Sunteți pe pagina 1din 22

Identificarea defectelor electrice ale transformatorului si cauzele producerii lor

CAPITOLUL I 1.1Noiuni generale despre transformatoare


Transformatorul electric este o main electromagnetic static de curent alternativ, care transform o energie electromagnetic primar de anumii parametrii (u1,i1) ntr-o energie electromagnetic secundar de ali parametrii (u 2,i2), frecvena rmane ins constant1=f (f2=ct.). Cei doi parametrii care ne dau puterea: u-tensiunea i i-curentul, sufer prin transformare schimbri inverse, astfel dac tensiunea se micoreaz, curentul se mrete i invers.La baza funcionrii transformatorului st principiul induciei electromagnetice. Din punct de vedere constructiv, transformatorul are dou pri principale: - circuitul magnetic- reprezentat de miezul de fier i construit din tole de oel electrotehnic pentru reducerea pierderilor n fier; - circuitele electrice- reprezentate de dou sau mai multe nfurri din Cu sau Al, realizate n jurul circuitului magnetic, fiind deci cuplate electromagnetic. Infurarea care primete energia de la o surs se numete infurare primar, iar cea care cedeaz energia unei reele sau unui consumator se numete infurare secundar. Dup cum tensiunea nfurrii secundare este mai mare sau mai mic decat cea a nfurrii primare, transformatorul este ridictor sau coborator de tensiune. Schematic un transformator monofazat, care are dou nfurri este reprezentat n figura 1. u

i1 N1 u1 i2 fig.1 u1 - tensiunea de alimentare a primarului; i1 curentul din primar, cand n secundar avem legat impedana de sarcin z s; 1 N2 i2 u2 z s

u2 tensiunea la bornele secundarului rezultat prin inducie electromagnetic; i2 curentul din secundar; 1,2 fluxurile de scpri ale primarului i secundarului; N1,N2 numrul de spire a nfurrii primare respectiv secundare. Dup numrul de faze putem avea transformatoare monofazate, trifazate sau speciale (ex:tri-hexafazate). Rolul circuitului magnetic: 1)Concentrarea liniilor de cmp 2)Sustinerea nfasurarilor 3)Transmiterea cuplului , fortelor 4)Transmiterea caldurii Regimul nominal al transformatorului: este regimul definit de ansamblul valorilor mrimilor nscrise pe plcua indicatoare a transformatorului i care caracterizeaz funcionarea n condiii prescrise (regimul de sarcin pentru care a fost proiectat). Datele nominale ale unui transformator sunt: puterea nominal-S N (VA)- reprezint puterea aparent la bornele circuitului secundar; tensiunea nominal primar-U 1N(V)-reprezint tensiunea aplicat nfurrii primare n regim nominal; tensiunea nominal secundar-U 2N(V)-este tensiunea rezultat la bornele secundare, la mersul n gol, primarul fiind alimentat cu tensiunea U 1N ; raportul nominal de transformare- k- este raportul ntre tensiunea primar i cea secundar la mersul n gol; curentul nominal (primar i secundar)- curentul de 1N linie ,I2N(A); I tensiunea nominal de scurtcircuit-u sc-tensiunea aplicat unei nfurri cand cealalt este legat n scurtcircuit, iar n nfurarea alimentat curentul are valoare nominal; frecvena nominal- 50Hz n Europa, 60 n America de Nord; randamentul-; schema i grupa de conexiuni.

1.2In funcie de utilizarea lor, putem avea mai multe tipuri de transformatoare
-transformatoare de putere folosite n transportul i distribuia energiei; - transformatoare speciale de putere-folosite pentru alimentare Cuptoarelor metalurgice, a redresoarelor etc. - transformatoare pentru reglarea tensiunii; - autotransformatoare; - transformatoare de msur; 2

- transformatoare pentru ncercri de izolaie de nalt tensiune.

1.3 SISTEMUL M AGNETIC: Parti Materiale utilizate la realizarea componente,Exemple, sistemelormasnetice, Materiale sp e ciale utilizate pentru Clasificarea sistemelor constructia miezurilor magnetice, magnetice
Un sistem magnetic este alcatuit din coloane si juguri.Coloana transformatorului reprezinta partea sistemului magnetic pe care, sau in jurul careia,sunt dispuse infasurarile transformatorului.Jugul transformatorului reprezinta partea sistemului magnetic care nu are mias.urari i care serveste la inchiderea circuitului magnetic. Jugurile transformatoarelor pot fi: - juguri laterale - juguri frontale. Jugurile laterale sunt cele care leaga cele doua capete ale uneia si aceleiasi coloane (Fig. 1.1), jugul lateral are o parte laterala a carei axa este perpendiculara pe axa coloanei.

Fig 1.1. Exemple de sisteme magnetice cu juguri laterale a) sistem magnetic monofazat in manta; b) Sistem magnetic monofazat cu coloane in manta; si c) Sistem magnetic trifazat cu coloane si in manta (sistem magnetic cu coloane) cinci

Jugul frontal este cel care leaga capetele a doua sau mai multe coloane diferite (Fig. 1.2).

1) coloane; 2) juguri frontale

Fig. 1.2 1-coloane; 2-juguri frontal; Exemple de sisteme magnetice cu juguri frontale: a) Sistem magnetic monofazat cu coloane; b) Sistem magnetic trifazat plan cu coloane. In fig. 2.3 sunt prezentate formele tipice ale sectiunilor prin jug.

Figura1.3. Din punct de vedere constructiv coloanele se clasifica astfel: -coloana cu tesere plana; -coloana cu tesere radiala; -coloana cu tesere in evolventa.. Coloana transformatorului asamblata din pachete paralelipipedice de tole (grup de tole de aceeasi dimensiune) reprezinta coloana cu tesere plana (Fig. 1.4). Coloana unui sistem magnetic cu intrefier asamblata din tole de aceeasi latime, dispuse practic in directii radiale formand sectiunea circulara transversala a coloanei reprezinta coloana cu tesere radiala (Fig. 1.5). Coloana unui sistern magnetic cu intrefier asamblata din tole de aceeasi latime, deformate in asa fel incat, in sectiunea transversala, a coloanei, toate tolele sa aiba 4

forma de evolventa si impreuna sa formeze practic cilindru circular drept, reprezinta coloana cu tesere in evolventa (Fig. 1.6).

Fig. 1.4. Exemple de coloane cu tesere plana a) - sectiune transversala in trepte fara canale de racire; b) - sectiune transversala in trepte cu canale de racire longitudinale; c) - secfiune transversala in trepte cu canale de racire longitudinale si transversale.

Fig 1.5 Coloana cu tesere Fig. radiala. 1.6. Coloana cu tesere evolventa Consideratiile privind dimensionarea coloanelor cu tesere radiala si in evolventa sunt prezentate in anexa A I Consolidarea mecanica a sistemelor magnetice consta in consolidarea jugurilorfrontale, a jugurilor laterale si a coloanelor. La transformatoarele de putere mica si medie, jugurile sunt consolidate prin presare cu grinzi de lemn (Fig. 1.7 a)), iar la cele de putere mare cu ajutorul unor grinzi din otel laminat cu profil U (Fig. 1.7 b)), sau cu ajutorul unor grinzi sudate(Fig. 1.7 c)).

Fig. 2.7.

a)Miezul unui transformator de putere 160 VA, cu grinzi de jug de lemn.

Fig. 1.7. c) Miezul unui transformator trifazat (10 MVA, 63/16, 5 KV, 50 Hz) tole din cu cristale orientate, fara gauri pentru suruburi. Pentru consolidarea coloanelor si a jugurilor laterale, se utilizeaza fie buloane strangere de (Fig-1.8), fie benzi din otel (Fig. 1.9.).

Fig. 1.8. Izolatia de strangere a buloanelor a) - suruburi cu rondele individuale; 1) - rondela de strangere de otel; 2) - rondela de prespan; izolant; b) - perechea de buloane cu rondela comuna intr-o parte; 1) - rondela de strangere de otel pentru un bulon; 2) rondela de prespan; 3) - rondela de otel sub piulita; 4) - rondela de prespan; 5) - rondela de strangere de otel pentru doua suruburi; 6) - tub izolant.

3)

Fig. 1.9. Presarea coloanelor transformatoarelor de putere cu benzi din otel (1-otel feromagnetic, 2 - Centura de carton, 3 - Centura de otel) La constructiile moderne sunt utilizate benzi de strangere cu fibre de sticla tennocontractabile (Fig.2.10).

Fig. 1.10. Presarea coloanelor transformatorului de putere cu benzi din sticla (1 - otel; 2 - Centura din banda de sticla) La transformatoarele cu puteri mici si mijlocii strangerea tolelor se realizeaza cu ajutorul unor pene de lemn introduse intre cilindrul electroizolant al infasurarii si tolele miezului (Fig. 1. 11.).

Fig. 1.11. Presarea coloanei transformatorului 1 - cilindru izolant; 2 - barele de sprijin; 3 - miezul. Materiale utilizate la realizarea sistemelor masnetice In majoritatea cazurilor sistemele magnetice ale transformatoarelor se realizeaza din tabla electrotehnica, care reprezinta in fapt un material magnetic moale (adica, un material cu ciclu de histerezis ingust). Laminarea materialului sub forma de tole de diferite grosimi (0.65 mm; 0.50 mm; 0.35 mm; etc.) conduce la reducerea componentei pierderilor prin curenti turbionari indusi de campurile variabile caracteristice aplicatiilor de curent alternativ. In prezent se fabrica o mare varietate de tole magnetice, proiectantul urmand sa aleaga, in functie de puterea si caracteristicile principale ale masinii electrice, sortimentul cel potrivit mai aplicatiei concrete.

Din punct de vedere al calcului de proiectare unei amasini, calitatea unei tole este reprezentata de urmatoarele elemente: a) Pierderile specifice (W /Kg) la magnetizare in camp alternativ sinusoidal,care pierderi au loc b) prin histerezis si prin curenti turbionari. La tolele uzuale de grosime 0.5 mm si la c) 50 Hz, pierderile prin histerezis reprezinta aproximativ 60-70% din pierderile totale, in d) functiede gradul de aliere cu siliciu. La frecventa constanta a campului de e) magnetizare, pierderile totale sunt aproximativ proportionate cu patratul inductiei f) magnetice, rezultand o curba pierderi de p=f(B)parabolica. Pentru tolele destinate masinilor electrice rotative se garanteaza de obiceipierderilor valorile la 50 Hz, corespunzatoare inductiilor de 1 T si 1.5 T notate cu P10/50 si P15/50.In mod similar, pentru tolele destinate transformatoarelor, se garanteaza pierderile de 1.5 1.7 T, T sau notateP15/50 si P17/50 .Pentru aplicatii care implica frecvente diferite de 50 de Hz, furnizorii de tole includ in cataloage curbe complete din care se poate deduce dependenta pierderilor specif totalecu inductia si frecventa. Pentru frecvente de 400...2500 Hz se elaboreaza sortimente speci de grosime redusa (0.1-0.15-0.20 mm) si cu un procent de siliciu mai ridicat, in vederea reducerii pierderilor prin curenti turbionari. b) Caracteristica de magnetizare a tolei, adica dependenta inductie-camp, B=f(H), magnetizare la alternativa sinusoidala. O tola este cu atat mai buna cu cat are o caracteristica de magnetizare mai adica ridicata, cu cat se obtine o inductie mai buna la acelasi camp exterior imprimat.Tolele destinate masinilor electr rotative se caracterizeaza prin trei puncte principale, prin valorile inductiei B25,B 50,B100 corespunzatoare campurilor de excitatie de 25, 50 si 100 A/cm. Aceste valori se pot verifica pe esantioane standard, de pilda prin metoda cadrului Epstein (STAS 7758-75) si reprezinta obiect de garantie pentru un anumit sortiment de tabla. Tolele destinate transformatoarelor de putere se caracterizeaza de obicei numai prin inductia Bg corespunzatoare campului de 8 A/cm. c) Factorul de umplere (impachetare) a fierului, notat Kfraportul dintre lungimea e este totala efectiva a fierului dintr-un pachet de tole si lungimea totala(geometrica) a pachetului. Este u factor subunitar care depinde de grosimea tolei, de calitatea suprafetei, precum si de grosimea peliculeiizolante, care poate fi de natura organica (lacuri electroizolante de acoperire) denumit de tip C3 sau anorganica (oxizi de fier, fosfati etc.), denumita de tip C5. Alte proprietati ale tolei, cum sunt duritatea superficiala sau rezistenta electrica izolatiei, a desi nu fac obiectul garantiei furnizorului, prezinta importanta din punct de vedere caracteristicilor al de functionare ale masinii sau din punct de vedere al tehnologicitatii fabricatiei. Tolele magnetice se pot clasifica dupa cum urmeaza: a) Din punct de vedere al dependentei proprietatilor magnetice cu directia de laminare, tolele pot fi: - cu cristale orientate (denumite uzual tole pentru transformator) -cu cristale neorientate (pentru masini electrice rotative). In directia de laminare proprietatile magnetice sunt mai bune decat in directia perpendiculara. Fenomenul este urmarit in mod deosebit fabricatia in tolelor de transformator, unde campul de excitatie are o directie constanta, dar devine nedorita in cazul masinilor electrice rotative,

unde este necesara o izotropie proprietatilor a magnetice datorita solicitarii materialului dupa toate directiile. Din acest motiv, standardele de tole neorientate limiteaza de obicei anizotropia magnetica din punct de vedere al pierderilor. Tolele cu cristale orientate pot fi fabricate in doua variante: -cu textura -normala - cubica. Pentru a intelege dependenta proprietatilor magnetice in functie de directia laminare de este necesara legatura cu coeficientii cristalografici a lui Muller. Se cunoaste ca monocristalul de fier se magnetizeaza in mod diferit in directii diferite. Astfel, din fig. 2.2, unde este prezentat un monocristal de fier, rezulta ca se poate vorbi detrei directii principale de magnetizare,si anume: - directia de magnetizare usoara, de-a lungul muchiei (1) 100, - directia de magnetizare medie, de-a lungul diagonalei suprafetelor laterale (2) 110; -directia de magnetizare grea, de-a lungul diagonalei cubului (3) 311. . Directiile de magnetizare usoara (100), medie (110), si greapentru (111), cristale de fier. In tabla normala laminata la cald, cristalele sunt dispuse haotic (fig.2.2.2 Dispunerea a)). cristalelor in tabla laminata la rece este aratata in figura 2.2.2 b). De aceea, genacest de tabla se numeste textura sau cu cristale orientate. Este bine sa se foloseasca aceasta denumire, deoarece se fabrica si tabla laminata la rece, dar care nu are cristale orientate special (in pentru masini electrice).

Fig. 1.12 Dispozitia cristalelor de fier in tabla silicioasa: a) - laminata la cald; b) - laminata obisnuit, laminata la rece; c) - cu textura cubica sagetile indica directiile de magnetizare usoara. Din analiza figurilor 2.2.1 si 2.2.2 se vede o asemenea ca tabla are permeabilitatea magnetica cea mai mare atunci cand directia fluxului magnetic coincide cu directia laminare, de permeabilitatea este mai mica la

trecerea fluxului, transversal pe directia laminarii i estes si mai mica pentru valori intermediare ale unghiului dintre directiie de laminare si de trecere a fluxului. In realitate, dispunerea cristalelor nu este exact cea aratata in fig.2.2.2. b) side aceea se poate spune ca,cu cat inclinatiile muchiiior cristalelor fata de directia laminarii sunt mai mici si cu cat este mai redusa cantitatea de cristale neorientate in aceasta directie, atat cu texturarea tolei se considera, mai buna, iar caracteristicile electromagnetice principale (permeabilitatea magnetica si pierderile specifice) mai favorabile. Orientarea cristalelor in tabla cu textura cubica este ilustrata in fig. 2.2.2

c)Permeabilitatea magnetica a acestei table este mare atat in cazul trecerii fluxului in directi laminarii cat si in cazul trecerii in directie transversala pe aceasta.Permeabilitatea magnetica a tablei sub un unghi de 45 fata de directia laminarii, de-a adica lungul diagonalei suprafetei laterale a cubului, corespunde aproximativ permeabilitatii tablei cu textura normala in directie perpendiculara pe directia laminarii. Tinand seama de cele de mai sus, este evident ca tabla silicioasa cu textura cubica poate sa fie utilizata cu succes pentru fabricarea de masini rotative. totusi, e a prezinta avantaje importante si in cazul utilizarii pentru transformatoare de putere. Avantajul important cel mai fata de tabla laminata la rece cu textura normala este acela ca nu mai este necesara imbinarea la 45 a jugurilor cu coloanele. De asemenea devine posibila utilizarea tablei laminate la rece pentru executia miezurilor pentru transformatoare mici, transformatoare masura desi altele, impachetate din tole stante sub forma de L, T, E etc. Incercarile au aratat ca transformatoarele cu miez din tabla cu textura cubica are pierderile in fier de 1.65 ori mai mici decat acelasi transformator avand miez din tabla cu textura normala iar curentul de magnetizare este de doua ori mai mic. Miezurile impachetate au fost din tole sub forma, de I. In tabelul 2.2.1 a) se prezinta principalele caracteristici magnetice si tehnologice tablelor ale de dinam (cu cristale neorientate) fabricate in . tara Observatii: 1) Factorul de spatiu este determinat pe epruvete neacoperite cu izolatie. La izolate epruvete factorul de spatiu se poate considera de minim 0.96. 2) M asa specifica nu se garanteaza.. Valoarea ei este luata in considerare la calculul pierderilor la magnetizare si factorului a de spatiu. Valorile din tabel reprezinta elemente garantate de furnizorul de tabla. Din vedere punct de al marimilor magnetice se garanteaza toate cele trei valori ale inductiilor (B25, B50 si B100) dar se garanteaza numai o valoare a pierderilor (de obicei p45/50), determinarile efectuate fiind pe esantioane Epstein supuse unui tratament termic de imbatranire magneticaC la timp 225

de 24 ore. In tabelul 2.2.1 b) se prezinta structura sortimentala si valorile garantate ale tablelor de transformator fabricate in tara. 2.2.1 b) Structura sortimentala si valorile garantate ale tablelor de transformator fabricate in tara noastra.

[ la 50 Hz W/[ Simbolde calitateGrosimea,Pierderi Kg]Inductia Tla800A/m GO 84-28 GO 89-28 GO 92-30 GO 95-28 GO 97-30 G O 101 -3 5 GO 106-28 GO 107-30 G O 1 113 5 0.28 0.28 0.30 0.28 0.30 0.35 0.28 0,30 0.35 0.84 0.89 0.92 0.95 0.97 1.01 1.06 1.07 1 .1 1 1.7T 1.28 1.36 1.38 1.48 1.51 1.55 1.66 1.68 1.73 180 1.77 1.77 1.75 1.75 1.75 1.75 1.75 1.75

CAPITOLUL II Exploatarea transformatoarelor


In timpul exploatarii, sarcina transformatoarelor variaza atat in timpul unei zile, cat si in timpul anului. In scopul utilizarii la maximum a capacitatii transformatoarelor pot fi admise in functionare anumite suprasarcini de valoare si durata predeterminata.

Determinarea posibilitatii de supraincercare sistematica a unui transformator se poate face folosind doua elemente: - coeficientul de incercare al graficului transformatorului pe un interval de 24h; - diagrama de incarcare a transformatorului. Coeficientul de incarcare al graficului transformatorului este raportat dintre suprafata loimitata de graficul de incercare a transformatorului si suprafata dreptunghiului ale carui laturi sunt : abscisa T= 24h si ordonata I max = curentul maxim din graficul de incarcare al transformatorului. Valoarea coeficientului de incarcare de determina dupa relatia : S= t / A Imax. Daca S<1 , coeficientul de incarcare admisibil (numit si ceficient de suprasarcina) se poate stabili la valoarea k = Imax / I n, in functie de durata supraincarcarii. Stabilirea supraincarcarii transformatorului in acest mod conduce la folosirea sa rationala din punct de vedere al duratei normale de serviciu, ramanand in acelasi timp si o oarecare rezerva pentru suprasarcini neprevazute, in caz de avarii. Valoarea k = f(l) a coeficientului de suprasarcina k = Imax / Ix se obtine din diagrame, pentru diferite valori ale coeficientului de incarcare S si ale temperaturii medii a mediului ambiant l a. Astfel, pentru transformatore instalate in aer liber in localitati unde temperatura medie anuala a aerului nu depaseste + 5C, valoarea coeficientului de incarcare admisibil k = Imax / Ix se poate lua din diagramare prezentala in figura 10.1. In cazul in care transformatorele sunt instalate in localitati unde temperatura medie a aerului tx este mai mare de +5C, valorile admise pentru coeficientul de suprasarcina k trebuie sa fie micsorate cu un coeficient de corectie A = 1 + 5 la / 100. In afara suprasarcinilor de durata cu care poate fi incarcat un transfprmator, exista situatii de avarii, care pot produce suprasarcini de volori mai mari, ce urmeaza sa fie suportate de transformator. Intrucat astfel de suprasarcini provoaca inbatranirea prematura a izolatiei infasurarilor transformatoarelor, ele sunt admise numai pentru durate scurte de timp. Suprasarcini admise Suprasarcina, in 30 % Durata in minute 120 60 30 75 15 100 7,5 140 200 3,5 1,5

Durata admisa de functionare a transformatoarelor cu astfel de suprasarcini si valorile lor sunt date in tabel.

Dupa functionarea in regim de suprasarcina, trebuie luate masuri de reducere a incarcarii transformatorului prin conectarea in parallel cu alt transformator sau in caz extrem prin deconectarea unpor consumatori. Supravegherea curenta se organizeaza in special la transformatoarele de puteri mari, in statiile de transformare incadrate cu personal permanent si urmareste : - tensiunea primara si secumdara ; - curentul primar si secundar ; - temperatura uleiului in partea superioara a cuvei ; - nivelul de ulei in conservator - starea releelor de protectie ; - functionarea instalatiilor anexe ; Supravegherea periodica urmareste : - starea etanseitatii cuvei ; - nivelul si culoarea uleiului din conservator si eventuala prezenta a murdariilor sau a apei in ulei ; - starea izolatoarelor ; - starea descarcatoarelor ; - integritatea membranei supapei de siguranta ; - starea legaturii la pamant a cuvei si a instalatiilor anexe ; - buna functionare a sistemului de racire ; - eventuala aparitie a zgomotelor anormale ; - starea barelor si a cablurilor de legatura; Cu ocazia controalelor periodice ce se fac transformatoarelor, se verifica si starea incaperilor in care acestea sunt montate ( curatenia, ventilatia, iluminarea etc. ). Controlul taransformatoarelor principale din centrale si statii de transformare cu personal permanent se face in general odata la 8h. Transformatoarele montate in instalatii fara personal permanent de supraveghere se controleaza in functie de importanta lor si a puterii la intervalle de la 10 pana la 30 zile. Un regim special au comutatoarele cu ploturi in sarcina, care se recomanda sa fie controlate la circa 10000 comutari, iar la 20000 de comutari sa fie verificate amanuntit.

2.1 Intretinerea transformatoarelor

Absenta organelor in miscare face ca lucrarile de intretinere curenta sa fie mult mai reduse si mai simple la transformatoare, decat la masinile rotative. In general aceste lucrari se executa la interval de timp de 6 luni pana la 1 an, in functie de importanta transformatoarelor in exploatare si contau : in - revizia exterioara a transformatorului si inlaturarea defectelor constatate, in masura in care aceste remedieri pot fi facute pe ; loc - evacuarea rezidului uleiului din conservator, verifirarea nivelului si eventual completarea completarea cu ulei ; - verificarea etanseitatii robinetelor si a strangerii garniturilor ; cuvei - revizia si curatarea sistemului de racire fortata ; - verificarea functiilor releului de gaze ; - in bobinele polilor (foarte rar). Se identifica bobine intrerupta si se remediaza daca este posibil, sau se inlocuieste cu una noua. Localizarea bobinei defecte se face cu ajutorul unui ohmmetru ; - intre inelele colectoare si perii poate sa n u existe contact, datorita mudaririi , intepenirii sau uzurii periilor, datorita oxidarii suprafetelor de contact, sau a arcurilor defecte. Se slefuiesc inelele colectoare, se schimba periile, sau se spala cele murdare, se inlocuiesc arcurile defecte si se spala portperiile cu banzina. Nu exista tensiune decat intre doua faze la functionarea in gol genaratorului. Defectiunea se produce din cauza intreruperii circuitului unei faze A infasurarii statorului legata in stea a doua faze ale infasurarii legate in triunghi. Se depisteaza locul intreruperii, care poate fi, fie o lipitura defecta, fie conexiunea la borne, fie (foarte rar) conductorul din una sau mai multe bobine intrerupte. Se vor reface legaturile defecte sau se vor inlocui bobinele intrerupte cu bobine noi. Intreruperea conductoarelor se produce, de obicei, in vecinatatea lipiturilor (tari sau moi). Tensiunea generatorului la functionerea in gol este preaAsemenea mica. situatii pot aprea in urmatoarele cazuri: - excitarea nu debiteaza tensiunea normala. Se va regal tensiunea excitatoarei; - turatia generatorului este mai redusa decat valoarea nominala. Se va aduce turatia le valoarea normala; - exista un scurtcircuit intre spire sau doua puneri la masa in infasurarea de excitatie. Se localizeaza defectul si se remediaza izolatia defecta. Defectiunea este insotita de functionarea zgomotoasa si cu vibratii.

2.2 Defectele frecvente si regimurile anormale de functionare ale transformatoarelor electrice cauzale si remedierea lor
Defectele si regimurile anormale de functionare ale transformatolului Transformatorul este supraincarcat. Avandu-se in vedere ca, in mod obisnuit, un transformator poate sa functioneze cu o suprasarcina limitata de conditiile de functionare si de mediul ambiant, determinarea faptului ca un transformator este sau nu supraincarcat se face din diagrama de sarcina intocmita in baza citirilor indicatieampermetrelor, pentru o perioada de 24h. In functie de graficul de sarcina pe o perioada limitata, orice transformator admite o suprasarcina. Uneori, transformatoarele trebuie sa lucreze in regim de suprasarcina, in special in cazul avariilor. In caz, durata functionarii la suprasarcina na va depasi durata prescrisa in tabelul 10.1 Temperatura din incaperea transformatoarelor este prea ridicata. Se masoara temperatura aerului in camera in care este montat transformatorul, la ditanta de circa 2 m de cuva acestuia si la jumatatea inaltimii ei. Daca temperatura masurata depaseste 8 10 grade C temperatura admisa, se vor lua masuri de intensificare a ventilatiei camerei de lucru a transformatorului. Pentru ventilarea camerelor in care sunt montate transformatoare cu puteri de peste 1000 KVA, se folosesc orificii de ventilatie in partea inferioara pentru introducerea aerului rece si in partea suprioara pentru evacuarea aerului cald. Orificiile de intrare si iesire se inchidcu jaluzele, pentru a evita patrunderea apei de ploaie sau a pasarilor. Ventilatia incaperilor in care functioneaza transformatoare se calculeaza astfel incat diferenta de temperature dintre aerul al intrare si aerul de la iesire san u fie mai mare de 15 garde C. Raporturi de transformare diferite la transformatoare care functioneaza in paralel.Acest lucru duce la aparitia unui curent de egalizare intre transformatoare. Repartizarea sarcinii va fi neuniforma, transformatorul care are tensiunea secundara mai mare, in gol, se va incarca mai mult. Pentru remediere se va inlocui unul din transformatoare cu un transformator care sa indeplineasca impreuna cu celalalt transformator toate conditiile de cuplare in paralel. Transformatoarele au tensiuni de scurtcircui diferite ( in cazul functionarii in paralel).In aceasta situatie, repartizarea sarcinii intre transformatoare nu se face proportional cu puterea nominala ci invers proportionel cu tensiunea de scurtcircuit.

Daca transformatorul mai mic are tensiunea de scurtcircuit mai mica, va prelua o incarcare mai mare si va impiedica incarcarea transformatorului mai mare la sarcine nominala. Pentru a elimina astfel de cazuri, la punerea in paralel a transformatorului, se vor respecta urmatoarele conditii : - transformatoarele vor avea rapoartele de transformare egale (abatere admisa 0.5%) - transfoarmatoarele vor avea tensiunile de scurtcircuit egale (abater admisa 10%) - transformatoarele trebuie sa aiba aceeasi grupa de conexiuni (fara abatere) - raportul puterilor nominale nu va fi mai mare: de 1. 3 Conectarea in paralel a transformatoarelor dupa reparatii se va face numai dupa identificarea fazelor si a grupei de conexiuni.

2.3 Strapungerile si intreruperile infasurarilor transformatoarelor


Strapungerile intre infasurari si cuva, intre infasurarile de inalta si de joasa tensiune sau intre faze. Asemenea defecte se produc, de obicei, in urmatoarelor cazuri: - au aparut supratensiuni ca urmare a descarcarilor atmposferice, a avariilor sau a proceselor tranzitorii ; - a scazut calitatea uleiului (umezire, impurificare; etc.) - izolatia este imbatranita (adica si-a pierdut din calitati) ca urmare a supraincalzirilor, a scurtcircuitelorsau a degradarii in; timp - datorita efectelor fortelor electrodinamice aparute ca urmare a unor scurtcircuite exterioare transformatorului. In literatura de specialitate se arata ca in cazul supratensiunilor pot sa aiba loc nu numia strapungeri ale izolatiei ci si conturnarii intre infasurari, intre faze sau intre infasurari si cuve. Ca rezultat al conturnarii se deterioreaza izolatia catorva spire, care pot topi local, insa lipeste ca atare legatura metalica intre spire, faze sau intre infasurari si cuva. Strapungerea izolatiei infasurarilor se poate descoperi cu megohmetrul. In unele cazuri, cand apar locuri neizolate (datorita supratensiunii) pa ifarurari, sub forma unor

descarcari punctiforme, se poate descoperi defectul numai incercand transformatorul sub tensiune (splicat sau indusa). Se repara sau, la nevoie, se schimba infasurarile. Intreruperi in infasurari. Ca rezultat al unor contacte imperfecte, se topeste o portiune din conductorul infasurarii, sau din conductoare de iesire din infasurari. Defectul se descopera datorita degajarii de gaze sub efectul termic al arcului electric, gaze care determina deconectarea de catre releul de gaze al transformatorului. Cauzele care pot duce la aceasta defectiune pot : fi - lipirea unor legaturi ale infasurarii executata incorrect; - defectiuni al conductoarelor care leaga capetele infasurarii cu bornele; - ruperea nunor conductoare datorita eforturilor electrodinamica din timpul scurcircuitelor. Intreruperile se pot constata cu ajutorul unui ohhmetru. Locul intreruperii se poate stabili fie vizual, fie cu ajutorul ohmertrului, controland infasurarea pe portiuni. De obicei, intreruperea are loc la locul de indoire al conductorul ui sub piulita bobinei (fig.1.2 a). Se repara infasurarea. Pentru a preintampine astfel de defectiuni, se inlocuieste conductorul rotund cu o legatura elastica, care consta dintr-un pachet de benzi de cupru a carui sectiune este egala cu sectiunea conductorului de iesire (fig. 19.2, b).

2.4 Functionarea protectiei prin releul de gaze (Buchholz)


Protectia prin releul de gaze este o protectie sensibila la defectele interioare sau la functionarea anormala a transformatorului, in cazul in care aceasta este insotita de degajari de gaze. In functie de intensitatea degajarii de gaze, releul Buchholz semnalizeaza prezenta degajarilor de gaze sau scoate de sub tensiune transformatorul, intervenind in circuitul de comanda al intreruptorului acestuia. Re leul de gaze (fig. 19.3) se monteaza pe conducta de legatura dintre conservatorul de ulei si cuva transformatorului. El este parcurs de intreaga cantitate de gaze ce se produce in interiorul cuvei. In stare normala, releul este in intregime plin cu ulei. Daca apare o degajare lenta de gaze, aceasta se aduna in partea superioara a releului, coborand nivelul uleiului. Plutitorul superior A (fig. 2.2) inchide contactele de semnalizare, avertizand personalul de exploatare. La degajari intense de gaze, acestea actioneaza direct asupra plutitorului B, care inchide contactele din circuitul de comanda al intreruptorului, provocand scoaterea de sub tensiune a transformatorului.

Degajarile de gaze si deci si functionarea releului Buchholz au loc in urmatoarele situatii: - in interiorul transformatorului au aparut defecte mici, care duc la degajari slabe de gaze; - in timpul umlperii transformatorului cu ulei, a ramas aer in transformator ; - nivelul uleiului este scazut din cauza scaderii tempraturii sau datorita pierderilor de ulei. In cazurile enumerate mai sus, releul de gaze actioneaza, de obicei, asupara contactelor de semnalizare. In alte situatii (enumerate in continuare), releul actioneaza asupra comenzilor d deconectare a transformatorului si anume : cand s-a produs scurtcircuit intre spire ; s-a produs scurtcircuit intre secundar si primar ; s-a produs scurtcircuit intre faze ; sa-produs conturnarea sa starapungerea izolatiei comutatorului de tensiuni.

Scurtcircuitul poate aparea ca urmare a izolarii insuficiente a lagaturilor de trecere, deteriorarii izolatiei spirelor de presare, bavurilor de pe spira de cupru, deteriorarii mecanice sau naturale a izolatiei sau scaderii nivelului de ulei. Prin spirele scurtcircuitate circula un curent de valoare foarte mare, in timp ce curentul pe faza paote sa creasca putzin ; izolatia spirelor se arde si chiar se topesc conductoarele, rezultand degajari de gaze ; daca avaria ia proportii, poate aparea scurtcircuitul intre faze. Scurtcircuitul intre faze evolueaza, de obicei, rapid si este insotit de arc; electric se manifesta prin degajari intense de gaze si aruncarea uleiului prin conservator sau pupapele de siguranta. Aceleasi manifestari se produc si in cazul scurtcircuitului dintre primar si secundar. In ambele situatii au loc cresteri importante ale curentului de alimentare.

2.5 Tensiunea in circuitul secundar al transformatrorului este anormala


Tensiunile de faza din circuitul secundar sunt egale la functionarea in gol, dar diferenta mult in sarcina, cu toate ca tensiunile din circuitul primar sunt normale.Aceasta defectiune se poate produce in urmatoarele cazuri :

- exista un contact imperfect la una din bornele transformatorului se inlatura defectiunea ; - este intrerupt circuitul primar al transformatorului trifazat cu coloane, conectat dupa schema triunghi-stea sau triunghi-triunghi. Se decupleaza transformatorul si se restabileste continuitatea fazelor. Determinarea fazei intrerupte se face cu ajutorul unui ohmmetru. Tensiunile secundare difera mult la functionarea in gol fata de tensiunile secundare la functionarea in sarcina, desi tensiunile primare sunt Aceasta egale. defectiune poate sa apara in urmatoarele cazuri : - s-a inversat sfarsitul cu inceputul la o faza a infasurarii secundare legate in stea ; - exista o intrerupere in circuitul primar al transformatorului conectat dupa schema stea-stea. In acest caz, suma fazoriala a celor trei tensiuni de linie din circuitul secundar nu este nula ; - exista o intrerupere in circuitul secundar al transformatorului, in cazul conectarii in stea-stea sau triunghi-stea. In cazul acesta, doua din tensiunile de linie sunt nule. Pentru inlaturarea acestor defecte, este necesara repararea infasurarilor sau a legaturilor desfacute, adica este necesara decuvarea transformatorului.

2.6 Defecte ale comutatorului de tensiune


Se anizeaza numai defectiunile comutatoarelor destinate pentru reglarea raportului de transformare fara sarcina. In principal, fiind vorba de un comutator, defectiunea consta in arderea sau topirea suprafetelor de contact ale comutatorului. Cauzele care duc la aceasta defectiune sunt : - constructia necorespunzatoare a comutatorului nu asigura presiunea de contact necesara; - montarea defectuasa a comutatorului ; - efectul termic al unor curenti de scurtcircuit ; - comutarea sub sarcina a comutatorului, desi el este destinat pentru comutarea in gol.

Topirea totala sau degradarea contactelor comutatorului poate duce la degradarea uleiului si actionarea releului de gaze.

2.7 Controlul si regenerarea uleiului


O problema deosebit a repararii, intretinerii si exploatarii transformatoarelor o constituie faptul ca, in timp, datorita actiunii anumitor factori, uleiul isi pierde calitatile izolante si trebuie scos din functiune. De asemenea, majoritatea defectiunilor de natura electrica si mecanica se resfrang si asupra calitatii uleiului ; de aceea, pentru a se asigura functionarea transformatporului in conditii normale, se impune verificarea periodica a uleiului din transformator. Litaratura de specialitate recomanda verificarea obligatorie a uleiului in urmatorele intervalle de timp : inainte de punere in functiune, dupa 3 luni de la punere in functiune si apoi din 6 in 6 luni. In functie de conditiile de exploatare, verificarea uleiului este stabilita prin norme de exploatare a transformatoarelor. De asemenea, in cazuri de avari suficiente de transformatoare, se impune verificarea uleiului. Probe de ulei se colecteaza la busoanele prevazute in acest scop. In prealabil, busoanele vor fi curatate, iar vasele de luat probe vor fi spalate, uscate si clatite de 2 3 ori in uleiul de incercat. Proba se va lua dupa ca s-a lasat sa se scurga liber circa 2l de ulei. Vasele cu ulei pentru proba se vor astupa imediat, de preferinta cu un dop de sticla, de pluta sau plasti, nu cu unul de cauciuc sau hartie. Probele probele transpotate pe timp rece nu se vor destupa decat dupa ce uleiul a luat temperatura camerei, pentru a preveni condensarea in ulei a umezelii din aer. Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca uleiul de transformator sunt indicate in instructiuni si satndarde speciale. In functie de necesitati, incercarea uleiului poate include un numar diferit de determinari, deosebit de acest punct de vedere trei tipuri de incercari : - controlul curent ; - analiza redusa ; - analiza completa ; Controlul curent consta in urmatoarele determinari : rigiditatea deilectrica, pierderile dielectrice, aspectul, mirosul si continutul de apa. Analiza redusa, pe langa determinarile prevazute de contrulul curent include : culoarea, si punctul de inflamabilitate, vascozitate, indicele de aciditate, reactia extrasului apos, impuritatile mecanice, continutul de carbune, punctul de anilina si punctul cogelare.

Analiza completa include, in plus fata de analiza redusa : greutatea specifica la 20 grade C, cenusa, indicele de refractie, prezenta sau lipsa inhibitorilor (analiza cromatografica) si stabilitatea chimica, comform STAS 6798-83. Un prim factor care provoaca pierderea calitatilor izolate il constituie patrunderea a diferite substanta in ulei, far aca el sa sufere vre-o schimbare radicale. Tratarea uleiului in aceasta situatie se efectueaza prin metode mecanice de curatare, principalele metode fiind : decantarea, centrifugarea, filtrarea, si spalarea. Prin aceste metode se indeparteaza apa, namoluri insolubil, carbunele si late impuritati din ulei. Al doilea factor ce determina scoaterea uleiului din functiune este xidarea, care schimba, radical, calitatile sale si face necesara folosirea unor metode chimice de generare, dintre care se mentioneaza : metode cu acid sulfuric, metoda cu alcalii si pamant decolorat si tratare cu absorbanti. Dupa o tartare corect executata, uleiul trebuie sa-si recapete clitatile initiale si sa corespunda normelor de calitate in vigoare. Regenerarea uleiului. Cea de-a doua cauza a alterarii proprietatilor electroizolante ale uleiului, oxidarea sau imbatranirea afecteaza acestuia, cealalta parte ramanad neschimbata din punct de vedere calitativ. Regenerareauleiului consta in separarea si inlaturarea produselor de descompunere respective astfel incat- daca metoda este aleasa corect uleiul regenerat redobandeste caracteristicile uleiului nou. Tratarea cu acid, alcalii si pamant decolont este una din metodele cele ma eficace, care permite restabilirea tuturor proprietatilor uleiului.

Un exemplu de intalatii de tratare dupa aceasta metoda este dat in figura 1.1. Uleiul din rezervorul 1 este pompat prin filtrul 2 in ametecatorul 3, unde este tratat timp de 1 h cu acid sulfuric (concentratie 95%), introdus din rezervorul 4. Tratarea se face prin

barbotare ce aer comprimat, uscat prin trecerea prin recipientii 5 (cu cocs) si 6 (cu var). Acidul sulfuric, adaugat in proportie de 0,5-1%, reactioneaza cu compusii nestabili, transformandu-i in gudroane acide, care se ideparteaza dupa decantare. In recipientul 7, uleiul este alcalinizat pentru neutralizarea resturilor de acid sulfuric si acizi organici si pentru saponificarea esterilor si altor substante neatacate de acidul sulfuric. Alcalinizarea se executa cu hidroxid de sodiu (sau alte substante) prin amestecare. Dupa o noua decantare, uleiul este spalat cu apa distilata, incalzit la 90 garde C si uscat prin insuflare cu aer uscat. Tratarea cu pamant decolorant in agitatorul8 are ca scop indeparatarea completa a urmelor de acizi si alcalii.

S-ar putea să vă placă și