FANTASTICUL Fantasticul este o categorie estetica, definita in raport cu real ul si imaginarul, plasandu-se intre acestea si producand o ezitare de incadrare

a evenimentului in natural sau supranatural. Tzvetan Todorov, in lucrarea sa Introducere in literatura fantast ica spunea ca fantasticul este ezitarea cuiva care nu cunoaste decat legile natur ale pus fata in fata cu un eveniment in aparenta supranatural. Fantasticul propriu-zis presupune faptul ca personajul si cititor ul, aflati in fata unui fenomen necunoscut, ezita a-i da o explicatie naturala s au supranaturala, ceea ce determina un sentiment de spaima sau neliniste. Orice optiune pentru o solutie sau alta, pentru natural sau supranatural, inseamna pat runderea intr-un gen invecinat: fabulosul sau straniul. Fabulosul sau miraculosul presupune acceptarea supranaturalului. Cititorul stie ca se afla intr-o lume imaginara in care totul este posibil. Ex.: basmele, literatura S.F. Straniul apare in operele ale caror intamplari aparent neverosimi le, iesite din comun si inspaimantatoare au explicatii rationale. Ex.: romanele politiste.

BASMUL Basmul este o specie in proza a genului epic in cuprinsul careia se povestesc intamplari miraculoase, puse pe sema unor personaje sau forte supra naturale. Finalul basmului aduce totdeauna victoria binelui asupra raului. Dupa originea lor, basmele pot fi populare sau culte. Basmul cult a copiat modelul popular, imitand relatia de comunica re dintre povestitor si ascultatori, dar textul este scris si definitiv stabilit , avand un autor ce poate fi identificat. Basmul popular si cel cult au o serie de elemente comune, dar si unele care le diferentiaza. Este comuna evolutia narativa, care se poate reduce la o schema, conform careia in situatia initiala se manifesta o lipsa. In Povest ea lui Harap-Alb lipsa initiala se manifesta in lumea spre care se indreapta ero ul, pentru ca imparatul Verde, fratele tatalui sau, este batran si are numai fii ce, neavand pe cine sa lase la domnie. Lipsa initiala este inlaturata prin actiu nea lui Harap-Alb care pleaca la drum pentru a reface echilibrul. Basmul popular combina actiuni caracteristice al caror numar este limitat si printre care se numara: plecarea de acasa, punerea la cale a probelo r, dezvaluirea viclesugului, nunta etc. Asemena actiuni apar si in basmele culte . In Povestea lui Harap-Alb, eroul este supus mai multor probe pentru a-si duce la capat misiunea. Actiunea basmului urmeaza o linie ascendenta, astfel incat de cele mai multe ori, inceputul se afla in opozitie cu sfarsitul, eroul facand un salt de la o pozitie sociala umila la una inalta. Chiar daca basmul are intriga si o anume tensiune narativa, nu se poate considera ca urmeaza momentele clasic e ale subiectului literar, asa cum se intampla in operele culte, de fapt fiind m arcate foarte clar doar situatia initiala si cea finala. In calatoria sa, protag onistul intalneste adversari, dar si ajutoare (fiinte, animale, obiecte), ca in orice basm popular. In afara de aceste doua categorii, pot aparea si donatorii s au furnizorii, personaje intalnite intamplator si care ii daruiesc eroului un ob iect miraculos ce-l va ajuta la nevoie (de exemplu, craiasa albinelor). Eroul po ate avea trasaturi omenesti, cum este cazul lui Harap-Alb, dar si puteri suprana turale. Intre povestitor si ascultatori, exista o conventie artistica, im prumutata si de basul cult: totul este posibil, naratiunea are un caracter fabul os. Personajele si actiunile sunt iesite din comun, timpul si spatiul sunt imagi nare. Intamplarile se petrec candva, odata, atunci si undeva, intr-o imparatie. Reperele temporale si spatiale sunt vagi, imaginare, redate la modul general. In lumea basmului se intra si se iese prin formule specifice, a c

aror functie este de a avertiza asupra caracterului fabulos al povestirii. Exist a trei tipuri de formule in basm: initiale, mediane si finale. Formulele initial e pregatesc auditoriul pentru ideea ca ceea ce se va nara este rodul imaginatiei . Formulele mediane au rolul de a mentine legatura cu auditoriul, de a-i atrage atentia. Formulele finale sugereaza ca totul a fost o nascocire, producand iesir ea din timpul si spatiul fabulos. Cele doua planuri, real si fabulos, se intrepa trund in basmul cult deoarece fantasticul este tratat in mod realist. In basmul popular, fantasticul este antropomorfizat, personajele fabuloase, supranaturale, se comporta in general ca oamenii comuni, insa umaniza rea lor este conventionala, fara particularitati psihice, sociale, nationale etc . In literatura culta, fantasticul este adaptat estetic. Aceasta particularitate se numeste localizarea fantasticului. Prin detalii realiste, lumea fabuloasa co boara intr-un plan de existenta care poate fi localizat geografic si istoric. Pe rsonajele, de la Harap-Alb, la imparatul Ros si la cei cinci nezdravani, se comp orta ca niste tarani si vorbesc in graiul moldovenesc.