in
capitolul
al treilea, iar
comentariile aduse fiecdrui tip de dominalie ocup[ partea a treia din "Wirtschaft und Gesellschaft",
respectiv capitolele
Vltl
qi
IX.
a
in
gindirea filosoficd, politicd qi sociologicd din secolul al XX-lea, astfel cd unele concepte,
Ordinea prezentlrii acestor tipuri vizeazS, mai int6i dominalia legal-rafionald, considerat[ a fi
caracteristicd pentru societatea contemporand, dar qi pentru cd tratatea dominafiei legal-ralionale
a celei
harismatice reliefeazd, cu
in viala societdlii moderne. Weber la inceputul capitolului, definilia cu care opereazd in studiul formelor de dominafie,
posibilitatea de a determina
supunerii, cum s-a ardtat deja, sunt multiple, pot varia de la un cazla altul, pe o intindere mare de
situa{ii, de la simpla obignuin!d,pdnd la cel mai ralional calcul al avantajului. Criteriul unei adevdrate
dominalii este existenfa unui minim de supunere voluntard, gi in consecinJ6, un interes interior
sau
exterior spre supunere. Toate tipurile de dominalie, mai ales acelea exercitate asupra unui mare numdr
de indivizi impun (normalerweise nicht:absolut immer) o conducere administrativS, "un stat-major" de
indivizi, un Verwaltungsstab, care are rolul de a asigura exercitarea unor acliuni specifice in vederea
rcalizdrii comenzii, Befehl. Supunerea indivizilor fa![ de delindtorul puterii poate avea la bazd, fie o
cutum6, fie motive pur afective, fie interese materiale sau ideale (ra{ionale in raport cu o valoare). Natura acestor interese conduce la determinarea esenlei tipului de domina{ie. Credinla in legitimitate
este necesard, pentru
c[ numai tradifia,
sau
un motiv afectiv, nu ajung sE fundamenteze, in mod durabil, sigur, dominalia. Studiul concret al
procesului de domina{ie in diferite contexte istorice,
ii
in legitimitatea lor.
tipuri
,4
l. caracteristici ralionale
a unor reguli
normative qi a dreptului de a comanda, drept ce aparline celor care au ajuns la putere prin asemenea mijloace. in aceastl situafie, ne afldm in fala unei dominalii legal-ralionale, legale Herrschaft.
igi au originea in credinfa in sanctitatea unor tradi]ii imemoriale, caracteristici care conferi legitimitate celor care conduc prin asemenea mijloace,
2.
intr-o dominalie tradi{ional5, obedienla se adreseazd persoanei qefului care ocupd o pozilie ierarhicd sanclionat[ tradilional, in timp ce in domina{ia harismaticd, supunerea se taporteazd la liderul calificat harismatic, in virtutea unei increderi in persoana acestuia, a revelaliei sale, sau
calitdlilor exemplare pentru care, ceilalli indivizi
a
il
urmeazd.
fi
rezultatelor ob(inute prin analizele sistematice promovate. Conceptul de harismd este preluat de el, din
harisma pentru apreciza mai bine conceptul de hierocrafie. Faptul cd nici unul din aceste tipuri nu
poate
fi
gdsit
in
obiecfie validl
la
valoarea lor
epistemologicd. Formele empirice de dominalie nu sunt niqte "cdrfi deschise", iar analiza in termeni de
asemenea analizd, va
fi
capabila sd determine, in cazuri concrete, spre exemplu, care din tipurile de dominalie se conformeazd
a evita unele
fi
analizatd sociologic,
numai in mdsura in care existi o probabilitate relevantd a relaliei dintre atitudinile specifice cAmpului domina{iei gi aparilia unor comportamente corespunzdtoare. Nu orice caz de supune fald de persoanele
care se
simulatd, in mod ipocrit, de indivizi sau de grupuri umane, datoritd unor motive oportuniste sau unor interese de ordin material sau ideal. Mai mult, Weber aftmd cd oamenii pot sd se supund datoritd
,,*
s[ infirme totugi
Domina{ia tradifionalI
Un sistem de dominalie poate fi considerat ca tradilional cu condilia ca legitimitatea pe care o reclami sd plece de la credinla in caracterul "sfdnt" al unei comenzi - auf Grund der Heiligkeit
altuberkommener - qi de la exercitarea unei puteri, a$a cum aceasta s-arealizat in trecut. Persoanele
care exercit[ puterea sunt desemnate conform regulilor tradilionale transmise. Termenul de "dominalie tradilionald" este considerat de Parsons ca fiind ales intr-un mod nu prea fericit, intrucAt
"tradifionalismul este numai unul din complexul de combinalii de criterii pe care Weber le atribuie acestui tip"14. Grupul ce exerciti dominafia se structureazd prin relalii de loialitate personald, cultivate printr-un proces comun de educalie (Erziehung), iar persoana care comandd nu este un
"superior" ci un qef (personlicher Herr). "Staff'-ul sdu administrativ nu constd din funclionari ci din "servitori personali", relalia dintre gef qi conducerea administrativi fiind reprezentatd de loialitatea
personal6 faf6 de gef. Obedienfa nu provine din valoarea pe care individul o conferd regulilor stabilite,
ci persoanei care ocup6 pozilia dominantd, fie prin tradilie, fie cI a fost ales in aceast[ pozi{ie pe o bazdtradifionald, comenzile sale fiind legitime dintr-o dubl6 perspectivd: in primul r6nd,
Satzungen,
in termeni de tradilie,
in care se
caz,
exercit6 autoritatea celui care emite comanda; in al doilea r6nd, existd un spafiu al acliunii gefului, nereglementat de tradilie, spaliu ce priveqte decizia personalS, liberd
a acestuia. in primul
depdgirea limitelor tradilionale insemn[ a periclita statutul sdu de conduc[tor atribuit prin tradilie. in
al doilea caz, tradilia. prin ea ins6qi, las6 o parte din confinutul sdu deschis pentru un "personalism" al
gefului
in
fErd o
precizare clard a puterilor acordate gefului. Existd astfel, o sferd dubla a specificului conducerii, in domina{ia tradifionald: una a acliunii ancorate in specificul tradiliei, gi o alta liberd de reguli specifice.
in
"liber"
care se iau in calcul simpatiile gi antipatiile, pldcerile sau nepl[cerile, sau reaclia gefului la daruri. Cu
timpul, darurile devin o surs5 regulatd de venituri. in mdsura in care acliunea qefului se
principiilor de bun sim! etic, de dreptate gi de utilitate,
se poate
supune
dominafie, cd principiile menlionate sunt principii de ordin substantival, qi nu formal, ca in dominalia legal-rafional6. Exercitarea conducerii de cdtre gef qi corpul s[u administrativ se orienteazd, in sensul
indicat de permisivitatea valorilor tradifionale, in vederea oblinerii supunerii, lin6nd totuqi cont de condiliile care ar putea determina aparitria unei rezistenle sau opozilii din partea celor supuqi. Atunci -;t
A J
cdnd se manifestd
ea se indreaptd impotriva pesoanel conduc[torului sau a unuia din membrii administraliei sale qi nu impotriva sistemului ca atare.
asemenea opozilie sau rezisten!6,
Aceasta este numitd de Weber sub titulatura de "revolulie tradilionali". Aceasta, pentru cd este imposibil, in acest tip de dominalie, sd se poatd stabili regulile gi comportamentele legate de un post
de conducere, prin legislatie ("Recht oder Verwaltungsprinzipien durch Satzung absichtsvoll neu zu "schaffen", ist bei reinem Typus der traditionalen Herrschaft unmoglich" l5).
gi
Un gef tradifional igi poate exercita dominalia singur, dar cel mai adesea, qi intr-o etapi
de
dezvoltare sociald mai complexd, cu ajutorul unui Verwaltungsstab, format din doui surse, prin
recrutare "patrimonial6" gi "extrapatrimonial5". Atunci cdnd conducerea administrativd se compune
din persoane legate de qef prin relafii de loialitate personald ne afldm in fafa unui tip de recrutare
pot fi membri de
familie
gi "favorifi" (Gunstlinge aller Art ), persoane recrutate printr-un jurdmdnt de credinfE, de fidelitate, acegtia fiind vasalii, ce constituie un Treubund, qi pe
l6ngd acegtia, persoane care, din dorinfa lor, au intrat intr-o relalie de loialitate personald, ca funcfionari, "eintretende Beamte". in instituliile tradifionale, in acest tip de domina{ie, era important
ca,
in funcliile inalte,
sd
in
(Freigelassene) sd ajungd pltndla cele mai inalte functii. Studiile istorice ale lui Weber au scos in
evidenli faptul cd in China qi Egipt principalul rezervor de recrutare pentru administrafie era clientela
regelui. Analiza tipurilor de oameni politici din "Politik als beruf' aratd, categoriile sociale ce furnizau
majoritatea personalului, nu numai pentru administra{ie dar gi pentru misiuni politice mai complicate
aflate in serviciul monarhilor. Regimul "favori1ilor" era caracteristic oricdrui sistem patrimonial gi,
adesea,
aptitudine
funclionari care, inilial, erau doar insolitori sau servitori ai qefului, personliche Diener des Herrn.
Aceste elemente conduc la aparilia unei birocralii, patrimoniale, care nu prezentau trdsdturi specifice
birocrafiei de tip ralional-legal; astfel, lipsea o sferS bine definitd a competenfei ca subiect al regulilor
aprobare gi promovarepebaza unui contract liber (die geregelte Anstellung durch freie Kontrakt und
das geregelte Aufrucken), pregdtirea tehnicd din perspectiva unei cerinle normale (Fachgeschultheit als Norm) qi, evident pentru o societate traditionald, lipseau salariile fixe, in cazul tipic al pldlii in
de
competente, o serie de sarcini gi imputerniciri stabilite dupd placul momentan al gefului. Funclionarul
care a indeplinit sarcini extrem de diverse ac[ioneazd in numele gefului, ceea ce inseamnd cd la dispozilia sa se afld surse de venit care vor constituimiza unor influenfe gi a unei competifii acerbe.
intr-o prim6 etapd, competifia pentru avantaje qi interesele concurenliale stabilesc sferele funclionale
ale activitSlii funclionarilor sau chiar organele administrative incipiente. Primii funtionari cu funclii permanente erau funcfionarii de casd
administrafii "private", mai ales cd domeniile de activitate externd administrativl "publicd" (degi
termenul este mult prea pretenfios) prezintl analogie cu administrarea "privatd" a casei stlpdnului. Pe l6ngd func{ionarii "de cas6" au existat doar persoane care au avut activitdfi ad-hoc, fErd caracter de
rafional-
stabilite, dar gi procesul indelungat de definire a funcfiilor in termeni de competilie gi compromis, de-a
lungul evului mediu. Problema referitoare la cine ia hotdrArea, care dintre flunclionari sau chiar geful,
eratratatd, intr-un regim tradifional, in doud maniere:
- pe baza unor precedente sau a unor norme specifice
- dar in intregime pebaza deciziilor arbitrare ale gefului, pentru cI ori de cdte ori intervenea personal,
decizia lui era acceptatd de ceilalli.
Explicarea acestei situatii este exemplificatd de Weber prin legea germanicd in care, separat de
principiul precedentelor, exista un principiu potrivit cdruia jurisdiclia oriclrui tribunal era suspendatd
in
prezenla gefului, ceea din provine din puterea arbitrard a gefului politic. Chiar "promovarea"
se
ralionale gdsim funcfionari patrimoniali care indeplinesc singura condilie posibilS, aceea de a scrie gi de a citi. in eseul sdu despre China, Weber aratd locul determinant jucat de "literafi" in dezvoltarea
intregii culturi a societd{ii chineze, in crearea unui mod de viaf6 al persoanelor cu educafie literar[. Aparilia grupului autonom de "literati" a determinat, printre altele, eliminarea recrutdrii func{ionarilor
din surse intra-patrimoniale, limitdnd astfel puterea gefului prin aceea cd el devenea dependent
grupul social bine definit al "literalilor".
de
tn ciuda faptului cE studiile comparative ale lui Weber asupra marilor civiliza[ii non-europene, ale Indiei, Chinei gi Islamului erau centrate pe problematica evoluliei capitalismului modern, mulli
--J
cerceEtori au g6sit idei valoroase, mai ales, in relalia dintre intelectuali qi stat. O relalie fructuoasd a
apdrut intre stat qi literafi
in serviciul
acestei
cu
unele discontinuit6ti, pdnd la inceputul acestui secol. [n "Konfuzianismus und Taoismus", capitolul al
V-lea, Weber trateazd specificul grupului social "Literafi". Timp de doudsprezece secole, ierahia
sociald in China a fost determinatl mai mult de pregdtirea pentru un post decdt de bog[!ie, iar aceastd
pregitire, la rdndul ei, era determinat[ de educa]ie, in special marcatd de examinlri. "Literalii au fost
purtltorii progresului spre o administratie ra[ional6", declard Weber in "Gesammemelte Aufsatze zur
Religionssoziologie". Tot aici, Weber cautd sd traseze deosebirile dintre profelii evrei, intersati in politica extern6, gi literalii chinezi, orientali spre probleme ale administrdrii interne, chiar dacd aceste
probleme implicau
in
organizdrii birocratice a statului, ca o institulie politicd fundamentald, literalii se aflau in opozilie cu reprezentanfii ordinii feudale, ordine interpretatd in sensul ldrdmifdrii politice.
lui
Weber gi confirmd,
in multe privinle,
concluziile
acestuia. Astfel, Tung-tsu Ch'u, folosind sursele din perioada dinastiei Chou gi Han, cauti sd analizeze
anumite teorii ale stratificdrii sociale, cu influenfe semnificative asupra vie{ii politice chinezegti. in
perioada Han, posturile oficiale nu erau ereditare ci ocupate prin merit, care, la rdndul
lui,
se baza pe
gcolile imperiale sau pe cele regionale. Sistemul de examinare periodicd era deschis tuturor,
constituind un canal formal de mobilitate social6. Funclionarii erau protejati impotriva acfiunilor
penale ilegale, neputAnd
fi
in general se bucurau de un statut privilegiatl6. Robert M. Marsh in, "Formal Organization and Promotion in Chinese Society", constat[ cd cercetirile sociologice relativ recente asupra organizirii formale s-au concentrat asupra realit[1ilor din
societdfile vestice, cu o inaltd dezvoltare industriald, fapt ce a condus la neglijarea teoriei weberiene asupra birocrafiei, mai precis a aceleia care se ocupd cu formele prebirocratice de administrare.
intruc6t Weber nu putea sd explice impactul unor variabile extrabirocratice asupra promov[rii in birocralia chinezd,, datoritd imposibilitdtii accesului la datele empirice necesare, el a l6sat problema
nerezolvatd, dar analiza normelor formale referitoare Ia promovdri gi la personal in timpul dinastiei
in
birocratice, dec6t pe cele nebirocratice. La promovare se linea cont de vdrstd qi de recomand[rile superiorilor de la Comitetul Serviciului Civil. Promovdrile se structurau pe o scald ierarhicd cu noui
pozilii,pozilia a noua fiind cea inferioar[. Fiecare pozi{ie eradivizatd in dou[ grade, a qi b. Trecerea
de la pozifia 4b, spre exemplu, la 5a depindea de vdrst6, de deplindtatea sdn6t6lii, de comportamentul personal (shou), dibdcie (ts'ai) gi realizdri in postul anterior (cheng). Totugi existd o influenfd, dar nu determinantd, asupra promovdrii din partea unor factori extrabirocratici, cum ar
sistemul de recrutare (unele posturi implic6nd privilegii speciale qi ganse mult mai mari in ocuparea
posturilor superioare) I 7.
V. Subramaniam in "The Status and Function of Intellectuals in State and Society in India
and
China: some critical Comparisons", consider[ cd Weber a procedat corect atunci cAnd a analizat rolul
intelectualilor in China gi India in scopul identificirii cauzelor lipsei de dezvoltare capitalistd in Asia.
birocraticS" qi accentueazd
rolul confucianismului in asigurarea unui anumit statut intelectualilor in Chinal8. Diferenla dintre
rolul intelectualilor in India fafd de cel din China provine, in principal, din contextul evoluliei statale. lndia rlmdne fragmentat[ in ciuda integrdrii cultural-religioase, pe cdnd China, deqi are perioade
de
dezintegrare imperiald, unitatea statald a unui teritoriu imens caracterizeazd o mare parte din istoria
chinezd. Pregdtirea pentru activitatea administrativd gi dezvoltarea cultural[ vor conta foarte mult in
criteriile de eligibilitate pentru funcfiile in aparatul de stat qi vor avea o influen{d considerabild asupra
pentru
in
posesia
persoanelor in v6rst6, intruc6t ele sunt cele mai bune cunoscdtoare gi interprete ale tradifiei sacre a
grupului respectiv. Patriarhalismul este o ilustrare a unui grup structurat economic ai familial, in care
un anumit individ, desemnat in aceastd funcfie printr-o normd tradifionald de succesiune, validat[ de-a lungul existenlei grupului sau comunit6lii. Puterea
autoritatea este exercitat[ de "gerontocratului" sau "patriarhului" are un conlinut determinat, printre altele, gi de concep{ia pe care o
au despre aceasta cei supugi, degi exercitarea puterii este o activitate privatd a persoanei
persoanelor implicate. Puterea gerontocraticd qi patriarhal5 trebuie sd se exercite
sau
in numele gi in
interesul grupului, ceea ce semnificd faptul c[ ea nu poate fi insuqitd in mod liber, ca reniltat al unui
t
act voluntar. Conducdtorul caracteristic pentru asemenea dominatie este, intr-o mare mdsurS,
dependent de dorinla membrilor grupului, neav6nd la dispozilie "o magind" pentru a o intdri, adicd un
Verwaltungsstab.
in
Introducerea de
referitoare la
psihologia socialS a religiilor lumii, Max Weber definegte astfel tradilionalismul: "... el se referd la un
set de atitudini psihice pentru munca de
de comportare". Dominalia care se fondeazd pe aceastd bazd, adicd pe respectul a ceea ce a existat dintotdeauna, se va numi dominafie traditional[, iar patriarhalismul este interpretat de autorul german
ca "de departe cel mai important tip de dominalie a c6rui legitimitate se bazeazd pe tradilie.
Patriarhalismul inseamnd autoritatea tatdlui,
a solului, a conduc[torului bdtrdn al casei; domnia stdp6nului gi patronului asupra sclavilor, gerbilor gi oamenilor eliberali; a stlp6nului asupra
servitorilor casnici gi angajalilor casei; a prinlului asupra angajafilor casei qi curlii, asupra nobililor-
supugilor"l9. Aceeagi sursd weberiand ne aratd ce anume este caracteristic pentru dominalia
patriarhalS gi patrimonialS, adicd "sistemul normelor inviolabile considerat ca sacru, astfel inc6t o
atingere adusd acestora are consecinle grave, magice sau religioase"20. Toate acestea la un loc,
al gra{iei
stdpdnului care,
din
perspectiva relafiilor personale, sens in care se afirmd cd dominalia tradi{ionald s-ar caracteriza prin
intr-un mod specific, {in6nd cont de opiniamembrilor grupului. Weber aratd,cd cei supugi autoritAlii qefului, in aceastl instan{d a domina{iei, adici in patriarhalism, se supun ?n calitate de membri ai grupului, potrivit tradiliei, "genossen kraft tradition", "nicht untertaner", gi nici "mitglieder kraft
Satzung", deci nu supuqi in virtutea unor reglementdri. Textul german ne spune foarte clar: "Der Herr
ist daher von dem Gehorchen wollen der Genossen noch weitgehend abhangig, da er leinen "stab" hat"2l,
iar la
preeminen{d asupra asocialilor, Genossen, se transformd intr-un drept personal, insugit ca orice obiect
in
supuqi, este nevoie de un aparat represiv, care sd garanteze, dincolo de legitimitate, supunerea. Astfel, puterea patrimoniald a seniorului se sprijin[ pe sclavi, pe coloni sau pe gdrzile de corp ori pe o armat6,
patrimoniale Heere. Prin acest aparat, stdpAnul iqi extinde aria favoritismului qi arbitrariului, utiliz6nd supunerea patriarhal5 gi gerontocraticl fa!6 de traditie. Domina{ia patrimonial[ este
orientatd
domina]ie
a
in sensul tradifiei, ins6 exercitatd in virtutea unui drept personal absolut. Varianta sultanic[
i)
1_ .,
ti.
dominaliei patrimoniale se caracterizeazd prin modul siu de administrare, prin plasarea sa in sfera arbitrariului qi a rupturii faf6 de tradi!ie22. Forma sultanicd a patrimonialismului, atentioneazd Weber, este doar aparent independenti de tradifie,
in
extremismul arbitrariului, sultanismul se diferenfiazd de toate formele de dominafie ra{ionald. in gerontocralie mijloacele de administrare se afl6
indeplinesc, cu aprobarea gefului, unele func{ii specializate,fdrd a se diferenfiain vreun fel de ceilalli membri ai grupului. Procesul de insugire de cdtre senior a mijloacelor de administrare imbrac[ forme
multiple de realizare, "p6nd la posesia totald a teritoriului (Bodenregal) qi sclavajul total al supugilor
care apare doar o insugire parliald a mijloacelor de administrare. De altfel, acest caracter decurge chiar
in
dominalie marcatd prin insugirea de cdtre membrii Verwaltungsstab-ului a unora din puterile
seniorului, precum gi a ganselor economice ce decurg din aceastd insugire. in standische Herrschaft, existd
puterii. Weber exemplific6 cu o bogdlie de fapte istorice ipostazele formei patrimoniale a dominatiei tradilionale. Astfel, vasalul care se echipa singur, contele care incasa in propriul siu nume impozite diverse, ftc6nd fa{6 prin aceasta obligafiilor materiale qi de apdrare fafd de suzeranul
sdu,
sau
"jarirdarul" indian ce punea pe picioare un contigent armat pebaza beneficiilor sale fiscale, toli erau
in posesia deplind a mijloacelor de administrare. DimpotrivS, colonelul care prin acfiunea sa personald
organiza un regiment de mercenari, gi care primea plitli pentru aceasta din resursele prinfului, era
numai pa(ial in posesia mijloacelor de administrare. Faraonul care organiza armatele de sclavi sau
coloni, imbr[cate, hr6nite gi echipate din magaziile sale, avea statutul unui senior patrimonial,
afl0ndu-se "in plini posesie personal[" a mijloacelor de administrare. Funcfionarul patrimonial igi asigurd existenla, fie din remunerdri in natur[ sau in bani, fie din
beneficiul unui pdmdnt, fie din gansele ce provin din acordarea dreptului de a incasa rente, impozite
sau taxe, fie dintr-un fief. Mijloacele puse de senior la dispozilia funcfionarului patrimonial erau
reinnoite din timp ?n timp. Pe l6ngd mijloacele cu caracter de beneficiu existau altele, denumite "mijloace prebendale" atunci c6nd ele se aflau, in mod direct, la dispozilia conducerii administrative.
Dezvoltdnd ideea dominaliei unui ordin, Weber precizeazd cd un ordin sau o stare este " o pluralitate
de indivizi care, in cadrul unui grup, revendic6 in mod eficace o consideralie deosebit[ qi, eventual, un
monopol specific condiliei lor"24. Un ordin poate s5 apard dintr-un mod propriu de via{d, dintr-un tip de profesie, dintr-o harismd ereditard sau in virtutea unei origini sociale. Ordinele, Stande, pot
sd
apar[ gi prin insuqirea monopolista a puterilor politice sau hierocratice. Atunci cdnd Weber utilizeazd L)
criteriul considerafiei
pe
speciale, pentru
naqterii sau pe cel al profesiei; Stande igi au originea , de asemenea, in acoperirea de tip monopolistic,
de cdtre anumite grupuri, a unor nevoi cu caracter patrimonial, iar societatea compusd din ordine sau
stlri
Rela{ia dintre dominafia tradilionald qi via{a economicS ocupd un loc important weberian6. Dominafia gerontocratici
in analiza
imobilism
economic, pentru c5, in esen{a lor , sunt determinte de atagamentul profund fa!6 de tradifie. Lipsa de activism economic se mai explicd gi prin aceea c5, cele douS variante ale dominaliei tradilionale, nu au la dispozilie un aparut administrativ, deci o specializare primard a unui grup asociat unei acliuni
caracterizate printr-o raportare
la
fiind
impiedic[
asupra
posibilitdlii de formare a capitalului. Dintr-o anumitd perspectivd economicS, patrimonialismul pare a fi favorabil dezvoltdrii economice prin faptul cd o parte din nevoile sociale sunt acoperite printr-o
economie de profit, prin taxe qi alte forme de utilizare a fiscaliti1ii. Aceste cdteva elemente conduc la
impiedicat6 de forma autogestionard a administrafiei. Acolo unde se constatd, ca reguld financiar[, delegarea impozitelor, succesiunea sau cumpdrarea obligaliilor, dezvoltatea economicd se caracterizeazd printr-un "capitalism politic". Economia financiard a patrimonialismului qi a formei
sale extreme, sultanismul, este gi ea obstruclionatd de acfiunea unor cauze multiple.
in primul
r6nd,
acliunea economicl legatd de un context patrimonial qi sultanic se supune tradiliei, chiar atunci cind existd un monetarism, pentru
ci
in al doilea
presupune o condilie esenfiald, qi anume aceea a mdsurdrii precise, nu numai a sarcinilor fiscale sau a
priviti prin prisma gradului de libertate a acestei achizigii. in al treilea r6nd, patrimonialismul poate influen{a, intr-un mod rafional, administrar ea planificatd a "capacitdlii fiscale gi crearea ralionald a monopolurilor, dar aici este vorba de un hazard, determinat prin condilii istorice particulare, care sunt pa(ial intdlnite in
celor
in
de
achizilie privat6,
in condiliile
care vor duce la o politica financiard prin compromis, limit6ndu-se puterea arbitratd a seniorului. in acest punct
al
rJ
social care domind in structura relaliei de putere qi, mai ales, dacd acest strat este feudal sau patrician.
patrimonialS feudal6, dezvoltarea economicd este limitatd sau chiar impiedicatd de sistemul acorddrii
drepturilor suverane asupra fiefurilor, deci de raliuni care lin de puterea politicI. Patrimonialismul nu
poate
fi frcut r6spunzdtor
aceea
politicii
gi din
elaborarea
tradifionalS patrimoniali. Pe de altd parte, nu existd o conducere administrativd care sd fie formatd din
funclionari specializali, formal, qi, chiar dacd ar fi specializali, sistemul concesiondrii sarcinilor fiscale
gi a altor sarcini, unor funcfionari, conduce la venalitatea lor, pentru cd ei vor folosi orice mijloc de
extorcare
in
implicd un comportament economic ira{ional, la care se adaugd favoritismul, arbitrariul material pur
personal al seniorului. Frdnarea procesului de dezvoltare economicd se explic6, printre altele, pi prin ruptura dintre modul de legitimare a acfiunii politice in gerontocralie, patriarhalism gi patrimonialism
in
in mod
hierocratic, sau in sultanismul care se rcliefeazd prin arbitrariul sdu fiscal atdt de ira{ional. intr-un patrimonialism pur apare, treptat, un capitalism comercial, un capitalism al arenddrii impozitelor, un
capitalism
und
Kriegsfinanzierungs - Kapitalismus), sau capitalism de planta{ie gi capitalism colonial. Toate acestea sunt destul de indepdrtate de ceea ce inseamnd intreprindere cu profit, pe baza
a muncii libere, care este orientatE spre piata consumatorilor privafi, forma cea mai sensibi16 la "irafionalit5lile" justitiei, administraliei gi impozitdrii - welche die Kalkulierbarkeit storen - care perturbd posibilitatea de calcul. Au existat
capitalului
sau pe baza organizdrii rafionale
fix
situalii, spune Weber, c6nd seniorii patrimoniali au recurs la o administratie rationald, cu funcfionari
specializafi, determinafi fiind de interese personale, financiare sau de putere.
in
XVIII-lea (este
in secolul al vorba de aparilia bazelor), in cadrul unor grupuri olandeze gi englezegti in care
predomina burghezia gi interesele ce priveau acumularea bunurilori. Statele patrimoniale din evul
mediu se deosebesc de celelalte institulii de acest gen, prin aceea cd administralia lor, par[ial,
evolueazl spre o ra[ionalizare formal6, in primul rdnd, a jurigtilor, laici gi canonici. in general, intregul egafodaj
t
.'i
Astfel, insugirea de cdtre unii indivizi a unor posturi sau fiefuri, prin arendare, vdnzare, gaj, subarendare, pot
fi
?n(elese prin nevoia de a retribui un serviciu sau de a cumplra favorurile cuiva, printr-
un privilegiu personal. Constituirea unui fief se efectueazd prin concesie, care apare ca un schimb
pentru serviciile, de regul5, militare sau administrative. Concret, concesiunea se efectueazd intr-un
mod personal, pe durata viefii seniorului gi vasalului, apoi in virtutea unui contract ce incumb[ indatoriri de fidelitate reciprocS, strict delimitate, bazate pe onoare, cu posibilitatea unui vasal de
sub-infeuda, cu consecinle asupra formulirii termenilor contractului, intrucdt,
a
in
caz de felonie,
seniorul poate anula increderea datoratd de sub-vasali (Untervassalen) vasalului. Pentru a proteja
interesele sale, seniorul patrimonial poate sd oblind limitarea unor concesii frcute vasalului sau
fi extrapatrimoniald,
qogunul, care in Japonia controla sub o formd puternicd administrafia lui Daymio.
Administralia este formatd mai ales in domeniuljuridic qi militar. in China ea este propusd de Wang An Shi in secolul al Xl-lea, iar in Europa occidentald formalia universitard a fost adoptatl pentru administrafie, grafie dreptului canonic
administrafia militar5, ea s-a realizat in Occident, incepdnd cu secolul al XVII-lea, mai devreme in
Anglia decdt in Franfa. Lupta dintre senior gi administrafia sa, mai precis dintre el gi conducerea
administrafiei feudale, s-a terminat, peste tot
in
concuren{a dintre state pentru putere, prin intermediul unei administratii rationale aflate in plin proces
de birocratizare.
Domina{ia harismaticd
Unul din exegefii respecta{i ai operei weberiene, Gunther Roth, noteazi faptul cd in sociologia
domina{iei din "Economie gi Societate", Max Weber include pagini realmente tulburdtoare ce privesc harisma, concept care gi-a pierdut, in uzajul popular actual, semnificalia distinctivd ini1ial6, denotdnd
mai ales un atribut personal, "strdlucirea gi atracfia persoanelor gi obiectelor". in contrast cu aceastd
orientare a difuziunii termenului de harism6, a existat gi o tendin![ in lumea academicd de a reduce
harisma la o relalie intre conducdtori nafionali gi masele manipulate. De aceea, Andrew Greeley
*i
de
Harisma apare sub aspect conceptual in teoria dominaliei, dupd ce semnificafia acestui termen
intrase
in
disculiile referitoare
la
"Psihologia sociald
la
un salvator, un m6ntuitor. El este cdutat cu asiduitate, practicile magice fiind angajate in direc{ia
"trezirii" calitdlilor harismatice sau, dimpotriv[, in aceea a prevenirii apariliei forlelor rdului.
Ascetismul iqi aratl fala sa de lanus; pe de o parte, abnegatie, pe de cealaltd., stdpdnirea lumii prin
al
emisarului profet gi al salvatorului. Ca regulS, atAt profetul cdt qi salvatorul este legitimat prin posesia harsimei magice, ca mijloc pentru asigurarea recunoaqterii de cdtre ceilalli, a semnificafiei exemplare,
a
misiunii sau calitilii de salvator a personalitdlii lor, aceasta intrucdt "substanfa profeliei gi a poruncii
salvatorului este aceea de a direcliona modul de viafd spre cdutarea valorii sacre"Z7. Introducerea la "Wirtschaftsethik der Weltreligionen" cautd sd extragd elementele pentru care harisma se poate constitui intr-o structurd a legitim[rii dominaliei: "... termenul de harismd va trebui
sd
fie inleles ca referinli la o calitate extraordinard a unei persoane iar dominafia harismatic6 ca
conducere a oamenilor care se vor supune datoritd credinlei lor in extraordinara calitate a persoanei
respective.
geful
rlzboinic, aqa-numitul conducdtor "Caesarist" qi, in anumite condilii, conducdtorul personal al unui partid, reprezintd, asemenea tipuri de conducdtori pentru cei care
cetera"28.
ii
"verificarea" calit5lii harismatice prin miracole, victorii qi alte succese, spre binele celui guvernat.
Asemenea credinfe, precum gi dominafia fondatd pe ele, pot dispare respective, de indati ce persoana calificatd harismatic pare a
fi
Conducerea harismaticd nu este exercitatd prin norme, fie tradi{ionale, fie ra(ionale, ci, in acord cu
este
in
determinat[ intr-o manier[ magic6, atdt la profefi cdt qi la infelepfi, terapeu]i gi cunoscdtori ai dreptului, Rechts-Weisen) a unui personaj, care este dotat cu fo4e qi trisdturi suprananturale
supraumane sau, cel pulin
sau
in
t3
in
de cdtre cei care sunt dominali, a acelei calitdli iegite din comun, "in
cotidianului", este un element esen{ial intrucdt decide validitatea harismei, recunoa$tere care implicd
pe plan psihologic un abandon perosnal, plin de credin{E, ndscut fie din entuziasm, fie din necesitate qi
sperantI. DacI se int6mpl5 sd intdrzie confirmarea harismei, aceasta risci sd lipseascl de legitimitate
a monarhului
in virtutea harismei, a calitafii "extraordinare". in China, calificarea era atdt de absolutd incdt infr6ngerile militare, inundaliile, seceta, il
fiul cerului.
intr-o dominafie harismaticd nu existd numire, nici carier5, nici avansare, nici funcfionari cu
pregdtire specialE, ci numai chemare, pebaza calific5rii harismatice acelui chemat sdconducd. Prin
faptul cd dominafia harismatici este ceva extraordinar, ea se opune intr-o manierd clard dominaliei
ralionale, birocratice in special, dar gi celei tradi{ionale, in particular, celei patriarhale qi patrimoniale.
Patriarhalismul gi patrimonialismul sunt forme concrete de dominafie, iar dominalia birocraticd este specific ra{ionalE prin faptul cd se caracterizeazd prin reguli ce pot
fi
harismatice, profund "ira(ionale". Dominalia traditionald este legati de precedentele trecutului gi, in
aceastd mdsur6, este legatd de reguli gi
confirmare gi nu este valabil[ decdt at6ta timp c6t aceasta dureazd. Rela{ia dintre harisma pur[ gi viafa economicd
de interesante, privite
persoanelor ce urmeazd pe conducdtorul harismatic se stabilesc norme noi, nu existd autoritdti constituite,
nici o directivi 9i nici o decizie de tip juridic care s[ fie stabilitd in funclie de tradi]ie sau "precedente". Harisma este in mod specific "strdind" economiei (Wirtschaftsfremd). Acolo unde
apare, ea este
privitd ca "vocafie", ca misiune sau sarcin[ interioard, respingdnd, in tipul sdu pur,
rdzboinici gi cei din suita lor cautd avantaje, delindtorul puterii plebiscitare sau qeful harismatic de
partid cautd mijloace materiale care sd le asigure puterea sau prestigiul (Herrenprestige).
itr
AtAfia
timp cdt persistl tipul autentic de harism6, caracterul antagonist dintre dominalia
qi
harismaticd qi activitatea economic6 provine din faptul cd, atdt conducdtorii de tip harismatic, dar
cei care ii urmeazd, disprefuiesc economia cotidiand, munca permanentd producltoare de bunuri,
"realizarea incasdrilor regulate gratie unei activitSli economice continue, dirijate (Was si alles verschmachen ist die rationale oder traditionale Alltagswirtschafts.)
in
acest scop"30.
De aceea, modul de acoperire a nevoilor intr-o domina(ie harismaticd este subzisten{a prin
mecenat, sau cdpdtuiala ori extorcarea.
este
anti-rafionald, anti-economicd, refuzd" orice compromis cu viala cotidiand. Renta poate constitui
adesea un fundament economic al existenfei harismatice.
ordinii tradifionale. Harisma semnificd o schimbare din interior, intruc6t, ndscutd din
grupurilor gi indivizilor. Harisma poate
necesitate,
entuziasm, harisma indicd schimbarea unui sistem valoric prin care sunt apreciate opiniile qi faptele
de
epocile pre-ralionaliste, tradi{ia gi harisma igi adjudecd aproape totalitatea modurilor de orientare acfiunii sociale.
calitalii
conducdtorului, apare atunci problema durabilitSlii acestui tip de dominafie. Exist6nd statu nascendi, numai in tipul pur, dominalia harismaticd nu poate iegi din timp gi atunci este nevoitS, in esenla sa, sd-
gi schimbe caracterul, fie prin tradi{ionalizare, fie prin rafionalizare. Tovardgii de lupt6, de credin!6,
sE dea
un caracter
durabil relaliei lor "-bleibt diese nicht rein ephemer, sondern nimmt sie den Charakter einer
Dauerbeziehung-"Gemeinde" von Glaubengenossen oder Kriegern oder Jungern, oder: Parteiverband
oder hierokratischer Verband"-3
1.
Motivele rutinizdrii harismei sunt legate de interesul material sau ideal al celor legali amintirea conducltorului harismatic, fald de permanenla gi reanimarea continud
de
a comunitilii
harismatice emo{ionale (cei ce urmau anterior pe conducdtor doresc sd retrliasc[ aceleagi stdri emolionale caaltddatd, - mit dem Herrn in Liebes - oder Kameradschaftskommunismus). Tot in acest
sens, se invocd interesul material sau ideal al clientelei, discipolilor, oamenilor de incredere de a continua existen{a relaliei amintite, dar intr-un context in care va ciuta sE o pund pe un teren durabil,
in care primordiale devin restabilirea exterioard a familiei, existen{a satisfac{iilor in locul "misiunii"
definite harismatic, strline familiei, acestei lumi gi economiei.
gi el din resursele asigurate intr-o manierd circumstanlial[. intruc6t numai o mic6 fracfiune de
discipoli entuziagti se abandoneazd modului de via!6 propus de liderul harismatic, masa de discipoli
care vor sI-qi tr6iascd via[a gi material, se separd primii, gi vor c[uta s6-gi insuqeascd puterile senioriale gi qansele de profit ce decurg din ele. Astfel se rutinizeazd harisma, deci intr-un mod
tradi{ional,
in acest
presupune harisma, adaptarea la formele fiscale de asigurare a nevoilor, la condifiile unei economii de
impozite gi taxe. O datl cu rutinizarea, grupul de dominafie harismaticd se indreaptd spre formele de dominafie cotidiand
Alltagsherrschaft
in
prestigiu caapanaj al delin6torului puterii. Rutinizarea harismei nu se rezumd numai la problema succesiunii, dar gi la trecerea de la
conducerea
gi
cotidiene. Problema succesorului privegte rutinizarea miezului harismei, seniorul qi legitimitatea Fa{E de trecerea
la reglementdri gi principii de
succesorului face apel la concep{ii particulare, care nu sunt inteligibile decAt prin acest proces al
dobAndirii legitimitdlii. Aici, cele mai importante sunt desemnarea harismaticd a conducdtorului
harisma ereditard.
gi
Conducerea administrativ6 va cduta sd asigure pentru membrii sdi beneficii, func{ii (Amt), in
condiliile patrimonialismului gi ale domina{iei legal-rafionale, sau fiefuri, insugite ini{ial prin
mijloacele specifice acoperirii nevoilor in tipul harismatic de domina{ie (mecenat sau pradd).
,a
cdrei
a) cdutarea unui nou individ purt6tor de harism6, calificat ca de{indtor al trdsdturilor specifice
harismei; cdutarea unui nou dalai-lama, un copil ce trebuie ales dup6 semne distincte ale incarndrii
divinului. Legitimittea noului puftAtor de harismd este legatl de semne distincte, deci de reguli prin
care se creeazd o harismS;
b)
revela{ia, oracol sau alte tehnici de seleclie, care prin legitimitatea lor, conduc
Ia
legitimitatea noului purtdtor de harismd (la evrei, Chofetim); c) desemnarea unui succesor de c6tre cel ce definea pdnd atunci harisma qi recunoagterea sa de
cdtre comunitate, formd frecventd in care legitimitatea venea din desemnare;
de
citre comunitate. Acest mecanism nu este interpretat de Weber ca alegere sau scrutin eliminatoriu, nefiind vorba de o alegere liberS, ci de una in conformitate cu datoria. Legitimitatea apare ca o
It
l
'k:,
in
conexiune cu alte
de
strdmogilor
Ahnengeistbezienhungen. Dreptul celui mai in virstd sau desemnarea de c[tre oamenii din suit[ sunt
frecvent observate
primului nlscut, evitdndu-se luptele pentru putere intre pretendenfii din familia harismaticd ereditard.
Credinfa in legitimitate nu se mai referd la calitalile harismatice personale, ci la dobAndirea puterii in mod legitim, in virtutea ordinii ereditare (Traditionalisierung und Legalisierung);
harismei de funcfie - Amtscharisma -. Credinfa in legitimitate nu mai privegte persoana ci calitdlile dobdndite
in virtutea actului ritual. in acest caz, observd Weber, ne afl[m in fala unei separdri
capacitdlilor harismatice de funcfiune de acelea care se referd la calitdlile persoanei, spre exemplu,
harisma preotului transmisl prin hirotonisire, Salbung, sau harisma regelui, prin ungere qi incoronare.
intr-o functie a episcopului sau preotului, sub influen{a conceptului roman de funcfie,
fost mult mai rapidl ?n Occident decdt ?n Orient. Cu cdt se dezvoltd mai mult interdependenlele
economice ale economiei monetare,
discipolilor, qi cu atdt mai accentuatl tendin{a spre rutinizare. India, este prezentat[ de Weber ca o lard
clasicd
apartenenla
la domenii cu drepturi senioriale este condilionatd de la familia legald, fiefurile fiind date in concesiune celor mai vechi familii. Funcliile
hierocratice, cele de la nivelul comunitdlilor erau legate de harisma ereditard. De asemenea, in "statul
familial" japonez
Geschlechter-staat
funcliondresc -
Patrimonialbeamtenstaat
harismatic ereditar s-a dezvoltat, intr-o manierd asem6nltoare, in intreaga lume, astfel
ci
argumentul
germanilor.
Rutinizarea harismei este identicd cu adaptarea la condiliile unei economii care ac[ioneazd intr-o manierd continud
?n
viala cotidianS. in acest caz, economia este elementul conducdtor qi, in nici
un caz, nu cel determinat. (Die Wirtschaft ist dabei fuhrend nicht gefuhrt). intr-o m6suri mai mare,
transformarea harismaticE ereditard gi cea harismaticd de func{iune servesc, in acelagi timp, ca mijloc
este
ci
este
spulberat[ de ?ndatd ce se schimbd supunerea interioardfa[d de caracterul sacru al succesiunii la tron. Rela{ia dintre religie gi legitimitatea puterii, studiati in complexitatea sa, aduce la lumind nenumdrate
figuri ale fenomenului rutinizdrii: mandat al Cerului conferit suveranului care-l face pe
acesta
participant la ordinea divin6, caracter sacerdotal suprem recunoscut funcliei politice, filiafia divin[. in
cadrul cregtinismului, apar tensiuni intruc6t coexistd doud conceplii asupra rolului gi legitimitdlii
suveranului. Dacd in Occident se afirmi o tendin!6 spre diferen{iere in ierarhia religioasi gi temporald,
dimpotrivd, in Orient, impdratul Bizanlului exercitd autoritatea supremd at6t in ordinea religioasd cdt
qi
vietii sociale32.
in acest context tensiunea provine din faptul c[, pe de o parte, se manifestd o tendin]d spre
diferenlierea temporalului de spiritual, iar pe de
domeniilor qi la o unicitate a procesului de legitimare a puterii. in prima tendinfd se poate percepe o structurd cu
impdratul roman gi Biserica ierarhicS, intdrit6 prin dezvoltarea unei birocralii religioase centralizate
larg autonomd in raport cu defindtorii temporali ai puterii. Ea semnificd, in acelaqi timp, o dualitate de
aparate, drepturi gi comunitEli. O asemenea structurd este
gi a celor doud puteri, una din ele dispundnd de autoritatea supremdcare vine de la Dumnezeu gi de la
misiunea spirituali primitd de la acesta iar cealaltd, nu mai pulin legitimd in ordinea qi funcfia sa, de la
dezbatere esenliald:
legitimitatea prinfului provine de la misiunea sa proprie, aceea de a asigura ordinea temporald sau, dimpotrivd, cum afirmd Sfrntul Bernard qi Inocenfiu al Vl-lea, din delegarea acestei puteri cdtre prin!, prin consimflmdntul Papei? Toma d'Aquino merge p0n5 la urmdtoarea afirmafie: "prinlul are legitimitatea sa proprie qi care este
total laic6. Dar aceastd legitimitate este in acelagi timp, in mod dublu precizatd: prinlul va trebui
aclioneze conform dreptului natural gi ca reprezentant al umanit6tii"33.
sE
Pdni in secolul al XIII-lea, acestei conceplii a dualitalii puterii gi legitimitdfii i s-a opus alta, cu
destul5 tdrie,
in care distinc(ia dintre cele doud puteri se gterge, alteori se atenueaz[. intre
gefii
spirituali, episcopi, papi qi conducdtori temporali, regi gi imp[rafi se constituie un schimb constant de
simboluri, drepturi, atribu{ii gi prerogative ce indici o fuziune de legitimit6fi care transpare din
coroana gi purpura imperiald a papei qi din mitra gi tunica de cleric a regelui sau impdratului care se
vede un adevdrat sacerdot. Aceast6 tendin!5 este afirmatd de tradilia carolingiand, potrivit cdreia episcopii recunosc cd regele ac[ioneazd in numele lui Dumnezeu, ales qi agezat de cdtre el deasupra oamenilor, pentru a-i conduce, avind ca misiune nu numai salvgardarea ordinii gi pdcii, dar gi aceea
de a stabili pe pdmAnt o ordine asem[n[toare aceleia a cdrui model este ordinea celest6. Episcopilor le
i:\ ;-)
{.1
si
conformeze, prin
modul de legitimare a domina{iei prin religie sau intemeierea unei dinastii plecAnd de la o persoand
harsimatici, nu este un proces simplu gi unic; apar modele in anumite conjuncturi de schimbare
economicd gi sociald profund5, cum ar
reprezentate de reformd gi contrareformi. Tensiunea din domeniul religios conferi un caracter precar
gi procesului de legitimare. Contradicfia relativd dintre dou[ conceplii asupra puterii in Islam este evidenliatd de Clifford Geertz
in cazul Marocului:
principiului "Imamist" care recunoagte suveranului un drept de a guverna in numele lui Dumnezeu dar
acceptdrii
-
puterii de cdtre comunitate cu condilia ca aceastd putere sI fie supusd "Shariei" (Clifford Geertz
religioasd gi socialE
Islam observed, 1968). Atunci cind apar migcdri reformatoare puternice, ele vizeazd" o renaqtere
in
acelagi timp,
in
referinfa la un model cunoscut; din restaurarea acestui model se aqteaptd un sistem mai echitabil de distribuire a bunurilor, gi o mai mare justifie. Cei care exercitd puterea nu pot sd o facd decdt bazindugi legitimitatea pe zelul pus ?n slujba islamului, zel ce se afirmd prin respectarea cu scrupulozitate a
Legii revelate de Dumnezeu lui Mahomed, Sharia. Califii au addugat acestei misiuni qi pe aceea de a extinde Islamul, prin lupta ?mpotriva dugmanilor
contractuald, aceea de a respecta Sharia, constituie o presupunere constantd a posibilitdfii ilegitimitdlii oricdrei dominafii a prinlului. Din grupul legigtilor, al pdstrdtorilor Shariei, poate apare cineva care sd proclame ilegitimitatea conducdtorului, acel cineva fiind Cadiul, cel care are autoritatea cunoagterii
Legii gi a practicii cazuistice. Weber utilizeazd exemplul referitor la modul in care cadiul stabileqte
tradifia, pentru a identifica aici sursa lipsei de ralionalitate a aplicdrii unui corp de cunogtin{e. Absenfa
rigorii este invocatd de Weber in ilustrarea unora din trdsdturile birocra(iei patrimoniale, structuratd
sub termenul de "Justiz-Kadi", in care se folosesc argumentiri
sage Ihnen ...".
Pentru a oferi
noastre, ar
o explicalie
in zilelel
fi
constatdm un teren foarte ingust acordat posibilitSlii apari{iei liderului harismatic, de vreme ce simpla
indepdrtare de la Sharia implicd lipsirea de legitimitate a conduc[torilor arabi; rSmdne qiismul, ca spafiu fertil pentru manifestarea harismei, pentru cd se afirmd
cd"
Dominatia legal-ra{ional6
Acesttip de dominafie
captrtd
este
tratat, impreunl cu celelalte tipuri de domina{ie, in capitolul al treilea gi apoi ca parte distinct[ in "Staatssoziologie", in varianta pe care o imbrac[ birocratia. Rdd6cinile acestui tip de dominafie sunt identificate, mai devreme dec6t am putea crede, in
Occident alituri de tipurile de dominalie transmise istoric. Conducerea birocraticd nu a fost qi nu este
singura varietate de dominalie legal[ dar ea este consideratd, a
fi forma
modern, funcfionarul municipal, preotul modern catolic, funclionarii gi angaja{ii unei bdnci moderne
sau a unei mari intreprinderi capitaliste reprezintd, aga cum am menlionat, cele mai importante tipuri ale acestei structuri de dominatie.
sE
legald, supunerea nu se bazeazd pe credin{a sau pe devofiunea fala de persoanele dotate harismatic,
cum ar
conducitorul definit printr-o tradilie a ordinii. Supunerea, in dominalialegald,, estebazatd,mai degrabd pe atitudinea impersonald"fa[d, de ceea ce este numit in general "datoria postului", fapt ce inseamnd competenfdjurisdiclional6frxatd prin norme stabilite ralional, prin ordonanfe, decrete gi reglementiri,
astfel
c[
corectitudine formal6"34. Eficacitatea dominafiei legale se fondeazd pe acceptarea urm[toarelor idei interdependente:
l.
sau
pe
baze ralionale
in raport cu un scop,
respectate, cel putin de membrii unui grup, dar gi de alte persoane din afara grupului, care fac parte
fi semnificative gi importante,
la
din
2. orice drept, in esenfa sa, constd dintr-un sistem de reguli abstracte, referitoare
aplicarea acestor reguli
justifie, la
de
reglementdrile grupului in limita normelor juridice. Aceste reguli determinate in mod general trezesc
aprobarea sau cel pu{in nici o dezaprobare in raport cu reglementdrile grupului.
I '\-t
aici qi comenzile date altora, este el insugi subiectul ordinii impersonale, in funcfie de care se
orienteazd
numai
func(ionarului. 4. supunerea apare ca fiind determinat[ de calitatea de membru al grupului qi este reglementatd
in raport cu structura legal6. Cei care se supun reglementdrilor cu caracter legal pot fi reprezentafi
de
ai unei comunitdti,
gemeindegenosse,
ai unei biserici,
nu persoanei acestuia. Ei se supun in limitele unei competenle obiective, rafional delimitate, aga cum
sunt fixate
in
societate.
Dominafia legald trebuie infeleasd ca o organizare continul a func{iilor sociale definite prin reguli, ca
ceea ce
mijloacelor de impunere trebuie sd constituie subiectul unei condi{iondri bine determinate. Unitatea ce
exercitd o asemenea dominafie este consideratdca autoritate - Behorde - sau organ administrativ sau
autoritate constituitA. Din aceast[ perspectivd sunt considerate ca "Behorde", marile ?ntreprinderi
private, partidele, armata, statul, biserica, pregedintele ales al unui stat, colegiul ministerial, mandatarii aleqi ai poporului, Gewahlten Volksbeauftragten. Organizarea posturilor intr-o asemenea autoritate
semnificd control gi supraveghere, dar in acelagi timp gi dreptul la apel gi exprimarea nemullumirilor.
Comportamentul unui post este reglementat prin reguli tehnice sau norrne. Weber nu explicl conlinutul termenului de reguli tehnice, dar Talcott Parsons crede cd prin acest termen Weber probabil
infelege cursul prescris al unei acfiuni, curs dictat de necesitatea atingerii unei eficienle sau a unei
lui
Parsons,
ar
semnifica regulile
ce
limiteazd
in
aplicarea lor implic[ aspectul ralional, atunci este necesard o pregdtire specializatd, Fachschulung. Aceasta ne aratd
c[
ocuparea unui post sau unei pozilii oficiale in cadrul unui "staff' administrativ.
in mod normal, in
sistemul dominafiei legale, un Verwaltungsstab este compus din funcfionari, Beamte, oricare ar fi
tip ra{ional de
asupra mijloacelor de
productie sau de administrare, care se afl6 in folosin{a lor, ei fiind obligafi sd dea cont de modul de
folosire a acestor mijloace. Postul ierarhic ocupat este tratat intr-un mod obiectiv, manierd ce il
diferenliazd de ipostaza insuqirii postului in dominafia patrimoniald gi cea neo-patrimonialS din ![rile aflate intr-un proces de modernizare.Deci, postul nu este insugit de cel care
il
ocuparea acestuia niqte drepturi sau avantaje. Exist6 unele situafii in care posturile "sunt prevdzute" cu
o serie de drepturi cum este situalia unor judecdtori, dar in acest caz nu este vorba de o insuqire
postului, ci mai degrabl de prevederi care urmdresc sd asigure o conduitl obiectivS, independent5.
Funclionarea dominaliei legale inseamnd organizarea continud a func{iilor oficiale, ceea ce presupune
gi redactarea unor documente scrise, ca element caracteristic pentru toate tipurile de acliune modernd
forme. Cel "mai pur tip" al dominafiei legale este cel care utilizeazd un
aparat
birocratic (Die
reinste Typus der legalen Herschaft ist dienjenige mittelst bureaukratinschen Verwaltungsstabs). Aparatul birocratic se afl6 sub controlul autoritilii supreme gi se constituie din funclionari care sunt aprobali in activitatea lor gi care funclioneazd in conformitate cu unele criterii. Astfel, din punct de vedere legal,
impersonale de birou. Funclionarii sunt organizali intr-o ierahie, clar definitd, a posturilor, fiecare din
acestea
avind o competenl6 definit[ legal. Postul este ocupat pe baza unei rela]ii pur contractuale,
printr-o selectie liber6, in funcfie de calificare (krafts Kontrakts, also prinzipiell auf Grund freier
Auslese). Func{ionarii sunt plAtifi in bani, cu salarii fixe, scara salariald fiind stabilitd prin ordinea in ierarhie. Postul este tratat ca singura sau primordiala ocupa(ie a acelui care il ocupd, este considerat ca o carierd in care funcfioneaz[ criteriile vArstei, Amtsalter, qi cel al realizdrilor. Promovarea, Laufbahn,
fi
controlatd
Faptele istorice
ii
confirmd
lui
inalt de eficienfd. Dintr-o perspectiv[ formald, birocra{ia monocraticd este cel mai ra{ional mijloc
cunoscut prin care se realizeazd dominalia asupra oamenilor. Astfel, "administra{ia birocraticomonocraticd, prin precizia sa, prin permanenfa sa, prin disciplina, rigorismul qi increderea pe care o inspir5, prin cracterul s[u de previzibilitate pentru cel care de{ine puterea, ca gi pentru cei interesafi,
:i- r
formal"35. Aparilia acestei dominalii reprezintd "celula germinal6" a statului modern occidental. (Die
keimzelle des modernen okzidentalen Staats). Prin calitalile sale, ea este indispensabild pentru nevoile
administraliei de mas6, astfel cd alegerea ce se poate face este intre administrafia birocratici
qi
birocratice, faptul fiind valabil pentru stat, armat6, bisericd, intreprinderi economice, asocia!ii
particulare, cluburi. Acest fenomen este denumit de Weber ca "cel mai crucial fenomen al statului
modern vestic". Sursa superioritdlii administraliei birocratice provine din rolul cunoagterii tehnice care
a devenit indispensabilE, mai ales dac6 o raportdm la dezvoltarea tehnologiei moderne gi a metodelor
de organizare qi conducere a producliei de bunuri. Pentru noi, in acest moment al sfdrgitului de secol,
este interesantd afirma{ia
lui Weber potrivit cdreia, din perspetiva birocrafiei nu existd nici o diferenld
intre sistemul capitalist qi cel organizatpebaze socialiste. El spune cd, dacd s-ar rcaliza in sistemul
socialist un nivel inalt de eficien{i, comparabil cu cel din capitalism, aceasta ar insemna o creqtere
spectaculoasi a importan{ei birocra(iei specializate. Weber observd totodatd caracterul de neevitat al
birocrafiei pentru eficienla acliunii umane; dacd cei supugi controlului birocratic ar cduta sd scape de
influenfa aparatului birocratic, faptul nu ar fi posibil decdt prin crearea unei organizafii proprii, care in
mod egal va
fi
funclionare continul din cauza manifestdrii intereselor diverse care pot fi de naturd materialf, qi ideald.
continua sd func(ioneze ca gi pentru guvernul precedent. Singura intrebare care se pune se refer6 la
acela care va controla maqindria birocraticd existenti (Stehts die frage: ver beherrscht den bestehenden
bureaukratischen apparat?). Weber discutd foarte mult tema relaliei dintre dezvoltarea capitalistd gi dezvoltareabirocra{iei. in stadiile sale moderne de afirmare, capitalismul tinde sd impund dezvoltarea
birocrafiei, el oferind baza economicl cea mai rafionald pentru dezvoltarea administratiei birocratice,
dar gi capacitatea pentru aceasta de a se dezvolta in forma cea mai inaltS. O formd socialistd
organizare, spune Weber, nu ar putea altera nici una din trdslturile evocate
de
in legdturd cu dezvoltarea
birocratic[. Mai mult, sistemul socialist ar trebui sd-gi pund problema dacd el poate asigura condiliile
de realizare a administraliei birocratice, pe care ordinea capitalistd le poate crea.
Existd o serie de consecin{e sociale importante ale dezvoltdrii birocratice, printre care Weber
menlioneaz5, tendin{a de "nivelare" sociali care aclioneazdin interesul ldrgirii bazei de recrutare in
termeni de competenf[ tehnic6, tendinfa spre plutocralie datorati mdririi perioadei de formare
profesionald, dominanfa unui spirit de impersonalitate formal6, promovat de interesele ce ac[ioneazd
in
acest
moment al analizei, atragem atenlia asupra a dou[ aspecte ce vor fi dezvoltate in capitolul referitor la
\7
l^
actualitatea teoriei lui Max Weber asupra puterii qi dominaliei. Primul aspect, provine din antinomia
fi comitetele revolufinare,
se
intrd
revolufionar[ pe care le au in vedere comitetele revolufionare, sovietele de muncitori gi solda{i qi alte forme de organizare revolulionar5. Al doilea aspect se referd la tr6sdtura deja men{ionatd a spiritului
birocrafiei, aceea a tendin{ei func}ionarilor de a trata sarcinile administrafiei dintr-o perspectivd utilitarismului material in serviciul celor "administrati". Func{ionarii vor avantajele
fi
qi
in
democratizare.
1z\ \-'
\,\ \\