapte dintr-astea. Facerea de minuni, de exemplu, este numai unul din lucruri, si nu cel mai pretuit de sfintii istoriei. Cele mai pretuite de sfintii istoriei sunt virtuti ca smerenia, de pilda, care este poarta deschisa dragostei, dragostea fiind cuvantul la care se reduc toate poruncile dumnezeiesti.

daramite titlul de "Ortodoxie. Toate acestea nici n-ar trebui sa existe. Dar in cacofonia aceasta duhovniceasca a istoriei. decat asa cum 1-a gandit Dumnezeu pe om dintru inceput." dreapta slavire. I-a iubit pana in sfarsit.Ca Hristos a aratat ca prima porunca este a iubi pe Dumnezeu. cu cati m-am intalnit. este firescul acestei vieti. Ortodoxia nu este altceva. iar a treia porunca o arata atunci cand zice Mantuitorul: "Noua porunca dau voua. pentru nici un ideal. si omul isi cauta de-a lungul ." Si ne-a poruncit aceeasi porunca. este firescul vietii in care se manifesta ceea ce numim noi mantuirea.sa va iubiti unul pe altul asa cum Eu v-am iubit. Adevarul pe care Hristos Dumnezeu cel intrupat ni 1-a aratat. in perioada Noului Legamant. Asta este ceea ce pretuiau mai presus de toate sfintii din cistorie. cum au fost toate ereziile care au bantuit si bantuie pana azi istoria. Biserica nici nume de Biserica n-ar trebui sa aiba. ca.dreapta slavire sau "dreapta opinie" (ba chiar "dreapta intelegere" este inca o posibila traducere. este firescul acestei vieti. Acuma. depinzand de context). A putea grai cuvant dumnezeiesc. ce am inteles eu cand am zis atuncea in '93 ca Ortodoxia este firea omului. Bineinteles ca. pentru nici un profit. asa inteleg eu Ortodoxia. cum incepeam sa zic adineaori. dar acum a vesti cuvant de-al lui Dumnezeu nu mai este ceva deosebit. Si zice: "Nimeni mai mare dragoste nu are decat cea de a-si da sufletul pentru prietenii sai. Asta inteleg. a multilor pretinsi dumnezei. Deci trei porunci care se reduc la un singur cuvant: dragoste. a fi proroc deci. si si-a luat titlul de Dreapta-slavire. este Ortodoxie ." Cum ne-a iubit? Ca zice ca daca I-a iubit pe ai Sai. in esenta ei. nu este un lucru asa de uimitor. Dar rezultatul acestei vieti este ca a face minuni. iubiti frati si surori. Si m-au intrebat mai multi dintre voi de-a lungul anilor cat am fost aici. daca e Biserica. lucru de la care omul s-a despartit prin Adam. Deci. daca tineti cuvantul Meu. Voi sunteti prietenii Mei. Este felul in care Dumnezeu a facut pe om. fie el temporal sau vecinie. Ortodoxia ramane ca un fir subtire in contextul acestei omeniri o mostenire a unor sfinti ce au au vrut sa lepede pentru nimic in lume. a multelor pretinse inalte idealuri. acest firescintru care Dumnezeu a facut sa se nasca chipul Lui si asemanarea Lui a trebuit sa-si ia si el un titlu. a doua a iubi pe aproapele. cu ereziile in care se manifesta omul ce continua sa fie lepadator de Dumnezeu. nu numai in sensul de a vesti ce va sa fie. de exemplu. si sfarsitul a fost pe Cruce.

si vei cunoaste binele si raul. poate un fel de a vorbi . si atuncea durerea dezamagirii va putea deveni un moment al mantuirii noastre. si ea de Adam. "i s-au deschis ochii. ca "daca vei manca din acela. cu un fel de-a se imbraca. si s-a rusinat de el insusi si de sotia lui.ba chiar de la Adam! .interesant cuvant.toate astea sunt ceea ce numesc eu o cutie de carton pe care scrie "PTT" si inauntru sunt "comori de nedescris. Destinul adevarat al omului este deci ceea ce toata traditia filocalica. era omul cel mai . sa ne uitam unde eram amagiti.si ce mantuire! Ca Zosima daca va uitati atent la scriere. frati si surori? Asta este ce voieste omul? Dar asta. traditia bisericeasca de la Apostoli ." Dar sa ma iertati." Si a mancat si. De unde voi incepe? Poate sa incepem de la destin si de la vocatie. Eu imi voi lua "obraznicia" si raspunderea de a defini pur si simplu cei patru termeni . si daca astazi Ortodoxia este inchegata intr-o Biserica care. vorbind omului. ii arata care-i este destinul." Si ce "taine dumnezeiesti" a vazut Adam cand i sau deschis ochii? Ce lucruri negraite? S-a vazut gol. fiindca de mai multe ori am spus ca omul isi cauta destinul lui adevarat si Dumnezeu. Destinul nu este altceva decat ceea ce cauta Adam. are un aspect istoric." fie ea "divino-umana. Asta este dumnezeire. cu canoane. In aceasta Ortodoxie imi cere titlul de astazi sa vorbesc despre post si iertare ca destin si ca vocatie. Deci o putinta de a ne lumina. implicit. si de luat in serios! Cand suntem dezamagiti.istoriei adevarata lui fiinta." Ortodoxia nu este o cutie de carton pe care scrie "PTT": este ceea ce contine. sa nu se mai auda intre noi ca Ortodoxia este o "institutie. destin si vocatie. sa stii ca o sa ti se deschida ochii si vei deveni ca Dumnezeu.dezamagire. cand Sfantul Zosima s-a uimit in ce fel. este rezultatul pacatului . si prin ce metode Dumnezeu a mai adus inca un suflet la mantuire . adevarata lui origine si adevaratul lui destin. zice Scriptura. Dar sa continuam cu destinul. pretinzand ca Dumnezeu vrea sa-l opreasca de la asta. Dez-amagire . Eva. institutional. sa nu mai fim amagiti." apai nu a glumit. si teologi. si il pacaleste sarpele.post. intre altele. si inalt Preasfintite. Si uitati-va ce are de zis Hap Mariei Egipteanca. cu feluri de-a fi.numeste indumnezeirea. stim cu totii din pacate (din pacatele noastre). iertare. Daca Dumnezeu a facut pe om "chip si asemanare. Pentru mine asta este Ortodoxia.

. om care din pruncie s-a dat lui Dumnezeu si a urmat toate nevointele de inchipuit. Doamne. Vedeti ce scrie cartea: a ramas pana la urma ucenicul acestei sfinte. frati si surori: "Da. Si ingerul vine sa-i spuna: "Du-te acolo. dupa asa-zisa "moarte" a omului. uite Sfantul Nicolae. se sfinteste. Zosima. cele ce fac Eu si ei vor face" uitati-va. trupuri moarte. ca voi nici. ca sa vezi ca cel desavarsit are o calatorie mai lunga de facut decat cea pe care ai savarsit-o pana acum!" Deci Zosima era un om desavarsit. Si in viata asta. Deci destinul omului este acesta." le cinstim. Deci cand zice Hristos ca "Cei care cred Mie. sterilitatea carei gandiri s-a infiltrat pana in randurile gandirii bisericesti. atata cat putem vedea in istorie. Dupa istorie ce vedem? Pai uitati-va la toti sfintii acestia care sunt niste morti: avem pe pamant moastele lor in bisericile noastre. naste din morti. macar nu aduceti viata in lumea asta. si alte minuni de negrait. in mine sa gasesti credinta!" Deci acesta este destinul. dar zicem "moaste. sa gasesti. mai frate? Ca daca vreun monah sterp. de la moaste izvorasc miruri inmiresmate cu care ne vindecam de boli. prin. oseminte. naste din pacatosi sfinti. gasi-va El credinta pe pamant?" Rugati-va. putem cere si Maicii Domnului! Uite un om ca noi. asa cum o vrea de multe ori modernitatea. si-i aduc inapoi la viata ca sa-si continue calea pocaintei pana sa se desavarseasca si ei. Moartea nu este o mireasma. iar calatoria ca sa atinga inaltimea Mariei Egipteanca era mai lunga. Adica cum a prorocit Mantuitorul: "Cand va veni Fiul Omului. ca ele nu ne produc efectele mortii. dar asta-i realitatea! Moartea este uracioasa." Si zice: "Ce zici. cum ii zici. Si a ramas uimit Zosima. invieri. In cel mai rau caz. pute .luminat din vremea lui. miresme. ca sa zicem asa.iertati-mi cuvantul. minunile acestea. daca cu credinta cerem de la Dumnezeu ceva si ni se implineste rugaciunea. nimic: Un os! Dar in general ele prezinta lucruri ce nu se asociaza cu moartea. uite Sfintii Apostoli orisicare dintre Sfinti iti poate face ce face si Dumnezeu. el si dupa moarte naste: naste din femei sterpe zamisliri. Vedem ca ceea cer face Dumnezeu. ca si dupa moarte! Parintele Paisie Aghioritul spune undeva ca cineva l-a acuzat ca "Voi monahii sunteti pomi sterpi. si a inventat si el altele prin care sa ajunga mai aproape de Dumnezeu. De la aceste "oseminte moarte" izvorasc puteri care invie pe altii din moartea lor. nu sunt mituri. si pe buna dreptate." Toate acestea nu sunt superstitii.

parafrazez in cuvintele mele. dar mai ales dupa moarte acesti sfintii se comporta ca Dumnezeu. si aceasta este ce inseamna Dreapta Slavire." Deci luand pozitiv cuvantul acesta. in contextul acesta. prima porunca intr-adevar este: "Auzi Israil. de-a dreapta Tatalui. dreapta slavire. In A Doua Lege. ei au aratat aceste semne. cu sensul ca: "Hai. Hristos a spus: "Sa iubesti pe Dumnezeu. Ce este vocatia? Tradus in romaneste. dupa asa-zisa "moarte" devine si mai mult ca Dumnezeu. Dreapta Slavire . care a pus cele doua porunci impreuna. Ele se contin in doua Carti separate. ortodoxia. Deci vocatia omului este chemarea lui Dumnezeu spre indumnezeire. Vocatie." vecinicia.ca sa luam o explicatie "negativa" din Crezul Sfantului Athanasie . osemintele noastre vor invia si vom fi cu trup cu tot ca Hristos cel de dupa Inviere.intr-o masura. Vocatie este un cuvant pe care l-am importat in limba noastra din apusenistica (original din latina). in afara de multe incurcaturi in viata aceasta (iertati-ma. Este chemare. "cel ce crede asa. impreuna cu Hristos. vino." asa cum a zis si . destinul in vecinicie." cum ar zice Dumnezeu." in afara de reusita duhovniceasca in viata aceasta. chemarea prin care Dumnezeu cheama pe om spre a-si implini destinul: pe pamant. "si in duh de pocainta reia-ti drumul pana la indumnezeirea pe care o pofteste. risca si pierzania vecinica. vocatie. Cuvantul lui Dumnezeu. in cele zece porunci. Dumnezeul tau un Dumnezeu este. iar dupa asa-zisa "moarte."Cel ce nu crede asa." Aceasta-i prima porunca. in vecii vecilor. chemarea catre om: "Adame unde esti?". deci fericita imparatie impreuna cu Dumnezeu. ce este postul? Si ce este iertarea? incep cu iertarea. Atuncea. nu va pot cita exact). si sa iubesti pe Dumnezeul tau. Hristos S-a grabit sa-i citeze din Vechea Lege o a doua porunca. Cand l-a intrebat un legiuitor pe Hristos care este porunca cea dintai. De ce? indumnezeirea omului! Acesta este destinul. voce. cand insasi mortalitatea aceasta. primeste de la Mine acuma duhul mantuirii. "in afara de multe tulburari si incurcaturi in viata aceasta. Si fara sa i se ceara. care zice ca este in chipul celei dintai: "Si iubeste-ti aproapele ca insuti pe tine" Este Hristos. Pana cand? Pana la trambita cea de pe urma. in masura pamanteasca. Deci destin: acesta este destinul nostru. vocatiei putem sa-i zicem chemare. cea mai importanta in Lege.

Deci dragostea.Mantuitorul. canonul pacatos. adica crucea si ." Dumnezeu moare. ca a provocat. Dragostea este o subtirime a darii de sine celuilalt daruire totala. a incalcat iubirea lui Dumnezeu. Dragostea lui Dumnezeu este subtire. astazi vei fi cu Mine in Rai. "Ce tie nu-ti place.departe de mine gandul asta! Dar calitatea dragostei este vulnerabilitatea. ca prima si a doua porunca. Nu ca Dumnezeu e vulnerabil. va muri. si in ultima clipa a vietii a gasit un fel de a mantui pe un pacatos. unde spune intr-un cu totul alt context: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti." Deci daca Adam nu a pazit cuvantul dumnezeiesc in Rai. fie ea si atotputernica a lui Dumnezeu. "Pamant esti si in pamant te vei intoarce. nu atotputerea Lui . "ofensat de transgresiunea lui: Adam. Dar in sensul acesta vreau sa zic ca dragostea este o traire de o deosebita subtirime. prin razvratul unui talhar. o iubire ranita. de o gingasie. putem zice. in dragostea Lui. In masura in care ai iubit pe cineva si acel cineva ti-a fost nevrednic iubirii tale. vulnerabila." Sau. intaiul plasmuit. si toti care aveau sa se nasca din el." Dar Hristos le-a pus pe acelasi plan. cel care iubeste si se raneste nu este cel care moare: cel care moare este cel ce incalca dragostea." Astazi! Deci iubirea este de o subtirime. de durere ca cel iubit al Lui. de o duiosie a unei dari de sine pe care noi nu o inchipuim. Ce se intampla in aceasta iubire? Hristos zice: "Cel ce pazeste cuvantul Meu este cel care Ma iubeste." Dumnezeu. Cel care iubeste se raneste nu atata ca este lepadat. pana si a impartasi soarta Lui cu nelegiuitii. A doua porunca este in Levitic. dar se raneste vazand ca cel iubit al lui. nu numai pana la Cruce si pana la moarte. nu a putut sa lase pe cel iubit sa piara si a luat asupa-Si "canonul" de pocainta. dar pana si la strafundurile iadului. Iata insa ca cel ranit. pentru pacatul ce il face impotriva lui. stii cat de dureros este. vor muri de acum incolo. Ne-a aratat Hristos pana unde S-a dat pe Sine. Dumnezeu nu este asa cum Il vede o teologie mincinoasa. pana unde sa poata sa-i spuna: "Amin. a carei incalcare este o deosebita durere. ca suntem inca grosolani in biologia noastra si badarani in neduhovnicia noastra. este. altuia nu face. in zicala romaneasca. inseamna ca intr-o masura a cazut de la dragostea de Dumnezeu. pocainta si spovedania dreapta a celuilalt talhar. Cred ca nu este om pe pamant care sa nu stie cat de dureroasa este o iubire tradata.

" si a stiut de atuncea ce sa faca. tot asa. "Asteapta tu. numai din a privi toate filosofiile. Asteapta tu. Nu atat noi aparam adevarul. care voia sa marturiseasca adevarata credinta. uraciunea mea. nu este nimic in cer sau sub ceruri care poate sa-L biruiasca. ca sa Se asemene intru totul neputintei omenesti. De ce? Fiindca Dumnezeu. Uitati-va cum o intreaga munca a lui Hristos ca Dascal care a propovaduit dragostea s-a zadarnicit in cateva ceasuri! Deci rusinea zadarniciei unei vieti intregi de nevointa. cel de pe urma!" Toti intemeietorii de religii. iadule. si de Dumnezeu s-a lovit. ca sa poarte asupra-Si neputinta mea. tocmai din neputinta in care Se infatiseaza. ideologia. ca si cum El era pacatos. filosofia. sau mai stiu eu ce. religiile si idealurile acestei istorii am intelege ca singur Hristos este Dumnezeul cel adevarat. de Adevarul insusi?" Si i-a "picat fisa. in tot felul. asteapta tu. urat.. Face El pe neputinciosul pana Se pogoara in iad . acolo in Anglia. neputincios. cum zic alte tropare sau icoase pe care le avem in Triod: "De-abia a inceput sa se infiga Crucea lui Hristos in pamant.dar atunci. nu fac minune sa vina Ilie sa ma ia de pe Cruce. Si. Cine isi poate permite atata neputinta? Cine isi poate permite o asa zadarnicire a toata lucrarea lui? Numai Cel ce stie ca este atotputernic si ca nimic nu Il poate birui. cum spuneam candva la Manastire.. Zicea cineva la noi. . sa vezi ce te asteapta! Zice Sfantul Ioan Gura de Aur in Propovaduirea de Pasti: "Iadul trup a primit. cu tot felul de amenintari. Adevarul ce este? intrebare eretica." Sau. pacatul meu. nu ma lupt acuma ca sa arat omului ca pot sa ma dau jos de pe Cruce. Si a trebuit ca si Moisi sa isi apere religia. daca noi eram filosofi adevarati. intr-o cuvantare. rau si supus mortii. rautatea mea. moarte. ca iadul a inceput sa se planga: Cine a pus un piron de lemn in inima mea?" Asta este puterea lui Dumnezeu.rusinea. daca noi aveam premisele gandirii noastre drept inchegate. iadule. Toate rusinile si toate neputintele si le-a insusit Cel Atotputernic. ba chiar cu moartea. cat noi trebuie sa intram in adevar si sa lasam Adevarul sa ne apere pe noi. iadule! Nu ma impotrivesc Crucii. de filosofii sau de idealuri au luptat. Atotputernicul nu are nevoie sa fie aparat. si imi spunea: "Si o sa ma lupt ca sa apar adevarul!" Si mi-a venit cuvantul acesta: "De ce nu te lasi aparata tu de adevar. fiind atotputernic.

imputinandu-se puterea acestei biologii grosolane. Iertarea este o parte integranta a iubirii. Ce este postul? Postul. Iertarea este data inainte sa o cerem. si atuncea vom vedea cum iertarea face parte integranta din Iubire. esti iertat inainte sa ceri." Iertarea este deja data. E o taina in om. sa continuam. daca cineva moare incalcand dragostea. noi trebuie sa ne-o insusim. calatoria pocaintei si a mantuirii. parca se risipeste ceva mai pretios. mi-a spus: "Parinte Rafail." In acest context al iubirii. Putem sa zicem: "Dumnezeu este iertare. Asa trebuie sa devenim si noi. decat iertarea? Dragostea iarta celui pacatos. Daca de cateva ori mam dus la duhovnicul meu cand am facut vreo boroboata si am cerut iertare. adica sa invatam sa devenim precum este Dumnezeul nostru. se poate da mai mult liber-frau duhului sa-si exprime ale sale.Fiindca Adevarul este un "cine. Sau. cu biologia. parca "stricam" ceva care misca in duhul nostru. sa invatam sa impartasim aproapelui nostru ceea ce si noi dorim sa primim de la Dumnezeu. Daca vreti. In sensul acesta iertarea se poate intelege ca vocatie a omului. Si acuma va spun ca iertarea nu este un procedeu. sau multi dintre noi cunoastem si asta: sunt momente. Daca mai avem prea multa partasie cu ale pamantului. cum ne spunea staretul intr-o cuvantare in Duminica de dinainte de Post. . ce se intampla cu el? Cel care iubeste nu rabda ca omul sa moara." Si poate toti. dar daca esti asa.' Postul. in inimile noastre. noi cum putem sa traim cu tine". "trupul ravneste impotriva duhului si duhul ravneste impotriva trupului. este parte dintr-o nevointa omeneasca prin care micsoram putin partasia noastra cu materia. ca orice infranare de la cele ale lumii acesteia. Duminica Iertarii: "Noi ca oameni nu putem sa nu pacatuim unul impotriva celuilalt. in expresia Sfantului Pavel. a zis: "Eu sunt Adevarul si Calea si Viata. trebuie sa ne ridicam la vrednicia acestei iertari. de la cele ale vietii biologice. unde. ba si de la aproapele." Hristos. iubire ranita de incalcare." zice Apostolul. dar datoria noastra este sa ne iertam unii pe altii si sa ne reluam. cand. "Dumnezeu este dragoste. Cuvantul lui Dumnezeu. Ce inseamna toate cele pe care le intreprinde Dumnezeu in intruparea Lui? Ce altceva. daca mancam. care sunt probabil momente de har.

invartosate prin petrecerea indelungata in desertaciune . dar trecem prin nevointe asemanatoare. Si dragostea celor ale lumii acesteia cere nevointa. "nevointe mai presus de fire. cum a postit Mantuitorul. pentru a lasa mai mult liberfrau duhului sa se manifeste. patruzeci de zile nemancand nimic. nu pentru aceleasi motive ca tinerele care vor sa isi castige pe cineva in viata aceasta. ci in primul rand. ca orice infranare. de cand cu Antonie cel Mare. desi postul. accesibil tuturor. un regim. Si chiar pentru motive de sanatate am putea sa tinem acest post. Au postit si patruzeci si. fiindca un trup prea greoi nu prea se da rugaciunii. cum a postit Ilie. un mijloc ca toate nevointele. zic in Patericul Egiptean.caci este lucru nefiresc a crede. Cate fete tinere astazi nu tin regim ca sa-si pastreze silueta? In masura si in legile dragostei de care esti cuprins este si masura si legile infranarii sau nevointei cu care o sa te nevoiesti. putem zice. care si este destinul omului.cum a postit Moisi. Deci imi vine sa zic asa: A nu se intelege ca postul si iertarea sunt destin si vocatie a omului in Ortodoxie. dar cu mai multa importanta. cum zice Apostolul. in masura si in sensul in care. Dumnezeu cel intrupat). pana la acele nevointe precum le canta Troparele pentru sfinti cuviosi. ba poate si inainte." Si-aceasta dragoste este legea vietii si legea veciniciei. cu atat mai . Vedeti ca postul.Despre biruirea trupului in rugaciune De ce este nevoie de rugaciuni lungi? Ca prin rugaciunea lunga." Dar deocamdata nevointe pe masura puterii noastre firesti. Este. o dieta. un sot. ne nevoim nu ca sa ne pastram silueta. "Dumnezeu este dragoste. Parintele Rafail Noica Sfantul Ioan de Kronstadt . si saizeci de zile (si au socotit ca totusi patruzeci de zile este masura omului cum a aratat-o Hristos. nu este post in sensul adevarat al cuvantului . iar vocatia omului este dragostea.Aceasta constientizare poate sa mearga foarte departe. Postul este o nevointa. ca sa-i zicem asa. Noi ravnim catre cele ale vietii vecinice. Si-n al doilea rand. tine de dragoste Dragostea cere o nevointa. Si au postit si Parintii nostri din scoala filocalica. iertarea este aicea manifestare a iubirii. fiindca sanatatea este folositoare pentru viata noastra duhovniceasca. sa incalzim inimile noastre reci. Dar ce numim noi post este un prim pas. facuta cu osardie.

18. intorcandu-le catre Mine". printr-o oarecare vapaie si stramtorare launtrica. 2-6). adu-o lui Dumnezeu ca jertfa bineplacuta: Da-mi. 11. macar acum incalziti cu credinta si cu dragostea inimile voastre. la Mine. alteori prin indoiala si necredinta. biruie-ti inima. macar acum. Nu. alteori prin imprastiere si abatere catre oarece lucruri si griji pamantesti. Vrei sa termini repede pravila de rugaciune ca sa dai odihna trupului ostenit? Roaga-te din inima si vei adormi cu somn linistit. pravila. dupa intelepciunea si milostivirea Sa. "Intoarceti-va. Tatal nostru Ceresc. pacea si bucuria. stie dinainte cererea noastra (Mt. Deci. 12). blandetea. Imparatia Cerurilor se ia cu sila.mult a pretinde. si iata ca El. dar noi nu-L stim pe El cum trebuie. daca mai inainte vreme ati fost departe de Mine. mai ales dupa carte. fara a-l fi pus la inima. Domnul insusi vesteste voia Sa ca noi sa ne rugam nu putina vreme atunci cand ne-o da pilda pe vaduva care indelungata vreme se tot ducea la judecator. cand oamenii fug de ea cu atata osardie. alteori prin inchipuirea placerilor lumesti sau a placerii pricinuite de citirea romanelor si indeobste a cartilor lumesti. Tatal vostru. Nu face la rugaciune placurile trupului lenevos . sanatos si lin. nu te grabi sa sari de la un cuvant la altul fara a fi simtit adevarul lui. ca inima invechita in desertaciunea acestei vieti sa se poata patrunde in scurta vreme de caldura credintei si dragostei de Dumnezeu in timpul rugaciunii. suparandu-l cu rugamintile sale (Lc. nu Tatalui Ceresc. plictisit si apasat de lucrarea sfanta. preface nevoile noastre in prilej de ne intoarce catre Dansul. copiii Mei rataciti. alteori prin pomenirea necazului suferit din partea aproapelui si simtamantul razbunarii si al urii fata de el.nu te grabi: trupul. inima ta se va impotrivi uneori prin lenevie si impietrita nesimtire fata de ceea ce citesti. si rugaciunea ta te va face ruda cu Dumnezeu. 8). indelunga rabdare. care sunt dreptatea. stie de ce avem nevoie. se grabeste sa termine cat mai repede ca sa se odihneasca ori sa se apuce de lucruri trupesti. Imparatia lui Dumnezeu nu vine grabnic in inima. fiule. Domnul. pentru aceasta e nevoie de osteneala si iar osteneala. suntem foarte credinciosi desertaciunii lumesti. inima Ta (Pilde 23. cu toata inima voastra. lumesti. ci da-ti intotdeauna osteneala de a simti cu inima adevarul lucrurilor pe care le spui. Nu fi iubitor de sine. de vreme si iar vreme. si te vei umplea de Duhul si de roadele Lui. care mai inainte erau reci. si silitorii o rapesc pe ea (Mt. nu te grabi sa te rogi cum se nimereste: nefacand o jumatate de ceas de . umilinta inimii. te va uni cu El si cu tot cerul. Cand savarsesti rugaciune. 26). 6.

e stramtorare de la vrajmasul. Cand este greu sa te lupti cu trupul. 2). Ps. Rasfatul trupului. sfintit. Inima nazuieste spre lucrurile desertaciunii celei lumesti? Frange-o. Atunci te faci un om trupesc. care nu are duh. La rugaciune nu te lasa biruit de trup si de vrajmasul care lucreaza prin el. 14. nu ca si cum pe limba ar fi miere. ce mult felurite prigoniri! Indata . incat le este greu sa se roage. Nimic sa nu treci cu vederea in viata duhovniceasca. sa nu socoti despre nici un lucru ca e marunt. si roaga-te cu osardie: vei dobandi liniste. ce te ameninta ca va slabi in timpul rugaciunii: sa stii ca minte. nu lasa sa se reverse in inima harul Dumnezeiesc. nu de desertaciunea lumii. nadejde si dragoste.rugaciune vei pierde trei ceasuri din cel mai sanatos somn. face ca sufletul nostru sa nu rodeasca roadele credintei. 3. tocmai atunci arata-ti neclintirea. usor este a te ruga din toata inima. dupa aceea va trebui sa te aperi pe tine insuti. ca nu merita luare-aminte. energie si spor la lucru pentru intreaga zi. Te grabesti la munca? Scoala-te mai devreme. La oamenii ce se roaga putin. sa aperi slobozenia ta de el ca pe un petec de pamant cotropit de vrajmas. nu dormi peste masura. O. care viaza si lumineaza sufletul nostru. impietrita nesimtit fata de tot ce este duhovnicesc. Nu crede trupului tau. sa simti si sa gandesti precum graiesti in rugaciune. daca vrajmasul te va birui o data. inima lor devine slabanoaga si le slabanogeste mainile. nu vicleni cu limba ta. sa fie comoara ei nu desertaciunea pamanteasca. nadejdii si dragostei. ci graieste adevar in inima ta (v. Trebuie ca omul sa se biruie pe sine. trupul si gandurile. Lucrul de capetenie este acesta: straduie-te sa fii intotdeauna adevarat in inima ta. de nu te vei ruga in acest fel. Rugaciunea il va si inviora. cand vor sa se roage. sa se straduie a se ruga din toata inima. fiindca binevoieste intru ea . ca un bun ostas al lui Hristos. tocmai atunci sa nu slabesti in lupta. ca sa nu te afli rusinat in zilele bolii tale si in ceasul mortii tale. iar inima ta se va departa de Domnul. desi omul trupesc nu o socoate stramtorare. ci Dumnezeu: invata-ti inima sa se lipeasca prin rugaciune de Dumnezeu. fiindca bine. iar in inima gheata. vei vedea trupul va deveni robul tau ascultator. inima este slaba . Adu-ti aminte totdeauna ca trupul este mincinos.dar cei ce vor sa traiasca duhovniceste o socot stramtorare.si iata. fiindca ea nu ingaduie ca Dumnezeu sa ajunga la inima noastra. Cum vei incepe sa te rogi. ca un bogat in desertaciunea lumii si sarac in credinta.

Ravna Domnului Dumnezeu nu va rabda viclenia ta. iar cealalta a trupului tau. si pe cea sufleteasca. implineste-o bine. spune totul Domnului din inima. incat jumatate sa fie a lui Dumnezeu. nu spune ca este bat. indata ce vei plange pentru ea inaintea Domnului. ci pentru El sa nu iti pese de odihna trupeasca. la seama: nu pune trupul tau ai presus de Dumnezeu. Nu te cruta cand este vorba sa te rogi din inima nici dupa ce ai petrecut intreaga zi in osteneli. asa si dupa rugaciunea nevrednica si rece ii este deopotriva de rau sufletului. Dupa ce ti-ai ingaduit sa te rogi cu nepasare. Orice pravila de rugaciune te-ai apucat sa implinesti implineste-o cu buna credinta (daca este lunga.ce te vei intrista din inima pentru aceasta impietrita nesimtire. iar diavolul nu va da pace inimii tale pentru nepasarea fata de Cel ce este adevarata tihna a inimii tale si care va face aceasta intotdeauna spre folosul tau. nu adormi (daca e vorba de rugaciunile de seara) pana ce nu-ti vei Sterge pacatul plangandu-l inaintea lui Dumnezeu. 62). nu te uita inapoi (v. ce ai pus mana pe plug. Daca te-ai apucat de hat. fiindca orice rugaciune fatarnica departeaza inima de Dumnezeu si o intrarmeaza impotriva omului insusi. ca sa tina inima ta in apropierea lui Dumnezeu. sa crezi cuvantului acestuia: daca te vei grabi la rugaciune de dragul tihnei trupesti. si inima se va incalzi si se va inmuia. daca este scurta. 9. orice rugaciune lipsita de fatarnicie apropie inima omeneasca de Dumnezeu si o face casnica a Lui. si iata ca vrea sa ne faca a ne intoarce negresit catre Dansul iarasi. ci cu cei s-au desavarsit. asijderea) si nu implini lucrul lui Dumnezeu cu inima indoita. Nu fi deloc nepasator la sfanta rugaciune. caci rugaciunea este lucrul lui Dumnezeu. Asadar. Precum dupa impartasirea cu nevrednicie. nu din toata inima. ca sa te odihnesti mai repede. cu ce lacrimi se recapata dupa aceea apropierea inimii noastre de Dumnezeu! Si de vom face apoi iarasi din rugaciunea noastra (nepasatoare) mijloc al indepartarii de Dumnezeu. din toata inima. Ah! Cu ce osteneli. ea va si trece. fiind jignit de necredinta si de raceala . vei pierde si tihna trupeasca. dimpotriva. parerea ta de rau pentru trupul tau. oare ravna lui Dumnezeu nu se va aprinde pentru aceasta? Lui ii este mila de noi si de ostenelile noastre dinainte. Aceasta se intampla nu cu toti. si se va face in stare de cugetare duhovniceasca si de simtaminte duhovnicesti. El vrea ca noi sa fim ai Lui intotdeauna. Asta inseamna ca Domnul nu intra in inima noastra. El te va da pe mana diavolului.

si unde este dragostea daca ne este frica de Dumnezeu asa cum ne este frica de un caine rau? Dar atunci ce este frica lui Dumnezeu? Am cunoscut un suflet foarte bun care. sa-ti fie frica de Dumnezeu daca faci rau. si mai ales chinurile iadului. Si atuncea nadajduieste. cand ii vin ganduri rele. Dar asta-i tocmai gresala pe care a facut-o Adam. nici ailalta? Dar atuncea. frica de Dumnezeu. si atuncea. sau cand altii gandesc ca. cum propovaduim noi un Dumnezeu al dragostei. Tot cuvantul dumnezeiesc are un diapazon mult mai larg decat orice cuvant omenesc. dar acuma se uita cu indiferenta la toate ororile pe care le arata tabloul. din tineretele voastre. fie un balaur .inimii noastre. la inceput. tot asa. ca uitandu-se la chinurile iadului sa se infricoseze si sa se ajute ca sa le taie. daca ne este frica de Dumnezeu in felul acesta. acolo unde se poate. si-a agatat in odaie o icoana. unde se arata Judecata de Apoi. Dumnezeul nostru este dracul? Ori Dumnezeul nostru este iadul? Frica de Dumnezeu. intai. Prefer "frica lui Dumnezeu". daca ti-e frica "de" . imi place mai mult sa spun "frica lui Dumnezeu. ca sa se pazeasca de rele. si ingaduie duhurilor necurate sa se cuibareasca in inima noastra. frica de chinuri este aceeasi cu frica de Dumnezeu. Dar tare mi-e ca nu intelegem noi ce este frica lui Dumnezeu. Spunea ca. mergea tactica aceasta a nevointei.ce faci? Fugi si te ascunzi. Cu ajutorul Domnului o sa incep sa va vorbesc despre asta. precum as vrea sa va pun lucrul acesta in gand acuma. Sfantul Ioan de Kronstadt Despre frica lui Dumnezeu Ma gandesc sa spun cateva cuvinte despre frica lui Dumnezeu fiindca este "inceputul intelepciunii". si inceputul intelepciunii parca nu se inteleneste in inima ei. inseamna mult mai multe lucruri. ca sa simtim deosebirea dintre jugul Sau si al lor.fie Dumnezeu. adica. de frica batului. ca. asta este frica de Dumnezeu? Adica. Dar imi venea sa zic: Frica de iad. sau mai bine zis un tablou." fiindca expresia asta are un diapazon mai larg. Dar mie imi place. se infricoseaza cu gandirea la draci si la tot ce ne fac ei? Dar atuncea imi vine gandul: Frica de drac. si atunci. sa nu faci nici aia. fiindca "frica de Dumnezeu" prea mult sugereaza ca ti-e frica "de". unde fraza ingaduie. poticnindu-se si neascultand de .

Aceste haine de piei sau haine de piele . a incercat prin Eva sa-l mantuiasca pe Adam. unde esti?" "Apai m-am ascuns. si fuge si se ascunde dupa copac. asa am facut. un acoperemant mai desavarsit decat frunzele de smochin? Adica. Si atunci Dumnezeu sa zica: "A. Si deci. Si Eva ca prin cearta a marturisit: "Apai sarpele m-a amagit. asteptand pe Dumnezeu sa zica: "Adame. si ce-am vazut? Goliciune si rusine. fiindca eram gol".Dumnezeu. isi acoperise goliciunea cu frunze de smochin.tragic. intre Adam si Dumnezeu. si uite ce s-a intamplat. Doamne. prin pocainta . Am mancat din rodul din care mi-ai spus sa nu mananc. ce a facut Dumnezeu cu Adam? Iata ca l-a imbracat cu "haine de piele". pe care o sa le invatati. nici Eva nu s-a pocait." Si de aceea zic "cearta". zic ca Dumnezeu. uite ca duhovniceste am murit. in "racoarea serii". Nu ca Adam. Si pana la urma ce se intampla? Adam. adica nu s-au imblanzit catre Dumnezeu." A cui e vina? A lui Dumnezeu. si bineinteles ca am mancat. am murit!" Adam nu a spus asta. femeia pe care Tu mi-ai dat-o. atuncea cand a iesit o cearta. Dar cand s-a terminat.si expresia are multe intelesuri. Adam a ramas imbufnat in starea lui si nu s-a intors ca sa spuna lui Dumnezeu: "Da. minunata pentru cine a gustat catusi de putin o data smerenia. fiindca Adam si-a pierdut frumusetea cea dintai. ca nici Adam nu s-a pocait. A ramas "in aer": "Iata.si uite ca am murit. nu s-au smerit cu starea aceasta. si nu si-a regasit-o prin marturisire.cand Adam a pierdut Raiul in care se desfata. si Adam aude glasul lui Dumnezeu in Rai. ca sa dea ocazie lui Dumnezeu sa se arate bland si . dar ma limitez astazi la una: Nu e oare haina de piele o imbracaminte. prin smerenia ei sa mantuiasca pe Adam. dar nici Eva nu s-a aratat a fi ce a fost mai tarziu Maica Domnului. asa cum ai zis. care prin dragostea ei. Dar de ce rusinea asta? Am pierdut harul Tau. ci sa ne marturisim: spovedanie. Mi s-au deschis ochii. vine Dumnezeu in Rai. Adica ce este spovedania? Noi venim la Dumnezeu si ne dezvaluim. bland. cum ar fi. Credeam ca mi se deschid ochii ca sa-i ridic la Dumnezeu. Dar pe noi Biserica ne invata nu sa ne ascundem. ea mi-a dat sa mananc. tragic. ca asa mi-a zis sarpele. dar cine ti-a aratat ca erai gol? Nu cumva ai mancat din rodul acela de care ti-am spus Eu sa nu mananci?" Si iata ca Dumnezeu ii face spovedania lui Adam. cand s-a infatisat inaintea lui Dumnezeu. tot dialogul acesta . atuncea cand Tu mi-ai spus ca aveam sa mor .

ca pocainta mai este. Frica de Dumnezeu. "i s-a urat cu binele". si Raiul sa nu fie pierdut. ara pacatuit. dupa uraciunea pacatului. indurat. Si a ramas cearta. am pacatuit. daca te apropie. in sensul acesta s-a urat cu binele. Si atuncea. Doamne. O. Dumnezeu i-a miluit mai mult decat au putut ei insisi sa se miluiasca. In aceasta vedeti iubirea nesfarsita a lui Dumnezeu. Vedem in cei ce au trait cu frica lui Dumnezeu.fiindca nici Dumnezeu nu vrea sa cadem din viata. in cearta fiind.dar nu l-a pretuit. in Psalmii care ne vorbesc: frica lui Dumnezeu este ceva ce apropie pe om de Dumnezeu. Apai daca Dumnezeu este asa. Dumnezeu sa-i vindece. asa de drag. Harul lui Dumnezeu este asa incat. dar iti cer iertare. in Sfinti. Dumnezeu ce a facut? I-a acoperit.. le-a acoperit rusinea goliciunii cu haine mai desavarsite decat au putut ei sa isi creeze. cu plangere. asa de dulce sufletului. si cu sabie de foc! Si iarasi zic. de harul lui Dumnezeu. si nu te desparte? Frica lui Dumnezeu este una din trairile iubirii. ca nu a stiut sa-l pretuiasca. Apai cum mai este frica. Nu ca i se urase . cum zicem noi. Cum a venit in mine? Cine se salasluieste . asa de iubit. Dar nu a desavarsit-o total.milostiv. si de asta suferim noi toti. iertator. in Parinti. Asta este moartea. cand il pierzi. tocmai fiindca cunoastem raul. vindecator. Si au plecat de catre fata lui Dumnezeu. daca Adam ar fi inteles "frica de Dumnezeu" ca pe frica lui Dumnezeu cea adevarata. noi avem mai multa experienta decat Adam. dar a pecetluit intr-o oarecare masura starea de pacat. ci despartirea duhului omului de catre Duhul cel Sfant. cand ti-e frica sa pierzi pe Dumnezeu. de ce sa nu mergem la Dumnezeu de la inceput si sa spunem. si Raiul s-a inchis cu Arhanghelii si cu Serafimii. apai harul naste o oarecare teama. Doamne. ca. in sensul prost al cuvantului. intradevar ai inteles ce inseamna moarte. Ca "moarte" nu inseamna in primul rand despartirea sufletului de trup. Daca unul dintre noi primim har de la Dumnezeu. este ce a desavarsit pacatul in Adam: despartirea de Dumnezeu. dar din viata nu vreau sa cad!" . cum ar fi. cunoscand harul. cum ziceam adineauri ca ar fi trebuit sa faca Adam: "Da. caci este asa de pretios. Adam a cunoscut numai binele si.

Si va spun si lucrul acesta: va rog sa nu va inchipuiti ce poate fi frumusetea aceasta. Daca tot ce se propovaduieste in Biserica noastra este numai o filosofie. spune ca harul cel mare patrunde pana in oasele omului. dragoste care. si adevarul se traieste. harul acesta asa de pretios. in minte. . lucru si mai infricosat: cum sa-l pastrez? Cum sa nu-l pierd? Si cu cat e mai puternic harul. frica de a fi nevrednici de frumusetea aceasta nespusa. cat de mic. in inimile voastre. in trup. frica sa nu-L pierzi pe Dumnezeu. si nu stie sa nu-l piarda. in suflet. ci sa cereti lui Dumnezeu sa v-o arate si sa v-o dezvaluie. o. Este deja "in samanta" dragostea lui Dumnezeu. daca vreti. unde este? Unde este ceea ce-mi era atat de scump? Era pentru mine atat de bine. literal. frica de Dumnezeu. dragostea de Dumnezeu. si pana in oase! Si de aceea va cer. toate simtirile? Dar. Dar totusi sufletul il simte de asa o gingasie. ca este reala. Aceea este. Unii vorbesc de "teroare. Dumnezeu este adevar. Dar. sa fie trait pana "in oasele tale". este cu putinta. si de aceea oasele acelui om dupa moarte devin moaste. sa o traiti in sufletele voastre. aceea este frica lui Dumnezeu. cat de usor se pierde! Un gand. si s-a dus! Dar nici nu stii ca s-a dus. Literal in oasele tale? Sfantul de care v-am mai vorbit. Va spun asta ca preot al Bisericii Ortodoxe. si va mai vorbesc si altii. nu incercati sa va inchipuiti. dar vreau sa stiti ca este adevar. in nesavarsirea noastra. revine harul. in oasele voastre. cu atat este mai puternica frica. se manifesta ca o frica.in mintea mea? Ce este ce mi-a schimbat acum toate gandurile. Cel ce te-a facut. Cum sa-l mai aflu? Si daca vine harul acesta la inceputul vietii. Moastele nu sunt doar "oseminte". Te trezesti dintr-o data: A. Sfantul Siluan. si daca nu e reala. ca monah de mai bine de treizeci de ani." totusi nu in sensul urat al cuvantului: o "teroare" sa nu pierzi aceasta. in carnurile voastre. in lada de gunoi cu ea! Ma iertati ca vorbesc asa brutal.fiindca omul nu stie sa traiasca fara pacat. Dar daca continua educatia sfanta a omului. incat te apuca o groaza cum sa nu-l pierzi. fiindca toate inchipuirile sunt o caricatura groaznica in comparatie cu ce este adevarul harului. si se simte in inima. se pierde . care nu este in armonie cu el. tot ca monah al Bisericii. moastele sunt oseminte sfintite de salasluirea harului Duhului Sfant pana in oase. nici nu avem nevoie de ea. in starea noastra de pacat. Si frica aceea care merge pana la groaza.

cum este teroarea si frica. Precum instinctul ne face. Nu o teama bolnavicioasa: Aoleu. Doamne. inceputul intelepciunii este frica lui Dumnezeu. ne impinge. ori nu avem nevoie de El. pe care instinctiv nu vrei sa-l pierzi. de nici nu stii ca s-a dus. desi poate sa mearga pana la groaza. dar arata-mi-Te! Fa ca viata mea sa fie adevarata. acela este pacatul. asa de puternica. cu blandete. Si aceasta o spun din incredintarea pe care o am din putina mea experienta. Parinte. sa nu fac asta! Aoleu. Si. dar da-mi Tu strigatul celui care se mistuie. ca sunt slab. dar si in viata. fiindca. tot ce nu este de-al harului devine ura . dar ne apuca un lucru care devine ce numeste Psalmistul: "Cu ura desavarsita i-am urat". intuitiv. Acesta este pacatul! Si ne apuca o teama de pacat. sau etica. si da-mi puterea caintei. daca esti Dumnezeul adevarului. nu este covarsitoare. si ca frumusetea aceasta e asa de gingasa. sau sociala. ne calauzeste. sa stiti. sau practica (si acolo e un adevar. Frica lui Dumnezeu atuncea naste in noi o alta frica de pacat decat cele pe care le-am descris la inceput. daca vreti. incat nu mai ramane nici urma de frica. nu intelepciunea! Fiindca sfarsitul intelepciunii este dragoste. ca e datatoare de viata. dar reala. adica. asa si intuitia in viata duhovniceasca. si frica lui Dumnezeu este dulce. cum o descria Parintele nostru Sofronie. cereti lui Dumnezeu: "Daca esti adevarat. dar am intrebuintat cuvantul acesta care este mai aproape de intelegerea noastra. Si definitia pacatului nu este pe linie morala. Si "orisice-ul" care nu este in armonie cu aceasta. te apuca o teama de orisice nu este in armonie cu aceasta. pe care pe unii i-am cunoscut din carti. ca o poti pierde. Frica lui Dumnezeu atuncea incepe sa fie "inceputul intelepciunii" inceputul. trupeasca. Nu instinctiv. trezeste-ma si pe mine! Scoate-ma din negura in care sunt. zdrobitoare. sa nu fac ailalta! Stie sufletul ca Dumnezeu este marinimos si puternic a vindeca de pacate. ori este adevar. dar si prin adeverirea multor sfinti. vazand ca sunt lucruri care nu sunt in armonie cu frumusetea aceasta nespusa si absolut de nedescris. dar nu-i adevarul ultim). Este datatoare de viata. in viata materiala. dar te trezesti fara ea." Si spun aceasta fiindca Dumnezeu.Ce este? Traiti in adevar. Definitia pacatului este pentru noi definitie vitala: este ceea ce nu e in armonie cu mireasma aceea nemaipomenita pe care o numim harul lui Dumnezeu. si o simti ca pe un dar pretios. Iar pentru pacatele mele mustra-ma. cum ne spune Apostolul Ioan intr-una din Epistolele lui.

iar peste . Se tulbura. dar la sfarsit va pieri. Ca floarea se impodobeste. tina obraznica. Ale lui scarbele. dar ca picatura de ploaie se imputineaza. Cu adevarat. Astazi se mandreste. Astazi imbracat cu profir. Astazi in bogatie. "in desert se tulbura tot muritorul". Ce este omul? Imprumut cu dobanda vremelnica a vietii. praf ingamfat. sa cantam versul de psalm al alautei lui David si impreuna cu el sa facem cunoscuta nimicnicia celor omenesti: "In desert se tulbura tot muritorul". dar ca fumul se imprastie. Dar iarasi zic. pentru altii banii. ale altora ingrijirile. maine in mormant. urasti toate ale mortii si ale stricaciunii cu "ura desavarsita". dar ca praful piere. iar maine cu viermii. Ca focul se aprinde. Astazi este. O ura in care. Ale lui tulburarile. Ale lui rapirile. fiara neimblanzita prin voia ei. duh mandru. datorie fara amanare a mortii. El ca in iad se chinuie. altii se desfateaza cu bogatiile lui si canta. dar ca iarba se usuca. Ale lui ostenelile. Astazi cu cei ce-l lingusesc. Parintele Rafail Noica In desert se tulbura tot muritorul Psalmul 38. pentru altul imbelsugarea. ale altora desfatarile. iar maine in cosciug. daca ai iubit lumina aceasta si viata. Ale lui grijile. ale altora placerile.acum. Astazi in multe avutii. iar maine dus la mormant. nu bolnavicioasa. Se tulbura. ale altora avutiile. Ale lui blestemurile. 15 Vino. Ca flacara focului se aprinde. ale altora veseliile. grabnicie la strangere de avutii. Pentru el suspinul. dar prin pofta fara de sat putreziciune agoniseste. Pentru el lacrimile. Ca norul se raspandeste. vapaie cu usurinta de potolit. iar maine nu mai este. fire care cu lesniciune piere. Ca vartejul de vant se inalta. catre siesi isi da invatatura. ale altora bucuriile. iscusinta la rautati. Se tulbura. lemn lesne putrezitor. crestine. cenusa razvratitoare. dar mai inainte de a se aseza este inghitit. destoinicie la necredinta. dar ca trestia se preface in cenusa. dibacie la nedreptate. iarba care se usuca degraba. nesatiu la lacomie. dar se duce fara sa ia ceva din agoniseala zbuciumului sau. Se tulbura. ci desavarsita.

negustorii negutatoresc nenorocirile si nevoile oamenilor. vicleneste.putin se tanguie. Saracul se chinuie. credinta unuia in altul a pierit. conducatorul tradat. am desfiintat juramintele celelatte si stim sa ne juram numai pe Dumnezeu. Nu se aseamana oare. Nesuferit cand este fericit si nemangaiat in nenorociri. socoteste nenorocita viata noastra si spune: "In desert se tulbura tot muritorul". viata a ajuns de nesuferit. datornicii se vestejesc de grija datoriilor. care au pangarit pana si vazduhul. iar prietenia tine pana la sfarsitul mesei. dar cerceteaza pe cele peste puterile lui. locas lesne de strabatut de orice fel de patima. Nu stie cele de fata. Pofta nesatioasa stapaneste cu tiranie. care spun: "In desert se tulbura tot muritorul". locuinta bine primitoare a oricarei suparari. Cel care n-are se blesteama ca n-are. Din pricina banilor am vandut stihiile cele libere: drumurile se vamuiesc. adevarul a parasit pamantul. Unul se judeca cu megiesul sau pentru apa. Zavistiile se tin lant. crestine. altii se macelaresc pentru zidirea caselor. Cate am spus si totusi n-am gasit nimic mai potrivit decat cuvintele profetice. hraparetii tulbura lumea. Pentru aceasta proorocul. Mintindu-ne unii pe altii. aerul se cumpara. iar cel care are. . dar cu firea lui cea semeata se socoate ca-i vesnic. Bogatii se topesc de grija. viata omului cu marea? Nu suntem oare mai tulburati pe uscat decat pe mare? Nu ne izbim unii de altii mai puternic decat ne izbesc valurile marii? Oare nu ne invartim incoace si incolo ca in intunecimea marii? Unul ia celuilalt ogorul. Prin fire muritor. bogatul se tulbura. altul se lupta pentru aer cu cei din jurul sau. vazand pe oameni inghesuiti spre rele. Ocarmuitorul este pizmuit. dar cugeta la cele viitoare. altul rapeste vecinului slugile. defaimatorii vand minciuna. apele se stapanesc. Lacomia impileaza. puternicul este urat. Nu se cunoaste pe sine. iubitorii de arginti isi pierd timpul pe judecatorii. Razboaiele vin unele dupa altele. minciuna se inalta cu mii de laude. Din pricina banilor. Unul nu se satura de dobanzi. altul staruie sa ia si capitalul. pamantul se imparte. Supus la tot felul de boli. Unii se cearta pentru masurarea pamantului. Pamantul nu mai poate sa rabde atatea rautati.

daca ard lemnele ce se gasesc acolo. caci o leaga si o tin in lanturi. Toate a aceastea din pricina bogatiei. raspunde proorocul. trimis din minele de aur in mainile tale? Daca voiesti sa dormi mai usor decat in vise. dar se linistesc iarasi. dar. Nu cunoaste nevoile sale. se stinge. Mi se pare ca bogatia zice bogatului: .N-am gasit. dar a si deschis ochii pentru altii. dar se ingrijeste de copii. ajunge mai galben decat aurul. daca se satura. Omul insa. dar se ingrijeste de cele viitoare. tainicul talhar a toata virtutea. se potoleste. mama a toata rautatea. spune-mi mai intai sfarsitul tau si apoi asigura existenta copiilor tai! Spune-mi mai intai ce se petrece azi si apoi te voi crede si despre cele ce se vor petrece maine! Pentru ce te inseli pe tine insuti si dupa moarte? Pentru ce voiesti sa fii mort si batjocorit? Pentru ce hotarasti tu ceea ce trebuie sa faca Dumnezeu? Pentru ce legiuesti tu purtarea de grija a lui Dumnezeu? N-ai nici o legatura cu cele ce vor veni dupa tine. Se tulbura orice fiara. dramaluind ceea ce se cuvine fiecaruia. Chinuit de setea iubirii de argint. Se nevoieste sa faca din o suta doua si se sileste sa gramadeasca langa acestia tot pe atatia. lasa-ma sa fiu fericita in mainile saracilor! Bogatul insa raspunde: . iubitorule de avutii. Se tulbura apele. dar priveste la ceilalti.Bogatia o adun pentru copii. pe nici unul dintre dobitoace sau dintre stihii ca se tulbura. Se cutremura pamantul. Nu stie cand moare. Nu poti fi si mort si chivernisitorul celor vii si judecator dintre morti. numai omul se tulbura? Invinuiesti numai faptura cea cuvantatoare? . proorocule. dar se intareste din nou. dar se sfatuieste cu privire la mostenitori. dusmanul in franarii. niciodata nu se potoleste. I-a luat pe aceia.Dar oare.Pentru ce. care se tulbura din pricina banilor. dar se potolesc iarasi. ma inlantui. Nu inceteaza niciodata de a gramadi pana va fi gramadit si sfarsitul lui. Pentru ce te trudesti . dar ma legi ca pe un facator de rele. Nebune. pentru ce ma strangi de jur imprejur ca pe un ocnas? Pentru ce ma imbratisezi si ma saruti ca pe un prieten. ca sa nu ajunga mostenitorii saraciei! Bogatul isi inchipuie totul cu de-amanuntul! Nu stie cele prezente. dar. Se inalta si para focului. a pus stapanire si pe aceia. Dar pentru ce invinuiesc bogatia si nu invinuiesc pe cei care o au? Insasi bogatia este nedreptatita de bogati. Se misca vanturile.. vrajmasul castitatii.

ci pe ale lor. Cel care imbraca cerul cu nori iti cere o haina. imprumuta pe Dumnezeu". pentru ca ti s-a fagaduit sa dai. Judecatorul insa nu se rusineaza de cel chemat la judecata. . ci a spus: "Cine miluieste pe sarac. ca si cum ai da din ale tale? Saracii nu cer bunurile tale. si aduni la bogatiile tale cele ce se cuvin saracilor? Pentru ce te manii cand ti se cere din bunurile lor. ci: "imprumuta pe Dumnezeu?". nu sa iei. da lui Dumnezeu". Care este aceasta? "Intrucat ati facut unuia dintre acesti frati ai mei mai mici mie ati facut" (Matei 25. Ajunga-ti ca saracii se roaga de tine ca de Dumnezeu! Ai mila. Sfanta Scriptura cunoaste lacomia noastra. Sa dam deci milostenia imprumut lui Dumnezeu. Cel care miluieste pe sarac nu numai ca sterge zapisul pacatelor. Cum vrei deci sa ai pe Dumnezeu: judecator sau datornic? Datornicul poarta respect celui care l-a imprumutat. Cel care tuna si fulgera iti spune: "Miluieste-Ma!". Sa-ti fie de ajuns ca Dumnezeu iti intinde dreapta Sa prin sarac! Cel care ploua din cer iti cere un banut. bogatule. ca sa nu socotesti numai ca Dumnezeu iti da inapoi numai ceea ce ai dat. ca sa plece spre milostenie pe iubitorul de castig la auzul cuvantului "imprumut". 40).in desert. A bagat de seama ca pofta noastra nesatioasa spre lacomie cauta inmultirea averii. Da-le cele ale lor! Vei primi nu dupa mult timp tot ce dai! Dumnezeu este tata saracilor. da lui Dumnezeu". ca sa primim de la El ca rasplata iubirea Sa de oameni. Pentru ce n-a spus: "Cel ce miluieste pe sarac. Dumnezeu spune bogatului: . Te roaga si nu te indupleci. Da-le cele ale lor inainte de a veni ziua socotelilor. imprumuta pe Dumnezeu!". miluieste ca sa fii miluit! Dar tu nu voiesti sa-ti ridici nici genele. De aceea n-a spus: "Cine miluieste pe sarac. dar capata si marturisirea ce spune: "Cine miluieste pe sarac. Ce cuvant preaintelept! "Cel ce miluieste pe sarac. 17). ai incredere in Mine din pricina bogatiei Mele. cer bunurile incredintate tie pentru ei si nu pe acelea care s-au nascut o data cu tine. Da ce ai luat si dobandeste folosul din datul tau.Da celui sarac! Daca n-ai incredere ca-ti va da inapoi din pricina saraciei lui. Da-le cele ale lor si ia de la Tatal lor lipsa de grija. imprumuta pe Dumnezeu" (Proverbe 19.

nu pomenesti si de celelalte rele? . Mie Mi-ati facut.Iti dau insutit si viata vesnica.Pentru ca nu judec pacatul. va pune in dreapta Lui oile. pentru ca ati savarsit adulter. caci. 34-41). in inchisoare am fost si ati venit la Mine.Ca o sa mi le dai pe acestea candva. milostenia. cu toate ca si acestea sunt rele. Tie in Care toti ne punem nadejdea? Sau cand Team vazut intr-o lipsa atat de mare? Cand am facut acestea?" . cand Te-am vazut flamand si Te-am ospatat sau insetat si Ti-am dat de ai baut. Cand va sta Fiul Omului pe tronul slavei Lui.Dar ce castig daca Te imprumut prin sarac? ii raspunde bogatul. pentru ca ati facut marturie mincinoasa. tot astfel si celor din stanga le hotaraste chinurile vesnice pentru neomenia lor: "Duceti-va de la Mine. in intunericul cel mai din afara." Nu este adevarat deci cuvantul ca "Cine miluieste pe sarac. binecuvantatii Parintelui Meu. am insetat si Mi-ati dat de am baut."Intrucat . imprumuta pe Dumnezeu?" Si dupa cum celor din dreapta le-a daruit Imparatia Cerurilor pentru iubirea lor de oameni. ci pe cei care nu s-au pocait. care este gatit diavolului si ingerilor lui" (Matei 25. de mosteniti imparatia cea gatita voua de la intemeierea lumii"." Iar cei care au slujit bine la timp potrivit. Doamne."Am flamanzit si M-ati ospatat. ci neomenia. . dar mai putin rele decat neomenia si nemilostenia. dar si la vrednicia celui imprumutat.Pentru ce.va raspunde Dumnezeu . blestematilor. iar la stanga caprele. care s-au uitat si la nevoile saracilor.ati facut unuia dintre acestia prea mici."Doamne.Pentru ce? . totusi v-ati . vor spune: . . cer sa facem o invoiala. . Nu osandesc pe cei care au pacatuit.. Spune-mi timpul cand ai sa-mi platesti! Hotaraste-mi sorocul platii! Asculta acum. cu luare aminte cand si unde iti va plati datoria Cel care S-a imprumutat prin cei saraci. Si va zice celor din dreapta: . desi ati avut un leac atat de mare. Dumnezeu n-a spus: Pentru ca ati fost desfranati. . pentru ca voiesc sa-mi intaresc contractul. eram gol si M-ati imbracat. Pentru neomenia voastra va osandesc."Veniti.

ca radacina a tuturor virtutilor. cand se apropie hotararea sortii noastre vecinice. o stare intre Raiul iubirii lui Dumnezeu si iadul lepadarii de catre Dumnezeu. Amin! Sfantul Ioan Gura de Aur Arhimandritul Sofronie Saharov . Cu toate acestea. In ultimii douazeci de ani ai vietii mele de multe ori m'am aflat aproape de moarte. Acum.a o descrie pare a fi cu neputinta! Cele mai grele ispite navalesc peste suflet ca un uragan in vremea acestei groaznice stari pe hotarul dintre viata si moarte. in nadejdea ca va mai putea face inca ceva pentru propria-i mantuire. am cercat faptul ca viata noastra pamanteasca este o stare plina de lupte grele pe hotarul dintre fiinta si nefiinta. prin rugaciune se preabiruieste despartirea. Mustru asadar neomenia voastra. moarte si vesnicie Ca monah am putinta de a-mi rosti dragostea mai intai de toate in rugaciune. insa atunci frica de Judecata lui Dumnezeu ce sta inainte. din nou si cu putere mare. iar atunci sufletul este gata a parasi lumea aceasta fara nici cea mai mica parere de rau. altora le dau imparatia cerurilor. Pe unii ii osandesc in focul cel vesnic. vine dragostea. sa se agate inca de aceasta viata. Cat se munceste sufletul si cat se scarbeste in acele ceasuri . m'am imbolnavit serios. intre altele. Anul acesta. frica de osandirea asteptata si de lepadare face sufletul. ca radacina a toata rautatea si necredinta. intr'un ceas hotarat de Tatal Ceresc. intr'o anume masura inlocuieste impartasirea vie. Numai amintirea Mantuitorului celui rastignit il intareste. Poate ca ea este forma esentiala a rostirii dragostei. ca si cu un frate apropiat. cum ar fi.lipsit de o binefacere atat de mare. In unele clipe inima se schimba. chiar din inceputul lunii Ianuarie. nu numai in ce priveste locul. si o urare sub forma unei scrisori are o oarecare putere. Laud iubirea de oameni. Noptile. adeseori moartea ma privea in ochi fara a ma slabi. Si .Despre viata. pentru ca ne trece si pe noi si toate relatiile noastre in alta lume. ci si cea sufleteasca. vom invia pentru viata vecinica. Parere de rau. si tot asa. De mult nu ti-am scris. nu este nici inainte de a veni dragostea. dar ispite atat de grele cum mi-au fost sortite anul acesta au fost rare si nu atat de indelungate. frica stapaneste sufletul. nadejdea ca si noi. doresc sa impartasesc cu mata. Anul acesta.

de doua lumi. ci si fara inceput. Insa faptul gandului si trairii sufletesti curate trebuie inteles nu numai in sensul psihologic. omul se face nu numai nemuritor. Iar daca cele spuse corespund adevarului. Tanjim catre viata vecinica. neschimbata in desavarsirea sa. de cea de sus si de cea de jos. Iubesc a cugeta la intelesul suferintelor. Vecinicia cuprinde toata intinderea vremii. Cand insa "Dumnezeu va fi toate intru toti". ale lui inainte si dupa nu i se pot aplica. ca traire subiectiva a omului. si unul caruia niciunul din conceptele elaborate de noi in hotarele realitatii empirice . De unde este limpede ca vesnicia este un alt chip al fiintarii. intemeindu-se pe Sfintii Parinti. oricat s'ar arata de grele suferintele noastre aci. Numai ea. suntem oarecum impartiti de-a lungul intregii noastre vieti pamantesti. cei ce apartinem in acelasi timp . trebuie neaparat sa ne fie suferinta. Insa. Sfintitul Ierarh Grigorie Palama gandea astfel. ci si in intelesul fiintial.totusi.mai bine zis. Viata vecinica este viata duhovniceasca. vremelnica. "Astept invierea mortilor". Vremea este chipul fiintarii schimbatoare. nefiind in putere a defaima nici cerintele acestei vieti.conceptele inceputului si sfarsitului. in sufletul nostru se tainuieste o constiinta a adancului lor inteles. Catre . devenind vesnicie. ci ca pe un singur act fara de intindere al plinatatii fiintarii. iar de acum nu in parte. iar in acelasi timp ne afundam in grija celor pamantesti. Noi. iubesc a cugeta la vecinicie. atunci cu adevarat vesnicie este Singur Dumnezeu. adica Mintea si Dragostea Dumnezeirii. Noi asteptam impartasirea vietii vecinice. Dragostea in intelepciune si intelepciunea in Dragoste. In orice schimbare se afla un element al suferintei. Vesnicia este lumea gandului si a trairii sufletesti curate in unirea lor nedespartita. in intelesul lucrurilor. in paralel . atunci si noi ne vom arata ca stapanind vecinicia. avand inaintea noastra chipul fiintarii dumnezeiesti. Vecinicia se cade sa ne-o inchipuim nu ca pe o prelungire a vremii la nesfarsit. cea asteptata vecinica viata este adevarata viata. adica ale lui Hristos. ca obiectiv fiind. Pare-mi-se ca viata noastra pamanteasca. iar noi doar in masura in care petrecem in Dumnezeu si Dumnezeu in noi petrece. ci ea insasi intindere nu are. ci in deplinatate.

Inima si cugetul sau sunt daruite lui Dumnezeu. iar credinta sa statornica in Dumnezeu este viu exprimata de trasaturile chipului sau. Credinciosul. Dimineata . Dumnezeu. Credinciosul adevarat se arata a fi un om fericit. iar expresia fetei lui marturiseste credinta in Dumnezeu. VIDEO .pentru ca lumina era neobisnuit de gingasa. Si este fericit pentru ca are certitudinea originii divine a credintei sale si este convins de adevarul ei. in inima sa linistita si netulburata de nimic. in chipurile fiintarii noastre pamantesti. de subtire. adorarea sinelui sau. Liber de aceasta legatura. grija ce produce suferinta sufletului. rupand legaturile egoismului si cercul stramt al iubirii de sine. ii vorbeste inimii sale si o umple de bucurie sfanta. (. Imi amintesc asijderea cum acum trei ani. timp de trei zile a fost in starea unei vedenii pe care. Ce minunata este bucuria lui! Frumusetea lui tainica te atrage. De-abia atunci va fi cu putinta bucuria cea de nimic intunecata. Iar neinserata zi .) Arhimandritul Sofronie Saharov Despre chipul omului ce crede in Hristos Atat de frumos este chipul celui credincios. in timpul primei noastre intalniri. care din Sambata Mare pana in a treia zi de Pasti. in chip tainic. simtind adierea veciniciei... El se infatiseaza ca un om care s-a lepadat de tirania grijii permanente pentru cele lumesti. ca si albastra. el n'a gasit cu putinta a o exprima decat in cuvintele ca a vazut dimineata neinseratei zile. de "lina".aceasta "margine a doririlor" nazuieste sufletul. care nu-i permitea sa vada si sa actioneze dincolo de sinele sau.vesnicia. s-a scuturat si s-a eliberat de tirania jugului si a robiei generata de egoism. El a taiat prin smerenie.Manastirea Sfantul Nectarie Bunatatea zugravita pe fata celui credincios marturiseste despre curatia constiintei sale. . Inima sa se incalzeste de focul iubirii pentru Dumnezeu iar sufletul sau alearga degraba sa se inalte catre El. Stiu un om in Paris. amandoi ne-am tinut o vreme rasuflarea. Calmul si pacea ce se pot vedea pe chipul sau sunt o reflectare a pacii ce se gaseste in sufletul sau.

daruieste inimii sale noi sentimente si noi intelesuri. Idolul egoismului a cazut si s-a sfaramat. Dumnezeului Celui Adevarat. care se scurg pururi asemenea unor rauri. 41). binele. ofrandele. Singurul pe care din tot sufletul Il iubeste si Il adora. Nici placerile lumesti. Traieste pe pamant. spre oricare dintre punctele orizontului. dar stie ca cetatea sa statatoare se afla in ceruri. Celui Viu. aceste virtuti daruite lumii vazute. Cu bucurie si incantare cerceteaza opera lui Dumnezeu si contempla frumusetea creatiei. De aceea se straduie neincetat sa aleaga "partea cea buna" (Luca 10. Pe acestea le cerceteaza ziua si noaptea. Nimic deja nu il mai poate impiedica si nimic nu il mai poate influenta. Frumosul. intreaga creatie vorbeste cu un glas tainic sufletului sau despre intelepciunea si bunatatea dumnezeiescului ei Creator. multumirea si lauda neincetat se inalta spre El. gandindu-se si la binecuvantatul sfarsit. Se incordeaza catre Acesta si II cauta prin cercetarea lucrarilor Sale. oriunde il cheama iubirea fata de aproapele.poate strabate pamantul intreg. devin obiectul cunoasterii pentru inima sa. jertfele. iar imnele si doxologia. tamaia care se aduceau initial catre acesta. Fara sa staruie in cele zilnice. cand se va indulci de bunatatea lui Dumnezeu si de bogatul Sau har. Duhul sau se dedica cunoasterii operei Sale creatoare iar sufletul sau isi gaseste odihna in pronia divina a Creatorului. la indumnezeire. Fericirea sa este adevarata si intarita si are ca izvor comunitatea permanenta a acestuia cu dumnezeiescul Creator. nici atractia catre bunurile pamantesti. 42). Dedicat intreg. Buzele sale graiesc intelepciunea iar inima sa indeamna la cumpatare. Viata lui este un imn si o armonie. care isi au originea in insusirea divina. Inima lui este infierbantata de dragostea lui Dumnezeu. este atent sa nu auda si el cuvantul "de multe te ingrijesti si pentru multe te silesti" (Luca 10. Iubirea si adorarea lui Dumnezeu inunda inima sa insetata de prezenta Domnului. Traieste. acum se aduc numai catre Dumnezeul iubirii. cu inima si cu sufletul. ignora cele lumesti iar pe cele trupesti le micsoreaza (estompeaza). adevarul si dreptatea. . Lucrarea sa neincetata este aceea de a ajunge la o cat mai mare desavarsire. privirea lui se incordeaza spre a vedea pe Dumnezeu in timp ce inima lui neincetat Il invoca. Tot ceea ce il inconjoara pe omul credincios. Cuvintele lui Dumnezeu sunt dulci ca mierea in gura sa. iar dorinta lui este de a ajunge la asemanarea cu Dumnezeu.

dreptatea si iubirea Creatorului pentru creatia Sa. Golul acesta a fost umplut de tristete. Este nefericit deoarece este lipsit de frumusetea divina. Inima sa nadajduieste in Domnul. deoarece este lipsit de speranta. Se bucura pentru fericirea lor si se intristeaza impreuna cu ei la necaz. Este nefericit. gura sa incremenita. buzele lui raman pecetluite. ce-mi va putea face mie omul?" Despre chipul necredinciosului Necredinciosul este cel mai nefericit dintre oameni. Necredinciosul este nefericit. Plin de speranta si de curaj graieste asemenea psalmistului: "Domnul ma va ajuta.Toata grija sa se indreapta spre a implini legea divina si spre a savarsi binele. Privirea sa rataceste peste adancul creatiei fara a putea vedea frumusetea intelepciunii divine. ca fiind cu totii frati ce provin din aceeasi protoparinti si de aceea isi indreapta catre toti la fel. Inima celui necredincios. admirabila Sa frumusete ii raman ascunse si inaccesibile. Mintea sa nu se poate ridica mai presus de lumea vazuta si nici sa depaseasca granitele celor percepute cu ajutorul simturilor. de cine ma voi teme. pe care divinul Artist l-a sadit in noi si pe care doar credinta il descopera. deoarece este lipsit de cel mai important bun pamantesc care este credinta. spre multumire catre pronia divina. singura alinare a inimii intristate. spre preamarire. limba sa ramane nemiscata. Nici un sentiment de adorare nu izbucneste in inima sa. pronia divina. de nefericire. din care Dumnezeu S-a indepartat. de chipul dumnezeiesc al Creatorului. Ochiul necredinciosului nu vede nimic in creatie. Stralucitorul chip al divinului Creator. de descurajare. fara sa poata descoperi bunatatea divina. Traieste plictisit si indiferent fata de tot ceea . iar sufletul sau este gata sa se prezinte inaintea Creatorului sau. fara sa poata admira atotputernicia divina. nu mai poate simti nici o bucurie. Nici un sunet nu iese din pieptul sau spre lauda. faptele sale bune. Inima sa ramane insensibila si nu poate descoperi intelepciunea si puterea divina. indiferent de rasa sau natiune. singura cale catre adevar si fericire. In toata ziua este milostiv si darnic. care ne este unicul sprijin de-a lungul intregii noastre vieti. Ii considera pe oameni. pentru ca este lipsit de iubirea oamenilor. iar dreptatea sa va ramane in veac. in afara miscarilor naturii.

ce il inconjoara. Rataceste prin viata, ca printr-o noapte intunecoasa, trista si nici o raza de lumina nu lumineaza calea sa chinuita. Nimeni nu poate indruma si calauzi pasii sai. Trece singur prin aceasta viata, fara speranta unei vieti mai bune; este pandit permanent de nenumarate capcane si nimeni nu poate sa il elibereze cand cade victima lor. Cade in ele si este strivit de greutatea lor. In tristetea lui nu exista nici macar o clipa de usurare. Pacea sufletului si linistea inimii au fost alungate de lipsa sa de credinta. Adancul inimii sale este indoliat. Multumirea pe care credinciosul o afla in ascultarea si urmarea poruncilor sfinte, mantuitoare si a unei vieti morale, ii este necunoscuta. Protectia pe care credinciosul o simte izvorand din credinta sa este straina inimii celui ateu. Convingerea, izvorata din credinta, ca Pronia Divina vegheaza neintrerupt asupra vietii sale, nu o poate intelege. Iubirea si bunatatea izvorate din preamarirea Creatorului, raman pentru acesta mistere nedezlegate. Necredinciosul recunoaste ca unic principiu doar materia, reduce adevarata fericire a omului la cercul stramt al placerilor trecatoare si isi orienteaza toate straduintele numai spre aflarea acestora. Bucuria izvorata din cultivarea virtutilor ii este straina si nu se poate impartasi de harul ei. El ignora astfel adevaratul izvor al fericirii si se indreapta catre izvoarele amaraciunii. Placerea il conduce la saturatie si dezgust, apoi la plictiseala si la tristete. Tristetea il conduce la suferinta, iar aceasta din urma la deznadejde. Astfel, este lipsit de orice bucurie. Pentru ca toate placerile lumesti, fiind trecatoare, sunt incapabile sa ii ofere celui necredincios fericirea. Inima omului a fost facuta spre a se implini in ea binele suprem si numai prin gustarea acestuia tresare si se bucura. Pentru ca in acesta il afla pe Dumnezeu. Ori stim ca Dumnezeu paraseste inima ceha necredincios. Inima poate aspira catre infinite bucurii, pentru ca a fost facuta sa poata cuprinde nemarginirea. Prin urmare, inima celui necredincios, de vreme ce nu ravneste catre nemarginire, vesnic suspina si cauta sa se implineasca, dar nu reuseste. Pentru ca placerile lumesti nu au puterea sa implineasca acest gol. Ele fiind trecatoare, ofera, in final, amaraciune. Iar alergarea dupa slava desarta naste tristetea. Necredinciosul ignora, asadar, faptul ca fericirea omului nu se gaseste in placerile oferite de bunurile pamantesti, ci in iubirea lui Dumnezeu, bunul vesnic si cel mai de pret. De aici rezulta deci nefericirea celor care nu il cunosc pe Dumnezeu.

Cel care-L neaga pe Dumnezeu, neaga insasi bucuria sa si fericirea cea vesnica. Nefericit se lupta cu greutatile acestei vieti, deznadajduit si infricosat se indreapta catre moarte, catre mormantul deja sapat. Ramane deci orb fata de marea reprezentatie care se desfasoara in fata ochilor sai, avand ca scena intreaga lume si dirijata de dumnezeiasca intelepciune si putere, de dumnezeiescul har. Nu poate sa vada armonia si binele divin. E ca si cum ar curge la picioarele sale izvorul bucuriei si al fericirii iar el, legat ca oarecand condamnatul Tantal, sa nu reuseasca sa-si racoreasca limba uscata de necredinta si sa-si stinga insuportabila sete, deoarece apa, care izvoraste din racoritorul izvor al credintei, se afla un pas mai departe de buzele sale. Nefericit rob al unui tiran absurd! Cum ti-a fost furata fericirea! Cum tia fost rapita comoara cea mai de pret! Ti-ai pierdut credinta, L-ai negat pe Dumnezeul tau, ai refuzat revelatia Sa si te-ai lepadat de bogatia nesfarsita a harului. Cat de jalnica este viata acestuia! Si acesta este inceputul chinurilor, deoarece a pierdut sensul bucuriei adevarate. Pentru firea sa denaturata, aceasta pare stearpa si inutila, nu ii inspira nici o umbra de multumire, ramanand total insensibil; nimic din cele create nu ii produce bucurie. Un val de tristete a acoperit bucuria firii intregi si nu mai este exprimata de nimic. Viata acestuia devine o greutate insuportabila iar durata ei un nesfarsit chin. Deznadejdea se arata deja in fata sa, asemenea unui calau si un chin implacabil il tortureaza; curajul l-a parasit, puterea de rezistenta i-a scazut, iar puterile morale, din cauza necredintei s-au dezintegrat; paralizat de necredinta se preda legaturilor infricosatoare ale dezamagirii, care, fara mila sau compasiune, taie violent si dur firul vietii sale jalnice. Astfel, il arunca in adancul pierzaniei, in negrul Tartar, din care abia atunci ar vrea sa scape, atunci cand il cheama vocea dumnezeiescului Creator, Cel pe care pana acum L-a negat. Il cheama sa dea raspuns pentru necredinta sa, este judecat si condamnat la focul cel vesnic. Sfantul Nectarie Taumaturgul - Ierarhul din Insula Eghina Fericirile - noua invitatii la fericirea lui Hristos

Fericirea are un singur Nume: Iisus Hristos. Poate necunoscut sau neinteles de catre prea multi dintre noi. Un Nume pe care sfintii l-au catalogat a fi drag, scump, dulce etc. Este fericirea in sine, asa cum nu a fost si nu va mai putea fi vreodata. Este tot ceea ce isi poate dori omul. Mai mult nimeni nu poate cere si absolut nimeni nu poate primi. Este TOT! Daca inima omeneasca este insetata de vesnicie, atunci El este vesnicia. Daca este infometata de Adevar, atunci Hristos este Adevarul cel mai curat si mai pur. Daca sufletul suspina dupa lumina, atunci la El va gasi Lumina cea care il va imbratisa si il va mangaia o vesnicie. Si daca, pur si simplu, omul vrea doar sa fie fericit, atunci nu are decat sa-I ceara lui Hristos sa Se apropie, sa vina, sa-l primeasca si sa-i ofere in dar tot ceea ce de la inceputul veacurilor a pregatit pentru el. Fara sa-i ceara ceva in schimb, caci omul este nevolnic si mult prea neputincios. Fara sa-l traga la raspundere pentru ce a facut pana sa-l intalneasca, caci fiinta omului este atat de mult imbibata de pacate incat adeseori nici el nu stie ce mai este bun si ce mai este rau in el. Omul vrea sa fie fericit. Chiar si cand alearga in directia opusa lui Hristos, de fapt tot pe el il cauta. Tot pe El il striga si tot de El ii este dor. Fericirea este sensul vietii lui. O clipa de durere si o masura de neasteptata suferinta il intuneca, il dezamagesc si il fac vecin cu neantul. Daca omul uraste ceva pe lumea aceasta, atunci doar suferinta proprie o uraste. Inima lui e facuta sa se umple cu bucurie si cu lumina. Este ca o camara in care trebuie sa intre Hristos. Si, in acel moment, inima gusta Fericirea si nu mai cauta nimic. Nu mai vrea nimic. Nu o mai intereseaza nimic din ceea ce o interesa pana atunci. Este fericita. Iubeste si este iubita. Are cerul in ea si uita pamantul. Are raiul in ea si uita pacatul. Are pe Hristos cu sine si se uita pe sine... Oare cati ne dam seama ca sufletul nostru este ca un copil care scanceste si suspina molcom dupa ceva sau, mai bine zis, dupa Cineva? Zi si noapte. Vrea mereu ceva si nu este niciodata multumit. Vrea mangaierea lui, dar noi nu stim cum sa i-o dam. Vrea o bucurie aparte, pe care noi o cautam in lume si tot nu o gasim. Iar sufletul ramane trist uneori o viata intreaga. Unii, poate ca cei mai multi, o luam pe drumuri gresite. E drept ca scrie pe ele fericire, dar nu este ceea ce vrea sufletul nostru. El vrea pe Hristos. Iubirea si iertarea Lui. Nu-L cunoaste, dar il banuieste. Iar noi ii dam altceva. Mereu altceva. El plange un timp si apoi amorteste.

Tace si uita ca mai exista. Pentru ca noi ii dam doar fericirea care bucura trupul. Ii dam o hrana mincinoasa, care nu-l satura si nu-l bucura. Placerea trupeasca nu da nimic sufletului. Noi credem ca da si ne aruncam in tot mai multa placere a trupului. Oricare ar fi aceasta: desfrau, alcoolism sau pur si simplu body-building. Trupul devine de acum copilasul care scanceste si suspina dupa tot mai multa fericire si tot mai multa mangaiere. Iar sufletul se vede uitat. Iar daca el nu il are pe Hristos, nu mai vrea nimic. Tace si uita. Se ascunde in noi si se pierde in gandurile noastre. Nu ne reproseaza nimic. Nu ne supara cu nimic. Asteapta doar o clipa de "neatentie" a noastra si mai scanceste din cand in cand. Cu o lacrima ce curge in inima si se revarsa pe ochii lui Hristos. Dar noi nu ne amintim de el. Am uitat cum plange sufletul nostru. Si credem ca tot trupul este cel care a plans. Si o luam de la capat. Ne hranim cu nefericire un timp, o viata, desi Fericirea este mereu in umbra noastra, mereu gata sa intre in noi, sa ne invadeze cu lumina si cu adevar. Hristos este singurul Care stie cum se creste, cum se mangaie, cum se hraneste si cum se bucura un suflet. Este Tata si Mama in acelasi timp. Are pentru noi bucurii pe care nici nu le banuim. Este Cel ce ne da sens si mantuire. Trebuie doar sa vrem. Cu dinadinsul. Asa cum un copilas, atunci cand isi vede mama, nu se mai uita la nimic si la nimeni doar ca sa ajunga in bratele ei. Nu conteaza ca se impiedica si ca nu stie sa mearga. Caci stie instinctiv ca acolo este hrana si mangaierea lui. Acolo ii va fi cald si bine. Si oricat s-ar fi jucat, oricat ar fi alergat, tot de bratele materne ii este dor. Asa si sufletul... vrea la Hristos! Instinctul spiritual ii spune clipa de clipa ca acolo este locul lui. Hristos nu este un mit. Nu este o idee. Si nu este un simplu om ce a trait acum doua milenii si care ne-a invatat sa fim mai buni sau, din contra, cum zic unii, sa traim in patimi care ne umplu de neputinte. El este Fiul lui Dumnezeu. Este Dumnezeu adevarat si Om adevarat. Este Persoana care poarta in Sine toata Fericirea, toata Lumina si toata Bucuria unei vesnicii. De dinainte de om si o vesnicie dupa el. Este Cel ce S-a apropiat de om ca sa Se daruiasca pe Sine. Este exact ceea ce ii trebuie omului. Insa cum acesta, poate ca prea des, rataceste spre fericiri inexistente, El a spus si continua sa-i spuna omului ce este Fericirea. Din respect si din iubire fata de el nu-l bruscheaza, nu-l trage de maneca si nu-l leaga de Sine. Doar arunca raze de iubire peste ochii sufletului

Nu se manie daca n-o deschidem si nu ne condamna daca primim "invitatiile" altora.nostru si ne invita sa fim liberi. Nu Se poate anula pe Sine doar pentru ca omul vrea mereu o zecea fericire: cea carnala. . Ci a vorbit in aramaica. O invitatie tacuta si usoara. Altceva nu le-a mai ramas. Si continua sa repete pana la sfarsitul veacurilor cele 9 Fericiri. ca a lor este imparatia cerurilor Unii se grabesc sa sustina ca. Sa acceptam ca in afara de El nu avem nici macar o sansa sa fim fericiti. ci dupa cum el vrea. Pentru a nu avea pricina de ratacire. desi doare si provoaca. O invitatie pe care scrie exact numele fiecaruia dintre noi. Vesnic fericiti! Asa cum si El este! Ne roaga sa ne uitam o clipa in ochii Lui si tot o clipa sa uitam de noi insine si de ceea ce am considerat a fi fericire. un Medicament care sa ne intareasca macar pe unul din cele noua drumuri spre Fericire. prin aceste vorbe. Traiesc in lume ca si cum nu ar fi de aici. Realitatea care. ci ca si un Leac. Nu exista alte posibilitati si nici alte drumuri nu duc la El. Nu asa cum Hristos vrea. Ne invita sa gustam din iubirea Lui. Fericiti cei saraci cu duhul. Hristos i-ar ferici pe nebuni. Sa vrem a asculta scancetul sufletului propriu si sa ne intoarcem de acolo de unde am plecat. Omul tot vrea sa ocoleasca si s-o ia pe scurtatura. Trupul Lui a fost pe Cruce si acum este in altarele bisericilor. limba in care expresia "a fi sarac cu duhul" are o oarecare conotatie ironica. Nu a pastrat nimic pentru Sine. este asa numai pentru ca omul se incapataneaza sa caute alta fericire. pe cei alienati psihic. Cel ce avea sa mearga pe Cruce tocmai pentru ca omul sa poata sa fie fericit i-a aratat omului unde sta fericirea. Nu provocator de placere. N-a ascuns nimic. Adica a fericit pe cei ce au ramas doar cu duhul lor. Nu l-a amagit cu vorbe mari si a cautat sa nu idealizeze A spus totul brut. Hristos ne-a spus absolut tot despre fericire. Ne invita sa uitam macar o clipa din viata noastra de ceea ce ne bucura pana atunci si sa Il luam in serios. fara nume si fara expeditor. a trupului! Hristos n-a cunoscut-o si nu o poate accepta si nici intelege. Cele 9 modalitati de a gusta fericirea lui Hristos. cu sufletul lor. Dar Hristos nu poate oferi mai mult decat a oferit deja. in timp ce Domnul nu ne poate minti. Omul se minte. Nici vorba! Hristos nu a vorbit in limba romana.

nu-l uita etc. Poate si maine. Renunti la ceea ce altii au din plin: distractii facile. Nu trebuie decat sa-ti inchipui un batran parasit la margine de drum.. Si. Enorm de multa suferinta. dar chiar pe singurul loc.Imparatia cerurilor este a celor ce nu au uitat ca au un suflet. sa il lasi sa fie totul pentru tine... Am spus ca Hristos nu ne-a indopat cu idealisme si cu false sperante. asa inveti sa renunti. Oricare dintre cele noua Fericiri este de fapt un dublu mesaj: vei fi fericit daca implinesti ceva care acum iti va aduce in mod sigur suferinta. Ai grija de el si te vei mantui. Este rostul lor. intr-o lume in care sufletul nu mai reprezinta . Este "biletul" tau pentru vesnicie. iar sufletul sau si-l va pierde? Lumea este doar azi. Sa nu-l ingropi in rutina ta zilnica si sa nu inveti treptat a-l uita. Nu-i ceri nimic si nu astepti nimic. Esti trimis la marginea acestei lumi si acolo te hranesti doar din resturile ei de bucurie si de frumusete. placeri trupesti. Sa vrei sa-l simti.. Nu exista nimic mai important. ca a lor este imparatia cerurilor. Esti judecat sau batjocorit. Nu-l rataci printre lucrurile acestei lumi prea trecatoare. Hristos nu a spus: Fericiti cei ce Ma cauta. A trai pentru sufletul tau chiar presupune multa suferinta.. Rupi din tine.. Si inveti sa renunti la multe de dragul sufletului tau. Caci. Asa si cu cel sarac cu sufletul. Este nu doar pe primul loc in viata ta. Este comoara lor. flamand si fara adapost. Cine isi uita sufletul si pe Dumnezeu il uita. Ci a pus sufletul nostru pe prim plan. O Cruce ca si a Mea pentru o inviere impreuna cu Mine. Unic si vesnic. Este la mijloc insasi vesnicia ta. Iar acesta provoaca durere. goana dupa vant. Nu-l ingropa in griji si in nimicuri care nu lasa nimic in urma lor.. Asculta-l. Asa stau lucrurile si cu sufletul. Exact ca si o mama insarcinata.. Ai un singur ideal: sufletul tau. Dar sufletul tau. spune Hristos. Esti dat la o parte si categorisit in termenii cei mai duri. repet. ce ii va folosi omului daca va castiga lumea intreaga. nu-l rani. care nu-si uita nicio clipa copilul din pantece... Nu se poate altfel! Si de aici intervine saracia de care aminteste Domnul. apara-l. Te rupi de ceilalti. O fiinta aflata la mila oricui.. Este totul pentru ea.. Si de aici se naste suferinta. Ea exista numai pentru acel copil. nu are timp.

Fericirea poate sta in lacrimi? Cum poate intelege aceasta o faptura atat de neputincioasa si de doritoare de fericire asa cum este omul? Intrebarea. Suferinta o inteleg doar cand intra in noi. caci El a spus foarte clar ca imparatia cerurilor va fi a celui sarac cu sufletul. Parca a accentuat ca totul este undeva in viitor. iar eu trebuie sa astept si sa lupt pentru ceva parca mult prea indepartat. Poate ca nu intelegem nimic din suferinta Lui. Dar atat. Cat va mai dura?. Fericiti cei ce plang. Chiar trebuie?.. Si unde mai pui ca rasplata de la Hristos nu vine aici si acum. Desi nu este un simplu intemeietor de religie. Dar daca nu sunt pe drumul cel bun? etc. Atat! Eu si sufletul in mijlocul unei lumi ca o furtuna de placeri si de fericiri prezente. A iesi in evidenta. In jur toti au acum si aici raiul. Ca exista langa cei saraci cu duhul si ca a pregatit fericirea unei imparatii a cerurilor.. Pentru ca El rastoarna orice norma de gandire si spulbera orice asteptare laxa si netrebnica.. Nu ne ramane decat sa credem ca Hristos nu ne-a mintit. Hristos Se deosebeste de acestia fie si macar prin esentialul oricarei religii: problema fericirii omului. Poate ca ne-a impresionat pe moment filmul lui Mel Gibson "Patimile lui Hristos". cand ne invadeaza si ne umple de neputinta si de chinuitoare intrebari: De ce?. sa manjeasca si sa deformeze? Lacrimi de neputinta si de durere fata de tot ceea ce este in jur? . Eu si sufletul meu. Hristos n-a putut sa ne cheme la El decat pe drumul pe care a venit la noi. insa. este urmatoarea: la ce fel de lacrimi face referire Hristos? Ajungem din nou la problema suferintei sufletesti? Mereu aici? Lacrimi ale unui suflet printr-un trup care se stie mult prea trecator in aceasta lume? Printr-o lume care nu face decat sa raneasca. ca aceia se vor mangaia Toti asa-zisii intemeietori de religii au venit cu cele mai alese promisiuni de fericire si de bunastare inaintea celor care vroiau sa-i asculte. Fericirea era mereu o promisiune absoluta si obligatoriu trebuia sa depaseasca asteptarile auditoriului..nimic. Acum doar saracia cu sufletul. A muritorului de rand. Adica a suferi. mult prea greu este sa te ridici si sa te dai la o parte pentru a avea grija de propriul suflet! inseamna a fi altfel. Si vine de spune ca fericit va fi cel ce plange! Nimeni nu a mai spus asa ceva pana atunci.

De ce? Pentru ca blandetea este in mod indisolubil legata de iertare! Iar Hristos stie bine ca vom avea destule prilejuri ca sa iertam. ii mint sau pur si simplu aleg un alt drum in viata. Este dragostea fata de cel ce greseste tocmai pentru ca nu-si da seama cat greseste si fata de Cine greseste. bland cu cei care irau nerecunoscatori. Fericiti cei blanzi. Un loc in care oricand sa se poata naste iertarea si indreptarea. Este unul din atributele lui Dumnezeu. Iar blandetea este nerazbunare. Stia bine in ce lume avem sa ne ducem zilele: aceeasi lume care si pe El L-a ranit si care nu va pregeta sa raneasca si pe cei care vor vrea sa mearga dupa El. Este firul conductor al intregii activitati a lui Hristos printre oameni. lovesc si ii bruscheaza pe cei saraci si singuri cu sufletele lor. la marginea unei lumi. A fi bland inseamna a lasa mereu loc lui Dumnezeu intre tine si aproapele tau. unul prea murdar. care ranesc. In asteptarea lui Hristos. Niste lacrimi provocate mereu de cei din jur. Este compatimire. cu greu de inteles de catre cei ce nu mai plang pentru sufletele lor. Caci mania este semn de dezordine si de intunecare sufleteasca. cand durerea si aitarea celorlalti ne apasa si pe noi si atunci cand se ad a fi mereu plini de suspine si de lacrimi intr-o urne care nu stie nici de Hristos si nici de suferinta Lui! O fericire a lacrimilor. Bland cu miile de oameni care il urmau. bland cu cei care refuzau sa-L primeasca si bland cu cei care L-au tintuit pe o nedreapta Cruce.Nefericiti cei ce nu plang atunci cand copiii nu mai stiu ce este curat si frumos. cand prietenii ii tradeaza. Daca iubesti fara a astepta ceva. Este acea mila nesfarsita in fata nestiintei si a neputintei umane. cand fatarnicia si imoralitatea sunt legi ce domnesc prea mult printre si in oameni si atunci cand Hristos insusi nu mai este Calea si Bucuria unor oameni care chiar se considera ei insisi a fi fericiti! Fericiti cei ce plang atunci cand singuratatea ii apasa mult prea dureros. vei sti sa fii bland. Ranile proprii care il . ca aceia vor mosteni pamantul Blandetea este o trasatura divina. cand dreptatea si adevarul nu mai au loc printre noi.

va fi din nou plin de Lumina. Hristos nu a pus conditii Crucii Sale: daca Ma primiti si credeti in Mine. L-au acuzat cu cele mai infame Si josnice vorbe. chiar si daca nu ti-a gresit. ci sa-i deschida raiul pe care chiar nu-l merita. nici noi nu vom avea parte de altceva. Caci nu e usor lucru a ierta. L-au batjocorit. adica o apatie vecina cu sinuciderea morala si fizica. egoist sau filantrop. Ci iertarea si imbratisarea lui! Ne cere sa invatam a-l accepta pe celalalt exact asa cum este: bun sau rau. accept sa Ma rastigniti. sa nu te manii. chiar daca tu zici ca nu merita sa fii bland. Si tot blandetea L-a "impins" sa intre in casele pacatosilor. Daca El a putut sa fie bland cu cei ce il urau. a intoarce obrazul si a te stradui din rasputeri sa nu te superi. a indura. daca nu. Pana la EI si la fericirea de a mosteni pamantul. candva. sa nu ii ceara socoteala talharului ce se pocaia pentru cele facute pana atunci. Blandetea este acea lumina si frumusete sub care pana si cel din urma pacatos il poate vedea pe Dumnezeu. Nici fuga de celalalt. ipocrit sau drept. . cu noi vor face la fel. Blandetea nu este teorie. urat sau frumos. criminal sau sfant. de vreme ce Domnul a folosit iar viitorul atunci cand a promis fericire celor ce sunt blanzi. nici ranirea sau chiar uciderea lui. Blandetea este una din cele mai mari suferinte. si pe noi ne vor uri. atunci si noi avem sansa la o astfel de blandete. ci acea stare de a fi mereu pe urmele lui Hristos. Dar si ea provoaca suferinta. Dar Hristos nu ne cere imposibilul. Ci ne cere o renuntare la tot ceea ce ucide omenescul din noi. Fii bland. pe Cruce fiind. ale vamesilor si ale fariseilor pentru a "scoate" de acolo sfinti si buni propovaduitori ai Cuvantului Sau. Blandetea a "obligat" pe Hristos.ranesc pe celalalt! Un continuu lant al urii si al neputintei umane de a mai lasa sansa si lui Hristos sa intervina. Iarta-l. de Adevar si de blandete. Cert este ca El a spus clar cum ca vom fi tratati de oameni cam cu aceleasi ganduri si sentimente cu care El a avut de luptat: L-au urat pe El. Nu ne cere Domnul o renuntare la lume frui modul budist. atunci va las si Ma duc de unde am venit! Nu! Tot ceea ce este bun si frumos este si dezinteresat. Ramane doar ca blandetea Lui sa ne dea puterea sa mergem mai departe. adica acest loc care. Ofera inainte de a i se cere si iarta inainte de a i se fi gresit. Accepta-l fara a-l rani.

ca aceia se vor satura In mijlocul unor oameni mereu flamanzi si insetati din cu totul alte pricini. din cauza noastra.. sa ceara lui Dumnezeu ca ei. exact cu sentimentele lor de deznadejde si de neputinta? Ca. sa sufere pentru propriile pacate inzecit si inmiit. Intr-o societate care doar consuma cantitati uriase de alimente si de lichide. boli incurabile peste cei nevinovati din cauza celor mult prea vinovati. ospicii pline de alienati care s-au nascut asa din cauza unor pacate parintesti si nu numai. atunci cand toata viata lui este un nesfarsit lant de nedreptati si de faradelegi! Si ce ar fi daca Dumnezeu chiar S-ar apuca sa faca dreptate inca de aici si inca de pe acum? Cei avortati sa strige zi si noapte in inimile si in cugetele celor care i-au ucis si sa ceara asupra lor o grabnica dreptate divina? Cei care. parintii lor. ipocrizie si desfrau intreaga dreptate a lui Hristos? Iar batranii sa umple sufletele celor ce iau alungat. toate sunt puse pe seama lui Dumnezeu. sa pogoare peste cei ce se complac in minciuna. dureri si suferinta peste cei curati si buni tocmai din cauza celor ce nu vor sa mai fie curati si buni. azile pline de fiinte date la o parte sau care s-au exclus singure fugind de nerecunostinta si de neputinta. isi inchipuie raiul ca pe un loc in care nu mai exista foame si sete.Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate. greu este a vorbi despre foamea si setea sufletului! Setea de dreptate. sa moara doar atunci cand si noi vom trai macar o zi de chinuitoare foame si vom arde de dorul unei singure picaturi de apa? Cerand peste noi aceeasi dreptate dumnezeiasca? Copiii care sufera de boli incurabile din cauza mizeriei din sufletele parintilor sau ale rudelor. dand vina tot pe Dumnezeu! Milioane de infometati din Africa sau chiar de langa noi. iar pe cei vii ii chinuie prin nepasare si prin nesimtire. Si tot omul este cel care indrazneste sa-i ceara sa faca dreptate.. . asa cum si merita? Cei dati la o parte. este cam greu sa intelegem cum stau lucrurile cu foamea si setea de dreptate.. intr-o lume in care domneste nedreptatea si in care pana si Dumnezeu este acuzat de nedreptate! Caci lumea isi avorteaza pruncii. marginalizati si ridiculizati.. orfelinate pline de fiinte care nu cunosc iubirea si mangaierea.

Stiu ce am de facut sau ratacesc printr-o lume care se preteaza la prea multe compromisuri. fie deschisa! Ceva ori este drept.. la libertatea celor ce se impietresc in nepasare si in lacomie. Drept a fost cand l-a sarutat pe Iuda in speranta intoarcerii lui. caci am condamnat. A fost drept atunci cand a alungat dracii din omul demonizat in turma de porci a celor din Gadara. Si pe prea multi dintre noi aceasta divina dreptate ne va condamna. Drept a fost Hristos atunci cand a iertat vamesi si desfranate. cu pretul unei imense suferinte. urasc.. mai presus de toate este Iubire! Iar Iubirea stie sa respecte libertatea celuilalt. Aici ne ramane sa flamanzim de dreptate! Dar o foame reala. Asa ca lumea se imparte exact in doua parti: flamanzi si insetati de dreptate si.din dreptate de Sus. caci am ranit. Alegerea ne apartine! Si. Respecta nedreptatea omului. iarasi. cei flamanzi si insetati de nedreptate. Dumnezeu este Drept si. Caci ar insemna sa atenteze la libertatea "mamelor" care au ales sa avorteze. dar si cand a cerut socoteala celui ce l-a lovit chiar pe nedrept. ne va alunga.. Cu dreptatea nu-i de joaca. Dar la fel de drept a fost atunci cand i-a infierat pe farisei si a luat biciul in mana pentru a curata Templul cel numai pentru rugaciune si pentru mila... Uriasa! Care nu va accepta niciun compromis si care nu poate fi mituita de nimicurile acestei lumi. Si El nu poate atenta la libertatea nici unuia dintre noi. ne va rani. la libertatea celor ce se leapada de frate sau de parinti etc. O foame si o sete cum numai Hristos mai poate simti! De nepotolit. de fapt. Nu exista cale de mijloc: o usa este fie inchisa.. cum ii place romanului sa spuna. care chinuie inima si apasa sufletul. Iar Domnul respecta libertatea omului. la libertatea celor ce lovesc. in cealalta parte. caci am alungat. nu sunt fericiti si nu au avut nici cel mai mic drept sa-i alunge si sa-i uite! Poate ca asa ar arata dreptatea divina peste o lume care nu stie ca. orice ar presupune aceasta. sa simta ca... Hristos atentioneaza ca foamea Si setea de dreptate nu pot fi potolite aici si acum. va avea parte de aceasta dreptate! Dar ar mai fi ceva. pana la urma.. dar i-a lasat pe diavoli sa ramana in fariseii cei . Dar poate satura de dreptate doar pe cei ce mor.. mint sau doar ignora pe aproapele lor. ori este nedrept sau netrebnic.

implicit. Pentru ca cel care greseste inca n-a gustat din mila lui Hristos si din mila ta. ipocriti si mult prea mandri. incat a lasat cerurile si S-a asezat pe Cruce pentru creatura Sa. Ne-ar fi fost destul! Dar sa nu uitam ca doar crestinismul este religia in care Dumnezeu vine in intampinarea omului. se mai gasea cate unul sa se coboare in subteranele Bucurestiului. tot El este Cel ce a spus: Mila voiesc. ca aceia se vor milui Mila este si ea o fiica a iubirii.. mai putin pe tine insuti. divine. candva. O dreptate care respecta si accepta pe om exact asa cum vrea sa fie. . Mila nu este acea suma de bani sau acea legatura de haine pe care. Mila te obliga sa ierti pe oricine. Domnul ar fi zis: "Fericiti cei ce dau bani si haine saracilor. atunci cand va fi gustat.. Mila este acel foc interior care nu te lasa sa ai liniste atat timp cat cel de langa tine sufera pe nedrept. la aurolacii si vagabonzii capitalei." La fel. O afundare in adancurile fiintei celui de langa tine. Caci.. dar nu este. Aceasta o putea face mult mai simplu sau am fi putut-o invata de la Budha sau Mahomed. Si al Crucii! Fericiti cei milostivi... Dar a da o parte din atentia ta. o picatura din iubirea ta si o particica din sufletul tau celui ce are nevoie este totul! Domnul nu a venit la noi doar ca sa ne invete sa dam de pomana. din iubire si din speranta mai poate un suflet uman sa se intereseze de cel care ar trebui sa fie exact langa tine. se va indrepta si se va mantui. Dar. Daca ar fi fost asa. Si ca a fericit pe acea vaduva care a dat pentru Templu ultimul ei banut. Mila ca si coborare la celalalt. este chinuit. nicaieri nu ni se spune ca El ar fi dat cuiva bani. in vesnicie. doar unii dintre noi o mai dau unor fiinte ce nu au nume si carora nu avem nimic a le spune.murdari. Mila te scoate din barlogul sufletului tau pentru a avea un rost in aceasta lume si. bolnav sau are nevoie doar de un cuvant curat si bun.. desi stim bine ca banii pentru milostenii erau la Iuda. Exact ca si in acele mult prea putine cazuri in care. in timp ce in celelalte religii omul il cauta pe Dumnezeu! Deci si mila are conotatii speciale. Chiar cu pretul suferintei. mai intai de toate chiar lui Dumnezeu I-a fost mila. Din mila. din cand in cand. iar nu jertfa! A da bani este ceva. la acei nefericiti si condamnati fara vina.

Fericiti cei curati cu inima. A avut mila de orbul care-L striga dintr-un intuneric al durerii si al neputintei. nici macar o minune nu asteapta Hristos de la noi. Hristos ne spune ca cei curati cu inima il vor vedea pe Dumnezeu. cu conditia de a se intoarce la puritatea lor. A avut mila de miile de oameni care il urmau pana si prin pustie. iar altii saraci sufleteste. ca aceia vor vedea pe Dumnezeu Exista doua feluri de curatiri: exterioara si interioara. vindecandu-l. ei vad un om care sufera enorm si nu stie ca suferinta se poate indrepta si sfinti cu totul . ucenicul cel mai drag. Este o inima in care nu se mai gaseste nimic din ceea ce murdareste chipul lui Hristos. cei ce au inceput sa greseasca il vor vedea. Pe cea exterioara. rabdarea.. Altfel cum s-ar putea explica ca inca mai exista.. Iar la sfarsit te "obliga" sa daruiesti fiecaruia cate ceva: un cuvant. Candva. Copiii si sfintii il vad pe Dumnezeu inca de pe acum. insa acum ce pot vedea ei? Ce le rezerva prezentul? In cel ce bea pana uita de sine. aflat in fiecare dintre noi.Mila te face sa-i vezi pe toti cei de langa tine ca pe niste saraci: unii sunt saraci material. dar si aproapele. Desi astazi chiar sunt o minune mila. Mai putin propriul egoism. o lacrima. ingaduinta etc. sprijineau si realmente carau pana la casele lor oameni in stare de ebrietate. majoritatea dintre noi o pazim cu strasnicie si o garnisim cu tot felul de parfumuri si deodorante. o iertare.. O inima curata este acea inima in care incape si Hristos. Am cunoscut copii care exact asa procedau: imbratisau saracii. O grija nelimitata fata de acest trup: de la mancaruri cat mai ecologice si pana la patimasul body-building. Cel ce este mult prea milostiv. A avea mila inseamna a purta inima lui Hristos. aveau zambete si bucurii pentru copiii cei care astfel capatau si nume si zambete si bucurii. ca sa nu cazi in urata mandrie. dandu-le sa manance pe saturate. Fara sa specifice anume cand. Si apoi te arata a fi ultimul dintre saracii acestei lumi. o bucata de paine sau doar un zambet. Dar Hristos ne spune ca altceva este esential pentru fiinta umana. A avut mila pana si pe Cruce de Maica Sa si a lasat-o in grija lui Ioan. Noua nu ni se cere nici macar a mia parte din toate acestea.. inca n-a pierit o lume in care mizeria si imoralitatea au atins cote maxime? Mare trebuie sa fie mila Domnului de a putut rabda pe omul care a uitat cu totul ce este mila! Hristos a avut mila de vaduva ce-si ingropa fiul si i l-a inviat.. intelegerea..

. desfranatele pot deveni sfinte. din pacate! Acolo se nasc si colcaie gandurile. intr-un final. In cel ce tace si plange la marginea drumului. cum se castiga placeri trupesti. Exact ca si in povestile noastre. ei vad o fiinta care vrea doar sa iubeasca si sa fie iubita. ei vad un suflet chinuit de prea multe boli care il obliga sa fie asa. desigur. fie ea cat de decazuta si de desfranata.. Lasand. Si-a imaginat zile si nopti in sir cum se pacatuieste... Luam un film murdar de pe net.. Oricand. Ca un vis ce are loc mereu in inima noastra. Tu singur decizi ce usa sa-ti deschida Hristos Domnul! Pacatul incepe tot din inima. iar balaurul poate deveni urgent un soricel pe care sa-l manance prima pisica ce ne iese in cale. o fiinta care n-a cunoscut iertarea si mila lui Hristos. care nu stie ca are trup decat cand ii este foame si atunci cand este rapus de oboseala.. Inima curata este cea a unui copil. Cam asa vad cei curati cu inima. Nu mai stie cum.altfel. Totul se va reduce la o fuga disperata dupa placere: in inima si in realitate.. in care porcul este de fapt un fiu de imparat. Cel desfranat ajunge in cele mai josnice patimi pentru ca mai intai a fost desfranat in inima sa: acolo si-a pierdut mai intai fecioria. adaugam chipul unei fiinte ce am vazut-o poate doar intamplator si incepem sa impletim tot felul de vise. in cel care raneste. in fata cea murdara si cazuta intr-un desfrau lasciv si obscen. niciodata ajunsa si niciodata destula. loveste sau uraste pe cineva. Vad mereu doar inimile celor din jur. vad un om parasit de oameni. un om care a fost uitat de ceilalti. Si. Ca si pentru Hristos! Vede peste tot doar ce este frumos si . caci cel ce are un suflet chinuit. Si absolut in orice inima. in rest totul este curat pentru el. le punem in practica. poftele si imaginatia noastra cea mult prea des murdara. dar nu si de Dumnezeu. pe diavol sa fie regizorul nostru principal! Si uite asa inima nu mai poate fi curata. pentru cei cu inima curata. sta ascuns si acoperit chipul lui Dumnezeu. Totul este in inima ta: acolo este poarta spre iad sau spre rai.. iar cei rai si urati pot capata o lumina de Sus care sa ierte tot si sa imbratiseze tot. caci a uitat. criminalii pot cuceri inaintea noastra raiul. Cel care il poate cerceta prin ei. Depinde cum privesti: cu ochii lui Hristos sau prin ochelarii stramti si spalaciti ai acestei lumi. care devine un nelimitat platou pe care noi "filmam" cele mai murdare si mai decazute filme. va chinui si pe cei din jur. cu cine ar putea gresi.

El mi-o poate lua sau mio poate asigura. pe ura si pe o urata schizofrenie morala. Va fi bine. Cum ma raportez eu la cel de langa mine? Iert? Atunci voi fi iertat! Il accept si il iubesc asa cum este? Atunci voi fi acceptat si iubit asa cum sunt. Fericiti facatorii de pace. invata sa te vezi ca fiind cel mai nesuferit dintre oameni si asa vei putea suferi mai usor pe cel de langa tine. Dar. Iar acesti copii au inimi gata sa iubeasca si sa fie pline de bucurie si lumina. cu toate acestea. Trebuie sa fie ceva mai mult decat atat! Daca vom invata candva sa nu mai cautam nimic din ceea ce ne hraneste egoismul si micimea proprie. Intr-o lume in care visele cele murdare se vor spulbera si isi vor arata subrezenia si inexistenta. ne va tine mereu in imbratisarea si in iubirea Lui. ei bine. invata sa ai rabdare cu el. intr-o lume a razboiului si a furtunilor sufletesti. atunci vom pleca singuri. chiar daca eu vreau sa-l distrug si simt cu toata fiinta mea ca il urasc si chiar daca el mi-a gresit. Nimic nu este usor.. el este iubit de Iisus Hristos. atunci cred ca vom sti ce este aceasta pace. iar el se va indrepta si se va sfinti prin iubirea mea. Caci. Daca Se va recunoaste acolo. iar Dumnezeu va avea rabdare cu tine. Mai mult nu tine de mine. Si va fi pace. Hristos va privi in inima fiecaruia dintre noi. Altfel nu vom rezista si ne vom sinucide spiritual cu totii dupa ce vom fi . asa ca intr-o oglinda..curat. Inima ne va trimite in iad sau in rai. Cine este cel de langa mine? Iubitul si alesul lui Dumnezeu! Nici mai mult si nici mai putin! Chiar daca eu nu vreau sa accept. Am doar o singura datorie: aceea de a-l ierta si de a-l iubi. La sfarsit. de unde pornesc razboaiele acestei lumi? De la o cearta mizera intre doi oameni si pana la invadarea si distrugerea unui popor de catre un altul. intr-un sens restrans. Pentru el. despre care vorbeste Iisus Hristos? Pacea europeana pe care mai marii acestei lumi o "pregatesc" condamnand la suferinta si la moarte chiar si popoare intregi? Nu prea as crede. Eu ma voi indrepta si ma voi sfinti prin iubirea lui. Pacea mea este conditionata de aproapele meu. fie ca mi se pare ca altfel trebuie sa stea lucrurile. Daca nu. el ii apartine doar lui Iisus Hristos! Chiar nu am niciun drept asupra lui. se cade sa cautam pacea sufletului.. lumea este plina de copii.. ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema Ce este pacea aceasta. chiar daca el mi-a atins orgoliul si personalitatea. totul se bazeaza pe egoism.

Nici macar sa murim nu ne mai este frica. Primele Sale cuvinte mereu au fost acestea: "Pace voua!" Adica liniste. Nimic nu le lipseste. A umplut de liniste sufletele apostolilor. Chipul Lui si Iubirea Lui se vad in fiecare om si se reflecta in fiecare coltisor al acestui pamant. Iar pacea lumii se intelege ca este una aparenta si mincinoasa.. Totodata daruieste din pacea Sa apostolilor si fericeste pe facatorii de pace. Ca au iertat si sunt iertati. de vreme ce nu ii place lui Hristos. desfranatii.. dar si intre tata si fiu. Adica au facut voia lui Hristos. a si spus ca nu a venit sa aduca pace pe pamant. ura si fatarnicia noastra. Pentru ca linistea constiintei era destula la ei. Bucuria. Totul este acum la Hristos. bucurie si mangaiere. Chiar in bucurie. Vorbim cumva de doua feluri de pace? Care nu au absolut nimic in comun? Care nu pot coexista in niciun chip? De ce s-a ajuns la o astfel de dificila situatie. Fericiti cei prigoniti pentru dreptate. Hristos a daruit mereu din pacea Sa. nicio grija nu-i .. Trebuie doar sa ne uitam bine in jurul nostru! Cine sunt si cum sunt cei ce au o pace lumeasca? Ipocritii. de fapt. Stiau ca au iubit Si ca sunt iubiti. Altceva nu vei mai cauta si nu vei mai cere. Pentru ca vei avea mereu de daruit. Copiii si sfintii mor in pace. Invata sa iubesti si vei avea pace. Desi fericirea anterioara vorbea de pace! Ce ar trebui sa intelegem? Ca pana si Hristos S-ar contrazice pe Sine insusi? A spus ca a venit sa aduca sabie: dezbinare intre fiica si mama. iar omul o alta? Despre pacea lui Hristos am vorbit. A daruit pace celei macinate de grele pacate si i-a ridicat inima in raiul Lui inca din aceasta viata. farsorii. hotii si tradatorii. A impacat constiinte chinuite si le-a umplut de mila si de Iubirea Sa. Au o viata de invidiat. ca a lor este imparatia cerurilor Inca o fericire care contrariaza! Hristos. minciuna. ca Domnul sa aiba o pace. cele chinuite de deznadejde si de indoiala.. Au facut si au lasat pace in urma lor. Nu mai aveti nici macar un motiv pentru care sa va fie frica sau pentru care sa fiti tristi si lipsiti de credinta. L-au vazut peste tot si in toti ceilalti. Lumina si Adevarul sunt ale Lui.ucis pe aproapele nostru prin indiferenta. mincinosii.

Ca nu au alta cale! . Sfantului Ioan Botezatorul i s-a taiat capul. Nu vor avea de ales tocmai pentru ca au stiut ca asa este drept. Asa. Doar in cazul lor foloseste pentru bucurie si iubire timpul prezent! De ce? Poate pentru ca stia ca prigoana este o Cruce enorm de grea si ca nu are drum de intoarcere? A inteles ca suferinta de a fi lovit. Iar istoria se va repeta mai devreme decat vrem noi. Ca nu se poate altfel. ranit si ucis pentru El reprezinta supremul semn de rabdare. Hristos a suferit cea mai crunta prigoana: acuzat de nebunie si de demonizare. Asa putem intelege de ce a afirmat Domnul ca nu a venit sa aduca pace.apasa si nicio cuta nu le umbreste fruntea. torturat. pentru cei prigoniti ppune clar ca a lor este. in coliziune cu pacea lui Dumnezeu. s-a intamplat cu Sfantul Ioan Botezatorul si Irod. ci sabie. Pacea lui Irod se loveste de pacea Sfantului Ioan. adevar. de exemplu. batjocorit. este clar ca nu avem nicio alta sansa! Pacea lumii provoaca suferinta si prigoana. adica de pacea lui Hristos. Ce urmeaza? Spune in mod clar aceasta Fericire: prigoana! Si cum Hristos nu ne-a ascuns adevarul. mai mult. cel care s-a casatorit cu sotia fratelui sau. lumina. Hristos i-a fericit pe cei prigoniti si le-a daruit ceva mai mult decat celor ce merg la El pe drumul celorlalte Fericiri. Sfanta Filofteia este ucisa de propriul tata. ironizat sau. Iar dupa El. daca este nevoie! Nu putine au fost cazurile in Rusia sovietica in care copiii declarau NKVD-ului cum ca si-au vazut parintii rugandu-se sau facand pe ascuns semnul Sfintei Cruci.. printr-o minune. Iar acest minim exemplu se va intinde la scara mondiala. scuipat. la un moment dat. Doar celor prigoniti le da ceva aici ji acum! Daca pentru ceilalti vorbeste de fiecare data o rasplata viitoare. ranit si crucificat. Totul este pentru ei o perfectiune inauntrul careia nici macar Dumnezeu nu mai poate incapea. Dar abia aici intervine cheia problemei in sine! Perfectiunea lor cea gaunoasa si trecatoare intra. in ceruri. milioane de martiri vor face la fel. aici si acum. de iertare si de credinta in Dumnezeu. Tatal va avea o pace lumeasca si va prigoni pe fiica sa. Cui? Celor care au exact ceea ce lipseste lumii: iubire. dreptate si puritate. imparatia ierurilor. a cunoscut Iubirea si Bucuria cereasca. care. lovit..

altii omoara. al demnitatii si al dreptatii. Hristos. Dar pe cei ce vor sa fie altfel nu ii iarta. pacea lumii ii obliga pe sfinti sa sufere. Aici Hristos ne spune exact ce ne asteapta. Ceilalti unsprezece mor decapitati. ori e rece. de jos. Se vede bine ca nimeni nu se joaca: toti isi iau rolurile in serios! Apostolii nu se dau inapoi in fata mortii. Iar prigoana va fi atat timp cat va si lumea aceasta.. atunci ne vor prigoni. iar lumea nu crede de cuviinta ca ar trebui sa ii ierte. altii prigonesc. ori nu este deloc! Nici Hristos nu ne minte si nici lumea nu are timp sa se joace cu cei care nu i se supun. Au gustul libertatii. ii prigoneste pana ce vor invata sa taca. atentie! Hristos i-a impartit in mod clar pe oameni in doua categorii: prigoniti si prigonitori. Nu are nimic de ascuns celor care il vor urma. sa-i dea la o parte cu pretul vietii doar pentru ca nu au vrut sa taca. asa nu pot ei sa faca niciun compromis cu aceasta lume si cu pacea ei. pentru ca nu au putut sa inchida ochii si pentru ca nu au vrut sa fie ca toti ceilalti. numai unul a murit de batranete si aceasta numai pentru ca Hristos l-a iubit enorm pentru puritatea Lui. ori cu Hristos. Unii sunt prigoniti. Fericiti veti fi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra. Ori cu lumea.Dreptatea lumii. imparatia lui Hristos deja este cu ei si in ei. Adica pana la moarte! Iar Hristos pe acestia ii fericeste inca din viata! Pentru ca toti cei prigoniti stiu bine ce spun si de ce lupta atat de inversunat cu raul acestei lumi. Sus. De la cuvinte ce dor si pana la o ura ce ucide doar un trecator trup. ii primeste pe cei pe care lumea ii trimite de la ea. Ori.. Unii mar. Chiar nu exista o a treia alternativa! . Si daca nu vom vrea sa ii credem. rastigniti sau torturati. ii iarta pe toti cei fara chip si fara nume care se pierd in pantecele ei cel mistuitor de personalitate si de puritate. Exact ca si in inchisorile comuniste. insa. Prigoana ori este in toata legea. Si cum fierul nu se poate inmuia ca si ceara. Doar anumite nuante sunt subliniate aici. sa-i inlature. ori! Dintre cei doisprezece Apostoli. Si nu poate decat sa-i prigoneasca.. Numai mincinosii si ipocritii acestei lumi ne vor invata ca exista o a treia cale. Dar numai atat! Deci trebuie sa intelegem ca Domnul ii primeste doar pe cei pe care lumea nu ii mai primeste? Ori e calda. Asa ca bine ar fi sa ne delimitam in mod clar si sa dictam inimilor noastre o directie cat mai clara! Nu exista nici aici o cale de mijloc. mintind din pricina Mea A noua Fericire pare a fi doar o accentuare a celei anterioare. Iar lumea nu iarta..

placuta si garnisita cu bucurii! Crestinismul este durere! Ne place sau ba. ca plata voastra multa este in ceruri . dar absolut tot cuvantul rau si toata minciuna. Poate ca nu zi de zi.. ori sfarsitul lumii. iar cei prigoniti dau si ei tot: credinta. Ori sfarsitul celui prigonit. Numai ea a decis ca toti cei care vor sa il urmeze pe Hristos trebuie sa sufere. Si careia i se va supune si lumea. iar Fericirile ar fi doar un basm pentru copii sau o scuza lamentabila pentru cei slabi si neputinciosi in fata voii acestei lumi. Si tocmai El este Fericirea.. dincolo de moarte. Ocara nu are margini si nu are limita in timp. Dar Hristos este. pana la sfarsit. in acelasi timp. El nu a vrut sa se intample asa! Nu-I place in niciun caz sa ne vada suferind sau sa ii vada pe sfintii Lui cum sunt torturati si dati la moarte.. Dar macar din cand in cand. acesta este adevarul. sa taca. Nimeni nu se targuieste! Lumea are tot. Daca totul s-ar termina in pragul mortii. implicit. Si. rana si chin! Crestinismul este o Golgota ce dureaza cat o viata de om. De ce ingaduie Hristos toate acestea? Pentru libertatea lumii si pentru sfintirea noastra. Nebun si mincinos este cel ce si-a inchipuit ca ceea ce a adus Hristos. atunci acel om chiar nu L-a inteles deloc pe Hristos si drumul Lui! A fi crestin inseamna a fi prigonit. Dar voia lumii se implineste numai un timp. Iar El a acceptat intru totul decizia lumii de a-L condamna la rastignire. crestinismul.. atunci lumea ar avea dreptate. care mereu are ceva de spus si care nu a invatat sa-i fie frica si. desi acum lumea biruieste. poate ca nu clipa de clipa. este o religie usoara. Cat sa se mai aleaga graul de neghina. este prigonit pentru ca poate ierta si poate iubi. Mereu. Insa lumea a ales sa fie asa. careia nimic nu-i mai poate sta impotriva. Lumea se chinuie vazand in adevaratul crestin ceea ce ei ii lipseste. Bucurati-va si va veseliti. rabdare. decat sa se schimbe pe sine. totusi. prefera sa-i prigoneasca pe cei ce nu sunt ca ea. Dreptatea sfintilor va iesi biruitoare.. Asa a decis sa faca si cu Hristos.Nimeni nu are nimic de precupetit. Daca cineva crede ca nu e asa. Cat tine lumea! Apoi Hristos are voia Lui. Crestinul este o fiinta care nu poate face niciun pact cu lumea aceasta. Crestinismul este lacrima. Atat ca sa se mai separe apele in aceasta lume.. Dar care. iertare. pentru ca stie sa renunte si chiar sa uite de sine.

ne va fi de ajuns ca sa alegem drumul cel aspru al mantuirii. in timp ce erau torturati si scrijeliti. Doar au inteles bine ca prigoana este semnul cel bun al drumului spre Hristos. Acestia au indeosebi trebuinta de multa purtare de grija intru mangaierea necazului lor. Sunt si acum fericiti! Totul depinde de noi.. acolo. insetati si infometati sufleteste. Fiecare dintre cei necajiti. imbratisarea de care avem atata nevoie. Insa numai Iubirea conteaza! Totul este de la Hristos si pentru El. Unii esueaza. si fac asa pentru ca aceste intrebari nu fac decat sa le starneasca aducerile-aminte de necazuri. Si au fost fericiti. asteapta pe cineva sa-i mangaie si nu gasesc pe nimeni.. Pentru ca Hristos mai avea ceva pentru ei: puterea de a rabda pana la capat si taria de a ierta pana la capat. absolut nici unul dintre ei. gasim iubirea. altii insa. Daca il vom fi iubit fie si numai o secunda in viata noastra. si astfel le pricinuiesc si mai mari suferinte. altii gusta inca de aici fericirea. Nimic nu ne poate opri... mai cu seama nevoie de mangaiere. O incercare de a afla fericirea. insusiri ale lui Hristos Cel printre oameni si ale crestinilor Lui. primesc necazurile ce ii cuprind cu deznadajduire si imputinare de suflet. Nu au masurat ura lumii si nici mila lui Dumnezeu. si de aceea acestia din urma au. Dar. doar sa dorim a fi cu adevarat fericiti! Monahul Paulin Lecca Mangaiere in necazuri Nu este nici un om care in intreaga sa viata sa fi fost cu totul lipsit de necazuri si dureri. Unii dintre cei doborati de necazuri se feresc cu buna stiinta de cei ce le-ar putea mangaia necazul. triste! O clipa de am iubit dreptatea si Adevarul. cu lacrimi in ochi sau in suflet. Viata este o clipa inaintea intrarii in vesnicie. Prigoniti... nu s-au plans de durere. mila.Atat ne poate oferi Domnul: cerurile si pe Sine insusi! Pentru ca la El. adeseori se intampla ca ei indelung asteapta pe cineva care sa se mahneasca impreuna cu ei. atunci vom fi inteles de ce a rostit aceste Fericiri atat de. Sfintii. intelegand iconomia si insemnatatea lor in viata omeneasca. dar nu este unul ca acesta. facand aceasta pentru ca sa se fereasca de intrebarile celor ce vor sa-i mangaie.si intr-adevar ca dintre acestia sunt putini rabda cu multumire. ocarati. Unii . Restul nu mai conteaza. si sa ia aminte la cuvintele dreptului Iov: "Daca . Are Cine sa faca aceasta. mai intai de toate sa tina minte ca nevoile sunt ingaduite de Dumnezeu.

si raul este ingaduit de Dumnezeu. indrazneste si se va intari inima ta! Roaga-te cu rugaciunea dumnezeiescului Ioan cel cu Gura de Aur: "Doamne da-mi marinimie!" Rosteste. 10) Deci. 18). cu rabdare si insufletire. tanguire si deznadajduire.ingaduit de dumnezeiasca voie . Parinte.si toate acestea le face pentru tamaduirea si inzdravenirea noastra. Deci si tu. Bolnavul se tanguie si geme si nici nu voieste leacuri amare. dar nu fara indurare. vazand ranile izvoratoare de puroi ale pacatelor noastre. prin toate acestea facand sa creasca durerea prin vindecare . Ne arde cu napaste. Asemenea si Domnul. Dar. alteori arde si taie. ci primeste-le pe toate cu multumire. dupa cum spune si David: "Certand m-a certat Domnul. Doctorul sufletelor noastre. nu te intrista fara masura vazand necazul trimis asupra-ti de Dumnezeu tot pentru binele tau. cu multumire: "Binecuvantat este Dumnezeu. dar si atunci El ne pedepseste dorindu-ne tot binele. dar nu fara mir. ne taie cu nevoi neasteptate. pentru ca altfel nu se pot tamadui ranile noastre sufletesti. ne adapa cu amaraciuni pline de tanguire . mai mult milostiv decat aspru si manios. el pune inainte leacuri amare. care ne foloseste intru dobandirea binelui nostru. va aduce asupra noastra ingrijirea doctoriceasca ce se cuvine. iubitorule de Hristos. Pedepsele sunt de cea mai mare trebuinta. Priveste la doctorul trupesc: ce face el cu bolnavul? Uneori.si fara indoiala ca le savarseste pe toate acestea de dragul sanatatii si nu al bolii. Dar voia Domnului intotdeauna este buna si plina de folos. 26).am primit de la Dumnezeu cele bune. dar nu fara mila si mangaiere. cumpaneste si se pleaca in asemenea stari spre cartire. iubitorule de Dumnezeu. nu deznadajdui. va aduce multa multumita doctorului. de dragul vietii si nu al mortii. cu toate ca pe ranile si necazurile noastre cumplite varsa vin. caci asa a fost bunavoirea inaintea Ta" (Matei 11. Dumnezeu trimite adeseori nevoi si necazuri asupra noastra din pricina pacatelor noastre. dar mortii nu m-a dat" (Psalm 117. nu vom primi oare si pe cele rele?" (Iov 2. ne intristeaza.este pentru noi un rau parelnic. iar raul . El este mai mult bun decat plin de iutime. firea noastra omeneasca fiind slaba in necazuri. loveste. nu te imputina cu sufletul. dar cand se va insanatosi. zicand evanghelic: "Da. intradevar. Si intru insasi pedeapsa pe care Domnul o da. Pedeapsa trebuie insa sa o primim cu multumire si nu cu intristare. crestine. fara cartire. stiu ca rabd mai putine de cate s-ar cuveni sa rabd!" Aducandu-ti aminte .

intaratari. celor ce nadajduiesc intr-insul le daruieste rabdare in necazuri. cartesc asupra tuturor. Asculta. si insusi El va pazi sufletul tau! Orice prigoniri. 12). pentru ca mai apoi tu insuti ii vei multumi lui Dumnezeu ca te-a vindecat. Tu insa nu slabi niciodata. cand cadeti in felurite ispite" (Iacov 1. isi vede neputinta sa. 13). daca nu este batut si inmuiat de incercari. Precum inul care pana cand nu va fi batut si paruit cu unealta de imblatit si cu melita nu este bun pentru funii si panze. . cuvintele Apostolului: "Nu v-a cuprins ispita care sa fi fost peste puterea omeneasca. Ridica. spre Dumnezeu mahnirea ta. nu te impotrivi in a rabda doctoria. terminand. "Fericit este barbatul care rabda ispita. spune Apostolul Iacov (Iacov 1. E intristat si tulburat copilul cand se osteneste sa invete. El nu va ingadui sa fiti pedepsiti mai mult decat puteti. afara de ei insisi. dupa masura lor. Sta in atotputernicia lui Dumnezeu ca. Aurul si argintul se curata de spurcaciuni in topitoare. nu poate ajunge la cunostinta nimicniciei sale. fratii mei.se napustesc catre toti. necazuri sau umilinte . astfel. tanguirea si plansul degraba sa le preschimbe in bucurie si mangaiere. Asculta cuvintele Apostolului: "Mare bucurie sa socotiti. caci lamurit facandu-se va lua cununa vietii. se umple de multa bucurie. invata smerenia si. cu vreme si fara vreme si in orice ceas. ca sa puteti rabda" (1 Corinteni 10. pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce il iubesc pe El".daca se va intampla cu ei ceva neplacut si care nu este dupa dorinta inimii lor . Mult rabdand. asemenea acestora este si sufletul care se curata prin incercarile ingaduite de Dumnezeu. asemenea este si sufletul care. dar. pentru iubitorii de Dumnezeu. nadajduieste in El. dar apoi. nu te indoi in asteptarea ta si nu te tulbura. ci o data cu ispita va aduce si scaparea din ea. pe toti ii socotesc vinovati. si tot El. sufletul ajunge la cunoasterea de sine.multele tale neajunsuri. asteapta si tu mila de la Dumnezeu. Imi vei spune: "Sunt gata sa rabd ispita. sufletul este carmuit . Dumnezeu ingaduie necazuri asupra acelora pe care ii iubeste.toate acestea. Dar credincios este Dumnezeu. sunt aducatoare de mantuire. Dar de ce sa ma bucur pentru intrarea in incercari? Bucura-te pentru faptul ca aceasta incercare este spre folosul tau. ci rastigneste-te pe crucea rabdarii si curajului. dintru aceasta. 2). asadar. Nu te asemana oamenilor nerabdatori care. dar sa fie dupa puterea mea".

slava vesnica covarsitoare" (2 Corinteni 4. pentru binele facut veti patimi si veti rabda. iar tu. 19-20). Multi drepti. ca sa fii numit fiu iubit al lui Dumnezeu! Si nu trebuie sa te indoiesti defel ca esti fiu iubit al lui Dumnezeu. poate te gandesti ca pe nedrept induri necazuri si prigoane de la altii. Gandeste-te. "atunci Dumnezeu" in aceasta imprejurare "se poarta" cu noi. ia curatit pe leprosi. Rabda. . ne aduce noua. multe au suferit. sa sufere cineva intristari. ci si mult bine le-a facut: i-a luminat pe orbii lor. Oare chiar numai tu singur voiesti sa fii scos din turma alesilor lui Dumnezeu. Dar si toti sfintii. 17)? Daca rabdam necazurile ingaduite de Dumnezeu. aceasta este placut lui Dumnezeu" (1 Petru 2. Sa ne aducem aminte de Iov si Tobit. mai ales daca esti atins de intristari si de necazuri. Prigoniti. neclintit nadajduieste pana in sfarsit. deci. Care a suferit pentru noi si nea lasat pilda de patimire. nu este intristare care nu trece. crestine deznadajduit. nefacandu-le nici un rau? La acestea Apostolul iti zice: "Caci aceasta este placut lui Dumnezeu. la Stapanul Hristos. El nu numai ca nu a facut nici un rau vrajmasilor Sai iudei. 7). tristeti si suferinte si-au trait viata lor? Ei intru putine gresind. in loc sa-I fie multumitori. neprimind sa rabzi vreo incercare? Tine minte ca nu este necaz de neindurat. te tulburi de necazuri mici si te intristezi fara masura. Cine va avea slava vesnica? Oare nu acela care se chinuie intru nevoi. usor si trecator. oare fara nevoi.inspre bunurile Imparatiei Ceresti. dupa cuvintele Apostolului: "Caci necazul nostru de acum. pe slabanogi si pe suferinzi. iubitule. i-a vindecat pe schiopi. pentru folosul lor sufletesc. Caci. preacuviosi neprihaniti ai Domnului. pentru incercarea credintei si neprihanirii lor au rabdat multe rele. ce lauda este daca. Trebuie sa avem in vedere ca nu intotdeauna sunt ingaduite necazuri pentru pacate. Dar. pentru greseala. cu gandul la El. Numai "prin multe suferinte trebuie sa intram in imparatia lui Dumnezeu" (Fapte 14. primiti bataie intru rabdare? Iar daca. suflete crestin intristat. 22). necinstiti si chinuiti ei se bucurau de Domnul Dumnezeu. mai presus de orice masura. iar cununile ceresti se daruiesc numai celor ce se arata multrabdatori in ispite. Si pentru toate acestea. pe nedrept. iubitorule de Dumnezeu. ca Domnul are puterea de a preschimba tristetea vremelnica in bucurie vesnica. a hranit mult popor. "ca fata de fii" (Evrei 12.

Ia aminte. sa fii insultat decat sa insulti. fiind jignit si injosit vei rabda cu multumire. asadar. Iata.Sa-ti dea Domnul fericire! Batranul a raspuns: . dar este lucru de pret daca tu. iar altii: "Huu! Cel care darami templul si in trei zile il zidesti. a spus: . Ti-a murit fiul? Ai prieteni pe ingerii lui Dumnezeu. Mantuieste-Te pe Tine insuti. ca nicovala. 3-5). imbracat in zdrente. 29-30). zicand: . ca si cum ar fi voit sa-si indrepteze salutarea. sa fii certat decat sa certi. Gandeste-te la aceasta rasplata si fii rabdator si cutezator! Te va necinsti cineva? Ia aminte la vesnica slava cereasca. dar pentru rabdare. iar nadejdea nu rusineaza" (Romani 5. mare cinste si rasplata de la Dumnezeu vei dobandi.Buna ziua. Pentru jignire si necinste va trebui sa suferi pedeapsa. au primit chinuri. si rabdarea incercare. auzind un asemenea raspuns s-a oprit si. crestine. Te-ai lipsit de avere? Priveste la bogatia si la comoara cea fara de pret din Cer. batrane! Batranul ii raspunde: . rani si chiar si moartea au primit-o cu bucurie. mai bine sa fii necinstit decat sa necinstesti pe cineva. noi "ne laudam si in suferinte. asadar.Nu tin minte sa fi avut vreodata o zi rea! invatatorul. De aceea. Esti gonit din patrie? Ai Patria Cereasca.. iar intinzandu-L pe cruce. intru felurimea nevoilor si ispitelor. coborandu-Te de pe cruce!" (Marcu 15. cu ei te vei bucura in vecii nesfarsiti. bine stiind ca suferinta aduce rabdare. ca pe Domnul Hristos L-au jignit fara de masura si numar. nici necazuri mici . mai bine este sa fii jignit decat sa jignesti. plin de bube si rani puroinde. dascalul il saluta dupa obicei. si incercarea nadejde. cu indraznire aseamana-te Domnului tau si mult patimitorilor crestini care. in cele din urma L-au si omorat.care nici nu pot fi macar asemanate cu chinurile Stapanului . 21). Iar noi. Nu este o mare izbanda daca tu ai jignit sau ai necinstit pe cineva. Si iata ca odata intalneste langa usile bisericii un cersetor batran. Un invatator vestit s-a rugat lui Dumnezeu mult si cu ravna.nu vrem sa rabdam. Trecand pe alaturi.unii strigau: "Rastigeste-L! Rastigneste-L!" (Luca 23. ca El sa-i arate pe acel om de la care ar fi putut sa invete calea adevarata spre Imparatia Cerurilor. si chiar fara de vina fiind. Stai.

Ce spui batrane? Eu iti doresc sa fii in bunastare.Sa te mantuiasca Dumnezeu pentru acestea. Nu am cunoscut vreodata o oarecare nefericire sau necaz. pentru ca in viata aceasta fericirea cea nemincinoasa este a te incredinta in toate voii Domnului. Cand toti ma hulesc.. iar daca nu-mi doresc bunastare.. Nu simt nenorocirea. pentru aceea si-I multumesc. Asemenea si cu toate cate le ingaduie Dumnezeu bune sau rele. Batranul i-a raspuns iar: . invatatorul a mai spus: . ma socotesc peste masura de fericit. stiind ca toate acestea sunt randuite de El.Iti doresc ceea ce singur iti doresti.Eu niciodata nu am fost nefericit! S-a mirat invatatorul si. asa mi se si intampla. cum le doresc. pentru aceea multumesc lui Dumnezeu. Eu nesocotesc fericirea si niciodata nu o cer Tatalui Ceresc. ii multumesc de asemenea lui Dumnezeu.Nu duc lipsa de nimic.Spune-mi. tocmai intru aceasta se afla bunastarea mea. Daca indur frigul sau sunt patruns de ploaie. Incercandu-l pe batran. rogu-te. si astfel voiesc numai ce voieste si Dumnezeu. Invatatorul socotind ca-l va pune pe batran in cumpana. tu esti singurul dintre napastuiti care nu suferi nevoi? Nu pot pricepe cum te-ai ferit de nenorociri! . ca unui Parinte care stie ce-mi trebuieste. Daca sufar de foame. Si asa se fac toate dupa dorinta mea. dulci sau amare . iar bunastare vremelnica nu caut. il slavesc pe Domnul. aceleasi ti-ar fi gandurile si daca Dumnezeu te-ar trimite in iad? . Iar voia lui Dumnezeu intotdeauna este desavarsita. Eu insa straduindu-ma in toata vremea sa-mi plec voia mea inaintea dumnezeiestii voiri. a zis: .Domnul meu. Batranul a rostit: . asa este precum am raspuns salutarii tale. buna si dreapta. si nu se poate sa fie rele cele ce sunt iconomisite de El. Ce stare mi-a dat Dumnezeu. asemenea cu cei carora toate li se fac dupa a lor dorinta. fiindca toate. si-a preschimbat salutul si a grait: . gandindu-se ca poate batranul nu a auzit bine. . Dar spune-mi.Eu niciodata nu am fost nenorocit.toate le primesc indeobste din mana Bunului Parinte. Cu adevarat nenorocit este cel ce cauta fericire in aceasta lume. sau altceva rabd din vitregiile vazduhului.

si viata bisericeasca dupa nasterea in lumea asta si mai ales dupa botez. a unui Adam iesit din firea lui. As vrea prin asta sa va impartasesc ce inteleg eu prin faptul ca viata noastra bisericeasca nu este ceva aparte.De la Dumnezeu am venit. aratand cu mana la cer: . intr-un anume fel. oriunde m-ar trimite. Biserica este pantecele maicii in care noi ne savarsim "gestatia" duhovniceasca . iar viata bisericeasca nu este ceva deosebit. este chemarea omului. . glasul lui Dumnezeu care cheama pe om dintru aceasta existenta intru fiinta cea vesnica. fiindca omul este prin fire bisericesc.Dar unde este imparatia ta? Cersetorul a raspuns. incat. este centrul vietii bisericesti. nici capul meu. dar sunt multumit de aceasta stare si n-as da-o pe toata bogatia imparatilor pamantesti. dar poate ca n-o sa ne lase nici timpul. Dar ceea ce este gestatia dupa zamislire si pana inainte de nastere este. nasterea cea de-a doua. S-ar putea spune multe. si a cugetat in sine ca aceasta este cu adevarat calea cea mai scurta spre Dumnezeu.. S-a minunat dascalul de asemenea raspunsuri ale batranului. desi alte miliarde . cand oamenii isi pleaca voia lor inaintea sfintei si dumnezeiestii Vointe.Acolo este imparatia mea. care e Dumnezeu insusi. Adevaratul imparat este orisicare om care stie sa-si fie stapan si sa-si carmuiasca gandurile sale.De unde ai venit aici? . este venirea intru fire a unui om. Dorind insa dascalul sa mai incerce intelepciunea cersetorului. acolo il voi lua si pe El cu mine. . Despre duhovnicie Incep prin a spune ca duhovnicia.Cine vezi. Biserica este firea omului. si pentru mine e cu mult mai bine sa fiu cu Domnul in afara Cerurilor. asa precum cred ca s-a mai spus. a intrebat: . prin ganduri si constiinta curata. decat in Ceruri fara El. .iertati-mi acest cuvant cam clinic.Unde L-ai gasit pe Dumnezeu? .Oare chiar El o sa ma trimita in iad? El stie ca eu ma tin puternic de El prin adanca smerenie si prin dragostea nefatarnica ce-I port. Cu aceste doua legaturi eu m-am legat atat de puternic de Domnul. este o anume gestatie intre nasterea care incepe cu botezul si se termina cu trecerea sufletului din viata asta la cele vesnice.Acolo unde mi-am intors sufletul de la toate lucrurile zidite.Cine esti tu? .

Acum! Si in virtutea carui fapt poate duhovnicul sa fie bun acum? In virtutea hirotoniei si a hirotesiei.r. numai in romana nu). ci ."Hristos in noi". Si atunci.n. nu de a o lua sau de a ne razgandi si a nu o lua. pentru ca am citit Biblia in orice alta limba. Totusi. acesta este locul central unde omul trebuie sa savarseasca zidirea lui. A putea ce? Pilat se falea ca are putere sa dea moarte sau putere sa renunte la moarte. Dar noi.) comenta ce inseamna putere comenta pe frantuzeste. in sfatul Sau cel mai inainte de veci. nimic mai putin decat firea omului. firea asa cum a zamislit-o in gandul Sau Dumnezeu. cand a gandit sa faca pe om. parintele Sofronie (intemeietorul Manastirii "Sf. Anglia . Biserica nu este altceva decat firea noastra. ci avem puterea de a da viata. trebuie bani pentru cladire. ca Pilat si ca puternicii lumii acesteia. insusi nucleul vietii noastre. Dar pentru o scoala de duhovnici trebuie o cladire. sa faca om in chipul lui Dumnezeu si in asemanarea Lui. Or. acum este -cum spune Sfantul Apostol Pavel . De la duhovnicie pornesc toate si in duh se savarsesc toate. cuvantul are aceeasi etimologie: "putere" de la verbul "a putea". fiindca in mainile noastre. duhovnicia este centrul vietii noastre. Ioan Botezatorul" din Essex. acum este clipa mantuirii (Nu citez prea bine. Cand incepe sa fie un duhovnic bun? Acum.r. cu un numar de duhovnici.clipa aleasa. As vrea sa spun un cuvant care sper ca va fi ca o incurajare pentru toti fratii si parintii mei intru Domnul si ca o mangaiere Inalt Prea Sfintitului (IPS Andrei Andreicut . poate cam indrazneata: "Un duhovnic bun este cel care sta in pantofii tai acum. Deci. Zic putere.mi-ar placea sa-l citez pe Sfantul Apostol Pavel . Nu zic nu. prin hirotonia si hirotesia noastra. ca duhovnici. in virtutea lui Hristos care traieste in noi. dar. ma bucur si ma cutremur sa pot vorbi cu duhovnicia Bisericii. se afla cheia puterii de a savarsi aceasta mantuire pornind de la insusi centrul. avem nevoie de pregatirile stiute. dar in Biserica ne revenim in fire. Pe romaneste. nu este nimic mai mult decat firea omului. parinte". Duhovnic bun esti tu. S-a adeverit ca bietul Pilat navea nici una nici alta. totusi. trebuie vreme . si nu a intelepciunii noastre.): ce este un duhovnic bun si cand incepe un duhovnic a fi bun? Si voi incerca in ceea ce voi spune sa explic cum inteleg eu urmatoarea zicere.n. mai ales pe romaneste. aceste miliarde sunt oameni iesiti din fire.de oameni nici nu intra in biserica. Si noi suntem oameni iesiti din fire. precum ii spusese Mantuitorul. avem putere de a da viata. Si nu noi.

. ce este duhovnicia? As spune ca nu este psihologie. Toate sunt de folos unui duhovnic incercat. duhovnicia nu este etica si maniere. Fiindca vad ca si cei mai mari sfinti se numesc pe ei insisi cei mai mari pacatosi. ca oameni.m-a ajutat Dumnezeu si am trait ce spune Biserica . si mai ales despre lucrarea aceasta voiam sa vorbesc. dar stim ca se intampla lucrurile acestea. Si trebuie sa gasim felul in care Dumnezeu acum poate sa lucreze lucrarea de mantuire in fiecare suflet care vine catre mine. au totusi constiinta pacatului. Toate experientele sunt necesare. Aveam incredere in duhovnicie si ma spovedeam la duhovnic. De ce? Pai. ca oameni.. Cand nu eram duhovnic si ma spovedeam la oricine. De cativa ani. Deci. trebuie depasite multe greutati. este o lucrare care se poate incepe acum. Si imi vine un gand (va spun ca e o invalmaseala de ganduri in mintea mea. si totusi. Si nu este sigur daca iese un duhovnic bun pana sa nu cada bietul suflet si el prada amagirilor lumii asteia. nu este istoricitate sau istorie. necesita timp. oricat de buna este. as vrea sa atrag atentia asupra momentului si a felului in care duhovnicia incepe acum. Deci noi.pentru a pregati. cu experienta. daca Dumnezeu a ingaduit ca eu. sau manierisme. Pregatirea. Deci. Si stiu ca si fratii si parintii mei. Si totusi. nu ma gandeam . pacatosul. imi vine gandul si uimirea: de ce Dumnezeu a randuit ca mantuirea oamenilor sa depinda de pacatosi ca mine? Nu zic ca altul este pacatos.daca e pacatos sau nu. mai buni ca mine. Nu trebuie neaparat sa se intample. dar poate ma va ajuta Dumnezeu sa spun ce e esential): "catre mine. duhovnicia nu este viata trupeasca. si pe care trebuie sa-l aduc la Hristos. pacatosul. si "Duh este Dumnezeu". pacatosul" am zis. si totusi stim ca nu este niciunul drept inaintea lui Dumnezeu. duhovnicia nu este psihologie. trebuie bagajul lumii asteia. mai ales de cand sunt eu duhovnic. Aveam incredere. . mi-e rusine sa zic. daca e vrednic sau nu. Duhovnicia este duh. sa fiu duhovnic altora. nu putem conta pe asta. dar nici nu-mi puneam problema. nu stiu daca mai mult in Dumnezeu decat in om. de ce si cum va putea face Dumnezeu mantuirea pacatosilor prin alti pacatosi? Eu vad aici o taina mangaietoare. De aceea spun: nu dezmint ceea ce s-a spus despre duhovnicie si ce intelegem noi. dar vreau sa atrag atentia asupra unui alt moment.

ci sa fie lucrarea dumnezeiasca prin mine. in sfarsit. Experienta si formarea noastra sunt bune pentru imbogatirea si a noastra si a Bisericii si pentru multe lucruri. inainte. mantuirea unui suflet depinde de mine? Si atunci cum sa fac sa nu pierd un suflet pentru care S-a jertfit insusi Dumnezeu? Mangaierea mea este ca daca Dumnezeu a randuit ca mantuirea omului pacatos sa fie facuta prin pacatosi. dar suntem duhovnici. unul sau doi dintre fratii mei ar fi putut fi hirotesiti duminica asta . dar pana la urma doar puterea lui Dumnezeu este cea care mantuieste. si prin puterea lui Dumnezeu sa incercam sa savarsim aceasta mantuire inainte si dupa toata lucrarea omeneasca. fiindca omul este si el impreuna lucrator cu Dumnezeu in mantuirea omului.dar precum se marturiseau si cei mai mari sfinti. de-aia indraznesc sa vorbesc asa decat daca Dumnezeu stie ca poate sa savarseasca mantuirea pacatosilor prin pacatosi. Cum spunea un preot ortodox de la Paris: Ce caut eu. fiindca "nici un om nu este o insula". dupa lucrarea omului. Deci. inseamna ca pot sa zic: dar ce. Cum putem intra noi in posesia puterii lui Dumnezeu. puterea lui Dumnezeu trebuie sa o cautam si sa vina inainte de formarea si experienta noastra. si tremur: cum. suntem duhovnici. cum spunea un predicator englez in secolul XVII- . ca duhovnic? Sa fac pe ucenicul meu intru chipul si asemanarea mea? Anatema! Eu trebuie sa intru . si a lui Adam. sa prindem curaj si sa stim ca lucrarea noastra este lucrare nu in puterea omului. adica: poate ca toti sunteti hirotesiti de mult duhovnici si aveti experienta mare. si deci inainte de lucrarea omului si. dar potential.de-mi ingaduie Dumnezeu. omul. sau cum o putem noi invita in lucrarea noastra? Nici nu stiu cum sa exprim lucrul acesta. Ce experienta ar putea avea acestia pana astazi? Si totusi. Deci. puterea lui Dumnezeu este cea care mantuieste si prin mine pe cei care vin catre mine. de alaltaieri sau de mai multi ani. dar intelegeti ce vreau sa spun: adica sa nu fie duhovnicia lucrarea mea de om. ci in puterea lui Dumnezeu. pacatosul asta va fi impiedicat spre mantuire din cauza pacatului si a neputintei mele? Si sfarsesc zicand: anatema gandului astuia! Erezie e gandul asta! Ca altfel Dumnezeu nu ar fi facut hirotonie si hirotesie de oameni nevrednici precum sunt eu .mai rasalaltaieri. si puterea lui Dumnezeu sa o cautam.si aici il citez pe parintele nostru Sofronie .Acum este randul meu. in lucrarea Lui de mantuire si a omului. persoana pe care a adus-o Dumnezeu catre mine.

intr-un fel. Nu noi trebuie sa nascocim desavarsirea cuvantului.si Sfantul Siluan. si el spune . Deci "mare si infricosata este taina mantuirii". ci intotdeauna vorbesc numai ce le da Duhul". Vedeti in Pateric cum vine un calugar la un avva cutare si cere cuvant. cum vorbesc cei desavarsiti?" Si Stratonic n-a stiut sa raspunda.si acesta e un lucru important. cred mantuirea nu este ceva prescris intr-o carte. dar nu iesi din chilie". dormi. avva?" Si avva ii zice: "Pastreaza postul pana la ora 6:00". iar pentru fiecare suflet. adica nu cuvant omenesc. neputinciosii. Iar Sfantul Siluan i-a spus: "Cei desavarsiti nu vorbesc niciodata de la ei. mantuirea Adamului intreg in fiecare persoana care se mantuieste. sa nu ne dezlipim de Dumnezeu. Sfantul Siluan.ca "atunci cand vorbeam omeneste puteam gresi". cuvant de mantuire. poate sa intre. fiindca . Si Sfantul Siluan adauga: "si greselile pot fi mici. trebuie sa invatam taina rugaciunii. unul in trei persoane. prin rugaciune. asa si noi.ori un cuvant de indrumare. intr-o multime de persoane un singur om. dar si fiecarui crestin care vorbeste cu un alt crestin. daca vrem sa fim astazi duhovnici buni. mantuirea este un cuvant tainic. noi insine pacatosi. dumnezeiesc. intr-o convorbire cu un alt nevoitor din Caucaz. fiindca. dar ele pot fi si mari". Stratonic. e vorba de o strategie duhovniceasca. Altul are aceeasi cautare: "Cum sa ma mantuiesc. Precum este Dumnezeu. ci sa o cautam la Duhul.. pentru fiecare suflet care s-a nascut in lume.cel putin la nivelul acesta -nu e asa de grea. Sfantul Serafim spune . aici nu-i vorba de teologie.XVIII. chiar ma rog Domnului sa ne dea El insusi tuturor. un raspuns de tip "pagina 37.. sa lucram impreuna cu El. Spunand asta. Mananca. cred ca noi. sa faca ce vrea. Si. Sfantul Apostol Pavel are un cuvant foarte indraznet: "Sa implinesc ceea ce lipseste jertfei lui Hristos". paragraful 3". Poate sa iasa din chilie. alt cuvant. desavarsirea . unde . nu numai duhovnicilor. spunea (era o intrebare retorica): "Parinte. Altuia ii spune ceva despre ganduri. sa primim in inimile noastre nasterea unui cuvant. fa tot ce vrei. nu-i vorba de o doctrina scrisa intr-o carte. Spre a nu face din duhovnicie o lucrare omeneasca. dar chiar si cuvantul de rugaciune. in care Dumnezeu ne invita pe noi. bea. Prin rugaciune. ce este mantuirea omului: indumnezeirea omului. Adica Dumnezeu sa nasca in inimile noastre cuvant pe care sa il dam celui care il cauta . altuia ii spune alt lucru. Si avva zice: "Pastreaza-ti chilia. cum spunea parintele Sofronie. Iata ca. asa cum vorbeam adineauri. dar postul sa-l pastreze.

multe primim de la om si imbogatim lucrurile acestea. pentru omul acesta. precum Mantuitorul spunea despre cuvantul pe care il dadea Apostolilor. ca sa devina Apostolul neamurilor. si nu cu omul. in rest o sa-ti fie relativ usor.duhovnicul intelege fiindca Duhul ii naste cuvantul in inima si intelege ca strategia. daca in punctul acela tu reusesti. s-a dus in pustie. si pe noi insine. As vrea sa va spun un lucru despre care ne-a vorbit mai deslusit parintele nostru duhovnic Sofronie in ultima vreme si pe care mai deslusit am inceput sa-l inteleg in ultima vreme. Amintiti-va de cuvintele asemanatoare ale Sfantului Pavel. dar centrul duhovniciei este schimbul acesta in duh.ci este lucru dumnezeiesc. si de pregatire. . si de psihologie. Adica tot ce este lucrare omeneasca este o periferie sau un fundal. Mantuirea iti e deja asigurata. sa se pocaiasca. care atunci cand L-a vazut pe Hristos.cuvintele Mantuitorului. dar mai ales sa-si dea seama si ei. oarecum ca si Mantuitorul. nici psihologie. Rugaciune nu inseamna nimic special. dupa 40 de zile de pustie. ci de la Hristos. sa cautam cuvant dumnezeiesc. Si iar cuvintele Mantuitorului: este duh si este viata. Or. si anume cum se poate ca duhovnicia sfintiilor voastre sa fie astazi duhovnicie inalta. intr-o anumita masura si intr-un fel diferit in viata fiecaruia. dar acolo este o spartura mare in peretele cetatii tale si o lasi libera. nu este nici lucru trupesc. Intareste-ti armata in punctul acela. As vrea sa spun ca duhovnicia nu este istorie. nici morala. De toate este nevoie. ca dialogul nostru este cu Dumnezeu. si pe cei care vin la noi . Deci. ci inglobeaza in ea toate acestea. Si s-a intors in puterea duhului. dar atata timp cat n-o avem. Deci. este vorba de a gasi care este acea gaura in perete pe unde pot navali armatele. se petrece in fond acelasi lucru. si noi. Si Evanghelia lui nu de la om a luato. in esenta . in rugaciune sa-l dam si in rugaciune sa fie primit si cautat de ucenicii nostri. cu frica si cu cutremur sa cautam ca Dumnezeu sa nasca in inimile noastre acel cuvant de duh si de adevar. este punctul acela. acest cuvant trebuie sa-l cautam in rugaciune: in rugaciune sa se nasca. Cu fiecare dintre noi. dar este duh si este adevar . sa citeasca ce scrie si in carti. nici de om nu a fost data. Daca toate punctele le intaresti.De aceea e nevoie sa intram in lucrarea lui Dumnezeu. care se face asa: pregatiti-i pe ucenicii sfintiilor voastre sa vina la spovedanie cu rugaciune. Ceea ce facem noi nu este de la om si nu este primit de la om. pe acolo navalesc armatele vrajmasului si nimic n-ai facut cu mantuirea ta.

cautand adica la Dumnezeu ca El sa-i puna in inima cuvant. Doamne. Tu auzi rugaciunea mea. trebuie sa fie in general si o rugaciune zilnica. vom vorbi despre taina acestei lucrari in esenta ei. Nu eu sa spun cuvant in chipul si asemanarea mea. dar mai ales cautam prin rugaciune. stergandu-se pe sine din fata omului. acesta este rolul pe care trebuie sa ni-l insusim: sa putem da celui care vine la noi cuvant care se naste in inima noastra din rugaciune. Aici e un lucru pe care trebuie sa-l invatam: este gandire si gandire. eu sunt numai un duhovnic". Vine odata un om la el si sfantul ii spune acestuia lucruri nemaipomenite: "Spune-i surorii tale Tatiana ca nu ea trebuie sa se casatoreasca. dar cred ca nu gresesc. ca Dumnezeu sa ne dea cuvant. E Dumnezeu care stie taina vietii tale si taina inimii tale. ci . da-mi macar din greseala sa spun ce trebuie pentru sufletul care vine la mine!" . Deci. miluiestema si deschide-mi ochii. Slujitorul nu gandeste in sensul omenesc. dar poate nici nu e nevoie. ca voia sa se casatoreasca s. Si conversatia lui.intrebam adineauri. Cum stia el de numele Tatiana.m. dar eu nu aud cuvantul Tau". cum vezi asa de limpede toata inima mea si viata mea?" Si Sfantul Serafim a marturisit: "Eu nu vad nimic. Un exemplu mai usor: "Nu stiu pe ce cale sa o iau in viata: sa fac lucrul acesta sau sa fac lucrul celalalt. eu nu sunt un "guru". il parafrazez pe Sfantul Serafim. inteles sau neinteles lui. Doamne. Si zic in contextul acesta ca duhovnicul este bun in masura in care stie sa se roage si sa caute cuvant de la Dumnezeu. Ma duc la slujitorul Tau. dar au fost multe de-astea cu Sfantul Serafim.adica nestiut mie. stiut sau nestiut lui. Aici intervine o greutate: ce este un duhovnic bun? . care era intr-adevar un cunoscator de taine si de inimi.? Un om il intreaba intr-o zi pe Sfantul Serafim: "Parinte. si primul gand care vine in inima mea il iau drept cuvant de la Dumnezeu. nu este cu mine. Ma bazez acum si pe cuvantul Sfantului Serafim de Sarov. in conversatie cu Dumnezeu. Rugaciunea noastra. Tu te vei casatori. ca ucenic. si prin el sami dai cuvant".a.sa vina ucenicul in rugaciune. ea sa devina calugarita". Iar un duhovnic nu stiu cum sa-1 definesc. ucenicul vorbeste cu Dumnezeu: "Doamne. ca duhovnici. eu nu stiu nimic. poate o stare de rugaciune in toata clipa. eu sunt un duhovnic. Bineinteles ca gandim.cum am mai auzit la un duhovnic -"Doamne. Poate ceva inventez acuma.d. si pe acela il dau. dar cuvantul pentru ucenic sa fie . eu ma rog.

Revin: aici intervine o noua greutate in a fi duhovnic bun. este pentru ca Eu. intunec proorocul meu cel mare si drept si adevarat.mai ales in cadrul manastiresc . in duhovnicie este fiul care isi naste pe tatal!" Si l-a pufnit rasul pe parintele Sofronie. cand am inceput sa inteleg taina asta. Deci. mai ales in cadrul calugariei. Intr-o zi. vii cu rugaciune . As vrea sa aduc doua cuvinte . si se vor uimi si ucenicii vostri. Este fiul care isi naste pe tatal". De ce? Fiindca poporul Meu este cu inima fatarnica. care nu stiau tainele acestea.se spune "paslusnik". "ucenic" . De ce? "Pentru indaratnicia poporului Meu. atunci. spune: nu pentru vrednicia preotului. Deci: de ce nu sunt stareti buni? Fiindca nu sunt ascultatori buni. tu. dar si mai mult ne vom uimi noi insine. nu stiu. si as vrea totusi sa le impartasesc sfintiilor voastre si sa le subliniez.n-ai nevoie sa-l critici sau sa-l ataci daca vezi in preot nevrednicii -. Adica daca tu. Si-l mangaie pe credincios: "nu pentru vrednicia preotului . e staretul si ascultatorul. Si pentru rugaciunea asta. am mers la parintele Sofronie si i-am spus: "Parinte. Domnul Dumnezeu. Cuvantul Sfantului Siluan a fost un joc de cuvinte. Fiindca poporul Meu a cautat cu o inima dubla." Eu. poate ca vorbesc ceea ce deja stiti prea bine. prin proorocul meu. unii chiar preoti. ascultatorule. ucenice. dar in perspectiva pe care o dezvolt acum e din ce in ce mai inteles. ci pentru credinta ta". Ma iertati ca vorbesc asa. Parintele Sofronie cita si el. ucenicului i se spune "ascultatorul". Pe ruseste. l-am intunecat pe acel prooroc". Domnul Dumnezeu. Sfantul Siluan zice: "Fiindca nu sunt ucenici buni". cred ca Dumnezeu va face taina asta cu noi.drept. fatarnica. buna sau proasta. cuvant de la Dumnezeu. inflacarata sau neinflacarata. care spune undeva ceva de felul acesta: "Daca prorocul lui Dumnezeu se va gasi mincinos. "paslusnik" inseamna si "ascultator". nu stiu daca nu din Iezechiel proorocul. si va spune minciuna. intervine ca in toate tainele bisericesti. Cum se savarsesc tainele bisericesti? in virtutea vredniciei noastre de om? Biserica.unul de la Sfantul Siluan: un tanar i-a pus Sfantului Siluan intrebarea asta tragica pe care si-o pune si Prea Sfintitul: "De ce sunt asa de putini duhovnici buni astazi?" Si Sfantul Siluan ii da un raspuns probabil neinteles de tanar si neinteles de mine multi ani. vrednic sau nevrednic. pentru rugaciunea ucenicului se naste in preot. cuvant de la Dumnezeu. dar a spus: "Asa e. Dar am intalnit in viata mea multi. de la inceput si pana astazi.

fiindca nu este numai o etica profesionala. incurajare. marturia preotului era fara valoare. astazi iti voi fi duhovnic. ci este. fiindca noi trebuie sa fim la nivelul acestei maretii. Atunci incepe sa fie o duhovnicie adevarata. Fiindca daca incepe ucenicul sa spuna: "A. in vremea lui Petru cel Mare. intr-adevar.si cu inima nefatarnica si vrei sa stii. in drept. o lucrare in duh. in general. este o lucrare mult mai mare. dar aici Dumnezeu. ci e vorba de a pastra taina duhovniciei.vorbesc acum un pic formal. nici rea. precum stiti. Dar diavolul. stie el cum sa invarta lucrurile ca sa ghiceasca. Daca ucenicul nu pastreaza taina. Era multa persecutie si atunci. acestei taine infricosatoare. nadajduiesc. Stim ca preotii trebuie sa tina taina spovedaniei. Dar sa nu credeti ca asta e numai ca sa ocrotim de durere si de rusine si ca sa incurajam sufletul care vine la noi sa se deschida fara frica. preotul sa nu aiba dreptul sa dea marturie. Si pentru noi asta este si incurajare. dar cazurile sunt fara de limita. pentru ca nu pot sa vorbesc de fiecare caz in parte. De la Dumnezeu cer. in rugaciunile mele de seara si de dimineata. pregatiti-va ucenicii in felul acesta: "Nu veniti la mine daca nu aveti intai rugaciune catre Dumnezeu". care e si viclean. Dar cu cat il lasam sa ghiceasca mai putin. iarasi. Bine. ca duhovnic. pregatiti-l pe ucenic sa vina stiind ca nu cu duhovnicul vorbeste: "Nu cu mine sa vorbesti. nici buna. si infricosare. ca Dumnezeu sa nu ma lase sa-ti spun cuvant nefolositor. doua lucruri se intampla: tu. Nu este numai asta. Dar nu numai preotul. As vrea sa adaug ca in Rusia tarista era o lege civila conform careia. precum probabil toti stiti. ca Dumnezeu sa-mi dea cuvant pentru tine. fiule duhovnicesc (sau fiica). si generalitatile. nu poti sa . Vorbesc de generalitati. dar acesta era un lucru intr-adevar minunat. darmite cuvant daunator mantuirii tale". cu Dumnezeu sa vorbesti! Eu nu fac altceva decat sa te aduc la Dumnezeu. da intelepciune fiecaruia dintre noi ca sa stim cu fiecare caz cum sa facem. ca pentru doctori. impotriva Bisericii. nu numai rau. care maine il voi trada pe Hristos. nu poate sa patrunda diavolul. mai ales a spovedaniei. sunt limitate. Da. Inca un amanunt al duhovniciei: taina spovedaniei. duhovnicul meu mi-a spus asa si pe dincolo". in taina duhovniciei. apoi taina este aproape anulata. cu atat o sa avem mai mult ragaz sa se intareasca sufletul care vine la noi. fiindca nu e vorba de asta in preotie. fiindca prin asta legea voia sa ocroteasca taina duhovniciei. eu chiar daca sunt Iuda. poate nu de prima oara .

sa aiba libertate sa dea unuia prajitura si altuia bici. e. adica un pastor.care ii vor fi fost de mult folos in povatuirea celorlalte suflete. Dar el.dai prajitura unuia si bici celuilalt pentru acelasi pacat. daca nu lasa gandurile sa intre. Dar daca fiecare incepe sa vorbeasca. stiind ca unul prin prajitura se va mantui si altul prin bici. dar totusi. ci leapada-te de ele cum vezi ca au venit". si-ar fi spurcat inima si nu se stie cine ar fi biruit -sau. o taina mai mare. asa cum proorocise unul: "Pimen. fiecare e diferit. nu ar fi stiut mai multe elemente . Daca stiti ca ucenicul pastreaza taina. a devenit un "pimin". o taina in duh: cand ucenicul risipeste cuvintele si povatuirile pe care i le-a spus duhovnicul. pastorale. iarasi. dar duhovnicul l-a pregatit si cu arme mai omenesti. exista un adevar si in asta). mi-ai spus sa-ti vorbesc ca sufletului meu. Acum vreau sa revin la tema: unuia i-a spus alba si altuia i-a spus neagra. pentru ca este nevoie ca duhovnicul . fiind asa de plin de har. tanarul Pimen s-a dus inapoi la avva si l-a intrebat: "Ce e asta. Eu ti-am spus ce fac eu!" Si parintele Sofronie explica asa: calugarul celalalt era . sa se lupte cu ele in inima lui. nu asa cum se spune: "faci ce vrei". vrajmasul nostru prinde mai repede de veste ce s-a .adica mantuire. fiule. de numele tau va rasuna toata pustia".duhovnicul a observat ca in orice caz harul ar fi biruit in inima lui. in orice caz. dar si viclesugurile gandurilor celor rele.vorbim din nou de putere. nu ajungea la un anumit nivel de duhovnicie.hai sa zicem o erezie . a putea da viata . Pimen stia nu numai calea harului. fiindca se luptase cu ele in inima. Pimen insa era asa de plin de har in tineretea lui. puteti sa faceti cu el ce vreti . Si la Avva Pimen avem o semismintire dintr-asta. iar altuia: "Nu lasa ca gandurile sa intre in inima. ca sufletului meu ti-am vorbit. ca spunea parintele Sofronie . Dar nu e numai asta. nu numai in duh era mare. Auzind ca duhovnicul ii spusese lui: "Lasa gandurile sa intre si lupta-te cu ele in inima". Daca stiti ca nu tine taina. dar el era mult prea intelept ca sa se sminteasca. dupa intelepciunea ta de duhovnic stiind ce anume il va mantui si pe unul si pe celalalt. o sa se sminteasca. Este nevoie ca duhovnicul sa aiba libertatea asta. Si intr-adevar. o sa fiti cu mainile incatusate in duhovnicia voastra fiindca ucenicul nu va tine taina. Vedeti. Daca ar fi lasat gandurile sa intre in inima lui. s-ar fi slabit foarte mult prin aceste ganduri. ca mie imi spui una si celuilalt parinte altceva?" Duhovnicul i-a raspuns: "Pimen."calugar de rand" (om de rand nu exista.aici vorbim de elemente omenesti si de experienta omeneasca . de care este nevoie.

Dar as zice: ce fel de public.?" .nu stiu de ce. Au fost mai multi. si prin ganduri (adica vrajmasi vazuti si nevazuti).. Pai. dar e o idee buna!" Adica i-a bagat in minte ce sa faca. este un valmasag de ganduri. dar din acel pom sa nu mananci. "Aa. parinti sfinti . Asa face inselatorul si prin oameni. Despre spovedanie as vrea sa mai spun unul sau doua cuvinte pe care leam trait eu ca fiind foarte importante. Asa era comunitatea din Ierusalim. dar poate Domnul ne-o da si o completa ce nu putem face noi. Acum nu numai ca nu putem asculta. ca si cum stia el toate. dar ne smintim. a nu manca. care e punctul slab. de a manca. cei care sunt in stare sa planga cu durerile fratelui pacatos. pentru ca cei care asculta duhovniceste. ca si cel din "Scara". Ma iertati ca parafrazez in felul asta. pentru ca a gasit-o mai slaba . a vorbit mult mai la sigur.o trage de limba. dar Eva ii spune: "Dumnezeu a zis ca din toate putem manca. Spovedania nu este un lucra neaparat tainic. ca un duhovnic descoase pe un copil mic in spovedanie daca n-a facut cumva asta si aia. dar se vede ca acesta era faptul . Si sarmana Eva. dar numai din pomul acela de-acolo sa nu mancam. Sunt multe.si incepe a-i spune: "Nu cumva Dumnezeu ti-a vorbit ceva de pom.zice dracul. spovedania era publica. Lucrai acesta trebuie evitat in taina duhovniciei. Noi spunem in rugaciune "ca nu voi spune taina Ta vrajmasului Tau".. cum spunea o poveste. fiindca vom muri". asta n-am facut-o. cum nu poate intra in duhovnic. La inceput. ca un copil nevinovat. ci ii dezvaluie tainele cele din rai) vine sarpele la Eva. ca mine n-ajunge la slava lui Dumnezeu si care este in stare sa se roage plangand si aude taina spovedaniei cu rugaciune. Si stim cum a lovit si stim unde a lovit. dracul nu poate intra in unul ca acesta. dar el era mult mai intelept si n-a vorbit asa cum vorbesc eu acum. asa cum facea Biserica la inceput. ca sa aduc mai la zilele noastre conversatia): dupa ce Dumnezeu i-a spus lui Adam: "Din toate acestea vei manca. Si poate chiar. Uitati-va la povestea din rai (ingaduiti-mi sa parafrazez. Un lucru important in spovedanie este . Formati ucenicii pe calapodul asta: taina sa ramana taina. si stie unde sa atace. care s-au spovedit public. Dar am cazut cu totii. bun! Acum stiu unde sa dau!" . care este pacatos ca mine. pentru ca in ziua in care mananci vei muri" (nu as zice ca il opreste.intamplat. ne trage de limba. si la un moment dat copilul spune: "Nu. ii spune tot.ma iertati.

ci o intelegere. in ucenic trebuie totusi sa se nasca o dorinta de mantuire asa incat sa poata si acel ucenic sa spuna ce am auzit de la parintele Sofronie: "Cine poate sa se teama mai mult pentru mantuirea mea decat eu insumi?" Dar lucrul asta nu e adevarat pentru fiecare.Noi stim ca Dumnezeu l-ar fi iertat. Daca ar fi spus: "Doamne. o stare a firii omului. am pacatuit. devine stare. Fiindca daca noi. Spovedania. trebuie sa . iarta-ma!" . n-avem nevoie de vreo dovada.insusi sensul marturisirii.sau cum avem in rugaciunile noastre: "Eu. Ce era in Adam? Era o inchidere fata de Dumnezeu. Ce greutate are Dumnezeu sa ierte un pacat? Si in legatura cu acele trei zile ale Sfantului Sisoe. de ce sa nu poata astazi?" Si raspundea: "Fiindca in pustie voiau sa tina o viata deosebit de riguroasa. iarta!" .ca sa-l citez pe Sfantul Pavel: "Acolo unde s-a inmultit pacatul" . ca un Dumnezeu. pai nimeni nu poate voi pentru mine. ca un om. o dibuire. Ce este spovedania? Daca imi iertati indraznirea asta. parintele Sofronie mai adauga si dansul: "De ce trei zile? Daca un suflet s-a pocait desavarsit si il doare pentru ce a facut. Mai e un lucru foarte important: vointa proprie. Daca eu nu voiesc sa ma mantuiesc. Dar nu o imbunatatire din aceasta pentru care trebuie 60 de ani de rugaciune si 20 de invatatura. ne simtim sufletul curat. asta e un bun inceput pentru un incepator. am pacatuit. si pentru ucenic. si ca sa nu cada nivelul acelei rigori. pot sa zbor!" Si intr-adevar. ca tot ce este duh. voi spune ca a devenit un lucru prea clinic. am facut ce ai spus sa nu fac. Tu. a spus Sfantul Sisoe "in trei zile sunt sigur ca Dumnezeu il poate mantui". Prea Sfintitul spunea despre Adam ca nu i s-a spovedit lui Dumnezeu.iertati-mi cuvantul duhovnicesc si pentru duhovnic.cu atat mai mare e bucuria si usurarea sufletului. Spovedania nu inseamna numai a spune un numar de ganduri sau de fapte pe care le-am facut. Deci. pai stim in ce fel am zburat. in intelepciunea noastra omeneasca si in pregatirea noastra omeneasca si in psihologie si altele. cand si-a sfarsit spovedania. mai cu durere. Am auzit asta si de la copii care s-au spovedit asa: un copil de sapte ani. Acesta e un cuvant pe care nu l-as spune cu usurinta. intr-o zi sau de mai multe ori am facut o spovedanie mai adevarata. acum pot sa fug!" Vine inapoi: "Nu numai pot sa fug. zburda prin biserica! Spunea: "Parinte. un chitibus .. mai cu intelegere.. adica "prisoseste harul". al spovedaniei. Si aici este inca o greutate a duhovnicului: cum poate sa fie duhovnic bun in aceste conditii? Trebuie mai intai ca ucenicul sa fie bun. Cu cat era mai mare intunericul .

celui care vine la el. ca Dumnezeu sa lucreze in acele inimi prin inima lui. ca m-am dezbracat de harul pe care il avusesem adineauri sau candva sau dupa Liturghie. si acum nu1 mai am. limitata totusi de atitudinea si persoana . suflet rece din care dintr-o data sa iasa para de foc. Mai important este ucenicul decat duhovnicul. Sa ne fie teama frica lui Dumnezeu. ca duhovnici. sa poftim cele ale duhului. acesta deja in legatura cu o pregatire omeneasca. ca serafimii lui Dumnezeu. Aici.nu personalitatea! . Deci. iarasi.? Mandria.incercam sa intram in relatie cu cel in a carui mantuire intram noi. Dumnezeul meu? Deci. Unde am pacatuit. partea duhovnicului este sa-i pregateasca pe ucenici sa vina cu rugaciune la el. ca heruvimii. Cand vedem un suflet nepasator. sa cerem cuvant de la Dumnezeu prin care sa putem trezi la viata acel suflet. in asa fel incat sa putem inspira acel suflet sa doreasca.. Ca duhovnici. un suflet caldut sau rece. ca si Adam si Eva. mandria este intotdeauna si pretutindeni prezenta. in virtutea hirotoniei si a hirotesiei sale si in virtutea cautarii si rugaciunilor ucenicilor. ca m-am racit in duh. ca ingerii. Duhovnicul si el trebuie sa-i intampine cu rugaciune. unde am facut ceva de s-a despartit de mine lumina mea. rusine. o putem da la o parte. adica acesta e ultimul pacat cu care inca au de furca. in Dumnezeu si in felurile in care am zis. nu este lucrare omeneasca. In al doilea rand . . frica de a-L pierde pe Dumnezeu. ucenicii vostri va vor face proroci si voi va veti uimi de ce va fi iesit din gurile voastre . Daca puteti sa dezvaluiti acest aspect ucenicilor. viata mea.si aici repet ce ne spunea noua parintele Sofronie acum multi ani. dupa impartasanie. Trebuie insuflare duhovniceasca. Duhovnicul are puterea asta. De ce nu se spovedesc curat de multe ori oamenii .dar nu stiu care e primul si care e al doilea -inspiratia.. care efect al mandriei trebuie atacat intai si in ce fel. pentru ca nimic sa nu ne opreasca in goana noastra dupa duh. cum ne-au spus cei mai mari sfinti. intr-un fel. Pentru ca Dumnezeu cu atata gingasie Se retrage de la mine. frica.mandrie. incat nici nu observ decat la un moment dat ca nu mai am rugaciune. sa pofteasca din toata inima mantuirea. in sensul ca mandria a fost primul pacat si este ultimul pacat de care ne descotorosim. Asa cum poftim patimas cele ale trupului. As vrea sa mai spun un cuvant despre spovedanie. si chiar cu mult mai mult. trebuie sa dibuim.

din amara experienta . nu la nivelul duhovnicesc). As vrea sa fabric un cuvant: din cuvantul hatru. o "hitrenie". pacatul sa-l intrebuintez spre zidirea aproapelui si a mea. Deci. sa intru in lucrarea dumnezeiasca mantuitoare a lui Dumnezeu si sa dea pe mainile mele pacatoase un alt pacatos. "hitrosti". Nu-i nevoie de pacat ca sa am intelep-! ciunea sa stiu ce e pacatul. cu placeri sau cu altceva? Nimeni! Dar fratele este . ci sa ma impartasesc cu firea fratelui meu si cu sufletul lui. ca altfel. Adica: pacatul. care vine la mine. tocmai fiindca sunt pacatos. dar daca n-am stiut mai bine. adica impreuna-patimirea. pacatosul. devine un izvor de intelepciune. Maica Domnului ar fi cea mai mica dintre sfinti si Dumnezeu ar fi neputincios. mai curand sau mai tarziu. care are si sens de mucalit si de smecher (dar cuvintele astea sunt. trebuie sa invat eu. Compatimirea. ci cu moartea a biruit moartea. Nu-i nevoie de pacat ca sa pot sa ma impartasesc cu fratele meu . iarasi. nicicum sa-l judec! E nevoie de pacat ca sa nu-l judec pe frate? Nu-i nevoie. negresit vei cadea si tu in acelasi pacat.nu pacatos sa ma impartasesc. intelepciune. La sfarsitul parabolei stim ca fiul risipitor e mantuit. Daca vorbim de rusine si de frica. fiul risipitor si fratele sau. daca imi ingaduiti acest cuvant.imi pare rau ca in romana nu exista un cuvant ca in slavona. as vrea sa fac cuvantul "hatrenie". inteleg ce inseamna a fi pacatos. si am toate elementele sa inteleg pacatul intocmai.ma bucur si multumesc Domnului ca am inteles atata macar . Ce ne-a zis Mantuitorul: "Nu judecati ca sa nu fiti judecati" . daca judeci pe cineva sau osandesti un frate si nu te pocaiesti. imi da aceasta cinste sau chiar tolereaza ca eu. stiu ce e rusinea. precum si Mantuitorul nu cu viata a biruit moartea. adica o intelepciune smechera. Adica duhovnicul trebuie sa aiba gingasia asta. un izvor de experienta cu care pot sa ma impartasesc cu impreuna pacatos fratele meu. dupa cum spun parintii. macar. pe care trebuie sa-l mantuiesc?! In primul rand. Uitati-va la cei doi frati.adica. dar totusi. pacatosul. Si de ce? Am inteles.Vorbesc acum de rusine si de frica. Aici e taina intelepciunii . intelepciunea asta si smecheria asta pe care vreau s-o numesc hitrenie de a lua pacatul si de al face pe pacat sa se doboare cu pacatul. in mine. si vin la gandul pe care l-am impartasit cu sfintiile voastre la inceput: cum se face ca Dumnezeu imi ingaduie mie. Cine il va mai amagi acum pe fiul risipitor cu bani.ca se intampla asa pentru ca sa ma invete Dumnezeu pe mine compatimirea. o intelepciune care stie sa dibuie toate. stiu ce e frica. daca eu sunt pacatos. si intelepciune iubitoare.

care a fagaduit pana la jumatate din imparatie. la sfarsitul ratacirii lui. ce inseamna asta?" N-avea dragoste pentru tata. Acel tata este insusi Dumnezeu cu Adam. Si deci. Si iata ce mantuire i-a dat. Nu stie sa com-patimeasca. ca sa vina catre tatal si sa ceara mantuire. ca ii da si cununa.neincercat inca. Ma iertati. Vedeti care este gingasia dragostei parintesti! Nu ca a robului .adica compatimire. sa fim parinti. s. a trait corect exterior. ci toate. dar ca era pierdut si s-a gasit. vede un frate care "a risipit banii tatalui meu si uite.m. a putut sa nasca in acel fiu risipitor incredere. fiule?" ii raspunde: "Ei. decat sa lucrez astuia. si da-mi plata mea si iti voi multumi din toata inima". Si zice: "Fratele tau nu atata ca a venit teafar. prin gingasia si dragostea lui.nu ca Irod. acuma tatal ii da mai mult decat mie!" Si cand tatal ii spune: "Ce se intampla cu tine. fiul caruia i-a dat liber banii.a. sa punem prin "hitrenie" intru zidire experienta noastra nefericita . dar o sa-i spun: Slujitor iti sunt. tie iti voi lucra.fratetau a venit inapoi teafar". si l-a lasat.d.acum sar un pic. si nu robi. facand o alta paralela: si noi. asa cum fiul risipitor avusese incredere cand cazuse mai jos decat toate: "Ma voi intoarce catre tatal meu.. ca el venea ca rob! Si acum tatal 1a facut mai presus decat toti. servitorul numai asta vedea. sar un pic inapoi: ce a l facut fiul risipitor? De ce nu s-a dus sa intrebe pe tata: "Tata. Dumnezeu fagaduieste toata imparatia si pe El insusi lui Adam". Fratele fiului risipitor se duce la un slujitor si il trage de limba: "Ce s-a intamplat?" "A . Cum? Numai sunt vrednic sa ma numesc fiu. Ce stie slujitorul despre acel om? Tatal este cel care are gingasia si durerea pentru fiul care s-a pierdut." . in loc sa fie bucuros si cu dragoste.zice celalalt . tot ce este al meu este al tau" si parintele Sofronie adauga: "Aici este Dumnezeu care vorbeste lui Adam: "Tot ce este al Meu este al tau" . tatal i-ar fi spus: "Fiule." Si tatal ii spune: "Fiule. Tu intotdeauna cu mine esti si nu numai vitelul cel ingrasat. servitorul. ca este prins de zavistie. cand fiul tau asta vine inapoi. si inel. dar launtric se vede ca are ceva gaunos in sufletul lui. ca duhovnici. stiind ce este. sau incredere. ca era mort si a inviat". care si-a mancat viata cu desfranate. Si tatal. numai asta intelegea. in lucrarea cea dumnezeiasca infricosatoare incredintata in mainile noastre.. tatal i-ar fi spus nu "ca a venit teafar si ca ne bucuram". fratele tau acesta. in primul rand n-ai de ce sa fii gelos... Daca fratele acelui fiu risipitor s-ar fi dus la tatal. asa cum a spus slujitorul. cunoscand din pacatele noastre. sa fim pastori buni. de pizma fata de frate. si nu naimiti.

o societate mai dreapta. nepacatos fiind si desavarsit. Cand se dezbraca sufletul inaintea noastra. ce vom raspunde daca pe acest dumnezeu il vom preface in drac prin brutalitatea noastra. noi sa ne biruim rusinea pentru el. care era gol inaintea lui Dumnezeu. si ca sufletului acesta gol inaintea noastra sa nu-i fie rusine. Si noi. si vom da faliment. dar repet ca am impartasit ce am avut eu mai pretios in ideea ca.-zidirea noastra si a aproapelui. intr-adevar. Ce este pocainta? Pocainta este un act ontologic. cel mai delicat. adica al firii . ingaduindu-i acestui suflet sa se dezbrace.cu care ma apropii de incheiere. vom incerca sa facem un om mai bun. noua sa ne fie frica pentru el. Si noi. si istoria. multe din cele ce am . cat de pacatos sa fie. caci toate se vor savarsi izvorand din duh.un dumnezeu in devenire este in mainile noastre. vom calca cu bocanci cu cuie peste lucrul cel mai gingas. orisicine ar fi.si vas putea aduce mii de citate din Biblie . in felul acesta. prin nechibzuinta noastra? Si asta ma duce la inca o tema . daca nu intelegem aceasta taina. Nu pretind sa stiu mai mult decat sfintiile voastre. cand ne pocaim. desi sunt zeci de ganduri care imi vin inca in inima. gol. rusinat. asa cum am vazut prin mai toata lumea. poate de prea multa indraznire. Si in gingasia acestei dragoste sufletul care vine la noi poate sa se dezvaluie fara frica.o fire care se preface din firea animalica in cea dumnezeiasca. Ca Dumnezeul nostru este un Dumnezeu smerit si ne povatuieste catre smerenie nu fiindca suntem robi. ci numai ca sa devenim ca Dumnezeu. sa inghetam de frica inaintea lui Dumnezeu. si imbunatatirea. pentru un dumnezeu care. pentru pierzania mea. acum fiecare miscare poate sa insemne viata sau moarte pentru acest chip al lui Dumnezeu. Daca nu intelegem lucrul asta. ca Adam. fiindca noi avem destula dragoste sa-l imbratisam uratit. Nu stim noi ce este rusinea? Nu stim noi ce este frica? Si cand vine un sufletel la noi. Daca vom intelege lucrul acesta si in acest duh vom merge inainte in duhovnicia noastra. si etnia. sfintiti parinti si Prea Sfintite. fara pericol. Va deveni numai lucrare omeneasca. este in mainile noastre . degeaba facem duhovnicie. orisicine ar fi. si morala.este Dumnezeu care se pocaieste in mine. cu asta inchei: Dumnezeu sa ne miluiasca! Ma iertati. sa indreptam istoria putin. care. pentru ca acum avem lucruri foarte gingase in mainile noastre. intram in pocainta lui Dumnezeu. duhovnicii. Si. vom face lucrare dumnezeiasca si ne vom putea permite sa lucram cele ale pamantului. Pocainta omului . com-patimeste cu mine pentru moartea mea. ca sa devenim dumnezei.

El este Cel ce va pedepsi. Precum mandria este izvorul tuturor patimilor. ori din alcatuirea imprejurarilor. Rugati-va si pentru mine. asa s-a si facut. asteapta mila lui Dumnezeu si rosteste pururea impreuna cu cuviosul Iov: "Cum a fost voia Domnului.Domnul meu. Sfantul Ioan Gura de Aur numeste smerenia temelia pe care . si impartaseste-te din dumnezeiasca voie. si pururea iti adu aminte. dar traiesc si eu dupa cuvantul pe care l-am spus si in care cred.Cine te-a invatat pe tine. fara de ingaduinta Domnului. nici o incercare nu se savarseste. Sa ma ierte cei pentru care a fost de prisosinta si sa ma ierte si ceilalti pentru indraznire. ca mai pe urma. ii va mangaia si le va darui milele Sale. care este buna si desavarsita si lucratoare a tot binele si incredintandu-te acesteia. 21). Asemenea acestui sarman. batrane. ca sa nu fie numai cuvinte in vant. Parintele Rafail Noica . nenorocirile lui Iov prin vointa lui Dumnezeu s-au schimbat intr-un bine prea mare! Sfantul Dimitrie al Rostovului Smerenia In deplina opozitie cu mandria sta smerenia. tot astfel si smerenia este maica tuturor virtutilor. orisice crestin care rabda necazuri trebuie sa stie cu credinta tare ca. lauda pe Domnul Dumnezeu care a dat atata intelepciune batranului cel sarac. pe cei ce au rabdat cu multumire pedepsele Sale ii va saruta. ci ia aminte ca toate sunt din ingaduinta lui Dumnezeu. prin parintele Sofronie. Nu socoti ca trebuie sa rabzi din pricina rautatii omenesti. sunt putin cunoscute in lume. Invatatorul l-a lasat pe cersetor si mergand intru ale sale. Pleaca-te deci.primit noi de la Sfantul Siluan. iti voi spune despre mine ca in toata vremea petrec in tacere si de ma rog ori cuget la cele cuviincioase. fie numele Domnului binecuvantat" (Iov 1. dar tot El. ma sarguiesc mai mult decat toate a fi in unire cu Dumnezeu si deplin impacat cu voia Sa. toate acestea si cine ti-a dat aceasta intelepciune? .

ci il indeamna la umilinta si recunostinta fata de Dumnezeu. imbracat de maini straine. sarmanele Sale fapturi neputincioase."se poate inalta fara nici o primejdie orice altceva" bun si mantuitor pentru noi. murim cu frica si suspine. 4. chiar daca cineva sar inalta. are trebuinta de atata ingrijire. Dumnezeu a randuit toate cele ce-l inconjoara pe om astfel incat acestea sa-i slujeasca acestuia spre smerire. pana la ceruri. care este atat de bun cu noi. prin viata sa. de pilda. nenorociri si pacate. cunoasterea de sine duce. nu asupreste sufletul. intreaba Sfantul Tihon de Zadonsk. suntem ingropati in pamant si ne prefacem in tarana. la smerenie." Iar Sfantul Simeon Noul Teolog. "Si iarasi. izvor de bucurii fara de sfarsit. Priviti. pana ce creste mare. tot ce a zidit cu usurinta se distruge si va avea sfarsit rau". O cunoastere de sine mai adanca si mai adevarata il poate incredinta de aceasta. Smerenia ce se naste din cunoasterea de sine nu chinuie. spune Sfantul Dimitrie al Rostovului. Ea este calea luminoasa spre rai. Smerenia nu este o resemnare lipsita de nadejde. iar inlauntrul sau. ci avant inflacarat spre lumina. precum omul? "Multe animale isi agonisesc singure hrana imediat dupa ce s-au nascut. cat de neputincios este omul care tocmai s-a nascut! De cata truda este nevoie pentru cresterea si educarea lui! Ce animal. 7). zugravind situatia smerita si nenorocita a omului. inca inainte de patimi omul poarta gunoi si miasma. iar nu pentru mandrie. care. pe cand omul cata vreme nu este purtat. o pierdere a personalitatii lipsita de vointa. vazandu-se acoperit de lepra. precum Dumnezeu te-a creat!" Si ca adaos. hranit. dobandire a desavarsirii dumnezeiesti si umplerea vietii goale a omului cu frumusete . Omul a fost creat pentru smerenie. daca aceasta temelie lipseste. ca si cum nu l-ai fi primit?"(I Cor. se mandreste numai cu aceea ca poarta haine stralucitoare si aurite?" Da. de ce te falesti. incalzit si ferit de munci straine!" In alt loc acelasi sfant ne spune: "Noi ne nastem goi si in lacrimi." "Poate oare sa existe ceva mai lipsit de chibzuinta decat omul. dupa marturia tuturor Sfintilor Parinti. amintesc cuvintele Sfantului Apostol Pavel: "Si ce ai. traim in necazuri. spune ca intreaga noastra viata este "lupta cu patimile. "Fii atat de smerit. pe care sa nu-lfi primit? Iar daca l-ai primit. iar nu spre mandrie.

vom incerca in randurile ce urmeaza sa zugravim tocmai aceasta. el se trezeste deodata imbracat in lumina. astfel si harul lui Dumnezeu ocoleste pe cei mandri si se revarsa asupra celor smeriti. aceasta naste toate virtutile. Dar de indata ce o raza de soare patrunde in incapere. Pe inaltimi nu creste nimic. Smerenia este raza a harului. Astfel. Caci daca . Ea curata inima de multimea patimilor. Este asemenea radacinilor copacilor: in afara da roade minunate. caci aceasta este firea ei -sa nu se arate. ci intotdeauna proaspat si curat. Si prin ce schimbari ceresti trece sufletul cand in el patrunde raza harului! Pana de curand cufundat in intunericul noptii pacatului. Sfantul Ioan Gura de Aur asemuieste pe oamenii mandri cu varfurile inalte si neroditoare ale valcelelor adanci. imediat vedem cat praf zboara prin ea. treptat. In vai se coc fructele dulci si granele pentru hrana. impodobeste sufletul cu florile virtutii dumnezeiesti si astfel. Si totusi. Iar in aceasta lumina omul smerit incepe sasi vada propriile sale pacate si porneste sa se curateasca de ele. smerenia se ascunde. radacina a tot binele. maica a tuturor virtutilor. ea singura ramanand in umbra. Nu exista virtute mai incantatoare decat smerenia. smerenia il face pe om sa vada starea vrednica de plans in care se afla si il impinge sa porneasca la propria indreptare. intr-o incapere intunecata aerul nu pare plin de praf. goale si neroditoare. sub indrumarea Sfintilor Parinti. Si acest lucru este firesc sa fie asa. asemenea parfumatului toporas in tufele inflorite ale celorlalte virtuti. smerenia este ca o gradina inflorita sau o intinsa tarina roditoare.si sens dumnezeiesc. de parca ea nu inseamna nimic si nu slujeste la nimic. Daca mandria poate fi asemuita cu stancile inalte de munte. Cu ajutorul lui Dumnezeu. Acolo domneste vesnic frigul. iar harul lui Dumnezeu cu apa. Ea este izvor al tuturor binecuvantarilor. toate in el i se pareau a fi in oranduiala deplina. care se revarsa in departare printre valcele. in ciuda tuturor acestor inalte calitati ale ei. venita din rai. sa nu fie slavita de oameni. Asa precum apa curge in jos. ocoleste dealurile inalte si cauta sa se verse in locul cel mai de jos. insa ea ramane ascunsa in adancul pamantului. numai luminat de sus omul isi poate vedea pacatosenia. pe cand inainte de a fi invesmantat de lumina harului.

care este vesnic involburata si agitata. caci il linisteste harul lui Dumnezeu ce se odihneste in el. Omul smerit isi vede permanent neajunsurile. ci si atunci cand este hulit si ponegrit. Chiar daca ar avea un astfel de gand. nelinistile sunt specifice sufletelor mandre. Cel smerit nu poate sa nu fie bland. caci nu are nevoie de acestea. ar fi degraba alungat. Se spune ca marea. iar omul piere duhovniceste.radacinile vor iesi din pamant. caci cei smeriti intotdeauna au o blandete minunata. Zbuciumul. dupa cuvintele Sfantului Ioan Scararul. Una din cele dintai calitati ale smereniei este blandetea. sinceritate si plin de dragoste cu oamenii josnici. nu cauta sa obtina foloase prin lingusiri si sa fie pe placul oamenilor. iar sufletul nelinistit este salas al diavolului." Dumnezeu iubeste pe cei smeriti. Privirea sa este indreptata catre cer. Slujeste cu bucurie tuturor. furtunile. Nu se manie atunci cand ceilalti primesc onoruri. El este ascultator si supus fata de toti. Astfel este si smerenia. caci el pentru sine nu cauta foloase lumesti. Sfantul Ioan Scararul spune: "In inimile blande Se odihneste Dumnezeu. caci este intr-adevar asa. El nu osandeste pe nimeni. ci toate le rabda in tacere. Iar sufletul smerit. nu se infurie. Cel smerit nu cunoaste viclenia. Asemenea se intampla si cu sufletul nelinistit al omului. este "scaun al blandetii". Se poarta cu blandete. virtutile dispar. nu ia in batjocura. Daca incepe sa se arate. spre cei smeriti. Omul smerit nu are ganduri rele. se socoteste pe sine ca fiind cel mai rau dintre toti oamenii. Si un astfel de suflet este cel smerit. acestora El li Se descopera si intru ei binevoieste! in Vechiul Testament El spune: "Spre unii ca acestia imi indrept privirea Mea. cand asupra lui se pogoara harul Sfantului Duh. nu pizmuieste slava celuilalt. 2). spre a fi vazute. copacul nu va mai avea fructe si se va usca. El nu se tulbura. si sincer socoteste ca merita aceasta. cu duhul umilit si care tremura la cuvantul Meu!" (Isaia 66. Omul cu adevarat smerit este bland. El nu se preface a fi binevoitor. Omul smerit rabda cu barbatie dispretul celorlalti. . nu cerceteaza pacatele celorlalti. El cauta sa fie bineplacut lui Dumnezeu si de la El asteapta mila in ziua infricosatoarei Judecati. nu numai atunci cand toti sunt atenti si amabili cu el. se imblanzeste cand asupra ei se lasa ceata deasa.

fara sa vada in asta vreun merit. caci altminteri si mai rau ar vorbi despre mine". care au ajuns la desavarsire multumita smereniei lor. Sfintii plini de adanca intelepciune. facandu-Se asemenea oamenilor. "inceputul necautarii slavei desarte. Si-a suflecat manecile si a inceput sa spele picioarele ucenicilor Sai. si voi sunteti datori ca sa spalati picioarele unii altora. ca. in care se ascund atatea primejdii pentru suflet! El cauta adancimile umilintei si acolo se simte bine. spune Sfantul Ioan Scararul. nu socoteste ca lauda i se cuvine lui. el se socoteste pe sine a fi mult mai rau si isi spune in cugetul sau: "Ei nu ma cunosc. si nu s-au temut ca isi vor pierde reputatia. Omul smerit nu vrea sa fie mai presus de invatatorul sau. Daca este clevetit si osandit nu se nelinisteste si nu-si cauta indreptatire. sa faceti si voi" (Ioan 13. si inca moarte pe cruce" (Filipeni 2. ascultator facanduSe pana la moarte. intocmai si cel smerit este gata sa slujeasca tuturor ca un rob. Caci el isi aminteste de povata Mantuitorului: "Daca Eu. Dimpotriva. nu se suparau niciodata pe cei care le aduceau jigniri. Domnul si invatatorul. S-a incins cu stergar. si de aceea cand erau .El dispretuieste laudele si se bucura cand este umilit. Un astfel de om nu vorbeste mult. caci simte ca nu inseamna nimic. De este vorbit de rau. ci tace si raspunde cu blandete. chip de rob luand. unde vor fi judecate dupa moarte nu numai faptele. intocmai precum Fiul lui Dumnezeu la Cina Cea de Taina S-a ridicat. 7-8). Omul smerit se teme de laude. ci si gandurile oamenilor. deoarece vrea sa se faca urmator Domnului Iisus. S-a smerit pe Sine. precum v-am facut Eu voua. caci se gandeste la judecata lui Dumnezeu. Care pentru a noastra mantuire "S-a desertat pe Sine. e pazirea gurii si iubirea necinstirii.14-15). si la infatisare aflandu-Se ca un om. v-am spalat voua picioarele. Iar sfarsitul (daca este vreun sfarsit al adancului fara fund) este a face in chip nesimtit inaintea multimii cele ce aduc necinstirea. Mijlocul ei este oprirea tuturor. Ei nu au urmarit atingerea vreunui tel lumesc.-Ca vam dat voua pilda. nu doreste sa-si arate intelepciunea." Omul smerit nu se tulbura din pricina cuvintelor bune pe care lumea le spune despre el: de este laudat. ei vedeau in acestia binefacatori ai lor si de aceea ii iubeau in sufletul lor si se rugau pentru ei. lucrarilor gandite ale slavei desarte.

Aflandu-se odata intr-un loc public. Aici." Si cei smeriti se pot aprinde de ravna. a alungat prin rugaciune duhul din ea. Atunci. Sfantul Spiridon vietuia modest si se imbraca foarte simplu. Iar daca este cu neputinta sa nu ne tulburam. fara numai atunci cand priveste credinta. Erau lipsiti de rautate ca porumbeii si numai intr-un caz se aprindeau cu manie sfanta: cand se intalneau cu oameni mandri ce nu se indreptau si cu tovarasii lor. Sfantul Ioan Scararul da o definitie minunata: "In smerenie nu se afla nici cea mai mica ur-" ma de dispret. 76. 4). acesta il savarsise cu ea. chipurile. care cu iscusinta a coborat in adancurile smereniei. Ca pilda de inalta smerenie si nemanie. ci adancime in care. acesti diavoli vazuti din afara noastra. asteptand ca indreptatirea sa vina de la Dumnezeu. atunci trebuie ca macar sa ne infranam limba. Numeroase calitati ale smereniei se vadesc deosebit de limpede in pilda urmatoare. sfantul. insa numai atunci cand trebuie sa apere comoara credintei ortodoxe. demonii cei nevazuti. O pilda minunata de adanca smerenie avem si in viata Sfantului Spiridon al Trimitundei. ne invata sa nu ne tulburam atunci cand suntem jigniti. patimile dinlauntrul nostru si ereticii. Noi insa. Odata. se aduna forte uriase care lupta impotriva celor mai puternici vrajmasi ai omului si ai mantuirii acestuia. ereticii. . ne maniem aprig impotriva celor care ne aduc defaimare. o oarecare desfranata a inceput a-i cere plata pentru pacatul pe care. Aceasta dovedeste limpede ca smerenia nu este vreo pasivitate indiferenta. pentru ca tinem la parerea oamenilor despre noi si legam toate foloasele de care ne bucuram de ea. Toti sfintii s-au distins printr-o astfel de smerenie adanca. socotindu-l vreun calugar simplu si sarac. dupa cuvintele Psalmistului: "tulburatu-m-am si n-am grait" (Ps. Sfantul Serafim ni-l zugraveste pe Sfantul Grigorie al Neocezareei. Sfantul Serafim de Sarov. la intors si pe celalalt. a inceput sa-l batjocoreasca. sfantul spuse cu blandete unuia dintre insotitorii sai: "Plateste-i degraba pretul pe care il cere!" De indata ce primi plata necuvenita femeia a fost grabnic luata in stapanire de un duh rau. de obicei. asemenea apelor unui ocean.huliti rabdau. plin de bunatate. nici cartire sau impotrivire. l-a oprit sa intre si chiar la lovit peste obraz. la invitatia regelui a mers la palatul acestuia. una dintre slugi. raspunzand la rau cu bine. Sfantul Spiridon. Fara manie. Desi era episcop si era cinstit de toti ca drept si facator de minuni.

ca multi socotesc ca esti si eretic!" Atunci ochii smeriti ai sfantului s-au aprins de ravna dumnezeiasca. Odata. Cel smerit nu cade niciodata. Sfantul Agaton si-a amintit atunci de cuvintele Domnului: "ca oricine se uita la femeie. poftind-o a si savarsit adulter cu ea in inima lui" (Matei 5. cu mana ridicata. au venit la el cativa frati hotarati a-l ispiti. si este o lupta inalta. in cele din urma. iar acesta. iar pe ultima a respins-o atat de hotarat. l-am respins pentru ca erezia este indepartare de Dumnezeu. care. Sfantul Agaton le-a spus: "Pacatele cele dintai de care m-ati invinuit le-am primit ca sa dobandesc smerenie si pentru ca voi sa nu aveti o parere inalta despre mine. si l-au rugat pe batran sa-i lamureasca de ce a incredintat la toate invinuirile dintai.Intr-o manastire vietuia un parinte sfant pe nume Agaton. Si sfintii mucenici. acela cu siguranta va cadea si isi va sparge capul. Atunci. ci isi pastreaza modestia pentru ca stie ca orice are este primit in dar de la Dumnezeu. neasteptat. invinuind pe Sfantul Agaton ca le-a savarsit. ca sa nu pier impreuna cu ereticii!" Toti acei Sfinti Parinti care au luptat neinfricati impotriva vrajmasilor ortodoxiei. 28) si a recunoscut smerit: "Adevarat este. Din toate acestea se vede ca smerenia poate fi. au purtat adanc in sufletele lor constiinta smerita ca sunt pacatosi. A cugetat batranul in sinea sa la acestea si zise in gandul sau: "Oare. nu au incetat o clipa sa fie intru totul smeriti cu inima. Acestia ii spun: "Parinte. Si cum ar putea sa cada? El se afla mai jos . macar in gand. vestit prin virtutile sale: smerenie si rabdare. pe fratii mei?" si le-a raspuns: "Adevarat este ca sunt clevetitor si osandesc!" "Mai mult decat aceasta. au marturisit numele lui Hristos. plini de indrazneala. sunt desfranat!" Astfel. Dar chiar si in ravna sa sfanta pentru slava lui Dumnezeu. Acela care a urcat in varful plopului. omul smerit nu devine trufas sau semet. nu am osandit niciodata. au continuat fratii. fratii au insirat multe pacate. pe cel din urma insa. fratii i-au spus sfantului: "nu vom ascunde de tine si aceasta. iar eu pazesc credinta sfanta. si il poate pierde daca se mandreste cu el. multi vorbesc despre cuviosia ta ca esti clevetitor si ca neincetat osandesti pe semeni". Cei mandri sfarsesc intotdeauna in chip tragic. esti si desfranat!". le zise: "Nu! Viu este Dumnezeu! Martor imi este ca nu sunt eretic!" S-au mirat fratii de acest raspuns energic. batjocorind nebunia chinuitorilor lor idolatri. si de care acesta se recunostea deplin vinovat.

se umfla si zboara in inalt. indeosebi sfintii. dar intr-o clipita se sparge si dispare. sa-si vada propria desavarsire? Au fost ei sinceri in constiinta pacatoseniei lor? Nu s-au smerit ei. numai exterior. oare. Ei se amagesc anume pentru ca mandria i-a orbit. aruncand lumina tocmai asupra acestei probleme." Paradoxul smereniei De smerenie este legat un minunat paradox: cu cat un om devine mai virtuos. numai ca intors spre partea pacatului? Cu cat se mandreste omul mai mult. si astfel pacatuind. Dar nu vedem. pacatosi. cu atat se socoteste pe sine mai drept. decat cele pe care le-au invatat. oarecum. Smerenia insa este asemenea copacului binecuvantat: cu cat radacinile ii sunt mai adanc infipte in pamant cu atat mai inalt creste. Precum cei care invata din carti si de la invatatori. Asa precum asupra celor mandri se abate blestemul lui Dumnezeu: "Cel ce se va inalta pe sine se va smeri". care au ajuns la o treapta inalta a desavarsirii. cu atat mai mult isi vad propria nestiinta. tot astfel si cu cei smeriti se implineste binecuvantarea dumnezeiasca: " Cel ce se va smeri pe sine se va inalta. cu cat inainteaza mai mult in invatatura si se deprind cu aceasta. oare. Noi putem totusi intelege cum anume pacatosii care se mandresc socotesc ca ei singuri sunt drepti. caci smerenia nu priveste la cele ce are. cu atat se simte mai pacatos. in adancul lor. simteau pe deplin sincer intreaga lor saracie cu duhul? Sfantul Tihon de Zadonsk. din deprindere? Sau. acelasi paradox si in cazul mandriei. deoarece mult mai multe sunt cele pe care nu le cunosc. si altii. au fost invredniciti chiar cu darul facerii de minuni. Dar de neinteles este cum anume crestinii virtuosi. tot astfel si cei care invata la scoala intelepciunii dumnezeiesti se vad cu atat mai saraci cu duhul. dupa legi ale vietii duhovnicesti nestiute de noi. cu cat se impartasesc mai mult de darurile lui . scrie: "in adevarata smerenie se vadeste o sete si o foame neincetata dupa harul lui Dumnezeu. Inteleptul Pascal a inteles nemaipomenit acest lucru si la exprimat astfel: "Exista numai doua feluri de oameni: unii drepti. care se socotesc pe sine pacatosi.decat pamantul! Mandria este asemenea unui balon de sapun. care se socotesc a fi drepti". s-au socotit mari pacatosi! Puteau ei. ci cugeta si cauta ceea ce nu are.

"Sunt printre cei dintai dintre mai marii cetatii!". acolo cum vei fi socotit?". cu atat se socotesc mai pacatosi". "Dar daca vei merge in marea cetate a Cezareei. ele isi pierd de indata stralucirea si dispar. de fapt. cu atat se simte mai pacatos si si-a exprimat indoiala in aceasta privinta: "Cum poate un om sfant sa se socoteasca pacatos?" Atunci Avva Dorotei l-a intrebat: "Ce esti tu in cetatea ta?" . a continuat sa-l intrebe avva Dorotei. Toti sfintii au fost mari intelepti duhovnicesti si de aceea toti s-au socotit mari pacatosi. In manastirea unde se nevoia minunatul avva Dorotei. acolo cum vei fi socotit?" . cand este intuneric."Acolo voi fi asemenea cu oamenii de rand!". stralucesc. fara vreo urma de fatarnicie. raspunse acesta. Aceasta este. se mandresc cu una sau cu alta. spuse omul. un pelerin a auzit spunandu-se ca. Exista ceva foarte firesc in constiinta dreptului ca este pacatos si nevrednic. acolo voi fi de-a dreptul un nimeni!" Atunci avva Dorotei ii spuse: "Iata. astfel este si cu sfintii: cu cat se apropie mai mult de Dumnezeu. cu ascutita sa clarviziune duhovniceasca vede la el multime de pacate si neajunsuri. "Dar daca vei merge la Constantinopol si te vei infatisa inaintea fetei luminate a imparatului. Pelerinul ii raspunse: " Ei.Dumnezeu. iar crestinul smerit. departe de Dumnezeu. cand omul sta nevazut inaintea lui Dumnezeu si in ciuda virtutii sale se socoteste a fi nimic. Numai cel mandru. Dar de indata ce rasare Dumnezeu in sufletele lor. Dar de indata ce rasare soarele. Stelele stralucesc numai noaptea. Orice virtute omeneasca. Astfel este si cu oamenii."Ultimul dintre capeteniile cetatii!" -"Dar daca vei merge in cetatea si mai mare a Antiohiei?" . ei se sting degraba si vad ca sunt nimic inaintea maretiei lui Dumnezeu." Prin aceasta se lamureste intelegerii noastre cum se numeau sfintii pe sine pacatosi. fuge de slava si cinstiri si nu rabda laude desarte pentru sine. indreptand neincetat spre Dumnezeu toata slava si lauda. care a dobandit intelepciune adanca. se socoteste pe sine drept. cu cat este un om mai aproape de Dumnezeu. pentru ca vad ca le lipsesc inca multe si pentru aceasta cauta smerenie si suspine. este ca o stea marunta care clipeste in noaptea intunecata a vietii. Acestia sunt slaviti de Dumnezeu in . smerenia. fara ajutorul lui Dumnezeu. Atata timp cat se afla in noaptea pacatelor. din pricina orbirii duhovnicesti si a necunoasterii.

astfel.ciuda dorintei lor. insa pe dinauntru clocotesc toate patimile. eu nevrednicul!" Dar in acelasi timp asteapta ca ceilalti sa se impotriveasca si sa spuna ce nu este adevarat. Smeremia fatarnica Par pe langa adevarata smerenie exista si o falsa smerenie. a caror cale este. 30). ca nu este pacatos.paruta smerenie. nici nu se necajeste din pricina umilintelor. de indata se arata a fi nemultumit. o cale a smereniei. dragostea lui fata de acesta nu se micsoreaza". . slava omeneasca. Ea nu este altceva decat mandrie invesmantata in haine smerite. Un astfel de om arata ca nu a inteles nimic din esenta smereniei. El a observat ca smerenia aduce laude si cinstiri celor care o au si si-a pus. Adeseori. printr-o paruta evlavie. Cel smerit cu adevarat este intotdeauna linistit si calm: el nu se bucura de laudele ce i se aduc. Pentru ca adevarata smerenie anevoie se dobandeste. spune Sfantul Ioan Scararul "ci acela care vazandu-se hulit de altul. chiar si crestinii evlaviosi cad prada acestei ispite . monahii se prefac adesea a fi smeriti. pentru ca Dumnezeu spune in Vechiul Testament: "Eu preamaresc pe cei ce ma preaslavesc pe Minei" (I Regi 2. mai cu seama. Dar daca ceilalti sunt de acord cu el si ii spun: "Deci tu insuti recunosti ca esti pacatos! Deci sunt adevarate cele ce se spun despre tine?". masca smereniei. ci fatarnica si de aceea este socotita a fi o smerenie mai rea decat mandria. jignit si incepe a intreba: " Dar ce se spune despre mine?" O astfel de smerenie nu este mantuitoare. daca se vorbeste despre ea. Numai pe dinafara are infatisarea smereniei. caci adeseori ei nu iubesc nici adevarata smerenie. Iar daca este contrazis se simte bine. mai cu seama pentru monahi. Cum atunci vor fi ei atrasi in falsificarea ei prin fatarnica smerire? Acest fel de smerenie este mai primejdioasa pentru oamenii duhovnicesti. din dorinta de a dobandi slava grabnica si ieftina. sau este pizmuita. Lui ii place sa spuna despre sine: "Oh. care isi arunca privirea de jur imprejur ca sa vada daca cumva a zarit-o cineva. Aceasta este "smerenia" desarta. oh. spre a se mari si el in felul acesta. Pe cand falsul smerit cauta. "Nu cel ce se huleste pe sine da dovada de smerita cugetare". Smerenia fatarnica nu este atat de primejdioasa pentru mireni. eu pacatosul.

a sosit in vizita la o manastire. Altii isi indoaie spatele ca o secera. jignit. eu cel nevrednic!" Odata egumenul.Pentru a ne feri de aceasta smerenie falsa si paguboasa. nici din pricina laudelor nu se clatina. Preacuviosul Ambrozie de la Optina istoriseste despre un monah care neincetat spunea despre sine: "Oh. dar vor sa culeaga cinstiri pentru sfintenia lor. avand adanca smerenie si viata sfanta. Apoi unul dintre frati l-a intrebat: "Spune-ne. trebuie sa tacem si sa nu ne indreptatim. insa pe dinlauntru nu sunt asa. Multora nu le este rusine sa se numeasca pe sine pacatosi inaintea oamenilor. iarasi trebuie sa pastram tacerea si sa nu ne impotrivim. Noi trebuie sa cautam sa dobandim smerenie launtrica. s-a intors. De suntem dojeniti. Smerenia fatarnica are partasie cu aceasta pe cat au paiele cu aurul. intristandu-se din pricina izgonirii fratelui. caci de nu. ce ai gandit si ce ai simtit cand ai fost alungat. l-au chemat inapoi. Altii dintre frati insa. El spune: "Exista oameni care pe dinafara se arata smeriti. venind la trapeza si vazandu-l. iar mai apoi chemat inapoi?" El le raspunse: "Miam amintit ca sunt asemenea unui caine care iese cand este izgonit si vine cand este chemat. se leapada de cinstirile si functiile lumesti. nici din pricina mustrarilor. Sfintii Parinti ne sfatuiesc sa nu vorbim nimic de la noi: nici bine. dar . ci sa fim atenti la sufletul nostru si sa ne luptam launtric cu toate miscarile pacatoase ale acestuia.l-a intrebat: "Dar tu. Foarte frumos a caracterizat falsa smerenie Sfantul Tihon de Zadonsk. Fara a arata in vreun fel ca s-ar fi socotit jignit. De suntem laudati. care nu se tulbura. dar nu vor sa renunte la buna parere pe care o au despre ei insisi. A intrat in biserica sa se roage. se va ivi mandria. dar inauntrul lor se inalta cu cugetul. de ce te afli aici. Iata un exemplu: Un monah oarecare. Unii dintre frati au inceput sa se intrebe: "Dar acesta ce cauta aici?" Si i-au spus monahului: "Ridica-te si iesi afara!" El s-a ridicat si a iesit. Multi renunta la diferitele trepte si titluri ale lumii acesteia. iar cand fratii s-au asezat la cina frateasca a dragostei s-a asezat si el. sau chiar cei mai pacatosi dintre toti. nu sunt si eu dintre ei?!" In opozitie cu aceasta adevarata smerenie lucreaza in chip cu totul diferit. cu sfintii parinti?" Monahul. nici rau. i-a raspuns: "Oare." Aceasta este adevarata smerenie. insa nu vor sa auda aceste cuvinte de la altii si de aceea se numesc astfel numai cu gura. caci altfel se va ivi fatarnicia. Altii se pleaca pana la pamant inaintea fratilor.

dar in inimile lor ii hulesc neincetat pe semenii lor. crestinii. Acestia toti insa nu au smerenie in inimile lor pentru ca. Astfel de oameni sunt asemenea unui burduf. precum si toata evlavia. Pentru ca Dumnezeu judeca "dupa sfaturile inimilor" (I Cor. Arhimandritul Serafim Alexiev Despre telul vietii Noi. cat si a semenilor nostri si tanjim dupa desavarsire. nu asa cum ne aratam noi inaintea oamenilor". Un altul poarta rasa sfasiata. care pe dinafara se arata frumoase. "acestia seamana cu niste morminte varuite. Prin toate celelalte nevointe. avand adevarata smerenie. umflat cu aer. Unii isi acopera trupul cu rasa si cu mantie. in acelasi chip ei arata si alte semne ale smereniei!. De aceea trebuie ca omul sa aiba launtric. 4. Multi vorbesc putin si cu voce scazuta. daca nu sunt presarate cu sarea adevaratei smerenii. lipseste tocmai ceea ce ele semnifica (simtamantul sincer de smerenie in adancul inimii). desi acestea sunt semne dupa care poate fi recunoscuta smerenia. nu ne putem mantui. iar altii chiar nu vorbesc deloc. inauntru insa sunt pline de oase de morti si de toata necuratia" (Matei 23. Cei ce nu sunt credinciosi doresc sa ajunga la desavarsire in cele materialnice ale vietii. care pare plin cu ceva. Un mare nevoitor din vechime a prorocit ca in vremurile de pe urma nu vor mai fi asceti aspri sau mari nevoitori. insa cand este golit de aer devine limpede ca a fost gol. dorim atat mantuirea noastra. Sau. insa. Si unii dintre ei chiar numai prin aceasta vor ajunge la mare desavarsire. care nu numai ca nu aduce omului mantuirea. ba chiar ii agoniseste mai mari pedepse. smerenie. . dar inima nu doresc sa si-o acopere. dupa cuvintele lui Hristos. in inima sa. dar nu vrea sa-si sfasie inima. ele nu sunt altceva decat fatarnicie. 27). ci atunci adevaratii crestini se vor mantui numai prin smerenia lor. Singura mantuitoare este adevarata smerenie. chiar si fara nevointe ne putem mantui. Sfintii Parinti ne dau toate aceste indrumari ca sa ne pazeasca de primejdia smereniei fatarnice.raman neclintiti in inimile lor. 5) si nu dupa aparenta.

fata de cea pe care o am acum. Descoperim acest lucru treptat. nazuiesc spre binele desavarsit. Dumnezeu este bucurie. Asadar. Impotrivirea noastra nu-L va vatama pe Dumnezeu. starea launtrica. aici pe pamant. ne este mai lesne sa ne abatem de la calea cea dreapta decat sa ne lepadam de numeroasele noastre fapte rele pe care le-am savarsit de-a lungul vietii. de fapt. dar noi ne impotrivim lui. calauziti de Duhul Sfant. Dragostea desavarsita nu cade niciodata. Dumnezeu este viata. asa ne este si viata. Sfantul Serafim din Sarov ne desluseste ca telul vietii este intoarcerea in bratele Tatalui nostru Ceresc. in viata. care nu au fost desavarsiti si nici vrednici sa ne ofere ce este mai frumos. la batranete. oare asta sa fie totul? Slava lui Dumnezeu. Asa cum ne sunt gandurile cu care ne indeletnicim. dorintele ne conduc viata. ale tuturor. dupa pacea desavarsita. tanjeste dupa Dumnezeu. ramane vesnic. in sanul familiei. Pentru ca suntem copii ai unor parinti cazuti. m-am intrebat unde duce aceasta viata. Inimile noastre.Intreaga viata m-a chinuit gandul: "Care este rostul vietii?"." Credinta noastra creste treptat si. Multi se socotesc a fi necredinciosi." Unul dintre Sfintii Parinti chiar spune: "Credinta mea din anii tineretii. dar se impotriveste. inima noastra tinde spre Dumnezeu. De aceea. Asemenea si necredinciosul: nu este necredincios. a tuturor. dar prin ganduri ne impotrivim lui. in viata sa. inima noastra. caci este Atotputernic. multe nedreptati si am indurat multe dureri ale inimii. vom vedea ca nu se afla in aceasta lume nici o fiinta cugetatoare a carei inima sa nu tanjeasca dupa viata si dragostea desavarsita. totusi am vazut la ei si mai apoi. dar daca stam sa cugetam mai bine la noi insine. Daca avem . ci pe noi insine. cand se intareste in Domnul. Inima noastra tanjeste dupa Dumnezeu. devine puternica si tare. Dumnezeu este dragoste. ci potrivnic. sa manance si sa bea. dupa cum ne spun Sfintii Parinti: "Treptat creste in noi credinta. sa fim asemenea ingerilor din ceruri. Oare spre bogatia materiala pe care omul se trudeste atat sa o agoniseasca. Desi noi suntem copie a parintilor nostri. Satana crede si se cutremura. Gandurile. toti tanjim dupa desavarsire si dorim sa descoperim care este scopul vietii acesteia. ca noi oamenii. era pur si simplu necredinta. Dumnezeu este pace.

Nu ne este ingaduit sa ii vatamam prin cugetele noastre. Sfintii Parinti spun despre ganduri: "Orice gand care naruieste pacea si gandurile ce nu ne dau pace. La vremea mea nu pricepeam ca defaimarea are urmari grele pentru noi toti. chiar si cand tace. iar acum nu ma mai pot pocai pentru asta. raspandeste intotdeauna valuri de liniste. Trebuie sa ne schimbam cugetul. vrea sa fim toti plini de dragoste. curatie. dar pentru ei straluceste soarele si ne binecuvanteaza Dumnezeu cu viata. nici pe cei trupesti. Domnul si noi toti dorim sa fim blanzi si smeriti. Un astfel de suflet. prin acestea el pricinuieste tulburare nu numai lui.ganduri de pace. dragoste desavarsita si bunatate. acestea toate de la diavol sunt. caci din sufletul bland si smerit izvoraste virtute si bunatate. la vremea mea. Am avut mult de suferit din pricina ca l-am defaimat pe tatal meu prin gandurile mele. cu toate cele de trebuinta vietii noastre. atunci se nimiceste si pacea noastra launtrica. liniste. pline de dragoste si bunatate. atunci si in noi va fi pace. ce razbate din noi. caci toate gandurile de pace aduc pace launtrica. Asa suntem noi. Daca purtam in noi ganduri rele. virtute. Vedeti voi insiva cum in familie facem intelegere sau dezbinare dupa cum ne sunt gandurile si dorintele. Un asemenea suflet nu se simte ranit cand este ocarat sau certat . si trebuie sa le indepartam si sa nu le primim. dragostea dumnezeiasca. . nici pe cei duhovnicesti. diavolesti. de ganduri sau de vreo greutate. liniste. ci si intregii sale familii. Daca stapanul casei este coplesit de griji." Trebuie sa ne ostenim pentru binele nostru. ca sa se intareasca in noi pacea. nu au pace. Astfel de oameni sunt putini pe pamant. virtute. "aparat cugetator. dragoste deplina. Parintele nostru cel Ceresc vrea ca fiii Sai sa aiba trasaturile lui dumnezeiesti. nici mangaiere. pace. caci gandurile ne sunt pline de pace. Toti cei ai casei sunt mahniti. adevar. bunatate. El. bucuria. ca stapan al casei. nu am stiut ca omului nu ii este ingaduit sa isi necinsteasca parintii. iar lui ii va fi mila de voi pentru ca il chinuiti atat de mult. mangaierea bucuriei." Eu.puteti chiar sa-l loviti. pace. trebuie sa raspandeasca bunatate si sa o impartaseasca tuturor celorlalti din casa.

Acest lucru poate fi vazut in multe locuri. in mare parte suntem ai mamelor. caci sunt multe taine. de o bunatate nemaipomenita. nu inteleg. culegem roadele gandurilor si dorintelor noastre. bland. Dupa doi ani. Avem nevoie sa ne pocaim si sa ne schimbam viata. Cea care ramane in viata in urma imperecherii este cea care poarta ouale in ea. in timp ce fetele sunt ale tatilor. atunci se nasc baieti. aici in tara noastra si pretutindeni in lume. Pocainta nu inseamna numai sa mergi la preot. iar noi nu stim a le intelege. Apicultorii stiu bine ca matca se imperecheaza numai o singura data in viata cu o alta. As fi fericit sa am trasaturile lui de caracter. apicultorul trebuie sa o indeparteze. Din gandurile noastre izvoraste bine sau rau. barbatii. iar organele lucrau fara impovarare.Tatal meu era un om pasnic. caci poarta numai oua de trantori. dar daca tiparul mamei este mai puternic. Daca acesta este asemanator la cei doi parinti. Vedeti. naste si albine lucratoare si trantori. Oamenii nu stiu de ce se intampla asa. numai parte barbateasca. Domnul a luat asupra Sa toate grijile noastre. Atata timp cat poarta in ea samanta si de parte femeiasca si de parte barbateasca. Nu se simtea jignit daca cineva il ocara. Dumnezeu ne descopera totul. linistit. Noi. Niciodata in viata lui nu a fost bolnav. nici rodul lor nu poate fi bun. Pocainta inseamna innoirea vietii. pace sau dezbinare in familie. iar in alta baieti. tintirea . ci numai incalcim lucrurile. caci a avut intotdeauna pace launtrica. Si-a privit intreaga viata ca pe un spectacol. Daca gandurile si dorintele noastre nu sunt bune. in multe locuri Domnul ne descopera de ce se nasc copii si de parte barbateasca si de parte femeiasca. copiii vor fi si baieti si fete. Oamenii nu stiu de ce se intampla asa. caci noi nu ne putem ajuta singuri. era pasnic si linistit. nu si de lucratoare. dar Domnul ne-a aratat de ce si cum se intampla astfel. iar cei credinciosi vor intotdeauna sa fie buni si plini de pace. de ce intr-o familie se nasc fete. Ei se ostenesc pentru asta. Noi. se nasc copii de parte femeiasca. Depinde foarte mult de tiparul sangelui parintilor. dar grijile pamantesti adeseori il impovareaza pe om. iar daca este mai puternic al tatalui. dar e nevoie de putina cugetare. ci trebuie sa ne curatim sufletul de acele ganduri si de depresia in care am cazut din pricina drumului intortocheat al vietii. Putem vedea acelasi lucru si la albine.

suntem vinovati. si nu ei. se face puternica si mai puternica. Daca ne rugam din inima. mama a ramas vaduva. caci ne-am racit foarte mult. iar ea lucra la Academie. monahii si preoti care nu poarta uniforma. ci baiat. ii certam mereu pe politicienii care sunt la putere. Daca privim istoria poporului Israil. ne complicam viata. iar ea era singura mangaiere a mamei sale. la Vitovnita. in 1963. Am rugat-o sa nu se vrajmaseasca cu mama sa. A venit la manastire. daca vom dobandi aceasta. dar acesta plecase sa traiasca la Paris. vedem ca dusmanii ii biruiau de fiecare data cand se lepadau de Domnul. iar acum inteleg ca sunt vinovat pentru toate. trebuie sa fim uniti intr-un cuget si. Intotdeauna m-am minunat de faptul ca Sfintii Parinti sau socotit pe ei insisi cei mai rai dintre toti oamenii. caci El este Dumnezeul nostru al tuturor. A venit la mine o tanara. caci acest lucru este oprit. Tatal ei a murit. numai ca trebuie sa ne rugam din inima Domnului sa ne ajute. I-am spus sa nu-si mahneasca parintii si sa rabde. dar ei sunt copiii nostri.sau ravna spre binele desavarsit. Cand am intrebat-o de ce. Domnul este intotdeauna cu noi. Poti fi monahie si in lume. In tara noastra. mi-a spus ca mama ei nu a vrut sa aiba fata. Pana acum nu am stiut asta. mama si tatal ei erau medici. caci noi insine. Dumnezeu ne implineste rugaciunea. Ea sporeste cu timpul. Noi. caci monahie poate sa fie si fara uniforma. caci noi le-am dat pilda pe . n-am mai fi fost incercati de suferintele prin care trecem acum. de aceea trebuie sa sporim in rugaciune. si din pricina ei suferim. dar mama nu. ci vrea ca viata noastra sa fie buna si plina de bune-savarsiri. nu vom mai avea vrajmasi. lepadarea de partile rele ale vietii. cei batrani. Ea avea un frate mai mare. Sunt vinovat pentru toate si inca foarte mult. Aceasta slabiciune o au si oamenii credinciosi. Am vazut ca era foarte mahnita pe mama ei. Dumnezeu nu vrea de la noi uniforma. Va veni Domnul si la noi. Credinta noastra trebuie sa creasca. dar El ii ajuta intotdeauna cand acestia cercau o pocainta neprefacuta. In Rusia a crescut mult duhul evlaviei. In Rusia sunt multi monahi. si m-a intrebat multe lucruri. Parintele nostru si. care a purtat-o in pantece. i-a dat nastere si a crescut-o. Tatal o iubea foarte mult. de unde a intors-o tatal ei. prin cugetele si dorintele noastre. Fata fugise de doua ori la manastire. Daca poporul nostru s-ar fi pocait.

iar in el. ca putere dumnezeiasca. si multi se vor mantui si in jurul nostru. Vladica Nicolae istorisea cum un preot cerea mereu sa fie mutat intr-alt loc.cand vom avea atata incredere. iar cand totul izvoraste din inima. Vladica a . Noi suntem fiinte daruite de Dumnezeu. Cand ne rugam. caci cu inima simtim. imagine a celor batrani. atunci cand ii rugam sa faca ceva pentru noi . nu am mai fi in starea aceasta. Sfintii Parinti au dat multe deslusiri despre rugaciunea mintii. Avem prea putina credinta si incredere in Domnul. Cu mintea cugetam. faureste o putere uriasa.si facem iad si in noi. Suntem constienti ca in noi se afla o putere si o viata dumnezeiasca. despre cum trebuie sa ne stapanim inima si mintea. nu sa-i indreptam din afara pe ceilalti. si_vrajmasul fuge de asta. iar nu cu mintea. Daca politicienii nostri ar fi uniti. si in jurul nostru. Sfintii Parinti spun ca se cuvine sa cautam ca fiecare lucrare. Insumi am vazut cum prin gandurile pe care le am. intr-insa salasluieste intelegerea. si asteapta sa-l primim si sa credem intr-insul. Cand vom avea atata incredere in El cata avem in prietenii nostri. El este Cel ce sprijina viata. nu am mai avea dusmani. acolo.toate sa izvorasca din inima. ca pretutindenea oamenii sa simta pacea si linistea ce izvorasc din noi. dar nu stim sa traim cum se cuvine . gand si munca a noastra . Noi. atunci vrajmasului nu i-ar mai fi de folos nici armele. e nevoie sa ne intarim in credinta si apoi sa ne ostenim. sa pornim de la noi insine. Noi. suntem vinovati ca nu ne-am indrumat copiii pe calea cea dreapta. Trebuie sa ne ostenim sa fim buni. nici oastea. se aduna acolo puterile mintii. linistiti. nimic. iar daca politicienii nostri ar fi toti intr-un cuget. nici noi si nici tara noastra nu vom mai suferi atata. dezbinare. batranii. Trebuie sa ne schimbam.care sa o urmeze in viata. cei batrani. Valmasagul gandurilor din noi si din tara noastra isi are obarsia in gandurile noastre. caci Dumnezeu este Domnul inimii. pot sa atrag sau sa indepartez pe cineva. si nu am putut vedea multe la ei. sa ne mantuim. sa o facem din inima. se cuvine sa o luam de la inceput. Noi suntem cei care pricinuim lipsa de randuiala a gandurilor. El se afla aici. El este miezul vietii fiecarei fiinte vii. Sfintii Parinti spun ca trebuie sa ne indreptam pe noi insine. intotdeauna plini de pace. Fiecare persoana. si nu trebuie sa-l cautam in alt loc. cand se uneste cu celelalte. Suntem chip al parintilor nostri.

rudele. aceea arat si in afara. si a adaugat: "Nici macar diavolul nu poate face atat rau omului cat isi face el singur. Unii mau intrebat: ce inseamna sa fii monah purtator de schima mare? Au primit raspuns de la Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu: "Este rugatorul pentru intreaga lume. caci acesta-i rostul monahilor. ca Domnul sa daruiasca tuturor pace si bucurie. pana ce isi va veni in fire si va intelege ca parintii ii doresc tot binele. avem un fiu ce a distrus pana acum trei masini si numai multumita lui Dumnezeu a ramas viu. cu draga inima te-as schimba unde doresti. Noi ii certam acum pe copiii nostri. Cand era mic dorintele lui erau mici. Iertati-ma. iar eu va doresc sa fiti asa. pentru toti. care este si el doctor. ceea ce am inlauntru." Dumnezeu ne-a daruit totul. traim intr-o stare de iad. si doresc binele neamului meu si al lumii intregi. Acum ne cere sa-i cumparam iarasi masina. parintii trebuie sa indure multe in viata si in familie cu copiii. Tocmai de aceea. Mi-a scris o doctorita o scrisoare in care imi spune: "Eu si barbatul meu.raspuns astfel cererii sale: "Parinte. m-am abatut de la tema. Au avut un singur fiu si iau facut toate dupa voie inca de cand era mic. caci este din vina lor. Daca purtam grija insusirilor rele ale anumitor oameni care ne vorbesc. blanzi si nevinovati. prietenii. de noi depinde sa fim buni. sa-l izgonim ca si cum n-ar fi nimic. Cand ne intoarcem de la serviciu. Alta cale nu este. si de la mine. apropiatii nostri. nu putem avea pace si pocainta. cel ce se roaga Domnului pentru mantuirea intregii lumi. ci pentru noi. pentru care Domnul ne si . nu avem pace si liniste. Slava lui Dumnezeu pentru copiii smeriti. daca nu te-ai stramuta tu singur acolo". dar nu avem dreptate. si de la tatal lui cere bani cu sila. De ce Domnul porunceste sa-i iubim pe vrajmasii nostri? O face nu pentru ei. caci nu i-am indrumat pe calea cea dreapta. caci fiecare da ceea ce are in sine. Ce sa facem si cum sa rezolvam aceasta problema?" Eu i-am raspuns la toate acestea spunandu-i ca nu-l pot invinui niciodata pentru ce s-a intamplat. sa iertam totul." Datoria noastra este sa ne rugam sincer. Atata vreme cat tinem in noi gandul la vatamarea pe care ne-au pricinuit-o vrajmasii. Vedeti ca prin gandurile si dorintele noastre putem indrepta viata noastra si a celor apropiati noua. Tot ce le-a ramas de facut este sa dea multa dragoste si atentie fiului lor. dar iata. acum el a crescut si dorintele lui au crescut. Trebuie sa ne slobozim de acest rau. dar nu mai avem posibilitatea materiala sa o facem.

iar cei de acolo se trudesc. Luati aminte cat de mare este puterea parintilor trupesti si duhovnicesti.atunci binecuvantare va fi asupra noastra. ci in inima noastra. Odata a venit la el o fata din tinutul lui sa-i ceara ajutorul. Toti cei care s-au casatorit fara binecuvantarea parintilor ori au fost siliti sa se casatoreasca nu au pace. indata baiatul va merge pe calea lui. copil credincios. fiul lor a avut un accident. despre cele ce-i apasa pe copiii lor. Acest singur fiu al lor. caci adesea il osandeam pe tatal meu. Ea era insarcinata cu un barbat oarecare. mama a venit la mine trista si mahnita. . iar eu i-am spus: "Tu ti-ai omorat singurul fiu. fara ocolisuri. iar acum il ruga pe acest tanar s-o ia in casatorie. ei au dreptate si trebuie sa-i ascultam in chip desavarsit . iar fata pe a ei. Adesea i-am auzit pe parintii trupesti si duhovnicesti vorbind deschis. era de-a dreptul ca un inger. In decursul vietii. socotind ca-si petrece prea putin timp cu fiul lui. "Nu vreau sa-l mai vad viu". Vezi cat de puternice sunt gandurile tale? Ai zis ca nu mai vrei sa-l vezi viu. Dupa ce s-a intamplat aceasta. si zadarnica este iubirea lor. copiii lor. dar pentru noi. credinta noastra creste treptat acea prima cunostinta dobandita de la parintii nostri de acasa. obisnuia sa spuna. din tinerete crescut in acest duh. gandurile mele imi puneau la cale viata si din pricina lor mult am suferit. Slava lui Dumnezeu ca tara noastra are o clima temperata si aici poate creste orice. impreuna cu un prieten.daruieste bunastare. iar apoi ne incredintam ca Domnul ne poarta de grija si nu priveste la chipul nostru. totul s-a aflat de indata. caci parintii si fratii ei sunt aspri si daca afla ca e insarcinata. desi tatal spunea ca este vorba de viata fiului lor si nu a ei . iar mama lui nu a putut sa indure cele intamplate. Odata m-am mirat de felul in care doi parinti credinciosi si-au ucis fiul prin cugetele lor. iar dupa ce se va naste copilul si va incepe sa mearga. nu-i ramanea altceva de facut decat sa se omoare. era de o bunatate neinchipuita. Din pacate." Adeseori parintii nici n-o stiu. putini sunt cei ce isi cinstesc parintii ca pe ceva sfant. Asa s-a si intamplat. si asta s-a si intamplat. dar noua ne-a dat tot binele si evlavia ca sa fim buni.dar aceasta nici nu voia sa auda. Palestina si Orient ploua doar iarna. Eu am suferit mult. in timp ce conducea o motocicleta. care Ii apartine intru totul. Asadar. Cum asta se intampla intr-un sat mic. In tinuturile din Sahara. Priviti-i pe cei casatoriti. El a incuviintat sa iscaleasca un astfel de contract de casatorie. Dumnezeu priveste la inima noastra.

inca de cand eram copil. caci daca Domnul nu ne trezeste.In timpul ocupatiei. ma gandeam mult la lume. La inceput nu stiam din ce pricina. iar acolo. caci insusi Domnul ii lumineaza." imi spuneam eu in sinea mea. atunci cine o va face daca nici mama. gandurile imi hoinareau neincetat. ii invata pe copii. dar cand m-am dezmeticit am vazut ca eu sunt cel care mi-am randuit viata astfel. Impaca-te cu tine insuti. In scrierile sale sta scris: "Omule. nici tatal nostru nu ne-au indrumat pe calea cea dreapta? Nici la scoala nu se pot invata prea multe. prezent cu gandul. iar Domnul ne va da putere si ajutor. si vad acum ca am imbatranit si inca nu am ajuns la acea treapta la care ajunsesem pe cand eram copil. "trebuie sa fiu aici. din toata inima noastra. Trebuie sa ne rugam acum cu totii. Sa-ti pazesti cu orice pret pacea launtrica. pe campul de lupta.dar nici pana astazi n-am putut ajunge la aceasta treapta. atat trupesti. El este tare si are puterea sa schimbe fiecare persoana ca sa-si vina in fire. Domnul ii pazeste in chip minunat pe cei care au dragoste de parintii lor. concentrat numai pe lucrul acesta. Putem fi toti buni daca ne unim cu Izvorul Vietii. care inca din timpul vietii au fost proslaviti de Biserica. Sfantul Isaac Sirul este un psiholog de neintrecut intre Sfintii Parinti. cu Dumnezeu. Eram copil . nu-ti da pacea ta launtrica pentru nimic in lume. "Asta nu-i bine. si atunci se vor impaca si cerurile si pamantul cu tine." dar in zadar. Eu. daca am fi asa. iar acum vad ca am imbatranit si inca nu am ajuns la inaltimea aceea." Vedeti cat de adanci sunt aceste ganduri si de cate ori repeta acest lucru? .cum se simteau Sfintii Parinti. iar mai tarziu si in ceruri . Vedeti. este neindoielnic faptul ca cei ce poarta in ei dragoste nemarginita deschid orice usa. unde nu este viata. Slava lui Dumnezeu ca am vietuit o vreme cu Rusii si am putut sa citesc o-perele Sfintilor Parinti. Din pricina aceasta am avut dorinta sa vad cum se simteau Sfintii Parinti . in timp ce toti ceilalti copii se jucau. cat si duhovnicesti. decat numai cum sa mancam si sa bem in viata. atunci El ne va da putere sa ne iubim pe noi si pe aproapele . cugetam la toate acestea. lumea nu s-ar mai afla in starea aceasta. Domnul este stapanul tuturor mintilor.macar ca nu mergeam la scoala . Inca de cand eram copil purtam grija gandurilor.cum s-au simtit ei in timpul vietii. de doua ori am fost osandit la moarte.si tot bagam de seama cum gandurile mele ratacesc. De asemenea. Copil fiind.

atotcuprinzatoare.nostru. Nu ne este ingaduit sa ne fim idoli unii altora. s-a tulburat lumea materiala.dar iata.. sufera. sa fim puternici intr-insul. In fiecare persoana este reprezentata intreaga lume materiala a Cosmosului si puterile cugetatoare. Toti acestia ne pot parasi. caci se spune ca omul este un micro-cosmos. fiintam. fara viata. . nu ne putem iubi nici pe noi. Avem voie sa ne alipim prin dragoste numai de Dumnezeu . caci El este puterea si viata noastra. traim marginiti.si daca le supunem cuiva de pe fata pamantului. si cine poate da toate acestea? Nu ni le poate da nici mama. Toti cautam dragoste vesnica si neschimbatoare. cu atat mai putin pe semenii sau pe vrajmasii nostri. o "lume mica". nici fratele. nici tatal. Inima noastra este inrobita de lucrurile lumesti. nici sora. iar noi viem. inrobiti nu numai de fiintele vii. acest lucru ne poate aduce vatamare. Multi cad adesea in deznadejde si se ridica impotriva vietii lor. dupa cadere . ne pot rani. dumnezeiasca si cauta sa ne inrobeasca. ci si de lucrurile moarte. Fara Domnul. Trebuie sa supunem cuiva inimile noastre . Asadar. caci fara Domnul nu ne putem iubi nici pe noi insine. iar daca cineva i le rapeste. De ce? Pentru ca toti suntem marginiti in timp si in spatiu. caci Adam a fost zidit ca o cununa a intregii Zidiri si stapan al intregii lumi materiale. Sfintii Parinti spun ca aceasta nastere a noastra pe fata pamantului este din ingaduinta Domnului.mai intai de Dumnezeu si abia apoi de rudele si semenii nostri. si prin Domnul vom vedea Imparatia Cerurilor. pace fara de sfarsit. S-a tulburat si firea noastra. toti acestia ne pot parasi. toti cei carora ne supunem inimile. toate sau tulburat. caci stramosii nostri erau nemuritori. Duhurile cele viclene strecoara ganduri in dragostea noastra curata. Trebuie sa ne intoarcem in bratele Parintelui nostru. cosmosul. Dragostea dumnezeiasca este nesfarsita. curmandu-si-o. toti ne aflam in lupta cu puterile din vazduhuri care neincetat ne intineaza gandurile. Prin El putem toate. din pacate. nu este voia lui Dumnezeu.caci Dumnezeu le-a facut pe toate si El este tuturor parinte . care sunt fara valoare. Prin caderea omului a venit moartea. dispretui si lepada. ca sa ne intareasca in credinta.

tot ceea ce s-a intamplat. pe noi inca ne atrage ceva aici. pe pamant. acum in lupta.si slava lui Dumnezeu ca este asa. dar putini sunt cei ce dobandesc darul harului. a invatat si el sa se indeletniceasca cu rugaciunea lui Iisus. Acum suntem in odihna. in noi e iad. Eu tare m-am minunat cand am inteles ca putini sunt monahii care primesc harul in dar si ca multi dintre oamenii din lume au primit acest har. Sfintii Parinti spun ca aici pe pamant se afla oameni care au pacatuit mult.Sfintii Parinti spun: "Ceea ce credinta doreste. atunci cand s-au intors la Domnul. tuturor." Chiar unul dintre prorocii Legii Vechi spune: "Numai asupra celui bland si smerit cu inima voi privi. acum in iad. Cand ne aflam intr-o stare rea. Si Sfantul Apostol Pavel. totul trece neinchipuit de repede . De putina vreme un prieten de-al lui. plin de o pace negraita. care au cercarea vietii. Iata. au ramas cu El. va doresc sa fiti si voi fii ai Luminii. dar plinatatea vietii crestine este desavarsita smerenie. si Maria Egipteanca. iar iadul asemenea." Cei blanzi si smeriti sunt mostenitorii Imparatiei Cerurilor. Aproape acum un an a venit la mine un tanar din Bania Luka. si multi altii. Cand avem in inima bucurie. Acest tanar era atat de luminat de bucurie. planeta noastra a ajuns la sfarsitul ei. aici . nici liniste. Putini sunt cei de pe fata pamantului care primesc in dar harul. si sa ne aflam impreuna inaintea Domnului. nu s-au mai abatut nici la dreapta. El s-a incredintat pe sine. noi acum suntem in rai. De aceea trebuie neincetat sa ne ostenim in rugaciune. ca viata noastra sa nu fie in zadar. atunci ne simtim ca in Rai. nu avem pace. Am cercetat cu foarte mare luare-aminte felul cum s-au simtit Sfintii Parinti in timpul vietii si cum au reusit sa pastreze acest dar al harului pana la capat. Noi inca nu am ajuns la aceasta inaltime. sa-L slavim pe Domnul pururea si in veacul veacului. Mult m-am mirat cand prietenul sau a venit si mi-a spus cum inima i se roaga neincetat si rugaciunea curge neintrerupta. sa nu ne chinuim aici fara folos. nici la stanga. Dumnezeu faptuieste. ci au mers de-a dreptul spre Domnul. pana la capat. si mai cu seama in aceasta scurta vreme. dar care. cand s-au intors la Domnul. si voua. caci imparatia Cerurilor este o stare gandita a sufletului. care se indeletnicea cu rugaciunea lui Iisus. care era casatorit si avea copii.harul primit in dar. pe sotia si pe copiii sai lui Dumnezeu si a dobandit in .

Suntem intr-o stare asa de rea. dar daca cineva nu a dobandit harul nu poate intelege starea ingerilor si a sfintilor. calauzit de Duhul Sfant." De aceea Domnul a lasat-o pe Preasfanta Maica sa fie mangaiere Sfintilor Apostoli. de negrait in cuvinte. "Spuneti-mi. Iubiti-i pe toti si veti_avea pace si bucurie nespusa.dar harul. a fost plina de dumnezeiescul har.si atunci Domnul ne va da harul Sau si pururea vom simti starea ingerilor si a sfintilor. caci acestea nu pot fi deslusite in cuvinte.si credem ca ne luptam pentru credinta. Iata de ce trebuie sa ne rugam. pentru mine Preasfanta Maica ar fi fost Dumnezeu. nu ." si-a mai zis: "Daca n-as fi stiut cu adevarat ca este Dumnezeu. caci esti imprejmuit. aici pe pamant . a spus: "M-a luminat cu pace si bucurie. sa ne rugam din inima si sa tanjim din inima dupa Dumnezeu . pace si bucurie de la Domnul. viata aici pe pamant este o lupta a trupului si a mintii. din pantecele mamei ei pana la sfarsitul vietii pamantesti. Unii ca acestia pot intelege starea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu care. Altii nu o pot cunoaste. Este o stare de pace si bucurie de negrait. in ciuda iubirii pe care o avem pentru Domnul si pentru o viata virtuoasa. Ne rugam noi lui Dumnezeu si ne trudim. Domnul priveste la inima noastra. ca persoane. Asadar. Stii cum erai inainte. te maniai. de indata. si cand a ajuns la Ierusalim l-au dus in odaia care o adapostise pe Preasfanta Maica. Prietenul care l-a invatat rugaciunea nu a dobandit acest har. ucenic al Sfantului Apostol Pavel. dupa cum ati spus la inceputul cuvantului dumneavoastra?" Copile. de ce. si chiar si in vesnicie. Numai cei ce au primit harul in dar pot cunoaste starea sfintilor si a ingerilor. Noi. a dorit sa o vada pe Sfanta Maica. caci a raspandit pretutindenea in jurul ei pacea si bucuria lui Dumnezeu. iar acum manie nu mai este. iar cand noi ne rugam din inima. ne impotrivim totusi voii Sale. parinte staret. caci ei mult au fost prigoniti din toate partile. si nimeni nu ne va mai putea vatama. Apoi. Ea a fost mare mangaiere. desi s-a rugat indelung pentru a-l primi. Domnul de indata ne mangaie. atunci ne razboim intre noi. Razboiul este mai intai al gandurilor. iar cand nu mai putem lupta cu gandurile. nu e nici un gand necurat care sa-ti poata face rau. Sfantul Dionisie. Nu se afla nici un om care sa te poata vatama. Va doresc tot ce e mai frumos.

neincetat ne luptam sa ne intarim credinta. Dumnezeu este Voievodul nostru. credinta am pazit. iar vrajmasii nostri. mi se arata Mantuitorul care imi spuse sa ma inchin Preasfintei Sale Maici. de se impotrivesc copiii inca de mici. ci numai insusiri rele. Aceasta este puterea si taria. caci ea este Aparatoare si Ocrotitoare a monahilor.putem face nimic pentru credinta. Vrajmasul ii invata pe copii de mici sa se impotriveasca parintilor. dar duhurile din vazduhuri nu vor sa avem nici macar o insusire buna. trebuie neincetat sa ne inchinam Domnului si Preasfintei Sale Maici. iar gandurile sa-l napadeasca zi si noapte. Nu cu multa vreme in urma. si puterile din vazduhuri necurmat ne tulbura gandurile. un pustnic a fost muncit de gandul ca nu este Dumnezeu. Stie bine vrajmasul ca." Vedeti cum lucreaza duhurile de sub cer?! Pentru aceea. cand eram greu bolnav. ci cu duhurile din vazduhuri. Odata. caci de unii singuri putem doar sa cautam sincer ajutor de la Domnul. ii cer copilei sa-mi spuna ce se intampla cu ea. cu toate ca nu vreau sa fac asta. cel mult doisprezece ani." Tit 4. Ocrotitorul nostru. puterile ganditoare. Vreme de doisprezece ani. 7 Pentru aceasta. au venit la mine niste parinti cu fiica lor de zece. Suntem datori sa ne luptam. si Domnul ne va ajuta. sa nu ascult de ei. ci numai daca ne unim. pentru aceasta purtam razboiul gandurilor. De aceea trebuie sa luptam. Noi dorim sa fim buni. Sfantul Apostol Pavel spune: "Lupta cea buna m-am luptat. Noi nu ne putem lupta de unii singuri. . Razboiul gandurilor noastre nu este in trup si sange. Si doisprezece ani intregi s-a luptat cu duhurile. Ii iubesc foarte mult. Iata. dar nu am pace. el a fost iarasi chinuit de un astfel de gand. dar nu stiu de ce imi vine neincetat in minte gandul sa ma impotrivesc mamei si tatalui. iar ea imi spune: "Ii iubesc pe tatal si pe mama mea. cu usurinta ii va indruma in intreaga lor viata si vor fi ai lui. Nevoitor in singuratate. caci si ei ma iubesc mult. caci suntem copii ai unor parinti cazuti. Eu vreau sa ascult si de mama si de tata. de aceea ne luptam. dar Domnul stia ca este spre folosul lui sa ingaduie a se abate asa ceva asupra lui. necontenit ne abat de la calea cea dreapta. Din pricina tuturor acestor lucruri este lupta si razboi intre bine si rau.

Staretul Tadei de la Manastirea Vitovnita Ce sa fac pentru a dobandi viata vesnica? "Invatatorule. Unul. sa vada ce va spune invatatorul.ma refer la .Trebuie sa ne rugam Domnului ca sa ne invredniceasca a-L iubi si noi pe El asa cum ingerii si sfintii au iubit-o pe Preasfanta Maica. putem intreba dintr-o necesitate vitala. si Dumnezeu nu te va urgisi". Asa il intreba odinioara pe Domnul un invatator de lege. sa te rogi Lui. El doreste sa fim asa si sa ramanem in vecii vecilor si prin toate veacurile. Pentru ca Domnul este puternic si tare. dar au incetat sa mai fie ai nostri . de pilda. Oare nu intr-o asemenea situatie ne aflam si noi acum ? Uitati-va in jurul vostru si veti vedea ca nici cei ce sunt dintr-ai nostri nu spun toti acelasi lucru. cu care te intalnesti neindoielnic pe calea salvarii. iar altul: "lasa toate. pacea Sa nesfarsita. altul: "posteste si alipeste-te de casa Domnului". 25). pentru ca sufletul ne doare si inima se chinuieste in nedumerirea: ce sa facem ca sa mostenim viata vesnica ? O astfel de nelamurire chinuitoare este cu atat mai fireasca. fugi si te departeaza si fa-ti lacas in pustie". 10. spune: "roaga-te si te va mantui Dumnezeu". Care isi poate imparti dragostea fara de hotar. sa te invredniceasca a-l iubi tot atat de puternic precum il iubesc Preasfanta Maica. altul: "plange. frange-ti inima. De aceea si tie iti doresc. ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci ?" (Lc. si ne ajuta sa facem astfel. cu cat este mai nedefinita sfera de ganduri in care se afla cei care intreaba si cu cat mai multe pareri diferite intalnesc acestia in scrierile si in cuvintele oamenilor. al treilea: "fa milostenie si aceasta va acoperi multime de pacate". in dragostea si imbratisarea Sa. Atunci vei simti pace si liniste in inima. Acela il intreba ca sa-L ispiteasca. caci stia si singur care este raspunsul. suflete. Iata cate raspunsuri diferite au ai nostri! Si toate acestea sunt adevarate reguli de mantuire. intru vesnicie. caci iti vei inchina inima aceluia Care este fara de sfarsit. in ceea ce-i priveste pe cei ce se considera ca fiind dintre ai nostri. ci din dorinta sincera de a primi un raspuns direct . Domnului.un raspuns necunoscut sau uitat. Dar putem intreba despre calea mantuirii nu doar din simpla curiozitate. numai dintr-un fel de curiozitate. ingerii si sfintii.

altul propova-duieste: "Unde nu se inmultesc desfatarile publice. dar inaltandu-se in parerea de sine. intr-un suflet tanar sau poate ca nu neaparat tanar: ce va simti atunci inima. a vietii terestre si spre transformarea acesteia. ei vad in jurul lor obiceiuri impregnate de acelasi spirit.si vei fi fericit". ci de-a lungul multor ani. iar nu cum este acum ? Despre mantuirea sufletului nici nu se pomeneste acolo. ne-au parasit si s-au despartit cu inima de Domnul Hristos.trebuie sa ai stiinta de a trai. care ar trebui sa fie alcatuita dupa mintea lor. in paradiziaca. iar in inima lor. este considerata ca si cum am avea-o deja. cat si intr-o mare sedinta. stiinta de a-ti dirija treburile astfel incat sa nu-ti prejudiciezi interesele si sa nu le permiti altora sa-ti strice planurile. cand intr-o multime de locuri vor fi intampinati de asemenea fraze. iar din alte carti.si nu intr-una singura! Inchipuiti-va acum ce trebuie sa se intample in mintea si in inima aproapelui vostru sau. dintr-o data.crestinii care s-au luat dupa duhul veacului si al parerii de sine. ispitita de tentatii. poate. ca adaos la aceasta. daca este acceptata ca atare. chiar a fiicei ori a fiului dumneavoastra. urmeaza-ti chemarile firii. dupa oarece drepturi ale omenirii. acolo viata nu este viata". ca teatrele si altele ca acestea. Observati ce intunecate sunt aceste filozofari ? Si. sau tiparite intr-o carte . Fericirea vesnica. traieste dupa bunul tau plac si nu permite unei maini straine sa se aseze pe grumazul tau . cu toate acestea. fii independent. care clatina buna randuiala . cand vor citi dintr-o carte astfel de pareri. Nu vi s-a intamplat oare si voua sa auziti in discutii sau sa cititi din carti cum filozofeaza unii despre ordinea lucrurilor. intentiile si sentimentele" (aceasta se numeste la ei intelepciune). In alta parte auzi: "Nu poti merge pe calea cea dreapta . cand. unul proclama: "Sa nu crezi in nimic. nici intr-o singura luna. iar toata grija este indreptata spre indulcirea. in alta parte se spune ca esti pierdut daca nuti aperi cinstea si interesele. din amara.in ceea ce-i priveste pe ei. putem spune ca ele constituie temelia obiceiurilor lumii si le putem intalni circuland libere atat intr-o simpla discutie. care s-a indepartat de calea adevarului si rataceste pe meandrele minciunii. printre acestia se afla o si mai trista si mai dureroasa discordie. se nasc ganduri pofticioase. insusindu-si cateva concepte solide preluate din crestinism. In acest spirit. cei care. mai ales o inima care nu L-a uitat inca pe . cu toate ca il marturisesc cu limba . altele si mai rele si aceasta nu intr-o singura zi.inchipuiti-va ca toate aceste impresii diverse se vor strange. totodata. decat in ratiunea ta.

8). este acelasi (Evr. fara sa ascultam nici un fel de cugetari . sa slavim. rostit de gura lui Dumnezeu ? Aud iesind din strafundul acelei inimi un strigat. Domnul ieri si azi si in veci. oare. calea spre mantuire este scrisa in Lege. privegherile si rugaciunile noastre.Dumnezeu si care pretuieste cuvantul adevarului. asupra caii de mantuire sau a drumului catre imparatia cereasca. Mame si tati! Auziti voi. toti acestia L-ar intreba pe Domnul. La ce serveste Sfanta Biserica. acest strigat ? Sa nu credeti ca m-am luat cu vorba. Tot asa trebuie sa le spunem si noi crestinilor care se indoiesc din pricina nelamuririlor care ii impresoara: "Nici nu trebuie sa intrebati ! Crestinismul este singura cale de mantuire. Sunt convins ca. sa cinstim cu toata puterea si sa ne inchinam Domnului. Ei. fratilor. legiuirile si randuielile Sfintei Biserici. spre invatatura Noului Testament sau spre Biserica lui Dumnezeu si l-ar intreba: "Ceea ce este cuprins aici. in general. Este evident ca Domnul. ci sa o primim de-a gata. Atunci i-a spus iudeului sa caute raspunsul in Lege: ce este scris in Lege. Intentionat am vrut sa clarific cum este firesc sa ne intrebam. daca acesta se afla in noi. ca apartinandu-ne sau cuprinzandu-ne cu totul. acela nu este in afara drumului mantuirii. Asadar. sfintirile si toate celelalte ? Toate acestea sau toate cele cuprinse de sfanta Biserica reprezinta calea sigura de mantuire. care ne mantuieste prin Sfanta Sa Biserica. ci sa aducem slava. fa asa si te vei mantui. sa se indrepte. indreptand atentia iudeului catre Lege. care incepuse sa se inece: "Doamne ! Salveaza-ma. mai ales astazi. ca sa te duca la mantuire". daca in mijlocul nostru S-ar ivi acum Domnul. cum intelegi?". Cine va primi din toata inima si va implini sarguincios tot ce ne porunceste sfanta Biserica. intrun singur glas: "Doamne. la ce servesc Sfintele Taine. vazand cum duhul zilei de azi. atunci toti cautatorii binelui autentic. De aceea. Nu. ce trebuie sa facem ? Sa cinstim cu sfintenie si sa umblam neclintiti in toate invataturile. invataturile si randuielile de acum se contrazic una cu alta. ce sa facem ca sa mostenim viata de veci ? Ce sa facem ca sa ne mantuim ?". costurile. asemenea strigatului apostolilor speriati de furtuna si al lui Petru. ca pier! Doamne ! Ce sa fac sa ma mantuiesc ?". voise sa-i sugereze: "Nici nu trebuie sa intrebi. Pentru aceasta este data Legea. Fiti crestini autentici si va veti mantui". inseamna ca rostul nostru nu este sa intrebam. fara indoiala ca i-ar spune crestinului sa deschida sfanta Evanghelie. dogmele si poruncile. 13. cum citesti ?Astazi. nu sa cautam unde se afla mantuirea.

acum o vom lamuri mai pe larg. tot ce se afla deasupra. Nea ramas tocmai deslusirea acestei probleme. iar nu spre pierire. Cred ca in mintea noastra a ramas inca nelamurirea: Ce anume trebuie sa facem. iar cand este pe drum. primind puterile harului prin Sfintele Taine si incalzindu-le in voi prin toate celelalte ierurgii. trebuie sa vada si drumul. ca sa ne mantuim? Va voi raspunde acum in cateva vorbe: credeti in tot ce ne porunceste Sfanta Biserica si. rugaciuni si randuieli ale Sfintei Biserici. pentru ca sa-si incheie cu bine calatoria. la stanga. si ceea ce-l inconjoara. fara sa construiasca nimic. trebuie sa cunoasca drumul. este firesc sa intrebam: "Doamne! Ce trebuie sa facem ca sa mostenim viata vesnica ? Doamne ! Ce trebuie sa facem ca sa ne mantuim?". drept indiciu hotarator ca se afla pe drumul spre viata vesnica. o data cu aceasta. Dar poate ca nu tuturor le este limpede ce inseamna sa fii crestin adevarat sau ce anume din crestinism li se propune drept conditie indispensabila pentru mantuire si. de asemeni. cum este tinuta si incotro se indreapta? Ce suntem noi. calauziti de pastorii sfintiti si va veti mantui. in duhul crestinismului. de ce ne aflam aici si ce ne asteapta dupa moarte? Cum trebuie sa ne purtam fata .desarte ale noii filozofii. trebuie sa-si lumineze mintea adunand principii sanatoase despre tot ce exista si poate exista. Am spus. cat si tot ce o inconjoara. sau calea mantuitoare. trebuie sa stie: Ce este Dumnezeu ? Ce este lumea aceasta. pentru ca tocmai crestinismul este singura cale pusa de Dumnezeu pe pamant spre a ne conduce la imparatia vesnica. la dreapta si in fata. sa-i cunoasca directia si lungimea si tot ce poate sa-i iasa in cale. ce rost are sa mai intrebe de calea mantuitoare ? Fii crestin autentic si vei ajunge in rai: fii crestin adevarat si te vei mantui. La fel si crestinul care vrea sa ajunga la viata vesnica. V-am spus ca si acum. Cel ce se pregateste sa plece la drum. cu toata profunda divergenta de opinii a celor din jurul nostru. mergeti neabatuti pe calea poruncilor date noua de Domnul Iisus Hristos. Atunci am raspuns printr-o consideratie generala. trebuie sa cunoasca atat calea care il aduce acolo. pornind de la comparatia caii spre mantuire cu o cale obisnuita. Cel ce merge pe ea. ca aceasta intrebare este de prisos pentru crestinul care traieste in sanul Bisericii lui Hristos. care se straduieste sa darame totul.

fa-te cat mai adesea partasul lor. se dau cu darnicie. vazandu-l cazut. asadar. caci prin propriile noastre puteri nu putem merge. Si astfel. 1. ce folos daca n-are putere sa o urmeze? Un om bolnav. fara picioare. care se dau fiecarui credincios prin Sfintele Taine ale Bisericii. daca Domnul. mirungerea intareste. Numai crestinismul risipeste acest intuneric. daca nu va merge. fata de fratii nostri.. sfanta pocainta il restaureaza pe cel cazut. Dar nu va intimidati! Dumnezeiasca Lui putere ne-a pregatit deja. Cunoaste. il restaureaza in chip firesc in Mantuitorul Hristos. fiecare cat vrea si cat poate primi. cunoscand Sfintele Taine ale Bisericii.. nu avem forta. daca s-ar hotari sa mearga. va muri . cuprinde totul prin verbul puterii Sale si pe toate le conduce spre menirea lor. asezat langa drumul pe care este imperios necesar sa mearga . sfaramati. Fiul si Duhul Sfantul . El invata ca Dumnezeu. pe care. Reunirea tuturor acestor principii este lumina care ne indica drumul si ni-l lumineaza. pentru ca intunericul il orbeste. care-i determina toate relatiile firesti si alcatuiesc calea pe care urmeaza sa mearga.ingerii si sfintii ? Cel ce cunoaste toate acestea. s-ar impiedica. Botezul innoieste. din plin.de toate cele din jur. incat.oamenii si fata de lumea nevazuta. Fata de Fiinta suprema. pentru ca stie drumul si il vede. sta in intuneric si.Tatal.creandu-le pe toate numai prin cuvantul Sau. In aceasta situatie neam fi aflat si noi. invatatura crestin-ortodoxa si pastreazo din toata inima si vei vedea calea spre imparatie. iar cel ce nu le cunoaste.Cel ce ne-a chemat spre minunata Sa lumina . si mai ales are grija de om. necesara omului pe calea spre imparatia cereasca. chiar daca cineva cunoaste calea. Dar. umbla in lumina. ca si tot ce inconjoara aceasta cale si tot ce poti intalni mergand pe ea! Acesta este primul lucru. si calea este luminata. dand tuturor intrebarilor raspunsuri adevarate. Cel slavit in Treime . luminandu-ne cu lumina cunostintei. si asa mai departe."toate cele ce sunt spre viata si spre buna cucernicie" (II Ptr. povatuindu-l prin revelatii si calauzindu-l prin porunci. Fiecare Sfanta Taina ofera o anumita putere dumnezeiasca.Dumnezeu. suntem slabiti.nu va face decat sa-si franga inima si mai tare. prin Domnul . nu ne-ar fi dat puterea sa urmam aceasta lumina.atat de necesar. pe cel cazut din nou dupa botez. vlaguit. cu evlavie . sfanta impartasanie ne uneste in modul cel mai intim cu Domnul Iisus Hristos. prin invatatura sa. 3).

nusi va pierde niciodata vigoarea pe drum si nu va cadea in nepasare. vom adopta o cale gresita. acela nu-si va epuiza niciodata puterile. acela. Ce este de facut? Puterile trebuie primenite. in al doilea. tinute cu evlavie si cu impartasirea cu Sfintele Taine. Ma refer la slujbele din timpul zilei: vecernia. la fel este necesara o anumita atmosfera si miscare a atmosferei. Acesta este al doilea lucru. cat si cea trupeasca. pogorata in fiinta noastra. ca pe o scanteie divina. pana cand se va transforma intr-o flacara care-i va cuprinde toata alcatuirea fiintei . si lumea nu va gasi ocazia . pelerinajele la locurile sfinte si mai ales sfintele posturi. praznicele bisericesti.atat cea sufleteasca. sa fuga la biserica si va scapa de ea.si dupa toata randuiala stabilita de sfanta si dumnezeiasca Biserica. Ce trebuie sa facem pentru aceasta? In primul rand. cu atat mai tare se va aprinde in el scanteia harului. Cine vietuieste dupa randuiala Bisericii. procesiunile Crucii. utrenia. Cu cat participa cineva cu mai multa ravna la toate aceste sfinte ritualuri. pentru ca scanteia harului divin primita in Sfintele Taine sa patrunda in fiinta noastra si sa devina flacara. Cine va face asa. respinse. Iar miscarea atmosferei este data de urmarea statornica a ierurgiilor bisericesti. iar ademenirile. Iata de ce: in Sfintele Taine primim harul Sfantului Duh.in casele oamenilor si in biserica -. Dar. liturghia. ori ne putem lasa tarati in fel de fel de pasiuni si ademeniri. rugaciunile si sfintirile. Aceasta atmosfera este constituita de duhul Bisericii: toate ritualurile slujbelor. nu se teme de amagirile lumii. Dupa cum. care-l inconjoara pe om in toate situatiile. dupa intocmirea lor. Aceasta metoda ne este data si pentru ca sa respingem ademenirile si desfatarile lumii. pe drum puterile se pot imputina si slabi. ale rugaciunilor si ale tipicurilor Bisericii. De este atins cineva de aceasta molima. rugaciunile pentru diferite trebuinte . Duhul Bisericii este asemeni cantarilor psaltice si a molitvelor citite impotriva amaraciunii produse de respiratia duhului lumii. sau sa respecte cu statornicie prescrierile Bisericii. drumul va inceta. pentru ca o scanteie cazuta intr-o substanta sa se transforme in flacara este nevoie de aer si de miscarea aerului. rezultatul ambelor este pieirea. trebuie sa implinim cu statornicie toate hotararile si randuielile Bisericii: sfintele slujbe. si de neincetata participare la ele. In primul caz. si puterile divine trebuitoare parcurgerii drumului spre imparatia cereasca nu se vor micsora niciodata in tine. aflanduse ca si ascuns in spatele unei ingradiri.

ei au teatre. noi dumnezeiesti ierurgii. dar in infatisarea cea mai curata si mai dumnezeiasca. spre viata vesnica.sa il molipseasca. parintii duhovnicesti. in privinta caii mantuirii: 1) Sa cunoastem si sa respectam invatatura crestina. 13). prin care aflam principii sanatoase despre tot ce exista si prin care ni se arata. molitve si ritualuri ale Bisericii. pe care sa nu ne dam seama cum sa le indepartam. si nici un fel de amagiri nu te vor ademeni pe carari gresite. dupa randuiala.. plasa poate fi pusa astfel incat sa nu o putem ocoli. . putem intalni o incurcatura de drumuri din care sa nu stim cum sa iesim. 3) Sa participam la toate sfintele slujbe.. lasand desfasurarea curenta a evenimentelor in seama ordinii comune a vietii. cine ne va ajuta ? Ne vor ajuta pastorii. Sa compare fiecare ce este mai bun si sa nu-si piarda vremea cu amagiri desarte. noi avem sfinte praznice si sarbatori. noi . Asadar. invatandu-l pe fiecare sa ajunga la masura varstei deplinatatii lui Hristos (Ef. Acesta este al treilea lucru. si vei ajunge grabnic si nepagubit la portile raiului. Putem intalni pe drum piedici. neabatut. 4) Sa ne incredintam conducerii pastorilor legitimi si a parintilor duhovnicesti si sa le ascultam cu supunere indrumarile. Traieste. ne poate invalui un nor care sa ne acopere complet calea si sa ne infricoseze cu tunete si cu fulgere: la cine alergam atunci? Ce facem ? Cine ne va ajuta in asemenea situatii ? Ingerii din cer ? Dar acestia se arata numai in cazuri cu totul deosebite. 2) Sa ne aflam sub lucrarea Sfintelor Taine ale Bisericii. Asadar. care sunt dati Bisericii.slujbe bisericesti. in duhul Bisericii si vei trai ingradit ln atmosfera duhovniceasca si nu-ti vor seca niciodata puterile pentru continuarea drumului. prin care primim putere de viata si de traire evlavioasa. supune-te parintilor duhovnicesti si vei evita ratacirea si impiedicarea pe calea spre imparatia cereasca. Iata tot ce ne propune crestinismul. caci tot ce se afla in lume se afla si la noi in Biserica. Ei au serbari. ei au baluri. asadar. conform Apostolului. pentru a pazi pe crestini de ratacirea in confuzii si pentru ai conduce pe toti. 4. calea spre imparatie. pentru ca astfel sa incalzim in noi scanteia harului divin si sa respingem ademenirile lumii. in porunci.

care este in ceruri (Marc. primind puterile harului prin Sfintele Taine si incalzindu-le prin toate celelalte sfinte ierurgii. Nici nu are rost sa mai vorbim despre aceasta. unde lipseste ceva. acolo lucrarea mantuirii este pusa in mare pericol si este compromisa. Caci ce fel de mantuire poate astepta cineva care nu pastreaza invatatura adevarata a credintei si a Bisericii si gandeste gresit sau despre Dumnezeu. ca si cum poti trai corect fara sa ai principii sanatoase despre lucrurile pe care ne invata adevarata credinta! Nu va amagiti. nefiind obligatorii pentru toti ? De aceea ma simt obligat sa va lamuresc ca toate cele aratate de noi. aflati si pastrati in inima tot ce ne invata Sfanta Biserica si.respectarea poruncilor. sau despre mijlocul restaurarii fiintei noastre. este suficient sa traiesti corect si nu te teme de nimic". de se va lepada cineva de cuvintele Lui "in neamul acesta desfranat si pacatos". raspunsul direct si singurul raspuns pentru toti cei ce intreaba: Ce sa facem ca sa mostenim viata vesnica? Toti cei ce s-au mantuit. unde toate acestea conlucreaza. sau ca unele ar putea fi lasate deoparte.toate acestea sunt esentiale in lucrarea mantuirii. cand insusi Domnul ne spune ca. lume si om.Asadar. ci si modul sanatos de judecata. de acela se va lepada si El in fata Tatalui Sau. Insa ma tem de nu exista printre voi cineva care sa judece stramb aceste lucruri? Nu gandeste oare careva ca nu toate cele aratate sunt la fel de trebuitoare. sau despre moarte si viata noastra viitoare. caci numai acolo se infaptuieste mantuirea. cu siguranta. ca s-ar putea lipsi de unele. primirea sfintelor Taine. Pe de alta parte. asa se mantuiesc. sau despre actuala stare decazuta a noastra. Acesta este raspunsul. fratilor! In alcatuirea vietii adevarate nu intra numai comportamentul. mergeti neabatuti pe calea poruncilor date noua de Domnul Iisus Hristos. unde isi va gasi locul ? Desigur ca nu in imparatia cerurilor. mergeti sub calauzirea pastorilor duhovnicesti si veti ajunge. asa s-au mantuit si nu pe alta cale. in imparatia cereasca si va veti mantui. asa ca despre cel caruia ii lipseste acesta nu putem spune ca viata lui este buna si dreapta. sau nu sunt toate trebuitoare tuturor. si toti cei ce astazi se mantuiesc. 38) ? Iar cel ce va fi lepadat de Domnul. fara a-si pune in pericol mantuirea. Dar iata ca exista oameni care spun: "crede cum vrei. iar nu altminteri. care este unul singur. sau despre oricare dintre dogme. participarea la toate rugaciunile Bisericii si ascultarea de pastorii legitimi . a trai corect inseamna a trai intr-un mod bineplacut lui . 8. adica dreapta invatatura a credintei .

Mt. sau incercand sa le ascunda chipul had de constiinta prin unele fapte de evlavie vizibile si usor de implinit. si fara sa le incalzeasca prin sfintele slujbe si rugaciuni ale Bisericii. cazuti fiind. Ce fel de mantuire poate astepta acela care incalca anumite porunci dumnezeiesti. sunt constientizate prin experienta personala si sunt marturisite de toata lumea. micsorandu-si greutatea pacatelor cu unele interpretari deformate. a infranarii sau a harniciei. dar nu numai de acestea: este obligatorie si implinirea tuturor celorlalte porunci ale lui Dumnezeu. iar una dintre primele definitii ale voii lui Dumnezeu fata de noi este sa credem in Cel pe care L-a trimis. prin ei insisi. . se aseamana cu acela care. pot astepta acestia. adica in Domnul Iisus Hristos si in dumnezeiasca Sa invatatura.Dumnezeu. Am explicat deja ca noi. a fidelitatii conjugale sau oricare alta. repet. 3. de orice fel ar fi. la fel. o viata bineplacuta Domnului este traita in intregime dupa voia lui Dumnezeu. este intr-adevar nevoie pentru mantuire si de fapte vizibile de evlavie. Isi distruge singur fundatia pe care vrea sa-si ridice casa. inima cere". suntem neputinciosi si nu putem face un pas pe calea cea buna fara ajutorul deosebit al harului. 23. de vrei sa intri in viata. cel ce spune "crede cum vrei. la inceput este asemenea unei mici scantei. nu pot mosteni imparatia lui Dumnezeu (I Cor. care apoi se incinge. Toate acestea sunt de la sine intelese. devenind flacara. fara sa primeasca putere de la Dumnezeu prin Sfintele Taine. 19. in timp ce avem porunca sa tinem adevarata credinta. Nu poti merge fara picioare si nu poti zbura fara aripi. al carei fund il gaureste chiar el. numai traieste corect". ca de exemplu "firea indeamna. a curateniei sau a neagonisirii. ca acest har se primeste in Sfintele Taine si ca. Mai exista unii care cred ca-si pot chivernisi singuri mantuirea. 9) ? Desigur ca este nevoie. o data primit. 17) si ca nedreptii. Asadar. 23). nu poti ajunge la imparatia cereasca fara implinirea poruncilor. "Pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati". prin participarea activa la randuielile sfintei si dumnezeiestii Biserici. impodobirea icoanelor pretioase sau aprinderea candelelor? Ce fel de mantuire. sau cu cel care vrea sa traverseze un rau cu o barca. 6. spune Domnul (Mt. ca umblatul pe la biserici. 23. cand este spus clar ca. pazeste poruncile (I In. intru viata si curata evlavie. ca de pilda porunca dreptatii sau a milosteniei.

mai rau: sunt asemenea semintelor ingropate inca in maruntaiele pamantului. la fel. Fericiti sunteti voi. Sa nu spuneti ca indrumatorul tuturor este cuvantul lui Dumnezeu. pietros sau nisipos si care abia dau slabe semne de viata. o voce vie. as fi nevoit sa cutreier pe carari intortocheate si sa ma aflu in permanenta primejdie. ca singurele lor relatii firesti cu preotul apar o data cu necesitatea savarsirii unei Sfinte Taine sau a altei slujiri . ninge. 4. iscusita. spirituala sau sufleteasca a lui Dumnezeu. sau. Sunt jalnici acesti oameni! Egoismul si slava desarta le mananca oasele. din punct de vedere duhovnicesc. "la masura varstei deplinatatii lui Hristos" (Ef. Iar cei ce inteleg lucrurile in felul lor sunt. Cuvantul lui Dumnezeu contine indicatii generale pentru toti. viscoleste si scoateti afara pe o asemenea vreme un om neimbracat cum se cuvine: cat credeti ca va rezista ? Exact in aceeasi situatie se afla cel ce se instraineaza de Sfintele Taine si de toata Biserica noastra de viata datatoare. in foarte multe situatii avem nevoie de o persoana care sa ne ia de maini si sa ne scoata din valmasagul de ganduri si de sentimente in care ne arunca uneori vrajmasul si propria noastra neintelegere. Cum de li se pare unora si. alcatuiesc pastorirea cea randuita de Dumnezeu in Biserica. Toti acestia. iar celor ce inteleg esenta lucrurilor le este suficienta numai slujirea mentala. 13). sfintindu-i cu Tainele. si noi avem nevoie de o calauza care sa ne arate calea spre imparatia lui Dumnezeu. laolalta. a carei sarcina este sa-i ridice pe toti la starea barbatului desavarsit. Sa-I multumim Domnului ca este asa! Noi suntem orbi. care au incoltit inainte de vreme sau prea tarziu. in situatia mea concreta.Dar iata ca exista persoane care spun: tot acest spirit eclezial este necesar celor simpli. incalzindu-i cu sfintele ierurgii si indrumandu-i cu sfaturi pe drumul cu multe fagasuri spre desavarsirea duhovniceasca. asemanatori unor firave fire de iarba crescute pe pamant uscat. suflete simple. dar ce anume am eu nevoie. inchipu-iti-va ca afara ploua. De n-ar fi asa. Iata de ce avem atata nevoie de ajutorul sfatului intelept al preotului. care primiti totul fara impotrivire si care va supuneti cu bucurie fiecarei chemari a Bisericii! Sunteti asemenea copacilor saditi langa ape izvoratoare. ca vom citi si vom vedea singuri de ce anume avem nevoie. care si-au stabilit impreuna-lucratori pe presbiteri. poate ca multora. dupa cum orbul are nevoie de un ghid. Domnul i-a ales pe apostoli. In sfarsit. care-si dau roadele la buna vreme. acestea trebuie sa mi le explice altul. acestia si-au predat misiunea episcopilor.

si negresit vei ajunge la imparatia lui Dumnezeu si te vei mantui. mai intai de toate. caci o intalnim adeseori. la fel. cunoaste si pastreaza in inima tot ce te invata Sfanta Biserica si. Partile componente ale leacului sunt acestea: invatatura ortodoxa. Biserica lui Dumnezeu este tamaduitoarea care contine in alcatuirea ei leacul care vindeca orice boala a duhului nostru. Dupa cum in bolile trupesti leacul este vindecator numai atunci cand este compus din toate substantele prescrise in reteta. mandria. Troneaza plina de importanta in fotoliile moi ale . primind dumnezeiestile puteri prin Sfintele Taine si incalzindu-le prin toate sfintele ierurgii si rugaciuni ale Bisericii. deci nu va veti mantui si nu veti vedea imparatia cereasca. Scoateti afara din componenta leacului trupesc oricare dintre aceste puteri. impreuna. Mandria! Care dintre noi nu a intalnit-o? Care dintre noi nu s-a intepat in spinii ei? Cine nu a indurat batjocura si biciuirile ei? Cu totii o cunoastem din viata noastra. in boala duhului nostru. Amin. vindecarea poate avea loc numai cand primim toate stihiile care intra in componenta singurului nostru leac spiritual: crestinismul sau Biserica. O aflam pretutindeni unde traiesc oameni. Cel care nu primeste sau nu accepta ceva dintre acestea. izbavirea sta in prisosul sfatului" (Pild. lumea cade ca frunzele. sub calauzirea pastorilor legiuiti. sunt necesare toate. Respingeti ceva dintre cele ce intra in mod necesar in componenta crestinismului sau a Bisericii. si acesta isi va pierde eficacitatea. asadar. pentru acela nu este mantuire. si pentru toti. se arata trufasa si ingamfata prin piete. Din toate cele spuse reiese din nou aceeasi concluzie. acela nu-si va lecui neputintele si nu va evita suferinta. Sfantul Teofan Zavoratul Despre mandrie indeobste Sa privim. Sfintele Taine cu slujbele bisericesti si carmuirea pastorilor. expusa mai inainte: daca vrei sa te mantuiesti. paseste plina de sine prin locurile publice. Alearga pe strazi.bisericesti ? Unii ca acestia uita ca "unde lipseste carmuirea. si va veti lipsi singuri de leacul care va este atat de trebuincios si veti ramane. mergi neclintit pe calea poruncilor pe care le-am primit de la Domnul Iisus Hristos. in aceeasi stare de nevindecare si de cadere. trairea potrivit poruncilor. 11. 14). Toate acestea sunt cu totul esentiale in lucrarea mantuirii.

sa dea ceva? Nu. Marele cunoscator al virtutilor si patimilor omenesti si fin psiholog al vietii duhovnicesti. Patrunde pana si in chiliile calugarilor. Si cu cat ne ridica mai sus pe scara mandriei. pentru a fi vazuta de pretutindeni.institutiilor. manifesta o trufie fariseica. si cu atat mai ingrozitoare va fi prabusirea. Mandria cauta sa urce tot mai sus. se iveste aproape la fiecare fereastra. cu atat mai adanc ae va azvarli de acolo. ne cumpara cu fagaduinte mincinoase si inselatoare. asa face si cu noi. Cand diavolul L-a ispitit pe Iisus Hristos a facut-o pe inaltimea unui munte. desarta. inofensiva la prima vedere. Nu s-a coborat in adancul suferintelor si umilintelor. ci L-a ridicat pe loc inalt. Sfantul Ioan Scararul. bogatii si slava. Treptele mandriei Slava desarta Trei sunt treptele mandriei. unde ni se poate face usor rau de inaltime si de unde ne poate dobori cu usurinta in prapastia vesnicei pierzanii. mai intai. ci cauta. Este plina de sine. ce nu ne este propriu. Prima. ne trufeste in ochii nostri. este slava desarta. Asa cum a facut duhul cel viclean cu Iisus Hristos. fagaduindu-I lucruri mari: imbelsugare. sulemenita si fardata. Vrea sa fie obiectul atentiei si al admiratiei tuturor. Ea singura se arata pe sine si. ne ridica pe inaltimi. Dupa cuvintele sale: "diferenta dintre aceste doua . si trece increzatoare si multumita de sine pentru a fi vazuta de toti. goala. ne proroceste belsug. Intra chiar si in biserica. oare. Ea vrea sa straluceasca si sa uimeasca. dar putea el. ridicandu-L pe muntele inalt al ispitelor. pentru ca el insusi nu are nimic. cauta sa stea la inaltime. ne asaza pe un loc inalt. socoteste ca slava desarta si mandria sunt momente diferite in evolutia aceleiasi patimi. sa trezeasca in el nazuinta dupa dobandirea slavei. trufasa. Uneori chiar se avanta spre inaltimi ametitoare. slava omeneasca si stapanire asupra lumii intregi. Ea razbate din orice persoana de vaza. ne prinde cu laude lingusitoare. asa cum Dumnezeu Tatal a facut mai tarziu cu Mantuitorul. Diavolul este viclean si nu-l inalta pe om dintr-odata la o inaltime ametitoare. mandria si focul iadului. Facea multe fagaduinte. decat numai rautatea. Slava desarta inseamna cautarea slavei omenesti paguboasa. Firea ei nu ii ingaduie sa se ascunda.

iar mandria sfarsitul". Slava desarta nu cunoaste nici un fel de oprelisti si hotare. iubitorul de slava desarta uita ca si el este chemat sa aduca slava Creatorului. mintea. El. schimbandu-le in haine nearatoase. Oriunde voi azvarli acest spin el tot cu varful in sus va sta. Luca 2. Iubitorul de slava desarta cauta si inseteaza dupa slava atunci cand aceasta apartine numai Dumnezeului Celui Vesnic (Deuter.14). Cu ce nu se lauda. Cuvantul lui Dumnezeu striga totdeauna si pretutindeni: "Fie slava Domnului in veac!" (Ps. Iarasi sunt stapanit de modestia mea. vesmintele. Un astfel de om incepe sa se laude chiar si cu faptul ca il slaveste pe Dumnezeu. slava desarta ma cuprinde. straduintele. mai cu seama. cu frumusetea. Sfantul Ioan Scararul a dezvaluit acesta in chip deosebit in urmatoarele cuvinte: "Asa cum soarele straluceste la fel pentru toti.145-l50). voiesc sa tac. darurile. tot astfel si slava desarta se lauda cu toate virtutile. ca sa nu fie cunoscut de ceilalti postul meu. Incep sa vorbesc. oare. 135. este plina de preamarire adusa lui Dumnezeu si de cununi de lauda pentru lucrarile Lui minunate (Ps.. 137. Sfantul Ioan Scararul are dreptate atunci cand il numeste pe omul iubitor de slava desarta "crestin inchinator la idoli". virtutile. indragostit de sine. 103. un om? Cu bogatia sa. caci in toate isi poate afla hrana. De aceea. ingaduindu-mi insa o anumita mancare. 32. sunt stapanit de slava desarta cand postesc. Ea gaseste pretutindeni prilej de iubire si lauda de sine. 31) Psaltirea. iarasi ma stapaneste slava desarta pentru chibzuinta mea. ba chiar si cu patimile sale. Slava desarta este inceputul." Mare nenorocire este slava desarta. totul poate . Aceasta patima isi arata intreaga sa vrajmasie fata de Dumnezeu inca din pantecele mamei.. Si iata. 3.patimi este aceeasi ca dintre copil si barbat. sarmanul. De pilda. iarasi slavei desarte ma predau. imbracandu-ma in haine luxoase sunt biruit de desertaciune. Omul iubitor de slava desarta a simtit gustul dulcetei otravitoare a slavei omenesti si de aceea cauta numai lingusiri si laude. se crede el insusi dumnezeu si cauta slava pentru sine. Si mai neobisnuit este faptul ca slava desarta se poate strecura chiar si in sufletul credincios si evlavios.

Si filosofii vor sa ii aiba pe ai lor. De cand a devenit vrednic de plans.. slava desarta este rezultat al caderii. primii oameni. inca de timpuriu. daca acesta nu are nimic deosebit cu care sa se laude. si aceia care citesc cele scrise vor sa se mareasca cu aceasta. incepe sa se mandreasca cu funda. iar daca li se spune cumva ca hainutele sau jucariile lor nu sunt frumoase se simt ranite si incep a plange. sau chiar cu pana de la palarie. Si intr-adevar. nici slava desarta. Dar si simplii muritori stiu sa afle in sine ceva cu care sa se mareasca. si eu. atunci slava desarta si bucuria micutului trufas nu mai are granite. tot astfel si slava desarta se poate incuiba in orice om. Blaise Pascal. . in rai. O. si poate o vor avea si aceia care vor citi acestea scrise de mine. a inceput sa inseteze sa fie fericit si laudat de altii. ca leau citit. si hamalul. Iar cand uimirea si invidia incep sa se zugraveasca pe chipurile celorlalti. cu profunzimea sa de cuget. bratarile si papusile lor. incat si ostasul. cu palaria sa. Slava desarta nu face diferenta de neam sau clasa sociala. Indeosebi femeile au slabiciunea de a se lauda si a se bucura cand sunt laudate. care scriu acestea.sluji ca prilej de slava desarta. cata slava desarta umple inima unui baietel care a primit ingaduinta de a purta putin ceasul unchiului! El iese afara la prietenii lui de joaca si incepe sa se laude in fata lor. Atat de adanci sunt radacinile slavei desarte in inima omului incat. ci dadea salva Creatorului sau. Fetitele se lauda cu rochiile. Pana la caderea in pacat. Asa dupa cum o boala poate atinge pe oricine.. si aceia care scriu impotriva acestui lucru vor sa castige slava. ca aii scris bine. exprima acest fapt in urmatoarele cuvinte: "Vanitatea este atat de adanc inradacinata in inima omului. se lauda. poate am aceeasi dorinta. Oamenii insemnati afla in maretie prilej de slava desarta. nu cunosteau nici mandria. si slujitorul. va creste curand si va deveni boala primejdioasa pentru acel suflet." Aici. Priviti-i pe cei mici! Si in inimile lor curate incepe. in ironia lui Pascal se poate distinge durerea sa in fata situatiei tragice in care se afla sufletul omului cazut. sa rasara floarea otravitoare a slavei desarte. Cata vreme omul a fost vrednic de fericire. si bucatarul. si fiecare vrea sa aiba admiratorii sai. nu a cautat slava. Nu ingaduie nimanui sa atinga pretiosul obiect. Daca slava desarta rasarita in sufletul inca nevinovat al copilului nu este grabnic inabusita.

precum si indeobste in savarsirea tuturor faptelor bune si bineplacute. Pentru ca. sa nu stie stanga ta ce face dreapta ta. de va cauta slava omeneasca. nu savarseau ei. si in post. carturarilor si fariseilor fatarnici!" (Matei 23. cand faci milostenie. aici. nu are nici un folos din aceasta. "Furnica". . iar slava desarta asteapta strangerea bogatiilor.1-4). iti va rasplati tie" (Matei 6. "asteapta secerisul graului. trebuie sa se inteleaga truda duhovniceasca si virtutile dobandite. cum fac fatarnicii in sinagogi si pe ulite. Deci. Fariseii. iar slava desarta se bucura ca se va putea lauda cu nevointele savarsite. daca vei cauta slava de la oameni. in clipa in care te lauzi cu binele pe care l-ai savarsit l-ai si pierdut. Furnica se bucura ca va avea prilejul sa fure un bob. Oricat de mica ar fi ea.Intalnim slava desarta nu numai la cei din lume. ci si la oamenii duhovnicesti. la oamenii duhovnicesti este aducatoare de pierzanie. interesant este si faptul ca slava desarta poate sili pe om sa se nevoiasca. ei au auzit din gura lui Hristos cuvintele pline de osanda: "Vai voua. ca milostenia ta sa fie intr-ascuns si Tatal tau." Prin bogatii. sa se trudeasca. si cea mai buna fapta de va savarsi. spune Sfantul Ioan Scararul. iti primesti deja rasplata aici si te lipsesti de rasplata in ceruri. sa posteasca si sa dea milostenie. poate distruge marile roade ale virtutilor. Iar daca la mireni ea este primejdioasa. cand faci milostenie. sa se roage. Tu insa. astfel nu veti avea plata de la Tatal vostru Cel din ceruri.14). din dorinta de slava desarta toate faptele bune? Si in loc sa primeasca rasplata de la Dumnezeu pentru nevointele lor. Pe langa aceasta. Mantuitorul sugereaza aceeasi pazire atenta de slava desarta si in rugaciune. Care vede in ascuns. ca sa fie slaviti de oameni. Nu in zadar slava desarta este asemuita de unii Sfinti Parinti cu o mica furnica taratoare. oare. si-au luat plata lor. Acela care se slaveste pe sine. adevarat graiesc voua. Dar prin puterea legilor duhovnicesti. Pentru aceea si Iisus Hristos ii povatuieste pe ucenicii Sai: "Luati aminte ca faptele dreptatii voastre sa nu le faceti inaintea oamenilor ca sa fiti vazuti de ei. Dar toate aceste nevointe duhovnicesti sunt atat de nefolositoare celui stapanit de slava desarta pe cat de nebunesc este a turna apa intr-un urcior spart. nu trambita inaintea ta. despre care ne relateaza Sfanta Evanghelie.

Trufia se naste din slava desarta. iar al doilea." Omul stapanit de slava desarta seamana cu gaina proasta. Acela care se slaveste pe sine si-a castigat deja rasplata si nu are ce sa astepte sa-i fie dat in viitor. Iata cat de ucigatoare este paguba pricinuita de slava desarta. El este totdeauna gol. rapindu-ti rasplata pentru truda. caci de cum o aud oamenii ii si iau oul. Tot astfel si demonii rapesc de la omul stapanit de slava desarta binele savarsit. asemenea aceluia care risipeste tot ce are. aici si placerea este mult mai mare. trufia zboara in inalt. "Acesta il face pe om sa fie asemenea unui muncitor. cotcodacind. fara sa lase ceva si pentru ziua de maine. pe cand trufasul este atat de indragostit de sine incat nu numai ca isi admira la nesfarsit propriile calitati. iar faptele bune. Dar in felul acesta nu-si face decat ei rau. Numai pacatele sale il vor insoti. dar si ameteala pricinuita de inaltime este mai puternica. Daca slava desarta se multumeste sa se agate. nu vor avea nici o valoare. risipeste imediat tot castigul. Si cel care isi arata multora comorile. Satana este cel care il asaza pe omul trufas pe o treapta mai inalta decat cea pe care se afla iubitorul de slava desarta. asa precum fluturele se naste din omida. care i-ar fi putut fi de folos pentru a birui pacatele. el se lauda inaintea tuturor cu bogatiile pe care le-a adunat. acela negresit va fi jefuit de hoti. Din desertaciune.Sfantul Episcop Teofan Zavoratul numeste slava desarta cel mai vatamator si lingusitor vrajmas. dar chiar nu ii place aproape nimic din ceea ce vede la ceilalti. ca isi istoveste trupul. Gol se va infatisa si in lumea de dincolo. spune plin de intelepciune Sfantul Ioan Scara-rul. "isi pricinuieste siesi doua rele: primul. "Nevoitorul stapanit de slava desarta". care oricat ar castiga." Nebunia slavei desarte consta in faptul ca te sileste sa te trudesti in zadar. Omul slavei desarte se multumeste numai sa iubeasca totul la propria lui persoana. dupa intelepciunea dumnezeiasca. astfel incat sa fie auzita. De aceea. . De cum a ouat un ou ea se lauda. ca pe langa aceasta nu primeste nici o rasplata pentru truda sa. asemenea fluturelui. Trufia A doua treapta a mandriei este trufia. Crestinul iubitor de slava desarta este intotdeauna nechibzuit.

Slava desarta are o vedere obtuza si se multumeste numai sa-si vada calitatile si sa culeaga laude pe seama lor. Iubitorul de slava desarta traieste mai putine clipe amare decat cel trufas. Trufia are un orizont mai larg de cuprindere. Cel trufas este si manios. Daca vreun rival al sau este daruit cu daruri si se remarca prin ceva. il da in vileag cu cruzime in fata tuturor. cel mai desavarsit. Si atunci gandul tainic pe care-l are este urmatorul: "Vedeti cum e acela! Cat de rele sunt faptele lui! Cat de josnic ii este sufletul! Eu nu'sunt ca el!" Daca vede la rivalul sau virtuti.m.d. Omul trufas nu se multumeste sa-si stie suprematia. cel mai vrednic. nu numai ca nu se pleaca inaintea lor. Ea promite victimelor sale . local. El vrea sa fie cunoscut de un cerc cat mai larg de oameni. sa fie cinstit de toti. Trufia se aprinde de la focurile iadului. El nu se satura nici cu recunoasterea venita din partea celor apropiati lui. dar chiar rade de ele cu o ironie amara. La omul iubitor de slava desarta pedeapsa se afla mai mult ascunsa dincolo de mormant.a.El gandeste despre sine ca este cel mai destept. il va huli ca fiind fatarnic. Daca cumva vede vreo patima la vreun rival de-al sau. Daca este evlavios. Cel iubitor de slava desarta asteapta numai laude si din ele se desfata. al falsilor sai prieteni si lingusitori. Vrea sa straluceasca. sa lumineze. Cel mai adesea strans legata de trufie este si pizma. Iubitorul de slava desarta se simte bine si in cercul re*strans. Iar cel manios singur isi atata focul suferintei lui. iar aceasta poarta cu sine propria pedeapsa. Daca este econom si modest in imbracamintea pe care o poarta. Si in plus va cauta ca toti ceilalti sa fie de acord cu el. Pe cand pentru cel trufas chinul pricinuit de trufie incepe inca de aici. Ea nu rabda nimic care sa o umbreasca. atunci il va numi orgolios si iubitor de slava. Daca nu sunt dintre acestia atunci el se desfata chiar si cu laudele pe care el singur si le aduce: "Vezi. de pe pamant. cel trufas nu stie de ce sa se mai bucure: de laudele care ii sunt aduse sau de umilintele pe care el le arunca asupra ceilalti. il va numi zgarcit. Si pentru ca vede ca trufia celorlalti stinghereste zborul propriei sale trufii incepe sa umileasca si sa osandeasca pe toti si toate. cat esti de frumos! Ce tinuta dreapta ai! Ce podoabe frumoase porti! Cat de frumos canti!" s.

mari desfatari, imbatare ametitoare, marire in ochii celorlalti, cand de fapt nu duce decat la rusine inaintea oamenilor intelepti si izgonire de la Dumnezeu. Omul trufas, oricat de destept ar parea in ochii proprii, el nu este, de fapt, decat un biet nebun. El crede ca va afla o desfatare inalta pentru sufletul sau in satisfacerea propriei trufii, dar precum un narcotic, ca si cum ar lua opium, de fapt, prin trufie, se otraveste singur pe sine. Cate nelinisti, cate griji, cate patimi clocotinde nu vom afla in sufletul omului trufas iubitor de marire! Acesta crede ca are intotdeauna dreptate. Dar, oare, pot toti oamenii din lume sa fie de acord intru toate cu el? Si iata, de cum se vede contrazis, fierbe si incepe sa sufere. El este indragostit de sine insusi si vrea ca si ceilalti sa-l cinsteasca, sa se minuneze de el. Dar, poate el sa faca din toti oamenii admiratorii sai? Unii incep sa-l critice, altii chiar sa il dea in vileag. Iar el nu poate sa suporte asa ceva si incepe sa sufere cumplit. Numeroase sunt suferintele trufiei nebunesti, inca de aici, de pe pamant, dar negrait mai grele sunt suferintele pricinuite de aceasta in lumea de dincolo. "Acela care se inalta pe sine, se va smeri", spune Mantuitorul. Pentru trufie dreptatea cereasca a ales cea mai cumplita pedeapsa, umilinta, si anume umilinta vesnica si nesfarsita. Trufia este o trasatura diavoleasca. Asa cum diavolul isi afla desfatarea in aceea ca pricinuieste suferinte si necazuri oamenilor, tot astfel si cel trufas cauta ca prin acoperirea de rusine, osandirea si dezonoarea adusa celorlalti sa ramana el la loc de cinste printre oameni. Trufia isi aduce singura lauda. Tot astfel se lauda si fariseul in templu, osandindu-l pe vamesul care se caia. Ea nu suporta alte pareri, nu poate indura sa fie criticata. Cel trufas isi vede numai propriile calitati si se supraestimeaza. Despre ceilalti vorbeste cu mandrie, uneori cu bunavointa, rareori cu ingaduinta, dar cel mai adesea cu dispret. Ii subapreciaza pe cei egali lui. Este crud si grosolan cu cei aflati pe pozitii inferioare, iar pe cei mai talentati decat el, sau pe cei aflati in pozitii mai inalte ii trateaza cu condescendenta si mila, dar daca se lanseaza intr-o discutie mai deschisa cu acestia, veti vedea ca, dintre toti acestia, tot pe sine se va pune pe primul loc. Desigur, si in trufie exista diferite trepte si nuante.

Unul este trufas intr-o masura mai mica, un altul este parjolit de marire de sine. Unul simte ca trufia este o patima, dar parca neputincios sau lipsit de vointa de a lupta cu ea o ascunde cu dibacie, pe cand un altul este trufas cu nerusinare. Aici joaca un rol insemnat si treapta de dezvoltare mentala, educatia si cultura generala a celui stapanit de aceasta patima. Cel neinvatat va fi un prost trufas. Intelectualul este un trufas rafinat, daca putem spune astfel. Cel neinvatat se va certa in chipul cel mai grosolan daca este contrazis sau dat in vileag cu ceva. Cel cu educatie va cauta sa te cucereasca prin unele calitati ale lui, in asa fel incat sa te castige ca lacheu al iubirii lui de marire. Dar si intelectualul, sub influenta mandriei care mocneste in el, poate sa foloseasca mijloacele grosolane ale celui neinstruit. Si la unul, si la celalalt patima ramane, in esenta ei, una si aceeasi. Ea este asemenea sarpelui: daca o calci, te musca. In societate, unde se dezbat unele probleme de interes general, cel trufas se va da in vileag prin faptul ca intotdeauna ii place sa-si impuna propria parere. El este dispus oricand sa se contrazica cu ceilalti, gaseste intotdeauna ceva de obiectat, este mare maestru in critica, si se simte extrem de jignit daca tocmai el este cel criticat sau contrazis. Trufasul iubeste batjocura. Acesta gaseste intotdeauna la ceilalti ceva sa zeflemiseasca. Neajunsurile caracterelor acestora sunt, mai cu seama, jucaria preferata pentru gura lui necurata. Daca insa nu are nimic de obiectat la vreun om desavarsit, incepe sa batjocoreasca nasul sau barbia stramba a acestuia. Omul trufas poate creste in mandria sa pana acolo incat sa ajunga sa batjocoreasca pe toti si pe toate, cu exceptia propriei persoane. Trufia ii face pe oameni rai, neprietenosi, artagosi, sa tina minte raul, maniosi, neiertatori si vesnic dusmanosi. Puneti doi oameni mandri sa traiasca impreuna. Asezati-i intr-un palat mare si frumos! Prea mici li se vor parea spatioasele incaperi. Nu se vor putea suporta unul pe celalalt. Se vor certa neincetat. Fiecare dintre ei va considera ca el are dreptate. Daca ciocnesti doua pietre de cremene vor iesi scantei, nu faina. Cel trufas nu se va domoli niciodata. Daca cineva ii va da un sfat bun sa fiti siguri ca nu-l va urma. Va face fiecare tot dupa voia sa, chiar daca aceasta nechibzuinta a sa ii va pricinui mari necazuri.

Trufia tulbura linistea familiilor, a satelor, insangereaza sezatorile, nuntile si oamenii, razvrateste orasele, aprinde lumea intreaga si ii invrajbeste pe oameni unii cu altii. Nimic nu distruge viata in prietenie si randuielile in comunitate mai mult ca trufia. Ea destrama, caci nu cunoaste nici smerenia, nici dragostea, care sunt singurele care unesc, contopesc si zidesc. Tot omul trufas isi este siesi un fel de dumnezeu. Si asa cum divinitatii i se acorda o atentie si o cinstire deosebita, tot astfel si el, dintre toti oamenii, vrea jertfe si cinstire, respect fata de persoana proprie, fara sa se simta prin aceasta dator cuiva cu ceva. Un astfel de om, odata ce s-a inradacinat definitiv in aceasta marire de sine aducatoare de pierzanie, poate ajunge cu usurinta si la cea de a treia si cea mai infricosatoare treapta a mandriei si anume mandria impotriva lui Dumnezeu insusi. Mandria impotriva lui Dumnezeu Pana la aceasta treapta se inalta Lucifer, cel fara de masura. Dar aceasta inaltime a fost atat de ametitoare chiar si pentru el, incat nu a putut sa ramana acolo si a cazut. El isi zicea in cugetul sau: "Ridica-ma-voi in ceruri si mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aseza jiltul meu!... Asemenea cu Cel Preainalt voi fi" (Isaia 14, 13-l4). Dar aceasta mandrie l-a doborat in cele mai de jos ale pamantului. Prin inselaciune i-a ispitit Satana spre o astfel de mandrie si pe protoparintii nostri in rai. Veti fi ca Dumnezeu!... (Facere 3, 5), le spune el. Si primii oameni, care au pornit pe calea inselatoare a mandriei, au cazut, si au cazut adanc, incat nu se mai puteau ridica singuri si trebuia ca insusi Fiul lui Dumnezeu, Iubirea intrupata, sa Se pogoare pe pamant spre a ne rascumpara si mantui. Veti fi ca Dumnezeu! Ce ademenire mare si minunata in aparenta! Cine nu si-ar dori sa fie ca Dumnezeu! Dar problema este ca diavolului nu ii sta in putinta sa ne faca asemenea lui Dumnezeu. El este mincinos. Fagaduintele lui sunt desarte. Ademenindu-ne catre inaltimi, ne arunca de acolo tocmai in adancuri. Adam si Eva au vrut sa fie asemenea lui Dumnezeu. Dar ce s-a intamplat? In unele privinte ei au cazut chiar mai prejos decat animalele. Se vede limpede din istoria urmasilor lor nefericiti intarirea acestui trist adevar. Si iata, din momentul tragic al caderii din rai, oamenii merg ca

niste orbi pe calea mandriei, neincetat inseteaza sa se inalte si cad neincetat. Si cu cat zboara mai sus, cu atat cad mai rau. Intregul zbucium al lumii insangerate in care traim astazi isi are obarsia in mandria nebuneasca. Ea este pricinuitoarea tuturor marilor caderi ale omului modern. Cati scriitori, cati filosofi, cati politicieni, cati cuceritori au uitat, orbiti de mandrie, ca, totusi, si ei sunt simpli muritori, si au purces la savarsirea de fapte marete si peste puterile lor si, inaltandu-se impotriva lui Dumnezeu, si-au sfarsit sarmana lor viata, unii in boli ingrozitoare, altii complet distrusi, iar altii in deplina umilinta, nebuni, iar toti dimpreuna: in iad! Dumnezeu insusi celor mandri le sta impotriva (Iacob 4, 6). Duhul mandriei contrazice intotdeauna si nu vrea sa primeasca invatatura de la nimeni. El este despotic, foarte iubitor de sine si crud. Cel mandru ar prefera mai degraba sa i se ia viata decat sa fie demascat si umilit. El doreste sa conduca si sa existe competitie. Vrea sa fie asemenea lui Dumnezeu. "Asa precum chiparosul nu-si pleaca ramurile ca sa se intinda pe pamant, nici monahul cu inima mandra nu vrea sa faca ascultare", spune Sfantul Ioan Scararul. Cel mandru nu va recunoaste niciodata ca este vinovat de ceva. Un batran foarte cunoscator il sfatuia duhov-niceste pe un frate ce se trufea, la spovedanie. Iar acesta, orb fiind, zise: "Iarta-ma, parinte, nu sunt mandru." Auzind acestea, preainteleptul batran zise catre el: "Si ce alta dovada mai vadita a patimii acesteia poti da, fiule, decat cuvantul ce l-ai spus: nu sunt mandru ..." Neamul omenesc, cazut, al veacului acestuia nu vrea sa recunoasca mandria ca pacat, ci o socoteste a fi o virtute. Atat de mult a amestecat omul sensul cuvintelor, incat nu batjocoreste mandria satanica, ci smerenia. El considera ca ceva firesc atunci cand cineva da dovada de mandrie. A fi mandru se impune ca o datorie si pricina de lauda. Orice om, astazi, trebuie sa aiba ca tel propria sa demnitate, sa-si pastreze cinstea, sa-si apere propria persoana. Dar dincolo de toate aceste cuvinte - cinste, demnitate, ambitie - se ascunde mandria nebuneasca. Dati in vileag un astfel de "cavaler" al "nobilului" orgoliu in vreun pacat al sau! Nu va

au duhul pornit intr-o dispozitie razboinica. si a ascuns in spatele cinstei sale toate necuratiile! "E propriu celor inalti cu cugetul sa rabde cu barbatie si cu bucurie ocarile". a inceput sa osandeasca si pe Sfantul . nici o mustrare. mandria este intuneric. asa si cel mandru isi apara patima ce se ascunde inlauntrul lui. si-a sfarsit viata nebun. care apucand pe calea mandriei. Dupa cuvintele inteleptului Iui Dumnezeu. cartesc groaznic si ii invinovatesc pe toti. Acesta nu rabda. La inceput se mandrea inaintea celor asemenea lui. 29). Dupa o vreme insa. Daca mandria este o calitate morala atat de inalta.putea indura o astfel de jignire cu smerenie crestina. ci de indata se va infuria si va colcoti. "Cei mandri sunt nelinistiti. Daca totul se desfasoara in favoarea lor. iar intunericul nu are partasie cu lumina. 39)? Nu. "caci el s-a facut siesi si diavol. Sfantul Ioan Scararul." Cel mandru este antihrist. Daca li se intampla vreo nenorocire se pornesc chiar a-L huli pe Dumnezeu. cum am spus. spune acelasi sfant parinte. Iar dupa cuvintele Sfantului Ioan Scararul "acela care alunga mustrarea isi arata dragostea sa pentru pacat. "Cui te loveste peste obrazul drept. ei se inalta pana la ceruri. ca sunt bland si smerit cu inima" (Matei 11. el il umilea si spunea: "Cine este acest frate? Eu nu socotesc pe nimeni vrednic decat pe parintele Macarie". lupta impotriva lui Dumnezeu." Pentru aceasta omul mandru de astazi a ajuns la o cadere atat de adanca. Daca vreun necaz se abate asupra lor. Sfantul Avva Dorotei ne istoriseste despre un frate de manastire din vremea sa. intoarce-i si pe celalalt" (Matei 5. de ce Iisus Hristos nu spune nicaieri: "Fiti asemenea Mie mandri! Aparati-va cinstea! ci porunceste tocmai contrariul: "Invatati-va de la Mine. incepe cu "nevinovata" slava desarta si poate ajunge la absoluta satanizare." Precum iubeste diavolul aurul. si vrajmas. iar cand ceilalti frati aduceau lauda altcuiva inaintea lui. Si in vapaia "nobilei sale manii" va straluci chipul mandriei lui satanice. cel mandru nu are nevoie sa fie ispitit de diavol. din pricina faptului ca prin "nobila sa mandrie"a alungat orice indrumare.

. pornita pe calea agonisitoare de pierzanie calea mandrei necredinte. el a inceput sa graiasca de rau in inima sa si pe acesti mari sfinti si sa socoteasca ca autoritati duhovnicesti numai pe sfintii apostoli Petru si Pavel. nu vor sa creada. pricina paraliziei duhovnicesti.. izgonitoarea ajutorului lui Dumnezeu. 13. care se inalta pe sine chiar impotriva lui Dumnezeu insusi si indraznesc sa huleasca preasfantul Sau nume. in curand vei grai de rau si pe sfintii apostoli". din mandrie oarba si prosteasca. pazitoarea pacatelor. vazand cum creste mandria in acest frate. [.. care asemenea nebunului din Psaltire spun: "Nu este Dumnezeu!" (Ps. maica osandirii. oameni care s-au eliberat de orice ratiune omeneasca. Avva Dorotei. semnul nerodniciei. pierzandu-si mintile. a patimilor si a mandriei satanice. [. din pricina necredintei. Dar monahul cel mandru nu s-a oprit aici. ei se declara necredinciosi. in cele din urma s-a mandrit insusi impotriva lui Dumnezeu. Fara credinta omul se prabuseste moral cu usurinta si devine mlastina a celor mai respingatoare miasme ale patimilor si pacatelor. cred in "basmele Bisericii". care se vor abate asupra ei pentru lepadarea de credinta ortodoxa. 1)? Multi contemporani ai nostri. Si intocmai... inainte-mergatoare a iesirii din minti. Nu dupa multa vreme. nascocirea dracilor.Macarie: "Cine este Macarie? Eu socotesc vrednici numai pe Sfantul Vasile si pe Sfantul Grigorie". nu face decat sa ajute la venirea grozaviilor apocaliptice. Fratele cel mandru a inceput sa spuna: "Cine este Petru si cine este Pavel? Nimeni nu inseamna nimic decat numai Sfanta Treime". judecatoare necrutatoare. care il inalta pe om mai presus de animale.] prilej de nemilostenie. Nu sunt oare astfel de oameni ateii si necredinciosii. Sarmana omenire de astazi. potrivnica lui Dumnezeu si radacina hulei. Neputand sa indure batjocura necredinciosilor pentru ca." Si in zilele noastre sunt multi oameni. cand spune ca "mandria este tagaduirea lui Dumnezeu. vlastar al laudelor.] contabila amarnica. nimicirea aproapelui. Caci credinta este una dintre acele calitati rare. i-a spus acestuia: "Frate. Adevarat graieste Sfantul Ioan Scararul. asa s-a si intamplat. izvor al maniei. Ei socotesc ca fiind o injosire sa se supuna adevarurilor credintei ortodoxe.

ci ma va ajuta sa tin piept cum m-a ajutat si pana acum. si cu necazurile. si sa va izbaveasca de cartirea cea pacatoasa! Nu priviti cu mohorare la neputinte. Dati multumita Domnului. Daca simtiti si vedeti ca insiva sunteti vinovata. Daca tot ce este de la Domnul e spre mai bine. moartea ii vine in minte ca sufletul sa cunoasca cu lucrul cat de adevarat este cuvantul inteleptului: Adu-ti aminte de cele mai de pe urma ale tale. Iar apoi trebuie sa va ganditi doar ca boala e de la Domnul si ca nimic nu are loc intamplator. ci nadajduiesc ca Milostivul Domn nu ma va lasa singura. fie si usor. Domnul imi ia puterile ca prin aceasta sa ma faca mai infranat. Raspundeti-i: nici nu ma gandesc sa rezist de una singura. El nu mai stie cum sa ma indrepte altfel. Sunt boli a caror vindecare este oprita de Domnul . Dumnezeul meu! Cruta zidirea Ta cea neputincioasa. A incercat si cu mila. si boala dumneavoastra este tot de la El. Iar ceasul mortii se apropie . 38). incepeti cu pocainta si parerea de rau inaintea Domnului pentru faptul ca n-ati pazit darul sanatatii cel de la El primit. Si dupa aceea multumiti din nou Domnului. spunand in sinea dumneavoastra: "Aceasta boala este pentru pacatele mele mari si nenumarate. Dumnezeu a trimis boala. Tot ce este de la Dumnezeu spre bine este.Arhimandrit Serafim Alexiev Despre boala si bolnav Milostivirea lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra! Daca totul e de la Domnul. inmoaie sufletul si-i usureaza obisnuita povara a grijilor de multe feluri. Si in veac nu vei pacatui (Sirah 7. Cand omul e bolnav. fiindca tot ce e de la Domnul spre bine este.si. cand va veni. ce va face ticalosia mea? Doamne.atunci cand El vede ca boala e mai de trebuinta ca sanatatea pentru mantuire. si nimic nu a folosit. Vrajmasul va insufla: "Nu vei rezista". * V-ati imbolnavit! Ce este de facut? Rabdati si multumiti lui Dumnezeu. * . inseamna ca si boala dumneavoastra. Boala smereste. Iarasi boala! Sa va dea Domnul rabdare si seninatate. Nu pot sa spun ca asta nu s-ar intampla si in ceea ce ma priveste. Ele arata mai degraba mila si luarea-aminte a lui Dumnezeu fata de noi decat lipsa Lui de bunavointa.

Slava lui . vorbind despre rabdare ma si rog sa va dea Domnul a indura cu seninatate boala. rugati-va ca sa binevoiasca a va face sanatos. cautati-va barbatie si in aducerea-aminte de rabdarea tuturor sfintilor. Si ceea ce a fost fagaduit de Domnul se numeste cununa.Insufletiti-va! Priviti cu veselie in ochii bolii! Lasati-va insa mai putin in voia inchipuirilor. * Mila lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra! V-ati imbolnavit? Dar slava lui Dumnezeu ca va inzdraveniti sau v-ati inzdravenit deja. si mai ales a mucenicilor. Nu-l ascultati. Calea intr-acolo este crucea luata de buna voie sau trimisa de Dumnezeu.. Si. si de asemenea sa trageti oarecare invatatori din ea. Dati multumita Domnului. si veti fi sanatoasa.insa vrajmasul paganeste. din afara.22). Va vor veni in cap multe nimicuri de tot felul. De ce? Fiindca nu ne putem inalta la ea fara patimiri.. Cat si cum au rabdat ei? Ne este greu si sa ne inchipuim.si pentru boala multumiti. care va tulbura. si veti sluji Domnului intr-o manastire. tulburand cu prorocia sa vicleana. Fiti senin! Pesemne ca in drum v-ar fi intampinat vreo primejdie . Din aceasta latura nici nu mai trebuie iscodita boala dumneavoastra. sunt cu totul netrebnice. Mie. dandu-se pe sine drept Dumnezeu. Pentru a rabda cu seninatate in clipa intetirii suferintelor. dumneavoastra poate ca in fapt nu va este usor sa simtiti asa. Oricum. Toate astea in gand . Va veti certa cu toata lumea. La mijloc e vrajmasul.si iata ca Domnul v-a tintuit prin boala acasa. Cine stie pentru ce v-a tintuit la pat Domnul? Neindoielnic este insa ca si lucrul acesta a fost ingaduit de El pentru ajutorarea felului de viata pe care vi l-ati ales si pe care va straduiti sa il pastrati cumva.. iar dupa ce-si va face treaba va pleca.. imi e usor sa vorbesc astfel. De altfel. clatinand credinta si alungand linistea din inima.. Cine poate sa spuna ce va fi? Unul e Dumnezeu . Sa va mantuiasca Domnul! Domnul sa va binecuvanteze! Gandurile dumneavoastra despre starea deznadajduita in care va aflati. oricum. tuturor "prin multe necazuri li se cuvine a intra intru Imparatia Cerurilor" (Fapte 14. Pentru toate multumiti Domnului .dupa aceea va trece totul. ci stati neclintita in credinta ca boala e de la Dumnezeu si spre binele dumneavoastra.

cu atat mai mult in cea duhovniceasca. si mai presus de toate linistea duhului... sau va pune deoparte rasplata cuvenita pentru veacul cel viitor. iar noi avem alti dascali.. mai de seama decat acest neamt. Bine ati facut ca nu v-ati supus indemnurilor lumesti. Nelinistea duhului si patimile strica sangele si lovesc chiar in inima sanatatii. Invataturile pe care le-ati primit din cele intamplate cu dumneavoastra sunt foarte insemnate si in viata lumeasca. Omul care s-a insanatosit se simte indeobste innoit. trebuie sa asteptam mereu moartea in credinta ca Domnul ne mai lasa sa mai traim ca sa ne curatim de pacate. Postul si indeobste viata ascetica sunt cel mai bun mijloc de a pastra sanatatea si de a o face sa infloreasca. ci dau putere omului. Lucrul de capetenie il constituie mancarea proaspata. Cred ca aveti acelasi simtamant. felul mancarii este un lucru secundar. unde ridica in slavi si viata ascetica. se arata indestulatoare totusi pentru ingrijirea unui bolnav care nu merita o asemenea ingrijire.Dumnezeu si pentru ca ati indurat nu fara folos boala. * Hristos a inviat! Puterile dumneavoastra. sau deplina insanatosire. Duhul umilit. Cei ce ridica in slavi stiinta trebuie sa asculte de el.iar prin duh si trupul se impartaseste din aceasta viata. in care este radacina vietii .. Trebuie sa faceti in asa fel ca innoirea trupeasca sa fie . Nu este nimic de asteptat din partea oamenilor si toata grija trebuie aruncata la Domnul. lucru spre care trebuie sa ne intoarcem toata grija. simtamintele si lacrimile de pocainta nu rapesc. desi nu s-au refacut deplin. Rugaciunea inalta duhul pe taramul lui Dumnezeu.iar dupa aceea va trimite in schimb mangaiere. pe langa asta. aerul curat. Aceste puncte sunt "parghiile" si "directiile" vietii duhovnicesti. Din punctul de vedere al refacerii puterilor. Neamtul Gufeland a scris o carte despre prelungirea vietii. * Sunt foarte bucuros ca v-ati pus in cele din urma pe picioare.. fiindca aseaza sufletul intr-o stare de bucurie. insa Domnul Cel milostiv nu Se va uita la nevrednicia bolnavului si va tine in socoteala ingrijirea ca si cum I-ar fi fost data chiar Lui .

sa stati la slujbele bisericesti de obste si inca alte lucruri anevoioase sa . si sanatatea. E rugaciunea: "Doamne. pentru lucrarea mantuirii. veti alunga prin ea toata tulburarea si veti aduce pace in sufletul dumneavoastra. alteori spre invatare de minte. Si de la Dumnezeu totul ni se da spre mantuirea noastra. Asa sa iti primesti si tu boala si sa dai multumita pentru ea lui Dumnezeu. iar lucrarea mantuirii cere osteneli si lipsuri. Care Se ingrijeste de mantuirea ta. Sunteti bolnava cu trupul. in vreme ce acum sedeti si umblati cum trebuie. dar va vaitati in chip mantuitor. ca si din multe alte pricini." Iar cand faceti aceasta rugaciune sa va tineti luarea-aminte nu in cap. Dupa ce o veti deprinde. Dumnezeu trimite boala uneori ca pe o pedeapsa. alteori ca omul sa vadeasca rabdare si prin aceasta mai mare rasplata sa merite. acolo inauntru. sa tineti posturi aspre. * Mila lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra! Va tot vaitati. Sa binecuvanteze Domnul grijile dumneavoastra in aceasta privinta. alteori ca sa il izbaveasca de un necaz ce ar cadea asupra lui de ar fi sanatos. Fiul lui Dumnezeu. Alt folos este si acela ca daca ati fi fost sanatoasa ati fi fost nevoita. * Totul e de la Dumnezeu: si bolile. fiindca se prea poate sa nici nu reusesti. Iisuse Hristoase. sub sanul stang. iar dupa aceea se va spune de la sine. rugaciuni lungi. ca omul sa isi vina in fire. ca pe un canon. si la lucru si cand nu lucrati.insotita de o innoire duhovniceasca. miluieste-ma pe mine.fiindca de n-ar fi ea poate ca ati umbla cu picioarele in sus. Cum anume slujeste spre mantuire boala trimisa tie de Dumnezeu poti sa nici nu incerci sa afli. Mi-a si venit in minte sa va indemn: apucati-va de o rugaciune scurta si face-ti-o mereu. Ce sa faceti? Rabdati cu seninatate sanatatea dumneavoastra subreda si multumiti pentru ea lui Dumnezeu . pacatoasa.. La inceput va veti sili sa faceti aceasta mica rugaciune. fara incetare... ci in inima. si cand mergeti si cand sedeti. si nu in cer. Dumnezeu v-a dat-o sau v-a aratat-o in scurta rugaciune pe care ati facut-o atunci. iar alteori ca sa se curateasca de vreo patima. sa faceti privegheri. daca v-ati fi hotarat sa va dati osteneala pentru mantuirea dumneavoastra.. Doar apucati-va de ea si dati-va osteneala fara incetare.

Partea duhovniceasca va e intreaga. in loc de toate acestea vi se socoteste rabdarea sanatatii subrede. cu ea trebuie sa slujiti lui Dumnezeu intru toata deplinatatea: sa va trezviti si sa privegheati sa aveti duh infrant si smerit.. nu mai ramane decat sa va impacati cu aceasta amaraciune si s-o purtati cu supunere fata de Dumnezeu.boala fiicei. sa va bucurati cu cei ce se bucura. Dar ele duc la pierzanie atunci cand omul se poarta in privinta lor dupa toanele sale.luati aminte! . Atata doar: sa tineti sufletul in starea cuviincioasa. din simtaminte si ganduri pe potriva.intreprindeti. si de nimic nu va tulburati. fireste. avand credinta ca aceasta boala e de neaparata . Si . sa alungati gandurile. sa petreceti in rugaciune (a mintii si a inimii. Mantuiti-va! * Sanatatea dumneavoastra s-a subrezit. Iata-va mantuirea! Iar cat priveste cele ce mi-ati scris despre mancare si bautura. sa va necajiti cu cei necajiti. cuvintele vin. Sanatatea subrezita poate sa subrezeasca si mantuirea atunci cand din gura bolnavului se aud cuvinte de cartire si strigate de nemultumire. Sa va ajute Dumnezeu a va izbavi si de un necaz si de celalalt! Vedeti unde vreau sa ajung? La dumneavoastra se strecoara anumite cuvinte. * Inca o durere pentru dumneavoastra . ca lucrarea mantuirii nu se poate implini cu ele. Ca atare. cu ele nu e nici o impiedicare daca totul este intrebuintat cu masura. Sanatatea si boala sunt in mainile purtarii de grija a lui Dumnezeu mijloace pentru mantuire atunci cand atat una. Acum insa. iar acestea din urma sunt de asa un fel. Rabdati deci.sa prindeti suflet atunci. cat si cealalta sunt folosite in duhul credintei. sa nu osanditi. in a-L avea pe Domnul pururea inainte). Indata ce se va arata in sufletul dumneavoastra o asemenea asezare veti intra fara intarziere pe calea mantuirii. Binevoiti a lua aminte la aceasta si a va indrepta. care duce la rai. sa va aduceti aminte de Dumnezeu si de ceasul mortii.. si toate cele de acest fel. Lucrul de care aveti deosebita nevoie este rabdarea senina si supusa lui Dumnezeu. sa hraniti smerenia. Iata ce va voi spune: de vreme ce ati incercat deja toate mijloacele omenesti.

Cine isi simte netrebnicia inaintea lui Dumnezeu nu-si va ingadui simtaminte necuvenite nici in vremea bolii. Atata . In ce priveste faptul ca intoarcerea launtrica spre Dumnezeu nu mai este aceeasi in boala. daca nu puteti sedea. Impliniti pravila facand rugaciunea lui Iisus in tacere. precum si a sotului ei. * Sanatate sa va daruiasca Dumnezeu. avand raiul inaintea ochilor. In boala deprindeti smerenia. daca puteti face matanii. iar daca aceasta nu va este de folos acum. Totusi boala ne invata sa fim smeriti si supusi voii lui Dumnezeu. cativa ani . sa stiti ca este o urmare a slabiciunii. nu e nici un pacat in asta. este omeneste sa fie asa. Pacatul incepe cand in urma acestui simtamant sufletul se lasa prada nerabdarii si incepe sa se incline spre cartire. rabdarea. bun de nimic.trebuinta pentru mantuirea dumneavoastra si a fiicei dumneavoastra. Simtamantul de apasare pricinuit de boala este tocmai ca sa aveti ce rabda. Dupa aceasta impacare. chiar daca asta nu se vede acum.. stati intinsa. Daca nu puteti sta in picioare... Sa va binecuvanteze Domnul! Mantuiti-va! * Pentru faptul ca nu v-ati insanatosit inca imi pare rau. Aduceti-va aminte ca cei ce rabda supusi lui Dumnezeu amaraciunile si durerile sunt in ceata mucenicilor.5. stati in picioare. sedeti. Aduceti-va aminte de mucenici. seninatatea si recunostinta fata de Dumnezeu. insa cand vine simtamantul de apasare impreuna cu dorinta de a o inlatura. trebuie sa o alungati. sa va pastrati linistea si tot cu liniste ajutati-va si fiica. faceti cate puteti. Totodata. Fiti senina si pentru toate multumiti lui Dumnezeu cu incredintarea ca totul merge spre cel mai bun deznodamant. Unde nu se simte apasare. Daca vine. Este un simtamant firesc. Sa va daruiasca Domnul insanatosire deplina. fiind chinuiti mereu. pentru rabdare. acolo nu-i nici o rabdare. care uneori erau lasati in temnita. 10. Veti vedea dupa. 20. de nu. sa va dea rabdare plina de recunostinta. inteleptiti-va! Sufletul neincercat prin ispite nu este. In ce priveste faptul ca navaleste asupra-va nerabdarea. insa rabdau cu supunere si seninatate.

6).doar: nu incetati a fi cu mintea impreuna cu Domnul. Daca lumea va va uri.. dar fiindca nu sunteti din lume. sunt incinse pana la alb si apoi varate in apa rece. cu atat mai mult in vreme de boala. fie in chip vazut. Dar .. * Mila lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra! Fericiti cei prigoniti pentru dreptate. ca si intru aratarea slavei Lui sa va bucurati.12-13). Daca ati fi fost din lume. Toate aceste lucruri nu sunt noi pentru dumneavoastra si deja le infaptuiti. ci intrucat va faceti partasi patimilor lui Hristos. bucurati-va. V-ati imbolnavit atat de greu. Bucurati-va si va veseliti. lucrul acesta tine de voia lui Dumnezeu. si multumiti: fiindca totul e spre binele dumneavoastra. Stiti cum se calesc lucrurile din fier? Dupa ce s-a incheiat faurirea lor. ocarile. Intariti-va intru incredintarea ca totul este de la Dumnezeu. Fericiti veti fi cand va vor ocari pe voi si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra. stramtorarile. 33). si sa le tot cititi. Pe cine iubeste Domnul cearta si bate pe tot fiul pe care il primeste. ca plata voastra multa este in ceruri. ca unor fii se va afla voua Dumnezeu (Evrei 12. fie in chip nevazut. De-abia ati inceput. Iubitilor nu va mirati de aprinderea care este intru voi. sa stiti ca pe Mine mai inainte M-a urat. Aduceti-va aminte de cuvantul pe care lam grait voua: nu este sluga mai mare ca stapanul sau. ca si cum s-ar intampla voua ceva strain.. ci Eu v-am ales pe voi din lume. Veti mai trai si va veti mai osteni. lumea ar fi iubit ce este al sau. care se face voua spre ispita. Tocmai asta se savarseste acum cu dumneavoastra. chiar si cele mai mici lucruri care ni se intampla. Daca M-au prigonit pe Mine. De veti suferi certarea. pentru aceasta va uraste pe voi lumea. Adaugati alte asemenea locuri din Scriptura. Ele vor curata ochiul inimii dumneavoastra si va vor invata cum sa priviti necazurile. ca acelora este Imparatia Cerurilor. si pe voi va vor prigoni (Ioan 15. incat va pregatiti de moarte. In lume necazuri veti avea. Si fiti senina. ca Eu am biruit lumea (Ioan 16.18 si urmatoarele). si primiti tot ce se abate asupra dumneavoastra ca si cum ar veni chiar de la El. veselindu-va (I Petru 4. dar indrazniti. Intotdeauna trebuie sa ne pregatim de moarte. Dar daca veti muri sau inca vi se vor mai da zile de trait. mintind pentru Mine.

* Va simtiti foarte slabita si credeti ca va apropiati de iesirea sufletului din trup. al nostru este raiul. si nu-i nici un pacat sa ne folosim de ele ca sa ne slobozim din stramtorari. e temelia tare a bunei randuieli crestinesti a duhului.. Maica lui Dumnezeu. iar pe cele de mahnire lepadati-le.. si asta-i de la Dumnezeu.nu ca un savarsitor. cei mantuiti de Domnul. Ce mare lucru ca trebuie sa stati in chilie. nu pentru rugaciunea in sine. Impliniti-o dupa putere. Stati cu gandul la Liturghie .. dupa pilda Cuviosului Nicanor . a noastra este Imparatia Cerurilor. insa nu proroceste ceasul ei. In aceasta privinta va lamureste Sfintul Tihon de Zadonsk. care a zis: "Ce rugaciune ii trebuie bolnavului? Multumire si suspinare. Acesta le spunea cu tarie tuturor fratilor. de asemenea: "Noua. Sa stiti ca pravila este de trebuinta din pricina neputintei noastre.Apollo. ea.si aceasta iesire nu va va lua pe neasteptate. ci ca unul ce e de fata (prin mutarea cu gandul) la Liturghia savarsita de altul.locurile acestea din Scriptura este bine sa le cititi. Sa se mahneasca paganii si jidovii. Dat fiindca sunteti mereu bolnava." Acestea inlocuiesc orice nevointa. Cu noi sunt Hristos.. Dar daca sunt la indemana mijloace de a le indeparta. nu ni se cuvine sa ne mahnim. Va plangeti de dumneavoastra insiva ca va rugati prost si nu va tineti de nevointe. nu va este greu sa va insusiti gandul la iesirea din trup. Aveti asemenea mijloace? Aveti. ostirile ceresti si sfintii toti.. ca nu . Nu aveti ganduri prea vesele in ce va priveste? Era in Egipt un batran duhovnicesc:. mi se pare. fiti senina! Nu puteti merge la biserica din pricina bolii. de vreme ce ati primit aducerea-aminte de moarte. harul Sfantului Duh. impreuna cu aducerea-aminte de Domnul. Totusi. care se poate face si fara pravila. nu e nepotrivit sa va pregatiti de ea. crestinilor. Fericita este pomenirea mortii. Din ele vine lumina si se risipeste intunericul. Deci. asa incat ati ramas la pravila de chilie. si strainilor. Sa le rabdam si sa multumim. Iar noi..." Aceste ganduri si cele asemanatoare lor sa le tineti in minte. Stramtorarile sunt de la Dumnezeu. Boala aminteste de moarte.

Sa mai aveti inaintea ochilor.... Rabdati cu seninatate: ele sunt pentru Dumnezeu ca sapunul pentru spalatorese. Sa aveti intotdeauna o foaie de hartie pe masa. Daca Dumnezeu va va da vreun gand ziditor. fiindca Dumnezeu este pretutindeni. * A va ruga pentru insanatosire nu este un pacat.16). asta nu inseamna ca sunteti pentru Dumnezeu ca un copil vitreg. nu sunteti indatorata sa mergeti.. Sfintele Taine sunt sanii prin care ea ne da laptele harului. si Apostolul. iar Nascatoarea de Dumnezeu este Maica noastra. Indurerati-va pentru ea si cu durere strigati catre Domnul. deschise. La biserica. bucura-te. 6. Cititi mai des Tatal nostru si Nascatoare de Dumnezeu Fecioara.. Si El fie ca insanatoseste. si pe fiica dumneavoastra indemnati-o sa faca acelasi lucru. Deplina supunere fata de Domnul.. in stare sa atraga luarea-aminte a Domnului. Strigati acasa mai des catre Dumnezeu! Daca nu faceti ceea ce nu va sta in putere. Sa binecuvanteze Domnul si va doresc toata mangaierea. in ciuda stramtorarii pricinuite de boala.. Dumnezeu este Tatal nostru. fiind bolnava. ci din boala)? Cand va rugati.mergeti la biserica (nu din lenevie.. cu primirea supusa a bolii trimise ca pe un lucru bun de la Domnul Cel bun da pace sufletului si il pleaca spre milostivire pe Domnul. Si celelalte ganduri bune sa vi le insemnati in scris. Trebuie sa adaugati insa "daca este voia Ta. Asa sa va umpleti mintea.. Atunci toate rugaciunile pentru ea se vor impreuna si vor alcatui un glas de trambita. va faceti de fiecare data biserica lui Dumnezeu (II Cor. S-o izbaveasca Domnul de neputinta ei! * Sa va ajute Dumnezeu! Bolile tin loc de canon. fie ca umple de mangaiere. * . Cititi cate un verset si straduiti-va sa cugetati la fiecare cuvant. si pe toti casnicii dumneavoastra. Evanghelia. insemnati-l in scris. Pe sufletul dumneavoastra apasa mai mult decat orice boala fiicei. Doamne!".

ci "Fie voia Ta. Dimpotriva.. Celor care savarsesc slujba nici prin minte nu le trece sa se indurereze cu sufletul inaintea Domnului pentru cei pe care ii pomenesc la slujbe. De la Dumnezeu totul este mila si boala. la fel si cu liturghia. Numai Dumnezeu stie cum stau de fapt lucrurile. La fel cu proscomidia. fie voia Ta! Cred ca si boala este buna. dumneavoastra v-ati lepadat de pe umeri orice grija. Slujbele le-ati comandat . dar rugandu-se sa nu spuna "Da-mi sanatate".insa.. iar rugaciune adevarata pentru bolnava nu va fi. si asa sa se mantuiasca. Dar cine se roaga cu durere pentru bolnava? Dumnezeu ia aminte la rugaciune atunci cand pentru bolnav se roaga cineva cu sufletul.. Doua molifte pe saptamana si pomenire la proscomidie. Doamne! Daca asa este placut inaintea Ta. Dumneavoastra mergeti la slujbele pe care le-ati comandat? Daca nu. Sau Dumnezeu i-a trimis aceasta boala pentru o vreme. Poate ca Dumnezeu a gasit de cuviinta ca ea sa fie bolnava fiindca acest lucru e pentru ea mantuitor. slujba va fi o poliloghie.Cereti ajutorul doctorului. Doamne! Slava Tie.. dupa cum este buna sanatatea. Nu este nimeni care sa se indurereze pentru bolnava. Si atunci ea va ramane bolnava toata viata sa. si saracia. Daca nimeni nu suspina din suflet. Sora dumneavoastra sa se roage mai cu osardie lui Dumnezeu... Nu stiti dumneavoastra unde este ascuns ajutorul lui Dumnezeu pentru sora dumneavoastra. Boala nu este un semn al lepadarii de catre Dumnezeu. si sa scrie. Si cereti mijlocirea oamenilor bineplacuti lui Dumnezeu si faceti tot ce fac oamenii evlaviosi in atare imprejurari (numai la vrajitoare sa nu mergeti). Binecuvantarea lui Dumnezeu fie asupra ta! * E bine ca ati randuit sa se faca rugaciune pentru fiica dumneavoastra. S-ar parea ca este destul. credinta dumneavoastra este fara putere. dand bani ca sa se roage altii. ca sa puna la incercare credinta ei si a parintilor ei. Milostivule Ziditor!" Deprinde-o sa citeasca. ca sa se mantuiasca. si necazul. este un semn al milei lui Dumnezeu. dar totodata mai vartos rugati pe Domnul si pe sfintii Lui sa-i dea intelepciune doctorului. Si de unde sa se indurereze ei pentru toti? . si sa faca lucru de mana. Iti multumesc.

mai bine sa ceara ajutorul doctorilor. . ci precum Dumnezeu vrea.. fiindca ea arata o mai puternica impreuna-patimire a dumneavoastra cu bolnava si totodata credinta si nadejdea cat se poate de tare ca Domnul nu va va lipsi de ajutorul Sau.Altceva este daca sunteti de fata la slujba atunci cand este pomenita. Lucrul cel mai insemnat este insa durerea sufletului dumneavoastra pentru bolnava. Dumnezeu a facut si doctorii si doctoriile .. imi pare foarte rau.. Sa va ajute Domnul fie sa va insanatositi. Unde sa dati Liturghii? Unde va trage sufletul. Totul e de la El. Mila Lui Dumnezeu fie cu dumneavoastra! Sunteti tot bolnava. dupa credinta si rabdarea lor: nici acest lucru nu e lipsit de pret. fie sa indurati cu seninatate boala.. Multi insa nu s-au folosit de acest mijloc. Cine nu se simte plin de barbatie . Sa va binecuvanteze Dumnezeu pe voi. chiar daca cei care slujesc nu sunt indurerati. Vedeti deci unde sta puterea! Mergeti la slujbe dumneavoastra insiva si indurerati-va cu sufletul pentru bolnava.. la Liturghie. Atunci durerea dumneavoastra este purtata de rugaciunea Bisericii si inaltata mai grabnic la Scaunul lui Dumnezeu. frangeti-va sufletul in vremea proscomidiei si mai ales cand dupa "Pe Tine Te laudam" se canta cantarea Nascatoarei de Dumnezeu: "Cuvine-se cu adevarat". acolo sa dati. Impotrivirea dumneavoastra la indicatiile doctorilor nu prea e vrednica de lauda. Atunci sunt pomeniti din nou viii si mortii. Si ajutati mai mult saracilor. Si treaba va iesi bine. ci dati usurare unei familii apasate de saracie.nu ca sa existe degeaba. Si face indurerata insasi rugaciunea Bisericii. ci ca de ei sa se foloseasca bolnavii. In biserica. In atare caz totusi este nevoie de rabdare senina pentru a nu cadea in cartire.. in aceasta privinta nici nu incape vorba.. Rugaciunea ei va va usura povara de pe inima.asa cum suntem noi toti. Sa fie nu precum voim noi.. Cartirea e deja pacat.. El ingaduie ca omul sa boleasca si tot El ne-a inconjurat cu mijloace de vindecare.. pe toti! * Ca nu este pacat sa te tratezi. pacatosii ... Pomenirea la liturghie este mai puternica decat numai cea de la proscomidie.. Nu numai celor care umbla pe strada. asteptand insa ajutorul de la Dumnezeu: fiindca El da doctorilor pricepere.

dar masa luata fara luare aminte care aluneca in lacomie este maica indraznelii si astfel prin fereastra iubirii se strecoara lacomia pantecelui. dar asta presupune o mare indrazneala. betia ˇ Lacomia intru cele ale mancarii determina in viata calugareasca toate caderile. Daca insa ajungi sa domini aceasta stapana. aici are loc doar bucuria plina de recunostinta. incredintandu-te voii lui Dumnezeu. ˇ Lacomia este aceea care ne stimuleaza imaginatia dand nastere celor mai fanteziste si mai inedite meniuri si care izvoraste gusturile cele mai rafinate. apoi cele care aprind simturile si apoi cele care ne provoaca placere. dar acesta este un lucru foarte inalt. Daca nu vom proceda astfel ne vom trezi intr-un foarte greu razboi si primejdia de a fi biruiti. da pantecelui hrana care-l umple si este usor de mistuit pentru ca prin saturare sa-i inlaturam pofta neastamparata iar prin mistuirea grabnica sa ne eliberam de infierbantare ca de bici. ˇ Cand sufletul nostru doreste felurite mancaruri.. Poti sa nu te tratezi asteptand vindecarea de la Dumnezeu. Poti sa nu te tratezi. de te va stapani insa aceasta tirana. De este cu putinta. atunci oriunde te-ai gasi vei putea atinge nepatimire. si atunci fiecare "off" i se socoate drept vina omului. Domnul sa va indrepteze ca sa aveti cea mai buna asezare sufleteasca! Sfantul Teofan Zavoratul Postul. oriunde. te vei afla in primejdie! ˇ Masa dragostei risipeste ura si darurile curate inmoaie sufletul. .. ˇ Robul pantecelui socoteste cu ce mancaruri va sarbatori praznicul. Sa inlaturam deci mancarurile care ingrasa. tot datorie este si a te trata atunci cand esti bolnav. infranarea . Sa cercetam si mancarurile care umfla pantecele si fac vanturi si vom afla ca acestea starnesc si poftele. ca sa-ti calesti rabdarea. el urmeaza un instinct al firii de aceea trebuie sa facem uz de toata abilitatea impotriva unei asemenea preaviclene patimi. cu exceptia mormantului. pe cand robul Domnului cu ce daruri se va imbogati.imbuibarea. rautatea si abaterea de la telul propus.Daca a pazi darul dumnezeiesc al vietii este o datorie.

Band bautura.12) ˇ Este nevoie de multa vitejie pentru a birui pofta stomacului. si rugaciunea mea s-a lipit in sanul sufletului meu. pocainta sau spre smerenie. Iar azima este cugetul neumflat de mandrie. iar cel ce se lupta cu el il ingusteaza si astfel vom ajunge postitori din fire.ˇ In inima lacomilor se misca visuri cu mancaruri iar in inima celor ce plang. Cel ce-si sileste stomacul sa cuprinda mult si-l largeste.izvorasc apele plansului. se umfla de mandrie. ˇ Mintea postitorului se roaga cu trezvie. ˇ Nu te amagi: nu te vei izbavi de faraon si nu vei vedea Pastele de sus de nu vei manca neincetat ierburile amare si azima. ˇ Asupreste-ti pantecele si cu adevarat iti vei pune atunci lacat gurii. uscandu-se insa stomacul . ˇ Cand te va birui stomacul domoleste-ti trupul prin osteneli si daca nu vei putea din pricina slabiciunii.” (Ps. ˇ Cel ce-si stramtoreaza pantecele isi smereste inima. 34. ˇ Sa cautam si vom afla ca lacomia pricinuieste toate caderile noastre. ˇ Sa se lipeasca de inima ta cuvantul celui ce zice: ”Cand ma tulburau dracii m-am imbracat in sac si am smerit sufletul meu…. visuri de judecata si de chinuri. cea a lacomului este plina de chipuri (idoli) necurate. ˇ Capetenia diavolilor este Lucifer care a cazut. sila si greaua patimire a postului. nu inceta sa-ti aduci aminte de otetul si fierea Stapanului si atunci desigur vei primi indemnuri spre infranare. ˇ Sezand la masa cu bucate adu-ti aminte de moarte si de judecata si de abia asa vei putea impiedica putin patima. lasa-le sa se usuce si strangandu-se se vor micsora. iar stapanul patimilor este pantecele nesatul. insa cel ce-l ingrijeste. lupta-te prin priveghere. Saturarea seaca izvorul lacrimilor. cel ce a pus stapanire pe ea isi deschide drum spre eliberarea de patimi spre neprihanirea cea deplina . caci limba se intareste mai vartos cand este starnita de multimea mancarurilor ˇ Burdufurile moi se vor largi pentru a primi mai mult.

lacomia pantecelui. ˇ Ce hrana sa-mi randuiesc zilnic? .A-ti stabili hrana pentru fiecare zi in chilie inseamna a te lasa prins de grija si de o nevoie fara rost. nu trebuie sa incetezi indata a manca.” (Proverbe 10. ci cu buna randuiala si impinge mai vartos acea mancare inaintea altora.10) . Vorbind de lacomia pantecelui Parintii cer sa nu intinzi mana la masa inaintea altuia caci acesta este un lucru necuviincios si strain de buna randuiala.Nu te opri ci lupta impotriva gandului aducandu-ti aminte ca mancarea se va preface in ceva urat mirositor si ca vom fi judecati ca unii ce ne-am saturat in vreme ce altii flamanzesc sau se infraneaza cu desavarsire. infranarea consta cand chiar flamand fiind. iar la calugari . implineste-ti trebuinta cu paine sau alta mancare de la care nu ai razboi. omul isi stapaneste firea sa vinovata. lucru care nu trebuie nicidecum facut decat doar din vreo pricina binecuvantata. De inceteaza pofta. inceteaza sa mai mananci. mananca dar osandeste-te tu insuti. Dar dupa cum am spus. dar de ti le vor da. Un alt semn al lacomiei pantecelui este a voi sa mananci inainte de ora randuita. sa nu le ceri din propria vointa. Dar in toate trebuie cerut ajutorul lui Dumnezeu si El ne va ajuta.ˇ La cei din lume radacina tuturor relelor este iubirea de arginti. ci pazestete sa nu te repezi la mancare fara de randuiala. Ia aminte deci la tine insuti si la tot ce-ti sta in putinta ca sa te silesti sa nu iei cu graba din ea.cheama numele lui Dumnezeu in ajutor si te va odihni de acest razboi. ˇ Care este semnul lacomiei pantecelui? . ca sa nu bage ei de seama. ˇ Cat despre poame. De pune insa stapanire pe tine incat nu mai poti manca cu buna randuiala. umbla cu incredere. ia si mananca suspinand pentru osanda ce ti-o va aduce placerea aceasta. caci zice: ”Cel ce umbla drept. ˇ Daca lacomia pantecelui sta in aceea ca cel stapanit de ea se sileste pe sine sa manance chiar satul fiind. iar de staruie . sa stii ca te stapaneste lacomia pantecelui. ia cate putin. ˇ Ce sa fac parinte cand patima nu se iveste inainte dar se strecoara in vremea mancarii? Sa ma opresc de la mancare? . Lasa-te calauzit de indrumarea lui Dumnezeu. Daca-ti este foame.Cand vezi cugetul indulcinduse la gandul unei mancari si urmaresti sa o ai neaparat sau inaintea tuturor. iar de sunt unii care sed cu tine la masa.

de trei si de mai multe ori. fa dupa puterea ta ca sa tai din paine si din bautura caci Dumnezeu a primit cei doi banuti ai vaduvei si s-a bucurat mai mult decat toate darurile. ˇ Cand nu mananci si nu bei cu risipa nici din placere. dupa ce a trecut sa se ocarasca pe sine. Despre ele a spus Domnul ca nu-l spurca pe om. Trupul nu este despartit de suflet. sau asteptand osanda pentru ea. ci trebuie sa fie un prilej de multumire a lui Dumnezeu si de alte ganduri sau convorbiri folositoare.ˇ Cat priveste mancarurile. mancarurile nu sunt pregatite fara ratiune omeneasca si nepotrivite cu ratiunea plasticizata a trupului. ˇ Uneori trupul e bolnav si de trebuie sa mananci si de doua. sa nu fie intristat cugetul tau caci ostenelile trupesti nu trebuie sa fie tinute si in timpuri de boala si de slabiciune. Aceasta consta in a nu lua nimic cu pofta. ci trebuie lasate atunci mai slobod in anumite privinte. omul intreg. componentele ei fiind in fapt ratiuni plasticizate ca sa nu mai vorbim de trup care e sustinut in viata lui de suflet si este la randul lui o ratiune plasticizata impletita cu multe ratiuni plasticizate si unita cu ratiunea sufletului. de aceea ele au rostul sa intretina trupul si prin el. Deprinde mai intai de toate neindraznirea si te vei mantui. ˇ Cat despre mancare. Mancarea este si un dar al lui Dumnezeu. ˇ Si pentru ca ai spus ca suferi de slabiciunea trupului si ca nu poti face nimic. ci orice ai afla. sa parasim bunatatile ce ne sunt puse inainte. ca sa se intareasca trupul . sa nu ne ingrijim prea mult de trup caci se intampla ca aceasta sa fie uneori un razboi din partea dracilor ca sa ne arunce in griji si astfel. acestea nu-ti aduc osanda nici nu sunt spre sminteala. ˇ Mananca taind cat poti placerea de la fapta aceasta. ˇ Actul mancarii nu trebuie nicidecum sa ramana o fapta pur trupeasca. staruind noi in ele. sa-ti fie dieta cuviincioasa si cu frica lui Dumnezeu si fi-i incredintat ca nu vei fi osandit. sa primesti cu stapanire de sine si ramai flamand si nu satul dupa ce ai mancat. ˇ Omul sa ia seama ca folosind la nevoie vreo mancare placuta sa nu se lase biruit de placere si chiar de se va intampla si aceasta.

viata lui saraca si semintele. aducandu-i inainte si cele privitoare la Daniil. Caci placerea nu stapaneste asupra celor ce stau pe loc si sunt linistiti. caci aceasta se zice infranare. de Apostol. Din acest motiv si firea. pe acest drac. parasind locul. iar dracul sa se laude zicand: ”L-am biruit!”. Socot deci ca e drept sa nu asculte acestia de acela si sa nu se retina de la paine. voind sa arate apropierea acestor patimi. nu ne-a oprit dumnezeiescul cuvant ca sa nu mancam ceva. Dar imita si vrajmasul adevarului. ci asupra celor ce sunt mereu in miscare si plini de tulburare. urmarind infranarea fara masura. ca o osteneala a sufletului. . Antonie. pe care Sfantul Pavel a numit-o si ”taiere duhovniceasca imprejur a iudeului ascuns”. Iar nepatimire numesc nu simpla oprire a pacatului cu fapta. iar daca se aprinde si se intarata. si sileste pe ascet sa se faca urmatorul acelora. ”mancati-le nimic cercetand”. M-as mira daca vreunul. untdelemn si apa. va pierde si pe cea masurata. si aminteste si de viata altor oarecari pustnici care au trait totdeauna asa. punand in minte celui ce se infraneaza. ca neputand rabda acesta retragerea indelungata si neomeneasca. ar mai putea lua cununa nepatimirii. indemnandu-l la ravna lui Ioan Botezatorul si a incepatorului pustnicilor. Deci infranarea de la anumite bucate e lucru ce ramane la alegerea ta. Dar mai mult decat din acestea. Desigur aceasta sa nu o faca spre saturare si sa o faca numai o data pe zi. ci aceea care taie din cugetare gandurile patimase. a numit organele de impreunare ”cele de sub pantece”. aratand inrudirea lor prin vecinatate. sa fuga cu rusine. gasind-o foarte buna. atunci impinge mintea la pofta nevointei celei mai de pe urma. luptand mult si adeseori nu izbuteste sa strice infranarea intiparita. care a implinit alergarea in foame si sete. sa-si aduca aminte de vasul alegerii. Iar daca se descurajeaza cineva auzind acestea. retragerea cea mai de pe urma. Astfel. si: ”Nu cele ce intra in gura spurca pe om”. cuvantul ”vei umbla”. Caci daca slabeste aceasta patima. pornirea spre desfrau vine din lacomia pantecelui. Caci aceasta randuiala au cercat-o fratii. (Evagrie Ponticul)34 ˇ Cand dracul pantecelui. Si asa va ajunge sa binecuvinteze trupul si sa blesteme inima. dracul descurajarii. (Evagrie Ponticul)34 ˇ Foarte potrivit s-a adaugat apoi la cuvintele: ”pe piept si pe pantece”. de la o vreme trupul nemaiputand-o pastra din pricina slabiciunii. saturandu-se cu paine si cu apa. ci a zis: ”Iata am dat voua toate. ca pe legumele ierburilor”.din nou spre aceleasi osteneli ale vietuirii. slabeste din saracirea celei de deasupra. Iar in privinta infranarii de la anumite bucate.

Caci asa cum mai marele bucatarilor din Babilon a daramat zidurile Ierusalimului. mancand iarba si indestulandu-se cu ce se nimereste si folosindu-se de apa raurilor. de catre Facator. neclintind nimic din cele randuite de Dumnezeu. Pe de alta parte. precum belsugul alunga virtutile. De fapt mancarile gustoase si mestesugit drese se fac unelte de daramare ale virtutii bine intarite. tot asa lacomia pantecelui pune in miscare tot mestesugul ca sa serveasca placerii in vremea foamei. Caci madianitii poarta simbolul patimilor curviei. ci si alunga toate virtutile. iar Ierusalimul zid. dar stricand-o prin nascocirile noastre intr-una mai desfatatoare. dar si de aceasta destul de rar? De aceea le . tragandu-l cu mestesugul bucatariei spre placerile trupului. zicand ca mai marele bucatarilor din Babilon a daramat de jur imprejur zidurile Ierusalimului. nedosebindu-se intru nimic de nalucire. tot asa putinatatea surpa intariturile pacatului. toata iarba campului. mai necuvantatori decat acelea. Si foarte potrivit zice Scriptura ca Madianitii aveau corturi. rabdarea si toate celelalte. iar cele ce sustin pacatul sunt forma si cort. iar noi. fiindca ei sunt cei ce au dus desfranarile in Israil si au amagit mare multime dintre tineri. am iesit cu totul din vechea randuiala? Caci care sunt fripturile dobitoacelor. iar felurimea mancarilor darama si surpa la pamant intaritura virtutilor. adica ale sufletului pasnic.de acolo isi primeste puterea. clatinand si daramand statornicia si taria ei. Aceasta a aratat-o Ieremia acoperit. Primind deci impreuna cu necuvantatoarele o hrana de obste. oamenii cinstiti. rostogolindu-se. tot asa painea de orz a israelitilor. numind prin mai marele bucatarilor patima lacomiei. care sunt nenumaratele mestesuguri ale placintarilor si bucatarilor. zice Dumnezeu catre oameni. Fiindca hrana saracacioasa. Caci stapanind si tinand ea puterea. rostogolindu-se si inaintand mult. (Nil Ascetul)34 ˇ Caci vietuirea potrivit cu firea ne-a fost randuita aceeasi noua si dobitoacelor. cu drept cuvant. Caci precum mai marele bucatarilor isi da toata silinta sa slujeasca pantecele si nascoceste nenumarate mestesuguri ca sa produca placeri. cu ratiune. cad si se nimicesc toate virtutile: infranarea. risipeste patimile curvie. a rasturnat corturile madianitilor. ”Iata v-am dat voua. daca dobitoacele raman intre hotarele firii. barbatia. cumpatarea. Dar lacomia pantecelui nu numai ca o hraneste si o alapteaza pe aceasta. ca sa fie voua si dobitoacelor spre mancare”. caci toate cele ce inconjoara virtutea sunt intarite si sigure. care starnesc placerile ticalosului de pantece? Oare nu iubesc acelea vechea simplitate. cum nu vom fi socotiti.

Ba de dragul poftei duhovnicesti. tot asa cand e slabit de prea multa infranare face partea contemplativa a sufletului. lasand la sloboda ta alegere sa faci ce vrei. nascut din lucrarea patimii dinauntru si din bautura de vin. pofta nesaturata dupa placerile desfranate. in cealalta vreme asa de mult se instraineaza. e ca un porc gata de junghiere. dar cu masura. incat nici nu stiu totdeauna de deosebirea intre barbatus si femeiusca. Caci acestea nu ti le randuim si hotaram fiindca vrem sa-ti punem asupra un jug silnic. Dar oamenilor. Cand trupul e sanatos. cand legea firii le-a randuit impreunarea pentru insamantarea aceleiasi specii. (Nil Ascetul)34 ˇ Subtiaza-ti deci trupul tanar. iar mintea lui e robita de fierberea poftelor rele.sunt putine si placerile de sub pantece. iar cand e slabit. (Marcu Ascetul)34 ˇ Precum trupul ingreunat de multimea mancarilor face mintea molaie si greoaie. Caci putinatatea apei ajuta foarte mult la sporirea cumpatarii. ca prin ostenelile trupului si sufletul sa se curateasca dupa cuviinta. (Diadoh al Foticeii)34 . indemnandu-te si sfatuindu-te cu dragoste. pentru ca nu-si aprind dorintele cu nici o mancare grasa. Mai ales bautura de vin nici sa n-o miroasa tineretea. sa fie ingrijit. ingrasat cu felurite mancari si cu bautura de vin. ca nu cumva prin focul indoit. o fiule. Caci cel ce se nevoieste nu trebuie sa-si slabeasca trupul decat atata cat trebuie ca sa-i inlesneasca lupta. trebuie sa fie chinuit atat cat trebuie. tineretea nici la saturarea de apa sa nu se gandeasca. iar mintea innoieste-ti-o cu virtutile mai inainte insirate. prin conlucrarea Duhului. Caci trupul tanar. si ingrasa-ti sufletul nemuritor cu cele spuse inainte. odraslita din belsugul si felurimea mancarilor. ci. Caci ingramadirea sangelui pricinuieste imprastierea duhului. sa i se infierbante peste masura placerea trupului si sa alunge de la sine placerea duhovniceasca a durerii nascuta din strapungerile inimii si sa aduca in ea intunecare si impietrire. turnata din afara. spre pastrarea neamului. vei lua singur incredintarea prin experienta. incat uita cu totul de o astfel de dorinta. le-a semanat dorinte furioase. posomorata si neiubitoare de cunostinta. Deci mancarile trebuie sa se potriveasca cu starea trupului. neingaduindu-le patima sa se linisteasca in nici o vreme. neputand sa se impotriveasca placerilor trupului. Sufletul lui e junghiat de aprinderea placerilor trupesti. ti le dam ca pe o socotinta si cale buna de urmat spre sporirea in fecioria adevarata si in cumpatarea deplina. Caci un singur timp al anului le starneste aceasta simtire. Dupa ce vei proba aceasta cu lucrul.

mintea e silita sa-si infatiseze vreo umbra placuta a patimii. de vom folosi vinul cu masura.ˇ Precum pamantul udat cu masura face sa rasara cu cel mai mare spor samanta curata semanata in el. iar curatirea e proprie desavarsirii. (Diadoh al Foticeii)34 ˇ Cei ce vor sa-si infraneze partile trupului care se umfla. Caci acreala este proprie nevointelor. ca sa fie muiata asprimea lui prin amestecarea cu felurite dulcegarii? (Diadoh al Foticeii)34 ˇ Domnul nostru Iisus Hristos. va scoate la iveala. Caci nu numai calitatea lor e vatamatoare pentru trupurile celor ce se nevoiesc. asa si pamantul inimii. (Diadoh al Foticeii) 34 ˇ Cand mintea noastra inoata in valurile bauturii. de mancari si bauturi dulci cei ce se lupta impotriva pacatului. Caci infierbantandu-se madularele ce servesc la impreunarea trupeasca de caldura vinului. care sa o impinga spre zugravirea pacatului. semintele ei firesti. Ce-i lipseste doar vinului. neafemeiata. ca sa ne lase (imi pare mie) o pilda invederata despre dispozitia ce trebuie sa o avem in timpul sfintitelor nevointe. imbratisand cu foc nalucirile sale. fiindca deschid drumul spre pantece belsugului de mancari. nu numai ca vede in somn cu patima chipurile zugravite de draci. nu trebuie sa umble dupa bauturile drese. iar pe cele semanate de Duhul Sfant in ea le va face sa rasara foarte infloritoare si cu mult rod. sa ne ferim de vatamarea ce vine din lacomie. Se cuvine deci ca. ca pe niste amante. (Diadoh al Foticeii)34 ˇ Cei ce cladesc peste pietre caramizi sunt cei ce la inceput au inaltat cladirea virtutilor fara supunere si pentru ca sunt necercati in nevointele . Caci nu trebuie sa se foloseasca. dar inecat de multe ploi aduce numai spini si maracini. Caci daca nu s-a nascut in minte placerea. va preface in spini si maracini toate gandurile ei. dar de o vom scalda in multa bautura. ci isi plasmuieste si in sine anumite vederi frumoase. curate. ci sa rabde mai degraba. fara sovaire. invatatorul acestei sfintite vietuiri. ci si insasi amestecarea lor prosteasca raneste foarte tare constiinta tematoare de Dumnezeu. ceea ce-i mai mult. zice. Dar s-a mai adaugat si isop in buretele ocarii ca sa ni se arate deplin modul in care ne putem curata. a fost adapat cu otet in vremea patimilor de catre cei ce slujeau poruncii diavolesti. ea ramane intreaga lipsita de naluciri si. pe care mesterii acestei nascociri le numesc aperitive. acreala si amaraciunea luptei. folosindu-ne de dreapta masura.

in general se ratacesc. caci in iconomia lui Dumnezeu ne e mai de folos aceasta decat a ne bizui pe intelepciunea noastra. si tuturor oamenilor. caci a-ti inchipui ca esti ceva nu te lasa sa si fii cu adevarat. nu mai am ce sa zic! ˇ Cei ce se supun intru Domnul cu simplitate strabat un drum bun neintaratand asupra-le viclenia demonilor prin iscodirea cu deamanuntul (prin cumpanirea si eventual criticarea celor ce porunceste parintele). ˇ Cei lipsiti de povatuire cad ca frunzele si cei ce se ostenesc fara sfatuire. Inchipuirea ca esti ceva se iveste atunci cand nu esti ceea ce-ti inchipui. chiar de-ai fi foarte intelept. . pana la sfarsitul vietii.smerite ale supunerii. De aceea desertaciunea este si se numeste neexistenta. Insasi vointa de a lucra dupa propria judecata fara a cere sfatul altora. ˇ Cauta ca prin rusinea ce-o suporti acum marturisindu-ti faradelegile sa scapi de cea viitoare. sau vrei sa acoperi lipsa a ceea ce vrei sa arati ca esti. e pascuta de pacat.(Descoperindu-ne ranile. de aceea. ascunzand in ea mandrie. Nu refuza sa inveti. se fac de nebiruit ca unii ce au experienta razboaielor. ele nu vor progresa inspre rau. Nu socoti ca e bun ceea ce ti se pare. fiind fara temelie sunt biruiti. au fost biruiti si cladirea li s-a micsorat slabinduse. Ea este impreunata totdeauna cu nesinceritatea si cu lipsa de smerenie. Inainte de toate sa ne marturisim numai bunului nostru judecator. ˇ Totul merge bine pana cand intiistatatorul nu inceteaza a te mustra. ˇ Ascultarea este neincrederea in judecata proprie in orice privinta. sau ca numai Dumnezeu este solul tare pe care poti sa cladesti tainic. Iar cei ce merg pe jos sunt cei ce inaintand pe incetul pe drumul lipsit de mandrie al supunerii. care cand este sincera si curata este adevaratul bine. cand insa s-a oprit. ci se vor vindeca. ci ceea ce e recunoscut ca atare de barbatii evlaviosi. ˇ Inchipuirea de sine ii face pe cei atinsi de ea iubitori de aratare si de slava. iar cu aceasta nu se poate cladi nimic pentru ca nu recunosti solul tau real pe care trebuie sa cladesti. Cei ce au inaltat stalpi sunt cei ce de la inceput intra in viata singuratica. chiar si-n cele evident bune. iar de ne va porunci. Cererea de sfat e un prilej de smerenie si de intarirea comuniunii.

din momentul in care cineva s-a daruit pe sine simplitatii si nevinovatiei. s-au scapat prin aceasta pentru totdeauna de razboiul dintr-insii. aflandu-ma singur cu staretul ii luasem apararea economului.ˇ Se mai putea vedea la aceia o priveliste infricosatoare si cu totul ingereasca: venerabili incaruntiti de ani si intr-adevar sfinti. oferindu-le un exemplu de virtute printr-un altul. cearta-i pe ei cu timp si far’ de timp.5). din credinta si dragostea ce le am fata de dansul. iar in al treilea si cel mai important rand. Altfel ar decurge de ici trei mari greseli: in primul rand se lipseste pe sine de rasplata ce o poate primi de pe urma mustrarii. dar inteleptul imi zise: ”Si eu stiu parinte ca este nevinovat. dar precum nu este bine. acela de a nu-i dobandi acestuia cununi de biruinta asupra pacatului prin mustrari continui atat cat stie ca poate suporta. nefiind observati vreme indelungata si nemaifiind pusi la incercare prin mustrari si ocara. dispret. ˇ ……. . putand fi de folos si altora. ”Privindumi superiorul. Atunci stateam rugandu-ma Domnului ca inaintea jertfelnicului si nu ca inaintea oamenilor. diavolul nu mai gaseste nici locul si nici prilejul de a pune stapanire pe dansul. aducator de roade si fertil. caci zice cineva: ”Dragostea nu gandeste raul. Sa mai stii apoi si aceea parinte ca. povatuieste-i. pierd cu timpul virtutile avute caci desi este pamantul bun. nemaifiind udat cu apa umilirii nu va produce decat spini. de desfranare ori de netemere. Acest lucru l-a cunoscut marele acela cand a scris lui Timotei: ”Mustra-i. pentru ca se intampla adesea ca cei ce par a suporta si a rezista mai bine ostenelilor. tot asa este un rau procedeu al pastorului de suflete fata de sine si fata de ucenic. zise. ca pe Insusi Hristos. prin insulte.” (II Tim. maracini de trufie. iar altii au spus ca au dobandit o completa imunitate fata de ocari si defaimari. Nimic rau nu am cugetat despre pastorul meu. umilire si batjocoriri. ci Insusi Dumnezeu. Unii mi-au spus ca aflanduse in abisul smereniei.” (I Cor. ci cu totul jalnic ca un tata sa smulga painea de la gura pruncului flamanzit. am vazut acolo barbati ce petrecusera cate 50 de ani in ascultare si i-am rugat sa-mi spuna ce mangaiere au dobandit dupa atata osteneala. ˇ …… Iar eu ca un preaviclean n-am ezitat a-l ispiti pe batran intrebandu-l ce a cugetat stand in genunchi dinaintea mesei. n-am socotit niciodata ca-mi porunceste el. apoi. Eu cunoscandu-l nevinovat de acuza pe care i-o aducea pastorul. alergand ca niste copii intru implinirea ascultarii fata de superior si facandu-se vrednici de lauda prin smerenia lor. nu o face. 13. ca unii ce sunt socotiti virtuosi.

impreunat si unit . la care el mi-a raspuns: ”Sufletul legat de Hristos prin iubirea si credinta fata de pastor. Iscodindul eu pe el daca nu cumva i-a venit somnul stand in genunchi inaintea egumenului. sunt 15 ani de cand cuget astfel. Cunoscand eu deci intentia lor.Mina. apoi mustrandu-l si ocarandu-l ca pe un iubitor de aratare. ma minunez cum poate ramane cu oarecare folos intr-un loc unde este retinut doar printr-o falsa si inselatoare ascultare. mai ales daca s-a intamplat ca prin pastor sa i se vindece ranile sufletesti aducandu-si aminte de cel ce zice: ”Nici ingerii. Si l-a lasat fericitul sa zaca la pamant pana la vremea slujbei.4. il lasa sa plece. nu se departeaza de el ci dimpotriva mai degraba si-ar varsa sangele decat sa faca aceasta. nici capeteniile. ce se afla de 15 ani in manastire si pe care-l vedeam mereu nedreptatit aproape de catre toti. ˇ Angajandu-ma odata intr-o discutie cu oarecare dintre acei foarte viteji batrani despre viata anahoretica. Si cu adevarat parinte Ioane. multumesc Domnului si voua pentru ca m-ati ispitit astfel spre mantuirea mea. le-a spus parintilor: ”Multumesc. nici o alta faptura nu va putea sa ne desparta de dragostea lui Hristos. de altfel.2) Iar eu m-am impotrivit acestui adevarat calauzitor al sufletelor punandu-i inainte slabiciunea firii noastre omenesti care face pe multi sa paraseasca obstea din pricina mustrarilor motivate sau nu. caci iata.” Iar daca el nu este astfel legat. ei mi-au raspuns zambindu-mi si nu . ˇ Odata am intrat in vorba spre zidirea si folosul meu cu un oarecare frate al carui nume era Avakir.” Acesta mai inainte de a se savarsi. cu usurinta le rabd pe toate si iata. mai in toate zilele fiind izgonit de la masa de slujitori pentru ca din fire era cam guraliv. caci stia cuviosul ca indura aceasta incercare cu vitejie. superiorii mei ma pun la incercare pentru a deveni monah adevarat si nu pentru ca m-as fi facut vinovat in vreo ceva. ca aurul numai prin cercare se lamureste. mi-a adeverit ca stand culcat la pamant a rostit toata Psaltirea. Si i-am spus: ”Frate Avakir. ei insisi mi-au spus la intrare in manastire ca pana la 30 de ani obisnuiesc sa puna la incercare pe cei ce se leapada de lume. il trimise intr-o seara sa urce la staretie si sa faca metanie egumenului cerandu-i dupa obicei binecuvantarea. sunt 17 ani de cand am ramas neispitit de diavoli!” ˇ Voind odata proestosul sa-i puna rabdarea la incercare minunatului barbat cu numele . fatarnic si nerabdator. pentru ce te vad zilnic alungat de la masa si plecand la culcare nemancat?” Si el a raspuns: ”Crede-ma parinte.

ocarile. mintea iscoditoare care voieste intru lenevie sa critice aproapele. ne iubim unii pe altii. Atunci intru aceasta ne vor cunoaste toti a fi cu adevarat ucenicii lui Hristos. parinte Ioane. ceea ce e cu mult mai de preferat decat cu demonii care pururea se salbaticesc impotriva noastra. imi zise cu bucurie: ”Daca ai in tine o. dar alteori se imblanzesc.3).fara o oarecare intentie de a ma ironiza: ”Noi. Vino. leaga-ti ochiul prin grija de moarte caci el voieste in fiecare moment sa iscodeasca frumusetea trupurilor. calomniile.” ˇ Unul din acei pururea pomeniti parinti care avea o mare dragoste pentru mine dupa Dumnezeu si-si deschidea sufletul mie. lupta zilnic de saptezeci de ori cate sapte contra acestei stapane. preaintelepte puterea celui ce a zis intru simtirea sufletului ca ” toate le pot intru Hristos Cel ce ma intareste. nici patimeste vreo zdrobire. redu-o la grija de tine insuti si arata in mod sincer aproapelui tau toata dragostea si simpatia. intra in arena luptelor duhovnicesti. imbraca platosa credintei care nu poate fi patrunsa si nici sparta de necredinta fata de povatuitor. ci ramane mereu linistita si nemiscata. iar ceea ce este mai minunat . Dezbraca-te de vointa ta ca si de o haina a rusinii si astfel. caci David dupa . fiind materiali ducem o viata inca si mai aplecata spre cele materiale. spala picioarele fratilor intru zdrobirea inimii. Astfel mintea nu slabeste defel. Poarta crucea in suflet si infrange-ti mintea intr-insa precum ai infige nicovala in lemn pentru a rezista la toate loviturile.arunca-te la picioarele lor cu adanca umilinta. soarbe bautura batjocurilor in fiecare ceas ca pe o apa a vietii. vino. intrucat in comunitate traind. incinge-ti mijlocul ca si barbatul Hristos Dumnezeu inaintea Cinei de taina cu stergarul ascultarii si sculandu-te de la masa linistii. batjocurilor. condu cu fraul intelepciunii senzualitatea care se avanta fara de rusine. nedreptatilor cu care una dupa alta poate sa fie ciocanita. la toate ispitele. leaga-ti limba pentru a nu te avanta nebuneste in discutii contradictorii. am socotit de aceea ca trebuie sa ne multumim a incepe un razboi pe masura noastra si de aceea preferam sa ne luptam cu oamenii care. Castiga-ti linistea mintii in miscarile si agitatiile madularelor. zise iarasi bunul prieten. gol. Iar ceea ce este mai rar si mai cu anevoie. daca puterea Celui Preainalt te-a umbrit ca si pe ea prin rabdare. sau mai vartos . stapaneste-ti mintea cea de nestapanit in placerile ce infierbanta trupul. uneori pot fi insuportabili. daca Duhul Sfant a pogorat peste tine ca roua curatitoare peste Fecioara Maria. vino sa salasluim impreuna. Aseaza-ti portari aspri si neadormiti la poarta inimii tale.” (Fil 4.fa-te indraznet cu sufletul in mijlocul tulburarilor.

ˇ Cel care intr-o discutie voieste sa biruiasca punctul sau de vedere. adica de mandrie si daca savarseste aceeasi greseala intr-o discutie cu egali de-ai sai. iar cel care-l ascunde rataceste inca pe cararile pierzarii. cel putin sa ne recunoastem slabiciunea stand in singuratate departe de stadionul acesta al atleticelor exercitii duhovnicesti. decat ”a locui fratii in unire. o iubitii mei prieteni sa va pun inainte si aceasta placuta paine a virtutii pe care am vazut-o acolo si anume ascultatori care se zdrobeau pe ei insisi prin ocari si se necinsteau din dragoste de Dumnezeu pentru ca sa fie pregatiti si obisnuiti a nu se inspaimanta de dispretuirile venite din afara. ˇ Am uitat. in cele din urma gasindu-se in impas spuse: ”Iata cat este de bine si cat este de frumos” nimic altceva. ˇ Cel care-si marturiseste duhovnicului tot sarpele pacatului. sa fericim pe nevoitori si sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne impartaseasca darul rabdarii. in gand si cu sinceritate credinta si dragostea ta catre parintele duhovnicesc si atunci Domnul asigurandu-l printr-o tainica inspiratie de sentimentele tale catre dansul. ˇ Cel ce se fereste si evita mustrarea indreptatita sau nu. acesta nu mai poate fi vindecat prin nici un remediu omenesc. de aceea osteneala ii va fi zadarnica. in sfarsit. ˇ Arata lui Dumnezeu. iar din cuvioasa ascultare nimic altceva nu va dobandi decat osanda lui insusi.” (Psalmi 13. obtine in graba iertarea pacatelor sale. cu sau fara durere. Daca.41). sa stie ca sufera de boala diavolului. ˇ Cel ce nu se supune cuvantului . il va indemna sa se uneasca si sa se imprieteneasca cu tine. isi arata marea incredere ce o are pentru dansul. .ce a cautat toate cele placute sub cer. chiar de sustine un adevar. acesta refuza sa primeasca insasi mantuirea. se poarta la fel si fata de cei mai mari si mai intelepti. necredincios si neplecat va fi si in cele mari (in fapta).invederat lucru este ca nu se supune ici faptei. caci cel ce este necredincios intru cele mici (in cuvant). Si daca nu ne-am invrednicit inca de binele unei astfel de rabdari si ascultari. iar cel care o primeste. s-ar putea sa fie tamaduit prin epitimia ce i-ar da-o cei mai mari.

ˇ Intreband pe unul din acei preaiscusiti parinti in ce fel ascultarea naste smerenie. sa-i scoata din randuiala exercitiilor luptei duhovnicesti. Ţine-ti ochii plecati spre pamant si daca se poate.ˇ Sufletul care cugeta mereu la marturisire este oprit de acest gand ca si de un frau pentru a nu gresi. etc. le savarsim ca in intuneric si fara nici o teama. chiar fiind proestosul absent. sa-i faca invartosati cu inima. pe cand cei buni o socotesc ca o paguba.liberarea de patimi fiindca ”Domnul si-a adus aminte de noi intru smerenia noastra si ne-a izbavit de vrajmasii nostri. in infatisare si in felul de a gandi. Caci nu-i lasa sa inteleaga ca adesea lipsirea cu buna socoteala de cele ce ni se par a fi de folos este pricinuitoarea unei adanci umilinte. iar alteori sa-i faca oarecum uscati si neroditori. Copiii cei rai socotesc ca absenta invatatorului este pricina de bucurie. adica: discutia inutila. mi-a spus: ”Ascultatorul chibzuit chiar de-ar invia morti. somnorosi si intunecati pentru ca astfel convingandu-i ca n-au nici un folos de pe urma supunerii ci ca dimpotriva au dat inapoi. Caci cum se va mandri cand recunoaste ca a facut toate acestea prin ajutorul altuia si nu prin sarguinta sa? ˇ Diavolul lupta uneori si pe cei ce sunt in obste intru supunere cautand sa-i intineze.” (Psalmi 135. chiar de s-ar izbavi de razboiul patimilor.22-23) ˇ Constiinta sa-ti fie oglinda in care sa-ti privesti supusenia. noi toti il vom socoti de fata alaturi de noi si cu aceasta in minte vom cauta sa ne departam de cele ce am inteles ca-i sunt neplacute. sa-i forteze impotriva obiceiului lor sa fie tulburati. ˇ Atunci vom practica o adevarata si sincera ascultare cand. lenevosi la rugaciune. . cugeta ca toate acestea s-au savarsit prin rugaciunile parintelui sau si astfel ramane strain de orice mandrie. Dar faptele pe care nu le marturisim. chiar de-ar dobandi darul lacrimilor. uda cu lacrimile tale picioarele judecatorului si doctorului. somnul. ˇ Cand te marturisesti considera-te ca un criminal si poarta-te ca atare in gesturi. si-ti va fi de ajuns. ca si pe ale lui Hristos. mancarea. ˇ Ascultarea naste smerenia iar smerenia .

Cine deci oare. ˇ Bea cu nesat ca pe o apa a vietii batjocurile pe care ti le aduc fratii tai. Fa asa. traiesc cu trupul intre oameni dar mintea lor bate prin rugaciuni la poarta cerului. ˇ Fii atent atunci cand esti impreuna cu fratii sa nu te sarguiesti a te arata pe tine mult mai drept decat ei in vreo privinta oarecare altfel vei savarsi doua rele: in primul rand ii vei rani pe aceia prin mincinoasa si falsa ta sarguinta.dreapta socoteala. ˇ Smerenia se naste din ascultare. iar din smerenie . caci ei cauta sa te adape din izvorul ce curata orice desfranare. argintul viu. ˇ Cei ce s-au facut slujitorii altora. De esti insa plecat spre aceasta. ˇ Fii sarguincios cu sufletul nearatand aceasta prin trup. De abia atunci va rasari in sufletul tau curatia desavarsita. tie nu-ti vei dobandi decat numai slava desarta. caci mi-am dat seama ca n-a castigat din aceasta supunere smerenie ci mandrie. ramane totusi curat de orice intinaciune. fa-te fratilor tai asemenea si nu te deosebi mandrindu-te prin mincinoasa inchipuire de sine. iar lumina lui Dumnezeu nu va lipsi din inima ta. cuvant deschis sau subinteles.ˇ Am vazut un ucenic intrerupand cuvantul proestosului sau si am pierdut orice nadejde ca va mai putea fi vreodata cu adevarat supus. iar in al doilea a rand. o prieteni.prevederea. Iar semnul credintei celei mai desavarsite este acela de a ne supune fara cartire poruncilor parintelui nostru. Din discernamant se naste perspicacitatea (agerimea mintii) iar din aceasta . caci el coborandu-se dedesubtul tuturor. ˇ Trebuie sa ne incredem cu tarie in cei ce au primit in Domnul grija de noi chiar daca ne-ar porunci unele lucruri care ni se par potrivnice si vatamatoare mantuirii noastre. chiar cand vedem ca ele sunt potrivnice celor nadajduite de noi. ˇ Chip al desavarsitei supuneri sa ne fie. prin infatisare. doar daca ai incetat sa-ti dispretuiesti aproapele. caci mai ales atunci se probeaza credinta noastra in ei ca intr-un cuptor al smereniei. nu va alerga atunci pe drumul acesta al smereniei vazand cate bunatati ii pregateste aceasta? Despre .

ci zi in sinea ta: ”Prietene cu ce scop ai venit aici?” Atunci vei vedea pierind din tine mandria si invartosarea furioasa. ˇ Mergi. ˇ De esti mandru alege-ti un povatuitor aspru si sever. iar nu bland si ingaduitor. ˇ Eu cred ca trebuie sa pastram tacerea in fata tuturor necinstirilor ce ni se aduc. Unii ca acestia sa cunoasca insa ca in felul acesta au pierdut cu totul cununa muceniciei deoarece ascultarea adevarata este renuntarea la orice fatarnicie si dorinta proprie. caci.Chiar de l-ai vedea curvind sa nu te desparti de el.11) ˇ Simtind unii ascultatori ingaduinta proestosului. cum ai bea mierea si laptele. acesta este momentul cand putem dobandi mare castig. ci mai vartos tanguieste-te caci fara indoiala ai facut ceva vrednic de ocara intaratandu-l asupra-ti. arata-i inca si mai multa credinta si dragoste si prin aceasta vei cunoaste ca Duhul Sfant locuieste nevazut in sufletul tau si ca puterea Celui Preainalt te-a umbrit. ˇ Adu-ti aminte neincetat de cuvintele celui ce a spus: ”Cel ce va rabda pana la sfarsit.” (Matei 10. Astfel staruind. sa alegi de e cu putinta pe cel pe care socotesti ca nu e altul intre oameni mai sever si mai aspru ca sa te deprinda intru umilinta. trebuie sa-i luam apararea pentru a pastra legea pacii si a dragostei ce ne impreuna. Dar sa nu te mandresti pentru ca induri ocarile si necinstirile stapanului tau. bea in fiecare zi doctoria umilirii si a dispretului. vei dobandi comoara in ceruri. s-au inselat pe ei cerandu-i acestuia ascultari sugerate de ei insisi. Si daca unul ca acesta ar petrece in nepasare. ce voi face? . acela se va mantui. .22) si mergand. Dumnezeule venirea Ta intru inima lui. cand insa este ocarat altul. ˇ Cei din obste sa pretuim mai mult ascultarea decat nevointa caci cea din urma ne invata mandria pe cand prima ne invata smerenia. Iar cand fara incetare te ocaraste.” (Psalmi 67. vinde-ti voia ta si da-o lui Dumnezeu. i-ati crucea si indura cu staruinta viata de obste a fratilor si fara indoiala.aceasta mareata virtute a grait si dumnezeiescul Psalmist: ”Gatit-ai saracului ascultator intru bunatatea Ta.

Pe toate le vede bine pentru ca nu vede nici o primejdie. Prin povatuitor asculta de Dumnezeu ale Carui voi i se fac concrete prin acela. ˇ Ascultatorul este cel ce a respins regula proprie urmand sfatul altuia. a alegerii proprii sta in a accepta pe unele ce par rele. dar nici nu implineste cu credinta ceea ce i se porunceste. fiind incredintat ca se afla sub directa atentie si grija a lui Dumnezeu caruia ii implineste voia.” . ”Iar tot ce nu este din credinta. rugaciune curata.).ˇ Cel ce alearga spre nepatimire si spre Dumnezeu socoteste pierdute toate acele zile in care n-a fost ocarat si batjocorit. viata in simplitate e cea fara complexitati si intrebari inutile care o micsoreaza ca traire din iubire. cu atat isi infig mai adanc radacinile. dupa cum arborii. complicatiile si problemele sunt eliminate prin acceptarea este neconditionata a voii povatuitorului. ˇ Lepadarea discernamantului. dormitul pe jos. a ezitarii. ˇ Cel ce judeca si tine seama de toate amanuntele. ˇ Ascultarea este un suprem act continuu de vointa.sa asculte si sa implineasca intocmai ceea ce i se cere. Chiar daca nu cade in neascultare. dobandesc o intarire sufleteasca de neclintit. a necredintei. dispretuieste. Merge cu ochii inchisi.nesocoteste si nici nu asculta. priveghere de toata noaptea. ˇ In fiecare clipa moare individul care-si face vreo voia de-a sa. ˇ Ascultarea tine locul si chiar depaseste virtutile ce tin de nevointa (post. etc. La baza acestei taieri a voii este de fapt o mare si o continua voire sau hotarare de autodepasire a ego-ului. Toate intrebarile. cu cat sunt mai mult batuti de vanturi. asa si cei ce traiesc in ascultare. deplin convins prin credinta ca nu i se va intampla nimic rau ci ca situatiile extreme in care este pus sunt doar pentru a-i incerca credinta. Ascultarea de Dumnezeu vine din bogatia intelegeri adevarate a ceea ce trebuie facut pentru propria realizare si imbogateste aceasta intelegere prin experienta continua ce o face cel ce asculta despre propasirea sa in eliberarea de mandrie. ca bune precum Avraam implinind porunca de a-l injunghia pe fiul sau si-a imbogatit fara sa judece ascultarea pe care o avea de la inceput. este pacat. iar cel ce dispretuieste . De aceea nu mai are nici o frica de primejdii sau de moarte. cel ce asculta avand o singura datorie .

. caci multi supunandu-se parintilor numai trupeste. pe de alta. El se incinge cu putere. isi supuneau trupul Duhului. suporta consecintele ce decurg din aceasta.ˇ Ascultarea este si trupeasca dar si sufleteasca caci cei ce-au trait in singuratate desi nu se supuneau unui om. in stare de smerenie. De va incerca sa inteleaga poruncile dupa voia lui si sa le implineasca dupa cum i se pare lui ca este mai bine. Intrebarile. analizele. ˇ Prin marturisire se pastreaza sufletul in sinceritate sau intr-o transparenta deplina neavind nimic de ascuns sau acoperit de intunericul minciunii. ˇ Cel ce porneste la ascultare cu hotarare. se osandeste pentru ca isi implineste placerea sa. este tare in smerenia slujitoare. si judecandu-se in felul acesta. vrednic de judecat. ci totul in lumina. ˇ Nu este ingaduit ascultatorului sa supuna vorbei multe sau iscodirii poruncile ori faptele pastorului. caci in acest caz dracii care pururea starnesc cugetarea la ganduri iscoditoare il sfatuiesc cu viclenie sa faca drumul simplu n chip sucit. se dovedeste pe de o parte barbat puternic. el renunta la linistea care-l odihneste si ia asupra-si grija ajutorarii aproapelui. chiar daca din nestiinta si uitare ii va lipsi ceva din cele datorate si de aceea pare celor ce privesc superficial. se izbaveste de judecata lui Dumnezeu. ˇ Cel ce se supune se judeca si se osandeste pe sine ca neputind din pricina starii lui pacatoase sa inteleaga prin el insusi cum se cuvine voia lui Dumnezeu. binele este simplu si se percepe doar cu mintea simpla. el totusi nu e osandit de Dumnezeu. cea sucita il acopera cu tot felul de complicatii iscodite. Facandu-si voia lui. inclinatia de a contrazice in sfaturile si poruncile primite sunt tot felul de pretexte de amanare sau de refuz a implinirii lor. dar cu puterea smereniei. si-au robit sufletul placerilor. de aceea cu nimic nu s-au folosit din supunerea lor caci ramanand patimasi nu-l vor vedea pe Domnul. ˇ Cel ce implineste voile altuia cu constiinta curata. domnul este nepatimitor si numai cei ce se inrudesc cu El in aceasta il pot vedea sau simti. Deci e vadit ca cel ce nu are pe cea sufleteasca impreuna cu cea trupeasca nu-l va vedea pe domnul. nefacind nimic dupa voia sa. nici o umbra.

Cine voieste sa-si faca biruitor cuvantul sau.ea dovedeste dispret nicidecum smerenie si supunere in toate. Impotrivirea in cuvant arata incapatanare si mandrie. voieste sa-l umileasca.31). dar despre adevarul lui Hristos ajunge sa dai marturie traindu-l si murind pentru el. ci ca cea mai mare blandete si cel mai bun leac si multa purtare de grija. Desigur. ci adevarul. de s-au schimbat si atunci s-a implinit totul. Sa nu socoteasca cineva aceasta ca cruzime si neomenie. iar de nu s-a intamplat aceasta. caci nimeni ajutand pe hoti sau stand de partea curvarilor si acoperindu-i prin complicitate nu se indrepteaza. 14. doi. ca sa nu fie legat si mai tare de mania lui Dumnezeu. Nu-l dezlega. pe cand legatura lui personala cu Dumnezeu nu-i ingaduie sa simta obiectiv aceasta si omul continua sa pacatuiasca. Socotind ca nu l-a dezaprobat duhovnicul. Arata-mi deci aceasta: de sa strapuns la inima. nu vom mai fi judecati” (I Cor. e un semn al vietii ce se indrepteaza. ˇ Cel singur neavind pe nimeni care sa-i poata proba lucrul. sa fie tinuta in continuare. legaturile lui vor ramane nedezlegate ”ca de ne vom judeca pe noi insine. el ar putea spune ca nu voieste sa se impuna pe sine. Cat? Spune-mi! Un an. sa nu mai fie tinuta. vremea nu-i de nici un folos caci nu cautam de a fost legata rana de multe ori. iar a le ascunde este un semn al sufletului patimas. Astfel facandu-si din nepricepere o deprindere ajunge sa nu-si cunoasca lipsurile si patimile caci ii lipseste din jur orice ajutor prin care sa cunoasca unde se afla cu lucrarea . Nu tine de vietuirea crestineasca a se apara si nu se vorbeste de ea in invatatura lui Hristos. ˇ Pironeste de stalpul marturisirii orice sarpe ce se misca in tine si asa il vei ucide. sa-l domine. Dezlegarea celui legat sa o hotarasca doar vindecarea. ”Dar a suferit destul timp pedeapsa!” va zice cineva. ˇ Leaga pe cel ce a pacatuit ca sa i-l faci milostiv pe Dumnezeu.ˇ A dezvalui de buna voie greselile sale barbatilor duhovnicesti. a carei dibacie vrei sa dovedesti ca ai. ci de a folosit legatura. el crede automat ca pacatul lui n-are prea mare importanta si deci n-are nici o remuscare. El nu se impune cu argutii ale ratiunii. iar de nu a fost spre folos in 15 ani. parere inalta . Daca a adus folos in scurta vreme. Legand duhovnicul pe cel ce a gresit. nu-l mai leaga Dumnezeu caci acela simte mai vadit dezaprobarea si se indreapta. trei? Dar nu ma intereseaza vremea ci indreptarea sufletului. De nu-l voi lega eu. i se pare ca a ajuns la implinirea poruncilor. sa se impuna altuia.

poruncilor. Cum va putea arata unul ca acesta smerita cugetare neavind pe nimeni care sa se arate mai smerit? Cum va cunoaste milostivirea, despartit fiind de ceilalti? Cum se va deprinde in indelunga rabdare nestand nimeni impotriva voii sale? Iar de va zice cineva ca-i de ajuns invatatura Scripturilor pentru indreptarea naravurilor, face ca cel ce invata tamplaria dar nu lucreaza niciodata. Insusi domnul a spalat picioarele ucenicilor, iar tu pe cine vei spala? Cum vei sluji? Decat cine vei fi cel mai din urma singur de sine petrecand? ˇ Obisnuindu-te a nu te socoti mare lucru nu te vei mai mahni cand nu te vor socoti astfel nici altii. ˇ Este bine ca cei ce ajung prin ispita celui rau in vreo intinare, in vreo tulburare sau lenevire la rugaciune sa nu iasa din pricina acestora din ascultare, ci sa inteleaga ca aceasta li se intampla din iconomia dumnezeiasca pentru a-i conduce la cea mai adanca smerenie. ˇ Trebuie sa-ti marturisesti pacatele fara a le cruta, asa cum nu te-ar cruta daca ti le-ar dezvalui cineva. Desigur, spunandu-le tu insuti vei trece prin clipe de mare rusine insa cu rusinea pe care o suferi lovesti pacatele care-ti produc rusinea si inlaturi pricina rusinii. Rusinea marturisirii este trecatoare, dar rusinea obiectiva a ramanerii in pacatul nemarturisit e durabila si se adanceste mereu. ˇ La odihna de patimi se ajunge usor biruindu-ti mandria si pornirile spre placere prin ascultare. In ascultare este o mare tarie, e izvorul tariei pentru biruirea tuturor patimilor. ˇ Sufletul odata obisnuit sa se razvrateasca se umple de multa neinfranare. ˇ Daca orice corabie se poate ineca chiar avand carmaci iscusit, in mod sigur se va ineca neavind deloc. ˇ Cel smerit si ascultator nu slujeste patimii inchipuirii de sine. ˇ Semnul smereniei este rabdarea desavarsita a defaimarii. ˇ Insusirea slavei desarte a monahului e ca vrea sa fie slavit pentru virtutile sale, iar propriu trufiei este a se inalta pentru faptele sale si a-i

dispretui pe ceilalti. A celor din lume este ca vor sa fie slaviti pentru frumusete, bogatie, stapanire si pentru inteligenta. ˇ Nu-i usor a ne izbavi de slava desarta, dar se izbaveste cineva prin lucrarea ascunsa a virtutilor si prin luarea aminte deasa. Semnul izbavirii e a nu mai tine minte raul celui ce ne-a vorbit de rau. ˇ Ia seama si vei vedea aceasta nelegiuita inflorind pana si la mormant in vesminte, mirodenii, convoaie si cantari (cu ocazia inmormantarii cu mare pompa; aceasta se vede si in monumentele costisitoare pe care si le cladesc unii cat sunt in viata). ˇ Fiecare virtute este capabila sa nasca slava desarta; aceasta impletire tine de o etapa inca nedesavarsita a firii noastre. Patima este atat de impletita cu firea, incat ni se pare ca luptand cu patima, luptam cu firea noastra si vedem in aceasta o greutate. Numai o intelegere adanca a firii noastre ca regasindu-se deplin cand se uita pe sine, sau se preda total lui Dumnezeu si semenilor, ne scoate din aceasta stare contradictorie si chinuitoare pentru a ne ridica la starea paradoxala suprema, fericita si conforma cu ea, la starea in care nu mai esti prin tine, ci prin Dumnezeu, prin Cel ce te iubeste si pe care Il iubesti desavarsit. ˇ E propriu celor inaintati sa rabde cu barbatie si cu bucurie ocarile, dar e propriu celor sfinti si cuviosi sa treaca nevatamati prin laude. ˇ Sa ne ferim sa fim laudati cat si de a ne ferici unii pe altii in fata. Cea de-a doua este a lingusitorilor si a celor miscati de draci, prima a usuraticilor. Cel de-al doilea este ca un stricator al bunatatilor - ingerul diavolului; cel dintai este un mostenitor nesocotit, pregatit sa piarda indata ostenelile. Amandoi lucreaza impreuna pierderea reciproca. ˇ Cand vei auzi pe aproapele si prietenul tau ca te-a defaimat in dos sau chiar fiind tu de fata, atunci si numai atunci arata-i iubire si manifesta-ti dragostea fata de dansul. ˇ Mare lucru e a scutura din suflet lauda oamenilor, dar mai mare e a respinge lauda dracilor. ˇ Nu cel ce se dispretuieste si se defaima pe sine arata ca este smerit caci cum nu se va suporta cu usurinta pe sine, ba inca prin aceasta se va si mandri, ci acela care ocarat fiind de altul nu-si va imputina iubirea

catre dansul. (Cel smerit nu se tulbura cand e nedreptatit si nu se ingrijeste sa-i convinga pe ceilalti ca a fost calomniat, ci degrab cere iertare.) ˇ Nu te compara cu cei pacatosi, ci mai degraba cu cei inaintati in virtuti, caci masurandu-te cu cei dintai vei cadea in groapa inchipuirii de sine; insa masurandu-te cu cei din urma vei inainta spre inaltimea smereniei. ˇ Slava desarta se foloseste de darurile naturale si prin acestea de multe ori i-a doborat pe nenorociti. Cel ce se mandreste cu darurile sale naturale (inteligenta, invatatura, cititul limpede, elocinta, cu destoinicia si cu toate celelalte pe care le are fara nici o osteneala, nu-si va putea insusi niciodata bunatatile mai presus de fire; caci cel necredincios in putine, va fi necredincios si in multe si stapanit de slava desarta. ˇ Inceputul lepadarii slavei desarte e pazirea gurii si iubirea necinstirii, mijlocul ei este oprirea tuturor lucrarilor gandite ale slavei desarte, iar sfarsitul este indeplinirea fara nici un regret cele ce tin de necinstire inaintea multimii oamenilor. ˇ Cel ce are grija de limba se dovedeste lucrator al virtutilor, iar nepedepsirea limbii arata desertaciunea din el. ˇ Nu-ti ascunde rusinea pe motiv ca fu vrei sa dai prilej de poticnire; trebuie avut in vedere si felul pacatului, caci nu este nevoie totdeauna de aceeasi doctorie. ˇ Cand vezi un gand in tine ispitindu-te cu slava desarta, cunoaste limpede ca-ti pregateste rusinea. ˇ Cand laudatorii, mai bine-zis amagitorii incep sa ne laude, sa ne aducem aminte de multimea faradelegilor noastre si ne vom afla nevrednic de cel spuse sau facute. ˇ Cei simpli nu sunt cuprinsi de aceasta otrava caci slava desarta este lepadarea simplitatii si o prefacatorie continua. ˇ Mandria este tagaduirea lui Dumnezeu, dispretuirea oamenilor, maica a osandirii, nepoata a laudelor, semnul nerodniciei, izgonirea ajutorului lui Dumnezeu, inaintemergatoarea iesirii din minti, pricinuitoarea caderilor, izvor al maniei, usa fatarniciei, cauza nemilostivirii, radacina hulei.

ˇ Cel ce sufera de inchipuirea de sine nu traieste ancorat in realitate. Toata imaginea este sa este un fum care-l intoxica. El iese din legatura cu Dumnezeu si cu oamenii care sunt singura realitate ce-l tine si pe el in real. ˇ Unde s-a produs caderea, acolo s-a salasluit mai inainte mandria, caci al doilea lucru este vestitor al celui dintai. ˇ Cel ce se inalta cu cugetul, se impotriveste cu cuvantul, dar cel smerit nu stie sa se impotriveasca nici cu privirea. Monahul semet contrazice cu tarie spusele altuia. Barbatul mandru iubeste stapanirea si cu toate ca-i constient prin aceasta ca-si agoniseste pieirea, totusi nu se incumeta sa-si paraseasca naravul. ˇ Cel ce respinge mustrarea cuibareste patima in sufletul sau, iar cel ce-o primeste s-a dezlegat de legatura ei. ˇ Celor mandri le este folositoare ascultarea cu supunere, o viata aspra si lipsita de orice cinstiri precum si citirea faptelor celor mai presus de fire ale Parintilor. Doar asa va mai fi poate vreo speranta de mantuire si pentru acesti nenorociti. ˇ Sa ne cercetam pururea pe noi insine si sa nu incetam niciodata ane compara cu parintii si luminatorii dinaintea noastra si atunci vom vedea ca nu le-am urmat nici macar un pas, nu ne-am pazit fagaduinta ci ducem inca o viata lumeasca. ˇ Trufia lucreaza uitarea greselilor, caci aducerea aminte de acelea e pricinuitoarea smeritei cugetari. (Uitarea greselilor pricinuieste uneori inchipuirea de sine, alteori nesimtirea. Uitarea de sine din mandrie da aparenta unei cunoasteri de sine caci sinea cunoscuta prin mandrie, e o sine de suprafata, suprapusa, si care sta pe nisip ca un gol, pe cand sinea cunoscuta prin smerenie este sinea afundata pe veci in temeiul neclintit si adevarat care este Dumnezeu. Cel mandru, nestiind de pacatele sale nu se deosebeste de Dumnezeu in inchipuirea sa si deci nu-si vede fundamentul sau; cel smerit stiind de greselile sale sau de micimea sa, isi vede fundamentul sau care-l sustine totusi pe veci, iertandu-l. rupta de realitate, mandria o contraface prin inchipuire, traieste intr-o fantasmagorie, intr-o nalucire prelungita. Golit de toate, cel mandru isi inchipuie, se autoiluzioneaza ca ar avea ceva; intunecat fiind, crede ca se

dar nu vom avea nici un folos de ne vom infrana de la una fara s-o inlaturam si pe cealalta. ˇ Cel care vietuieste fara a fi supus unui superior nu poate dobandi smerenia dintru inceput deoarece tot cel ce se conduce singur isi . razvratirea. fatarnicia. impotrivirea in cuvant. ti-l spunem pentru ca suntem biciuite de el. ˇ Cel ce-si inchipuie ca e ceva si-i invata pe altii lucruri a caror experienta nu o are nici prin fapta nici prin cunoastere indelungata.”(Luca 42. Atunci abia sa ne socotesti ca pe o panza de paianjen. Nascatoarele tuturor patimilor sunt placerea si viclenia. vindeca-te pe tine insuti. clevetirea. ura pizma. viata dupa o regula proprie. nimic consistent.afla in lumina dar bogatia lui insasi e saraca si in lumina ei el nu vede nimic real.3) ˇ Cand ii vedem pe unii iubindu-ne in Domnul. Daca mai are si lacomia pantecelui va fi tarat in patimile de rusine si va auzi cuvantul Mantuitorului: ”Doctore. caci sub masca iubirii sufletul leapada fraul pazirii sale. ˇ Nimicitoarea tuturor patimilor este smerita cugetare. El consta in a te defaima pe tine insuti in chip sincer inaintea Domnului. caci cei ce au castigat-o pe aceasta le-a biruit pe toate. de nesimtire si de ignoranta. caci cunoscand dinainte Miluitorul nostru vatamarea si pieirea spre care mergi ti-a trimis aceste daruri fara a cere in schimb vreo plata. insa dupa insanatosire vor fi tuturor doctori si luminatori. neascultarea. sfesnice si povatuitori invatand chipurile de vindecare a fiecarei boli izbavindu-i astfel pe cei ce bolesc prin experienta lor. sufera de doua boli si de doua orbiri: de inchipuire de sine si slava desarta. cel ce le tine pe acestea nu-l va vedea pe Domnul.) ˇ Nepoatele mele sunt caderile duhovnicesti: mania. ˇ Nu te lauda. Mergi la prietenii tai cu cuviinta si de vei face asa te vei folosi si pe tine si pe ei. ˇ Sa indrazneasca patimasii care se smeresc caci chiar de vor cadea in toate gropile si vor fi vatamati prin toate modurile si se vor imbolnavi de toate bolile. sa ne pazim neindrazneti mai ales fata de ei caci nimic nu obisnuieste sa risipeasca dragostea si sa pricinuiasca ura ca indrazneala. Un singur vrajmas avem asupra caruia nu avem putere. hula. o omule cu o bogatie pentru care n-ai depus nici o stradanie.

(Cel ce . dusmana marturisirii pacatelor. iscodire ca si cum ar veni la lectiile unui invatator. cuvinte mestesugite. evlavie prefacuta. ˇ Viclenia este cuget ratacit. ne indeamna sa aducem multumire plina de mandrie lui Dumnezeu. straina intru totul de adevar care socoteste ca nu-i vadita celor multi. Dar nu se poate vedea niciodata simplitatea fara smerenie. viata draceasca. mincinoasa carmuire de sine. ˇ Nevicleana e firea curata a sufletului care in intalnirile cu toti se poarta asa cum a fgst zidita. ˇ Caderea i-a inteleptit adeseori pe multi inraiti daruindu-le acestora fara voie nerautate si mantuire. iar noi nu ne-am invoit. ˇ Trebuie sa nu-ti cantaresti propriile fapte. sau mai vartos o uraciune draceasca. ˇ Cei mai multi ne numim pe noi insine pacatosi si poate ca si suntem.inchipuie ca este destul de intelept intru aceasta arta de a trai in singuratate. ci sa fie ca si cum n-ar fi. fara viclenie. ˇ Viclenia este o stiinta. Sa nu te dedublezi prin constiinta valorii tale . perfide. ˇ Dracii mai au un viclesug subtire pe care cei nepriceputi nu-l simt si anume: dupa ce ne-au indemnat sa spunem sau sa facem ceva necuvenit. incalcarea juramintelor. indaratnicie prosteasca. Caci El fiind simplu si necompus voieste ca si sufletele ce vin la El sa fie simple si nevinovate. descurajare ce duce la nebunie. sa nu le observi. Vicleanul este cel ce-si inchipuie ca din infatisarea din afara si din cuvinte cunoaste gandurile cele aflate in inima. ˇ Toti cei ce voim sa ne apropiem de Domnul sa o facem in chip simplu si neprefacut. intentii ascunse si camuflate. pricinuitoare a rasului atunci cand sunt mustrate pacatele.aceasta e smerenie si simplitate in acelasi timp. cuget intortocheat. dar ceea ce probeaza inima cu adevarat este primirea defaimarii. dorinta de a trai dupa o regula proprie. nu se scoate pe usa. ˇ Cel ce s-a smerit inlauntrul sau nu e furat de buze caci ceea ce nu are vistieria.

cercarea si dovedirea smereniei se face prin necinstire.) ˇ Cunoasterea e intelegerea neclintita a masurilor proprii si amintirea neimprastiata a greselilor celor mai subtiri. fiul pacii se va chema si unul ca acesta poate dobandi pacea sufletului si a duhului . Instrainarea este chipul cel mai bun al acestei nevointe caci numai cei cu adevarat mari pot rabda sa fie batjocoriti de ai lor. apoi semnul celei mai adanci smerenii este sa ne infatisam ca vinovati pentru pacate ce nu sunt ale noastre. de dragul dispretuirii. decat pe Dumnezeu. nu va inceta sa cugete si sa nascoceasca tot felul de planuri. (Cel sarac e cel mai bogat daca-si cunoaste saracia. cu ajutorul lui Dumnezeu si prin purtari tot mai smerite si mai simple va scapa vasul sufletului sau de marea pururea bantuita de furtuna a inchipuirii de sine.maica darurilor. unii doboara prin incercarile. altii se umilesc prin lipsurile de toate zilele. cereri si rugaciuni pana ce . de mestesugiri. iscodiri. nu noua ci aceluia si lui Dumnezeu. ˇ Trebuie sa ne osandim si sa ne ocaram pe noi insine neincetat ca prin micsorarea noastra sa lepadam pacatele fara de voie. de neputinta noastra. de aceea trebuie sa fim recunoscatori pentru insanatosirea noastra. ˇ Daca chipul celei mai de pe urma mandrii este a fatari virtuti pe care nu le avem. ˇ Deoarece noi cu greu ne invoim sa ne smerim. altii si-au facut din lipsa darurilor . caci se bucura vazandu-ne alergand spre necinstiri ca sa stramtoram prin acestea si sa pierdem inchipuirea desarta de sine. cuvinte. biciuind prin ele inchipuirea de sine.) ˇ Cel ce alearga spre limanul neinviforat al smereniei.) ˇ Cata vreme pacatuim intru cunostinta nu este smerenie in noi. (Este un mijloc de a ascuti constiinta de noi insine. ganduri. ˇ Unii iau ca pricina de smerita cugetare relele facute inainte. Domnul a randuit in purtare de grija si aceasta: nimeni nu-si poate vedea ranile sale precum le vede aproapele sau. ˇ Sa preferi sa-i superi pe oameni. bolile si prin greselile de zi cu zi inaltarea lor.poate rabda cuvantul aspru al unui om uracios si neintelept pentru Dumnezeu si pentru a linisti atmosfera. .

instrainarea. scaunul. Toate acestea sa arate smerenia ta. ˇ Cunoscand Stapanul ca putem intipari chipul virtutii sufletului prin purtarea cea din afara. caci preschimbarea mintii noastre o voieste Dumnezeu. Nimic nu poate smeri mai mult sufletul ca starea saracacioasa si modul de viata in care cersesti depinzand de mila altora.ˇ Increderea in sine si luarea deciziilor de unul singur ii este celui smerit o greutate greu de suportat. ascunderea intelepciunii ce o avem. ˇ Smerenia si fara fapte ne pune inaintea lui Dumnezeu. sinceritatea in vorbe. indepartarea de flecareala. luand un stergar ne-a aratat calea smereniei. iscoditorii plutesc in corabia mandriei si a inchipuirii de sine! ˇ Maica supunerii este dispretuirea de sine si dorinta cu orice pret a sanatatii. hrana si toate celelalte potrivite smereniei la fel cuvantul si purtarea. ascunderea neamului bun. ˇ Daca mandria i-a facut pe unii din ingeri draci. In minte ne facem buni si in minte ne facem netrebnici. ˇ Sa-ti fie tie chipul si pasirea. caci sufletul se face asemenea lucrarilor din afara si luand chipul celor ce se fac cu trupul se intipareste de ele. semnul lipsei slavei desarte se arata in a nu se lasa cineva niciodata furat cu cugetarea de prezenta celor ce-l lauda. haina. dar fara ea. ˇ Pe cat de multa credinta in el vede intiistatatorul la supusii sai si la altii din afara. simplitatea. fara ca ele sa fie semne precise ale dobandirii ei: saracia sau neagonisirea. grairea nemestesugita. ˇ Daca culmea slavei desarte sta in a face cineva schime si fapte fatarnice chiar cand nu-i nimeni de fata care sa-l laude. Drept aceea sa nu sovaie cei ce au cazut. pe atata trebuie sa se pazeasca pe sine cu toata grija in cele ce . negresit smerenia poate face si din draci ingeri. izgonirea indraznelii. cersitul milosteniei. ˇ Primejdios lucru este a iscodi cu dinadinsul lucrarile lui Dumnezeu. asternutul. ˇ Putem insira mai multe fapte sau cai care duc la smerenie. desarte sunt toate faptele noastre. pe cat ii este celui mandru porunca altuia.

dar tulburandu-te vei fi certat pentru acelasi lucru. si ca cunoscand ce rani are sa fie trezit la iubirea noastra. altora dezgustul. deoarece se umplu de slava desarta si de iutime. ˇ Multi au socotit. pazeste treapta ta si nu trece cu tacerea cele de trebuinta pentru faptul ca vezi impotrivire. pentru doua motive: ca prin marturisire sa se simta totdeauna impuns in constiinta i sa ramana fara indraznire. ˇ Ia seama sa nu cercetezi cu de-amanuntul lucrurile cele mai mici caci nu vei fi urmator lui Dumnezeu& (Nu sili pe cel ce te-a ascultat de la primul cuvant cu cearta. din pricina tacerii carmaciului ca plutesc bine pana ce s-au izbit de stanca. de calitate. de persoana. iar celor ce nu asculta sa le ierti toate si vei lua la fel de la Cel ce a zis: ”Iertati si vi se va ierta voua. ˇ Unii cand preiau o conducere pierd in timpul acesteia bogatia virtutilor capatate anterior in loc sa sporeasca. Luand de la Dumnezeu slujba de a invata si nefiind ascultat. va face si din mustrarea in fata mai multora prilej de nerusinare urandu-si de bunavoie insasi mantuirea sa. ˇ Cand ascultarea o cere nu trebuie sa mai existe frica de moarte! ˇ In marturisire se arata vointa de a depasi pacatul. Trebuie tinut seama la aruncarea semintei de cele de fata: de timp.le face si le spune caci stie ca toti privesc la el ca la o icoana pilduitoare si socotesc cele spuse si facute de el ca la dreptar si lege. ci fa-ti al tau castigul pe care l-a aruncat el. . caci pentru cei ce asculta vei lua plata pentru roadele lor. ˇ Daca cineva mustrat indeosebi nu se rusineaza. intristeazate in cuget dar nu te tulbura la aratare caci intristat de el nu te vei numara cu cel ce nu te-a ascultat. ˇ Intai de toate sa fie intrebat cel vinovat care au fost faptele lui dupa felul lor.” ˇ Aceeasi mancare le pricinuieste adeseori unora ravna. de cantitate.) Caci mai mult decat indreptarea lui iti va fi tie nepomenirea raului. nu ajunge numai o parere de rau interioara. Primind slujba de a porunci.

deoarece cei curati si nepatimasi nu mai patesc una ca aceasta.ˇ Sa nu-i inveti pe cei simpli si nevinovati cele mestesugite si subtiri. care intipareste in minte. cele ce le-a agonisit prin majlocirea trupului. sau fie prin amintire. tinute de somn. sunt marturiile neinselatoare ale unui suflet sanatos. fie auzind prin auz. starnita de noi sau de sfintele Puteri. trebuie sa cercetam cum rascolesc amintirea? Sau poate prin patimi? Asa trebuie sa fie. fie printr-o simtire oarecare. Dar mintea recunoscandu-i din aceste semne. ca de pilda de vuietul apelor. Una ca aceasta obisnuiesc sa se intample mintii. Naluciri. miscandu-le. Dar trebuie sa stim si aceasta: ca pentru naluciri se folosesc dracii si de lucrurile de dinafara. Prin ea vorbim si petrecem cu Sfintii. Dar iarasi. Dar in nalucirile aduse de draci totul se intampla dimpotriva. Ele nici nu raman la aceeasi infatisare. nici nu ingrozesc simtirea. Caci ceea ce nu au dracii din voie libera. cand e curata. Ci se apropie de suflet cu toata blandetea. Aceasta se vede din faptul ca adesea patimim una ca aceasta si in somn. trezeste trupul. se datoreste vicleniei vrajmasilor. cand trupul se odihneste. Trebuie sa stim ca precum ne putem aduce aminte de apa. care sunt trimise sufletului de iubirea lui Dumnezeu. iar . si cu sete si fara sete. Este insa si o miscare simpla a amintirii. fie privind prin ochi. vise. Iar faptul ca mintea afla aceste sau acele deosebiri intre nalucirile sale. De aceea spun lucruri mari si ameninta cumplit. luandu-si adeseori chip de ostasi. vedenii. sufletul cauta cu mult dor sa prelungeasca bucuria visului. tot asa ne putem aduce aminte de aur si cu lacomie si fara lacomie. ci mai vartos indruma-i la simplitate. rascolind amintirea o intiparesc in cuget. Caci organele trupului stau in nelucrare. Sa fim insa cu atentie. inselaciune ˇ Trebuie sa cercetam cum intiparesc dracii nalucirile cele din somn in mintea noastra si-i dau o anumita forma. Deci dracii. nici nu aduc rasul sau plansul asa deodata. amintirea le misca fara sa se mai ajute de trup. (Evagrie Ponticul)25 ˇ Visurile. iar uneori si canta in suflet cu strigat. Caci chipurile pe care sufletul impreuna cu trupul le primeste intru sine. si asa si cu celelalte. ci imprumuta numai din dorinta de a amagi. De aceea si dupa ce s-a trezit trupul din somn. nici nu arata multa vreme o forma netulburata. umplandu-l de bucurie duhovniceasca. De aceea nu trec de la o infatisare la alta. nu poate sa-i indestuleze pentru multa vreme. la cei ce calatoresc pe mare. mi se pare.

ci aseaza in el o intristare dulce si lacrimi fara durere. De aceea. celalalt ca asa s-ar cuveni. ii infurie grozav. S-ar parea insa ca este o oarecare contrazicere intre a ascunde zeii in Sichem si a tine un idol in ascunzis. de cele mai multe ori se abate de la linia dreapta. spre cele potrivnice. lepadandu-se de toate. aplecandu-se. temandu-se de . sfatuirea ˇ De fapt Iacob. fiind inrudita cu ratacirea. dar e primejdios si de a tine in ascuns un chip cioplit. lasandu-si toate socotintele. insemneaza a pune piedica inaintarii tale proprii. Caci tot gandul urat. este o sculptura ascunsa. insa e vazut necontenit de cel ce l-a pus acolo. Caci deprinderea virtutii este de asa fel ca se cumpaneste cu usurinta si intr-o parte si intr-alta. Cel dintai are ca regula stiinta. (Diadoh al Foticeii)25 Spovedania. arata ca i-a trebuit lupta si osteneala ca sa puna stapanire pe patimi si sa le ascunda in pamantul Sichemului. Asadar cei ce au predat altora grija mantuirii lor. nici cel mai mic lucru. Dar se intampla uneori ca nici visele bune nu aduc bucurie sufletului. cugetarea inclinand cu usurinta spre patima izgonita si implantand in pamant bronzul idolului. Iar aceasta se intampla celor ce au inaintat mult in smerenia cugetarii. vadindu-i adeseori chiar in vis. Caci a ascunde zeii in Sichem e lucru de lauda. Dar socotinta aceasta foarte rar se acopera cu adevarul. De aceea este rusine a scoate la aratare asemenea ganduri. Acesta il arm mereu in amintire ca pe un chip cioplit pe care il poarta in ascuns. daca nu se poarta de grija. sa nu-si lase nimic afara.uneori se si bucura fiindca a putut cunoaste viclenia lor. descoperirea gandurilor. judecand stiinta lui mai vrednica de crezare. Mai intai. iar a tine un idol in ascunzis e lucru de ocara. Dar ceea ce e tinut in ascunzis nu e cunoscut de cei din afara. Caci ceea ce a fost ascuns in pamant si nu se mai arata vederii se sterge cu vremea si din amintire. Cu siguranta nu ceea ce se pare celui neincercat intemeiat si potrivit este intr-adevar intemeiat. care ia forma in cugetare. precum si mai primejdios este de a cauta formele disparute. (Nil Ascetul) 46 ˇ A iscodi plin de curiozitate planurile invatatorului si a vrea sa pui la incercare cele poruncite de el. spunandu-le lor ca a cucerit Sichemul cu sabie si arc. Astfel judeca mesterul si altfel cel fara mestesug lucrurile mestesugului. zicand: ”Blestemat cel ce tine idol in ascunzis!” Si de fapt nu este acelasi lucru a ascunde ceva in pamant pentru totdeauna si a-l tine in ascunzis. sa-si supuna gandurile mestesugului celui priceput. De aceea a pecetluit lucrul din urma cu blestem.

cum se predau pe ei insisi. nici n-a socotit cum ar putea avea mai mult folos din vanzarea lor. il va desface adeseori de la cele mai bune. le-a poruncit prin aceasta sa se lepede cu desavarsire de averi. sa fie dus printr-o pilda asemanatoare spre adevar. (Nil Ascetul) 46 ˇ Multe sunt sfaturile aproapelui spre ceea ce este de folos. daca e cu putinta. a se calauzi dupa voia sa si a convietui cu cei neincercati in razboiul duhovnicesc. iar pe urma il va rupe din fratietate. ca fiecare dintre cei ce se apuca de unul din felurile acestea de vietuire. De aceea a poruncit Duhul Sfant sa se scrie Vietile Sfintilor. zice. Unii ca acestia sunt mestesugirile pacatului si se tin bine ascunse. care crezand ca inseala pe oameni. i-a poruncit sa-si vanda averile si sa le dea saracilor si sa nu-si lase siesi nimic? Fiindca stia ca ceea ce ramane se face. randuind celor ce vreau sa se curateasca in rugaciunea cea mare. iar Dumnezeu lucreaza in cel ce aude. e . incat sa nu mai fie catusi de putin tulburati de amintirile lor. cuprins cu totul de dorinta care il tragea sa fie langa invatator. (Nil Ascetul)46 ˇ Ci. pricina de imprastiere. si a taiat boii si i-a fript in vasele boilor”.pilda lui Anania. (Marcu Ascetul)46 ˇ Omul sfatuieste pe aproapele precum stie. a dispretuit cele vazute si s-a silit sa se izbaveasca mai repede de ele. Aceasta ii arata caldura ravnei. De aceea. Iar cel ce alearga cu nadejde e de doua ori bogat. (Marcu Ascetul)46 ˇ E primejdios lucru a fi cineva singur. Ci. asa sa predea si toate ale lor. ca de unele ce-l puteau impiedica adeseori se face pricina a razgandirii. cu boii. Dar socotesc ca si Moise. si felurite curse si-a intins vrajmasul pretutindeni. tragand necontenit cugetul intr-acolo. imbiind bogatului desavarsirea vietii dupa Dumnezeu. precum acela a crezut. De ce apoi si Domnul. Cum s-a lepadat Elisei de lume. si douasprezece perechi de boi inaintea lui. fara martori. ca si intregul. bine stiind ca ceea ce ramane afara. ca sa urmeze invatatorului sau? ”Ara. Caci n-a zis: voi vinde perechile de boi si voi economisi pretul dupa cuviinta. sa-si rada tot trupul. (Marcu Ascetul)46 ˇ Cel ce se osteneste fara sfat e sarac in toate. a primit de la Dumnezeu osanda pentru furt. iar in al doilea rand sa uite de familie si de toti cei apropiati in asa masura. dar nimanui nu i se potriveste asa de mult ca judecata constiintei sale.

Pocainta e candela luminata. ajutorul pentru deplina revenire la bine pentru iesirea din pacat. In noi pacatul nu s-a nascut exclusiv din vointa noastra si nici nu s-a sters orice posibilitate de bine. este ca o candela. Noi trebuie sa intretinem flacara din ea cu untdelemnul faptelor noastre si numai de vom fi luminati prin lumina candelei ce ne vine din Hristos. a dat firii noastre si posibilitatea pocaintei. sau cu dorinta lui. (Filocalia XII) ˇ Pocainta a carui posibilitate ne-a dat-o Dumnezeu spre a primi ajutorul Fiului Sau cand se va intrupa. (Marcu Ascetul)46 POCAINTA ˇ Dumnezeu cunoscand de la inceput rautatea diavolului si faptul ca prin ispita Lui vom cadea in pacate. care ne lumineaza persoana. prin faptul ca arata pe Dumnezeu ca Tata iubitor. La aceasta ne ajuta Dumnezeu. izvorul de lumina al tuturor. desi nu ai tu insuti faclia adevaratei cunostinte.bine sa te silesti si sa te straduiesti a fi sau a te intalni neincetat cu barbati cunoscatori. dar ajutorul lui Dumnezeu se uneste cu regretul nostru pentru binele parasit. vom putea intra in Imparatia luminii. Binele nu ni se impune cu sila. ci inclusiv propriei vointe. nu te vei primejdui de lanturi si de curse si nu vei cadea intre fiarele lumii spirituale. deci pentru mantuire ne-a venit numai prin Hristos caci unindu-ne cu El ca om. astfel sporeste intunericul in care au inceput sa traiasca sufletele care n- . Diavolul n-are aceasta posibilitate pentru ca rautatea lui are alte proportii si nu se datoreaza vreunei ispite straine. Regretul pentru binele nesocotit nu inseamna si puterea revenirii totale prin noi insine la bine. ne unim cu El ca Dumnezeu. dar insotindu-te cu cel ce o are. fiind inca nedesavarsit cu varsta duhovniceasca si prunc. deci de regret pentru raul facut. care pandesc in intuneric si rapesc si ucid pe cei ce umbla in el fara faclia spirituala a cuvantului dumnezeiesc. avand un Fiu iubitor. nu vei umbla in intuneric. pentru ca prin ea ne vedem cum ar trebui sa fim si vedem si legatura noastra cu Dumnezeu si cu semenii. ca sens al existentei. sau nu recunosc pe Dumnezeu deci sensul pozitiv al existentei. In felul acesta. vom avea parte in veci de lumina. (Filocalia XII) ˇ Intunericul iadului este produsul intunericului dracilor care nu cunosc. Numai de vom fi luminati cunoscand si acceptand pe Hristos ca lumina lumii.

(Filocalia XII) ˇ Pocainta inseamna a ne intoarce de la pacat .iar pacatul nu este unul. ele il fac pe om sa nu se concentreze in sine si sa vada bucuria ce i-o aduce fapta buna fata de altul. Cu cat ne incredem mai mult in Dumnezeu ca o ia in seama. inseamna slabirea ei. ca el insusi devine acestea. Caci este o insusire importanta a lui Dumnezeu mila fata de cei indurerati. este ziua. care explica existenta si da fericire din iubirea Lui ca plinatate de viata. Placerea impiedica de aceea cunoasterea de sine a omului.) De aceea zice Apostolul: ”Cel ce se lupta se infraneaza de la toate. aceasta lumina a indepartat noaptea care ma inconjoara. este sensul satisfacator al vietii mele. cu atat este mai puternica si cu cat o amanam mai mult. Amanarea increderii ca Dumnezeu va lua in seama pocainta noastra. Cunoasterea iubirii lui Dumnezeu aratata de Hristos este lumina. betie si moarte este o identitate. o intoarcere din durere si cu durere. Somnul este si el intuneric si . inclusiv cu Dumnezeu. ca atare este o revolutie afectiva in viata omului. Pe de alta parte si intre somn. cu atat slabeste mai mult si o ia Dumnezeu mai putin in seama. Placerile trupesti sunt insotite de imprastierea cugetarii. (Filocalia XII) ˇ Moartea este noaptea de care sunt constient si deci ma chinuie. (Pacatul este intreg omul cazut in ceea ce este contrar firii lui. iar unde este pocainta mare este si durere mare. Este o silinta a omului vechi intreg de a deveni un om nou al binelui. Noaptea ne face sa dormim si ne indeamna la betie si acestea ne fac sa dorim noaptea. cunoastere care e lumina proiectata in sine dar si in relatiile lui cu tot ce exista.au voit sa-L cunoasca pe Dumnezeu. Sa nu avem nici o indoiala si sa nu amanam manifestarea ei in fata lui Dumnezeu. (Filocalia XII) ˇ Pocainta fiind si un regret pentru pacatele egoismului este si o silinta de revenire in comunicare cu ceilalti. caci si Dumnezeu o ia in seama imediat.” (Filocalia XII) ˇ Sa credem cu toata convingerea ca Dumnezeu ia in seaea pocainta noastra. Pocainta ne indeamna sa ne opunem acestui om intreg cazut din normalitatea firii. Aceasta ziua. Dar moartea aceasta nu este numai una cu intunericul si cu moartea din el intr-un mod oarecum constient. Pocainta este astfel o intoarcere hotarata a omului de la viata patimasa la o viata virtuoasa. ci intreg omul vechi se numeste pacat.

15. Adica se poate abate prin fire de la cele conforme firii. la fel si betia. ei n-au nici o bucurie ci traiesc intr-un chin nesfarsit asemenea unui foc care-i arde. nici stricaciune nu mosteneste nestricaciunea. sau un sir de cosmaruri. se poate abate ”prin fire”. ci cosmar chinuit. iar betia la fel. (Filocalia XII) ˇ Sa nu cadem cu sufletul din faptele conforme firii caci el este pe de alta parte schimbator din fire. la focul vesnic. (Fil. Somnul si betia nu sunt una cu moartea.moartea spirituala le mareste. la intunericul cel mai dinafara. In somn si in betie strambam si facem fara sens toata realitatea asa va fi iadul. ele vor suferi de anumite chinuri proprii trupurilor . Amandoua sunt la marginea extrema a existentei. iubirea tripersonala suprema. ca un fel de cosmar care intuneca si stramba realitatea. (Fil. XII) ˇ ”Carnea si sangele nu pot sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu.50) Daca noi nu ne silim sa inaintam spre trupul induhovnicit. oarecum in afara ei. topeste bucuria placerii si intoarce toata pofta spre Dumnezeu. Lipsa lor de cunostinta fiind lipsa iubirii. (Filocalia XII) ˇ Cel ce se gandeste pururea la moarte. XII) ˇ Intunericul si chinurile iadului sunt ”intunericul cel mai dinafara” caci este zona cea mai saraca a existentei si cei ajunsi in ea nu inteleg nimic din rostul existentei. la scrasnirea dintilor. nu vom mosteni nestricaciunea trupului lui Hristos caci desi nu pier definitiv nici trupurile in iad. la rusinea ce-o avea inaintea scaunului infricosator al judecatii lui Hristos. Dar somnul spiritual nu este inconstienta totala. (Filocalia XII) ˇ ”Focul si intunericul cel mai dinafara” este intunericul neintelegerii ultime pe care si-au cultivat-o cei ce n-au voit sau nu s-au ostenit sa cunoasca adevarul ca toate au un sens numai daca sunt de la un Creator constient si iubitor. dinaintea ingerilor si a oamenilor. la viermele neadormit.” (I Cor. nu intrucat firea ar cere-o. daca gradul suprem al existentei se arata in iubirea si in nemarginita cunoastere a lui Dumnezeu. ci si una cu patimile caci patimile te fac sa te repezi la placerile momentane pierzand perspectiva vietii indelungate a bucuriei nesfarsite. ci intrucat firea ii da si aceasta posibilitate datorita libertatii cu care este inzestrat. la plansul cel nemangaiat. Poate cadea prin fire din starea conforma firii.

la judecata finala pentru a arata intrucat ca le-am urmat lor iubind mai mult pacatul decat virtutea. desi in moartea Lui arata o si mai mare putere si are o si mai mare semnificatie putand-o invinge chiar dupa ce se lasa El Insusi dus in stare de moarte si invie nu pentru a reveni la viata istorica.XII) ˇ Cel care a fost in comuniune cu cei pacatosi pe pamant si i-a aprobat. (Fil. te vei afla partas la pedeapsa lui in ziua judecatii. XII) ˇ Mintea care nu mai este stapanita de nimic din cele ale lumii se pregateste.XII) ˇ De ai fost un fel de invatator al celui pacatos aici fara sa-l indrepti. de lucrarea viermilor. ca e mai tare si decat moartea. Simturile i-au devenit un trup unic cu Hristos.XII) ˇ Cel care n-a luptat aici pentru a castiga credinta. Ingerii ce vor sta de-a dreapta se vor bucura toti de iubirea fiecaruia care s-a indreptat spre toti. ci deschizandu-ne viata in vesnicie. (Fil. (Fil.stricacioase: durerile produse de focul arzator. ci pentru ca ei se incapataneaza sa nu stie de Dumnezeu. (Fil. XII) ˇ Hristos trebuia sa arate.XII) ˇ Cei din iad nu sunt lasati acolo pentru ca asa vrea Dumnezeu. vor sa-si afirme cu incapatanare sfidarea fata de Cineva care este superior. isi aduna simturile indreptate spre lume. Iubirea va uni atunci pe toti iar egoismul de pe pamant aratat atunci pe fata va singulariza pe cei ce l-au practicat. respectiv cunoasterea lui Dumnezeu si-a pregatit o stare de incapatanare vesnica in necredinta. Asa ii putea convinge pe apostoli ca a putut invinge moartea. (Fil. Este marea taina a libertatii si a mandriei unora in afirmarea ei. inainte de a se lasa rastignit ca e mai tare ca toate incercarile si ispitirile. spre o singura tinta: sa se pregateasca prin moarte spre trecerea la nemurirea vietii viitoare impreuna cu Hristos pe care-L vedem ca model in aceasta. Chiar in suferinta lor.XII) ˇ Dreptatea lui Hristos va lasa si pe vrajmasii nostri sa fie prezenti in partea stanga. (Fil. (Fil. se va descoperi in ziua judecatii ca a fost in comuniune cu diavolul. de intepaturi. deci totodata un trup cu Hristos prin .

Atunci. Cand sufletul va iesi din lume. fiind rai si fara mila. (Fil. vor canta ingerii inaintea lui pana se va intalni cu Dumnezeu intru veselie. vor merge impreuna cu el ingerii si-l vor intampina toate puterile intunericului voind sa-l impiedice cercetandu-l de are ceva de-al lor in el. XII) ˇ ”In ora crucii este o mare primejdie. caci vor cerceta cu putere tot lucrul nostru. XII) ˇ Ce trebuie cugetat despre bucuria ce va veni sufletului care s-a hotarat sa slujeasca lui Dumnezeu si sa-si desavarseasca lucrarea? De fapt.impartasirea cu El. Atunci nu ingerii vor lupta pentru el. ferind lucrul nostru de tot raul pana ce ne vom scapa mintile de ispitele celor vicleni ce vor veni inaintea noastra. (Fil. Deci si noi fratilor sa implinim lucrarea noastra lucrand bine scurta si greaua viata de aici. in acea ora va uita toata osteneala si toata suferinta. Propriu-zis nu pentru Sine se roaga Iisus Hristos sa treaca paharul mortii. Fericit cel in care nu se va afla nimic de-al lor deoarece veselia si bucuria lor va fi vesnica. Si El Care a invins moartea prin cruce imprima trupului celui ce s-a impartasit de El aceasta pornire spre moarte si spre trecerea prin ea la viata vesnica in unire cu El. ci pentru noi. (Fil. ci faptele pe care le-a facut il imprejmuiesc impotriva acelora ca sa nu se atinga de el. Iar cand vor invinge faptele lui. dar si-a insusit frica noastra de el cerand ajutor Tatalui ca sa ne faca si pe noi sa cerem acest ajutor in clipa incercarii extreme. la iesirea lui din lumea aceasta lucrul lui va merge inaintea lui si se vor bucura cu el ingerii lui Dumnezeu pentru ca l-au vazut mantuit de stapiniile intunericului. 2007 in Asceza. XII) Publicat: August 20th. . El putea sa suporte prin sine acest pahar. Numai cu ajutorul Tatalui putem invinge crucea pe care am primit-o ca sa o invingem si pe ea dupa ce-am invins celelalte patimi egoiste ale noastre prin patimiri neplacute.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->