Academia de Studii Economice

Relatii Economice Internationale

Insulele Kurile

Moneagu Roxana, Grupa Via Andreea-Corina, Grupa 951 Seria C

Bucureti , 2012

Arhipelagul Kurile este compus din 56 insule vulcanice aflate intre Peninsula Kamceatka si Insula Hokkaido (Japonia). Insulele din sud: Kunashir, Iturup, Shikotan si Habomai constituie o suprafata de 5000 km2, ceea ce reprezinta jumatate din totalul insumat de Insulele Kurile. Primele 3 insule au fost denumite de populatia Ainu, iar Habomai se afla pe peninsula Nemuro-Hanto (Japonia). Locuiesc 25000 persoane pe aceste insule si datorita numerosilor vulcani active, au loc cutremure in fiecare zi. Civilizatia Ainu este reprezentata de locuitorii native ai partii de nord a Japoniei, diferita de civilizatia nipona, dar fiind aproape complet asimilati de catre cei din urma, de-a lungul timpului. Cand vorbim de Insulele Kurile nu putem sa omitem si Insula Sahalin, a caror istorie este strans legata. O istorie complicate, confuza si plina de contradictii. Insulele Sahalin si Kurile au facut obiectul a numeroase dispute teritoriale intre Rusia (URSS) si Japonia. Din documentele istorice reiese faptul ca populatia Ainu a trait pe aceste insule inca de la sfarsitul primului secol i.H., mai tarziu devenind tinta expansiunii mongole. Din secolul XVII europenii au patruns pe aceste insule, primul European fiind un navigator danez.In secoul XVIII incep sa-si faca aparitia si navigator rusi trimisi de Petru I. Pentru a cunoaste istoria aparitiei si a asezarii rusilor si japonezilor pe aceste insule trebuie sa observam ca exista numeroase diferente in opiniile istoricilor. Inca de la origini, pe aceste insule locuiau kurilii (Ainu), iar in ce priveste aparitia rusilor pe aceste insule, ei au venit din nord, iar japonezii din sud. Un specialist in relatii ruso-japoneze puncteaza ca pana in secoul al XVIII-lea japonezii nu aveau habar despre statul aflat in nordul tarii lor, iar daca rusii au cucerit coasta Oceanului Pacific, nu se cunosc prcis limitele de est ale Rusiei.

Potrivit unui alt istoric japonez, rusii au ajuns in Insulele Kurile in 1643. Astfel, rusii au ajuns in Kamchatka si au descoperit Insulele Chichima pe care le-au denumit Kurile; apoi, au ocupat cele 21 de insule din apropiere (Kurile), iar pe Hokkaido au numit-o a 22-a insula. Chiar si pana la inceputul secoului al XIX-lea, in Japonia, Hokkaido era considerate oficial la frontier cu Rusia. Un alt istoric japonez presupune ca rusii au ajuns in Insulele Kurile si au cerut

locuitorilor Ainu sa devina cetateni rusi in 1778, ceea ce inseamna cu 20 de ani inainte ca aceste insule sa fie declarate in proprietate japoneza. La inceputurile ocuparii de catre rusi, acestia au abuzat de pozitia lor prin robia populatiei Ainu, ceea ce a implicat, prin urmare, rascoale impotriva rusilor. Intr-un final, imparateasa Caterina a II-a a declarat in 1779 libertatea populatiei Ainu. Japonia si-a facut aparitia pe aceste insule mai tarziu datorita politicii sale de auto-izolare. Prima expeditie japoneza autentificata pe Insulele Sahalin a avut loc in 1635, mai tarziu japonezii au inceput sa primeasca taxe de la Ainu si in 1754 s-au deschis primele statii comerciale japoneze pe aceste insule. La inceputul secolului al XIX-lea Insulele Sahalin si Kurile au devenit obiectul primului conflict armat dintre Rusia si Japonia. Rusii au pus monopol asupra vanatorii si pescuitului in Alaska, Kamceatka si Insulele Kurile si au distrus magazinele si statiile comerciale japoneze din Sahalin, Iturup si Urup. Potrivit unei noi legi date de Imparatul Alexandru I in 1821, ultima posesie obtinuta din Insulele Kurile a fost numita capul Insulei Iturup. In 1853 Rusia a propus Japoniei sa negocieze un tratat cu privire la comert si frontier. Conditiile de desfasurare nu au fost favorabile datorita Razboiului din Crimeea si deselor intreruperi. In 1855 s-a incheiat un accord in urma caruia s-au stabilit granitele intre Iturup si Urup. Dar situatia Insulei Sahalin a ramas nerezolvata. De fapt, o mare parte a insulei a fost restructurata de rusi; au fost stabilite baze militare, s-au construit noi drumuri si multe mine de carbuni au fost exploatate.

Cu toate acestea, Japonia a revendicat partea din Insula Sahalin situata la sud de paralela 47. Dupa o lunga perioada de negocieri, Japonia a renuntat la partea de sud a Insulei Sahalin in schimbul insulelor aflate pana la nordul Insulei Iturup. Cateva sute de persoane Ainu din Sahalin nu au vrut sa devina cetateni rusi si s-au mutat in Hokkaido. Cei din Insulele Kurile, nu au vrut sa paraseasca insulele si au devenit cetateni japonezi. La inceputul secolului XX, dorinta de a cuceri N-E Chinei si Coreea, deopotriva de catre Rusia si Japonia a dus la razboiul dintre cele 2 tari. Contrar asteptarilor, Japonia a fost capabila sa duca un razboi active astfel incat trupele rusesti au avut parte de o infrangere umilitoare. Realizand ca o continuare a razboiului cu Rusia ar fi peste potentialul militar si financiar al Japoniei, guvernul japonez a cerut Statelor Unite sa reconcilieze cele 2 parti. Astfel, presedintele Roosevelt a ales ca cea mai buna solutie ar fi ca ambele parti sa fie indreptatite in mod egal si nu doar o parte sa castige. In 1905 la Portsmouth a fost semnat un tratat de pace, prin care Insula Sahalin a fost transferata Japoniei la sud de 50 grade Nord si nu 47 grade cum era inainte. Acordul de la Portsmouth a fost incalcat in 1920 cand Japonia a ocupat partea din Extremul Orient rus, incluzand nordul Insulei Sahalin, bazinul Amur si zona lacului Baikal. Transferul partii de nord a Insulei Sahalin a avut o mare importanta pentru japonezi in compensarea infrangerii suferite atunci cand au dorit sa obtina acest teritoriu in 1905. Principala resursa naturala, petrolul, a fost exploatata la maxim, aici dezvoltandu-se mai multe companii precum Mitsubishi, Okura, Nippon Oil. Dimitri Volkogonov, un istoric rus a facut public faptul ca Lenin a autorizat vanzarea partii de nord a Insulei Sahalin catre Japonia pentru un 1 miliard $. In 1925, Convenia cu privire la principiile de baz ale relaiei dintre URSS i Japonia, semnata la Peking a redat intrarea in functiune a prevederilor din tratatul de pace de la Portsmouth, iar partea de nord a Insulei Sahalin a revenit sub stapanirea URSS. O mare influenta asupra Insulei Sahalin a fost reprezentata de KGB( Comitetul Securitatii Statului). Acestia cautau dusmani in special printre locuitorii varstnici rusi si capitalisti japonezi,

chinezi, coreeni, polonezi, germani s.a. In perioada 1932-1938 mai mult de 200.000 oameni au fost impuscati. Prin posesia asupra partii de sud a Insulelor Sahalin si Kurile, Japonia avea acces la principalele cai de transport care legau Extremul Orient rus cu restul lumii si mai mult, ameninta securitatea posesiunilor din Pacific ale SUA. Aici japonezii au dezvoltat numeroase baze militare, iar Insulele Kurile au avut o mare importanta strategica fiind folosite pentru a ataca Pearl Harbour. In cadrul conferintei de la Yalta s-a semnat un nou acord prin care Sahalin de Sud si Insulele Kurile reveneau URSS, dar la care Japonia nu a luat parte. Un expert rus considera ca documentul a avut un caracter obligatoriu doar pentru URSS, fiind obligata sa declare razboi Japoniei, iar in schimb SUA si Marea Britanie decideau sa satisfaca conditiile URSS. URSS nu a avut un drept imediat la Insulele Kurile, ci doar dreptul de a se detasa de SUA si Marea Britanie. Pe 8 august 1945 URSS si-a indeplinit obligatia si a atacat Japonia.Printr-o corespondenta trimisa lui Truman, Stalin a cerut permisiunea ca trupele sovietice sa primeasca capitularea trupelor japoneze in partea de nord a Hokkaido. Truman i-a spus ca deja se facusera aranjamente ca ei sa se predea americanilor, ceea ce a adus furia lui Stalin. Desi japonezii au decis sa renunte fara lupta, URSS a preferat sa aiba loc un razboi sangeros, iar documentul cu privire la capitularea Japoniei a fost semnat pe 2 septembrie. Insulele Shikotan si Habomai nu au fost considerate ca parte a Insulelor Kurile potrivit unitatilor teritoriale ale japonezilor si nu au intrat sub stapanirea sovietica, desi acestia isi doreau acest lucru. Pe 2 februarie 1946 prin ordinul Presedintelui Sovietului Suprem al URSS, pamantul, padurile si apa din Sahalin de Sud si Insulele Kurile au fost declarate in proprietatea statului sovietic. Toate denumirile geografice s-au schimbat si adevarata istorie a insulelor a fost ascunsa. n l946-48 toti japonezii din sudul insulelor Sahalin i Kurile au fost repatriai. De asemenea, populatia Ainu i ali localnici de pe Sahalin au fost trimisi la Hokkaido.

Cu toate acestea, coreenii, adusi la Sahalin, n anii '20 i '40, nu ar putea reveni la tara lor de origine, deoarece nu exista nici o relaie oficial cu URSS. n prezent insulele au cel mai mare procent de coreeni din toata Rusia. n Yuzhno-Sakhalinsk ,acesta este de 10%, la fel ca si chinezii din San Francisco. Dup ce populaia japonez i local a fost repatriata, guvernul sovietic a organizat mutarea n mas a poporului sovietic la Sahalin i Insulele Kurile. Pn la nceputul anilor 1950 populaia din regiunea Sahalin depit 700.000 de locuitori. In timpul conferinei de pace din San Francisco (septembrie 1951) atunci cnd delegaia sovietic cerea s includ n textul tratatului de pace cu Japonia un articol care prevede recunoaterea suveranitii URSS asupra Sahalin de Sud i Insulele Kurile, cererea nu a fost luat n considerare. Textul Tratatului San Francisco a inclus refuzul de a i se acorda drepturi i pretenii Japoniei asupra insulelor Kurile i Sahalin , suveranitatea, care a fost acordata de tratatul Portsmouth. Cu toate acestea, nu a fost declarat n favoarea creia Japonia a refuzat teritoriile desemnate. Nu a fost precizat ce semnifica numele de "Insulele Kurile". Ca urmare delegaia sovietic a refuzat s semneze Tratatul de pace din San Francisco,iar delegaia japonez a avut o oportunitate la finalul conferinei s ridice ntrebarea despre revenirea insulelor Iturup, Kunashir, Shikotan i Habomai. n incercarea de a corecta greelile anterioare, la 19 octombrie 1956 la Moscova, a fost semnata o declaraie comun ntre URSS i Japonia, care a inclus acordul Uniunii Sovietice s predea Shikotan i insulele Habomai n Japonia. Dar, pentru c Japonia a semnat n 1960 un acord cu privire la cooperarea reciproc i de securitate cu Statele Unite i le-a dat dreptul de a utiliza fore militare, guvernul sovietic a refuzat s pun n aplicare n mod unilateral declaraia de la Moscova. Dintr-un punct de vedere juridic aceast aciune pare dubiosa. Dupa 1960 guvernul japonez a nceput s ceara insistent nu numai insulele Shikotan i Habomai, dar si Kunashir i Iturup. n 1969 Ministerul Educaiei din Japonia a luat decizia de a marca pe hartile colare toate Insulele Kurile, ca si teritoriu japonez.Cele patru insule din sud erau albastre si restul albe, ncercnd s sublinieze faptul c nu a existat nicio decizie final cu privire la apartenena

insulelor la Uniunea Sovietic i c aceast problema este nerezolvata. ncepnd cu anul 1971 fiecare 07 februarie n Japonia se srbtoresc Teritoriile din Nord. n 1963 un tratat sovieto-japonez a fost ncheiat ce permitea pescarilor japonezi sa prinda gulii n regiunea Insulelor Habomai. La sfritul anilor 70 Moscova a refuzat s continue negocierile pentru un tratat de pac e cu Japonia, dar, de asemenea, a avut o poziie agresiv n ceea ce privete negocierile pescreti i de fortificatii din Insulele Kurile. n acest moment Japonia se plngea de armata sovietic deoarece acestia au staionat din nou forele terestre in Kunashir, Iturup i insulele Shikotan,iar Hiroshi Kimura, profesor la Universitatea Hokkaido, credea c acest lucru a fost realizat, probabil, n urmtoarele scopuri: Pentru a mbunti poziia militar-strategic a URSS fa de Statele Unite ale Americii; Pentru a reaminti Japoniei i Chinei cu privire la existena sa i de a limita libertatea lor de aciune. Aceasta a fost reacia URSS la ncheierea tratatului de pace japonez-chinez. Pentru a sublinia refuzul su de a reda cele patru insule; Pentru a crea o ameninare la adresa Japonia.

Astfel, japonezii au simit "ameninarea sovietic", mai ales dup intervenia militar a URSS n Afganistan. Odata cu venirea lui Gorbaciov la putere, japonezii aveau sperante ca problemele se vor rezolva dar odata cu declaratia acestuia cum ca Uniunea Sovietica nu are nici un teren de pierdut lucrurile s-au clarificat.Uniunea Sovietica le-ar putea oferi japonezilor permisiunea de a vizita locurile de nmormntare ale rudelelor din Insulele Kurile (n anii 1970, liderii lui Brejnev au schimbat brusc politica lor i au luat o poziie mult mai dura - nu au acceptat aceast tradiie), cooperarea n activitatea economic reciproc avantajoas n aceast regiune i reducerea contingentului militar .n ceea ce privete reducerea trupelor de pe insule, acesta a fost doar parial realizat. Cand Preedintele Yel'tsin si-a facut apariia pe scena politic, problema teritorial a devenit mai complicat. La nceput el a fost gata s fac concesii Japoniei i a lucrat chiar un plan de 5 etape pentru rezolvarea problemei innd cont de interesele populaiei locale.
7

Cu toate acestea

sentimentul de auto-conservarea intrat n joc,iar in august 1990

presedintele Yel'tsin a sosit la Kunashir (i aproape s-a prbuit, deoarece aerodromul avea nevoie de reparatii, de zeci de ani) i a spus: ". Acest teren are att de multe resurse i, astfel, nu poate fi dat altei ari" n februarie 1991 Kaliningrad a sosit n vizit, si a spus: "Noi nu avem de gnd s dam napoi Insulele Kurile."Amnare a vizitei sale n Japonia n luna septembrie 1992 a fost extrem de surprinzatoare i de neplcuta.Anularea vizitei ntr-un mod unilateral cu un preaviz de doar patru zile a fost un act fr precedent n practica diplomaiei. Doar n timpul domniei lui Yel'tsin micarea de aprare a acestor insule a nceput. Deputai, medici i profesori, locuitorii din Kurile au trimis scrisori catre Duma.Comitetul de la Moscova pentru Aprarea Insulelor Kurile a fost nfiinat, care a trimis de scrisori, nu numai Preedintelui Rusiei, dar, de asemenea, si ambasadorului i primului-ministru al Japoniei. Oamenii au devenit ostatici ai problemelor teritoriale nerezolvate. Viaa pe Kurile era oprita: furnizarea de produse petroliere s a oprit, aeroportul s-a nchis, salariile nu sunt pltite, furnizarea de produse alimentare este foarte proast, rata de deces i a criminalitii a crescut i aa mai departe. La nceputul anului 1994, locuitorii din regiunea Yuzhno-Kurilsk au scris de 18 ori pentru ajutor administraiei regionale, guvernului rus i preedintelui.Insularii se simt abandonai de ctre guvernul rus nc o dat. Au fost muli n regiune i n Rusia, care si-au pus speranele cu privire la cooperarea economic cu Japonia (injecie de credit), dar promisiunile din partea japonezii sunt doar promisiuni, pentru c acesta din urm a sperat la o rezoluie a problemei teritoriale. Acum ns, diplomai japonezi au luat o poziie n relaia cu Rusia, de separare a problemele economice de cele politice. La sfritul lunii ianuarie 1998 n Moscova, s-a semnat un acord cu privire la unele aspecte ale cooperrii n domeniul vntorii pe mare . Pescarii japonezi pentru prima dat n istoria postbelic au primit dreptul de a pescui n apropierea insulelor disputate.Vntoare de crabi nu era permisa. La 4 februarie 1998, administraia regional a discutat rezultatele anului trecut. Cifrele au fost deplorabile: rata srciei a fost de 51%, la acel moment rata n Rusia a fost de 21,1%. n

toate domeniile industriei i agriculturii producia scazuse n raport cu 1996. Raportul nu arata deloc bine. Autorul i-a luat un interviu managerului departamentului de radio difuzat n Japonia, la postul de radio "Vocea Rusiei", dl Levin ntrebandu-l ce era n opinia sa, disputa cu privire la insule .El a spus ca opiniile n Rusia sunt mprite n dou grupe, una de patrioi,care sunt categoric mpotriva predarii insulelor,iar alii, ce sunt in favoarea rezolvarii acestei probleme, n favoarea Japoniei i punerii capt acestui litigiu, deoarece aceste insule ntr-adevr aparin Japoniei n mod legal, n baza Declaraiei din 1956. "La summit-ul oficial n Krasnoyarsk noiembrie, Yel'tsin i prim-ministrul japonez Ryutaro Hashimoto a fost de acord s depun eforturi pentru ncheierea unui tratat de pace pn n anul 2000 dar, orice tratat de pace include o ntrebare despre granie. Yel'tsin i Ministerul Afacerilor Externe din Rusia au sugerat proprietatea comun a insulelor. n Rusia exist adversari economici, deoarece acesta este cel mai bogat loc de pescuit ,deci predarea insulelor va provoca pierderea zonei economice . Rezolvarea acestei probleme se va face , treptat, probabil, ntr-o alt generaie. La ntlnirea din Kawana n luna aprilie ,domnul Hashimoto a adus in discutie niste

propuneri despre care diplomaii refuz s vorbeasc . Un alt summit-ului este planificat, n toamn sau n timpul iernii. A fost organizat un grup la Ministerul Afacerilor Externe pentru a elabora un tratat de pace. Versiunea Hong Kong a fost sugerata ,prin care Rusia sa nu aiba suveranitate asupra acestor insule, dar aiba dreptul de a le utiliza timp de 50 de ani, insa negocierile nu vor fi finalizate n curnd.