Sunteți pe pagina 1din 3

STRATEGII DIDACTICE: METODE SI PROCEDEE DIDACTICE CARACTERISTICI GENERALE SI CLASIFICAREA METODELOR INVATAMANT

DE

1. METODE DE DOBANDIRE A CUNOSTINTELOR Metodele de invatamant reprezinta caile prin care profesorul pune elevii in legatura cu un anumit sistem de cunostinte si le stimuleaza activitatea pentru a si le insusi mai usor. Termenul de emtoda provine din grecescul methodos care inseamna cale spre, modalitate de actiune sau drum. Notiunea de metoda de invatamant trebuie inteleasa intr-un sens mai larg. Metoda nu serveste numai la transmiterea cunostintelor, ci si la dezvoltarea capacitatilor creatoare a deprinderilor practice, a insusirilor de caracter, calitati foarte necesare pentru integrarea socio-profesionala a elevilor. Nu exita metode bune sau rele, noi sau invechite, valoarea lor fiind data de modul in care sunt folosite sau combinate pentru a servi cat mai bine obiectivele invatamantului. O metoda este considerata moderna in masura in care cultiva insusirile fundamentale necesare elevilor in prezent, dar mai ales in viitor: independenta, spirit critic, gandire creatoare, atitudine exploratoare. O metoda care duce la promovarea originalitatii si creativitatii este o metoda moderna chiar daca este folosita de mult timp. Metodele de invatamant prezinte o serie de caracteristici: sunt elaborate si actioneaza in conformitate cu datele si cerintele continutului invatamantului, ale principiilor, mijloacelor si formelor de activitate didactica; rezolva probleme de tipul cum sa predam si cum sa invatam, ce si cat predam, ce si cat invatam; sstrategii euristice de cunoastere si de investigare, metodele indeplinesc obiective cognitiv formative, creative si actionale; metodele se realizeaza in stransa legatura cu operatiile logice ale gandirii si cu experimentare in vederea verificarii adevarului; metodele ajuta la pregatirea elevilor pentru autoeducatie si pentru educatie permanenta; metodele dovedesc atat un caracter dinamic deschis innoirilor, cat si unul conservator, in sensul ca isi indeplinesc functiile stabilite si isi mentin performantele in conditii date pentru o anumita perioada de timp. Dupa vechime deosebim metode traditionale (expunerea, conversatia, exercitiul) si metode asa zise moderne (invatarea prin descoperire dirijata, problematezarea si instruirea programata). Dupa obiective deosebim metode de predare (expunerea, demonstratia), metode de invatare (studiul cu manualul, rezolvarea de exercitii si probleme, invatarea prin descoperire), metode evaluare (fise cu caracter problematizat, probe scrise, teste, ascultarea orala, probe practice). Dupa specificul activitatilor deosebim metode interogative (conversatia sau dezbaterea), metode actionale (exercitii, lucrari practice), metode de simulare (jocuri simulate, instruirea pe calculator). Pana in prezent nu s-a ajuns la o clasificare riguroasa si unanim acceptata a metodelor didactice deoarece multe dintre ele servesc la realizarea mai multor obiective (lucrarile de laborator servesc la lucrarea deprinderilor practice dar si la dezvoltarea gandirii elevilor prin sarcinile de cercetare pe care le impun. Totodata, delimitarea dintre metode traditionale si moderne s-a diminuat mult deoarece metodele traditionale s-au modernizat, iar cele moderne s-au integrat sistemului metodologic. In cele ce urmeaza noi vom trata metodele de invatamant impartindu-le in 2 mari grupe:

a. Metode de dobandire a cunostintelor folosite pentru acumularea de noi cunostinte de catre elevi, formarea priceperilor, a deprinderilor intelectuale si practice. b. Metode de evaluare si apreciere folosite pentru a verifica si evalua calitatea cunostintelor, priceperilor si deprinderilor elevilor. METODELE DE DOBANDIRE A CUNOSTINTELOR In cadrul procesului de predare invatare se folosesc urmatoarele metode de dobandire a cunostintelor: 1. Povestirea didactica 2. Descrierea 3. Explicatia 4. Prelegerea scolara 5. Conversatia 6. Invatarea prin descoperire 7. Problematizarea 8. Asaltul de idei si alte metode de stimulare a creativitatii 9. Rezolvare de exercitii si probleme 10. Dezbaterea 11. Algortmizarea 12. Demonstratia 13. Experimentele de laborator 14. Excursia si lectiile tip vizita 15. Munca cu manualul si folosirea literaturii suplimentare 16. Invatamantul programat Metodele 1-4 sunt metode de comunicare orala a cunsotintelor avand ca dezavantaj major faptul ca reclama din partea elevilor, o atitudine mai putin activa si fac apel in special la memorie. Ele insa, prezinta o serie de avantaje care le impun ca strict necesare in procesul de invatamant. De exemplu, expunerea reprezinta o cale scurta si rapida de invatare condensand in prezentari simbolice experienta vasta a cunoasterii umane. Totodata, aceste metode servesc la insusirea acelei categorii de cunostinte care nu poate fi supusa unei verificari directe din partea elevilor sau la rezolvarea unor probleme pe care elevii nu le pot solutiona pe calea unor concentrari independente. Pe langa aceste avantaje, expunerile profesorilor reprezinta de foarte multe ori modele de organizare logica si sistematica a unui anumit continut, modele de prezentare stiintifica a unor probleme complexe si in acelasi timp modele de exprimare elevata. Metodele 5-10 contribuie cu precadere la dezvoltarea gandirii logice, euristice prin formarea deprinderii de a-si pune intrebari, de a propune solitii, de a argumenta raspunsurile, de a gasi puncte de sprijin in cunostintele acumulate anterior prin formarea deprinderii de a utiliza aceste cunostinte si a le valorifica prin diverse aplicatii numerice, practice sau prin proiecte. Metodele 11-14 au un pronuntat caracter aplicativ, dezvolta gandirea algoritmica a elevilor si au o pondere deosebita in formarea deprinderilor practice ale elevilor. In cea mai mare parte au la baza intuitia. Metodele 15-16 au o contributie deosebita in formarea deprinderilor elevilor de a se instrui prin munca independenta. Totodata, acestea au un rol insemnat in formarea deprinderii de autoinstruire si educatie permanenta. Metodele de invatamant nu pot fi utilizate la intamplare. Alegerea lor depinde de mai multi factori intre care:

- Obiectivele specifice si operationale ale unei teme pentru introducerea unor notiuni noi cu caracter general se va face apel la o metoda expozitiva sau al conversatii, pentru introduccerea proprietatilor chimice, se pot folosi: invatarea prin descoperire, problematizarea, experimentul de laborator sau se va recurge la unele forme ale demonstratiei, pentru evaluarea cunsotinteleor teoretice si practice se poate recurge la rezolvarea unor exercitii si problme, la refacxerea unor experimente de laborator sau la metoda testelor. - Continutul temei este in stransa legatura cu precedentul. Acest factor poate sa impuna utilizarea de materiale intuitive, observarea si descrierea acestuia. - Specificul obiectului de invatamant fiecare obiect de invatamant prezinta metode specifice de formare a elevilor si de instruire a acestora. Pentru disciplinele tehnice, o metoda specifica este experimentul de laborator. - Varsta elevilor la clasele mici unde elevii obosesc repede si nu pot urmari expuneri de lunga durata sunt preferate metodele intuitive si active (rezolvarea de ex si probleme, invatarea prind escoperire, experimente de laborator). Prelegerea scolara se va folosi la elevii mai mari. Chiar in cadrul aceleiasi lectii, folosirea unei singure metode nu este suficienta aproape niciodata. Metodele se combina in functie de factorii ennumirati anterior sau de diverse imprejurari asa incat, de cele mai multe ori, in organizarea unei lectii se impune combinarea unei forme de expunere verbala a cunostintelor cu demonstratia sau cu conversatia.