Subiectul 15: Jus Personarum, Persona, caput et capitis - Dreptul privat roman nu recunostea oricarei fiinte omenesti, capacitatea

de a avea drepturi si obligatii, de aceea nu putea fi considerate persoana. -Sclavii erau considerati ca fiind lucruri(res) sau instrumente vorbitoare! Deci aceste lucruri nu puteau fi subiecte de drepturi si obligatii ( persoanele fizice capabile) asa cum presupune orice raport juridic. Notiunea de persoana este strans legata de cea de capacitate( caput-cap). Neavand capacitate, sclavii, nu puteau fi priviti ca persoane ci ca lucruri. Caracteristic pentru persoanele fizice este acest caput sau statut (status). Clasificarile persoanelor: -in functie de status civitatis: cetateni si necetateni( latini si peregrini) -in functie de status familiae: persoane sui juris sau alieni juris (cetatenii sui juris pot fi la randul lor: sub tutela, sub curatela sau sefi de familie. -status libertatis:-liberi, sclavi. Personalitatea se dobandea odata cu nasterea individului si se finisa odata cu moartea sa. Conditia era ca acesta sa se nasca viu(nu si viabil) sis a aiba o forma umana, nu monstruoasa. O exceptie era considerata de faptul ca mostenirea neculeasa sustinea persoana defunctului. In caz de comorienta ( deces simultan al unui grup de oameni, in aceeasi imprejurare, dar in ordine necunoscuta) vezi pag.146 Subiectul 16: Status libertatis. Def. libertatii si a sclaviei dupa Florentinus -Starea de libertate era rezervata anumitor categorii de oameni, prcis determinate de dreptul roman. O prima definitie a libertatii a dat-o jurisconsultul Florentinus conform careia libertatea este o facultate naturala a unei persoane, in baza careia poate face ce doreste in limitele impuse de forta sau de lege. Dupa Florentinus, definitia sclaviei reprezenta o institutie de dreptul gintilor conform careia cineva este supus, impotriva naturii, unei puteri straine(domino alieno). Deci libertatea este o facultate naturala(naturalis facultas) si antitetic, sclavia este o institutie contra naturii(contra naturam). -Florentinus-proprietar de sclavi. La epoca clasica, dreptul roman incepe sa oglindeasca liberalismul. Subiectul 17: Status libertatis. Izvoarele libertatii si ale sclaviei -Starea de libertate-inalienabila(cu expceptia pierderii ei pe cale punitive) -era rezumata de unii autori de a nu fi proprietatea altuia.

-Izvoarele starii de libertate: Nasterea sau un fapt posterior acesteia. -Prin nastere copilul este liber daca parintii sai sunt liberi. Daca numai unul dintre parinti este liber, copilul va urma conditia mamei. Daca in timpul gestatiei, mama a fost un singur moment libera, indifferent de durata, copilul, prin efectul principiului infans conceptus se va naste liber. Starea de sclavie: Izvoarele:-Nasterea, Razboiul si metode prevazute de jus civile. a)-Nasterea- Justinian(Institute)-copiii nascuti dintr-o mama sclava sunt sclavi, neprezentand importanta conditia juridical a tatalui.Deci, daca tatal era sclav si mama o femeie libera, copilul se nastea liber. (Favor libertatis) Sclavii se nasc sau devin.. b) O importanta sursa de sclavie o constituie captivitatea din razboaie(captivitas).Indiferent daca erau romani sau straini, captivii deveneau automat sclavi. Cornelius Sulla creeaza o fictiune juridica printr-o lege potrivit careia cetateanul roman scapat din prizonierat si intors la Roma este considerat liber, ca si cum nu ar fi fost niciodata sclav. In lipsa acestuia, consecintele acestei fictiuni se bazau pe ideea ca exercitiul drepturilor de creanta, personale sau reale, nu a fost niciodata interrupt. Exceptie se face de la aceasta prevedere pentru: posesiune, situatia matrimoniala, etc. O alta fictiune juridical, este cea potrivit careia, daca prizonierul roman a decedat in captivitate, data decesului se considera a fi aceea la care a fost prins de dusman. c)Alte izvoare ale starii de sclavie: In vechiul drept roman, creditorul il putea vinde pe debitorul sau insolvabil peste Tibru, punandu-se conditia cat imp de 60 de zile, anterioare vanzarii, debitorul sa fie tinut in inchisoarea private pentru eventualitatea ca un vindex(ruda, alta persoana) sa-l elibereze platindu-I datoria. Statul roman ii putea transofma in sclavi pe cei care nu se prezentau la incorporarea in legiunile romane, ori care dezertau. La aceeasi epoca, hotul prins asupra faptului, putea devein sclav al victimei furtului. In epoca clasica, daca o femeie libera, devenea amanta unui sclav, iar stapanul acestuia o soma de trei ori sa puna capat relatiilor intime, fara ca femeia sa se conformeze, ea putea devein scala aceluiasi stapan.

Subiectul 18:Status libertatis. Conditia juridica a sclavului Statutul juridic al sclavilor este caracterizat de lipsa quasi-totala a drepturilor, pornind de la calitatea lor de lucruri(rei).Sclavul a constituit primul res mancipi. Aceasta analiza a statului juridic al sclavilor presupune studierea raporturilor acestora cu alti sclavi, cu tertii si cu stapanii lor. In raportul cu stapanii lor, sclavii au avut pozitia unui lucru, a unui instrument graitor.. Stapanii aveau drept de viata si de moarte.(mancipium) Dreptul de viata si de moarte a fost interzis abia in sec. 2 d.Cr. sub Antonius Pius. Tot el da sclavilor posibilitatea de a-si denunta stapanii pentru cruzimile sau pedepsele exaggerate pe care le aplicau.

Sclavii, neavand drept la nume propriu, purtau numele stapanului lor, in care se indica si calitatea lor servila. Stapanul avea dreptul de a instraina copilul devenit sclav,( daca ambii parintii erau sclavi) de ei. Sclavii aceluiasi stapan sunt mereu egali intre ei. Lipsiti de status civitatis, sclavii erau private si de status familiae. Barbatul sclav nu avea nicio putere asupra consoartei sale si nici asupra copiilor rezultati, fiind la dispozitia stapanilor. Avand in vedere ca sclavul nu putea inchia acte juridice in nume si in interes propriu, fiindu-I imposibil sa-si intemeieze un patrimoniu, el nici nu putea transmite ceva prin mostenire(hereditas). Raporturile sclavilor cu autoritatile romane erau ca si inexistente, datorita lipsei lor de personalitate juridical.Abia in sec 2 d. Cr. Li se da posibilitatea incheierii unor acte juridice in nume propriu cum ar fi actul de rascumparare din sclavie si pactul de libertate si in caz de nerespectare sclavul avea dreptul de a introduce o plangere ce declansa o ancheta impotriva stapanului sau redemptorului(care-l elibera din sclavie). Subiectul 19: Status civitatis. Ocrotirile individuale si colective ale cetateniei romane. Prin fapte posterioare nasterii cetatenia putea fi dobandita fie ca urmare a eliberarilor din sclavie de catre proprietari sau gratie unei concedari a acestei calitati din partea conducerii statale. Concesiunile cetateniei romane puteau fi colective sau individuale. Exemple de concesiuni colective: locuitorilor peninsulei Italice, in urma razboiului civil. -locuitorilor Galliei de peste Pad. -cea mai importanta concesiune, aceea acordata tuturor locuitorilor Imperiului de catre Caracalla, cu exceptia dediticilor. Favoruri individuale pentru dobandirea cetateniei aveau ca support diverse fapte determinate in sarcina celor ce doreau sa o dobandeasca.Dreptul la cetatenie al aceluia care denunta infractiunea de luare de mita comisa de un magistrate roman, etc..Beneficiul cetateniei a mai fost acordat unor persoane care se stabileau la Roma si indeplineau diverse conditii legale exprese, ori soldatilor inrolati in armata romana.

Subiectul 20: Pierderea cetateniei romane. Exilul sau Relegatia. Pierderea cetateniei romane intervenea in cazuri expres prevazute de lege, astfel de situatii fiind destul de restranse. a)pentru ca status civitatis nu putea exista independent de status libertatis, este de inteles ca pierderea libertatii atragea automat pierderea cetateniei. Existau situatii in care, fara ca persoana sa-si piarda libertatea, era lipsita de dreptul la cetatenie.Un om nu putea avea dubla sau multipla cetatenie, iar in momentul acceptarii unei a doua cetatenii, o pierdea pe cea romana.

b)relegarea, exilarea putea fi voluntara sau fortata. In ambele cazuri atragea pierderea cetateniei. Exilul voluntar era ales de catre cel urmarit pentru comiterea unei fapte grave. c)Cetatenia romana putea fi pierduta si in urma unei condamnari la pedepse infamate cum ar fi munca zilnica in mina sau lupta cu fiarele in arena. Subiectul 21: Statutul juridic al cetateanului roman optim jure. Drepturi politice. Dintre toate categoriile de persoane, inca de la epoca veche, cetatenii romani sau quiritii erau cei care aveau plenitudinea drepturilor politice si civile conferite de Roma. Drepturile politice: -dreptul de a alege prin voturi date in cadrul adunarilor populare(jus suffragii) -dreptul de a fi ales in una dintre magistraturile statului(jus honorum) -dreptul de a efectua serviciul militar in cadrul regiunilor armate(jus militiae) -dreptul de a practica un cult religios in mod public.

Subiectul 22: Statutul juridic al cetateanului roman. Drepturi civile si obligatii. Dintre drepturile civile, remarcam 4 categorii esentiale: -dreptul de a incheia o casatorie valabila(justae nuptiae) -dreptul de a incheia orice acte juridice prevazute de jus civile, fie de dispozitie, de administrare sau de conservare, de a dobandi proprietatea sau alte drepturi reale asupra bunurilor conform dreptului roman. -dreptul de a transmite mostenirea pe cale testamentara(jus testament factio) -ca o garantie a tuturor acestor drepturi, Acela de a apela la justitie pentru apararea si realizarea lor prin forme procedural(legis actio). Dreptul la nume se regaseste si la cetatenii romani intr-o forma tripartite: praenomen, nomen gentilicium si cognomen(porecla) Demn de subliniat este principiul egalitatii in drepturi civile a tuturor cetatenilor romani. Principalele obligatii civile ale romanilor se refera la efectuarea stagiului military si plata tributului. Subiectul 23: Cives romani minute jure si statutele lor juridice

Lipsa calitatii de cetatean roman atragea, pentru o persoana, lipsa posibilitatii exercitarii unor drepturi politice sau private si un statut juridic inferior. In categoriile de necetateni, remarcam: cives minute jure,(persoanele private de unele drepturi), contrapusi cetatenilor de plin drept(cives optimo jure), in al doilea rand latinii subdivizati la randul lor in latinii veteres si latinii coloniari, acestora din urma asimilandu-se si latinii iunieni si in al treilea rand peregrinii si peregrinii deditticii. Subiectul 24: Latinii a)Latinii veteres(prisci) Sunt acei locuitori ai Latiumului, ale caror cetati, erau in vechime, associate Ligii latine in fruntea careia se regasea Alba Longa. Legaturile dintre cetatile member ale Ligii Latine erau legaturi federative bazate pe nationalitate, limba, obiceiuri, structura etnica.Dintre drepturile politice, atunci cand se gaseau la Roma, puteau exercita jus suffragii. Cetatenii Romei aveau aceleasi drepturi in celelalte cetati ale Latiumului. In caz ca se asezau in cetatea Romei, latinii veteres puteau dobandi cetatenia acesteia. Nici unii nici altii nu aveau jus honorum si jus militae. Dupa desfiintarea cetatii Ligii Latine, majoritatea cetatilor member au dobandit deplinatatea statului conferit de cetatenia romana. b)Latinii coloniarii Romanii au infiintat o serie de colonii in peninsula italic. Acest statut de latin coloniar a fost concedat tuturor locuitorilor Italiei, care, pe atunci, nu apartineau coloniilor latine. Spre deosenidre de latinii veteres, latinii din colonii nu aveau dintre drepturile politice pe jus sufraguu si din drepturile civile pe jus connubii, cu cetatenii romani. c)Latinii junieni Categorie asimilata latinilor coloniari fiind reprezentati de libertii care au dobandit acest statut prin mijloace pretoriene, neformaliste de dezrobire din sclavie. Statutul lor juridic este intermediary, intre cel al cetatenilor si cel al strainilor(peregrinilor). Spre deosebire de acestia aveau posibilitatea daca respectau anumite conditii, sa acceada la calitattea stimulativa de cetatean roman.