Cuprins: Introducere 2 Capitolul I Rezultatul financiar- element esenial al activitii intreprinderii 5 1.

1 Coninutul, factorii de formare i formele de exprimare a rezultatelor financiare 5 1.2. Rentabilitatea- indicator de baz a aprecierii eficienei activitii 11 1.3. Pragul de rentabilitatea- modalitate de estimare a rezultatelor financiare ale intreprinderii 19

Capitolul II. Analiza rezultatelor financiare n cadrul ntreprinderii SA Floare Carpet 25 2.1. Caracteristica general a SAFloare Carpet 25 2.4. Oportuniti de cretere a rezultatelor financiare i a rentabilitii pentru SA Floare Carpet 52 Capitolul III Modaliti de sporire a rezultatelor financiare ale ntreprinderii 56 3.1. Factorii de influien asupra profitului i oportuniti de optimizare a valorii acestora. 56 3.2. Problematica sporirii rezultatelor financiare pentru intreprinderile din Republica Moldova 57 Concluzii i recomandri 64 Bibliografie 71

Introducere Actualitatea temei . P r o c e s u l d e p r i v a t i z a r e , d e l i b e r a l i z a r e a p r e u r i l o r i activitilor economice, dei sunt componente eseniale ale economiei de pia, s-aud o v e d i t a f i i n s u f i c i e n t e n v e d e r e a c o n s t i t u i r i i u n e i e c o n o m i i d e p i a e f i c a c e . Capacitatea redus de autofinanare, insuficiena de mijloace circulante, preurile n a l t e l a r e s u r s e l e f i n a n c i a r e i e n e r g i e , n e c o m p e t i v i t a t e a p r o d u c i e i i p i e r d e r e a pieelor tradiionale de desfacere, conducerea administrativ greoaie n-au permis

ntreprinderilor s- fac fa noului sistem economic, ci, dimpotriv, a condus la ostare dezastruoas a acestora.n decursul ultimului deceniu volumul produciei industriale s-a redus cu 63%,c a p a c i t i l e d e p r o d u c i e s e u t i l i z e a z d o a r l a n i v e l u l d e 1 0 - 3 0 % . M a i m u l t d e jumtate din numrul ntreprinderilor industriale genereaz pierderi, unele abia de-iacoper cheltuielile.D r e p t r e z u l t a t , c r e t e n u m r u l n t r e p r i n d e r i l o r f a l i m e n t a r e , i a r e c o n o m i a Republicii Moldova este ameninat de pericolul dezindustrializrii. Pornind de la s i t u a i a c r e a t , p r o b l e m a c e n t r a l n p r a c t i c a e c o n o m i c c o n t e m p o r a n a d e v e n i t cutarea unor soluii eficiente de redresare economic i financiar a acestui sector d e m a x i m i m p o r t a n p e n t r u n s i e x i s t e n a R e p u b l i c i i M o l d o v a . P r o c e s u l d e elaborare a soluiilor menionate trebuie conceput, ns, cu evaluarea rezultatelor n r e g i s t r a t e d e s e c t o r u l n t r e p r i n d e r i l o r i n d u s t r i a l e p e n t r u a s e r e u

 i i d e n t i f i c a r e a factorilor i a cauzelor care le-au generat. i n acest sens, diagnosticul este chematts devin fundamentul acestor soluii.n acest context, tema prezentei lucrri se dovedete oportun, deoarece pe o direcie de studiu de un apreciabil interes teoretic i, ndeosebi pragmatic. Scopul lucrrii c o n s t n s t u d i e r e a , c e r c e t a r e a i e v i d e n i e r e a m e t o d e l o r progresive ale diagnosticului i estimrii rezultatelor financiare a ntreprinderilor Republicii Moldova.Scopul propus a impus rezolvarea urmtoarelor sarcini: 1) e x a m i n a r e a r i g u r o a s a s i s t e m u l u i d e i n d i c a t o r i c e r e f l e c t r e z u l t a t e l e financiare ale unitilor de producie, coninutul lor, metodele de calcul i apreciere; 2) descrierea metodelor diagnosticului i aprecierea indicatorilor financiarisub aspectul complexitii legturilor reciproce dintre indicatorii rezultativii factorii corelai; 3) c a l c u l u l i a p r e c i e r e a i n f l u e n e i f a c t o r i l o r r e s p e c t i v i a s u p r a m o d i f i c r i i indicatoril or rezultativi;

4) e v i d e n i e r e a r e z e r v e l o r i n t e r n e d e m a j o r a r e a r e z u l t a t e l o r f i n a n c i a r e i elaborarea msurilor concrete pentru mobilizarea lor pe viitor; 5) perfecionarea mecanismului analitic n domeniul temei de cercetare n baza rezultatelor financiare i posibilitilor utilizrii e i p e p a r c u r s u l elaborrii programului previzional de dezvoltare a unitilor de producie;n baza scopului lucrrii autorul a elaborat urmtoarea structur a tezei, careconst din: introducere, trei capitole, concluzii, bibliografie i anexe referitoare lainformaia utilizat din rapoartele financiare pe anii 2005-2006 de la ntreprinderea analizat. In CAPITOLUL I: Rezultatul financiar element esenial al activitiiintreprinderii se studiaz conceptele teoretice privind rezultatele financiare ale n t r e p r i n d e r i i . S e s t u d i a z i m p o r t a n a , s a r c i n i l e d i a g n o s t i c u l u i i s u r s e l e informaionale, legtura reciproc dintre raportul financiar i bilanul contabil prini n t e r m e d i u l i n d i c a t o r i l o r g e n e r a l i z a t o r i d e e f i c i e n i c o n c o r d a n a i n d i c a t o r i l o r privind rezultatele financiare i rentabilitate. In CAPITOLUL II: Analiza rezultatelor financiare n cadrul SA FloareCarpet S-a studiat concepte teoretice privind rezultatele financiare i rentabilitatea.S - a e f e c t u a t n e m i j l o c i t a n a l i z a s t r u c t u r i i p r o f i t u l u i p e r i o a d e i d e g e s t i u n e p n l a impozitare, a profitului din activitatea operaional i a profitului brut, ulterior s-a a n a l i z a t r e n t a b i l i t a t e a a c t i v e l o r , r e n t a b i l i t a t e a e c o n o m i c , c t i r e n t a b i l i t a t e a fi nanciar.n capitolul III: Modaliti de sporire a rezultatului financiar la ntreprindere S a studiat concepte a potenialului rezultativ al ntreprinderii elaborndus e prognoze economice sub aspect strategic Tema cercetrii o constituie studierea rezultatelor financiare ale activitii de producie, influena lor asupra viabilitii acestei activiti n condiiile tranziiei lae c o n o m i a d e p i a , c t i m o d e l u l a n a l i t i c c e r e f l e c t e t a p e l e d e b a z a l e diagnosticului i aprecierii acestor rezultate n dinamica i n plan strategic.

La costul vnzrilor: 1. se calculeaz ritmul de cretere n dinamic la capitolul Alte produse, lucrri i servicii :(31296.5 / 28096,8 ) x 100 = 111,38 % 2. se calculeaz ritmul de cretere n dinamic a costului total al vnzrilor:(49545,8 / 45864,2 ) x 100 = 108,02% 3. se calculeaz coeficientul de recalculare la capitolul Alte produse, lucrri i servicii :111,38 / 108,02 = 1,0312 4. se determin valoarea recalculat la capitolul A l t e p r o d u s e , l u c r r i i servicii :28096,9 x 1,0312 = 28973,4 mii lei. 5. se introduce rezultatul obinut la capitolul A l t e p r o d u s e , l u c r r i i servicii col. 8 din tabelul 2.3.1. 6. se adun toate rezultatele obinute n col. 8 pe fiecare capitol n parte i sea f l c o s t u l t o t a l a l v n z r i l o r . L a n t r e p r i n d e r e a F l o a r e C a r p e t S A e l constituie 46733,7 mii lei.Aceleai calcule se efectueaz i la volumul venitului din vnzri n capitolul Alte produse, lucrri i servicii (col. 11).Astfel, la ntreprindere , pentru a determina volumul venitului din vnzri recalculatse respect urmtoarele proceduri analitice: 1 Se calculeaz ritmul de cretere a volumului venitului din vnzri lacapitolul Alte produse, lucrri i servicii :(35229,6 / 30564,1) x 100 = 115,26 % 2 Se calculeaz ritmul de cretere a volumului total al venitului din vnzri :(63407,8 / 58000) x 100 = 109,32 % 3 Se calculeaz coeficientul de recalculare pentru volumul venitului din vnzri la capitolul Alte produse, lucrri i servicii : 115,26 / 109,32 = 1,0543

ezultatul financiar- element esential al activitatii intreprinderii 1.1 Continutul, factorii de formare si formele de exprimare a rezultatelor financiare
Pentru adaptarea la schimbari capacitatea de a privi cu cativa pasi inainte joaca un rol esential Alvin Tofller Socul viitorului

Implementarea standardelor nationale de contabilitate, precum si modificarea esentiala a rapoartelor financiare ale agentilor economici din Republica Moldova, necesita elaborarea si adoptarea unui sistem de indicatori rezultativi, care va permite sa determine potentialul economicofinanciar al unitatilor de productie pe termen prin analiza lor expresa. Toata informatia trebuie sa fie prezentata si prelucrata astfel incat continutul ei sa corespunda cerintelor si necesitatilor tuturor utilizatori interni si externi. In practica analitica pot fi propuse pentru utilizare mai multe modele in acest sens. Insa, dupa opinia specialistilor in domeniu, prezinta un deosebit interes urmatorul model pentru analiza expresa si estimarea potentialului economico-financiar al intreprinderii. Modelul respectiv va da posibilitate conducatorilor intreprinderilor de a determina justificativ nu numai potentialul economico-financiar realizat, ci si strategia de dezvoltare orientata in aceasta directie. Defacto, agentii economici din Republica Moldova trebuie sa dispuna de un model Analitic justificat in acest domeniu, tinand cont de cerintele Noului Sistem Contabil si necesitatile dezvoltarii sferei de productie pe viitor. In conformitate cu cerintele dure ale pietei, corelatia indicatorilor generalizatori, ce reflecta procesul de productie si rezultatele acestuia sufera o modificare esentiala si este determinata de ritmul de crestere a profitului perioadei de gestiune pana la impozitare obtinut prin urmatoarea corelatie a indicatorilor generalizatori: 1 profitul perioadei de gestiune pana la impozitare; 2 volumul din vanzari;

3 4

volumul productiei vandute; volumul productiei fabricate (lucrarilor si serviciilor prestate);

5 resursele materiale; 6 mijloace fixe de productie;

7 forta de munca. Deci, cererea de factori de productie si compensarea unui factor prin altul sunt determinate de pretul de piata si de veniturile la care pretind intreprinderile. De regula, fiecare producator trebuie sa-si manifeste spiritul gospodaresc in activitatea pe care o desfasoara. Aceasta se exprima prin argumentarea si rezolvarea permanenta a acelor trei probleme de baza: 1. Ce bunuri sa produca si in ce cantitati? 2. In baza carui potential intern de resurse materiale, umane, financiare si informationale se varealiza procesul de productie? 3. Cum trebuie combinate aceste resurse in producerea bunurilor respective pentru a obtine rezultate financiare avantajoase? Pornind de la aceasta, este propusa o viziune asupra acestui proces, tinand cont de toti factorii semnificativi, imbinati in activitatea de productie prin continutul lor cantitativ, cat si calitativ (Schema 2 Anexa 2) Modelul prezentat are la baza trei compartimente cu o legatura reciproca pe verticala si orizontala. Primul compartiment este dedicat factorilor de strategie, care reflecta triada rezultatelor financiare: profitabilitatea vanzarilor, recuperabilitatea activelor si rentabilitatea surselor depuse in patrimoniul intreprinderii. Compartimentul doi cuprinde factorii de reglare care, dupa continut reflecta formele si metodele noi de organizare a procesului de productie si de munca conform conditiilor actuale de dezvoltare. La randul sau profunzimea examinarii factorilor de reglare prevede evidentierea si cercetarea urmatoarelor elemente constructive: 1 Formele noi de organizare a muncii si dirijare a activitatii;

2 3

Necesitatea investigatiilor in dezvoltarea si perfectionarea procesului de productie; Evidenta factorilor de risc pentru determinarea pierderilor posibile si preintampinarea lor deplina sau partiala.

Compartimentul trei include in sine factorii de potential care, actualmente joaca un rol deosebit in autogestiunea unitatilor de productie. Acest compartiment consta din urmatoarele elemente consecutive: 1. asigurarea deplina si la timp cu resurse necesare; 2. utilizarea eficienta a resurselor implicate in procesul de productie; 3. oprimizarea consumurilor si cheltuelilor intreprinderii. Avantajul acestui model, consta in faptul ca, determinarea si aprecierea fiecarui compartiment in parte se poate efectua atat direct, cat si indirect, tinand cont de legatura stransa dintre indicatorii si factorii corelati. Astfel, avand o imagine clara asupra factorilor strategici putem argumenta si determina factorii de potential. Totodata, concordanta reciproca dintre aceste doua grupe de factori depinde in mare masura si de eficienta utilizarii factorilor de reglare. Legatura aceasta, conditionata de cerintele dure ale economiei de piata, poate fi explicata prin modificarea anuala a fiecarui indicator generalizator nominalizat mai sus pas cu pas, luand in consideratie urmatoarele granite de timp: 1. ritmul lor de crestere pe parcursul a doi ani de gestiune (in exemplul nostru anii 2005-2006); 2. ritmul lor strategic in decursul urmatorilor 3 ani ( 2004 programat, 2005 proiect, 2006 prognoza). Specialistii din acest domeniu, care au participat la elaborarea acestui sistem de indicatori, considera ca fiecare conducator va avea posibilitatea de a determina si a supraveghea nu numai strategia sa de dezvoltare, ci si stransa legatura a ritmului de crestere a indicatorilor generalizatori pe viitor, care reflecta utilizarea eficienta si creatoare a efortului propriu al colectivului de munca in activitatea de productie (Anexa 3). In conditiile economiei de piata un rol semnificativ il au sursele de informare privind rezultatele financiare. Conform Standardelor Nationale de Contabilitate, incepand cu 1 ianuarie 1998 s-au modificat complet atat

continutul, cit si elementele structurale ale indicatorilor care participa la formarea acestor rezultate. Bilantul contabil reflecta situatia financiara a intreprinderii la una anumit moment de timp, pe cand raportul privind rezultatele financiare genereaza operatiunile economice efectuate intr-un interval de timp concret, anumita perioada de gestiune. In prezent raportul privind rezultatele financiare se intocmeste trimestrial cu total cumulativ de la inceputul anului de gestiune. Intreaga totalitate de indicatori prezentati in raportul privind rezultatele financiare poate fi subdivizata in trei grupe: 1. venituri; 2. cheltuieli; 3. rezultate financiare (profituri sau pierderi), care reprezinta diferenta dintre venituri si cheltuieli. In practica mondiala raportul privind rezultatele financiare se intocmeste sub forma de o treapta sau mai multe trepte. In primul caz se grupeaza separat toate cheltuielile si veniturile intreprinderii, a caror suma algebrica reflecta rezultatul financiar. A doua modalitate este bazata pe o serie de calcule intermediare ale profitului (pierderilor) sub aspectul unor feluri distincte de activitati ale intreprinderii (operationala, de investitii, financiara) si ca urmare a evenimentelor exceptionale. Anume aceasta forma de intocmire a raportului privind rezultatele financiare este adoptata actualmente in Republica Moldova. Deci rapoartele financiare reprezinta o informatie financiara sistematizata despre evenimentele care influenteaza activitatea intreprinderii si operatiile economice. Scopul rapoartelor financiare cu destinatie generala il constituie prezentarea unei informatii accesibile investitorilor si creditorilor reali si potentiali privind: 1 situatia financiara a intreprinderii; 2 indicatorii activitatii acesteia si fluxul mijloacelor banesti; 3 resursele economice si datoriile intreprinderii; 4 componenta activelor si a surselor de formare a acestora, precum si modificarile lor; fiind necesara in luarea deciziilor economice.

Rapoartele financiare se intocmesc conform formularelortip aprobate de Ministerul Finantelor, se prezinta in termenele prevazute de legislatia Republicii Moldova si cuprind: Bilantul Contabil (formularul nr.1); Raportul privind rezultatele financiare(formularul nr.2); Raportul privind fluxul capitalului propriu (formularul nr.3); Raportul privind fluxul mijloacelor banesti (formularul nr.4); anexele la rapoartele financiare; nota explicativa.

Noi ne vom opri mai detaliat la al doilea formular (nr.2) informatia din el fiind utilizat pe parcursul cercetarii temei in cauza. (Anexa 4) Raportul privind rezultatele financiare se considera ca una dintre cele mai importante si esentiale parti a rapoartelor financiare, care prezinta un interes deosebit atat pentru conducerea intreprinderii, cit si pentru alti utilizatori de informatii. In conformitate cu S.N.C. 5 Prezentarea rapoartelor financiare raportul privind rezultatele financiare cuprinde 15 indicatori care reflecta veniturile, cheltuielile si profiturile (pierderile) realizate in cursul perioadei curente de gestiune si perioadei corespunzatoare a anului precedent.

Primii opt indicatori componenti ai raportului nominalizat caracterizeaza veniturile, cheltuielile si rezultatele din activitatea operationala a intreprinderii, determinata de statutul acesteia, care reprezinta in fond o activitate curenta, ce se reinnoieste continuu. Apoi in raport sunt prezentate rezultatele financiare aferente a ctivitatii intreprinderii, care nu constituie pentru ea o activitate de baza. In special, se reflecta rezultatul din operatiunile efectuate in domeniile suplimentare ale activitatii de afaceri a intreprinderii, cum sunt activitatea de investitii si cea financiara. In afara de aceasta, separat se inregistreaza rezultatul aparut ca urmare a evenimentelor si operatiunilor exceptionale.
Analiza fiecarui tip de profit al intreprinderii poarta un caracter semnificativ, deoarece permite managerilor sa aleaga directiile principale de desfasurare ale activitatii intreprinderii atat pentru perioada curenta, cat si pentru cea previzionala. Totodata, rezultatele acestei analize permit

investitorilor potentiali sa-si decida strategia indreptata spre minimizarea pierderilor si riscului financiar pentru investitiile depuse in activitatea intreprinderii concrete.Este necesar de mentionat, ca intre informatia reflectata in Bilantul Contabil si Raportul privind rezultatele financiare exista o legatura cu o interactiune reciproca. Pentru a intelege mai bine continutul acestei legaturi, ne vom opri succint asupra elementelor, care contribuie la formarea rezultatelor financiare la nivel de intreprindere, reflectate in rapoartele sus mentionate prin urmatoarele doua scheme . (Schema 3 Anexa 5 si Schema 4 Anexa 6) In prima schema tine de formarea indicatorului-cheie al activitatii de gestiune a unitatilor de productie profitabilitatea (rentabilitatea) vanzarilor. Modelul prezentat are un caracter complex si se bazeaza pe cateva compartimente cu o interconexiune pe verticala si orizontala. Primul compartiment cuprinde mecanismul de formare a veniturilor din vanzari. Al doilea compartiment cuprinde mecanismul formarii costului acestor vanzari. Al treilea formarea profitului brut si ultimul compartiment cuprinde formarea profitabilitatii vanzarilor.Este necesar de mentionat ca fiecare din aceste compartimente joaca un rol semnificativ atat pentru desfasurarea procesului de productie, cit si a activitatii de desfacere. A doua schema tine de legatura dintre informatia reflectata in Raportul privind rezultatele financiare si Bilantul contabil prin continutul indicatorului generalizator rentabilitatea activelor intreprinderii. Care dupa continut reflecta eficienta utilizarii activelor investite in activitatea intreprinderii, indiferent de sursele de provinienta a lor. 1.2. Rentabilitatea- indicator de baza a aprecierii eficientei activitatii Profitul constituie ratiunea activitatii de productie si practic determina prosperarea intreprinderii in perioada previzionala. De regula, toate unitatile de productie, care se dovedesc a fi neprofitabile, si deci, nerentabile, sunt supuse falimentului. Rentabilitatea constituie una din formele de exprimare a eficientei economice fiind criteriul esential ce sta la baza adoptarii deciziilor economice-financiare. In functie de acest criteriu, managerii stabilesc continuitatea, extinderea, restrangerea sau reorientarea deciziilor. Deci, putem cert mentiona ca contabilitatea si analiza rezultatelor financiare si a rentabilitatii reprezinta un studiu complex, cu ajutorul caruia se poate determina multitudinea influentei factorilor, care contribuie la modificarea acestor indicatori pe parcursul unei perioade de activitate. In baza acestui studiu pot fi elaborate decizii necesare in domeniul economic-financiar

pentru ameliorarea situatiei nefavorabile si crearea unor activitati noi cu facilitati adaugate pentru activitatea de productie. Obtinerea profitului este ratiunea de a fi a intreprinderii, scopul principal pe care il are antreprenorul inainte de a initia o afacere. E cunoscut faptul, ca valoarea relativa a profitului este reflectata in forma de rentabilitate. Deci, daca masa profitului in unitati valorice ne demonstreaza suma profitului obtinut, apoi rentabilitatea in forma procentuala reprezinta eficacitatea activitatilor desfasurate: operationala, de investitii si operationala. Formula generala a rentabilitatii, din punct de vedere a continutului economic, reflecta raportul dintre efect si efort. Insa, in conditiile economiei de piata se utilizeaza un sistem larg de indicatori ce adera la rentabilitate tinand cont de necesitatile analizei, si anume: 1 rentabilitatea produselor fabricate; 2 rentabilitatea produselor vandute; 3 rentabilitatea comerciala; 4 profitabilitatea vanzarilor; 5 rentabilitatea mijloacelor de productie; 6 rentabilitatea activelor; 7 rentabilitatea capitalului permanent; 8 rentabilitatea capitalului propriu. Fiecare din acesti indicatori isi are formula sa de calcul. Esenta lor este identica: reflecta eficacitatea la diferite niveluri de activitati. In acest context, sarcinile principale ale analizei sunt: 1 aprecierea generala a tendintei modificarii indicatorului examinat de rentabilitate in dinamica; 2 calculul si aprecierea influentei factorilor respectivi asupra modificarii acestui indicator; 3 evidentierea rezervelor interne ce tin de sporirea rentabilitatii pe viitor si elaborarea masurilor concrete pentru mobilizarea lor. Sursele de informatii sunt urmatoarele:

1 2

Datele calculatiilor individuale pe fiecare produs aparte fabricate si vandute, pentru analiza rentabilitatii pe produse; Datele raportului financiar, inclusiv bilantul contabil si raportul privind rezultatele financiare pentru analiza rentabilitatii activelor, capitalului propriu si capitalului permanent; Alte surse de informatie necesare pentru examinarea aprofundata a indicatorilor de rentabilitate evidentiate din evidenta operativa, statistica si contabila.

Rata de rentabilitate economica reprezinta rata de rentabilitate a ansamblului capitalurilor atrase de aceasta de la proprietarii si creditorii sai. Intr-o acceptiune mai larga, rata rentabilitatii economice exprima eficienta capitalului economic alocat activitatii productive a intreprinderii. In limbajul anglo-saxon, rata rentabilitatii economice poarta denumirea de rata rentabilitatii activului; de aceea, ea se prescurteaza prin ROA (Return on Assets, unde Assets = activ). Modul uzual de calcul al rentabilitatii economice (Rre) este urmatorul: In cadrul relatiei de calcul anterioare, activul economic este contrapartida din activul bilantier a resurselor atrase, prezente in pasiv; activul economic reprezinta ansamblul activelor finantate pe seama acestor resurse, respectiv activele imobilizate nete la care se adauga activele circulante nete. AE = CPR + Datfin = IMO + ACRnete unde: AE = activul economic CPR = capitalurile proprii ale intreprinderii IMO = valoarea neta a activelor imobilizate din proprietatea intreprinderii Datfin = datorii financiare ACRnete = active circulante nete Rata rentabilitatii economice trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: rata rentabilitatii economice trebuie sa fie mai mare decat rata inflatiei pentru a asigura mentinerea valorii sale;

 in termeni reali, rata remunereze capitalurile investite la economie (rata medie a dobanzii) care si le-au asumat furnizorii intreprinderii);

rentabilitatii economice trebuie sa nivelul ratei minime de randament din si al riscului economic si financiar pe de capitaluri (actionarii si creditorii

de asemenea, rata rentabilitatii economice trebuie sa permita intreprinderii reinnoirea si cresterea activelor sale intr-o perioada de timp cat mai scurta. Asadar, rentabilitatea economica reprezinta rentabilitatea ansamblului capitalurilor investite. Marimea sa este strans legata de nivelul rentabilitatilor obtinute de fiecare investitor de capitaluri in parte. Daca tinem cont ca actionarii si creditorii sunt cei mai importanti investitori de capitaluri, atunci rentabilitatea economica poate fi estimata pornind de la rentabilitatile obtinute de acestia. Ca atare, aceasta poate fi calculata ca o medie ponderata a rentabilitatii capitalurilor proprii, respectiv a celor imprumutate. Ponderile reprezinta proportia fiecarui tip de capital in totalul capitalurilor atrase de intreprindere pentru finantarea activitatilor sale, astfel: unde: Rec = rentabilitatea economica Rfin = rentabilitatea financiara CPR = capitaluri proprii AE = activ economic Rd = rata dobanzii DATfin = datorii financiare Noua determinare a rentabilitatii economice este foarte utila mai ales atunci cand suntem interesati sa calculam nivelul acceptabil al acesteia care asigura remunerarea ceruta de investitorii de capitaluri. In conditiile in care rata de rentabilitate ceruta de proprietari nu coincide cu rentabilitatea financiara realizata, apare o neconcordanta intre rentabilitatea economica ce ar trebui obtinuta de intreprindere si cea efectiv realizata. In schimb, daca rentabilitatea financiara obtinuta corespunde asteptarilor actionarilor, putem spune ca nivelul de rentabilitate economica atins asigura remunerarea ceruta a capitalurilor atrase de la investitori.

Prin urmare, daca firma nu va face eforturi pentru a-si majora rentabilitatea financiara, ea risca sa-si piarda actionarii. In conditiile in care firma este listata la bursa sau pe RASDAQ, capitalizarea sa bursiera va inregistra un declin, consecinta a problemelor in domeniul profitului. Pentru evitarea pierderii actionarilor, intreprinderea va apela la masuri de criza sau de compromis, dintre care se pot mentiona: transferul unei parti din resursele ce revin statului catre proprietari, prin practicarea pentru asociati a unor salarii cu mult peste nivelul mediu al ramurii. Astfel, intreprinderea realizeaza in primul rand o economie de impozit, inversand in acelasi timp, ordinea platii celor implicati in afacere: intai proprietarii, apoi statul; acumularea datoriilor catre stat, in conditiile reesalonarilor si exonerarilor deja traditionale ale platii impozitelor si penalitatilor aferente, proband un management financiar realizat cu acordul statului de o parte din firmele romanesti. Analiza factoriala a rentabilitatii presupune descompunerea ratelor de rentabilitate pe factorii de influenta a acestora. Pus in practica de catre Du Pont Powder Company, acest tip de analiza se dovedeste si astazi util in cadrul managementului rentabilitatii firmei. Ideea centrala a acestui tip de analiza consta in identificarea principalilor factori care influenteaza direct sau indirect rentabilitatea intreprinderii si integrarea marimii lor intr-un sistem de rate ce conditioneaza nivelul acesteia. Astfel, in functie de prioritatile managementului in gestiunea rentabilitatii, descompunerea factoriala a acesteia difera. A. Descompunerea factoriala a rentabilitatii economice Ratele de rentabilitate economica sunt compuse din doua rate: de structura valorica a cifrei de afaceri (rate de marja) de rotatie a capitalurilor, prin cifra de afaceri. Pornind de la aceste consideratii, rata de rentabilitate economica (Rre) se poate exprima astfel:

Rre = Rata de structura valorica a CA x Rata de rotatie a capitalurilor (prin CA)

Fiecare din aceste rate serveste la o analiza financiara aprofundata a intreprinderii. Astfel, ratele de structura caracterizeaza conditiile de exploatare economica (capitalurile consumate), iar ratele de rotatie caracterizeaza eficacitatea capitalurilor angajate de intreprindere in desfasurarea activitatii sale economico-financiare (capitalurile alocate). In fapt, descompunerea ratelor de rentabilitate evidentiaza influenta a doua grupe de factori: un factor cantitativ (marja de acumulare); doi sau mai multi factori calitativi (rotatia capitalurilor, structura financiara). Marimea efectiva a acestor rate exprima o anumita combinare intre factorul cantitativ si factorii calitativi de crestere a rentabilitatii. Drept urmare, rata rentabilitatii economice poate fi majorata, fie prin cresterea marjei de acumulare (diferenta dintre cifra de afaceri si cheltuielile de gestiune), fie prin cresterea rotatiei capitalurilor. In perioadele de dezvoltare, capitalurile investite pot sa creasca mai repede decat rentabilitatea intreprinderii. De aceea, este posibil ca, in ciuda cresterii ratei marjei brute, sa se inregistreze o rata scazuta a rentabilitatii economice (efectele profitabile ale investitiilor se vor propaga in timp). unde: relatia (1) = rata marjei asupra valorii adaugate (RmVA) relatia (2) = randamentul imobilizarilor (Rimo) relatia (3) = coeficientul investitiilor (Cinv) Astfel, rata de rentabilitate economica se mai poate exprima intr-o noua formulare: Rre = RmVA x Rimo x Cinv Rentabilitatea economica este astfel pusa in corelatie cu rentabilitatea factorului munca, cu randamentul investitiilor in active fixe si cu structura investitiilor (respectiv, ponderea investitiilor strategice). B. Descompunerea factoriala a rentabilitatii financiare

Rata rentabilitatii financiare poate fi descompusa in doua (sau mai multe) rate componente: sau In felul acesta se evidentiaza dependenta rentabilitatii financiare de rata marjei nete de rentabilitate, de rotatia capitalurilor si de structura finantarii (in timp) a investitiilor intreprinderii. Este de remarcat ca o crestere a rentabilitatii financiare poate fi obtinuta, in anumite conditii, prin cresterea indatorarii. Contractarea de credite poate determina o crestere a rentabilitatii capitalurilor investite de proprietari pe doua cai: castigul realizat dintre diferenta intre rata de rentabilitate economica a intreprinderii si rata de dobanda platita creditorilor pentru capitalurile investite de acestia in firma; economia de impozit obtinuta de societatea comerciala prin deducerea cheltuielilor cu dobanzile platite, implicand un cost al resurselor imprumutate mai mic decat rata de dobanda aferenta creditului contractat. Atunci cand se doreste analiza rentabilitatii financiare din aceasta perspectiva, este indicata urmatoarea descompunere factoriala: relatia (1) = rata marjei brute (Rmb) relatia (2) = rata de rotatie a capitalurilor (Rrk) relatia (3) = rata de structura a capitalurilor (Rsk) relatia (4) = rata structurii remunerarii (Rsr) Astfel, rata de rentabilitate financiara se mai poate exprima intr-o noua formulare: Rfin = Rmb x Rrk x Rsk x Rsr = Rre x L unde: Rmb x Rrk = rata rentabilitatii economice (Rre) Rsk x Rsr = levierul financiar (L)

1.3. Pragul de rentabilitatea- modalitate de estimare a rezultatelor financiare ale intreprinderii Activitatea unei intreprinderi este supusa riscului economic (operational) intrucat aceasta nu poate sa prevada cu certitudine diferitele componente ale rezultatului sau (cost, cantitate, pret) si ale ciclului de exploatare (cumparari, prelucrari, vanzari). Riscul economic evalueaza posibilitatea inregistrarii (obtinerii) unui rezultat insuficient sau chiar a unor pierderi. Deci, riscul activitatii economice evidentiaza incapacitatea intreprinderii de a se adapta in timp si cu cele mai mici costuri, eforturi, variatiei mediului economic; mai exact, el exprima volatilitatea rezultatului economic la conditiile de exploatare. Riscul afacerilor variaza de la o ramura de activitate la alta si de la o firma la alta, in cadrul aceleiasi ramuri de activitate. In plus, riscul afacerilor poate fi schimbator in timp. In general, firmele mici si cu un singur produs, au un grad ridicat al riscului afacerilor. In literatura de specialitate se apreciaza ca riscul economic depinde de urmatorii factori: - variabilitatea cererii; cu cat cererea pentru produsele unei firme este mai instabila, cu atat riscul economic este mai mare; -variabilitatea pretului de vanzare; firmele ale caror produse sunt vandute pe piete caracterizate de fluctuatii insemnate, sunt expuse unui risc economic mai ridicat, comparativ cu firmele ale caror produse sunt vandute pe piete stabile; -variabilitatea costului intrarilor (aprovizionarilor) in sensul ca firmele care se aprovizioneaza la costuri incerte, sunt expuse unui risc economic ridicat. -capacitatea de a ajusta preturile produselor la costurile intrarilor. Astfel, cu cat capacitatea firmei de a ajusta pretul produselor la modificarea costului de productie este mai mare, cu atat nivelul riscului economic este mai scazut; - ponderea cheltuielilor fixe in totalul cheltuielilor firmei; daca cheltuielile fixe detin o pondere insemnata in valoarea cheltuielilor totale si

nu se pot diminua pe masura ce scade cererea pentru produsele firmei, riscul economic este mai ridicat. Riscul de exploatare depinde in special de nivelul cheltuielilor fixe, acelasi nivel al cheltuielilor fixe fiind mai bine absorbit de o cifra de afaceri mai mare. Structura cheltuielilor, in special repartitia intre cheltuielile fixe si cheltuielile variabile in raport cu cifra de afaceri, exercita o influenta semnificativa asupra rentabilitatii, ceea ce justifica determinarea unui efect de levier operational / al exploatarii. Acesta indica influenta cheltuielilor fixe de exploatare asupra profitului din exploatare (profit inainte de plata impozitelor si dobanzii earnings before interests and taxes - EBIT). Studiul sau este asociat cu analiza Cost Profit Volum si cu cea a punctului neutru sau mort. In mod concret, pentru un produs dat, problema este aceea de a sti care trebuie sa fie cantitatea produsa si respectiv vanduta, astfel incat volumul vanzarilor (cifra de afaceri) sa acopere cheltuielile totale (fixe si variabile). Altfel spus, punctul mort denumit si prag de rentabilitateevidentiaza nivelul minim de activitate la care trebuie sa se situeze intreprinderea pentru a nu lucra in pierdere. Depasind acest nivel, activitatea intreprinderii devine rentabila. Riscul economicva fi cu atat mai mic, cu cat nivelul punctului mort va fi mai redus. Determinarea pragului de rentabilitate se face,dupa caz, in unitati fizice, valorice sau in numar de zile, pentru un singur produs sau pentru intreaga activitate a intreprinderii. La intreprinderile monoproductive (care fabrica un singur produs) pragul de rentabilitate in unitati fizice se determina pornind de la ipoteza unui cost variabil unitar constant in raport cu cresterea volumului productiei. Aceasta inseamna ca, indiferent de volumul fizic al productiei vandute (Q), cheltuielile variabile pe unitatea de produs sunt constante, variind in schimb volumul total al acestora (CV). De asemenea, se porneste de la ipoteza ca pretul unitar de vanzare (P) este constant, indiferent de volumul produselor fizice vandute (Q). Altfel spus, piata absoarbe toata productia la acelasi pret. Exemplu:Consideram un produs al carui pret de vanzare unitar (P) este 200 u.m., cheltuielile variabile unitare (CVu) sunt 100 u.m., cheltuielile fixe proprii (CF) sunt 40.000 u.m. Presupunem ca toate produsele se vand. Datele permit construirea urmatorului tabel: Tabelul nr. 1

Cantitatea produsa (Q) - tone 100 200 300 400 500 600 700 800

Vanzari totale (CA) CA = QxP 20.000 40.000 60.000 80.000 100.000 120.000 140.000 160.000

Cheltuieli fixe (CF)

Cheltiuieli variabile totale (CV) CV=CVuxQ

Cheltuieli operationale (CT) CT =CF+CV 50.000 60.000 70.000 80.000 90.000 100.000 110.000 120.000

Venit operational (EBIT) EBIT=CACT -30.000 -20.000 -10.000 0 10.000 20.000 30.000 40.000

40.000 40.000 40.000 40.000 40.000 40.000 40.000 40.000

10.000 20.000 30.000 40.000 50.000 60.000 70.000 80.000

In baza acestor ipoteze pragul de rentabilitate reprezinta volumul fizic al productiei vandute care acopera totalul cheltuielilor (cheltuieli fixe + cheltuieli variabile), iar rezultatul exploatarii este nul. Din Tabelul nr. 8 se observa ca exista egalitate intre vanzarile totale (CA) si cheltuielile totale, pentru productia Q = 400 t. Aceasta cantitate reprezinta punctul neutru sau pragul de rentabilitate, adica: in acest punct nu exista nici profit, nici pierderi; peste acest punct, toata productia vanduta conduce la obtinerea de profit. Pragul de rentabilitate se mai determina dupa relatia: CA = CT CA = CF + CVu x Q

PQ = CF + CVu x Q Q (P - CVu) = CF Analiza pragului de rentabilitate examineaza relatia dintre venituri si vanzari, pe baza costurilor fixe si variabile si reprezinta o analiza pe termen scurt. Ca urmare, cheltuielile cu dobanzile nu se includ in analiza, ele reprezentand costuri financiare si nu costuri de exploatare (operationale) si cu impact pe termen lung. Din acest motiv, analiza pragului de rentabilitate calculeaza pragul de rentabilitate inaintea platii dobanzilor. Elementele esentiale ale analizei pragului de rentabilitate sunt reprezentate grafic

in Figura nr. 1. Numarul de unitati produse si vandute apar pe abscisa (OX), iar costurile si veniturile se masoara pe ordonata (OY). Presupunem ca numarul de unitati produse este egal cu numarul de unitati vandute. Costurile fixe, in valoare de 40.000 u.m. sunt reprezentate cu o linie orizontala, deoarece ele raman neschimbate indiferent de numarul de unitati produse. Costurile variabile sunt 100 u.m./t, astfel incat: a totalul costurilor variabile se determina prin multiplicarea valorii de 100 u.m./t cu numarul de tone produse; a linia costurilor totale are o panta ascendenta de 100 u.m. (pe ordonata) la o tona produsa si vanduta (pe abscisa). Din acest motiv, costurile totale (CP = CF + CV) sunt reprezentate grafic ca o linie dreapta cu punctul de intersectie al ordonatei la valoarea de 40.000 u.m. Pe baza reprezentarii grafice dinFigurii nr. 1 se pot desprinde urmatoarele concluzii: - in punctul Qpr, intreprinderea nu degaja nici profit, nici pierdere. Instabilitatea profitului este cu atat mai mare, cu cat intreprinderea este mai aproape de punctul sau critic. Atunci cand nivelul cifrei de afaceri (CA) se situeaza in vecinatatea punctului critic, o mica variatie a cifrei de afaceri antreneaza o mare variatie a profitului; - in cazul in care Q < Qpr , costurile depasesc CA, iar intreprinderea lucreaza in pierdere; - in cazul in care Q > Qpr , costurile sunt compensate de CA suficient de mare pentru a degaja profit. Cu cat productia Q este mai mare fata de acest punct critic, cu atat mai mult va creste profitul, deoarece cheltuielile fixe sunt absorbite deja de vanzarile realizate pana in punctul mort. Analiza pragului de rentabilitate evidentiaza o serie de limite ce decurg din aplicarea in practica a acesteia si anume: - cheltuielile fixe se repartizeaza asupra intregii productii si vor fi cu atat mai reduse pe unitatea de produs, cu cat volumul productiei este mai mare. Ele se recupereaza prin vanzarile initiale (realizate pana la atingerea punctului critic). Insa, in realitate, cheltuielile fixe nu sunt constante pentru toate nivelurile de activitate. In asemenea cazuri, chiar daca costurile fixe sunt direct proportionale cu volumul productiei, modificarea costurilor totale genereaza un nou prag de rentabilitate; - in conditiile economiei de piata, pretul de vanzare nu poate ramane constant, datorita modificarilor specifice mediului concurential. Astfel, in

cazul scaderii cererii pe piata (neprevazuta de intreprindere), preturile vor scadea. Acest fenomen va fi insotit de intarzierea platilor, cresterea stocurilor, a provizioanelor pentru exploatare, cat si a celor pentru riscuri si cheltuieli. Ca urmare, cheltuielile relativ constante sporesc considerabil, iar profitul va inregistra o scadere semnificativa. In consecinta, va creste nivelul pragului de rentabilitate, iar in reprezentarea grafica acesta se va deplasa spre dreapta pe axa absciselor; - in cazul in care pe piata creste cererea de produse, atat preturile cat si profitul vor creste, determinand o scadere a punctului critic, deci o deplasare spre stanga pe axa absciselor.

Rezultatele financiare ale intreprinderii

Rezultatele financiare ale intreprinderii 1. Conceptul de profit si functiile acestuia

Indicatorul care permite caracterizarea activitatii realizate de intreprindere din punct de vedere cantitativ si calitativ este profitul. El reflecta castigul in forma baneasca obtinut de cei care desfasoara activitati economice, fiind considerat o recompensa a factorilor de productie utilizati de catre intreprinzatori. Nivelul profitului arata gradul de eficienta a activitatilor, a folosirii activului si pasivului economic, adica a capitalului economic si celui financiar. Orice activitate este eficienta atunci cand se compenseaza eforturile (cheltuielile) si se obtine un excedent sau profit.
Profitul este impozabil, el fiind disponibil numai dupa plata obligatiei fiscale aferente (impozitul pe profit). Astfel, profitul efectiv se determina prin diminuarea profitului obtinut cu impozitul pe profit. Ceea ce ramane la dispozitia agentului economic reprezinta profitul admis (statul este cel care instituie nivelul impozitului pe profit si deci partea din profitul brut ce ramanne la disppozitia agentilor economici).

In scopul orientarii actiunii lor agentii economici trebuie sa dispuna de informatii cat mai ample ce caracterizeaza activitatea desfasurata. In cadrul acestora locul cel mai important revine marimii si dinamicii profitului care sunt relevate de mai multi indicatori intre care masa si rata profitului sunt cei mai importanti. Masa profitului este suma totala dobandita sub forma de profit de un agent economic, de o ramura sau de economia unei tari si se stabileste ca

diferenta intre pretul de vanzare si cost sau ca diferenta intre venituri si costuri. Acestea se pot calcula, de asemenea, pe produs, constituind un reper foarte important pentru selectionarea tipurilor de produse ce sunt sau urmeaza sa fie realizate de intreprindere. Relatiile de calcul sunt urmatoarele:

in care: VT- venituri totale; CT -costuri totale. Acest indicator trebuie sa fie o marime pozitiva, mai mare ca zero. Daca este o marime diferita de zero dar negativa, este vorba de pierdere iar intreprinderea care o inregistreaza se poate confrunta cu dificultati majore ce pot duce la faliment. Rata profitului se determina ca un raport procentual intre masa profitului si volumul capitalului, costurile facute pentru obtinerea acestuia, sau cifra de afaceri.

Rata profitului reflecta gradul de rentabilitate pe produs, agent economic, ramura sau economia nationala. Ea este un indicator deosebit de important pentru orientarea structurii activitatii economice pe bunuri, ramuri si subramuri, fiind cautate cele care ofera o rata cat mai inalta.

Atat marimea cat si dinamica ratei profitului sunt influentate de numerosi factori. Daca se urmareste modul de calcul al masei si al ratei profitului, se desprinde concluzia ca acesta sintetizeaza, direct sau indirect rezultatele intregii activitati desfasurate intr-o intreprindere, inclusiv influenta mediului economic in care ea actioneaza si la care trebuie sa se adapteze sau sa-l transforme pentru a-i fi cat mai favorabil.
Cel mai important factor este masa profitului ca venit al intreprinderii, intre aceasta si rata profitului relatia fiind direct proportionala. Masa profitului are la randul sau, o conditionare complexa, intre modalitatile de sporire ale acesteia remarcandu-se: a) diminuarea costurilor de obtinere a produselor prin sporirea nivelului productivitatii muncii sau a randamentului factorilor care influenteaza volumul rezultatelor, diminuarea cheltuielilor materiale, accelerarea vitezei de rotatie a capitalului, selectarea factorilor de productie utilizati, etc. b) majorarea pretului de vanzare al bunurilor obtinute, lucrarilor executate sau serviciilor prestate pe fondul mentinerii sau chiar al diminuarii costurilor de productie ;

c) optimizarea volumului, structurii si calitatii productiei, care actioneaza asupra masei profitului atat separat, cat si in ansamblul lor; d) optimizarea proportiei in care se remunereaza posesorii factorilor de productie.

2. Determinarea soldurilor intermediare de gestiune pe baza contului de profit si pierdere

Operatiile desfasurate de intreprinderi degaja un surplus financiar care este reinvestit in alte operatiuni pentru obtinerea unui excedent de rentabilitate final (rezultatul net), influentind contul de rezultate. Analiza rezultatelor societatii se realizeaza pe baza contului de profit si pierdere. Acesta sintetizeaza pentru o perioada de activitate data, un exercitiu financiar, ansamblul fluxurilor economice generatoare de venituri si cheltuieli si arata cum s-a ajuns de la starea patrimoniala initiala la cea finala reflectate in bilanturile de la inceputul si sfarsitul exercitilui.

Pe baza datelor sintetizate in contul de profit si pierdere se pot determina o serie de indicatori valorici privind volumul si rentabilitatea activitatii societatii, constituiti in cascada pornind de la cel mai cuprinzator (productia exercitiului + adaosul comercial) si incheind cu cel mai sintetic (profitul net al exercitiului). In literatura de specialitate aceasta cascada a indicatorilor este intalnita sub denumirea de solduri intermediare de gestiune (marje de acumulare). Acestea sunt indicatori ce evidentiaza etapele formarii rezultatului exercitiului in stransa legatura cu structura veniturilor si cheltuielilor aferente activitatilor desfasurate de intreprindere. Principalele elemente ale formarii si repartizarii rezultatelor sunt: marja comerciala; productia exercitiului; cifra de afaceri; valoarea adaugata; excedentul brut de exploatare; rezultatul exploatarii; rezultatul financiar; rezultatul curent al exercitiului; rezultatul extraordinar; rezultatul brut al exercitiului; rezultatul net al exercitiului. 1. Marja comerciala. Marja comerciala (adaosul comercial) vizeaza in exclusivitate societatile comerciale sau numai activitatea comerciala a inteprinderilor cu activitate mixta (industriala) si comerciala. Activitatea comerciala presupune cumpararea si revanzarea, marfurilor (marfurile sunt considerate bunuri cumparate pentru a fi revandute in aceeasi stare). Marja comerciala masoara surplusul vanzarilor de marfuri in raport cu costul de cumparare al acestora. Costul de cumparare al marfurilor (revandute) include pretul de cumparare (pret fara TVA) majorat cu cheltuielile accesorii de cumparare si corectat cu variatia stocurilor de marfuri. Relatia de calcul este:

unde: Mc - marja comerciala; Vm - venituri din vanzarea marfurilor; Camv -costul de aprovizionare al marfurilor vandute.

Marja comerciala este utila pentru analiza comparativa a rezultatelor unor intreprinderi ce fac parte din acelasi sector sau din sectoare diferite. 2. Productia exercitiului. Productia exercitiului caracterizeaza intreaga activitate productiva a unei intreprinderi reflectand volumul total al productiei vandute, al productiei stocate si al productiei de imobilizari dintr-un interval de timp dat. Avand in vedere continutul si elementele sale componente productia exercitiului se poate determina dupa urmatoarea formula :

unde: - QE -productia exercitiului; Qv -productia stocata; Qim -productia de imobilizari. 3. Cifra de afaceri neta

vanduta; Qs -productia

Cifra de afaceri neta este indicatorul care are capacitatea de a masura activitatea curenta a unei societati si este formata din veniturile rezultate din livrarile de produse si vanzarile de marfuri pe o perioada de timp determinata. Relatia de calcul este urmatoarea:

unde: CA- cifra de afaceri; Vvp- venituri din vanzarea productiei; Vvm -venituri din vanzarea marfurilor. Practic, acest indicator reprezinta marimea operatiilor realizate intreprindere cu tertii, fiind un indicator fundamental al analizelor financiare. 4. Valoarea adaugata. Exprima cresterea valorii rezultata din utilizarea factorilor de productie indeosebi a fortei de munca si capitalului peste valoarea bunurilor si servicilor provenind de la terti. Din valoarea adaugata se remunereaza: salariatii (sub forma cheltuielilor de personal); statul (prin impozite si taxe); resursele imprumutate (prin dobanzi); capitalurile proprii (prin rezultatul net). Valoarea adaugata se calculeaza pornind de la productia exercitiului majorata cu marja comerciala si diminuata cu consumurile de bunuri si servicii furnizate de terti astfel: de

unde: VA -valoarea adaugata;

QE-productia exercitiului; Mc -marja comerciala; Ct-consumurile exercitiului provenite de la terti.

Valoarea adaugata evidentiaza gradul de integrare a productiei dar si eficienta organizarii productiei si modalitatile de finantare a activitatilor (in special daca este vorba despre capitaluri imprumutate care diminueaza valoarea adaugata). De asemenea, ea permite aprecierea contributiei fiecarui factor de productie la crearea si sporirea bogatiei intreprinderii.

5. Excedentul brut de exploatare. Excedentul brut de exploatare exprima capacitatea potentiala de autofinantare a investitilor, de achitare a datoriilor catre bugetul statului si de renumerare a investitorilor de capital. Practic, el reflecta surplusul monetar degajat din operatiuni de exploatare si este dependent de politica de finantare a intreprinderii, de programul investitional, de provizioanele constituite. Excedentul brut din exploatare se determina astfel :

unde:

EBE - excedentul brut de exploatare; SEX It CP - subventii de exploatare; - impozite si taxe; - cheltuieli de personal.

Excedentul brut din exploatare sta la originea trezoreriei de exploatare necesare pentru finantarea investitiilor, rambursarea imprumuturilor contractate, remunerarea capitalurilor proprii, achitarea impozitului pe profit, avand o influenta decisiva asupra rentabilitatii si a capacitatii de dezvoltare a intreprinderii.

Dimensionarea si analiza rezultatului exploatarii. Rezultatul exploatarii este indicatorul care are capacitatea de a reflecta rezultatul activitatii de exploatare cu luarea in considerare a amortizarii si provizioanelor precum si a altor venituri si cheltuieli de exploatare, altele decat cele avute in vedere la determinarea excedentului brut de exploatare. El masoara performanta economica a intreprinderii independent de politica financiara, de operatiunile exctraordinare si modalitatea de impozitare a profitului. Concret, rezultatul exploatarii reliefeaza marimea absoluta a rentabilitatii de exploatare. Relatia de calcul este urmatoarea:

unde: RE - rezultatul exploatarii; EBE - excedentul brut de exploatare;

VAPE- venituri din amortizari si provizioane pentru exploatare; CAP - cheltuieli privind amortizarile si provizioanele; ACE - alte cheltuieli de exploatare. Se obtine acelasi rezultat facand diferenta dintre veniturile generate de exploatare si cheltuielile aferente acestuia conform relatiei:

7. Rezultatul curent al exercitiului. Rezultatul curent al exercitiului evidentiaza efectul activitatii de exploatare precum si a operatiunilor financiare efectuate de unitatea economica, deci a tuturor operatiunilor curente desfasurate de aceasta. Acest indicator se determina dupa una din relatiile:

unde: RC -rezultatul curent al exercitiului; RE -rezultatul exploatarii; VE- venituri din exploatare; CE - cheltuieli din exploatare; RF - rezultatul financiar; VF - venituri financiare; CF - cheltuieli financiare. 8. Dimensionarea si analiza rezultatului extraordinar. Diferenta dintre veniturile extraordinare si cheltuielile extraordinare reprezinta rezultatul extraordinar, relatia de calcul fiind urmatoarea :

unde:

REX

- rezultatul extraordinar;

VEX - venituri extraordinare; CEX - cheltuieli extraordinare. 9. Rezultatul brut al exercitiului. Rezultatul brut al exercitiului, denumit si rezultatul exercitiului inaintea impozitarii reprezinta profitul sau pierderea rezultate din activitatea desfasurata intr-un interval de timp determinat, de regula un an, de catre o intreprindere. Rezultatul brut al exercitiului este indicatorul cel mai sintetic ce are capacitatea de a reflecta eficienta activitatii desfasurate. Acest indicator se determina astfel:

unde: RBE -rezultatul extraordinar.

exercitiului; RC

rezultatul

curent; REX -

rezultatul

10. Rezultatul net al exercitiului. Rezultatul net al exercitiului exprima marimea absoluta a rentabilitatii financiare cu care vor fi renumerati actionarii pentru capitalurile proprii subscrise. Acest profit net trebuie sa fie sustinut de existenta unor disponibilitati monetare reale, in caz contrar ramanind doar un potential de finantare.
Prin deducerea din rezultatul brut al exercitiului sau profitul contabil a impozitului pe profit stabilit prin aplicarea cotei legale la profitul impozabil, se determina rezultatul net al exercitiului, sau rezultatul exercitiului dupa impozitare, indicator foarte important in aprecierea eficientei societatii.

Relatia de calcul este urmatoarea :

unde: PN - profit net; IP - impozit pe profit. Profitul impozabil se determina ca diferenta intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, suma din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adauga cheltuielile nedeductibile. Cota de impozit pe profit este de 16%.

Introducere Sistemul 20 de Chei a fost conceput acum aproape jumtate de secol. Este aplicat - fr niciun eec - n ntreprinderi mari i mici, industriale i prestatoare de servicii, naionale iinternaionale, n medii economice i sociale dezvoltate i n curs de dezvoltare, cu o singur saumai multe linii de producie. Siemens, Marks & Spenser, Seiko, Konica, Gillette, iat doar c teva exemple de implementare cu succes a Conceptului 20 de Chei. Acest Sistemde administrare s-a dovedit cel mai eficient i mai simplu de aplicat. Moldagrotehnica, Orhei-Vit, Macon, Artima, Aroma snt primele ntreprinderi din RepublicaMoldova care au avut inspiraia i curajul s implementeze Sistemul 20 de Chei. Rezultatele aufost pe msura ateptrilor: schimbrile au dus la sporirea vnzrilor, dublarea productivitii, m- buntirea calitii, diminuarea pierderilor i a rebuturilor, creterea bunstrii colaborator iloretc..Importana i actualitatea analizei sistemului dat de mbuntire a activitii ntreprinderii deriv din constatarea c starea de lucruri n cadrul unitiloreconomice din R. Moldova este una nefavorabil unui curs pozitiv: managementulineficient, lipsa de viziuni i planuri pe termen lung, concepii uzate neconformecondiiilor actuale, bilanuri de activitate negative, lipsa de resurse financiare,inovaii i o cultura organizaional atractriv impun necesitatea unei restructurriprofunde, n asigurarea unei dezvolari de perspectic.n sprijin la afirmaiile de maisus se suprapune i situaia social-economic destul de precar caracterizatprintro cretere i o dezvoltare economic iluzorie, bazat pe consum contrardireciei eficiente ce presupune investiii de capital n sectoarele economieinaionale care s duc la o cretere economic real. n acest sens ntreprinderiletrebuie s se afle n avanposturile acestor procese,.unitilor economice le revinerolul de a asigura acelerarea acestui proces de dezvoltare,rolul de a mica nainte ntreg sistemul, prin asigurarea populaiei apte cu locuri de munc,contribuii mai solide la bugetul de stat i local, dezvoltarea infrastructuriietc..Utilitatea Sistemului 20 de chei este c ofer ntreprinderilor un plan de aciunibine pus la punct care s faciliteze atingerea obiectivelor strategice de maximizarea profiturilor i a valorii de pia prin satisfacerea clienilor. n final prin atingereainteresului individual are loc i atingerea interesului general, deoarece exist odependen direct proporionala ntre nivelul de prosperitrate a

ntreprinderiloraflate n limita unui teritoriu naional i nivelul de bunstare a statului i a societii n ntregime.Scopul proiectul este de prezenta mecanismul dat de cretere aperformanelor activitii organizaiilor comerciale i stimularea interesului. publicului n necesitatea acordrii unei atenii mai mari promovriii creterii calitiii mbuntirii activitilor ntreprinderii.Sarcina fudamental este de a face cunoscute avantajele i beneficiile obinutede pe urma imlimentrii Sistemului 20 de chei n baza unui exemplu autohton SAMoldagrotehnica prin prezentarea intrumentariului, a etapelor,metodologiei iprocedeelor de realizare i implimentare a acestui program revoluionar.Deci avansarea proceselor de integrare n structurile europene si mondiale,impun adoptarea unor viziuni si practici noi n domeniul economic, debarasarea deconcepiile uzate ale vechiului regimului i consolidarea unui stat democratic,crearea unei economii de pia funcionale i competitive pe piea intern iextern.