Sunteți pe pagina 1din 13

BUGETUL DE STAT

II.1.Notiunea de buget de stat Legislatia financiara publica nu cuprinde nici o definitie a bugetului de stat, motiv pentru care, in cele ce urmeaza vom prezenta singura definitie exprimata in literatura de specialitate,care defineste bugetul de stat ca fiind programul ce cuprinde veniturile si cheltuielile anuale destinate exercitarii functiilor statului si a altor servicii publice de interes national ce se aproba de catre Parlament si se adopta printr-o lege. Pornind de la aceasta definitie,vom arata ca bugetul de stat este programul prin care se prevad si se aproba veniturile si cheltuielile anuale, destinate realizarii functiilor statului si satisfacerii nevoilor publice considerate de interes national,program ce imbraca forma legii (in sens de act juridic al Parlamentului) 2.Procedura bugetara privind bugetul de stat. Principii Procedura bugetara reprezinta o inlantuire de acte si operatiuni care impreuna dau nastere unui proces bugetar,constituit din mai multe etape, si care demareaza cu intocmirea proiectelor de bugete ale tuturor institutiilor publice ce desfasoara activitati finantate integral sau partial de la bugetul de stat, si se sfarseste cu incheierea exercitiului bugetar, respectiv cu aboptarea legii de aprobare a contului general anual de executie a bugetului de stat. In timp, acest proces bugetar se intinde pe durata a aproximativ trei ani. Procedura bugetara este guvernata de o serie de reguli de maxima generalitate ce poarta denumirea de principii. In cele ce urmeaza vom analiza fiecare din aceste principii. Principiile procedurii bugetare sunt reglementate prin lege, dupa cum urmeaza ; 1. Principiul universalitati Acest principiu se refera la faptul ca in buget se includ venituri si cheltuieli in totalitatea lor, mentionate in sume brute. Potrivit aceluiasi principiu, veniturile bugetare nu pot fi afectate direct anumitor cheltuieli bugetare. De fapt, se realizeaza o acumulare de resurse financiare publice, la nivelul bugetului, iar apoi din totalitatea sumelor realizate anumite parti se aloca pentru acoperirea anumitor cheltuieli conform destinatiei lor, stabilita prin bugetul de stat. Exceptie de la aceasta regula fac donatiile si sponsorizarile care au stabilite anumite destinatii distincte de toate celelalte categoriide venituri bugetare. 2.Principiul unitatii Acest principiu consta in faptul ca veniturile si chieltuielile bugetare se inscriu intr-undocument unic, fapt ce permite utilizarea eficienta a fondurilor publice, dar si o permanenta monitorizare a acestora. Acelasi principiu se mai refera si la faptul ca toate veniturile retinute si utilizate in sistemul extra bugetar sub diverse forme si denumiri, se introduc in bugetul de stat, urmand reguli si principii ce guverneaza acest buget. De asemenea, veniturile si cheltuielile ce compun fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic si fondul special al drumurilor publice se introduc in bugetul de stat ca venituri si cheltuieli cu destinatie speciala guvernate de aceleasi principiice guverneaza toate veniturile si cheltuielile bugetului de stat. 3.Principiul anualitatii

Este principiul ce guverneaza intreg sistemul bugetar public national, si nu doar bugetul de stat. El se refera la faptul ca veniturile si chieltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe operioada de un an, care corespunde exercitiului bugetar. Astfel, toate operatiunile de incasari si plati efectuate in cursul unui an bugetar in contul bugetului de stat, apartin exercitiului bugetar corespunzator anului de executie al acestui buget. 4.Principiul specializari bugetare Acest principiu se refera la faptul ca veniturile si cheltuielile bugetare se inscriu si se aproba in bugetul de stat pe surse de provenienta, respectiv pe categori de cheltuieli, grupate dupa natura lor economica si destinatia acestora, potrivit clasificatiei bugetare.

5.Principiul unitati monetare Acest principiu se intemeiaza pe regula potrivit careia toate operatiunile bugetare se exprima in moneda nationala. Regula de mai sus se completeaza cu dispozitia constitutionala potrivit careia moneda nationala este leu, iar subdiviziunea acestuia, banul.Ca urmare a revizuirii Constitutiei, exista acum si o completare a acestui principiu , care inca nu este operationala, dar care deschide posibilitatea inlocuiri monedei nationale cu moneda Uniunii Europene, in conditiile realizarii aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. In momentul in care aderarea va fi o realitate, inlocuirea monedei nationale cu cea a Uniunii Europene, se va face prin lege organica. 6.Principiul publicitatii Acest pricipiu stabileste faptul ca bugetul de stat trebuie sa fie deschis si transparent.Legea statueaza si mijloacele de punere in practica a acestui principiu,astfel: -prin dezbaterea publica a proiectelor bugetului de stat ,cu prilejul aprobarii acestora de catre Parlament ; -prin dezbaterea publica a conturilor generale anuale de executie a bugetului de stat,cu prilejul aprobarii acestora ; -prin publicarea in Monitorul Oficial al Romaniei ,Partea 1,a legilor de aprobare a bugetului de stat,respectiv a contului general anual de executie a acestuia ; -prin mijloacele de informare in masa in scopul difuzarii informatiilor asupra continutului bugetului. De la regulile enuntate in cadrul acestui principiu fac exceptie informatiile si documentele nepublicabile(secrete), prevazute de lege. In concluzie, dorim sa aratam ca principiile bugetare privind bugetul de stat sunt aplicabile si celorlalte categorii de bugete publice cuprinse in Sistemul Bugetar Public National.Fata de vechea reglementare, Legea finantelor publice reglementeza, in plus, principiul specializarii bugetare si principiul unitatii monetare, insa pentru prima data in ultimii 15 ani nu mai este reglementat principiul echilibrului bugetar.Acest lucru este valabil doar in cazul bugetului de stat, intrucat, in cazul bugetului asigurarilor sociale de stat si a bugetelor locale, el nu este doar operational, ci chiar deosebit de important. In general, finantele publice moderne nu mai sunt guvernate de principiul echilibrului, intrucat se considera ca practica finantelor publice trebuie sa fie guvernata de deficite bugetare. Daca in statele cu o economie precara, deficitul bugetar reflecta o incapacitate a economiei nationale de a creea resursele financiare necesare satisfacerii nevoilor publice, in statele cu o economie dezvoltata situatia se prezinta in mod diferit.In aceste situstii deficitul bugetar reflecta ritmul sustinut de dezvoltare si politica neintrerupta de amplificare a sectorului investitional public, ori realizat cu sprijinul statului. Echilibrul bugetar, in cazul bugetului de stat, nici nu mai este posibil de realizat, data fiind complexitatea aspectelor cuprinse, atat in partea de venituri, cat si in partea de cheltuieli.

Conceptiile moderne asupra finantelor publice, exclud categoric practica excedentului bugetar, deoarece el reflecta, fie o incapacitate a executivului de a gestiona resursele financiare ale statului deja constituite, fie o politica fiscala sufocanta pentru contribuabili si nejustificata in raport cu nevoile publice. 3.Etapele proceduri bugetare privind bugetul de stat 3.1. Elaborarea proiectului bugetului de stat Elaborarea bugetului de stat, incepe inca din prima parte a anului anterior celui pentru care se intocmeste proiectul de buget. Aceasta etapa cuprinde la randul ei o inlantuire de subetape in care sunt implicate diverse categorii de organe cu atributii in acest sens. Legea finantelor publice stabileste o serie de termene ferme pana la care trebuie implinite anumite acte si operatiuni specifice ce compun aceasta etapa a procesului bugetar, dupa cum urmeaza : 1) pana la data de 31 martie, ordonatorii principali de credite trebuie sa depuna, la Ministerul Finantelor Publice, indicatorii macroeconomici si sociali, precum si toata democratia pe care se vor fundamenta apoi, proiectele de buget ale fiecarui ordonator in parte ; 2) pana la 1 mai, Ministerul Finantelor Publice va inainta Guvernului obiectivele politicii fiscale si bugetare impreuna cu limitele de cheltuieli stabilite de ordonatori principali de credite pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget si pentru urmatorii 3 ani ; 3) pana la 15 mai, Guvurnul trebuie sa acorde obiectivele politici fiscale si bugetare si mai ales limitele de cheltuieli pentru fiecare ordonator principal de crdite. El mai are obligatia de a informa comisiile de buget, finantate si banci ale Parlamentului cu privire la principalele orientari ale politici sale macroeconomice si ale finantelor publice ; 4) pana la1 iunie, ministrul finantelor publice va transmite ordonatorilor principali de credite, o scrisoare cadru ce va cuprinde descrierea contextului macroeconomic pe baza caruia vor fi intocmite proiectele de buget, metodologiile de elaborare ale acestora, precum si limitele maxime de cheltuieli pentru fiecare ordonator in parte, asa cum au fost ele aprobate de guvern ; 5) pana la 15iunie, ministerul finantelor publice va comunica ordonatorilor principali de credite, eventualele modificaficari ale limitelor de cheltuieli hotarate de Guvern, in vedrea definitivarii proiectelor de buget in comformitate cu acestea ; 6) pana la 15iulie, ordonatori principali de credite au obligatia de a definitiva propunerile pentru proiectul de buget si de a comunica Ministerului Finantelor Publice insotite de anexe la proiectele de buget si de estimarile pentru urmatori 3 ani ; 7) pana la 1 august ordonatori principali de credite au obligatia de a definitiva proiectele de buget si anexele la acesta si de a le depune la Ministerul Finantelor Publice ; 8) pana la 30 septembrie, Ministerul Finantelor Publice va intocmi proiectul bugetului de stat si al legii bugetare anuale, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite si le va inainta Guvernului ; 9) pana la data de 15 octombrie, Guvernul isi va insusi proiectle bugetului de stat si ale legi bugetare anuale si le va inainta Parlamentului in vederea adoptarii. 3.2. Aprobarea bugetului de stat si adoptarea legi bugetare anuale Aceasta etpa a procedurii bugetare, asa cum rezulta din titulatura ei are in vedere realizarea a doua obiective : aprobarea proiectului bugetar de stat, care potrivit naturii sale juridice aratata intr-o sectiune anterioara, este un program ce cuprinde sarcini si obiective de realizat in anul bugetar pentru care s-a intocmit bugetul ; aprobarea legii bugetare anuale menite sa confere forta juridica de care are nevoie bugetul pentru a fi pus in executare. Sarcina aprobarii bugetului de stat si a adoptarii legii bugetare anuale, revine Parlamentului care le analizeaza, le discuta si le aproba pe ansamblu, pe carti, capitole subcapitole, titluri, articole, precum si aliniate, dupa caz, dar si pe ordonatori principali de credite. Mai sunt supuse aprobarii Parlamentului, cu aceasta ocazie, creditele de angajament pentru actiuni multianuale. Nu fac obiectul autorizarii, estimarile pentru urmatori 3 ani, intrucat ele reprezinta informari privind necesarul de finantare pe termen mediu.

Aprobarea bugetului de stat si a legii bugetare anuale se va face tinandu-se cont de propunerile de amendare formulate de comisiile buget, finante, banci si trebuie sa se realizeze cel putin pana la data de15 decembrie a anului anterior celui pentru care se aproba bugetul. In timpul dezbateri asupra legii bugetare anuale nu pot fi aprobate amendamente la aceasta lege care sa determine majorarea nivelului deficitului bugetar. In cazul in care, nu se realizeaza aprobarea legi bugetare pana la data de 15 decembrie, Guvernul are posibilitatea sa solitice Parlamentului aplicarea proceduri de urgenta. 3.3. Executia bugetului de stat Aceasta etapa a produceri bugetare este cea mai importanta, intrucat ea se refera la punerea in executare a bugetului de stat. Ea cuprinde doua subetape si anume : 1. 2. executia partii de venituri a bugetului de stat ; executia partii de cheltuieli a bugetului de stat.

Ambele subetape se deruleaza simultan pe toata durata anului bugetar. Pentru ca aceste doua subetape sa se poata derula in bune conditii trebuie efectuate operatiunile de incasari si plati, adica executia de casa a bugetului de stat. 3.3.1. Executia partii de venituri a bugetului de stat Aceasta sub etapa a executiei bugetare are ca scop realizarea integrala si la termenele legale a veniturilor prevazuta in legea bugetara anuala. De altfel, aceasta este premisa ce sta la baza efectuarii cheltuielilor programate pentru acelasi exercitiu bugetar. Realizarea veniturilor anuale ale bugetului de stat este supusa cerintelor de legalitate, in sensul ca, nu pot fi stabilite, urmarite si incasate alte categorii de venituri, decat cele stabilite prin lege. Aceasta regula are si o consacrare constitutionala potrivit careia impozitele, taxele si orice alte venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat, se stabilesc numai prin lege. In acelasi timp, executia partii de venituri a bugetului de stat este supusa cerintei de stabilire, calcul si plata conforma a fiecarui impozit, taxa ori alta forma de venit bugetar. Realizarea conforma a veniturilor bugetului de stat, cade in sarcina Ministerului Finantelor Publice, impreuna cu structurile din teritoriu a acestora, respectiv Agentiilor Nationale de Administrare fiscala (impreuna cu structurile teritoriale ale acesteia). 3.3.2. Executia partii de cheltuieli : A. Principii ce stau la baza executiei partii de cheltuieli a bugetului de stat . Cea de-a doua subetapa a executiei bugetare este guvernata de o serie de principii instituite prin lege, dupa cum urmeaza : - prin legile bugetare anuale se prevad si se aproba creditele bugetare pentru cheltuielile fiecarui exercitiu bugetar ; - credite bugetare aprobate sunt autorizate pe perioada exercitiului bugetar; - alocatiile pentru cheltuieli de personal, nu pot fi majorate si nici nu pot fi virate si utilizate la alte articole de cheltuieli; -creditele bugetare aprobate pentru pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate si utilizate pentru finantarea altui ordonator principal de credite; - creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finantarea altui capitol decat in mod exceptional; - sunt interzise virarile de credite bugetare de la capitole care au fost majorate din fondurile de rezerva bugetara si de interventie la dispozitia Guvernului;

-ordonatorii de credite au obligatia de a angaja si de a utiliza credite bugetare numai in limita prevederilor si destinatilor aprobate, pentru cheltuieli stict legate de activitatea institutiilor publice respective si cu respectarea dispozitiilor legale; - separarea atributiilor persoanelor care au calitatea de ordonatori de credite de atributiile persoanelor care au calitatea de contabili. B. Reguli privind cheltuielile bugetare. Alaturi de principiile ce guverneaza efectuarea cheltuielilor bugetare, legiuitorul reglementeaza si o serie de reguli referitoare la cheltuielile bugetare,dupa cum urmeaza: -cheltuielile bugetare au destinatie precisa, limitata si sunt determinate de autorizarile continute in legi specifice si in legi bugetare anuale; -nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in bugetul de stat si nici angajata si efectuata din acest buget,daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala; -nici o cheltuiala din fondurile publice nu poate fi angajata, ordonantata si platita daca nu este aprobata privit legi si nu are prevederi bugetare. C. Organe implicate in realizarea executiei parti de cheltuieli a bugetului de stat. Subiectii implicati in executia partii de cheltuieli a bugetului de stat sunt ordonatori de credite. Acestia sunt impartiti de lege in trei categorii: a)ordonatori principali de lege sunt ministri,conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, conducatorii altor autoritati publice, si conducatorii institutiilor publice autonome. Ei repartizeaza creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu, dar si pentru bugetele institutiilor publice ierarhic inferioare in raport cu sarcinile acestora. Ordonatori principali de credite pot delega aceasta activitate inlocuitorilor lor de drept, secretarilor generali sau altor persoane imputernicite in acest scop. Prin actul de delegare ei vor preciza limitele si conditiile delegarii; b) ordonatorii secundari de credite sunt conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica din subordinea ordonatorilor principali de credite. Ei reprezinta creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu, dar si pentru bugetele institutiilor publice subordonate; c) ordonatorii tertiari de credite sunt conducatorii institutiilor publice cu personalitate juridica din subordinea operatorilor principali si secundari de credite dupa caz. Ei utilizeaza credite bugetare ce le-au fost incredintate numai pentru realizarea sarcinilor institutiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate. Realizarea atributiilor mai sus mentionate, ale donatorilor principali de credite, se face potrivit unor reguli de prudenta. Astfel, ei vor repartiza creditele bugetare dupa retinerea a 10% din prevederile aprobate acestora, cu exceptia cheltuielilor de personal si a celor care decurg din obligatii internationale, care vor fi repartizate integral. Aceste sume retinute in proportie de10% vor fi repartizate, esalon in semestrul al doilea, dupa examinarea de catre Guvern a executiei bugetare din primul semestru. Ordonatori de credite au o serie de responsabilitati comune, indiferent de categoria de ordonatori din care fac parte, dupa cum urmeaza: raspund la angajarea,lichidarea si ordonantarea cheltuielilor in limita creditelor bugetare repartizate si aprobate, conform atributiilor ce le revin; raspund de realizarea veniturilor; raspund de angajarea si utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare raspund de integritatea bunurilor incredintate institutiei pe care o conduc;

raspund de organizarea si tinerea la zi a contabilitatii si prezentarea la termen a situatiilor financiare asupra situatiei patrimoniului aflat in administrare si asupra executiei bugetare; raspund de organizarea sistemului de monitorizare a programului de achizitii publice si a programului de lucrari de investitii publice; raspund de organizarea evidentei programelor inclusiv a indicatorilor aferenti acestora; raspund de organizarea si tinerea la zi a evidentei patrimoniului conform prevederilor legal.

3.3.3. Executia de casa a bugetului de stat. Executia de casa a bugetului de stat, se realizeaza de catre Trezoreria Statului ce se constituie ca structura in cadrul Ministerului Finantelor Publice. Prin trezoreria Statului se intelege un sistem unitar si integrat prin care statul asigura efectuarea de incasari si plati privind fonduri publice, inclusiv cele privind datoria publica si a altor operatiuni ale statului, in conditii de siguranta si in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare. Trezoreria Statului efectueaza urmatoarele activitatii si operatiuni, in conformitate cu dispozitiilor legale de constituire si functionare ale acesteia: a) b) c) incasarea veniturilor bugetare; efectuarea platilor dispuse de persoanele autorizate ale institutiilor publice, in limita creditelor bugetare aprobate si in conformitate cu destinatiile stabilite prin dispozitiile legale; efectuarea operatiilor de incasari si plati privind datoria publica interna si externa rezultata din imprumuturi contracte directe de catre stat sau generate de aceasta, inclusiv a celor privind rambursarea ratelor la scadenta si plata dobanzilor, comisioanelor, spezelor si altor costuri aferente; efectuarea alto operatii financiare in contul autoritarilor administratiilor publice centrale si locale; pastrarea disponibilitatilor reprezentand fonduri externe nerambursabile sau contravaloarea in lei a acestora, primite pe baza de acorduri si intelegeri guvernamentale ori de la organisme internationale si utilizarea acestora potrivit bugetelor aprobate ori dispozitiilor cuprinse in hotarari ale Guvernului, in conformitate cu destinatiile stabilite de catre donatori ori pentru cheltuieli de capital in sectoarele publice si economice, dupa caz; efectuarea de plasamente financiare si disponibilitatile aflate in contul general al Trezoreriei Statului prin Banca Nationala a Romaniei; alte operatiuni financiare prevazute de lege.

d) e)

f) g)

Trezoreria statului deserveste toate bugetele publice ale statului sau ale unitatilor administrativteritoriale. Contul curent general al trezoreriei statului, functioneaza la Banca Nationala a Romaniei si este decis in numele Ministerului Finantelor Publice si al unitatilor trezoreriei statului din cadrul Directiilor Generale ale Finantelor Publice judetene si ale municipiului Bucuresti, precum si din cadrul Administratiilor Finantelor Publice ale sectoarelor municipiului Bucuresti. In contul general al Trezoreriei Statului, Banca Nationala a Romaniei inregistreaza incasarile si efectueaza platile in limita disponibilitatilor existente in cont. Functionalitatea si inregistrarea operatiunilor in acest cont se stabilesc prin conventie incheiata intre Ministerul Finantelor Publice si Banca Nationala a Romaniei.

Fiind o structura in cadrul Ministerului Finantelor Publice, acesta are i serie de atributii specifice legate de activitatea Trezoreriei cum urmeaza: administreaza contul general al Trezoreriei Statului; stabileste sistemul de organizare si functionare a Trezoreriei Statului, in vederea asigurarii efectuarii operatiunilor de incasari si plati pentru sectorul public; elaboreaza si administreaza bugetul de venituri si cheltuieli al Trezoreriei Statului; elaboreaza proiecte de acte normative privind datoria publica si Trezoreria Statului.

3.4. Incheierea exercitiului bugetar privind bugetul de stat Incheirea exercitiului bugetar este ultima etapa din cadrul producerii bugetare, care incepe numai dupa ultima zi (31 decembrie) a executiei bugetare. Procedura de derulare a exercitiului bugetar, incepe prin depunerea, de catre ordonatori principali de credite, la Ministerul Finantelor Publice, a situatiilor financiare referitoare la modul in care s-a realizat executia bugetara aferenta anului bugetar incheiat. In acelasi timp, Trezoreria Statului trebuie sa inainteze Ministerului Finantelor Publice, conturile privind executia de casa a bugetului de stat. Pe baza documentelor mai sus aratate, Ministerul Finantelor Publice elaboreaza contul general anual de executie a bugetului se stat si il prezinta Guvernului. Acest document, trebuie intocmit in structura bugetelor aprobate si cu luare in vedere a anexelor acestora. Conturile anuale de executie a bugetului de stat vor cuprinde, in conformitate cu legea 45, urmatoarele: la venituri: prevederi bugetare inertiale, prevederi bugetare definitive, incasari realizate; la cheltuieli: credite bugetare inertiale, credite bugetare definitive, plati efectuate.

Guvernul analizeaza contul general anual de executie al bugetului de stat si il inainteaza Parlamentului in vederea aprobarii, cel mai tarziu pana la data de 1 iulie a anului urmator celui de executie. Cu aceasta ocazie, Ministerul Finantelor Publice, intocmeste contul general anual al datoriei publice a statului, care va fi prezentat Parlamentului ca anexa la contul de executie al bugetului de stat. Inainte ca acesta sa fie luat in discutia Parlamentului, el va fi analizat de catre Curtea de Conturi, ce va intocmi in acest sens, un raport pe care il va inainta si ea Parlamentului. Acest raport al Curtii de Conturi prezinta o importanta deosebita, intrucat el cuprinde punctul de vedre obiectiv si specializat al celui mai important organ de control financiar, cu privire la activitatea desfasurata de executiv in cadrul executiei bugetului de stat. Astfel, Parlamentul, cand va fi chemat sa analizeze si sa aprobe contul general anual de executie al bugetului de stat, va avea la dispozitie si raportul Curtii de Conturi impreuna cu neregulile constatate de catre aceasta. Aprobarea contului general anual de executie al bugetului de stat , se face prin aprobarea unei legi in acest sens, si are valoarea unei descarcari de raspundere data executivului in legatura cu executia bugetului de stat.

Dat fiind faptul ca, in faza elaborarii proiectului de buget Guvernul si l-a insusit, fapt ce echivaleaza cu asumarea raspunderii fata de acest document, descarcarea de raspundere data de parlament prin aprobarea contului general anual de executie a bugetului de stat, apare ca o operatiune inversa si fireasca, in conditii de respectare a legalitatii.

Bibliografie : Cristina Onet, Dreptul Finantelor Publice- Editura Lumina , Bucuresti 2005

Principii bugetare

Principiile bugetare au fost conturate odata cu victoriile revolutiilor burgheze, care au inclus ntre obiectivele majore urmarite si instituirea ordinii n finantele publice. Astfel, au luat nastere principiile bugetare clasice, care, desi recunoscute si n prezent, au suferit unele adaptari n aplicare, ca urmare a aparitiei si dezvoltarii unor fenomene specifice societatii moderne. Cele mai reprezentative principii privitoare la bugetul de stat sunt: 5.2.1. Universalitatea bugetului Potrivit acestui, principiu, n bugetul de stat ar trebui sa se nscrie, n sume integrale, toate veniturile si toate cheltuielile statului. Prin urmare, fata de acest principiu, este interzisa nscrierea n buget a unor actiuni ale statului numai ca rezultat al compensarii dintre cheltuieli si venituri, adica per sold. Aceasta interdictie a urmarit sa oblige la reflectarea deplina si exacta a implicatiilor financiare ale fiecarei actiuni publice, concretizate, pe de o parte, n cheltuielile necesare si, pe de alta parte, n veniturile posibile de obtinut. nscrierea n buget, n mod separat, a veniturilor, respectiv a cheltuielilor a fost considerata de natura sa ofere o imagine reala asupra consecintelor financiare ale actiunilor reflectate n buget si posibilitatea de control asupra corelatiilor necesare, inclusiv n faza executiei bugetare. Eventuala nscriere ca sold, la cheltuieli sau la venituri, era considerat a neadecvata cerintelor de gestiune a resurselor publice, aceasta nepermitnd Parlamentelor sau altor persoane interesate sa cunoasca si sa compare cheltuielile cu veniturile aferente fiecarei actiuni si sa identifice eventualele situatii anormale, inacceptabile.

n aplicarea acestui principiu s-au produs, nsa, ncalcari, acceptndu-se trecerea la ntocmirea bugetelor mixte, n care reflectarea cheltuielilor si veniturilor a fost permisa, pentru unele actiuni dupa principiul "bruto" (sume integrale), iar pentru altele dupaprincipiul "neto&q 24324d313y uot;, (soldul dintre cheltuielile si veniturile aferente). Asa, de pilda, ntre actiunile nscrise n bugetul statului dupa principiul "neto&q 24324d313y uot; se pot mentiona cele privind: relatiile cu ntreprinderile de stat (reflectate, fie la venituri din exploatarea acestora, fie la cheltuieli cu subventionarea lor); relatiile cu institutii publice de cercetare, nvatamnt etc., care obtin si unele venituri, din propria activitate, folosite pentru autofinantare etc. Aplicarea acestui principiu a creat premisele concentrarii si corelarii resurselor si cheltuielilor statului ntr-un cadru unic, (acela al bugetului public), opunndu-se existentei n afara acestuia a unor venituri publice destinate acoperirii anumitor cheltuieli nereflectate n buget, ceea ce facilita si aplicarea celorlalte principii bugetare. 5.2.2. Unitatea bugetului Acest principiu presupunea nglobarea ntr-un singur document, denumit bugetul general, a tuturor veniturilor si cheltuielilor statului, interzicnd retinerea sau separarea anumitor venituri ori parti din venituri pentru a se finanta anumite actiuni publice. Principiul unitatii urmarea sa asigure cunoasterea si reflectarea, pe baza unei conceptii clare, a veniturilor si cheltuielilor bugetare, precum si a corelatiei dintre marimile acestora. Pus n corespondenta cu universalitatea bugetuluisi cerintele de echilibrare a veniturilor cu cheltuielile bugetare, principiul unitatii permitea, prin aplicarea sa, constatarea eventualelor abateri de la conditia de echilibru bugetar prin compararea directa a celor doua parti ale bugetului (venituri cu cheltuieli). n plus, se oferea posibilitatea unui control riguros asupra structurii veniturilor si cheltuielilor publice, prevenind pulverizarea acestora n mai multe documente de reflectare a lor. Aplicarea principiului unitatii presupune, deci, existenta unui buget unic, care concentreazaansamblul relatiilor bugetare ale statului, privind procurarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor sale, favoriznd stabilirea de prioritati si optiuni, respectiv luarea deciziilor bugetare mai bine fundamentate. Aplicat corect, initial, principiul unitatii bugetare a fost si este, n prezent, ncalcat prin ntocmirea si folosirea concomitenta a mai multor documente de reflectare a cheltuielilor si veniturilor bugetare, folosite n paralel cu bugetul general. O prima abatere de la acest principiu, o reprezinta introducerea si practicarea asa-numitelorbugete extraordinare, care presupun separarea unor cheltuieli considerate a avea un caracter exceptional, prin faptul de a fi generate de fenomene numite exceptionale. Sunt invocate, n acest sens, razboaiele, calamitatile naturale etc., care pot provoca, n unele perioade, nevoi deosebit de mari de resurse pentru a se finan ta actiuni cu caracter extraordinar, concretizate n cheltuieli extraordinare. Prin urmare, bugetele extraordinare ar avea menirea de a reflecta separat impactul acestor evenimente, concentrnd cheltuielile extraordinare si resursele acoperitoare, de asemenea extraordinare, cum sunt mprumuturile si emisiunea inflationista de moneda. Existenta distincta a acestor bugete, implicnd scoaterea cheltuielilor si veniturilor extraordinare n afara bugetului general (ordinar), este argumentata ntre altele prin necesitatea asigurarii comparatiilor n timp (de la un an bugetar la altul), pe baza unor marimi ce corespund conditiilor obisnuite. Se invoca, astfel, faptul ca daca resursele si cheltuielile extraordinare, care se nregistreaza numai n anumiti ani bugetari, s-ar regasi n bugetul general, ordinar, aceasta ar face necomparabile datele si analizele ar deveni neconcludente. Pe de alta parte, nsa, separarea unor cheltuieli si venituri ntr-un buget extraordinar nu mai permite respectarea altor principii, n primul rnd, a conditiei de echilibrare a celor doua parti, ceea ce influenteaza luarea deciziilor parlamentare legate de aprobarea bugetului si evaluarile privind impactul asupra situatiei financiare a statului. O alta forma de ncalcare a principiului unitatii bugetului o reprezinta folosirea de bugete autonome. Acestea se ntocmesc, n mod distinct, de catre colectivitati locale (regiuni, municipii etc.), ntreprinderi sau chiar institutii ale statului care beneficiaza de o larga autonomie functionala si de gestionare a resurselor publice, n propria activitate. n baza acestei autonomii, colectivitatile locale, ntreprinderile sau institutiile respective ntocmesc bugete proprii, autonome, menite sa le asigure si o larga autonomie financiara. n aceste bugete, sunt nscrise cheltuielile de efectuat si veniturile proprii, inclusiv eventualele transferuri sau subventii de la stat necesare echilibrarii lor. Adesea, chiar ntreprinderile si mai ales institutiile publice nregistreaza diferente de cheltuieli reflectate n bugetul de stat numai ca

sold de subventionat, fara a fi supuse unui control riguros n utilizare. Aceasta poate favoriza folosirea neoportuna sau neeficienta a unor resurse publice, desi autonomia bugetara are ca scop sa permita ridicarea eficientei prin descentralizarea activitatilor publice si cresterea autonomiei functionale a acestor entitati. n practica, rezultatele ce se obtin sunt, adesea, contradictorii dar tendinta generala este de extindere a autonomiei si implicit a folosirii bugetelor autonome. O alta varianta, asemanatoare celei anterioare, de nerespectare a principiului unitatii bugetului este practica folosirii de bugete anexe. Aceste bugete (anexe) sunt ntocmite de anumite ntreprinderi si institutii publice cu autonomie functionala mai limitata. Ele reflecta prin continut veniturile si cheltuielile aferente activitatii acestor entitati publice, ca documente ce se anexeaza la bugetul statului, fiind nsa supuse dezbaterii si aprobarii Parlamentului. Este posibil ca soldul dintre veniturile si cheltuielile nscrise la bugetele anexe sa reprezinte, fie pierderi, fie profit si acesta se reflecta, n mod corespunzator, n bugetul statului. O alta practica ce contravine principiului unitatii bugetului, consta n a se folosi conturile speciale de trezorerie. Asemenea conturi se deschid n numele statului, pentru a evidentia anumite operatiuni cu caracter provizoriu, ale trezoreriei statului n relatiile cu tertii ce urmeaza a se regla si solda n cursul anului. Operatiunile nregistrate n aceste conturi, care exprima creante sau datorii ce se acumuleaza si compenseaza pe parcursul anului bugetar, ar trebui ca la finele perioadei de executie bugetara sa se soldeze prin echilibrarea nregistrarilor pe debit cu cele de pe creditul fiecarui cont. n practica, nsa, este posibil sa rezulte un sold, fie debitor, fie creditor, dar de cele mai multe ori acesta reflecta datorii neachitate nca de catre stat. O situatie de acest fel se creaza atunci cnd statul acorda avansuri furnizorilor sai, care initial apar nregistrate ca niste creante ale statului, iar pe masura ce acestia livreaza bunurile, se nregistreaza obligatiile de plata rezultate, astfel ca, n final, contul respectiv prezinta un sold, exprimnd cel mai adesea, datorii de achitat de catre stat. Un tip de conturi, similare celor anterioare, a caror functionare se afla n contradictie cu principiul unitatii bugetului, sunt conturile cu afectatie speciala. Aceste conturi evidentiazaanumite operatiuni privind venituri rezervate de catre stat pentru a efectuarea unor cheltuieli speciale. Operatiunile nregistrate pe creditul si debitul acestor conturi, au, de regula, caracter definitiv si, n mod normal, la finele perioadei de gestiune ele ar trebui sa se nchida, dar nu este exclusa constatarea unui sold semnificnd obligatii neachitate. Alte conturi folosite pentru reflectarea separata a unor operatiuni financiare publice suntconturile de reglementare, care, n mod obisnuit, evidentiaza anumite transferuri de sume ntre guvernele unor tari asociate la realizarea de obiective comune. Ele se alimenteaza cu resurse destinate expres realizarii acelor obiective si pe seama acestora se efectueaza platile, existndsi n acest caz posibilitatea unui sold final. n fine, cu semnificatii asemanatoare, sunt si conturile de operatiuni monetare, menite saevidentieze pierderea sau profitul rezultat din operatiunile de emisiune monetara, inclusiv din relatiile cu FMI sau cu alte organisme si institutii financiare internationale. 5.2.3. Neafectarea veniturilor bugetare O premisa a aplicarii acestui principiu este teza despre depersonalizarea veniturilor preluate la fondul bugetar al statului, conform careia, odata ncasate la buget, resursele banesti sunt utilizate global, pierznd legatura cu sursa din care au provenit. n concordanta cu aceastateza, principiul neafectarii veniturilor bugetare sustine ca nu pot fi rezervate venituri, indiferent de sursa, pentru a fi destinate, n mod expres, finantarii anumitor actiuni. n consecinta, pentru acoperirea tuturor cheltuielilor bugetare se foloseste totalitatea veniturilor ncasate la buget, nefiind permisa separarea sau dislocarea unei parti din acestea pentru a servi efectuarii unor cheltuieli anume. Conform acestui principiu, ar urma ca din resursele bugetare ale statului sa nu se formeze si administreze alte fonduri banesti, cu o afectatie speciala, n afara fondului bugetar (n care sa se acumuleze toate veniturile). n practica, cu deosebire n conditiile societatii moderne, se admite posibilitatea constituirii de fonduri cu destinatie speciala, (pe seama resurselor bugetare), contravenind flagrant acestui principiu, ca si celor anterioare. Astfel, ntre fondurile cu afectatie speciala cel mai frecvent ntlnit este cel pentru amortizarea datoriei publice, dar alaturi de acesta se administreaza alte fonduri a caror existenta este legata de obiective considerate speciale, la un moment dat (sanatate, construirea de drumuri etc.). 5.2.4. Anualitatea bugetului

Acest principiu cere ca ntocmirea, aprobarea si executia bugetului, inclusiv ncheierea exercitiului bugetar sa se faca n limitele unei perioade de 1 an. Aceasta perioada de 12 luni este denumita an bugetar, fara a fi obligatoriu ca ea sa se suprapuna pe un an calendaristic. n mai multe tari se practica variante de an bugetar ce acopera intervale de timp (parti) din 2 ani calendaristici, dar care nsumeaza mpreuna tot 12 luni. Aplicarea principiului anualitatii bugetului vizeaza anul bugetar sub doua aspecte: a) perioada pentru care se ntocmeste si se aproba bugetul; b) perioada n care se executa bugetul si se ncheie exercitiul bugetar. Astfel, sub primul aspect, se constata practici diferite, de la o tara la alta, n sensul ca mai multe dintre ele ntocmesc si aproba bugetul public pe perioada de un an bugetar suprapusa pe anul calendaristic (1 ianuarie-31 decembrie), ntre care Brazilia, Franta, Germania etc. Alte tari, nsa, ncep anul bugetar pe parcursul unui an calendaristic, ncheindu-l n anul calendaristic urmator, ca, de exemplu: Canada, Japonia, Marea Britanie (1 aprilie-31 martie), Australia, Suedia (1 iulie-30 iunie) s.a.m.d. ntre cauzele care explica aceste practici, unele au caracter obiectiv, ca de exemplu economia axata pe ramuri sezoniere, cum ar fi agricultura, care asigura o mare parte a resurselor bugetare). Altele nsa au caracter subiectiv, ntre care: traditiile; programul de lucru al parlamentelor etc. n ambele situatii, nsa, Parlamentul este chemat sa se pronunte anual asupra cheltuielilor si veniturilor nscrise n bugetul pe anul urmator si a rezultatelor privind realizarea prevederilor bugetare pe anul expirat. Sub aspectul duratei perioadei de executie bugetara, sunt de asemenea cunoscute, ca optiuni posibile, fie suprapunerea acesteia cu cea a anului bugetar, fie prelungirea acestei perioade cu nc a 3-6 luni, peste durata unui an, ceea ce implica o abatere de la principiul anualitatii bugetului. Prima varianta este denumita sistem de gestiune si se caracterizeaza prin aceea ca la finele anului bugetar se nchide executia bugetara, indiferent de faptul ca unele dintre cheltuieli sau venituri aferente anului expirat au ramas neconcretizate. n aceasta situatie, se accepta ca eventualele venituri si cheltuieli, (prevazute, dar nerealizate), sa fie preluate si reflectate n bugetul pe anii urmatori, iar gestiunea anului respectiv se nchide n limita realizarilor nregistrate pna la expirarea anului bugetar. A doua varianta poarta numele de sistem de executie si presupune ca la finele anului bugetar nu se ncheie exercitiul, ci, att ncasarea de venituri, ct si efectuarea de cheltuieli continua n perioada de prelungire paralel cu executia bugetara pe noul an. Aceasta nseamna cape perioada de prelungire a executiei bugetului pentru anul expirat vor functiona (n anul curent) doua bugete, nregistrndu-se separat veniturile si cheltuielile aferente fiecaruia dintre cei doi ani bugetari si urmnd ca exercitiul bugetar pe anul anterior sa se ncheie dupa 15-18 luni, n loc de 12 luni. ncalcari ale principiului anualitatii se mai produc si prin practica aprobarilor date de catre Parlament, prin bugetul pe un singur an, a cheltuielilor sau veniturilor aferente unor actiuni extinse pe mai multi ani bugetari. n acest context, a fost lansata si teza renuntarii la principiul anualitatii si trecerii la ntocmirea, aprobarea si executarea bugetului de stat pe perioade de mai multi ani - la bugetele plurianuale, dupa ce, anterior, fusese promovata o varianta a bugetelor pe perioade egale ciclurilor economice - bugete ciclice. Bugetul plurianual este sustinut tocmai prin invocarea nevoii de a reflecta mai exact cheltuielile de investitii ale statului n economie, care se extind, de regula, pe perioade de mai multi ani, necesari finalizarii si punerii n functiune a obiectivelor respective. Prin comparatie bugetul ciclic presupune ca perioada la care se raporteaza corelarea (echilibrarea) veniturilor cu cheltuielile bugetare sa fie extinsa la cea a unui ciclu economic, incluznd un numar mai mic sau mai mare de ani bugetari (calendaristici). 5.2.5. Echilibrarea bugetului Acest principiu a fost, la rndul sau, conceput n contextul doctrinei financiare liberale clasice si presupune balansarea (egalizarea) veniturilor cu cheltuielile nscrise n bugetul de stat. Potrivit principiului echilibr arii se cerea, nsa, ca prin bugetul de stat sa se asigure echilibrul ntre veniturile curente si cheltuielile totale pe fiecare an bugetar, att n faza de proiectare-aprobare, ct si n cea de executie, pna la nchiderea exercitiului bugetar. Dar, mai mult dect alte principii bugetare, echilibrarea bugetului a suferit interpretari si reconsiderari n conceptia moderna, admitndu-se, mai nti, posibilitatea unor neconcordante determinate de dinamica diferita a ncasarilor si platilor bugetare. Astfel, s-a constatat ca cheltuielile de efectuat devanseaza, de regula, n prima parte a anului bugetar, veniturile curente ncasate, rezultnd goluri de casa, sau uneori, excedente si implicit abateri de la acest principiu.

Pe de alta parte, n mai multe tari, s-a ncercat respectarea principiului de echilibrare numai la nivelul bugetului ordinar, procedndu-se, concomitent, la folosirea bugetelor extraordinare pentru separarea si acoperirea partii corespunzatoare a cheltuielilor din resurse extraordinare, ceea ce nseamna ca pe ansamblu s-a admis un deficit bugetar. Folosirea conturilor speciale ale trezoreriei sau altor conturi similare pentru evidentierea de operatiuni bugetare separate, cu solduri de datorii, exprima, de asemenea, abateri de la acest principiu. Alte tari au optat pentru solutii mai ingenioase de mascare a dezechilibrului (deficitului) bugetar. ntre acestea, se practica debugetizarea, care semnifica scoaterea n afara bugetului a unor actiuni de finantat si acoperirea lor din surse speciale sau transferarea de actiuni pe seama unor institutii publice, de tip CEC, incluzndu-le n bugetele acestora, pentru a se acoperi n resursele atrase de ele. n contrast total cu cerintele acestui principiu, se manifesta n lumea contemporana o tendinta accentuata de promovare premeditata a deficitelor bugetare finantate din resurse extraordinare, ca solutii de relansare a economiilor stagnante sau n criza, ori de stimulare a cresterii economice. Sub acest aspect, este relevanta situatia nregistrata, prin prisma ponderii deficitului bugetar n PIB, potrivit datelor prezentate n tabelul nr.1, n care au fost incluse att tari dintre cele mai dezvoltate ct si n curs de dezvoltare. Tabelul nr.1 - Ponderea deficitului bugetar n P.I.B. ara SUA Marea Britanie Franta Germania Argentina Brazilia India Israel Egipt Polonia Romnia 1991 4.55 1.21 1.24 0.05 -0.02 0.43 5.48 6.79 0.96 . -1.95 1994 2.86 5.88 5.50 -0.27 0.16 6.09 5.62 3.06 -0.34 2.14 2.51 1997 0.26 2.00 3.47 0.11 1.46 7.31 4.89 - 0.29 2.02 1.76 3.86 2000 -1.4 -3.9 1.3 -1.1 2.4 4.3 5.4 2.5 3.4 3.1 4.0

semnul "-" semnifica situatia de excedent bugetar Sursa - Calculat pe baza datelor din Government Finance Statistics Yearbook 2001 5.2.6. Realitatea bugetului Acest principiu cere ca att elaborarea si aprobarea bugetului, ct si urmarirea executiei sale sa se bazeze pe un sistem informational adecvat, sa se fundamenteze pe date reale si sareflecte situatia financiara reala a statului. n mod concret, el impune ca evaluarile la cheltuieli, respectiv la venituri, sa aiba corespondent n posibilitatile reale de realizare a lor si sa exprime corect elementele de efort si efect pe care se fundamenteaza. Sub acest aspect, se apreciazaca metodele clasice de cuantificare a veniturilor si cheltuielilor au, prin continutul lor, un caracter aproximativ si nu asigura o fundamentare deplina a prevederilor bugetare. Asigurarea realitatii bugetului presupune colectarea si prelucrarea unui mare volum de informatii, apelnd la modele econometrice, bazate pe determinarile obiective dintre variabilele implicate si continnd un numar mare de ecuatii cu multe necunoscute, rezolvate cu ajutorul tehnicii electronice de calcul. Din acelasi unghi de abordare, se constata ca ntre factorii ce conditioneaza marimea veniturilor sau cheltuielilor bugetare se nscriu si unii de ordin subiectiv, inclusiv fenomene cu actiune aleatoare sau imprevizibile n faza de ntocmire si aprobare a bugetului pe anul urmator. Asa se poate explica si o practica generalizata n ultimele decenii, constnd n reevaluarea redimensionari pe parcursul anului bugetar al prevederilor bugetare aprobate de Parlament cunoscute sub denumirea de rectific ari ale bugetului de stat, menite sareflecte mai realist si sa coreleze mai judicios cheltuielile de efectuat cu veniturile acoperitoare.

5.2.7. Specializarea bugetara Potrivit acestui principiu, nscrierea n bugetul de stat, aprobarea de catre Parlament si urmarirea executiei veniturilor si cheltuielilor bugetare trebuie facuta n concordanta cu o schemaunitara, denumita "clasificatie bugetara", care structureaza veniturile, pe de o parte, si cheltuielile, pe de alta parte ntr-o anumita ordine si pe baza anumitor criterii. Aceasta schema, care se elaboreaza, n principiu, de catre Ministerul Finantelor, este obligatoriu de respectat, n toate fazele procesului bugetar, fiind considerata o premisa indispensabila asigurarii disciplinei financiare, ordinii bugetare si controlului asupra gestiunii banului public. O asemenea clasificatie bugetara trebuie sa satisfaca anumite cerinte, ntre care: gruparea veniturilor si a cheltuielilor bugetare sa se faca ntr-o ordine stricta, sa reflecte provenienta veniturilor si destinatia efectiva a cheltuielilor; sa fie simpla si clara; sa permita ntelegerea continutului elementelor de structura la venituri si la cheltuieli; sa favorizeze efectuarea controluluisi analizelor privind situatia financiara a statului. Cerinta ca aceasta schema sa fie simpla si claraare n vedere, la rndul sau, o structurare a veniturilor si a cheltuielilor care sa exprime modul cum se procura veniturile si, implicit, suportatorii sarcinilor fiscale; sa poata fi interpretata n concordanta cu continutul actiunilor la care se refera cheltuielile si sa permita ntelegerea continutului bugetului, chiar si pentru nespecialisti. Continutul clasificatiei bugetare, prin care se asigura structurarea efectiva a veniturilor si cheltuielilor, difera n functie de criteriile ce stau la baza elaborarii acesteia, si anume: a) Criteriul administrativ (departamental). Conform acestuia, att cheltuielile, ct si veniturile bugetare se nscriu n bugetul de stat n raport cu structura aparatului de stat care participa la realizarea lor, respectiv la operatiunile de plati si ncasari bugetare. Ca urmare, gruparea se face n functie de structurarea pe departamente a institutiilor publice, pornind de la nivelul ministerelor implicate n procurarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor reflectate n bugetul de stat. b) Criterii economice n cadrul folosirii acestor criterii, gruparea se face pornind de la sursele pe baza carora se formeaza veniturile si continutul actiunilor care concretizeazadestinatiile ce se dau lor, prin cheltuielile de efectuat, structurndu-le, att pe categorii de veniturisi de cheltuieli, ct si pe operatiuni curente (de functionare), respectiv operatiuni de capital (de investitii). Se practica, de asemenea, o clasificatie functionala, care pune n prim plan functiile de ndeplinit, respectiv sarcinile sau obiectivele urmarite de stat prin actiunile pe care le implicaformarea veniturilor si, mai ales, efectuarea cheltuielilor bugetare (servicii generale, apararea nationala, dezvoltare economica etc.). 5.2.8. Publicitatea bugetului n raport cu acest principiu, continutul bugetului de stat trebuie adus la cunostinta publicului, bugetul fiind considerat unul dintre documentele de cel mai larg interes public. n acest scop, sunt folosite mijloacele de informare si publicitate, respectiv presa, radioul, televiziunea etc., pentru ca cetatenii sa dispuna de informatii utile, inclusiv sa cunoasca puncte de vedere ale specialistilor, iar Legea bugetului adoptat de Parlament, ca si datele statistice privind executia bugetara pe perioade expirate, sunt publicate, n mod oficial. Un aspect al publicitatii, n sensul acestui principiu, l reprezinta nsasi dezbaterea n Parlament a proiectului de buget si adoptarea Legii bugetului. Totusi, adesea, se apreciaza ca insuficienta informarea populatiei asupra continutului real al bugetului, mai ales, pentru ca forma sub care se da publicitatii bugetul de stat nu permite dect unui numar relativ redus de cetateni sa-si faca o imagine completa si corecta. Astfel, dupa unele opinii, acest principiu nu este deplin respectat n mai nici o tara, bugetul dat publicitatii aratnd ca un "cimitir de cifre", greu de nteles chiar si de catre specialistii n domeniu.

S-ar putea să vă placă și