Sunteți pe pagina 1din 1

HEPATITA A

Exista cel putin patru virusuri distincte- agenti etiologici ai hepatitelorvirusul A pentru hepatita infectioasa, virusul B pentru hepatita serica (de seringa, de inoculare), virusul delta si virusurilor hepatitei non A-non B. Faptul ca multe hepatite clinic diagnosticate sunt negative in ceea ce priveste diagnosticul de laborator si pentru virusul A si pentru Virusul B, a facut sa se vorbeasca de o noua categorie hepatitele non A non B. Virusul hepatitei A a fost evidentiat in fecalele bolnavilor sub forma unor particule mici, asemanatoare enterovirusurilor. Pentru diagnostic s-a folosit imunoelectronomicro-scopia. Extractele din materii fecale sunt tratate cu anticorpi specifici. Se observa agregate moi de particule virale invelite intrun halou de anticorpi. Alte tehnici de diagnostic sunt: metodele radioimunologice, pe langa aceste virusologice, isi pastreaza actualitatea investigatiile biochimice, care cuprind o gama variata de teste de disproteinemie, enzimatice si electrofotoretice. Infectivitatea virusurilor hepatitei A este deosebit de rezistenta la cadura si antiseptice, .cea ce reclama multa prudenta in manipularea probelor de la laborator si in sterilizarea instrumentelor. Pentru inactivarea virusurilor este necesara autoclavarea la 121 C timp de 20 minute, sau cu caldura uscata la 180 C timp de 180 minute. Pentru hepatita A sau infectioasa este relevanta incubatia relativ scurta (2-6 saptamani). De asemenea retinem calea de transmitere fecal-orala si raportul scazut intre formele anicterice si icterice (1/1 la adulti si 12/1 la copii). Evolutia hepatitei A este mai benigna decat a hepatitei B. Profilaxia cu imunoglobine este eficienta. De curand au fost testate vaccinuri care par sa confere o protectie de durata.

S-ar putea să vă placă și