Sunteți pe pagina 1din 4

Aspecte ale satului romanesc In literatura romn

Viata satului, sub diferitele ei aspecte si semnificaii, a constituit una din cele mai fascinante si mai rspndite teme din operele poeilor si scriitorilor romani. Ei au evocat, cum e si firesc, din unghiuri si din perspective variabile, traiectoriile de lumini si umbre, fluctuaiile si incertitudinile, care si-au pus pecetea de-a lungul timpului, pe destinul oamenilor de la sate. O imagine ce iradiaz parc dintr-o lume de basm, este patentata estetic de Eminescu in poezia Sara pe deal. Satul romanesc cu trstura sa proprie, respirnd spiritualitatea autohton, intr-un spaiu istoric dat, capt o dimensiune cosmic inconfundabil. Norii curg, razea lor iruri despic, Stresine vechi casele-n luna ridic Scnteie-n vnt cumpna de la fntn, Valea-i in fum, fluiere murmura-n stn. Si ostenii oamenii cu coasa-n spinare Vin de la cmp, toaca rsuna mai tare, Clopotul vechi mple cu glasul lui sara, Sufletul meu arde-n iubire ca para Motivul salcmului; cadrul rustic al nceputului mioritic in esena sa; rsunetul clopotului vechi; toaca; oamenii care si caut odihna dup o zi de munc plina pregtesc o stare emoionala tulburtoare In curnd satul in vale amuteste cuprinde nu numai sufletul poetului ci si alte cteva imagini vizuale (Valea-i in fum , Si ostenii oamenii cu coasa-n spinare / Vin de la cmp) contribuie la realizarea unui cadru rustic, n care repetarea acelorai obiceiuri vine din veac. In contrast cu aceast zon luminoas, ce prefigureaz deopotriv spaiul sufletesc al oamenilor rentori de la cmp sau mistuit de focul iubirii, se situeaz imaginea satului din balada Zburtorul , de Ion Heliade Rdulescu. Aici, satul romnesc, dintr-un trecut mai ndeprtat, se afla predominat de prejudecati, de credina in mitul zburtorului, in existenta unei forte supranaturale care ar interveni in viata satului pentru a insufla in sufletul tinerelor fete sentimentul iubirii: Tot zmeu a fost surato. Vazusi impielitatul ! Ca inta l-alde Floarea in clip strbtu ! Si drept pe cos leicua ! Ce n-ai gndi spurcatul ! nchina-te surato ! Vazutu-l-ai si tu ?
1

Imaginea satului patriarhal, esentializata nsa printr-o trire si o admiraie nestvilit fata de valorile trecutului, o ntlnim si in Amintiri din copilrie de Ion Creanga, umbrita parca, de o unda de regret ca acele valori au putut sa dispar n valurile unei noi civilizaii. Sentimentul predominant aici este regretul ca satul patriarhal, cu frumuseile si valorile sale tradiionale, au disprut odat cu copilria. De aceea locuri, oameni, ntmplri, circumscrise acelui timp, sunt de nenlocuit. Caracterizat prin cuvintele mare si vesel , satul este un spaiu al bucuriei si un centru al lumii spre care se va ntoarce mereu autorul. Dei nu a intenionat realizarea unei monografii, scriitorul Amintirilor a creat o lume a satului romnesc, care la Creang este atemporal utopic. Stau cteodat si-mi aduc aminte ce vremi si ce oameni mai erau in partile noastre pe cnd ncepusem si eu, dragalita. Doamne, a m ridica baietas la casa printilor mei, in satul Humulesti din trg drept peste apa Neamului; sat mare si vesel, imprtit in trei pri, care se in tot una: Vatra satului, Delenii si Bejenii. Si-apoi Humulestii, si pe vremea-aceea nu erau numai aa, un sat de oameni fra cpti, ci sat vechi rzsesc, ntemeiat in toat puterea cuvntului; cu gospodari tot unul si unul, cu flci voinici si fete mndre, care tiau a nvrti si hora dar si suveica, de vuia satul n toate prtile; cu biserica frumoasa si nite preoi si dascli si poporeni ca aceia de fceau mare cinste satului lor Satul romanesc, depozitar si pstrtor al obiceiurilor si tradiiilor, intr-un suflu incandescent, intr-o revrsare de energii l descoperim si n cteva secvene din balada Nunta Zamfirei de G. Cosbuc. Intr-o atmosfera cu ncrctur fantastic de basm, tumultul vieii oamenilor, bucuria si sentimentele de afeciune fata de tinerii cstoriti sunt date cu prilejul ceremonialului nuntii, de participarea unanima, la hor , dansul folcloric tradiional al satului nostru. Si-n vremea cat s-au cununat S-a-ntins poporul adunat Sa joace-n drum dup tilinci Feciori, la zece fete, cinci, Cu zdrngnei la opinci Ca-n port de sat Trei pai la stnga binior Si ali trei pai la dreapta lor; Se prind de mini si se desprind, S-adun cerc si iar se-ntind Si bat pmntul tropotind In tact uor

Dincolo de pitorescul su natural, de coloritul datinilor si obiceiurilor, imaginea satului romnesc apare distorsionat intr-o lumina cruda, dezvluind dramaticul destin al oamenilor de la sate. In epoca fanariot satul este puternic traumatizat. Arivismul social ia proporii si in acest spatiu. Putini bani; Neagule, foarte putini, zise ciocoiul; eu credeam ca-mi aduci trei mii, pungi de bani ? - E! E! Cucoane Dinule multumeste-te si pe att. - Si de ce aa cnd a nu fi putut strnge mai mult ? - Dar bine cucoane Dinule, de unde era sa aduc atatia bani ? - De la trani, nerodule ! sa-i legi cot la cot si sa le prjesti piepturile pe lng foc si vei vedea cum o sa scoat la bani - Toate astea le-am fcut, ba nc si mai mult: i-am spnzurat cu capul n jos, le-am btut tepuse de trestie pe sub unghii, le-am luat chiar vieile si lucrurile din cas si le-am vndut, ce voieti s mai fac ? Dup asemenea brutalitati suferite de omul de la sat, acesta nu cedeaz atta timp cat nu si-a pierdut ncrederea in autoritatea suprem de la care asteapt mplinirea dreptatii: Era o privelite jalnic pentru un om cu inim, a vedea pe nenorociii trani n numr de patru-cinci sute, imbrcati in zdrene , desculi, veteji la fat si cu ochii stini de srcie si de alte suferine ; ba nc unii dintr-nsii purtau pe chipul lor semnul torturilor abia cicatrizate, iar cei de tot schilodii erau transportai in care cu boi ( Ciocoii vechi si noi Nicolae Filimon) Urmrind, pe aceleai coordonate, aria de umiline si de umilii ai satului, se va putea observa cum icoana unei lumi este prinsa in vrtejul confruntrilor. Astfel, pe linia unui destin comun, imaginea satului romanesc cuprins de flcri, in romanul Rscoala de Liviu Rebreanu, este complet rsturnata in raport cu cea din Ciocoii vechi si noi . Se pare ca suferinele acumulate n timp au ajuns la limanul disperrii, iar tranul, att de rbdtor n fata cruzimilor lui Dinu Pturic, a devenit acum, in izbucnirile sale de o violenta aproape slbatica. Pe parcursul Rscoalei asistm, de altfel, la o micare de proporii, care a cuprins n aceeai unda cu rbufniri, toate satele, absorbite de dorina ancestrala a tranului de a avea pmnt. Setea de pmnt , dar la scar individual se manifest vibrant si copleitor in romanul Ion. ntregul angrenaj sufletesc al tranului Ion este pus in micare de dorina de a avea pmnt. El intuiete ca cea mai rapida cale de a intra in posesia pmntului mult rvnit ar fi aceea de a se csatori cu o fata bogat. In acest caz, trebuie sa nfrunte o mentalitate de nezdruncinat, proprie unei etape din viata satului, conform creia criteriul de alegere nu-l reprezenta valoarea individuala ci averea. De aceea, ajunge la concluzia ca trebuie sa-l sileasc pe socru. In aceste mprejurri, imaginea satului Transilvnean este surprinsa si se contureaz n contingena direct cu destinul tranului Ion, ncrncenat in aspiraia de a obine pe orice cale pmntul.
3

In spaiul acesta al confruntrilor, cnd mai tcute, cnd mai acerbe, pentru pmnt, se reverbereaz o imagine de neuitat a satului, o mrturie a dorului de viat care freamt neobosit in sufletele celor tineri, odat cu declanarea horei satului: De tropotele juctorilor se hurduc pmntul, zeci de perechi bat someana cu atta pasiune, ca potcoavele juctorilor scpr scntei; poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se nvaltoreste, se aseaz in straturi groase pe fetele brzdate de sudoare, luminate de oboseala si de mulumire. Cu ct Briceag inteteste cntecul, cu att flcii se ndrjesc, i nfloresc jocul, trec fetele pe sub mn, le dau drumul sa se nvrteasc singure, topie pe loc ridicnd tlpile, si ciocnesc zgomotos clciele, i plesnesc cismele cu palmele nadusite Glasurile se neac in norul de praf ce-i imbrtiseaz pe toi. Petrecerile din viata satului reflecta o dimensiune a sufletului romanesc, a orizontului de viat si de nzuinte. Nunta oierilor din romanul Baltagul de M. Sadoveanu, cu specificul n ceea ce tine de datini si ceremonial, surprinde explozia de bucuria nuntailor, prin ineditul atitudinilor. Imaginea satului romanesc avnd in centrul efigiei sale chipul tranului truditor din veac, al pmntului, drz si neabtut, in ciuda tuturor vicisitudinilor, reprezentnd simbolic o adevrata matc a regsirii noastre de-a lungul istoriei, o sesizam si in poezia Belug de T. Arghezi : El singuratec duce ctre cer Brazda pornita-n tara de la vatra; Cnd i priveti mpiedicai n fier, Par, el de bronz, si vitele-i de piatra Intr-o anumita similitudine cu imaginea satului din poezia Belug st si aceea reflectat de Octavian Goga prin conotaia aluziva a poeziei Noi . Satul romanesc transilvnean, subjugat de imperiul Austro-Ungar, se definete printr-o explozie de frumusei si puritate a naturii, intr-un raport invers proporional cu suferina poporului asuprit: La noi sunt codrii verzi de brad, Si cmpuri de mtase; La noi atia fluturi sunt, Si-atta jale-n cas Privighetori din alte tari Vin doina sa ne-asculte; La noi sunt cntece si flori Si lacuri multe, multe

BIBLIOGRAFIE: - Comentarii literare - Al. Andrei (Bucureti 1991)


- Bacalaureat 2000 Literatura romn Cecilia Stoleru