Sunteți pe pagina 1din 10

CURS 9 (5.10.2011) Embolia pulmonara Reprezinta obstructia arterei pulmonare sau ale unor ramuri ale acesteia.

In urma acestei obstructii se instaleaza rapid o insuficienta cardiaca dreapta numita si cord pulmonar acut. Obstructia arterei pulmonare este determinata in 90% dintre cazuri de mobilizarea unor cheaguri sau trombi care au ca punct de plecare o tromboza venoasa a membrelor inferioare sau la nivelul venelor pelvine, in cazul flebitelor pelvine. Factori favorizanti ai trombozei venoase - insuficienta cardiaca - infarct miocardic - interventii chirurgicale, mai ales la nivelul micului bazin si pe abdomen - traumatisme ale membrelor inferioare si ale pelvisului - nasteri - neoplasme - boli infectioase - imobilizari prelungite (fracturi) si uneori sederi prelungite pe scaun Mentionam ca : obstructia arterei pulmonare se poate face si prin embolie gazoasa in urmatoarele situatii : - infectii - perfuzii - catetere in vena subclaviculara sau vena cava superioara - in insuflatiile cu aer in anumite investigatii - interventii chirurgicale, mai ales in regiunea gatului Atunci cand se produc fracturi osoase, mai ales la nivelul femurului si fibiei, arterele pulmonare se pot obstrua prin depozite de grasime ceea ce provoaca embolia grasoasa. Simptomatologia clinica. Aspectul este de urgenta majora si se manifesta prin : - durere constrictiva, intensa, sub forma de junghi care iradiaza uneori spre gat si spre membrele superioare - neliniste accentuata a bolnavului - cianoza, dispnee, polipnee superficiala - stare de soc manifestata prin extremitati reci, cianotice, transpiratii reci - tahicardie care ajunge intre 100 160 batai / minut - hipotensiune arteriala - hepatomegalie - turgescenta jugularelor Pentru a justifica diagnosticul de embolie pulmonara se fac urmatoarele explorari paraclinice : EKG, radiografie toracica, angiografie pulmonara, scintigrafia pulmonara. Diagnosticul diferential se face cu IMA, pneumotoraxul spontan, emfizemul mediastinal. In punerea diagnosticului, un rol important il are AMG, atunci cand stie sa informeze medicul asupra cauzelor care au produs embolia. O alta manifestare a emboliei este tusea cu sputa hemaptoica si instalarea unei stari de febrilitate. Se impune atitudine de urgenta deoarece evolutia emboliei este foarte grava si decesul se poate instala imediat sau la cateva ore. De la inceput se impune repaus absolut si combaterea durerii prin analgezice (mialgin si fortral). Se recurge la oxigenoterapie adminstrata pe sonda faringiana 6 8 l / minut sau prin masca de O2 10 15 l / minut. La nivel de unitate sanitara se adminstreaza :

substante care actiuneaza asupra vaselor sanguine in perfuzii se administreaza : isuprel, dopamina, nor-atrial -> mai ales cand TA este prabusita; TA va fi masurata din 5 in 5 minute - anticoagulante (heparina), trombolitice (streptochinaza) In caz de esec al tratamentului medicamentos, se recurge la tratament chirurgical. In emboliile gazoase, primul gest al echipei medicale este asezarea bolnavului in decubit lateral stang cu capul mai jos decat corpul. Evitarea producerii emboliilor tine de competenta si profesionalismul AMG. CURS 10 (6.10.2011) Inhalarea de aerosoli Este un mijloc de administrarea a medicamentelor pe cale respiratorie. Prin aerosoli intelegem un amestec de gaz, un medicament dispersat in particule foarte fine, sferici si de ordinul micronilor. Prin aerosoli, introducem in organism la nivel de cai respiratorii : - antibiotice - substante anesteziante - bronhodilatatoare - hemostatice locale - vaccinuri - vitamine - substante fluidifiante - antialergice - fibrinolentice - expectorante Substantele introduse prin aerosoli au efect local sau general. Aparatura se clasifica in 3 categorii : a. aerosol prin pulverizatie gazoasa sub presiune b. aerosol prin pulverizatie mecanica c. aerosoli prin ultrasunete In practica noastra medicala, se utilizeaza tipul de pulverizatie gazoasa sub presiune. Acest aparat se compune din urmatoarele piese : - generatorul de particule dispersate - sistemul de incalzire - selectorul este partea care selectioneaza particulele medicamentoase, retinandu-le pe cele mari si ajutand la inaintarea celor mici - sursa de presiune reprezentata de o bomba de O2 sau de aer comprimat - amboul de utilizare sau racordul la bolnav reprezentat printr-un tub pe care bolnavul il introduce in gura prin tuburi uni- sau bilaterale nazale Mai exista piese adaptabile la canula traheala si care se poate adapta la o masa de 02 la o sonda Nellaton sau la cortul de O2. Administrarea aerosolilor nu necesita o pregatire deosebita, dar AMG va explica pacientului cum sa-si regleze inspirata si expiratia (daca amboul este introdus in gura, expiratia se va face pe nas, atunci cand exista tubulatura nazala, expiratia se face pe gura). Pregatirea medicamentelor pentru aerosoli - rezervorul generatorului se umple cu medicamente dizolvate in apa distilata - se regleaza aparatul la temperatura dorita si se adapteaza amboul la gura sau la nasul bolnavului - acesta va sta in pozitie sezanda sau semisezand

generatorul de presiune se va regla la presiunea indicata functie de marimea particulelor - cu cat particulele sunt mai mici, cu atat ele patrund in caile respiratorii ajungand pana la nivelul alveolelor pulmonare - din cantitatea de aerosoli patrunsa in caile respiratorii : 25% se elimina prin expiratie, 35% se depune in caile respiratorii superioare si mijlocii, iar restul de 40% se depun pana la nivelul alveolelor pulmonare - pentru a ajuta o dispersare foarte fina a medicamentelr se introduce in adaos de glicerina - AMG are obligatia sa intretina aparatele de aerosoli curate si in stare de functionalitate buna - amboul, indiferent de forma sau de modul de aplicare va fi curatat si sterilizat dupa fiecare bolnav Particularitati de ingriire a bolnavilor cu afectiuni pulmonare Desi ingrijirile vizeaza imbolnavirile aceluiasi aparat exista o diversificare deoarece suntem pusi in fata cazurile cronice, dar avem si cazuri hiperacute, uneori in pericol de moarte iminenta. Uneori, in cadrul sectiilor de pneumologie exista si servicii de chirurgie pulmonara. Afectiunile pulmonare se intersecteaza frecvent cu cele cardio-vasculare. O parte destul de mare a bolilor pulmonare au caracter infectios, cum sunt : pneumoniile, abcesul pulmonar, gangrena pulmonara, TBC pulmonar. Aceste afectiuni impun sarcini in plus de ingrijire. Bolile pulmonare, din cauza deficitului de oxigenare a creierului si a sentimentului de frica de moarte imprima multiple turburari psihice ca depresie, adinamie, astenie, anxietate, idei obsesive, care se accentueaza spre seara si noapte. Ingrijiri generale si specifice - asigurarea conditiilor de mediu - saloanele vor fi orientate in astfel incat sa aiba permanent luminozitate, dar fara actiune a razelor solare - la nivel de terase si de salon se va recurge la aeroterapie - caldura nu va fi in exces, mentinand temperatura la 18 - 19C; exceptie fac bolnavii cu afectiuni pulmonare inflamatorii care necesita o atmosfera mai calda si cu umiditate mai ridicata - o ingrijire mai atenta a salonului se indica atunci cand sunt internati bolnavi cu expectoratii fetide; in aceasta situatie ventilatia va fi permanenta - amplasarea bolnavilor va contine cont ca atunci cand este cazul de bolnavi cu afectiuni infectioase si atunci cand se stie ca sunt germeni transmisibili pe cat se impune o izolare a lor, iar atunci cand nu este posibil nu vor fi asezati langa tineri diabetici si varstnici care au o imunitate scazuta - mobilierul din salon trebuie sa fie cat mai simplu si sa nu retina praful - curatenia se va face cu dezinfectante cu carpe si instrumente umede Ingrijirea prorpiu-zisa a bolnavilor In general, bolnavul pulmonar vor adopta pozitie semisezanda. In toate situatiile, bolnavul va fi convins si ajutat sa-si schimbe cat mai des pozitia pentru a evita complicatiile hipostatice. In caz de hemoptizie sau embolie pulmonara, bolnavul trebuie mentinut in repaus absolut cu capul si trunchiul ridicat. In pleureziile uscate, bolnavul va fi culcat pe partea sanatoasa pentru a evita accentuarea durerilor, dar dupa ce se formeaza lichidul (exsudatul) intre foitele pleurale bolnavul se va culca pe partea bolnava pentru a respira mai usor cu partea sanatoasa. In cazul bronsiectaziilor si supuratiilor pulmonare, observam ca bolnavul isi alege singur pozitia , il vom ajuta sa si-o mentina fara sa ii impunem noi o alta pozitie.

Uneori este nevoie sa impunem bolnavului drenaj postural pentru eliminarea secretiilor din caile respiratorii. Toaleta bolnavului se face in functie de starea lui, ferindu-l totusi de curentii de aer rece. De mentionat!Bolnavul pulmonar transpira abundent, ceea ce face ca tegumentele sa fie fragile, sa se lezeze mai usor si sa faca escara de decubit. Pielea transpirata a bolnavului se va spala, se va usca si se va frictiona cu alcool mentolat, metode care accelereaza circulatia periferica. Lenjeria umezita de transpiratie va fi schimbata ori de cate ori este nevoie. Bolnavul, care expectoreaza abundent, vor primi scuipatoare si vor fi instruiti in privinta modului in care sa expectoreze fara a imprastia sputa care este un mediu cu expuneri infectioase. In supuratiile pulmonare, sputa este fetida si in acesta situatie vom folosi apa oxigenata in scop dezodorizant. Alimentatia bolnavilor pulmonari Va fi adaptata la perioada de evolutie a bolii. In perioada febrila, dieta bolnavului va fi alcatuita din lichide si alimente pastoase sau piureuri bogate in vitamine, mai ales in vitamina C. Dupa ce fenomenele febrile si dureroase se amelioreaza, dieta va fi mixta si hipercalorica cu alimente usor digerabile. Se va asigura un aport suficient de lichide luand in consideratie pierderile realizate prin transpiratii, expectoratii, dispnee si polipnee, febra. In urmarirea balantei hidrice, trebuie avuta in vedere situatie bolnavii varstnici deoarece acestia se deshidrateaza foarte usor. O hidratare buna a bolnavilor pulmonari ajuta la eliminarea optima a secretiilor din caile respiratorii. In general, bolnavii cu expectoratii fetide si abundente, sunt anorexici. Vom avea grija ca inainte de masa sa-i atentionam sa-si faca toaleta cavitatii bucale si ii vom supraveghea in timpul alimentatiei. De obicei, cand nu sunt contraindicatii se vor respecta preferintele culinare ale bolnavului. O grija deosebita trebuie acordata tranzitului intestinal. Supraveghere, daca nu exisra contraindicatii ca in cazul hemoptiziei, bolnavii trebuie sa tuseasca de mai multe ori pe zi si sa expectoreze pentru a permeabiliza caile respiratorii. Tusea dureroasa din cadrul pneumoniilor acute poate fi usurata de AMG prin exercitarea unei presiuni moderate pe spatele si pe sternul bolnavului in timpul eliminarii sputei. Este important ca sputa sa fie adunata, masurata si pastrata, iar dupa ce a vazut-o medicul va fi trimisa la laborator pentru examinare morfologice. Pentru examenul citologic (depistarea cancerului), sputa trebuie trimisa imediat la laborator, recoltarea facandu-se din sputa de dimineata. Pentru examenul citologic se trimit probe in mai multe zile. Pentru examenul bacteriologic, insamantarile pe mediile de cultura se fac la patul bolnavului. Probele se trimit rapid la laborator, deoarece sunt germeni care se distrug chiar la temperatura camerei. Vom mai supraveghea modificarile respiratorii, culoarea tegumentelor si mucoaselor, starea psihica a bolnavului. O deosebita importanta trebuie sa acordam monitorizarii functiilor vitale. Trebuie sa recunoastem semnele complicatiilor de prima urgenta : - hemoptizie - embolie - EPA - insuficienta respiratorie acuta - fenomenele toxice date de anumite medicamente, mai ales antibiotice In salonul bolnavilor predispusi la astfel de complicatii, AMG va avea pregatit instrumentele si medicatie de urgenta :

- aspirator de secretii - sonda sau masca de O2 - trusa de perfuzii si ace sterile - analeptice respiratorii si cardiace Atunci cand bolnavul este supus unei drenaj pleural, AMG va supraveghea miscarile hemitoracelui abordat, sa-l ajute sa tuseasca, sa supravegheze aspectul si volumul lichidului drenat. Permanent va acorda atentie functionarii aparatului de drenat, In sarcina AMG revin pregatirile examinarilor paraclinice : Rx, Rg, tomografie, bronhoscopie, recoltari de analize. Se va avea grija de anumite incompatibilitati si de fondul alergic privind bolnavul. Transportul bolnavilor la serviciului de investigatie presupune o supraveghiere deosebita a acestuia. Administrarea medicamentelor in cazul bolnavilor pulmonar se face pe cale orala, parenterala, mucoasa respiatorie. In caz de complicatii dispneizante, AMG poate sa recurga la dezostructia cailor respiratorii si la oxigenoterapie inainte de venirea medicului. In caz de nevoie, se va face testarea sensibilitatii la antibiotice. Va supraveghea starea bolnavului si il va avertiza in acelasi timp pe acesta privind efectele nedorite ale unor medicamente. Orice manifestare adversa va fi anuntata medicului. Atentie deosebita va fi acordata psihicului bolnavului. AMG va face educatie sanitara privind infectiilor intra-spitalicesti, evitarea noxelor precum tutunul si praful, utilizarea corecta a scuipatoarelor, folosirea servetelor personale. O grija deosebita trebuie sa o aiba personalul medico-sanitar din sectiile de pneumologie in timpul proceselor de imgrijire, deci se impune purtarea mastii de protectie, spalatul cat mai des pe maini si purtarea de manusi, schimbarea deasa a echipamentului de protectie si prezentarea regulata la controalele medicale periodice. CURS 11 (11.10.2011) Notiuni de anatomie si fiziologie privind aparatul cardiovascular Aparatul cardiovascular este alcatuit din : inima, vase sanguine si vase limfatice. Inima este un organ musculos, cavitar (=gol pe dinauntru), tetracameral care pompeaza ritmic in artere sangele pe care il primeste prin vene. Este alcatuita din 2 atrii (auricule) si 2 ventricule, ele sunt separate complet prin septurile interatriale si interventriculare. Fiecare atriu comunica cu ventriculul respectiv printr-un orificiu atrio-ventricular prevazut cu valve care se deschid doar intr-un singur sens si anume spre ventricule. In stanga avem valva bicuspida si in dreapta valva tricuspida. Inima este alcatuita din 3 structuri concentrice si anume pornind dinspre interior : endocard, miocard, epicard. In peretele inimii exista mai multe tipuru de celule : celule miocardice, celule specializate in generarea si conducerea impulsurilor de contractie. Acestea se grupeaza intr-un tesut nodal care cuprinde mai multe formatiuni : 1. nodulul sino-atrial situat in peretele atriului drept 2. nodulul atrio-ventricular situat in septul inter-atrial 3. fasciculul Hiss porneste din nodulul atrio-ventricular, intra in septul ventricular si dupa un scurt traiect se imparte in 2 ramuri : dreapta si stanga 4. reteaua Purkinjie este situata in fibrele miocardului ventricular Inima poate fi comparata cu aparatul sau motorul care serveste 2 circulatii complet separate : a. Circulatia mare (sistemica) incepe din ventriculul stang si este formata din aorta, artere mare si mici, arteriole, venule, capilare, vene, vene cave care se deschid in atriul drept.

b. Circulatia mica (pulmonara) alcatuita din artera pulmonara care isi are originea in ventriculul drept, capilare si vene pulmonare care de deschid in atriul stang. Vascularizatia inimii este asigurata de 2 artere coronare : dreapta si stanga care se desprind de langa aorta si se impart in ramuri care nu se leaga intre ele. Sangele venos al cordului este colectat de venele coronare care se varsa in sinusul coronarian cu deschidere directa in atriul drept. Miocardul este un muschi striat de tip special care are urmatoarele caracteristici speciale : a. ritmicitate sau automatism este proprietatea corpului de a se contracta succesiv ca urmare a functionarii nodului sino-atrial b. conductibilitatea este proprietatea miocardului de a conduce unda de contractie de la nivelul nodulului sino-atrial in intregul miocard c. excitabilitatea este proprietatea miocardului de a raspunde printr-o contractie la stimuli adecvati d. contractilitatea este proprietatea miocardului de a se contracta atunci cand este stimulat adecvat Contractiile miocardului se numesc sistole, iar relaxarile miocardului diastole. Contractiile ventriculare ritmice asigura circulatia sangelui in cele 2 mari sisteme si in acelasi timp imprima un sens obligatoriu circulatiei intra-cardiace a sangelui. Debitul sistolic reprezinta cantitatea de sange expulzata de ventricul la fiecare sistola. Debitul cardiac se obtine prin inmultirea debitului sistolic cu frecventa cardiaca pe minut si valoarea normala este de aproximativ 5 l, dar poate sa creasca in sarcina sau in stari febrile. Sistemul vascular este un sistem inchis de vase prin care circula sangele de la cord spre tesuturi si de aici inapoi spre cord. Este alcatuit din : artere, arteriole, capilare, venule, vene, toate fiind adaptate fiecarui sector pe care il deserveste. Circulatia sistemica asigura transportul sangelui de la inima spre organe si tesuturi prin sistemul arterio-capilar, dar si reintoarcerea la inima prin sistemul venos. Presiunea sub care circula sangele in artere si se transmite peretilor vasculari reprezinta TA corelata cu sistola si diastola. In timpul sistolei vasculare, presiunea din aorta si ramificatiile cresc brusc => TA maxima sau sistolica, dar scade in timpul diastolei => TA minima sau diastolica. Pulsul arterial, perceput atunci cand se comprima o artera pe un plan osos, este rezultatul undei determinate de distensia peretilor aortei, ca urmare a evacuarii bruste a sangelui din ventriculul stang. Palparea pulsului ne informeaza asupra frecventei si ritmului cardiac. Circulatia pulmonara se coreleaza cu circulatia sistemica atunci cand sangele din ventriculul drept este propulsat prin artera pulmonara spre plaman unde are loc schimburi de gaze dupa care revine prin venele pulmonare in atriul stang. Notiuni de semiologie cardiaca Simptome functionale 1. Dispneea este dificultatea de a respira si se caracterizeaza prin sete de aer si senzatie de sufocare. Se manifesta mai ales in insuficienta cardiaca stanga provocata de HTA, valvulopatii aortice sau mitrale, arteroscleroza coronariana, stenoza mitrala. In insuficienta cardiaca dreapta, provocata mai ales de afectiuni pulmonare, dispneea are origine respiratorie. Dispneea cardiaca se caracterizeaza printr-o polipnee superficiala si mai ales in timpul efortului = dispnee de efort. Aceasta dispnee de efort se accentueaza spre seara devenind dispnee vesperala. Cu timpul, dispneea se accentueaza si in starile de repaus, accentuandu-se cand bolnavul sta culcat si se amelioreaza in pozitie sezanda sau stand in picioare (=ortopnee). 2. Durerea precordiala poate fi de natura cardiaca sau extra-cardiaca. Durerile extra-cardiace sunt provocate de embolii pulmonare, pneumotorax, nevralgii intercostale, zona Zoster, litiaza biliara, hernii diafragmatice, leziuni ale coloanei vertebrale.

Exemplu : Durerile raticulare, provocate de compresia nervilor rahidieni, au caracter de arsura, sunt bine delimitate de bolnav, apar brusc in spate si iradiaza in fata gen ,,centura. Durerile neuro-circulatorii apar la persoanele nevrotice cu un psihic mai labil, mai ales la femei. Au caracter de intepatura sau arsura, sunt delimitate precis cu degetul mai ales in zona mamelonara stanga, nu iradiaza, nu au legatura cu efortul fizic si pot dura ore intregi. Durerile cardiace sunt dureri organice si se intalnesc in pericardite, aritmii cu ritm rapid, anevrism, dar in mod special in cardiopatiile ischemice coronariene, de aceea AMG are un rol deosebit de important in confirmarea sau infirmarea cauzei dureroasa. In cadrul cardiopatiilor ischemice se incadreaza angina pectorala, IMA, sindroame intermediare. In angina pectorala, durerea este localizata de bolnavul retrosternal cu ambele palme, iradiaza in umarul si fata interna a membrului superior stang. Apare la efort, mai ales la mers. Are caracter constrictiv si este insotita de anxietate. Durerea din IMA este mai intensa, atroce, are acelasi sediu si iradieri, dar apare in repaus, uneori noaptea. Dureaza ore sau chiar zile si nu cedeaza la nitroglicerina. 3. Palpitatii sunt batai ale inimii resimtite de bolnav ca senzatii neplacute, suparatoare, sub forma unor lovituri repetate in zona precordiala. In mod fiziologic, activitatea inimii nu este perceputa. Palpitatiile sunt provocate de fenomene psihice accentuate de febra, eforturi exagerate, abuz de tutun, cafea, ceai, alcool, anumite medicamente, tulburari digestive, anemii, hipertiroidism, menopauza. O importanta deosebita in patologia cardiaca o au tulburarile de ritm : aritmia extra-sistolica, tahicardia paroxistica, fibrilatia atriala. Cand un bolnav acuza palpitatii trebuie precizata matura lor : daca apar izolat sau in accese, durata de timp ca manifestare, daca sunt regulate sau neregulate. Palpitatiile neregulate apar in aritmiile extra-sistolice provocate mai ales de fibrilatie atriala. Palpitatiile pot sa apara in cadrul unui boli infectioase la cardiaci si la hipertensivi. 4. Cianoza este o coloratie violacee a tegumentelor si mucoaselor ca urmare a cresterii hemoglobinei reduse in sangele capilar. Este cel mai important al insuficientei cardiace drepte. Se evidentiaza la nivelul obrajilor, nasului, buzelor si degetelor. Este prezenta in bolile congenitale ale inimii datorita faptului ca sangele venos se amesteca cu cel aterial. CURS 12 (12.10.2011) Simptome din partea altor aparate a. simptome respiratorii : tuse cardiaca si hemoptizia b. simptome dureroase digestive prezente in epigastru si hipocondru drept sub forma de : greturi, varsaturim balonare epigastrica; toate acestea datorate mai ales insuficientei cardiace c. simptome nervoase : cefalee, ameteli, tulburari vizuale si auditive care apar mai ales in hTA sau HTA, insuficienta aortica, arteroscloroza cerebrala, accidente vasculare motorii, trecatoare sau definitive ca afazii (=nu poate vorbi), paralizie, pareze, toate datorate urmatoarelor afectiuni cardiace : HTA care da si hemoragie cerebrala, trombozei provocata de arteroscleroza sau embolia din stenoza mitrala si din fibrilatia atriala Semne fizice decelate prin inspectie, palpare, percutie, auscultatie. Inspectia generala evidentiaza : - pozitia bolnavului : ortopneea indica o insuficienta cardiaca stanga; pozitia indica o pericardita cu lichid abundent - culoarea tegumentelor si a mucoaselor : paloarea apare in endocardita lenta, in cardita reumatica, in insuficienta cardiaca si cianoza apare in insuficienta cardiaca globala, in unele boli cardiace congenitale

,,dansul arterial evidentiaza : artere hiperpulsatile indica o insuficienta aortica sau un hipertiroidism; turgescenta venelor jugulare la nivelul regiunii cervicale este un semn de insuficienta cardiaca dreapta, tot in cadrul acestei boli se produce bombarea abdomenului prin hepatomegalie si prin acumularea de lichid de ascita - edemele sunt evidente in regiunile declive situate la nivelul membrelor inferioare si a regiunii sacrale - degetele hipocratice care se manifesta in endocardita lenta. Inspectia regiunii precordiale ne arata : boltirea regiunea precordiale prin marirea accentuata a inimii la copii si la adolescenti; uneori se produce si retractia acestei regiuni, se poate depista si sediul socului apexian (apex = varful inimii) Palparea, prin aceasta metoda apreciem : - socul apexian, localizat in mod normal in spatiul al IV-lea intercostal stang si putin inauntrul liniei medio-claviculare. Socul apexian se manifesta limitat si punctiform. In stari patologice, prin marirea inimii, socul apexian se declanseaza in jos si inspre stanga, ca in hipertrofia ventriculara stanga sau numai inspre stanga in hipertrofia ventriculara dreapta. - freamatele sunt vibratii produse de sufluri valvulare mai intinse si mai aspre decat normal, senzatia pe care o avem atunci cand punem mana pe spatele unei pisici, mai exista si frecaturi pericardice - palparea arterelor perifirice (radiala, temporala, femurala, carotida, pedioasa, tibiala posterioara, poplitee, humerala) permite aprecierea elasticitatii si permeabilitatii arteriale Prin percutie se face posibila aprecierea marimii si formei inimii. Auscultatia se face cu urechea libera, sau stetoscopul, asezand bolnavul succesiv in decubit lateral stang si in picioare; la o inima normala se percep 2 zgomote : a. zgomotul I sau sistolic care este surd si prelungit si se datoreaza inchiderii valvelor atrio-ventriculare, urmata de contractia miocardului; cel mai bine se aude acest zgomot la varful inimii b. zgomotul II sau diastolic este mai scurt si mai inalt si se datoreaza inchiderii valvelor sigmoide si aortice si pulmonare; acest zgomot se aude mai bine la baza Cele 2 zgomote sunt separate intre ele prin sistola. Al II-lea zgomot este urmat de o pauza mai mare fata de revolutia cardica. In stari patologice apar zgomote supraadaugate denumite sufluri si tulburari de ritm. Modificari ale acestor zgomote : - in stenoza mitrala, zgomotul I este intalnit la varf - in HTA, zgomotul II este intalnit la aorta - zgomotul in 3 timpi la varf arata o stenoza mitrala - in insuficienta cardiaca de diferite forme se instaleaza zgomotul in galop - tot zgomote supraadaugate sunt sufluri si zgomotele pericardiace -> acestea pot fi cardiaca sau extracardiaca Suflurile cardiace sunt organice atunci cand vorbim de o leziune valvulara sau sufluri functionale in caz de dilatare a cavitatii inimii sau ale arterei functionale in caz de dilatare a cavitatii inimii sau ale arterii aorte sau pulmonare. Un semn distinctiv pentru diagnosticul pericarditelor este prezenta frecaturii pericardice. Probe clinice privind aparatul cardio-vascular Pulsul este o expansiune ritmica sincrona cu bataile inimii si se percepe cand se comprima o artera pe un plan osos. Obisnuit, fiecarui bolnav i se cerceteaza pulsul radial si in mod normal ar trebui la ambele maini.

Bolnavul trebuie sa fie in repaus si numaratoarea se face pe perioada unui minut. La masurarea pulsului urmarim : - frecventa si ritmul normal frecventa este de 70 pulsatii / minut si ritmul regulat; in cursul unei boli, pulsul se poate accelera si vorbim de tahisigmie (=tahicardie) sau se poate rari = brasigmie; pulsul poate deveni si neregulat In caz de fibrilatie atriala, numaram mai intai pulsatiile si apoi bataile cardiace prin auscultatie directa. Daca pulsatiile sunt mai putin numeroase, se spune despre puls ca este deficitar. Pulsul bigeminat se caracterizeaza prin 2 pulsatii : una puternica si alta mai slaba, urmata de o pauza mai lunga. Este situatie intalnita in extra-sistole. - amplitudinea sau intensitatea masoara gradul expansiunii arteriale Sunt mai multe tipuri de amplitudini : a. puls mic si rapid, filiform, abia perceptibil apare in colapsul vascular b. puls saltaret si depresibil il simtim la deget ca loveste cu forta si apoi scade brusc; apare in insuficienta cardiaca si se numeste puls Corrigan c. cand vorbim de egalitatea batailor ne ferim la pulsul alternant d. atunci cand o pulsatie slaba alterneaza cu una puternica, ritmul este regulat - duritatea sau presiunea in artere se apreciaza prin presiunea care se exercita asupra unei artere pentru a face sa dispara unda pulsatila In HTA vorbim despre un puls dur deoarece presiunea diastolica este joasa. Pulsul este concordant cu temperatura. Este mai rapid cu atat cu cat temperatura este mai ridicata. Exista o exceptie, in febra tifoida, cand pulsul nu este corespunzator cu temperatura. TA este forta cu care sangele circulant apasa asupra peretilor arteriali. Mai corect in loc de TA ar trebui sa folosim termenul de presiune arteriala. Deosebim o TA maxima sau sistolica care corespunde sistolei ventriculare si o TA minima sau diastolica care corespunde sfarsitului diastolei. Unii autori vorbesc despre TA bazala nregistrata atunci cand pacientul este in repaus fizic, psihic si metabolic. TA ocazionala reprezinta valorile inregistrate in conditii obisnuite de examinare. In general, exista variatii ale TA in functie de varsta, sex, pozitie, efort muscular, stres psihic, alimentatie, greutate corporala, sarcina, apnee si tuse. Corect este ca TA sa fie masurata in repaus fizic si psihic, efectuand mai multe inregistrari si retinand cea mai mica valoare. Se va masura la aceeasi ora si cu acelasi aparat. In cazul in care avem valori controversate, TA se va masura la artera humerala, bilateral in clinostatism perfect sau in pozitie sezanda, uneori in ortostatism in uneori la membrele inferioare, toate aceste indicatii devin indispensabile in unele forme de HTA. De mentionat! La membrele inferioare, TA este mai mare cu 20 40 mm Hg pentru cea sistolica si cu 10 20 mm Hg pentru TA minima decat la membrele superioare. Cresterea TA maxime se intalneste in HTA, insuficienta aortica, hipertiroidism. De retinut! O importanta deosebita o are TA minima. Atunci cand este mai mare ne arata ca ne aflam in fata unor stari maligne de HTA. In insuficienta aortica, TA minima scade uneori la zero (0). In colaps, scade ambele TA. Curs 13 (13.10.2011) Traumatismele membrelor In general, prin traumatisme aproximativ 75% intereseaza extremitatile. Agentii traumatici pot determina : a. leziuni osteo-articulare : entorse, luxatii, fracturi b. leziuni ale partilor moi : plagi, rupturi musculare, tendinoase, ligamentare c. leziuni neuro-vasculare : care afecteaza nervii si vasele

De obicei, leziunile enumerate mai sus coexista intre ele. Traumatismele sunt : - directe cand leziunea si fractura apare la locul sau foarte aproape de locul unde a actionat agentul traumatic - indirecte leziunea sau fractura survin la distanta de locul de actiune al fortei traumatice Entorsele, luxatiile si fracturile sunt mai greu de diagnosticat la locul accidentului sau intr-un cabinet medical, de aceea trebuie sa cunostem foarte bine semnele lor caracteristice.