Sunteți pe pagina 1din 72

MINISTERUL ADMINISTRAIEI I INTERNELOR ACADEMIA DE POLIIE ALEXANDRU IOAN CUZA FACULTATEA DE DREPT

LUCRARE DE LICEN

COORDONATOR TIINIFIC : ..

ABSOLVENT: ................

BUCURETI 2004

MINISTERUL ADMINISTRAIEI I INTERNELOR ACADEMIA DE POLIIE ALEXANDRU IOAN CUZA FACULTATEA DE DREPT

DISCIPLINA: CRIMINALISTIC

TEMA: FOTOGRAFIA JUDICIAR OPERATIV N ACTIVITATEA ORGANELOR DE URMRIRE PENAL

COORDONATOR TIINIFIC: .

ABSOLVENT: .......................

BUCURETI 2004

CAPITOLUL I
NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND SISTEMUL FOTOGRAFIEI JUDICIARE
SECTIUNEA 1. Notiune, prevederi legale si insemnatate
Dintre numeroasele si variatele metode si mijloace tehnico-stiintifice folosite la ridicarea si examinarea criminalistica operativa si de laborator a urmelor un rol deosebit de important revine fotografiei judiciare. Fotografierea este unul din cele mai raspandite si mai obiective procedee folosite de organele de urmarire penala pentru fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului, dar si a celor de laborator. Fotografia judiciara reprezinta un complex de procedee generale de fotografiere adaptate la nevoile specifice unor activitati ale procesului penal. De asemenea, ea reprezinta una din metodele tehnice de fixare amanuntita si precisa a obiectelor examinate sau de inregistrare a imaginii diverselor categorii de urme descoperite cu ocazia cercetarii la fata locului. Intr-o alta acceptiune fotografia judiciara reprezinta totalitatea metodelor speciale de fotografiere si studiere a probelor materiale folosite la cercetarea infractiunilor1. Aplicarea fotografiei in activitatea de cercetare a infractiunilor este prevazuta de normele legale in vigoare. Prin Legea nr. 141/1996 pentru modificarea si completarea Codului de procedura penala, au fost adaugate noi mijloace de proba la cele prevazute expres in cod, si anume inregistrarile audio sau video si fotografiile. In cadrul enumerarii limitative a mijloacelor de proba din art. 64, alin. 1, Codul de procedura penala, aceste noi mijloace de proba au fost intercalate intre inscrisuri si mijloace materiale de proba. Art. 131, alin. 3 prevede ca in toate cazurile se pot face schite, desene sau fotografii ori alte asemenea lucrari care se vizeaza si se anexeaza la procesul verbal. La acestea se adauga Instructiunile Nr. S/420 din 1.04.2003 privind efectuarea cecetarii la fata locului de catre unitatile de politie. Specialistul criminalist va fixa locul faptei in contextul mediului inconjurator prin fotografieri si videofilmari din unghiuri si directii diferite. Totodata, va fixa obiectele principale, corpurile delicte si leziunile exterioare ale victimei prin fotografiere metrica si videofilmare.
1

A. I. Vinberg, S. M. Mitricev, Criminalistica, Ed. Albatros, Bucuresti, 1953, pag. 54

Fotografia judiciara reprezinta, deci, totalitatea metodelor fotografice aplicate in cercetarile criminalistice, atat in munca de teren, cat si in activitatea de laborator, prin adaptarea la necesitatile de cercetare a metodelor folosite in tehnica fotografica. Fotografia judiciara prezinta pentru activitatea practica a organelor de urmarire penala o serie de avantaje: fidelitatea in fixarea si redarea imaginii locului faptei, a urmelor infractiunii, a rezultatelor diverselor cercetari criminalistice de laborator, atat in radiatii vizibile, cat si invizibile; obiectivitatea in prezentarea datelor obtinute prin mijloace criminalistice si fixate prin intermediul fotografiei; evidenta probatorie a fotografiei; rapiditatea si relativa simplitate de executare a fotografiilor, ceea ce permite urgentarea anchetei2. Fotografia judiciara, pe langa rolul de mijloc de fixare, este folosita si ca mijloc de ridicare a urmelor de la fata locului, ridicarea urmelor pe cale fotografica aplicandu-se inaintea tuturor celorlalte metode de ridicare. Aplicarea fotografiei judiciare in activitatea de cercetare a infractiunilor ridica gradul de operativitate, accelerand si inlesnind urmarirea infractorilor. Astfel, avand la dispozitie fotografia de semnalmente, este posibil sa se desfasoare urmarirea generala a unui infractor, este posibila ascultarea simultana a martorilor domiciliati in localitati diferite in vederea identificarii infractorilor, precum si identificarea cadavrelor cu identitate necunoscuta. Fotografia judiciara are un rol deosebit in ilustrarea rapoartelor de constatare tehnico-stiintifica si expertizelor criminalistice. Aplicarea fotografiei judiciare in activitatea organelor de urmarire penala nu poate fi universala, nu rezolva totul, posibilitatile oferite de fotografie fiind inca limitate. Din cele expuse mai sus rezulta ca fotografia judiciara este un sistem de metode si procedee tehnice speciale de fotografiere cu aplicatie in activitatea de prevenire si descoperire a infractiunilor, in efectuarea actelor de urmarire penala, supraveghere operativa, expertiza criminalistica si constatare tehnico-stiintifica. Unele dintre procedeele fotografiei judiciare se utilizeaza pentru fixarea obiectelor vizibile cu ochiul liber, procedee folosite de organele de urmarire penala in cursul cercetarii infractiunilor, supravegherii operative, in timpul efectuarii perchezitiilor, reconstituirilor si experimentului judiciar, iar altele dau posibilitatea descoperirii detaliilor invizibile sau insuficient vizibile cu ochiul liber. Acestea din urma se aplica in cazul laboratoarelor criminalistice pentru cercetarea urmelor, a corpurilor delicte, atat in spectrul vizibil, cat si in cel invizibil.
2

C. Suciu, Criminalistica, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, pag. 23

Fotografia judiciara folosita de organele de urmarire penala in procesul efectuarii activitatilor de cercetare se numeste fotografie judiciara operativa. Deci, fotografia judiciara este impartita in doua mari categorii, si anume: fotografie operativa; fotografie de examinare sau de laborator. In acest fel, fotografia este prezenta, totodata, in diversele etape ale cercetarii criminalistice, uneori numai ca mijloc de atestare, iar de cele mai multe ori ca mijloc de cunoastere. Despre folosirea fotografiilor judiciare in timpul executarii activitatilor de cercetare, organul de urmarire penala trebuie sa faca mentiunea in procesul verbal. In termen de 10 zile de la incheierea cercetarii la fata locului specialistul criminalist intocmeste plansa fotografica cu aspectele, urmele si mijloacele materiale de proba ridicate de la locul faptei, consemnate in procesul verbal, specificandu-se pentru fiecare locul de unde au fost ridicate, valoarea de identificare si daca au fost create de persoanele care au acces in campul infractiunii.Suporturile pe care sunt inregistrate imagini de la fata locului sunt pastrate in videoteca formatiunilor criminalistice3.

SECTIUNEA 2. Scurta privire istorica asupra intrebuintarii fotografiei judiciare in activitatea organelor de urmarire penala
Data exacta a primei folosiri a fotografiei in activitatea organelor de urmarire penala este greu de precizat, dar se stie ca fotografia judiciara a fost folosita incepand cu anul 1840 de catre politia belgiana in inchisoarea de la Bruxelles. Acest fapt s-a datorat cercetarilor lui Daguerre, care a pus la punct procedeul fixarii imaginilor fotografice intr-o forma apropiata de fotografia moderna. In anul 1855, la Chicago se instaleaza un atelier fotografic pentru folosinta politiei si justitiei, iar in anul 1868 se semnaleaza deja folosirea fotografiei pentru fixarea locului faptei. In anul 1885, in activitatea organelor de urmarire penala apare notiunea de fotografie de semnalmente, metoda propusa de Alphonse Bertillon pentru stabilirea semnalmentelor unui individ. La inceputul secolului XX Alphonse Bertillon propune fotografia metrica in activitatea organelor de cercetare penala, creand si un aparat special conceput pentru aceasta fotografie. In anul 1916 dr. Robert Heindle propune o tehnica de fotografiere, el folosind in acest scop procedeul fotografierii cu ajutorul plansetei patrate.
3

Instructiunile Nr. S/420 din 1.04.2003 privind efectuarea cercetarea la fata locului de catre unitatile de politie, art. 33, alin. 1 si 2

Prof. Pierre F. Ceccaldeli, director al Laboratorului de identificare judiciara al Prefecturii Politiei din Paris, in lucrarea sa Criminalistica distinge diversele aplicatii ale fotografiei in activitatea organelor de urmarire penala. Mai tarziu, in activitatea organelor de urmarire penala se disting: fotografia de semnalmente, geometrica, documentara si fotografia criminalistica de cercetare, demonstrativa si comparativa. In anul 1952, in categoria fotografiei de semnalmente, ca un derivat al acesteia, apare si fotografia compusa a unei persoane urmarite, denumita foto-robot, fiind realizata pentru prima data de comisarul Chobot. Fotografia judiciara incepe sa fie folosita tot mai mult in activitatea organelor de urmarire penala, descoperindu-se noi metode si procedee speciale de fotografiere. Daca in perioada de inceput se folosea de organele de urmarire penala numai pentru fixarea obiectelor si urmelor vizibile cu ochiul liber, ulterior fotografia a inceput sa fie folosita atat pentru fixarea urmelor care nu puteau fi percepute direct cu organele de simt umane, cat si pentru fixarea rezultatelor cercetarii de laborator. Dezvoltarea industriei foto-chimice si optice au impulsionat dezvoltarea fotografiei judiciare in sensul ca au aparut noi aparate de fotografiat si materiale fotosensibile cu calitati superioare care au facut posibila adaptarea acestora nu numai la fotografierea in spectrul vizibil, ci si in spectrul invizibil. In tara noastra, fotografia judiciara a fost utilizata de catre un serviciu specializat al Politiei Capitalei inca din anul 1879 ceea ce a situat Romania printre primele tari din Europa care au utilizat fotografia in scopuri judiciare. Bazele stiintifice ale executarii fotografiei judiciare au fost puse in tara noastra de catre Nicolae Minovici in lucrarea sa Manual tehnic de medicina legala, capitolul Fotografia judiciara tratand minutios regulile de identificare a persoanelor dupa semnalmente. Dotarea organelor de urmarire penala cu aparate de fotografiat moderne si comode, cu surse de iluminare suficiente si materiale fotosensibile cu calitati superioare a dus la cresterea considerabila a calitatii fotografiilor. Fotografia judiciara, in perioada actuala, este folosita in majoritatea cazurilor de cercetare a infractiunilor, in special a celor comise prin moduri de operare deosebite, precum si in alte activitati ale organelor de urmarire penala.

CAPITOLUL II
NOTIUNI GENERALE DE TEHNICA FOTOGRAFICA
SECTIUNEA 1. Rolul luminii in fotografie
Modul in care este iluminat subiectul de fotografiat este determinant pentru calitatea si expresivitatea fotografiei. Cunoasterea caracteristicilor luminii reprezinta una dintre cele mai importante conditii pentru obtinerea unor rezultate bune de fotografiere. Astfel, de exemplu, reglarea unor dispozitive ale aparatului fotografic (diafragma, obturator) depinde de gradul de iluminare a subiectului, iar materialele fotosensibile se aleg in functie de proprietatile lor de a fi impresionate de lumina. Lumina este una din radiatiile fotomagnetice intalnite in natura, facand parte din acelasi grup de fenomene cu undele radio, razele infrarosii sau razele X. Lumina este un flux de fotoni care poseda atat proprietati ondulatorii, cat si corpusculare4. Pe scurt, prin lumina se inteleg radiatiile care produc senzatii luminoase pentru ochiul omenesc. In afara de radiatiile vizibile exista si radiatii invizibile care, in anumite conditii, pot sa fie inregistrate de materialele fotosensibile folosind aparate speciale. Lungimea de unda a radiatiilor electromagnetice se exprima in nanometri. Compunerea acestor radiatii dau ochiului omenesc senzatia de lumina alba. Negru inseamna lipsa oricarei radiatii monocromatice 5. In practica fotografica se obisnuieste uneori sa se considere numai trei mari regiuni de lumina, oarecum egale: violet-albastra, verde si rosie. Propagarea rectilinie, culoarea si intensitatea sunt caracteristici ale luminii care au o mare insemnatate in fotografie. Dupa natura lor, sursele de lumina folosite in fotografie se impart in naturale si artificiale. Din categoria surselor artificiale de lumina fac parte flacara si lampa electronica cu incandescenta.

4 5

Iuliu Pogany, Fotografia de la teorie la practica, Ed. Stiintifica si Tehnica, Bucuresti, 1987, pag.15 Mircea Novac, Fotogfafia de la A la Z, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1973, pag. 236

SECTIUNEA 2. Aparatul de fotografiat clasic si materialele fotosensibile negative si pozitive


2.1 Aparatul de fotografiat clasic Aparatul fotografic este format dintr-un complex de mecanisme si dispozitive cu ajutorul carora se formeaza imaginile luminoase ale obiectelor care impresioneaza materialele fotosensibile. In procesul de obtinere a unei fotografii se pot distinge doua etape, si anume: etapa fizica, in care se foloseste aparatul fotografic si in care actioneaza legile propagarii undelor electromagnetice ale luminii, precum si cele de formare a imaginii optice a subiectului de fotografiat; etapa chimica, in care filmul expus este tratat chimic pentru evidentierea imaginii latente aflata pe film sau pe hartia fotografica, operatie denumita in sens generic developare. 2.1.1 Clasificarea6 aparatelor fotografice Dupa dimensiunea imaginii negative aparatele fotografice pot fi: aparate cu placi, ce formeaza imagini negative de format mare (exemplu: Magnola, Orizont); aparate cu rolfilm (film neperforat), care realizeaza imagini negative de format mediu (exemplu: Pentacon, Kiev 80); aparate cu film ingust (perforat), care realizeaza imagini de format mic (exemplu: Zenit, Zorki, Exakta). Dupa sistemul de vizare si punere la punct: aparate fotografice cu sistem de vizare indirecta (exemplu: Zorki, Orizont, Smena); aparate cu sistem de vizare mixt (exemplu: Flexaret, Liubitel 2); aparate fotografice cu vizare directa, prin obiectiv (Zenit, Kiev 80, Exakta). Dupa sistemul de constructie al mecanismului operator: aparate cu dispozitiv de obturare central (Smena, Flexaret); aparate cu dispozitiv de obturare cu perdea (Zenit, Zorki, Exakta).

Ioan Negrea, Lectia de fotografie, Ed. Albatros, Bucuresti, 1982, pag. 10

2.1.2 Partile componente ale aparatului fotografic Orice aparat fotografic are urmatoarele parti componente: obiectivul; corpul aparatului fotografic si camera obscura; dispozitivul de punere la punct; diafragma; mecanismul obturator7. Obiectivul aparatului fotografic este compus din una sau mai multe lentile de compozitie si formate diferite si are rolul de a forma imaginea optica a subiectului de fotografiat pe materialul fotosensibil. Principalele caracteristici ale unui obiectiv fotografic sunt: distanta focala principala, luminozitatea, profunzimea de camp, unghiul imaginii, puterea separatoare8. Distanta focala a unui obiectiv reprezinta distanta de la centrul optic al obiectivului pana la suprafata plana a materialului fotosensibil cand aparatul este pus la punct pentru un plan situat la infinit. Distanta focala principala reprezinta distanta dintre centrul optic al obiectivului si focarul principal, prin focar principal intelegandu-se punctul in care razele de lumina paralele, primite prin obiectiv, se intersecteaza cu axul optic principal cand obiectivul de la care pornesc aceste raze se afla situat la infinit. Luminozitatea este capacitatea obiectivului de a lasa sa treaca prin el o cantitate de lumina, intr-un anumit timp dat. Luminozitatea este data de deschiderea maxima a diafragmei (deschidere utila sau pupila de intrare) si de distanta focarului. Profunzimea de camp este intervalul de distanta din spatiul cuprins in campul obiectivului, in limitele caruia toate obiectele cuprinse vor fi redate (proiectate) clar pe materialul fotosensibil. Unghiul de camp al imaginii, imaginea pe care o proiecteaza obiectivul avand o forma circulara. Partea centrala a acestui cerc in care imaginea obiectivului apare clara se numeste campul imaginii. Unghiul de camp al obiectivului este determinat de distanta focala, fata de care este invers proportionala. Astfel, la un obiectiv cu distanta focala mare vom avea un unghi de camp mic si invers. Puterea separatoare este data de numarul maxim de linii albe si negre echidistante pe care un obiectiv le poate reda pe un milimetru de lungime masurat pe suprafata unui anumit material fotosensibil. Corpul aparatului fotografic este format din camera obscura pe care sunt fixate celelalte parti si mecanisme. Rolul camerei obscure este acela de a
7

V. Berchesan, Valorificarea stiintifica a urmelor infractiunii, vol. 1, Ed. Little Star, Bucuresti, 2002, pag. 120 8 N. A. Selivanov, Fotografia Judiciara, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1961, pag. 54

proteja materialul fotosensibil si imaginea formata pe acesta fata de actiunile altor raze de lumina, altele decat cele care trec prin obiectiv in momentul expunerii. Dispozitivul de punere la punct are un rol dublu: acela de a face incadrarea subiectului de fotografiat, precum si acela de a regla calitatea maxima a imaginii acestuia. Diafragma este un dispozitiv cu ajutorul caruia se regleaza cantitatea de lumina care patrunde in aparatul de fotografiat (camera obscura) pentru a impresiona emulsia fotosensibila. Valorile diafragmei sunt 1,8; 2; 2,8; 3,5; 4; 5,6; 8; 11; 16; 22; 32; 45 si reprezinta un anumit raport intre distanta focala si diametrul irisului. Mecanismul obturator are rolul de a permite patrunderea luminii prin obiectiv in camera obscura un anumit timp, numit timp de expunere (timp de poza)9. De mentionat este faptul ca lumina ce trece prin obiectiv este sub forma unei imagini optice a subiectului de fotografiat, imagine formata de lentilele obiectivului si a carei intensitate luminoasa este reglata de diafragma. Obturatoarele aparatelor fotografice sunt prevazute cu un circuit electric si priza aflate pe corpul aparatului, prin intermediul prizei facandu-se legatura cu o lampa cu fulger electronic (blitz). Astfel, declansarea obturatorului cauzeaza descarcarea electronica necesara producerii fulgerului de lumina. 2.1.3 Accesoriile aparatului fotografic10 Sunt considerate accesorii toate instrumentele, dispozitivele si aparatele care se pot monta la aparatul fotografic si cu ajutorul carora se pot crea conditii favorabile functionarii acestuia pentru a se asigura randamentul maxim. Accesoriile necesare unui aparat fotografic sunt: trepiedul sau stativul care are rolul de a asigura o pozitie fixa aparatului fotografic cand se executa fotografierea cu timpi de expunere lungi, incepand cu 1/15 din secunda; declansatorul flexibil sau firul declansator care se monteaza la declansatorul aparatului atunci cand se executa fotografierea cu aparatul fixat pe trepied pentru a nu misca aparatul in timpul expunerii; sina de glisare pe care se monteaza aparatul pentru a i se putea schimba pozitia prin alunecare, ea fixandu-se in prealabil pe trepied;

10

Ioan Negrea, Lectie de fotografie, Ed. Albatros, Bucuresti, 1984, pag. 24 Pierre Montel, Toute la photographie, Librairie Larousse, Paris, 1974, pag.71

10

lampa cu fulger electronic (blitz) se foloseste pentru iluminarea subiectului ce se fotografiaza cand nu este suficienta lumina sau la intuneric; filtrele de lumina sunt discuri din sticla colorata care se aplica in fata obiectivului, fiind pastrate in timpul fotografierii in scopul de a obtine o redare cat mai corecta a nuantelor coloristice ale subiectului. Filtrul lasa sa treaca razele de aceeasi culoare cu a sa si opreste trecerea razelor de culori complementare 11. Exista seturi de 8 filtre avand urmatoarele culori: rosu, portocaliu, galben, galben-stacojiu, verde, verde-albastru, galben-verzui, ultraviolet. tuburile si burdufurile prelungitoare permit masurarea distantei focale a unui obiectiv normal in scopul fotografierii subiectelor de la o distanta mai mica decat distanta minima de fotografiere inscrisa pe scala distantelor. Ele se monteaza prin insurubare intre aparatul de fotografiat si obiectivul acestuia. parasolarul se monteaza la obiectiv prin insurubare pentru a-l proteja de razele de lumina primite de la sursa luminoasa, evitandu-se in acest fel deformarea imaginii fotografice ; casetele cu film care au rolul de a proteja materialul fotosensibil de razele de lumina ; capacul obiectivului apara obiectivul de praf sau umezeala, atata timp cat nu se fotografiaza ; geanta (tocul) este confectionata din piele sau material plastic si are rolul de a proteja aparatul fotografic ; pensula din par de veverita se foloseste la curatirea obiectivului si filtrelor de lumina ; exponometrul, cu ajutorul caruia se calculeaza timpul de expunere in raport de intensitatea iluminarii subiectului fotografiat, sensibilitatea generala a materialului fotosensibil si diafragma folosita. Dupa modul de constructie si folosire, exponometrele pot fi fotoelectrice si digitale. 2.1.4 Operatiunile necesare in vederea fotografierii Pentru a fotografia aparatul fotografic trebuie pregatit, executandu-se o serie de operatiuni in urmatoarea ordine: incarcarea aparatului cu film ; armarea mecanismului obturator si aducerea aparatului in pozitie de fotografiere ;
11

Mircea Novac, Fotografia de la A la Z, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1973, pag. 143

11

alegerea locului pentru fotografiere, instalarea luminilor si a altor accesorii necesare ; incadrarea subiectului si reglarea claritatii imaginii acestuia ; alegerea valorii difragmei si fixarea ei pe inelul diafragmei ; calcularea si fixarea timpului de expunere la care trebuie sa se tina seama de factorii care influenteaza acest timp si anume: sensibilitatea generala a filmului folosit (cu cat acesta este mai sensibil, cu atat timpul va fi mai scurt si invers); intensitatea luminii (cu cat acesta este mai mare, cu atat timpul de expunere trebuie sa fie mai scurt si invers); deschiderea diafragmei (cu cat aceasta este mai mare, cu atat timpul de expunere trebuie sa fie mai mic si invers); nuanta culorii subiectului de fotografiat (pentru nuante de culori inchise intensitaea luminii reflectate este mica si va avea nevoie de un timp de expunere mare); miscarea subiectului (cu cat viteza subiectului este mai mare, cu atat timpul de expunere va fi mai mic si invers); folosirea filtrelor de lumina (caz in care se mareste timpul stabilit in conditii normale de un numar de ori egal cu indicele inscris pe montura filmului); declansarea mecanismului obturator. Cand s-au terminat de expus cele 36 de pozitii se scoate filmul din aparat. Filmul expus se va pastra corespunzator pana in momentul developarii lui. 2.2 Materialele fotosensibile negative si positive Materialele fotosensibile sunt suporturi de celuloid, placi din sticla sau hartie pe care s-a aplicat un strat dintr-o sare de argint sensibila la actiunea luminii. Dupa felul imaginii pe care o inregistreaza, materialele fotosensibile pot fi: materiale fotosensibile negative; materiale fotosensbile pozitive; materiale fotosensibile reversibile. Materialele fotosensibile negative, dupa natura suportului, pot fi: placi fotografice (suport rigid sticla); filme fotografice (au suport flexibil). La randul lor filmele fotografice se impart in: planfilme (filme plane); filme late;

12

filme inguste. Dupa numarul straturilor fotosensibile, filmele negative se impart in: filme cu un singur strat; filme cu doua straturi. Materiale fotosensibile pozitive sunt acele materiale fotosensibile pe care imaginea subiectului de fotogrfiat este reprezentata conform nuatelor reale ale subiectului. Dupa natura suportului, materialul fotosensibil pozitiv se clasifica in doua mari categorii: hartia fotografica ; filmul fotografic pozitiv. Hartia fotografica se deosebeste de celelalte materiale fotosensibile prin natura suportului sau. Filmul fotografic pozitiv are domeniul maxim de folosire in cinematografie. Prin materiale fotosensibile reversibile intelegem acele materiale care permit obtinerea imaginii pozitive a subiectului fotografiat direct pe materialul fotosensibil folosit la fotografiere (asa numitul diapozitiv), fara a mai fi nevoie de un negativ intermediar. Materialele fotosensbile se caracterizeaza prin anumite proprietati, sensibilitatea generala, sensibilitatea cromatica si latitudinea de expunere fiind comune la toate cele trei mari categorii de materiale fotosensibile. Pentru obtinerea unei fotografii sunt necesare doua etape: una fizica, bazata pe legile propagarii luminii si pe legile opticii geometrice, iar a doua etapa de natura chimica, prin prelucrarea imaginii latente formate. Am aratat anterior ca orice material fotosensibil este format dintr-un suport, un substrat si unul sau mai multe straturi fotosensibile. Stratul fotosensibil constituie partea principala a materialului fotosensibil. Acest strat este alcatuit dintr-o pelicula de gelatina foarte subtire, de 10-20 microni, in care se afla in suspensie cristale microscopice de saruri de argint si anume halogenurile (clorura, iodura si bromura de argint). Prin expunerea materialului fotosensibil la lumina, cristalele de bromura de argint sunt disociate in atomi de argint metalic si atomi de brom ceea ce are ca urmare formarea unei imagini (imagine latenta) care nu poate fi perceputa cu ochiul liber. Acest proces de formare a imaginii latente se numeste proces foto-chimic primar. Pentru ca imaginea latenta sa devina vizibila cu ochiul liber este nevoie ca modificarile chimice determinate de actiunea luminii asupra stratului fotosensibil sa fie continuate si intensificate in cadrul unui tratament denumit developare sau proces fotochimic secundar. Aceasta transformare a imaginii latente in imagine vizibila se realizeaza in conditii speciale (in camera obscura) si cu ajutorul unor solutii chimice denumite solutii revelatoare si fixatoare.

13

Prin proces negativ se intelege un ansamblu de operatiuni de transformare a imaginii latente in imagine vizibila. Procesul negativ cuprinde cinci operatiuni succesive: developare, spalare intermediara, fixare, spalare finala si uscare, dintre care cele mai importante sunt developarea si fixarea. Developarea consta in tratarea materialului fotosensibil expus la lumina cu o solutie care contine un agent developator. Agentul developator disociaza selectiv sarea de argint din stratul fotosensibil expus la lumina, reducand intr-o masura mult mai mica cristalele de saruri de argint care au primit o cantitate de lumina mai mica sau care nu au fost iluminate de loc si difuzeaza bromul eliberat in masa de gelatina si in solutia revelatoare. De mentionat ca agentul developator (substanta developatoare) nu actioneaza asaupra sarurilor de argint decat in prezenta altor substante cu roluri de conservare, accelerare si antivoalare. Dupa ce materialul fotosensibil a fost developat urmeaza operatiunea denumita fixare. Fixarea materialelor fotosensibile constituie operatia prin care imaginea negativa instabila obtinuta dupa developare este fixata devenind stabila. Prin fixare, bromura de argint neexpusa si colorantii din straturile materialului fotosensibil sunt eliminate, materialul devenind insensibil la lumina si transparent. Dupa spalare si uscare se trece la operatiunea urmatoare denumita procesul pozitiv. Operatiunea prin care de pe un negativ se obtine copia pozitiva a subiectului fotografiat poarta denumirea de proces pozitiv. Imaginea pozitiva a subiectului fotografiat se poate obtine prin copiere, care se poate face prin contact sau prin proiectie. Copierea prin contact se realizeaza cu ajutorul unui aparat (cutie cu capac) in care emulsiile negativului si hartiei fotografice vin in contact, obtinandu-se o imagine la aceeasi scara cu negativul. Copierea prin proiectie se realizeaza cu ajutorul unui aparat in care imaginea este proiectata prin intermediul unui obiectiv, obtinandu-se o imagine de dimensiuni diferite decat cea de pe negativ. Dupa operatia de copiere urmeaza operatiile de developare si fixare a imaginii de pe hartia fotografica expusa care sunt aceleasi ca si in procesul negativ. Mecanismul de formare a imaginii pozitive finale incepe ca si la filmele negative, respectiv cu expunerea materialului fotosensibil la radiatii luminoase. In momentul expunerii in stratul fotosensibil se produce o disociere partiala a cristalelor de bromura de argint. Prin developarea primara, cristalele de bromura de argint impresionate sunt reduse la argint metalic, formandu-se o imagine negativa. Dupa o spalare intermediara urmeaza baia de albire in care argintul metalic format la

14

developarea primara (imaginea negativa) este indepartat din stratul fotosensibil. Dupa o noua spalare urmeaza baia de clarificare in care se neutralizeaza resturile de acid ramase de la baia de albire. Se executa o noua spalare si apoi urmeaza operatiunea de solarizare (iluminarea filmului cu un bec), in timpul careia se produce impresionarea partiala a cristalelor de bromura de argint ramase in emulsie dupa albire. In continuare urmeaza operatiunea de developare secundara prin care se continua disocierea cristalelor de bromura de argint in argint metalic. Imaginea astfel obtinuta este o imagine pozitiva denumita diapozitiv, imagine identica cu subiectul fotografiat.

SECTIUNEA 3. Aparatul de fotografiat digital


3.1 Scurt istoric Fotografia electronica a debutat in 1981 prin aparitia aparatului MAVICA (Magnetic Video Camera) al firmei Sony, ramas, insa, in stadiul de prototip. In 1984 s-a formulat un standard international de fotografie electronica, standard care pana in 1989 fusese adoptat de aproape 50 de fabricanti de aparatura electronica si fotografica. Standardul recomanda utilizarea ca suport pentru inregistrarea imagini a discului simplu de 47 mm diametru, protejat de o anvelopa de 50x50 mm. Pe disc se puteau inregistra 50 de piste concentrice, reprezentand 50 sau 25 de imagini color. Optiunea pentru 50 de imagini cu rezolutie mai redusa sau 25 de imagini cu rezolutie ridicata apartinea utilizatotului. La redare este posibila reconstruirea intr-o oarecare masura a informatiei din semicadrul inregistrat prin medierea semnalelor liniilor invecinate. S-a constatat in ultimul timp ca procedeul clasic de realizare a fotografiei a devenit un impediment in operativitatea necesara desfasurarii in bune conditii a investigatiilor datorita timpului pe care-l ocupa procesul negativ si pozitiv de efectuare a fotografiei si, nu in ultimul rand, datorita costului ridicat al materialelor fotosensibile, substantelor chimice si chiar al aparaturii utilizate. Oraganele de politie din tarile cu potential economic ridicat au recurs, in scopul accelerarii desfasurarii investigatiilor si implicit al procesului judiciar, la folosirea aparatelor de fotografiat de tip Polaroid care permit obtinerea fotografiei la minut. Dar si aceasta masura s-a dovedit a fi o solutie de compromis din cauza costurilor mari si a performantelor calitative scazute oferite de acest tip de fotografii.

15

Astazi, in urma exploziei informaticii la nivel international si recunoasterea pe plan mondial a importantei calculatorului, organele implicate in procesul justitiei s-au vazut obligate sa foloseasca posibilitatile si avantajele oferite de noul lider mondial, PC-ul. Productia diversificata si in continua crestere de software si hardware a atras atentia unor specialisti care au realizat importanta imaginii digitale si posibilitatea procesarii computerizate a acesteia in scopul imbunatatirii activitatilor politiei. Incepand cu anul 1997, Compania Eastman Kodak12, in urma unui program de colaborare cu fortele de politie din New York, a pus la dispozitia celor din urma sistemul Kodak Digital Science-Digital Darkrom D 420, sistem de imagine de inalta rezolutie pentru laboratoarele de criminalistica. 3.2 Partile componente ale aparatului de fotografiat digital Aparatul digital are urmatoarele parti componente: corpul aparatului, care are si functia de suport pentru celelalte parti componente ale acestuia ; obiectivul ; sistemul de vizare si punere la punct (vizor) ; ecranul cu cristale (LCD) ; lampa blitz ; locasul pentru cardul de memorie ; locasul pentru acumulatori ; cipul cu memoria interna. Ca si accesorii aparatul are : cabluri pentru conectarea la calculator ; acumulator si cabluri aferente ; acumulatori-baterii ; cardul de memorie. Pe ecranul cu cristale (LCD) vor putea fi vizualizate urmatoarele simboluri care indica functiile si facilitatile ce le ofera aparatul digital, dupa cum urmeaza : numarul programului prereglat; indicatorul pentru zoom; zoom numeric; reglarea distantei; indicator pentru data; parametru pentru lampa blitz; lampa de control pentru acumulator tip baterie;
12

Site www. Kodak.com

16

balanta luminii; sensibilitatea; luminozitatea/contrastul; marimea imaginii (masurata in pixeli); calitatea; numar de pozitii ramase; corectia expunerii; diafragma; viteza obturatorului; modul de expunere; modul de masurare a expunerii; modul de efectuare a fotografiilor in rafale ; fixarea balantei luminii; fixarea masurarii expunerii; indicator al convertorului optic; intarzietor. Functiunile enumerate mai inainte sunt incluse n meniul aflat pe microcipul aparatului si vor putea fi vizualizate utilizand urmatoarele butoane amplasate pe corpul acestuia : butonul MODE Blitz/Sensibilitate modifica parametrii sincronizarii blitzului.In afara de functiunile Auto, Anulat si Blitz in forta, COOL PIX ISO ofera parametrii urmatori: SLOW (sincronizare lenta) prin care se acorda iluminarea blitz-ului cu cel din prim-planul imaginii si a carui folosire este recomandata pentru realizarea unor fotografii in lumina slaba; AUTO (alternatorul de ochi rosii): inainte de a declansa blitz-ul, lampa dispozitivului de atenuare a efectului de ochi rosii va fi aprinsa, provocand astfel o reactie a pupilei care o face sa se contracte ; sensibilitatea filmului: in parametrul M-REC sensibilitatea electronica a aparatului foto poate fi reglata prin rotirea butonului de selectie in acelasi timp cu butonul parametrului de sincronizare a blitz-ului apasat. Sensibilitatea poate fi reglata la o valoare de 100 ISO. Selectand dEF se va restaura o sensibilitate de 80 ISO. Cresterea valorii sensibilitatii este utila pentru a fixa o miscare sau pentru a stabiliza subiecte indepartate in conditii de lumina slaba.

17

butonul de punere la punct/intarzietor se foloseste pentru efectuarea de fotografii la distanta mica. Fixarea imaginii este automat efectuata in 10 secunde dupa ce s-a apasat o data pe butonul declansatorului. butoanele de Zoom sunt T si W, butonul T permitand indepartarea imaginii, ceea ce creste grosismentul si reduce campul de vedere, iar butonul W servind la apropierea imaginii. Procentajul de Zoom este afisat pe monitor daca unul din cele doua butoane este apasat. butonul de corectie serveste la corectarea expunerii. Acest lucru se realizeaza prin intoarcerea selectorului multifunctional cand butonul este apasat. Valorile prea ridicate fac sa reiasa in fotografie detaliile prea intunecate ale imaginii, in timp ce obiectele foarte luminoase sunt redate intr-o anumita culoare. Valorile mai slabe pot fi utilizate pentru a scoate in evidenta detaliile obiectelor foarte stralucitoare. Efectele corectiei de expunere pot fi previzualizate pe monitor. butonul MODE (mod de expunere): in parametrul M-REC, modul de expunere poate fi ales intorcand selectorul multifunctiunii si totodata apasand butonul pentru expunere. 3.3 Posibilitati si limite in utilizarea aparatului foto digital Fotografia digitala este o alternativa la procedeele clasice care folosesc pelicule fotosensibile bazate pe compusi ai argintului. Ea permite copierea imaginilor pe hartie, rapid si fara a apela la procedeele chimice clasice care necesita lucrul in laborator dupa expunerea peliculei si prelucrarea acesteia. Bazat pe tehnologia electronica, sistemul de imagini cu inalta rezolutie ajuta organele de urmarire penala sa reduca timpul de prelucrare necesar realizarii fotografiilor, precum si costurile, oferind si avantajul folosirii calculatorului pentru captarea, editarea, vizionarea i stocarea imaginilor. Daniel E. Brake, managerul programului Kodak pentru fortele de politie, a afirmat ca: fotografia digitala, stocarea si posibilitatile de printare duc la scurtarea timpului petrecut de criminalisti in laboratorul fotografic, de cautare prin dosare si studiere repetata a probelor. Folosirea acestui sistem da posibilitatea procesarii imaginilor (marire, contrast, ferestre etc.), ceea ce permite anchetatorilor sa ia decizii mai bune si in timp mai scurt . Cu ajutorul unui adaptor sau pur si simplu a conectarii aparatului digital la o imprimanta performanta vom putea edita imaginile stocate in memoria sa sau a cardului fara a mai avea nevoie si de un calculator, intrucat exista imprimante dotate ele insele cu un microcip. Deci, pentru prelucrarea imaginilor digitale este necesara folosirea, pe langa un aparat de fotografiat, si a unui calculator si a unei imprimante, instrumente ce nu sunt necesare in cazul aparatului de fotografiat clasic.

18

Totodata, spre deosebire de acesta din urma, aparatul foto digital trebuie sa dispuna de o sursa de alimentare pentru a putea functiona. Posibilitatea prelucrarii imaginilor pe calculator prezinta si dezavantaje. Astfel, acestea pot fi modificate si chiar trucate. Exista, insa, programe speciale care pot detecta modificarile facute si le pot inlatura.

CAPITOLUL III
EXECUTAREA FOTOGRAFIEI JUDICIARE OPERATIVE LA FATA LOCULUI
SECTIUNEA 1. Aspecte generale cu privire la executarea fotografiei judiciare operative la fata locului
Organele de urmarire penala sesizate despre comiterea unei infractiuni trebuie sa cerceteze cauza pentru aflarea adevarului. Pentru aceasta, ele trebuie sa desfasoare activitati de strangere a unor dovezi, respectiv probe, care sa le ajute la stabilirea faptei comise si a persoanelor vinovate. Prin probe intelegem orice elemente de fapt care servesc la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei. Sarcina administrarii probelor in procesul penal revine organului de urmarire penala si instantei de judecata. In indeplinirea acestei sarcini, organul de urmarire penala trebuie sa desfasoare o serie de activitati specifice, ca de exemplu: cercetarea la fata locului, perchezitia, reconstituirea etc. Mijloacele prin care pot fi constatate elementele de fapt care servesc ca probe in procesul penal se numesc mijloace de proba13. In randul acestora intra si obiectele care contin sau poarta urme ale faptei savarsite, cele care au fost folosite sau au fost destinate sa serveasca la savarsirea unei infractiuni, precum si cele care sunt produsul infractiunii. Potrivit prevederilor Codului de procedura penala (art. 109, alin. 2 si art. 131, alin. 3) obiectele si inscrisurile care nu sunt atasate la dosar pot fi
13

Colectiv, Fotografia judiciara, Ed. Ministerului de Interne, Bucuresti, 1992, pag. 94

19

fotografiate, iar fotografiile se ataseaza la dosar. De asemenea, in toate cazurile se pot face schite, desene sau fotografii ori alte asemenea lucrari care se vizeaza si se anexeaza la procesul verbal. Avand in vedere cele de mai sus, rezulta necesitatea executarii fotografiilor judiciare care completeaza procesul verbal si ilustreaza constatarile facute de organul de cercetare penala. Fotografia care se realizeaza in teren cu prilejul desfasurarii diverselor activitati de urmarire penala este cunoscuta in practica criminalistica sub denumirea de fotografie judiciara operativa. Practica organelor de politie a demonstrat ca este necesara executarea diverselor genuri de fotografii judiciare operative dintre care cele mai importante sunt: fotografia judiciara operativa la fata locului; fotografia la perchezitie; fotografia la reconstituire; fotografia de semnalmente.

SECTIUNEA 2. Metode si procedee speciale fotografiere aplicate in fotografia judiciara operativa

de

Legile generale ale fotografiei au fost prelucrate si adaptate la nevoile specifice activitatii organelor de urmarire penala, dand astfel nastere unor metode si procedee speciale de fotografiere. 2.1 Metoda fotografieirii unitare Fotogafia unitara este procedeul prin care un anumit subiect supus fotografierii este redat in pozitiv prin copierea unui singur cliseu. Aplicarea metodei fotografiei unitare la fata locului inseamna inregistrarea pe un singur cliseu a intregului loc al savarsirii faptei. Cand locul savarsirii faptei este izolat sau prin dimensiunile sale permite cuprinderea sa in intregime intr-o singura imagine se executa fotografia unitara (foto 1).

20

Foto 1
In functie de conditiile existente la fata locului, fotografia unitara poate fi realizata prin folosirea unui obiectiv normal, superangular sau cu ajutorul teleobiectivului. Alegerea obiectivului fotografic cel mai potrivit pentru executarea fotografiei unitare depinde de distanta la care poate fi stabilit punctul de statie al aparatului de fotografiat. Astfel, daca spatiul nu ne permite sa ne retragem pentru a putea incadra intregul loc al faptei, vom inlocui obiectivul normal al aparatului de fotografiat cu un obiectiv superangular. In cazul in care conditiile terenului nu permit efectuarea fotografiei din apropierea locului faptei vom folosi un teleobiectiv cu distanta focala corespunzatoare prin intermediul caruia imaginea subiectului de fotografiat va fi apropiata, permitand realizarea unei incadrari corespunzatoare. In activitatea organelor de urmarire penala fotografia unitara are ponderea cea mai mare in raport cu celelalte metode de fotografiere aplicate in fotografia judiciara operativa. Ea este aplicata cu ocazia efectuarii cercetarii la fata locului, in fotografia de orientare, schita, a obiectelor principale, a urmelor sau cu ocazia efectuarii perchezitiilor, reconstituirilor, supravegherii operative etc. Daca spatiul ce trebuie fotografiat nu poate fi cuprins intr-o singura imagine se aplica o alta metoda a fotografiei judiciare operative. 2.2 Metoda fotografierii panoramice

21

Metoda fotografierii panoramice este des intalnita in activitatea practica a organelor de urmarire penala. Prin aplicarea acestei metode se da posibilitatea obtinerii imaginii complete a locului savarsirii infractiunii, indiferent de intinderea acestuia, de situarea lui sau de acoperirile existente. Se numeste fotografie panoramica imaginea fotografica a intregului obiect obtinuta prin fotografierea succesiva a diferitelor lui portiuni care ulterior sunt asamblate14. Metoda fotografierii panoramice se aplica la locul faptei cand acesta are o intindere mare si nu poate si incadrat intr-o singura imagine. Prin executarea succesiva de fotografii ale diferitelor portiuni ale locului faptei si asamblarea lor ulterioara se obtine o imagine clara a acestuia la o scara mult mai mare decat in cazul fotografiei unitare. Metoda fotografierii panoramice cunoaste doua procedee de realizare: procedeul fotografierii panoramice liniare; procedeul fotografierii panoramice circulare.

2.2.1. Procedeul fotografierii panoramice liniare Obtinerea unei fotografii panoramice liniare cat mai exacte este determinata de stabilirea bazei fotografice fata de subiect15. Baza fotografica fata de subiect este lungimea suprafetei cuprinse intre laturile unghiului de camp la o anumita distanta de aparatul de fotografiat. Marimea bazei fotografice fata de subiect variaza in functie de distanta de la obiectivul aparatului de fotografiat la planul paralel cu cliseul, plan in care se afla plasat subiectul sau suprafata de teren ce urmeaza a fi fotografiata. Dupa calcularea lungimii bazei fotografice se traseaza imaginar o linie paralela cu subiectul de fotografiat pe care se va deplasa aparatul montat pe trepied in diferite puncte de statie. Cunoscand lungimea bazei fotografice se va deplasa aparatul dintr-un punct de statie in altul, puncte alese pe linia paralela la o distanta egala cu 2/3 din lungimea bazei fotografice. Distanta de 1/3 din lungimea bazei reprezinta suprapunerea de siguranta necesara la asamblare. Operatiunea de fotografiere se executa in toate punctele de statie alese, pana cand intregul aspect al locului faptei a fost cuprins (foto 2).

14 15

N. A. Selivanov, Fotografia judiciara, Ed. Albatros, Bucuresti, 1961, pag. 59 Colectiv, Tratat practic de criminalistica, vol.I, Serviciul editorial de presa al Ministerului de Interne, Bucuresti, 1976, pag.51

22

Foto 2 Reusita deplina in aplicarea acestui procedeu implica respectarea riguroasa a urmatoarelor cerinte: paralelismul, inclinatia si inaltimea aparatului sa fie aceleasi in toate punctele de statie deoarece, nerespectandu-se aceste indicatii, pot sa apara deformari la asamblarea fotografiilor; folosirea permanenta a unei valori optime a timpului de expunere stabilit cu exponometrul, atat pentru partile luminoase, cat si pentru partile umbrite; cuprinderea in imaginea urmatoare a unei portiuni din terenul fotografiat anterior. Este necesar sa fie cuprinse aceste portiuni pentru a nu ramane parti nefotografiate. 2.2.2 Procedeul fotografierii panoramice circulare Acest procedeu se foloseste atunci cand locul in care a fost savarsita infractiunea prezinta o inaltime si adancime mare (foto 3).

23

Foto 3 Pentru obtinerea unei fotografii circulare cat mai exacta este necesar sa se determine unghiul de camp al obiectivului. Unghiul de camp al unui obiectiv fotografic se calculeaza in felul urmator: se traseaza un segment de dreapta AB a carei lungime este egala cu lungimea unei pelicule de pe cliseul fotografic, iar din mijlocul acestui segment se ridica o perpendiculara MO a carei lungime este egala cu distanta focala a obiectivului. Se unesc extremitatile segmentului AB si perpendicularei MO si se va forma un triunghi isoscel AOB in care valoarea unghiului de la varful triunghiului este chiar unghiul de camp util al obiectivului. Fiind cunoscuta valoarea unghiului de camp util al obectivului se va alege un punct de statie optim plasat in aproximativ centrul terenului in asa fel incat prin rotirea aparatului fotografic pe trepied sa se cuprinda toata portiunea de teren de la 0 la 360 grade. Se fixeaza trepiedul cu aparatul in punctul de statie bine determinat, se asigura orizontalitatea aparatului si se stabileste cu ajutorul unei busole directia nord, directia in care se va executa prima fotografiere. Pentru restul imaginilor aparatul se va roti cu un anumit numar de grade mai putin decat valoarea unghiului de camp al obiectivului, acest numar de grade trebuind sa fie mentinut pentru fiecare imagine pentru a se cuprinde in fiecare pelicula urmaroare si o portiune din terenul fotografiat anterior. Portiunile de teren comune fiecarei imagini constituie astfel suprapunerea de siguranta necesara la obtinerea finala a fotografiei prin asamblare . Calcularea valorii unghiului de camp al obiectivului este necesara numai in cazul cand fotografia panoramica circulara se executa cu aparate de fotografiat normale.Pentru executarea fotografiei panoramice circulare se foloseste aparatul de fotografiat cu obiectiv rotativ (140 sau 280 grade). In cazul folosirii acestui aparat nu mai este necesara rotirea lui, acesta ramanand in pozitia fixata initial pe trepied, ci se roteste numai obiectivul intr-un plan orizontal. Utilizarea acestui aparat, fata de utilizarea aparatului de

24

fotografiat normal, prezinta urmatoarele avantaje: realizarea unei incadrari corecte cu ajutorul vizorului panoramic, rapiditatea executarii fotopanoramarilor, obtinerea unei continuitati liniare perfecte a imaginii, cuprinderea unui unghi mare de fotografiere. Conditia esentiala pentru obtinerea unor fotografii reusite cu acest aparat consta in fixarea lui pe trepied si stabilirea orizontalitatii perfecte a planului de rotire al obiectivului care se face cu ajutorul bulei de nivel incorporata in aparat. In aplicarea procedeului fotografierii panoramice circulare trebuie respectate riguros cateva conditii: prin rotirera aparatului cu 360 grade se va ajunge ca imaginea sa fie luata atat cu lumina venind din spate sau lateral, cat si pe directia luminii. De aceea, un rol deosebit il are stabilirea cat mai exacta a timpului de expunere. avand in vedere ca in final se va obtine o fotografie panoramica destul de mare se cere respectarea liniei orizontale pentru a fi posibila asamblarea. Pentru ambele procedee ale fotografiei panoramice sunt comune urmatoarele conditii: la marirea cliseului, incadrarea imaginilor trebuie sa se faca complet pe lungime si pe latime pentru a nu taia anumite elemente din imaginea subiectului; timpul de expunere, atat la fotografierile in teren, cat si la obtinerea pozitivelor in laborator, trebuie mentinut constant; developarea tuturor pozitivelor se va face concomitent pentru a se evita aparitia diferentelor de ton intre imagini sau se va obtine primul pozitiv corect si dupa ce se fixeaza va fi tinut ca etalon langa tasa in care se developeaza celelalte pozitive. 2.3 Metoda masuratorii fotografice In practica fotografiei judiciare apare necesitatea inregistrarii dimensiunilor urmelor sau obiectelor descoperite in campul infractiunii. Acest procedeu fotografic da posibilitatea obtinerii imaginii in marime naturala (cand obiectul are dimensiuni mici) sau la o anumita scara in raport cu dimensiunile subiectului fotografiat. Fotografia de masuratoare este metoda de fotografiere care da posibilitatea determinarii pe fotografie a dimensiunilor obiectelor fotografiate, precum si a distantelor dintre acestea. Aceasta metoda este larg folosita in activitatea organelor de urmarire penala, impunandu-se ca obligatorie atat in cercetarea la fata locului, cat si in fotografia de examinare.

25

La fata locului se pot executa astfel de fotografii pentru a ilustra marimea unei urme de incaltaminte, a urmelor mijloacelor de transport, a unor urme de fortare, a urmelor armelor de foc, a unei sparturi de geam, a ranilor provocate victimelor, precum si a distantelor. Fotografia de masuratoare cuprinde fotografia la scara si fotografia metrica. 2.3.1 Fotografia la scara Prin aceasta metoda se fixeaza obiectele si urmele ale caror dimensiuni exacte sunt necesare in timpul urmaririi penale. Astfel, se poate fotografia la scara o urma de incaltaminte cu ajutorul careia poate fi identificat obiectul de incaltaminte creator, masurandu-se si comparandu-se distantele dintre diferitele caracteristici sau dimensiunile acestora. Tot la scara se vor fotografia obiectele a caror dimensiune poate avea importanta (spre exemplu, instrumentele cu care s-a comis infractiunea). Fotografia la scara se poate realiza prin urmatoarele procedee: procedeul fotografierii cu ajutorul riglei gradate; procedeul fotografierii cu ajutorul plansetei cu laturile egale; procedeul fotografierii cu ajutorul jaloanelor gradate. Procedeul fotografierii cu ajutorul riglei gradate consta in urmatoarele: alaturi de obiectul sau urmele de fotografiat si in acelasi plan cu ele se aseaza o rigla gradata sau un metru flexibil, pe cat posibil, paralel cu una din laturile obiectului sau urmei16. Aparatul de fotografiat se fixeaza cu axa optica a obiectivului perpendicular pe planul subiectului. In cazul urmelor de adancime unitatea de masura (metrul, rigla) se va pune la acelasi nivel cu urma intr-un sant sapat paralel cu lungimea sau latimea urmei. Daca materialul in care este creata urma de adancime nu permite saparea santului sau in cazul fotografierii obiectelor curbe sau sferice, metrul flexibil se va aseza chiar pe acestea. La urma de incaltaminte unitatea de masura se va aseza in partea laterala interioara a acesteia la aceeasi distanta de calcai si de talpa. La urmele mijloacelor de transport metrul se va aseza atat in lungul, cat si in latul urmei pentru obtinerea simultana, atat a dimensiunilor desenului pe lungime, cat si latimea urmei respective. In cazul corpurilor delicte, metrul sau rigla se va aseza paralel cu latura mai lunga a acestora. Masurarea dimensiunilor liniare ale obiectelor prin fotografiere se realizeaza datorita reproducerii o data cu obiectul fotografiat si a obiectului cu dimensiunile conventional cunoscute (rigla, metrul) care va servi ca etalon. Masurarea obiectului de fotografiat se executa in felul urmator: mai intai se masoara cu compasul imaginea obiectului, pentru ca apoi deschiderea obtinuta sa se suprapuna pe imaginea gradatiilor riglei (foto 4).
16

C. Suciu, Criminalistica, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, pag.72

26

Foto 4 Procedeul fotografierii cu ajutorul plansetei cu laturile egale 17 mai poarta denumirea si de fotografiere tridimensionala deoarece masoara atat dimensiunile din primul plan (latime, inaltime), cat si dimensiunile liniare din adancime. Procedeul fotografierii cu ajutorul plansetei cu laturile egale se aplica pentru fotografierea obiectelor de dimensiuni mai mari sau locului faptei in intregime. Procedeul consta in fotografierea locului faptei impreuna cu o planseta cu laturile egale confectionata din lemn, carton alb sau panza. Dimensiunile laturilor plansetei pot fi de 1 m sau 0,5 m si se vopseste in alb, iar marginile si diagonalele se vor trasa in negru. Planseta se va aseza la locul faptei, pe sol, chiar in centrul ansamblului ce urmeaza a fi fotografiat, avand una din laturi cat mai aproape de maginea de jos a viitoarei fotografii. Aparatul de fotografiat se va fixa bine pe trepied intr-o pozitie perfect orizontala, iar planseta se va aranja in asa fel incat firul cu plumb sa treaca prin axul optic al obiectivului si pe linia mediana a plansetei. Dupa fixarea aparatului si plansetei se fotografiaza ansamblul respectiv de la locul faptei si va rezulta o fotografie in care planseta cu laturile egale va avea forma unui trapez cu cele doua laturi laterale convergente. Fotografia rezultata se va taia in partea de jos in asa fel incat latura de jos a fotografiei sa coincida cu latura de jos a plansetei si se va lipi pe o coala de hartie de dimensiuni mai mari. In continuare se vor prelungi cele doua laturi convergente ale imaginii plansetei prin doua drepte catre marginea superioara a fotografiei pana la intersectarea lor. Punctul obtinut prin intersectare se numeste punctul de fuga
17

C. Suciu, op. cit., pag. 74

27

al perspectivei imaginii. Prin acest punct se traseaza o paralela la latura inferioara a fotogramei, obtinandu-se astfel linia orizontului. Laturile laterale convergente ale imaginii plansetei se vor lungi si in partea inferioara a fotogramei pana cand distanta dintre ele ca fi egala cu 1/10 din lungimea unei laturi a plansetei, adica cu 10 sau 5 cm. Cele doua extremitati ale prelungirii laturilor convergente se unesc la nivelul unde distanta dintre ele este de 1/10 printr-o paralela la linia orizontului care se va grada in cm. si mm., obtinand in acest fel scara dupa care se vor determina dimensiunile reale ale obiectelor fotografiate. Dimensiunile verticale existente pe fotograma se masoara prin deschiderea compasului, se transpun in paralel cu linia orizontului, dupa care se proiecteaza pe linia gradata de sub fotograma. Pentru cunoasterea dimensiunilor sectiunilor oblice fata de linia orizontului ale fotogramei se procedeaza in felul urmator: prin extremitatile sectiunii oblice se trag doua linii, in perspectiva, in punctul de fuga, iar in extremitatea inferioara se va trage si o paralela la linia orizontului, formanduse astfel un triunghi dreptunghic. In acest triunghi sectiunea oblica ale carei dimensiuni se cer a fi cunoscute constituie ipotenuza triunghiului dreptunghic, valoarea acesteia calculandu-se dupa formula: patratul ipotenuzei este egal cu suma patratelor catetelor. Dimensiunile celor doua catete se vor obtine prin proiectarea lor pe linia gradata de sub fotograma. Masurarea fotografica tridimensionala cu ajutorul plansetei cu laturile egale se mai poate efectua si printr-un alt procedeu. Acest procedeu consta in acoperirea fotogramei rezultate cu o retea de linii paralele, pornind de la imaginea trapezoidala a plansetei fotografiate. Si in acest procedeu se stabileste punctul de fuga si linia orizontului dupa care se imparte in segmente egale cu imaginea bazei plansetei, baza fotogramei. Impartirea in segmente egale a bazei fotogramei se intinde si dincolo de cele doua laturi ale fotogramei pe hartia pe care este lipita fotograma. Din fiecare punct, pe linia de baza a fotogramei se trage cate o dreapta in punctul de fuga al acesteia. In continuare se vor prelungi imaginile plansetei pana la linia orizontului, iar la fiecare intersectare a acestora cu liniile trase in punctul de fuga se trage cate o paralela la linia orizontului. Dupa tragerea tuturor paralelelor fotograma va fi acoperita de o retea de linii ce vor forma trapeze variate. Aceste trapeze vor reprezenta fiecare o suprafata egala cu cea a plansetei cu laturile egale care a servit ca etalon de masura. Si in cazul acestui procedeu determinarea dimensiunilor sectiunilor orizontale, oblice si verticale se va face dupa regulile mentionate la prima varianta a fotografiei cu ajutorul plansetei trapezoidale. De mentionat ca in cazul acestei ultime variante fotogramele vor fi marite de cinci ori fata de dimensiunile liniare ale unui cliseu de format 35/24 si de doua ori si jumatate fata de cliseul de format 6/9.

28

Stabilirea reala a dimensiunilor se va face prin impartirea valorii reale a laturilor plansetei (0,5m) la 1/5 sau 1/2 din valoarea numerica a imaginii bazei plansetei din fotograma. Ambele variante ale procedeului de fotografiere cu ajutorul plansetei cu laturi egale, desi se pot realiza cu orice tip de aparat de fotografiat, se folosesc mai rar in practica. Procedeul fotografierii cu ajutorul jaloanelor gradate se foloseste pentru stabilirea distantelor si spatiilor inchise atunci cand fotografierea se executa pe unele terenuri libere, gradini sau curti de anumite proportii. Pentru executarea acestei fotografieri se utilizeaza jaloane din metal sau lemn, gradate prin segmente colorate in alb si negru din 50 in 50 cm, care se plaseaza (se infig in sol) in profunzimea locului faptei din 10 in 10 m. Cunoscand distantele dintre jaloane si dimensiunile gradatiilor de pe ele se pot calcula pe fotografie distantele din teren, avand coeficientul de micsorare a valorilor acestora in perspectiva. Se mai pot folosi jaloane pe care se marcheaza distantele pana la subiectele principale. Acest procedeu ofera insa o precizie mai mica in masurarea dimensiunilor decat procedeul plansetei cu laturi egale. 2.3.2 Fotografia metrica Metoda fotografiei metrice se aplica in cursul cercetarii la fata locului, perchezitiei sau reconstituirii atunci cand apare necesitatea de a fixa pozitia diferitelor obiecte plasate in profunzime in campul infractiunii. Cel mai simplu procedeu de executare a fotografiei metrice este folosirea unei benzi (scala a distantelor) din cauciuc sau material plastic de 15-20 cm si lunga de 8-10m. Banda va fi divizata pe lungime in segmente de 10-20cm ( foto 5, 6).

29

Foto 5

Foto 6
Daca se foloseste permanent acelasi aparat de fotografiat banda va fi marcata in fractiune egala cu distanta focala principala a obiectivului. Segmentele benzii vor fi colorate alternativ in alb si negru, cele albe numerotandu-se cu cifrele 2, 4, 6 etc. Metoda fotografiei metrice se bazeaza pe faptul ca imaginea obiectului descreste pe masura ce obiectul este plasat mai departe de obiectivul aparatului de fotografiat. Fotografia metrica se executa in felul urmator: aparatul de fotografiat se monteaza pe trepied cu axa optica paralela cu solul sau cu podeaua, dupa

30

care se aseaza banda gradata pe sol, pe distanta de fotografiere, paralela cu distanta axei optice a obiectivului. Inceputul benzii va trebui sa aiba prima diviziune fixata exact sub obiectiv (controlul se va face cu firul cu plumb). Negativul si apoi pozitivul obtinut va reda pe langa imaginea obiectelor din teren si pe aceea a benzii gradate. Prima diviziune vizibila in imagine va servi ca baza de calcul. Astfel, daca diviziunile benzii sunt egale cu distanta focala a obiectivului si un obiect se gaseste in imagine pe diviziunea 10, atunci obiectul respectiv este situat la noua distante focale de aparat si este redat in imagine micsorat de noua ori. Daca imaginea obiectului pe fotografie are 5 cm, inseamna ca in realitate obiectul are dimensiunea de 9 x 5 = 45 cm, cu conditia ca pozitivul sa fie executat prin contact. In cazul copierii prin proiectie, cand imaginea de pe negativ s-a marit, rezultatul obtinut mai sus va trebui impartit la cifra care reprezinta coeficientul de marire a pozitivului. Distantele in profunzime se determina in functie de diviziunea de pe banda la nivelul careia se afla obiectul. Astfel, daca primul obiect de pe fotografie se afla la diviziunea 10 si al doilea la diviziunea 15, rezulta ca distanta dintre ele este de cinci distante focale principale. Inmultind cifra 5 cu valoarea distantei focale se va obtine distanta dintre cele doua obiecte. Metoda fotografiei metrice este foarte simpla in raport cu alte metode prezentate de literatura de specialitate, dar are si unele neajunsuri si anume: pozitia incorecta a aparatului de fotografiat duce la greseli in calcul, erorile vor creste daca fotografia nu este suficient de clara, rezultatele prin aceasta metoda pot fi eronate cu 5 cm la fiecare loc in teren. 2.4 Metoda fotografierii stereoscopice Fotografiile obtinute cu aparatele fotografice cu un singur obiectiv redau limitat si conventional situarea in spatiu a subiectelor fotografiate. Aceasta se datoreaza faptului ca aparatul de fotografiat obisnuit fotografiaza subiectul privit dintr-un singur punct, redandu-l astfel numai in doua dimensiuni, in timp ce in vederea normala subiectul este privit din doua puncte distincte, fapt pentru care perceperea se face in trei dimensiuni: inaltime, latime si profunzime. In fotografia stereoscopica subiectul este redat cu cele trei dimensiuni. Posibilitatea aprecierii formei diferitelor obiecte si asezarii lor in spatiu este un avantaj specific acestei metode, fapt ce o face foarte utila in activitatea organelor de urmarire penala, in mod special in cazul accidentelor de circulatie, distrugeri, catastrofe. Fotografia stereoscopica se realizeaza cu ajutorul unor aparate fotografice si dispozitive care permit inregistrarea subiectului concomitent prin doua obiective cu distanta de 60-65 mm intre axele lor optice. Cu aceste aparate se obtin perechi de imagini ale aceluiasi subiect, imagini care ,privite apoi prin dispozitive speciale, dau senzatia naturala a vederii in spatiu18.
18

Colectiv, Tratat practic de criminalistica, op.cit., pag.57

31

Pentru executarea fotografiei stereoscopice exista aparate de constructie speciala, cele mai cunoscute fiind Belplasca(Germania) si Sputnik (Rusia), iar pentru aparatele obisnuite s-au construit dispozitive speciale adaptate stereo cu baza stereoscopica de 65 mm pentru fotografia normala si cu baza stereoscopica de 12 mm pentru macrofotografie. Daca nu se dispune de aparate fotografice stereo sau de adaptare stereoscopica se pot obtine imagini stereo cu ajutorul unui aparat obisnuit si al unei sine de glisare, executandu-se doua fotografieri, una din partea stanga si alta din partea dreapta la o distanta de 60-65 mm. Dupa cele doua negative se executa doua fotografii de 42 x 63 mm fiecare si dupa ce se lipesc in aceeasi ordine la 65 mm distanta intre laturile din stanga se pot privi cu ajutorul stereoscopului. Pentru ca imaginile obtinute sa fie corecte este necesar ca timpul de expunere, inclinatia aparatului, diafragma, iluminarea subiectului sa fie aceleasi si, de asemenea, timpul de expunere la marire si developarea pozitivelor sa se efectueze simultan. Pentru analizarea intr-un cadru mai larg a imaginilor stereo, participantii vor trebui sa foloseasca ochelari speciali care suplinesc stereoscopul. 2.5 Metoda fotogrametriei Fotogrametria se ocupa cu reconstituirea si masurarea formei sau pozitiei unui obiect sau fenomen in spatiu si in timp pe baza imaginilor fotografice ale acestuia19. Imaginile fotografice realizate in scopul masurarii formei si pozitiei obiectelor ori fenomenelor in spatiu se numesc fotograme si se realizeaza cu ajutorul camerelor fotografice. Masuratorile se vor executa pe imaginile fotografice ale obiectului, nu pe obiectul propriu-zis. Inregistrarea fotogrametrica are la baza principiul fotografierii stereoscopice care se executa cu aparate speciale. Astfel, firma elvetiana Wild produce doua tipuri de aparate de inregistrare fotogrammetrica cu distantele dintre obiective de 40 si 120 cm. Aceste aparate se folosesc, primul in interior, iar al doilea in exterior. Aparatul inregistreaza simultan pe doua clisee imaginea din campul fotografiat dupa care cliseele se introduc in restituitor si se realizeaza schita obiectelor fotografiate.

SECTIUNEA 3. Tehnici de iluminare la locul faptei

19

Colectiv, Tratat practic de criminalistica, op. cit., pag. 55.

32

Lumina constituie un element de baza care determina in mare masura calitatea fotografiei judiciare, expresivitatea si evidentierea esentialului. Fotografia judiciara trebuie executata in conditii de iluminare diferite, nu intotdeauna favorabile, nefiind permisa amanarea efectuarii ei. De aceea, cand lumina naturala este necorespunzatoare se pot folosi diverse surse de lumina dispuse dupa un anumit plan sau combinate cu ecrane albe de difuzare. O problema deosebita este ridicata de fotografierea pe timp de noapte a unor portiuni de teren intinse unde este necesara orientarea subiectului in raport cu unele obiecte inconjuratoare, considerate fixe. Pentru obtinerea unei iluminari corespunzatoare pot fi folosite mai multe procedee: folosirea proiectoarelor autovehiculelor-daca se are la dispozitie un autovehicul si conditiile de teren permit, acesta poate fi asezat, in asa fel incat, cu ajutorul farurilor, sa se ilumineze subiectul dintr-un unghi convenabil; folosirea lampii cu fulger electronic-in situatia in care subiectul de fotografiat este o portiune intinsa aparatul de fotografiat se fixeaza pe trepied intr-un punct de statie ales in asa fel incat sa se poata incadra subiectul care intereseaza. Daca in spatele subiectului principal exista alte obiecte care intereseaza (pomi, cladiri) si care datorita distantei ar iesi subexpuse, acestea se ilumineaza din spatele subiectului principal cu ajutorul altor surse de lumina.

CAPITOLUL IV

33

GENURILE FOTOGRAFIEI JUDICIARE OPERATIVE


SECTIUNEA 1. Fotografia la fata locului Fotografierea este unul dintre cele mai raspundite procedee folosite pentru fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului. Fotografiile executate la fata locului fixeaza aspectele locului savarsirii faptei din toate punctele de vedere inclusiv urmele, obiectele principale etc. Ele contribuie la o deplina reusita a cercetarii la fata locului, completand continutul procesului-verbal de cercetare, dandu-i obiectivitatea si evidenta probatorie. Pentru ca fotografiile executate sa poata fi folosite in activitatea de cercetare este necesar ca ele sa fie executate in stransa legatura cu procesulverbal si schita locului faptei, sa redea locul faptei, obiectele, urmele in dimensiuni, sa fie bogate in detalii cu o tonalitate cat mai naturala. La fel ca si in procesul cercetarii, unde apar si se rezolva o serie de probleme la inceput generale iar apoi particulare, tot asa si imprimarile fotografice ale locului faptei se impart dupa esenta scopului urmarit in cateva genuri deosebite care urmeaza unul dupa altul si se completeaza reciproc. La fata locului se disting urmatoarele genuri de fotografii: fotografia de orientare; fotografia schita; fotografia obiectelor principale; fotografia urmelor; fotografia de detaliu. 1.1 Fotografia de orientare Se numeste fotografie de orientare fotografierea locului faptei impreuna cu obiectele din cadrul inconjurator20. Deci, o fotografie de orientare corect executata trebuie sa cuprinda pe langa locul faptei si anumite repere considerate fixe. Aceste repere se aleg in functie de configuratia terenului si deplasarea lor in raport cu locul faptei, cum ar fi: bornele kilometrice si cele de hotar, indicatoarele de circulatie din afara localitatilor, barierele de cale ferata, cladiri cu destinatie speciala, particularitati ale topografiei terenului (foto 7).

20

N. A. Selivanov, op. cit., pag. 72

34

Foto 7 Fotografia de orientare se executa de obicei dintr-un punct de statie situat cat mai sus, amplasat pe o ridicatura de teren, pe platforma superioara a unui autovehicul sau dintr-un elicopter plasat deasupra centrului locului faptei, in special cand acesta este plasat in locuri deschise (explozii, incendii, accidente de cale ferata sau de circulatie). Fotografiile de orientare se vor executa inaintea tuturor celorlalte operatii ce se intreprind cu ocazia cercetarii locului faptei pentru a se realiza inregistrarea locului faptei asa cum l-a lasat faptuitorul si a se evita eventualele modificari ce ar putea interveni pe timpul cercetarii. Fotografia de orientare are rolul de a ajuta organele de urmarire penala in stabilirea posibilitatilor de acces la locul faptei ale faptuitorului, in verificarea conditiilor de observare din eventualele posturi de paza, precum si in identificarea exacta si cu usurinta a locului faptei in cazul efectuarii reconstituirilor. Cand locul comiterii infractiunii este intins si nu poate fi cuprins intr-o singura imagine se va aplica procedeul fotografierii panoramice liniare sau circulare. 1.2 Fotografia schita Fotografia schita este acea fotografie care inregistreaza in intregime locul faptei, izolat de cadrul inconjurator. In fotografia schita va fi cuprinsa partea cea mai importanta din locul comiterii infractiunii adica obiectul infractiunii.

35

Fotografia schita se poate realiza prin mai multe procedee, determinate de natura infractiunii si aspectul locului faptei, acestea fiind urmatoarele: fotografia schita unitara, care se executa atunci cand intinderea locului faptei nu este mare, putandu-se inregistra imaginea acesteia pe o singura pelicula (foto 8);

Foto 8
fotografia schita pe sectoare, acest procedeu aplicandu-se atunci cand locul faptei are o configuratie complicata sau o intindere mai mare care face imposibila fotografierea printr-o singura imagine a intregului loc al faptei (foto 9, 10, 11, 12);

Foto 9

36

Foto 10

Foto 11

37

Foto 12
fotografia schita de pe pozitii contrare se foloseste in situatiile cand pe o singura fotografie nu se poate cuprinde intregul spatiu necesar sau nu pot fi cuprinse obiectele din cauza dispunerii lor (sunt asezate obiecte mici in fata si in spatele unor obiecte mari). In cazul acestui procedeu se executa doua fotografieri din pozitii opuse, din doua puncte de statie diferite, alese in asa fel incat, pe cat posibil, obiectele sa nu se acopere unele pe altele. Dupa executarea primei fotografii aparatul se va muta in al doilea punct de statie de unde se executa a doua fotografie. In aceasta a doua fotografie vor aparea atat obiectele care au cazut in zona oarba la prima fotografie, cat si toate obiectele din prima fotografie vazuta insa din partea opusa (foto 13, 14).

Foto 13

38

Foto 14
fotografia schita incrucisata, acest procedeu folosindu-se atunci cand prin cele doua fotografii de pe pozitii contrare nu s-a reusit a se imprima intregul spatiu necesar de la locul infractiunii. Prin acest procedeu fotografiile se executa in 2, 3 sau chiar 4 parti ale sectorului central al locului infractiunii. Un asemenea tip de fotografie cuprinde absolut in intregime asezarea si raportul dintre obiectele tabloului locului infractiunii (foto 13, 14 15).

Foto 15

39

1.3 Fotografia obiectelor principale Dupa executarea fotografiilor de orientare si a fotografiilor schita la locul faptei se trece la fotografierea obiectelor principale. Reprezinta obiecte principale in cazul cercetarii unei infractiuni acele obiecte care au fost in directa legatura cu infractiunea. Asemenea obiecte pot fi: cadavrul, instrumentele de spargere, mijlocul de transport, armele de foc, focarul (in cazul unui incendiu), urmele mijloacelor de transport etc. Asemenea fotografiilor de orientare si schita, fotografia obiectelor principale se executa tot in faza statica a operatiunii de cercetare la fata locului pentru a evita schimbarea pozitiilor acestora si a raportului dintre ele. Obiectele principale se fotografiaza in raport cu alte obiecte din campul infractiunii pentru a se stabili raportul dintre ele si apoi se fotografiaza fiecare individual. Astfel, un pistol sau un alt instrument cu care s-a sinucis o persoana trebuie fotografiat in asa fel incat sa rezulte ca acesta s-a gasit langa mana sinucigasului, dupa care se va fotografia numai pistolul sau instrumentul respectiv, langa ele asezandu-se o unitate de masura pentru a rezulta atat dimensiunile, cat si aspectul obiectului respectiv. Unitatea de masura respectiva se va aseza paralel cu una din laturile obiectului si in acelasi plan cu partea superioara a acestuia. Orice obiect care prezinta importanta in elucidarea cauzei se va fotografia separat, in asa fel incat sa apara toate caracteristicile sale (serie, numar, uzura, marca), cat si eventualele urme care exista pe acesta (foto 16, 17, 18).

Foto 16

40

Foto 17

Foto 18
Am aratat mai sus ca in categoria obiectelor principale este inclus si cadavrul. Un cadavru poate constitui obiect principal in cazurile: omor, sinucideri, accidente de circulatie, accident de munca si altele. Fotografia cadavrului trebuie sa oglindeasca pozitia acestuia in raport cu obiectele inconjuratoare, pozitia membrelor, obiectele si urmele din apropierea acestuia, starea imbracamintei, forma si plasamentul leziunilor vizibile etc.

41

Pentru inregistrarea acestor aspecte, cadavrul impreuna cu obiectele din imediata apropiere se fotografiaza din mai multe unghiuri (foto 19, 20).

Foto 19

Foto 20
La cadavrele gasite dezmembrate se va fotografia fiecare segment de cadavru, realizandu-se si o fotografie de ansamblu, daca este posibil, pentru a se reliefa dispunerea segmentelor respective in spatiu (foto 21).

42

Foto 21
In cazul cadavrelor spanzuratilor este necesar sa se fotografieze din mai multe unghiuri pentru a se scoate in evidenta pozitia nodului si latului. La fotografierea cadavrului o atentie deosebita trebuie acordata si fotografierii imbracamintei care poate prezenta diferite rupturi, taieturi, orificii create de armele de foc (foto 22).

Foto 22 Fotografierea cadavrelor va trebui continuata si in timpul examinarii ce se efectueaza de medicul legist, cat si in timpul efectuarii autopsiei pentru inregistrarea diferitelor aspecte ce intereseaza organele de urmarire penala in

43

elucidarea cazului, in acest scop fiind bine sa se foloseasca materiale fotosensibile color. Daca identitatea cadavrului nu a fost stabilita se vor efectua fotografii de identificare dupa toaletarea cadavrului de catre medicul legist. Fotografierea cadavrului se va face din doua pozitii (fata si profil drept), la scara 1/7 si numai imbracat cu obiectele in care a fost gasit. Pentru fotografiere cadavrul va trebui sa fie asezat pe un scaun si fotografiat in aceleasi conditii ca si persoanele vii, iar daca acest lucru nu este posibil fotografiile se vor executa si din pozitia culcat a cadavrului. 1.4 Fotografierea urmelor Deoarece in practica sunt uneori confundate este necesar sa fie facuta o distinctie intre fotografia urmelor si fotografia obiectelor principale. In cazul executrii unei fotografii a obiectului principal, in fotografie trebuie sa apara obiectul fotografiat individualizat prin caracteristicile sale. Daca pe obiectul fotografiat se afla si o urma rezulta ca, in subsidiar, pe fotografia obiectului principal va aparea si urma respectiva. In cazul fotografiei urmelor, va aparea in principal urma cu toate caracteristicile sale si in subsidiar parile invecinate ce apartin obiectului pe care se afla urma. In functie de natura infractiunii, la fata locului poate fi gasita o gama variata de urme create in procesul comiterii faptei, atat de faptuitor, cat si de mijloacele si instrumentele folosite de acesta care de regula se gasesc pe o multime de obiecte. Fotografierea urmelor lasate la fata locului prezinta o serie de particularitati in functie de modul de creare a urmei sau de forma si caracteristicile obiectului creator de urme. Urmele lasate de incaltaminte pot fi urme de suprafata sau urme de adancime.

Foto 23

44

Urmele de picior descoperite la fata locului vor fi fotografiate atat sub aspectul cararii de urme, cat si ca urme izolate. Cararea de urme poate servi ca un indicator al directiei de mers a infractorului, cat si a particularitatilor mersului, iar urmele izolate redau elementele caracteristice ale piciorului gol sau ale incaltamintei. Cararea de urme se fotografiaza in asa fel incat axa optica a obiectivului sa fie situata pe axa longitudinala a cararii de urme. De asemenea, este necesar ca cel putin o parte din cararea de urme sa se fotografieze si dintr-un plan situat deasupra cararii pentru a se ilustra mai exact elementele mersului (latimea si lungimea pasului si unghiului de mers). Fotografierea urmelor de picior, indiferent ca sunt de adancime sau de suprafata, se va executa inaintea oricaror alte metode sau procedee de ridicare pentru a se retine imaginea urmei asa cum este, evitandu-se astfel alterarea urmei. Urmele de picioare se fotografiaza cu aparatul fixat pe trepied si numai in cazul lipsei trepiedului se vor fotografia cu aparatul tinut in mana, dar cu conditia sa se asigure paralelismul dintre planul urmei si spatele aparatului fotografic. Urmele de adancime se vor fotografia cu ajutorul unei lumini dirijate sub un anumit unghi fata de planul pe care se afla urma. Pentru evitarea oricaror greseli este necesar ca urma respectiva sa fie fotografiata de mai multe ori cu iluminari din unghiuri diferite. Daca se dispune de surse de lumina, in afara luminii laterale, este bine ca urma sa fie iluminata si cu o sursa de lumina asezata deasupra care sa aiba o intensitate mai mica decat cea dirijata lateral. Urmele de suprafata sunt fotografiate cu lumina situata in spatele aparatului si orientata direct pe urma. In cazul urmelor latente se va proceda mai intai la evidentierea lor. Daca urmele se disting greu de culoarea obiectului pe care se afla, la obiectivul aparatului de fotografiat se va fixa un filtru care sa mareasca contrastul dintre fond si urma. In toate cazurile de ridicare a urmelor create de piciorul omului, inainte de fotografiere se va aseza langa urma o rigla gradata sau un metru flexibil (centimetrul de croitorie). Unitatea de masura se va aseza la aceeasi distanta de calcai si de talpa. La fata locului urmele de maini se pot intalni ca urme de adancime create in materiale plastice sau ca urme de suprafata care pot fi vizibile sau latente. Urmele de adancime create de maini se fotografiaza ca si urmele create de picioare, fixand aparatul intr-un plan paralel cu suprafata urmei. Cu ajutorul unei lumini dirijate se vor executa mai multe fotografieri ale urmei, schimband pozitia si unghiul sursei de lumina.

45

Urmele de suprafata se fotografiaza dupa ce in prealabil au fost evidentiate. Astfel, fotografierea unui grup de urme digitale sau a unei urme palmare creata pe un obiect cu ocazia apucarii lui cu mana se face cu aparatul situat in plan paralel deasupra urmelor si cu lumina directa. Probleme mai deosebite se pun atunci cand urma se gaseste pe un obiect transparent sau lucios sau din anumite motive urma nu poate fi evidentiata prin metodele aplicate. In situatia cand urma se gaseste pe un obiect transparent, sub obiectul respectiv se aseaza o portiune de panza sau coala de hartie colorata intr-o culoare care sa contrasteze cu urma (foto 24).

Foto 24
Daca urmele se afla pe un pahar sau pe o sticla, in ele se poate turna un lichid colorat in contrast cu urma. In cazul cand urmele se afla pe un obiect lucios (oglinda, un obiect cromat sau nichelat), pentru a evita reflectarea imaginii aparatului si a sursei de iluminat in fata aparatului se va aseza o coala de hartie neagra in care se face un orificiu de marimea obiectivului aparatului de fotografiat. Axa optica a obiectivului va trebui sa fie perfect perpendiculara pe planul urmei pentru ca altfel cea mai mica deviere duce la dublarea imaginii acesteia. Urmele care din anumte motive nu se pot evidentia se vor fotografia asemanator cu cele care se afla pe obiectele lucioase. Diferenta dintre operatiunile de fotografiere in cazul acestor urme consta in faptul ca, daca in cazul anterior se masca aparatul de fotografiat, lasandu-se numai un orificiu in dreptul obiectivului, in cazul de fata se mascheaza obiectivul, lasandu-se un orificiu in dreptul urmei, precum si faptul ca in primul rand se folosesc

46

doua lumini din partile laterale ale urmei, iar in acest caz se foloseste o singura sursa de lumina plasata in spatele urmei sub un unghi de 45 grade. Urmele de maini care din diferite motive nu pot fi fotografiate cu ocazia cercetarii la fata locului vor fi transportate impreuna cu obiectele pe care se gasesc ori se vor ridica pe diferite pelicule adezive si, in laboratoarele de criminalistica, vor fi fotografiate in conditii superioare celor existente la fata locului. In toate cazurile, fotografiile urmelor de maini se vor executa la marimea de 1/1, iar fotografiile urmelor de degete la marimea de 4/1. Din practica organelor de urmarire penala a rezultat ca o parte din infractorii recidivisti si chiar o parte dintre infractorii primari care intr-un fel sau altul au fost preveniti de posibilitatile de identificare dupa urmele lasate de maini folosesc in activitatea infractionala manusi din piele, material plastic, tricotaje sau tesaturi. Folosirea manusilor creeaza urme specifice, indicand felul de apucare, mana care a creat urmele, marimea palmei si a degetelor, precum si eventualele malformatii. Urmele de manusi ca si cele de maini, o data descoperite, se vor releva prin prafuire cu substante in contrast de culoare, dupa care se vor fotografia (foto 25).

Foto 25 Prin urme ale armelor de foc intelegem acele elemente materiale care apar pe corpul omenesc sau pe diferite obiecte componente ale mediului, rezultate in urma procedurii impuscarii21.

21

V. Macelaru, Balistica Judiciara, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972, pag.126

47

In cazul folosirii armelor de foc, la fata locului se creeaza doua categorii de urme: principale: proiectilele, tuburile, capsele si urmele armei create pe acestea; orificiul de intrare si iesire a proiectilului; urmele de miscare a proiectilului; urmele sonore ale armarii, percutiei si impuscarii. secundare: rupturi provocate de gaz; arsuri; urmele de afumare; tatuajele; inelele de frecare, metalizare, izbire; reziduri metalice; urmele unsorii armei. Proiectilele, tuburile si capsele gasite la fata locului se fotografiaza intro pozitie plana pentru a observa forma lor de dispersare (foto 26).

Foto 26
Urmele de ricosare ale proiectilului care se intalnesc sub forma de zgarieturi si uneori crapaturi se vor fotografia cu lumina sub un unghi oblic fata de suprafata pe care se gasesc pentru a se observa directia urmei. In cazul orificiilor de intrare si iesire a proiectilului fotografierea se executa cu lumina directa si aparatul fixat cu axa optica a obiectivului perpendiculara pe cele doua orificii. Axa optica va fi paralela cu axul longitudinal al canalului ce uneste cele doua orificii (foto 27, 28).

48

Foto 27

Foto 28

Pentru a asigura redarea cat mai fidela a culorilor unor urme ale impuscarii in fotografierea urmelor create de armele de foc este necesara folosirea materialelor fotosensibile color. Denumirea de instrumente de spargere include toate uneltele, sculele, aparatele si orice alte obiecte care se folosesc la savarsirea unei infractiuni. Din practica organelor de urmarire penala a rezultat ca cel mai des utilizate la savarsirea unei infractiuni sunt urmatoarele instrumente: cleste, dalti, ciocane, leviere, topoare, surubelnite, tarnacoape, rangi, chei fixe si mobile, fierastraie, scule de montare-demontare. Urmele instrumentelor de spargere pot fi create prin lovire, taiere, intepare, frecare-alunecare sau prin detasarea unor fragmente din instrumente. Aceste urme pot fi dinamice si statice, urme de suprafata si de adancime, ponderea cea mai mare detinand-o urmele de adancime de natura dinamica. Urmele instrumentelor de spargere se vor fotografia prin procedee diferite in functie de natura suportului pe care s-au format. Astfel, pentru fotografierea urmelor instrumentelor de spargere create pe obiecte metalice lucioase se va avea in vedere evitarea aparitiei stralucirilor. Urmele de dimensiuni reduse, inguste si putin adanci vor fi fotografiate sub lumina incidenta. Urmele create prin sparturi in ziduri sau in tavane se vor fotografia atat din apropiere, pentru a se scoate in evidenta detaliile sparturii, cat si de la distanta pentru a se reliefa forma generala a urmei (foto 29, 30).

49

Foto 29

Foto 30
Atat in cazul fotografierii urmelor armelor de foc, cat si in cazul fotografieirii urmelor instrumentelor de spargere este necesar a se folosi rigla sau metrul gradat, atasate langa urma respectiva. Prin urme ale mijloacelor de transport se intelege totalitatea transformarilor materialelor produse de mijloacele de transport ori partile lor componente ce apar pe unele obiecte si corpuri sau in mediul inconjurator pe timpul savarsirii unei infractiuni sau in legatura cu aceasta. Mijloacele de transport pot fi concomitent creatoare si primitoare de urme. Urmele mijloacelor de transport fac parte din categoria urmelor forma sau materie (foto 31).

50

Foto 31
Dintre urmele mijloacelor de transport cel mai des intalnite la fata locului sunt: urme create de partile rulante; urme create de ansamblele si subansamblele acestora; urme lasate de faruri, becuri, lanterne, geamuri, parbrize si numere de inmatriculare prin spargerea acestora; urme de ulei, vaselina, sol, benzina sau alte substante provenite de la vehicul; alte urme ale vehiculelor ramase pe corul si pe incaltamintea victimelor (de exemplu, imprimarea formei diferitelor parti ale vehiculului pe corpul victimei). Urmele lasate de mijloacele de transport la fata locului sunt de regula vizibile, descoperirea lor neconstituind o greutate deosebita. Fotografierea urmelor lasate pe mijloacele de transport nu ridica probleme deosebite. Totusi, in unele cazuri este necesara folosirea de filtre pentru inlaturarea efectelor de stralucire a cioburilor rezultate in urma spargerii farurilor, becurilor, geamurilor sau a parbrizelor. Atunci cand la fata locului au fost descoperite pelicule de vopsea desprinse de la mijloacele de transport este de preferat sa se foloseasca filmul color. In cazul fotografierii urmelor lasate de partile rulante ale mijloacelor de transport este obligatorie folosirea metrului gradat care se va atasa atat longitudinal, cat si transversal pentru a se obtine atat lungimea, cat si latimea urmei respective.

51

1.5 Fotografia de detaliu Fotografia de detaliu se executa in faza dinamica a cercetarii la fata locului cand obiectele pot fi miscate si asezate intr-o pozitie mai favorabila pentru a fi fotografiate, astfel incat sa rezulte forma, dimensiunile, particularitatile si urmele existente pe obiect. In faza dinamica fiecare obiect intereseaza ca o proba materiala, luat izolat, fotografiindu-se independent de locul unde a fost descoperit. Obiectele care au marcate pe ele serii, denumirea fabricii producatoare, anumite inscriptii care se refera la model, tip, ani de fabricatie sau alte caracteristici se fotografiaza la o scara mai mare pentru ca aceste detalii sa iasa in evidenta. Fotografia de detaliu nu se refera, insa, numai la caracteristicile tip, determinate de fabricatie sau prin folosirea in mod normal a obiectului respectiv, ci mai ales la modificarile si urmele capatate de obiectul respectiv prin folosirea lui in timpul infractiunii. Intotdeauna, fotografia de detaliu se va executa la o scara marita fata de celelalte fotografii care se executa la fata locului (foto 32).

Foto 32 Executarea fotografiilor de detaliu in cazul cercetarii unor infractiuni la fata locului prezinta importanta deoarece: anumite urme, prin natura lor, nu pot fi ridicate de la fata locului (de exemplu, spartura in zid); unele obiecte, datorita dimensiunilor mari pe care le au, nu pot fi atasate la dosar.

52

O serie de urme nu se pot atasa la dosar direct cu obiectele pe care sunt create deoarece, datorita frigiditatii sau probabilitatii ca aceste obiecte sa se altereze, exista pericolul disparitiei caracteristicilor pe care le au.

SECTIUNEA 2. Fotografia judiciara operativa in alte activitati ale organelor de urmarire penala
2.1 Fotografia reconstituirilor si perchezitiilor Pentru documentarea activitatii infractionale desfasurata de elementele infractoare se pot efectua reconstituiri sau experimente judiciare in cadrul carora elementele infractoare sunt puse sa repete la fata locului activitati desfasurate in timpul comiterii infractiunii. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, daca gaseste necesar pentru verificarea si precizarea unor date, poate sa procedeze la reconstituirea, in intregime sau in parte, a modului si a conditiilor in care a fost savarsita fapta. Reconstituirea se face in prezenta invinuitului sau inculpatului22. Reconstituirea este, deci, o forma auxiliara a cercetarii la fata locului, efectuata sub forma de experiment judiciar, care consta in reproducerea experimentala a unor imprejurari ale infractiunii sau chiar a intregului ei pentru a stabili daca faptele cercetate au putut avea loc intr-o anumita forma concret individualizata in spatiu si timp23. In procesul experimental de reproducere a acestor imprejurari se insista indeosebi asupra acelor aspecte care nu au putut fi lamurite suficient in cursul cercetarii la fata locului sau in cursul ascultarii martorilor si invinuitilor. In timpul reconstituirii se vor executa urmatoarele genuri de fotografii: se fixeaza locul unde s-a desfasurat reconstituirea dupa regulile fotografiei obiectelor principale. De exemplu, pentru verificarea posibilitatii unui individ de a patrunde intr-o incapere printr-o spartura se va fotografia la reconstituire incaperea in care se patrunde prin spartura si insasi spartura in prim plan (fotografia obiectelor principale); dupa regulile fotografiei schita se fixeaza pe rand etapele reconstituirii. De exemplu, infractorul va fi fotografiat langa spartura, apoi alte fotografii il vor infatisa trecand prin spartura, vazut din exteriorul si din interiorul incaperii. Este necesar de retinut ca prin fotografiere vor fi fixate numai momentele importante ale reconstituirii. Nu este nevoie sa se faca uz de
22 23

Codul de procedura penala, art. 130, alin. 1, 2 Colectiv, Tactica criminalistica, Serviciul editorial si cinematografic al Ministerului de Interne, 1989, pag. 202

53

fotografiere pentru a inregistra toate scenele, chiar rigide si nenaturale in timpul efectuarii reconstituirilor, pentru ca astfel fotografia pierde din scopul demonstrativ al reconstituirii. Fotografia se foloseste nu numai pentru inregistrarea momentelor din timpul efectuarii reconstituirilor, ci si pentru fixarea perchezitiilor. Perchezitia este un act de urmarire penala prin care se cauta si se ridica din anumite locuri sau de la anumite persoane obiectele ce prezinta importanta pentru descoperirea imprejurarilor comiterii unei infractiuni sau pentru demascarea infractorilor24. Pentru efectuarea perchezitiei se poate urmari realizarea unuia sau mai multor scopuri, in raport de specificul cauzei : descoperirea de obiecte care contin sau poarta urme ale infractiunii; descoperirea de obiecte care au fost folosite sau erau destinate sa foloseasca la savarsirea infractiunii; descoperirea de obiecte-produs al infractiunii (foto 33); descoperirea de bunuri sau valori detinute ilegal; descoperirea persoanelor disparute de la domiciliu, a cadavrelor etc.

Foto 33
Dupa locul unde se desfasora, perchezitia poate fi: corporala, domiciliara, la locuri de munca sau in localuri deschise publicului.

24

Colectiv, Tactica criminalistica, Serviciul editorial si cinematografic al Ministerului de Interne, 1989, pag. 176

54

Indiferent de felul perchezitiei, aceasta trebuie sa se desfasoare in conformitate cu prevederile legale si cu respectarea regulilor de tactica criminalistica specifice acestei activitati de urmarire penala. In timpul efectuarii perchezitiei se vor executa urmatoarele genuri de fotografii: de orientare, schita, fotografia obiectelor principale si fotografia de detaliu. 2.2 Fotografia de supraveghere operativa In unele cazuri, nevoile activitatii organelor de urmarire penala impun sa se cunoasca si, in acelasi timp, sa se fixeze locul de intalnire, prezenta intrun anumit punct, anturajul, precum si alte aspecte din activitatea infractorului. Pentru realizarea acestor sarcini este folosita si fotografierea care consta in efectuarea unor fotografii, in asa fel incat cel fotografiat sa nu aiba cunostinta de acest lucru. Executarea acestor fotografii cere din partea celui care le executa orientare, prezenta de spirit, cunostinte tehnice, precum si mijloace moderne, corespunzatoare scopului urmarit. Fotografia de supraveghere operativa se executa in principiu cu aparate de fotografiat care prin forma, marimea si aspectul lor camuflat sau deghizat sa nu atraga atentia celui vizat si nici altor persoane. In acest scop s-au construit diferite aparate de dimensiuni mici si chiar minuscule care folosesc filme inguste si se manevreaza foarte usor. Pentru fotografierea in locurile de trecere obligatorii se folosesc aparate Robot sau Minox care dupa ce au fost armate declanseaza in serie toate cliseele la un impuls electronic. Obiectivele acestor aparate au o mare luminozitate pentru a se putea fotografia instantaneu si o distanta focala mica pentru asigurarea unei profunzimi mari. In ultimii ani, utilajul fotografic necesar efectuarii fotografiei de supraveghere a fost completat cu aparate fotografice care folosesc radiatiile infrarosii. Cu aceste aparate se pot efectua fotografii de supraveghere in locuri unde lumina este foarte scazuta (sali de spectacole, cinema), precum si pe timpul noptii. Aceste aparate pot fi prevazute si cu dispozitive de televiziune pentru a transmite imaginea unui centru de comanda. Construirea acestor aparate se face in mai multe variante, de la cele de format mic cu o actiune de cateva sute de metri (400-500m), pana la cele de format mare cu o actiune de cativa kilometri, folosite in paza frontierelor. In afara acestor aparate, in unele situatii se pot folosi pentru fotografia de supraveghere si aparatele obisnuite (de exemplu, EXAKTA VAREX care este prevazut cu obiective interschimbabile). In cazul folosirii acestui aparat, daca fotografierea persoanei nu se poate face dintr-un loc apropiat, se va

55

folosi teleobiectivul care face posibila efectuarea unor fotografii de la mare distanta. In cazul cand in apropierea subiectului ce trebuie fotografiat nu se poate gasi un loc corespunzator instalarii unui post fix de fotografiere sau actiunea este de scurta durata, aparatul de fotografiat poate fi folosit dintr-un mijloc auto. Fotografia judiciara operativa isi gaseste aplicare si in domeniul capcanelor fotografice care, desi sunt tratate intr-un capitol distinct al criminalisticii, prin scopul avut, constituie tot o fotografie de supraveghere operativa. Capcanele criminalistice sunt substante si dispozitive tehnice folosite pentru marcarea sau surprinderea infractorului in momentul incipient al actiunii infractionale, zadarnicind intentiile acestuia sau usurand demascarea lui. Capcanele fotografice fac parte din categoria capcanelor fizice, avand scopul de a fixa imaginea persoanei infractorului care a strabatut o anumita zona. Aceste capcane sunt constituite din unul sau mai multe aparate de fotografiat, legate la diferite celule fotoelectrice care comanda declansarea fotografierii in momentul intreruperii unei radiatii sau conectareadeconectarea unui circuit electric, determinate de deschiderea usii sau ferestrei, calcarea pe un covor sau podea, deplasarea unui obiect oarecare, camera video. Capcanele fotografice functioneaza in mai multe variante: pentru lumina naturala, radiatii infrarosii sau lumina artificiala. Aparatele de fotografiat folosite pentru acest tip de capcane sunt prevazute cu dispozitive de armare automata dupa declansarea fiecarei pelicule si au dimensiuni mici. Plasarea acestor aparate pentru supravegherea exterioara si interioara a obiectivelor de importanta deosebita se face in locuri bine ascunse, camuflate, pentru a nu fi observate de catre infractori. 2.3 Fotografia de semnalmente la persoane si cadavre cu identitate necunoscuta Prin fotografia de semnalmente se realizeaza fixarea trasaturilor exterioare ale persoanelor si ale cadavrelor in vederea identificarii lor. De asemenea, cu ajutorul fotografiilor de semnalmente ale unor infractori recidivisti se pot alcatui albume operative care se prezinta victimelor sau martorilor in vederea recunoasterii celor care au comis diferite infractiuni. Fotografia de semnalmente isi gaseste aplicarea in identificarea: persoanelor urmarite sau condamnate; persoanelor cu identitate necunoscuta; cadavrelor cu identitate necunoscuta.

56

Criminalistica a elaborat o serie de reguli in executarea fotografiei de semnalmente a persoanelor25. Astfel, fotografia de semnalmente a persoanelor se executa sub forma a doua fotografii bust obligatorii, una din fata si una din profil dreapta.Persoana ce urmeaza a fi fotografiata va avea o tinuta ingrijita. Urechile vor fi descoperite, ochii deschisi, privirea inainte. In momentul fotografierii persoana va avea o atitudine naturala, lejera si nu trebuie sa fie crispata. Toate fotografiile se executa la aceeasi scara, si anume 1/7 din marimea naturala, pentru a asigura compararea caracteristicilor fetei in vederea identificarii. Fotografiile reprezentand aceeasi persoana se numeroteaza prin atasarea pe pieptul persoanei fotografiate a unei tablite pe care se va mentiona: localitatea, data fotografierii si numarul de inregistrare din registrul de infractori fotografiati. Se recomanda ca aceasta tablita sa aiba dimensiunile de 28 x 15 cm. Iluminarea persoanei cu ocazia fotografierii trebuie facuta de asa maniera incat sa fie inlaturate umbrele si sa nu se piarda detaliile fetei. Daca se presupune ca persoana prezinta cicatrici greu observabile cu ochiul liber, locul respectiv se bate usor cu palma sau se freaca pentru a irita tesutul, caz in care, pe fondul congestionat, cicatricile vor aparea in alb. Fotografia de semnalmente nu se retuseaza. In cazul fotografierii persoanelor cu identitate necunoscuta, in plus, se vor respecta urmatoarele reguli26: persoana va purta imbracamintea cu care a fost gasita; se executa fotografierea din pozitia in picioare, din fata; semnele particulare se fotografiaza la scara; persoana va fi fotografiata inainte si dupa ce i s-a aranjat tinuta. Identificarea cadavrelor cu identitate necunoscuta este adesea un proces complicat. Acestea se fotografiaza tinand cont de aceleasi reguli stabilite pentru fotografia de identificare a persoanelor (foto 34, 35).

25

Colectiv, Indrumar practic de criminalistica, , Serviciul editorial si cinematografic al Ministerului de Interne, 1984, pag. 137 26 Colectiv, Fotogfafia judiciara, Editura Ministerului de Interne, 1992, pag. 105

57

Foto 34

Foto 35
In plus, se are in vedere : locul in care a fost descoperit cadavrul, care va fi fixat prin executarea fotografiilor locului faptei; cadavrul va fi fotografiat in starea in care a fost gasit. Este important ca la fata locului sa se fotografieze cat mai repede posibil cadavrul fara ca procesul de descompunere a acestuia sa progreseze. In afara leziunilor cauzatoare de moarte se vor fotografia modificarile

58

survenite dupa deces. Se vor executa fotografii de detaliu ale semnelor particulare existente pe cadavru, punandu-se langa ele o unitate de masura. Pentru a evita imaginile distorsionate se executa fotografierea cadavrului dintr-un punct situat desupra lui, precum si din partile laterale, evitandu-se pe cat posibil fotografierea dinspre cap sau dinspre picioare. Cadavrele inghetate se fotografiaza in starea in care au fost gasite, cat si dupa dezghetarea lor. La cadavrele dezmembrate se executa cate o fotografie pentru fiecare segment, apoi o fotografie de ansamblu, daca este posibil, pentru a evidentia dispunerea segmentelor respective in spatiu. In cazul spanzuratilor cadavrul se va fotografia din cel putin patru parti distincte pentru a se scoate in evidenta pozitia latului si a nodului. Cadavrele inecatilor trebuie fotografiate imediat dupa scoaterea din apa pentru ca in aer procesul de putrefactie se accelereaza. Exista cazuri cand, datorita leziunilor profunde din zona fetei, cadavrul este de nerecunoscut. In aceste cazuri se impune efectuarea toaletei si restaurarea cadavrului.

59

CONCLUZII
Fotografia judiciara are un rol deosebit de important in fixarea, ridicarea si examinarea criminalistica operativa si de laborator a urmelor. Fotografia este unul din cele mai raspandite si mai obiective procedee folosite de organele de urmarire penala pentru fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului, cat si a celor de laborator. Fotografia judiciara, pe langa rolul de mijloc de fixare, este folosita si ca mijloc de ridicare a urmelor de la fata locului, ridicarea urmelor pe cale fotografica aplicandu-se inaintea tuturor celorlalte mijloace de ridicare. Aplicarea fotografiei judiciare in activitatea de cercetare a infractiunilor ridica gradul de operativitate, accelerand si inlesnind urmarirea infractorilor. Astfel, avand la dispozitie fotografia de semnalmente, este posibil sa se desfasoare urmarirea generala a unui infractor, este posibila ascultarea simultana a martorilor domiciliati in localitati diferite in vederea identificarii infractorilor, este posibila identificarea cadavrelor cu identitate necunoscuta etc. In acest fel, fotografia judiciara este prezenta, totodata, in diversele etape ale cercetarii criminalistice, uneori numai ca mijloc de proba, dar de cele mai multe ori ca mijloc de cunoastere. Dotarea organelor de urmarire penala cu aparate de fotografiat moderne, cu surse de iluminare suficiente si materiale fotosensibile avand calitati superioare a dus la cresterea considerabila a modului de prezentare a imaginilor ce ilustreaza plansele si expertizele tehnico-stiintifice criminalistice. In perioada actuala, fotografia judiciara este utilizata in majoritatea cazurilor de cercetare a faptelor penale, in special a celor comise prin moduri de operare deosebite, precum si in alte activitati ale organelor de urmarire penala. Dar cu toate acestea aplicarea fotografiei judiciare in activitatea organelor de urmarire penala nu poate fi universala, nu rezolva totul, posibilitatile oferite de fotografie fiind inca limitate. Astfel, fotografia nu poate da indicatii precise cu privire la

60

temperatura, miros, cu privire la volumul si plasarea exacta in spatiu a obiectelor, iar in cazul fotografiei in alb-negru, culoarea, ca una din trasaturile importante ale obiectelor, nu este redata distinct. Din cele expuse mai sus rezulta ca fotografia judiciara este un sistem de metode si procedee tehnice speciale de fotografiere cu aplicatie in activitatea de prevenire si descoperire a infractiunilor, in efectuarea actelor de urmarire penala, supraveghere operativa, expertiza criminalistica si constatare tehnico-stiintifica.

61

N E

62

MINISTERUL ADMINISTRAIEI I INTERNELOR INSPECTORATUL DE POLIIE AL JUDEULUI DOLJ S E R V I C I U L C R I M I N A L I S T I C NR. 233 DIN 14.04.2004

PLAN FOTOGRAFIC cuprinznd principalele aspecte fixate cu ocazia cercetrii la faa locului n cauza privind furtul de material lemnos din marginea pdurii Branite produs la data de 09.14.2004 de autori necunoscui.

Foto 1. Fotografie de orientare a drumului de acces ce duce spre pdurea Branite

INTOCMIT,

63

Foto 2. Fotografia de detaliu a drumului de acces spre pdurea Branite, pe care se observ urme de anvelope, urme de copite i urme de nclminte

Foto 3

INTOCMITA,

64

Foto 4 Foto 3, 4. Fotografie schi a locului de la marginea lizierei de pdure, unde se observ restul unor trunchiuri de copac rmase n pmnt

Foto 5

INTOCMITA,

65

Foto 6 Foto 5, 6. Aspecte ale locului faptei n care se observ crengile rmase n urma tierii i fasonrii trunchiurilor de copaci

Foto 7

66

Foto 8 Foto 7, 8. Fotografii de msurtoare a trunchiurilor rmase n urma tierii acestora

Foto 9. Fotografie de msurtoare a unei urme de nclminte descoperit la marginea lizierei, unde se observ resturile de trunchiuri

Prezenta plan fotografic conine un numr de 9 foto i 5 file. INTOCMITA,

67

BIBLIOGRAFIE
1. Constitutia Romaniei 2. Codul penal 3. Codul de procedura penala 4. Legea nr. 218/2004 privind organizarea si functionarea Politiei Romane 5. Instruciunile nr. S/420 din 1.04.2003 privind cercetarea la fata locului de catre unitatile de politie 6. George Antoiu, Constantin Bulai, Practica judiciara penala, vol. III, Ed. Academiei Romane 7. Gh. Nistorescu si colectiv, Drept procesual penal, Ed. Europa Nova, Bucuresti, 1997 8. Nicolae Volonciu, Drept procesual penal, Ed. Didactica, Bucuresti, 1972 9. V. Berchesan, Valorificarea stiintifica a urmelor infractiunii , vol. 1, Ed. Little Star, 2002 10. Emilian Stancu, Tratat de criminalistica, Ed. ACTAMI, Bucuresti, 2001 11. Emilian Stancu, Criminalistica, vol. I, II, Ed. ACTAMI, Bucuresti, 1997 12. N.A. Selivanov, Fotografia judiciar, Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1961 13. A. I. Vinberg i S.M. Mitricev, Criminalistica, Ed. Albatros, Bucuresti, 1953 14. S.M. Potapov, Fotografia judiciar, Ed. Albatros, Bucuresti, 1952 15. Helmut Stampt, Practica fotografic, Ed. Bucuresti, 1958 16. Camil Suciu, Criminalistica, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1972 17. V. Mcelaru, Balistica judiciar, Ed. Didactica, Bucuresti, 1972 18. A.Swensson, Descoperirea infraciunilor Metode moderne de investigaie criminal, Stockholm, 1954 19. Pierre Montel, Toute la photographie, Librairie Larousse, Paris, 1974

68

20. Iuliu Pogany, Fotografia de la teorie la practica, Ed. Stiintifica si Tehnica, Bucuresti, 1987 21. Mircea Novac, Fotografia de la A la Z, Ed. Tehnica, Bucuresti, 1973 22. Ioan Negrea, Lectia de fotografie, Ed. Albatros, Bucuresti, 1982 23. Nicolae Hanu, Sa invatam fotografia de la maestri , Ed. Tehnica, Bucuresti, 1987 24. Colectiv, Indrumar practic de criminalistica pentru subofiterii de politie , Serviciul editorial si cinematografic al Ministerului de Interne, Bucuresti, 1984 25. Hans Gross, Manuel practique d instruction criminelle, Paris, 1989 26. Colectiv, Tratat practic de criminalistic, vol. I, Serviciul editorial de presa al Ministerului de Interne, Bucuresti, 1976 27. C.Aioanioaie, Curs de tactica criminalistic, Academia de Poliie A.I.Cuza, Bucureti, 1983 28. Colectiv, Fotografia judiciara, Ed. Ministerului de Interne, 1992 29. tefan Popa, Nicolae Stoica, Fotografia judiciar, Ed. Albatros, 1992 30. Revista Criminalistica

69

CUPRINS
CAPITOLUL I. NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND SISTEMUL FOTOGRAFIEI JUDICIARE... pag. 1 SECTIUNEA 1. Notiune, prevederi legale si insemnatate..pag. 1 SECTIUNEA 2. Scurta privire istorica asupra intrebuintarii fotografiei judiciare in activitatea organelor de urmarire penala...pag. 3

CAPITOLUL II. NOTIUNI GENERALE DE TEHNICA FOTOGRAFICA....pag. 5 SECTIUNEA 1. Rolul luminii in fotografie....pag. 5 SECTIUNEA 2. Aparatul de fotografiat clasic si materialele fotosensibile negative si pozitive...pag. 6 2.1 Aparatul de fotografiat clasic.............pag. 6 2.1.1 2.1.2 2.1.3 2.1.4 Clasificarea aparatelor fotografice................. pag. 6 Partile componente ale aparatului fotografic......... pag. 7 Accesoriile aparatului fotografic.................... pag. 8 Operatiunile necesare in vederea fotografierii...... pag. 9

2.2 Materialele fotosensibile negative si pozitive............. pag. 10 . SECTIUNEA 3. Aparatul de fotografiat digital..... pag. 13 3.1 Scurt istoric.............. pag. 13 3.2 Partile componente ale aparatului de fotografiat digital.......pag. 14 3.3 Posibilitati si limite in utilizarea aparatului foto digital...............pag. 16

70

CAPITOLUL III. EXECUTAREA FOTOGRAFIEI JUDICIARE OPERATIVE LA FATA LOCULUI.......pag. 17 SECTIUNEA 1. Aspecte generale despre executarea fotografiei judiciare operative la fata locului.......pag. 17 SECTIUNEA 2. Metode si procedee speciale de fotografiere aplicate in fotografia judiciara operativa......... pag. 18 2.1. Metoda fotografierii unitare........................pag. 18 2.2. Metoda fotografieirii panoramice................pag. 19 2.2.1 Procedeul fotografierii panoramie liniare......................................pag. 20 2.2.2 Procedeul fotografierii panoramie circulare..................................pag. 21 2.3. Metoda masuratorii fotografice...............pag. 23 2.3.1 Fotografia la scara.........................................................................pag. 23 2.3.2 Fotografia metrica.........................................................................pag. 26 2.4. Metoda fotografierii stereoscopice..................pag. 28 2.5. Metoda fotogrametriei.................pag. 29 SECTIUNEA 3. Tehnici de iluminare la locul faptei.....pag. 30

CAPITOLUL IV. GENURILE FOTOGRAFIEI JUDICIARE OPERATIVE... pag. 31 SECTIUNEA 1. Fotografia la fata locului..........pag. 31 1.1 Fotografia de orientare ................pag. 31 1.2 Fotografia schita......................pag. 32 1.3 Fotografia obiectelor principale......................pag. 37 1.4 Fotografia urmelor...........................................................................pag. 41 1.5 Fotografia de detaliu....................pag. 49 SECTIUNEA 2. Fotografia judiciara operativa in alte activitati ale organelor de urmarire penala...............pag. 50 2.1 Fotografia reconstituirilor si perchezitiilor..................pag. 50

71

2.2 Fotografia de supraveghere operativa.....................pag. 52 2.3 Fotografia de semnalmente la persoane si cadavre cu identitate necunoscuta............................................................ pag. 53 CONCLUZII...............pag. 57 ANEXE.................. pag. 59 BIBLIOGRAFIE............ pag. 65 CUPRINS................................................................................................pag. 67

72