Manolieasa Florentina An II, gr.

4, asistenta sociala

Formele de organizare a instruirii Modalitati de organizare si desfasurare a activitatii didactice

1. Organizarea pe clase si lectii Necesitatea organizarii unui invatamant pentru toti , intr-o maniera sistematica si eficienta, a generat cautarea unor modalitati de desfasurare a educatiei care sa convinga ca o asemenea formula nu e lipsita de temei si de continut, ca poate deveni o realitate, si inca una eficienta. In secolul al XVII- lea, pedagogul ceh J.A. Comenius a pus bazele sistemului de organizare a instruirii pe clase si lectii, care a cunoscut o rapida si larga raspandire in Europa. Organizarea pe lase si lectii a cunoscut cea mai larga raspandire, fiind dominanta in invatamantul contemporan de pretutindeni. Caracteristici ce justifica intr-o anumita masura trainicia acesteia: gruparea elevilor pe clase , in functie de varsta si de nivelul de pregatire; organizarea continutului invatamantului pe discipline distincte, cu programe proprii, esalonate pe ani de studiu prin planul de invatamant; organizarea instruirii pe ani scolari cu o structura bine precizata; trecerea elevilor dintr-un an de studiu intr-altul, superior, pe criteriul promovarii pe baza rezultatelor scolare; desfasurarea activitatii dupa un orar, sub forma de lectii, cu toti elevii clasei respective. Luand in considerare aceste note caracteristice, se poate aprecia ca organizarea procesului de invatamant pe clase si lectii a insemnat un moment foarte important in istoria scolii. Noul sistem a permis gruparea elevilor pe clase, ceea ce a condus la sporirea considerabila a efectivelor scolare, a creat conditii pentru desfasurarea unei activitati frontale, pentru planificarea si sistematizarea riguroasa a continutului invatamantului. Clasa de elevi este: cadrul organizatoric constituit din grupe constante de elevi potrivit vrstei, progresului lor colar i nivelului de dezvoltare intelectual; nu este doar un spaiu educativ n care se transmit/nsuesc informaii, ci are multiplevalene psiho-pedagogice;

instruirea este organizat pe ani colari, cu o structur bine precizat, iar coninutul instruiriieste structurat pe discipline de studiu, conform unor documente colare (plan de nvmnt,program colar, manuale etc.); procesul instructiv-educativ se desfoar dup un orar, sub form de lecii sau alte tipuri de activiti didactice; trecerea elevilor dintr-un an de studiu n altul superior se face anual pe baza promovrii. Lecia :

reprezint forma principal de organizare a procesului de nvmnt prin care se desfoar activitatea comun a clasei de elevi sub conducerea profesorului. Fiecare lecie are un scopprecis, anumitesecvene de coninut , antreneaz diferite strategii didactice, ceea ce confer activitii didactice un caracter sistematic, unitar ilogic.didactice un caracter sistematic, unitar i logic. Avantaje si dezavantaje ale invatamantului pe clase si lectii Avantaje : antreneaz un mare numr de elevi; costuri mai mici; asigur formarea culturii generale i despecialitate; dezvolt tehnicile de munc intelectualale elevilor; stimuleaz creativitatea elevilor; contureaz profilul de personalitate:intelectual, moral, estetic, fizic, profesionaletc.; cultiv sentimente, atitudini, interese,aptitudini etc. Dezavantaje : predomin activitatea profesorului i pasivismul elevilor; autoritarismul relaiei profesor elev; uniformizeaz demersurile didactice nu promoveaz autoinstruirea i niciautoevaluarea; conexiunea invers este dificil de realizatla clasele cu numr mare de elevi etc. Desi sistemul de invatamant pe clase si lectii si-a dovedit superioritatea si eficienta fata de invatamantul individual, el nu a fost scutit de critici. I s-a reprosat, in principal, ca nu permite individualizarea procesului de invatare, nu asigura elevilor un ritm de munca in acord cu posibilitatile de care acestia dispun si corespunzator performantelor obtinute.

Desi clasa de elevi reprezinta o colectivitate cu un anumit grad de omogenitate, dat de particularitatile psihofizice ale varstei membrilor sai, nu trebuie pierdut din vedere ca, pe fondul trasaturilor psihofizice caracteristice varstei, elevii aceleasi clase se deosebesc intre ei prin anumite particularitati in-dividuale. Acestea privesc in principal nivelul dezvoltarii intelectuale, pregatirea pe care au dobandit-o anterior, motivatia invatarii, aptitudinile, starea de sanatate, capacitatea de efort s.a. Sunt si situatii cand intr-o clasa sunt reuniti elevi de varste diferite, diferenta putand fi de 1-3 ani, din cauza amanarii scolarizarii pe diferite motive sau repetarii unor clase anterioare. La clasa I pot sa apara diferente evidente generate de influentele exercitate asupra copilului in familie sau de frecventarea/nefrecventarea gradinitei.

Aceasta ne conduce la ideea ca gruparea elevilor dupa criteriul varstei realizeaza numai o omogenitate relativa, ceea ce face ca adaptarea procesului de instruire si educatie la posibilitatile fiecarui elev sa fie dificil de realizat. Pentru a depasi dificultatile generate de aceasta realitate s-au incercat si alte solutii de grupare a elevilor, dintre care amintim: clasele de nivel constituite in raport de varsta mentala, coeficient de inteligenta, performante scolare care sunt omogene; procesul de invatamant este in acest caz adecvat capacitatii de invatare a elevilor, fiind diferit pentru clase de nivel diferit; clasele de nivel - materii; se constituie dupa rezultatele obtinute de elevi la diferite discipline. Realizeaza o diferentiere si la nivelul disci-plinelor de studii, unele fiind predate intregii clase in componenta ei eterogena (istoria, geografia, educatia fizica), altele (matematica, fizica, limba materna, chimia, biologia, limbile straine) predandu-se pe 2-3 niveluri unor colective ce reunesc elevi cu acelasi nivel de pregatire din mai multe clase paralele. Initiate din dorinta de a adapta mai bine procesul de invatamant la posibilitatile reale ale elevilor, trebuie evidentiat ca aceste sisteme de grupare a elevilor au si numeroase dezavantaje. Mentionam numai ca includerea intr-o clasa cu nivel scazut poate genera neincredere in posibilitatile proprii, nu stimuleaza dorinta de autodepasire, nu-l antreneaza pe elev in relatii de competitie. Sistemul de invatamant pe clase si lectii nu poate face insa abstractie de faptul ca gruparea elevilor pe clase face posibila o activitate scolara comuna, dar in cadrul acesteia este dificila respectarea particularitatilor individuale. Pentru cresterea eficientei activitatii de instruire si educare este necesara adaptarea activitatii scolare la posibilitatile diferentiate ale elevilor aflati la acelasi nivel de scolaritate prin imbinarea activitatii desfasurate cu clasa in componenta ei eterogena cu actiuni de diferentiere in planul organizarii si desfasurarii activitatii didactice, de nuantare a modalitatilor de lucru. In aceasta idee se initiaza programe speciale de instruire (de recuperare, de aprofundare, de pregatire suplimentara a elevilor cu aptitudini pentru un anumit domeniu), posibilitati de aceasta natura fiind create chiar prin felul in care este elaborat planul cadrul de invatamant in lumina reformei curriculare. La aceasta se adauga elemente de diferentiere a activitatii la nivelul metodologiei de lucru cu clasa; alternarea activitatii frontale cu activitatile pe grupe si individuale, cresterea ponderii activitatilor independente cu sarcini diferentiate, individualizarea la nivelul unor secvente ale lectiilor s.a.

Bibliografie: 1. Cuco C., Psihopedagogie pentru examenele de defintivare i grade didactice, ed. a IIa, Ed. Polirom, Iai, 2008. 2. Ionescu M., Radu I., Didactica Modern, ed. Dacia, Cluj- Napoca, 2001.