Test nr. 10 Subiectul 1: Momentul i locul ncheierii contractului comercial internaional. 1.1.

Comparai diferite concepii referitoare la momentul ncheierii contractului inter absentes.

Perfectarea contractului comercial international constituie finalizarea procedurii de formare a acestui contract. Determinarea momentului incheierii contractului este una din cele mai controversate probleme in doctrina juridica de drept privat. Contractul comercial international poate fi incheiat intre parteneri care se afla in prezenta sau separati de mari distante. A. Sistemul emisiunii acceptarii (sau al declaratiunii). Potrivit.icestui sistem contractul se considera incheiat in momentul in care destinatarul accepta oferta, adica i-a manifestat vointa de acceptare, chiar daca nu a comunicat aceasta acceptare, deoarece in acel moment coexista cele doua consimtaminte. B.Sistemul expedierii acceptarii. Conform acestui sistem, contractul se considera incheiat in momentul in care acceptantul a expediat raspunsul sau printr-un trimis, scrisoare sau telegrama incredintata postei ori alt mijloc de comunicare. In sistemul expedierii acceptarii raspunsul de acceptare iese de sub puterea destinatarului ofertei I de sub riscul de a fi inlaturat oricand, asa cum se intampla in sistemul precedent. Dar i in acest sistem exista posibilitatea ca aceptantul sa revina asupra acceptarii pana in momentul in care aceasta ajunge la ofertant. Un alt dezavantaj este acela, ca ofertantul ia cunostinta de incheierea contractului ulterior, cand primeste corespondenta C. Sistemul receptiei acceptarii de catre ofertant. Potrivit acestui sistem, contractul se considera incheiat in momentul in care ofer- tantul primeste raspunsul de acceptare, indiferent daca a luat sau nu cunostinta de acest raspuns. S-a apreciat, ca in sistemul receptiei, contractul se considera incheiat fara ca ofertantul sa cunoasca acceptarea din partea destinatarului159. Aceasta obiectie va fi de cele mai multe ori teoretica, deoarece cunoasterea continutului corespondentei are loc, de regula, la primirea ei. d. Sistemul informarii. Conform acestui sistem, contractul se considera incheiat in momentul in care ofertantul ia cunostinta de raspunsul de acceptare. i acest sistem este susceptibil de critica: a) ofertantul poate arbitrar sau din neglijenta sa amane cunoa$te-rea raspunsului i, deci, incheierea contractului; b) nu se poate cunoaste cu certitudine momentul in care ofertantul a cunoscut raspunsul de acceptare. Pentru a evita, cel putin partial, aceste neajunsuri in practica, se considera ca ofertantul a luat cunostinta de raspuns la primirea corespondentei Ofertantul este liber sa faca dovada, ca fara nici o culpa din partea sa, a luat cunostinta despre continutul acceptarii ulterior datei la care aceasta i-a parvenit la sediu.

1.2. Determinai locul ncheierii contractului inter absentes.

Locul incheierii contractului comercial international. Determinarea locului incheierii contractului depinde de conceptia adoptata cu privire la determinarea momentului incheierii contractului. Deasemenea, este important sa facem distinctie intre situatiile cand contractul se perfecteaza inter praesentes sau acesta se incheie inter absentes. Atunci cand contractul se incheie intre persoane prezente, locul perfectarii lui este acela unde are loc semnarea contractului. In cazul perfectarii contractului prin telefon, determinarea locului incheierii acestuia difera in functie de conceptia adoptata: * in sistemul emisiunii si cel al expedierii acceptarii, contractul comercial international se considera incheiat la locul unde vorbeste acceptantul; * in sistemul receptiei acceptarii i cel al informarii, contractul se considera incheiat la locul unde vorbeste ofertantul. in cazul contractelor incheiate inter absentes, determinarea locului incheierii acestora difera in functie de conceptia adoptata cu privire la stabilirea momentului incheierii lor. Astfel, in sistemul emisiunii i cel al expedierii acceptarii, locul incheierii contractului este sediul sau resedinta acceptantului. In sistemul receptiei acceptarii i cel al informarii, contractul se considera incheiat la locul unde se gaseste ofertantul. in cazurile in care contractul se incheie fara a fi necesara comuni-carea acceptarii, contractul se considera incheiat la locul unde se afla acceptantul. In situatia acceptarii tardive, locul incheierii contractului este la sediul sau, dupa caz, resedinta acceptantului, deoarece aici se receptioneaza comunicarea facuta de ofertant privind valabilitatea acceptarii tardive.

1.3.

Argumentai

importana

eleterminrii

momentului

locului

ncheierii contractului comercial internaional.

Astfel, o societate comerciala, care nu era inmatriculata in acel moment in registrul comertului nu avea capacitatea de a contracta (cu unele exceptii); b) viciile vointei, respectiv cauzele de nulitate absoluta i nulitate relativa, se determina in raport de momentul incheierii contractului; c) pana in momentul incheierii contractului fiecare parte isi poate revoca oferta sau acceptarea;

a) la momentul respectiv se stabileste daca partile erau ori nu capabile de a incheia contractul.

Determinarea momentului incheierii contractului prezinta importanta sub urmatoarele aspecte:

d) de regula, efectele contractului se produc din momentul incheierii contractului, deci efectul translativ de drepturi reale ?i problema riscului se rezolva in raport cu acest moment; e) momentul incheierii contractului intereseaza pentru calculul prescriptiei extinctive; f) in cazul conflictelor de legi in timp, momentul incheierii contractului determina legea aplicabila; g) legea in vigoare la data incheierii contractului, lege care este normal aplicabila, urmeaza sa guverneze contractul in raport cu principiul tempus regit actum, aplicarea sa extinzandu-se pe intreaga durata a executarii obligatiilor generate de contract; h) vor putea exercita actiune pauliana impotriva contractului numai creditorii a caror creanta este anterioara momentului perfec-tarii contractului; i) in contractele translative de drepturi cum este, de exemplu, vanzarea unui bun determinat, transmiterea dreptului real de la vanzator la cumparator, opereaza la momentul incheierii contractului i tot din acel moment, in armonie cu principiul res perit domino, se transmit la cumparator si riscurile pieirii sau avarierii lucrului; 1) in cazul ofertei adresata unor persoane nedeterminate, momen-tul incheierii contractului in raport cu prima acceptare primita face ca acceptarile ulterioare sa ramana fara efect; m) in functie de acest moment, se determina locul incheierii contractului. Locul incheierii contractului prezinta interes sub urmatoarele aspecte: - in situatia in care partile nu au desemnat lex contractus, se va ,APLICA a principiul locus regit actum, potrivit caruia legea competenta sa guverneze contractul este lex loci contractus, adica legea in vigoare la locul incheierii contractului in momentul perfectarii acestuia; - daca partile nu au prevazut in contract arbitrajul competent ..i solutioneze eventualele litigii ce pot aparea intre ele in legatura . II executarea contractului, jurisdictia competenta sa solutioneze .neste litigii va fi determinata in raport cu prevederile legii in vigoare l.i locul incheierii contractului; pentru interpretarea contractului se vor lua in considerare uzantele existente la locul incheierii contractului.

Subiectul II: Controctul internaional de leasing. 2.1. Definii i clasiiicClti contractul internaional ele leasing.
prin leasing se intelege acea operatie juridica, prin care o persoana (de obicei o societate specializata in acest scop) cumpara un bun spre a-l inchiria unei alte persoane, numita utilizator (care in mod obisnuit este tot o intreprindere), care la sfarsitul contractului de locatie are un drept de optiune intre trei posibilitati si anume: de a continua contractul de locatie, de a-l rezilia ori de a cumpara bunul respectiv la un pret convenit in asa fel, incat sa se tina seama, cel putin in parte, de varsamintele efectuate cu titlu de chirie (adica de amortizarea bunului pe aceasta cale si, deci, de valoarea lui rezidual!). dupa tipul de finantare al contractului exista: * Leasing cu autofinanfarea locatorului, situatie in care locatorul dispune de intreaga suma necesara producerii sau cumpararii activului. Leasing multiplicat^ sau tip levier (leveraged). Este un leasing financiar in care locatorul imprumuta cu o parte din banii necesari cumpararii activului sau chiar toata suma, folosind contractul de lea-sing ca o garantie pentru un imprumut.

asigure si sa plateasca orice taxe derivate din proprietatea asupra activului, prevazute de lege. * Leasing-net in care locatarul isi asuma obligatiile specificate mai sus. Majoritatea leasingurilor financiare sint de tipul net. Dupa originea activului: * Leasing direct. Majoritatea contractelor de leasing se incheie pentru echipamente noi. Utilizatorul inchiriaza direct activul de la producatorul original. * Leasing indirect. Utilizatorul (viitorul locatar) alege un anumit echipament, indica locatorului sa-l cumpere de la producator si apoi incheie contractul de leasing cu locatorul. Locatorul este cel care cumpara echipamentul de la producator. Dupa durata contractului exista: * Leasing pe termen lung: 8 ani si mai mult; * Leasing pe termen mediu: intre 3 si 8 ani;

* Leasing full-service (brut), in cadrul caruia locatorul se angajeaza sa intretina activul, sa-l

Dupa, tipul de service asigurat, avem:

* Leasing pe termen scurt: bazat pe contracte consecutive, cu perioade de 2-3 ani.

Forme speciale: * Leasing time sharing: bunurile se inchiriaza simultan mai multor beneficiari, pe perioade distincte, in scopul folosirii integrale a capacitatii lor (calculatoare, mijloace de transport etc.). * Master leasing: forma speciala practicata pentru inchirierea containerelor:

a) Term leasing pe termen. b) Trip leasing pe calatorie.

Experimental: folosit in scopul promovarii vanzarilor de maini si utimaje. Contractul de lease-back este o operatie complexa, in cadrul careia vanzatorul i utilizatorul este una si aceeasi persoana. Utilizatorul, proprietar al bunului, vinde finantatorului, o instalatie, un utilaj, cu obligatia acestuia de a i-l inchiria i de a i-l revinde la finele perioadei de locatie la un pret rezidual. Rolul operatiei de lease-back este considerabil442: fiind un mijloc de finantare foarte ingenios, el permite unui industria?, sa obtina capitalul necesar activitatii sale prezente i viitoare, fara ca economi-cete sa piarda echipamentul necesar pentru realizarea comenzilor pe care le are sau este pe cale sa le aiba. Dupa obiectul sau concret (bunul dat in locatie) leasing-ul poate fi mobiliar sau imobiliar. Dar pentru comertul international prezinta interes leasing-ul mobiliar, deoarece se refera la ceea ce se numeste echipament industrial. Exista leasing financiar (financial/capital/full-payout lease) sj lea-sing operational {operating lease). Leasing-ul operational se deosebeste de cel financiar in primul rand prin faptul, ca locatorul (lessor) este un fabricant. Daca in cazul leasing-ului financiar locala realizeaza intreaga valoare a bunului, la leasing-ul operational bunul este inchiriat pentru o perioada mai scurta decat durata vietii sale economice sj, deci a amortizarii. Prin urmare, bunul poate fi dat in locatie la mai multi utilizatori, in mod succesiv, iar valoarea reziduala a bunului este, la expirarea contractului, inca importanta. In fine, in cazul leasing-ului operational nu se prevede posibilitatea transmiterii proprietarii bunului catre locatar.

2.2. Determinai i descriei drepturile si obligaiile pari lor in contr internaional de leasing. Locatorul obligatiile: 1. san nu intervina in alegearea echipamentului si a vinzatorului de echipament pe care il face locatarul daca contractul nu prevede altfel,2. sa nu opereze modificari fara acordul locatarului in contract de vinz-cump, 3. sa dea locatarului contra plata in posesiune si folosinta temporara echipamentul sau,4. sa incheie din insarcinarea locatarului contr v-c (furnizare0 de echipament ales de locatari cu vinzatorul indicat acesta, 5 la expirarea contract de leasing sa primeasca echipamentul daca locatarul nusi exercita dreptul de al achizitiona cu titlu de proprietate. Drepturile: 1. sa aleaga cu acordul locatarului echipamentul si vinz, 2. sa foloseasca echipamentul in calitate de gaj la obligatiile sale fata de terti daca contractul nu prevede altfel, 3. in cazul in care locatarul incalca substantial clauzele contractului sa solicite achitarea integrala inainte de termen a chiriei sau rezilierea contractului cu reparatrea pagubelor. Locatarul Drepturile: 1. sa aleaga echipamentul si vinzatorul, 2 sa refuze receptionarea echipamentului ce nu corespunde contractului de leasing sis a suspende achitarea locatorului a chiriei, 3 sa ceara rezilierea contr in cazul in care locatorul incalca clauzele contr precum sa ceara despagubiri,4 sa stabileasca independent pe baza contractuala executantul lucrarilor de reparatii, 5 sa achite chiria inainte de termen sis a rascumpere echipamentul inainte de termen,6 la expirarea contractului de leasing sa achizioneaze echipamentul cu titlu de proprietate 2.3. Analizai particularitile operaiunilor componente ale leasingului.
Contractul de leasing cuprinde o suma de acte juridice, marcate de interdependenta dintre ele. A. Contractul de vanzare-cumparare se incheie intre vanzator i finantatorul-cumparator. Obiectul acestui contract este ales de utilizator, care trateaza cu vanzatorul toate elementele vanzarii. Finantatorul va plati pretul pe baza procesului verbal de predare, incheiat intre vanzator si utilizator. B. Contractul de mandat se incheie intre finantator ca mandant si utilizator ca manadatar. In calitatea mentionata, finantatorul negociaza si incheie cumpararea bunului de echipament, convenind cu vanzatorul asupra parametrilor tehnici ai acestuia. Dar mandatul intervenit intre utilizator si finantator prezinta unele particularitati fapl de dreptul comun. Astfel, utilizatorul actioneaza in numele finantatorului, dar nu primeste indicatii de la acesta. Utilizatorul mai are mandatul de a sta in justitie si dispune de o actiune in garantie impotriva vanzatorului. C.Contractul de locape intervine intre creditorul locator (finan- tator) si utilizatorul locatar. Acest

contract este precedat de o promisiune de locatie sinalagmatica, in sensul ca finantatorul promite ca bunul pe care il cumpara il va da in locatie, iar utilizatorul promite ca-l va lua in calitate de locatar. Aceasta promisiune bilaterala de locatie are valoarea unui contract de locatie, in masura in care sint determinate elementele esentiale ale contractului (obiectul, chiria). In realitate 437, din momentul in care cunoaste pretul de cumparare al bunului (fixat de catre utilizator si vanzator), cumparatorul poate fixa conditiile contractului de locatie si drept urmare, promisiunea de locape s-a transformat in contract de locatie. Locatiunea din cadrul leasing-ului a suportat alterari in raport cu locapa clasica 438 si in sensul ca obligatiile locatorului privind predarea posesiei bunului inchiriat cat si aceea de asigurare a posesiei utile, sint executate de vanzator si nu de finantator. Obligatia de intretinere a bunului inchiriat este, de as'emenea, in intregime pe seama locatarului, care suporta si prima de asigurare si nu pe seama locatorului. D. Promisiunea unilaterala de vanzare apartine finantatorului si opereaza la finele contractului de leasing. Dupa cum am menponat, la sfarsitul contractului de locape utilizatorul are de ales intre trei posibilitap: a) sa ceara reinnoirea locapei pentru o noua perioada de timp, cu chirie mai mica; b) sa restituie bunul catre creditor (proprietar-locator) i contrac-tul sa ia sfarsit, si odata cu el intreaga operape de leasing; c) sa opteze pentru cumpararea bunului la un pret rezidual, rezultat din diferend dintre prepil inipal precizat in contract si chiriaachitata. Daca utilizatorul opteaza pentru aceasta ultima posibilitate, creditorul este obligat sa-i vanda echipamentul. In doctrina juridica s-a menponat , ca leasing-ul prezinta caracteristicile unui contract de adeziune, utilizatorul fiind aderentul, care la semnarea contrac-tului nu are posibilitatea sa aduca modificari clauzelor, care sint in privita lui foarte severe.

Subiectul III: Contractul de transport aerian internaional 3.1. Definii contractul de transport aerian internaional.
Contractul international aerian de marfuri este un contract in baza caruia o parte, numita caraus, se obliga fata de cealalta parte, numita expeditor ca, in schimbul unei taxe de transport, sa transporte pe calea aerului anumite marfuri la destinatia convenita si sa le elibereze la acea destinatie. Este un contract sinalagmatic, cu titlu oneros i, conform reglementarilor uniforme in materie, are caracter interna-tional daca punctul de plecare i punctul de destinatie a marfii sunt situate pe teritoriile a doua state sau daca cele doua puncte fiind situate pe acelasi teritoriu, aeronava survoleaza teritoriul unui stat tert, unde face o escala.

3.2. Dai caracteristica juridic a contractului de.transportaerianinternaional

Contractul de transport este autonom in sensul ca raporturile pe care se stabileste sunt independente de cele dintre expeditor si beneficiar, care au la baza un alt contract, de obicei de furnizare, care este impozabil carausului. Contractul de transport este un contract unitar380 si de sinestatator, in continutul caruia se imbina elemente, care in individualitatea lor, se aseamana cu elemente specifice altor contracte (de antrepriza, de locatiune, de lucrari, depozit), dar care in ansamblul lor confera acestui contract o natura juridica proprie. Unii autori au mentionat381, ca nu orice deplasare de lucruri dintr-un loc in altul formeaza obiectul unui contract de transport, dar numai atunci cand transportul se face pe baza obligatiei asumate de caraus in acest sens si le-a luat in primire, in prealabil, la locul de incarcare, si le va preda la locul de destinatie. Deci, nu vor fi considerate contracte de transport acelea, care, desi constau intr-o deplasare materiala dintr-un loc in altul a unor lucruri, aceasta nu s-a facut cu predarea prealabila a lor. Din aceasta categorie se considera ca fac parte: deplasarea prin conducte, transportul de energie electrica i cel informational (care, de regula, se fac prin retelele proprii de transport), contractul de remorcaj, contractul de expeditie etc. Contractul de transport international de marfuri are urmatoarele caractere juridice: este un contract sinalagmatic (bilateral), cu titlu oneros, este comutativ, consensual, are un caracter real si un continut economic.

3.3. Analizai condiiile i modaliti le rspunderii transportatorului n contractul de transport aerian internaional
Carausul este obligat sa execute transportul in bune conditii. El este raspunzator de daunele cauzate prin intarziere in executarea transportului, putandu-se exonera numai daca dovedeste ca a luat toate masurile necesare pentru evitarea pagubelor sau ca s-a aflat in imposibilitate de a lua masurile necesare. Potrivit Conventiei se opereaza o prezumtie de pierdere a marfii daca transportatorul nu elibereaza marfa in 7 zile, calculate de la data la care marfa ar fi trebuit sa fie pusa la dispozitia destinatarului. Carausul este raspunzator si pentru pierderea sau avarierea marfurilor, daca faptul cauzator de prejudicii s-a produs in timpul transportului aerian, adica in perioada in care transportatorul are paza

juridica a marfii, respectiv perioada in care marfurile se afla in aerodrom, la bordul navei, intr-un loc determinat de o aterizare in afara aerodromului sau sunt in curs de transbordare. Carausul este exonerat de raspundere sau raspunde limitat, daca atesta ca paguba provine din culpa reclamantului sau ca este vorba de o culpa comuna, ori ca pierderea provine din natura sau viciul marfii. Limitarea raspunderii transportatorului nu opereaza daca cel interesat dovedeste ca paguba este rezultatul faptei carausului sau a prepusului sai, care au actionat cu culpa sau dol. Conform prevederilor Conventiei, orice clauza stipulata de parti in sensul inlaturarii raspunderii carausului sau limitarii acesteia sub nivelul stabilit prin normele Conventiei este nula. Daca marfa primita de destinatar a fost avariata, acesta trebuie sa intocmeasca un protest imediat ce a descoperit acest lucru, dar nu mai tarziu de 7 zile pentru bagaje i 14 zile pentru marfuri. Pentru cazurile de intarziere protestul poate fi inaintat, in cel mult, 21 de zile de la data primirii marfii de catre destinatar. La transporturile succesive, efectuate de mai multe companii de transport, raspunderea este solidara, a tuturor companiilor aeriene participante. Prin Protocolul de la Haga sa l i m i t a t raspunderea carausului pana la nivelul de 25.000 franci ani (lunii uni u n i t a t e monctaia, care reprezinta 6,5 miligrame aur cu titlu <l<- o.'JOO am lin), pentru fiecare kg de bagaj sau marfa.