Sunteți pe pagina 1din 6

Universitatea de Vest, Timioara Facultatea de Litere, Istorie i Teologie Specializarea: Istorie

REFERAT

Coordonator, Lect. univ. dr. Mihaela Vlsceanu

Student, Ovidiu Opri

Mai 2013
1

Universitatea de Vest, Timioara Facultatea de Litere, Istorie i Teologie Specializarea: Istorie

Marile universiti ale Evului Mediu occidental

Coordonator, Lect. univ. dr. Mihaela Vlsceanu

Student, Ovidiu Opri

Mai 2013
2

Introducere Contextul apariiei universitilor Odat cu mariile invazii ale barbarilor din primele secole d. Hr., Occidentul s-a confrutat nu doar cu probleme de ordin economic, social, structural, material dar i cu o problem de factur intelectual, precum, dispariia colii antice, att public ct i laic, care a disprut din Italia, Spania i Galia n primele decenii ale secolului al VI-lea d. Hr..1 Dup dispariia colilor antice, ntre ,,renaterea carolingian i dezvoltarea universitilor n secolul al XIII-a, mai nti mnstirile au fost cele care au perpetuat transmierea artelor liberale, adaptate cerinelor culturii cretine; clugrul englez Beda Venerabilul este, spre anii 700, cel mai de seam reprezentant al acestei tradiii monastice. De asemenea, Carol cel Mare, care a neles importana scrisului pentru renaterea statului i a Bisericii, a cautat s infiinteze colii pe lang bisericile episcopale i chiar parohiale, ca s nu mai vorbim de ceea pe care a infiinat-o in propriul sau palat. In secolul al X-lea se afirma colile episcopale de la Koln, Utrecht, Reims, in timp de in Italia se mentine traditia colilor de drept i a celor notariale. Rolul esential al colilor episcopale este recunoscut de Papa Grigore al VII-lea care in 1079 dispune ca fiecare episcope s ntretin o scoala in care s se predea ,,artele liberale.2 Nu conteaz aici faptul c aceast retea, de coli parohiale, monahale i episcopale a ramas incomplet i instabila, c nu a educat decat effective derizorii i c a oferit adesea un invatamant de nivel foarte modest. Si, trebuie s subliniem faptul c in aceast perioad Biserica si-a instaurat cvasimonopolul asupra invatamantului.3 In secolul al XII-lea, functionarea colilor episcopale e strict controlat de cancelarul episcopului, dar treptat, afluxul de profesorii i elevi din unele orase, precum i largirea spectrului de gandire reprezint perioada ,,certei universaliilor, determinand eliberarea colilor lumii de sub tutela episcopala. In secolul al XIII-lea, asistam la triumful unei noi institutii , Universitatea, in care se afirma o nou metod de invatamant pus la punct in cadrul colilor pe calea lecturii i apoi a comentarii textelor ce fac autoritate, i anume, scolastica.4 Un factor important al aparitiei universitatilor a fost insasi aparitia oraselor, deoarece, structura i viata oraselor se sprijineau pe diviziunea muncii i pe specializare, astfel, invatamantul devenea una dintre munci, la fel ca activitatile mestesugaresti i comerciale. Aparea, asadar, necesar o definire precis a sa, realizat prin indicarea indatoririlor, avantajelor i domeniilor in care aceast activitate se putea realiza, a timpilor ce alcatuiau ritmul de munc al profesorului i al elevului.5 Incadrandu-se, dup cum poate fi obsevat, in contextual marii miscarii de organizare a meseriilor din orase, universitatile au reprezentat rezultatul colilor care s-au constituit in corporatii, asemenea celorlate meserii, i au adoptat termenul de universitate, care insemna corporatie i care a aparut pentru prima dat in 1221 la Paris, desemnand comunitatea profesorilor i elevilor parizieni (universitas magistrorum et scolarium). Trebuie s notam totusi o distinctie pe care istoria nu a retinuto. Corporatiile universitare din evul mediu se constituiau urmand dou modele. Dup modelul parizian in care magistrii i studentii alcatuiau aceeasi comunitate sau dup modelul bolognez in care doar studentii formau, din punct de vedere juridic, o universitas, asadar, numai modelul parizian s-a pastrat pan in zilele noastre.6 Universitatile devin, intr-adevar, asociatii de studenti i de profesori tintind spre eliminarea tutelei episcopului, ba chiar uneori i a celei laice, pentru a apara, in schimb, independent i privilegiile
1 2

J. Le Goff, J. C. Schimtt, Dictionar tematic al evului mediu Occidental, Editura Polirom, Iasi, 2002, p.783. J. Carpentier, F. Lebrun, Istoria Frantei, Editura Humanitas, Bucuresti, 1997, p. 168. 3 J. Le Goff, J. C. Schimtt, Dictionar tematic al evului mediu Occidental, Editura Polirom, Iasi, 2002, p.783. 4 J. Carpentier, F. Lebrun, Istoria Frantei, Editura Humanitas, Bucuresti, 1997, p. 168. 5 J. Le Goff, Omul medieval, Editura Polirom, Iasi, 1999, p. 171. 6 J. Le Goff, Evul mediu i nastera Europei, Editura Polirom, Iasi, 2005, p. 152.

comunitatii scolare. Ele profit de marea lor coeziune manifestandu-se, mai ales, cu ocazia grevelor, i profita, de asemenea, i de sprijinul Papalitati care afla in universitati un mijloc pentru a face ca autoritatea sa s inving in fata puterilor locale.7 Din acest cadru imaterial al Universitatii abia nascute apare supletea manevrei politice care a caracterizat rapid mediul intelectual al elevilor i al magistrilor. Dreptul la grev al universitatii (,,suspendarea activitatii) ii era recunoscut de pap in 1231. Alaturi de practica imprastierii spontane, greva era arma redutabil folosit de corporatia universitar pentru a bloca orice activitate. Era, de exemplu, suficient ca fiecare s se duc pur i simplu acas pentru ca Parisul s amorteasca, Atunci cand face front comun, Universitatea era temuta, dar ea se dovedea intangibil cand dorea s se eschiveze.8 Universitatea Medieval occidental Pe de alt parte, trebuie amintit in cadrul genezei universitatilor i factorul intellectual care a determinat aparitia acestora. ,,ntre 1100 i 1200, a patruns in Europa occidental un mare val de cunostintte noi, in parte prin Italia i Sicilia, dar mai ales prin mijlocirea studiosilor arabi din Spania: operele lui Aristotel, Euclid, Ptolemeu i ale medicilor greci, noua aritmetica, i textele dreptului roman, care ramasesera ascunse, necunoscute in timpul evului mediu timpuriu.9 Cadrele obisnuite ale invatamantului erau prea stramte pentru a putea ingloba noile stiinte; iar in afar de elementele consacrate de gramatica, retoric i dialectic se cereau integrate i altele noi. Totusi, o linie clar de demarcatie ntre invatamantul mediu predat in ciclurile trivium i quadrivium i cel universitar, nu poate fi trasata. Sistemul, metodele, chiar i desciplinele de baza, erau aceleasi. ntre ele nu era o diferent de natur sau de grad, decat, ca aceea ce se va numi ,,universitate va avea autoritatea de a conferi grade didactico-academice, i faptul ce se va bucura de autonomie administrativa. Termenul de ,,universitate insusi avea o acceptie total diferit de cea de azi. Ca institutie didactico-stiintifica, aceast form de invatamant se numea studium generale. Generale, nu pentru c programa de studii ar fi inclus toate disciplinele, ci pentru c scolarii proveneau din toate regiunile europei. Termenul se referea deci la cei ce o puteau frecventa, nu la studiile predate. In plus, pentru c un studium s se poate numi generale trebuia ca aici s se predea, pe lang ,,artele liberale, i cursuri a cel putin una din facultatile numite ,,superioare teologie, medicina, drept. Cum a mai spus, ceea ce denumea termenul ,,universitate nu era o scoala, ci o form de organizare a studentilor i profesorilor pe o baz asociativa. Prin urmare, conceptele studium generale i universitas nu se identificau; desi, in practica, majoritatea studia generale au devenit, printr-un process de evolutie organizatorica, universitates. Ceea ce se denumea universitas, nu era alceva decat ceea ce indica insusi cuvantul: ,,un tot, o comunitate, o asociatie, o corporatie legal recunoscuta. Un termen care putea fi aplicat unei grupari de indivizi sau grupari profesionale (echivalent cu ,,asociatie sau ,,brealsa in acest caz) sau de alt natura. De pilda, comunitatea evreilor dintr-un oras oarecare formau o universitas hebraica. La inceputul secolului al XIII-lea , termenul nu era niciodat ntrebuintat singur i in sens absolut, ci totdeauna sub forma: universitas scholarium sau universitas magistrorum. Ceea ce corespundea, intr-adevar, i structurii i originii unei ,,universitati in sens de institutie de invatamnat superior. Jacques Paul spunea ca, prin urmare, ,,universitatea este o federatie de coli. Fiecare in disciplina sa este completa. colile sunt deci rivale ntre ele. Satutele universitatii au ca scop s organizeze in mod loial aceast concurenta, sursa de emulatie, exact cum procedeaz corporatiile de
7 8

S. Berstein, P. Milza, Istoria Europei vol. II, Editura Institutul European, Iasi, 1998, p. 226. J. Favier, Istoria Frantei vol. II, Editura Teora, Bucuresti, 2000, p. 155. 9 C. H. Haskins apud Ovidiu Drimba vol. III, p. 118.

mestesugari.10 Fiecare scoal era condus de un magistru-diriginte, care era in acelasi timp professor, director i persoana care dade socoteal in fata universitatii de tot ceea ce se intampl in scoala sa. Era ajutat in activitatea sa didactic de un ,,bacalaureat, un student care, dup un anumit numar de ani de studii i dup ce trecuse un examen, obtinuse gradul de baccalaurius, continuand s raman in scoal in functie de asistent. Fiecare scoal era independenta, dar, toate se supuneau statutelor universitatii, care decretau autorii i textele de studiu obligatorii pentru toate colile, precum i metodele de invatamant i exercitiile, aceleasi, de asemenea pentru toate colile. O universitate trebuia s aib cel putin dou facultati (sau coli, termenul facultas indica, la inceput, materia care se preda; apoi, totaliatea profesorilor care predau i a scolarilor care studiau aceeasi materie. In acest ultim sens, cuvantul apare pentru prima dat intr-o scrisoare din 1219, adresat universitatii pariziene de Papa Honorius III), o facultate de ,,arte liberale i o facultate ,,superioara (teologie, drept, medicina). O universitate medieval era, asadar, o institutie de invatamant supranationala, datorit instrumentului de comunicare unic, limba latina. La universitatea din Paris, spre exemplu, se intalneau studenti i magistri francezi, germani, englezi, scotieni, irlandezi, danezi sau suedezi, cu studenti spanioli, portughezi, cehi, unguri, polonezi sau greci. Toate universitatile din secolul al XIII-lea aveau acest caracter international care a fost redus incepand cu secolul al XV-lea.11 Universitatea din Bologna Se afirm uneori ca, strict cronologic, prima universitatea medieval ar fi cea din Salerno, renumit scoal de medicin care exista acolo inc din sec. XI. Dar, deoarece despre organizarea sa interna nu se stie nimic pana in 1231 i din alte motive care tin de statutul de universitate, existent unei eventuale universitas la Salermo poate fi pusa, serios, la indoiala. Specializarea invatamantului i detasarea unui invatamant de specialitate diferit de cel al ,,artelor liberale a constituit momentul originar al unei distinctii clare ntre colile superior (de rang universitar) de cele inferioare. Bologna va fi orasul in care a fost elaborate primul model institutional a ceea ce va fi definit un studium generale, astfel, prioritatea cronologica necontestata ii revine universitatii din Bologna. Cand, in 1155, imparatul Frediric Barbarossa coboara in Italia i se opreste in apropierea Bolognei, scolarii i magistri care s-au prezentat sa-i aduga omagiul lor i s-au plans de greutatile intampinate, de vexatiunile i abuzurile la care erau supusi. Imparatul le-a dat un act de recunoastere oficiala a drepturilor, care ii plasa sub pe scolari sub protectia imperiala. Actul se referee la toti student de pe teritoriul Imperiului, promulgat in principal in benefiul sclarilor i magistrilor bolognezi, ca atare, poate fi considerat actul de recunoastere oficiala a Universitatii din Bologna. Ca urmare a contextului social din Italia acelor timpuri, in primul rand intr-un oras ca Bologna, dreptul civil i dreptul canonic, medicina i disciplinele filosofice auxiliare, stateau absolute pe rpimul plan. In schimb, facultatea de teologie, care a aparut mai tarziu la Bologna (ntre 1352-1364), nu si-a castigat niciodata un prestigiu deosebit. Studentii se aflau in situatii diferite. Din cei zece mii sau treisprezece mii (in a doua jumatatea a sec. XII), marea majoritate era formata din adulti veniti din alte orase (sau din alte tari). Ceea ce insemna ca, aici, ei erau lipsiti de drepturi civile, dar doreau s obtina totusi unele avantaje. In acest scop, la inceput, studentii s-au grupat dupa locul de origine in ,,natiunii (20 la inceput), apoi natiunile au fuzionat in doua grupuri mari ,,citramontanii student din Italia i ,,ultramontanii student din alte tari. In fine, in ultimii ani ai sec. XIII aceste doua grupuri mari au fuzionat , formand o universitas scholarium, constituita numai din studentii facultatii de drept i numai din cei veniti din alte tari.
10 11

J. Paul apud Ovidiu Drimba vol. III, p. 119. O. Drimba, Istoria culturii i civilizatiei, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1993, pp. 118-120.

Rectorul era ales de student pentru o perioada de doi ani, fiind intotdeauna un ecleziastic, pentru a avea jurisdictie penala i civila i asupra clericilor. In felul acesta, ramaneau in afara universitatii trei categori: studentii nascuti in Bologna, care s-au vazut nevoiti s se alature unei natiuni, studentii i magistri altor facultati, care au terminat prin a forma o corporatie separata, dupa modelul celei a studentilor in drept, iar a treia categorie era cea a magistrilor facultatii de drept, acestia au trecut de partea autoritatilor comunale, primind de la acestea un stipendium. Un timp, studentii erau cei ce alegeau magistrii carora li se incredinta o catedra; apoi, cursul fundamental il tineau numai profesorii stipendiati de autoritatea municipala.12

12

Drimba.